Capitolul XIII Institufii si nofiuni fundamentale de drept diplomatic si cong tay je dui si de drept constit, i — Institutii de teoria generald a dreptu itu In Capitolul I - Institufii de 1 ite, am amintit despre normele morale, ic a dreptului international i" . . ook, abe) el, speneans noi, anumite concepte din dreptul international public i chin din dreptul diplomatic, ca parte a celui dintdi. i arte generoasa a principil 7 isi regan iacele in sormele norte gi totodaté, faptul ca, geneza §i intreaga configuraig structural a dreptului international public are ca fandament esenfial regulile morale, Putem mentiona faptul ci, dreptul international public are 0 influenta Considerabils in cea ce priveste regulile morale care guverneaza raporturile dintre state. Rezultatul Acestej influente se materializeaza intr-o elevare a normelor morale in raport cu exigentele Socitig internationale fundamentata pe drept. ; _ Bunaoara, si dreptul diplomatic genereaz4 raporturi de influenta si conditionare reciprocg cu morala, aspect derivat din faptul cd dreptul diplomatic reprezinta, dupa cum sustinem 10, procedura dreptului international public, deci o diviziune foarte importanta a acestuia, Hional 4 ilor si normelor din dreptul international pubj; I. DREPT DIPLOMATIC Secfiunea 1 Consideratii diacronice si generale privitoare la dreptul diplomatic §.1. Definitia si specificul dreptului diplomatic raportat la dreptul international public Cu toate cd, incd de la inceputuri, statele au creat, au aplicat, au dezvoltat si au respectat dimensiunea cutumiaré a dreptului diplomatic, s-a simfit nevoia unei codificari la nivel international. Astfel, prin codificarea de la 1961, odata cu adoptarea Conventiei, se produce © metamorfoza substantiala, atat de forma, cat side fond, a dreptului diplomatic. Asa cum am mai mentionat, cu toate eforturile depuse, nu s-a putut obfine 0 codificare exhaustiva a dreptului diplomatic, unele dintre teguli nefiind discutate si ramandnd in form cutumei, acesta fiind si motivul pentru care partile prezente la Conventie au cizut de acord asupra afirmatiei din Preambul, conform cireia »tegulile dreptului international outwit! trebuie sa continue a guverna materiile care nu au ‘fost reglementate in mod expres de aispoctie prezentei Conventii”. ‘Trebuie ficuté diferenta si intre cutume si Tegulile de curtoazie international, urma, desi sunt foarte importante, ior in i Por ele au doar aptitudinea de a se transforma ulterior ‘ cutume. Regulile care au primit statutul de norme juridice au o fort juridica bine determin? acestes din 616 | NastyM. Vlidoiu + Drept international public 4j de interpretare modului de interpretare a tot ceea ce insea: i : ; gene ite probleme de interpretare. mna reguli cutumiare atunci cand it 8% gies Foe di i ace i ee ‘oe Constituie aceea ramura a dreptului international care se eet ee sustin definitia lui Michael Hardy, constand in aceea c&, dreptul diplomatic este plu de reguli care guverneazd atat conduita, cat si statutul unor organe diplomatice’”*. asa” ni, cum ar fi Grigore Geamanu si Aurel i ‘ . wt Aviori roma valar cuprind totalitat $i Aurel Bonciag sustineau ca dreptul diplo- a tu] consid prind totalitatea regulilor de drept international care guverneaz4 pt area sarcinile, competent gi statutul organelor pentru relatii externe””’. paci, in anul 196), fost reglementate numai aspectele de diplomatie bilaterala, aga cum stint dreptul dip! lomatic sa intregit si s-a fortificat in momentul in care au fost adoptate amv late doud Conventii din anii 1969, respectiv 1975, care au reglementat relatiile Splomatce ce pot fi realizate cu ocazia participarii la o conferinfa sau in cadrul unei organizatii jonale. ro alta acceptiune, dreptul diplomatic apare definit ca ramura a dreptului international hic, care are CA obiect atat practica ce se refera la relatiile externe ale statelor, cat si a altor sabiecti de drept international*°. jnalte definitii, dreptul diplomatic apare ca o ramura a dreptului international public, care peling reglementarile privind infiintarea, functionarea gi statutul juridic al organelor de relatii intemafionale, se adauga si desfiintarea acestora’®!, ‘Apreciem ca deosebit de importanta, in economia lucrarii noastre, sustinerea lui R. Genet, conform careia, dreptul diplomatic ur avea un caracter procedural. In acelagi sens, regasim si ustinerile lui P. Pradier-Fodéré, care considera dreptul diplomatic ,o procedura a dreptului intemafional”**3, In doctrina se arata cA, desi omniprezent in viata dreptului international, de la instituirea tormelor si aplicarea acestora pana la adoptarea de sancfiuni, dreptul diplomatic nu are un rol identc, din aceasta perspectiva, cu cel al diplomatiei; Bundoara, dreptul diplomatic reprezinta ‘winja statelor si cuprinde ansamblul normelor de conduita acceptate, in timp ce, ca esenta, fiplomafia reprezinté un instrument de realizare a politicii externe a unui stat dat; dreptul ‘Glomatc nu are menirea si scopul si deserveasca politica unui -antinit stat, ci pe aceea de a aks intreaga comunitate internafionala, in vederea stabilirii si _desfigurarit relatillor : statale; Astfel, politica externa interstatala trebuie s4 se conformeze si sa respecte normele si “tulle dreptului diplomatic! ‘dic acd ; net_poderé preciza ca reguil’e care s-au configurat intr-un ansamblu gi care se aplica in &. + + 4 < ay, Gt Geamanu, Drept internafional contemporan, Vol. Hl, Ed. Didacticd st Pedagogicd, Bucuresti, 1975, o ag. Hardy, Modern Diplomatic Law, Manchester University Press, 1968, P. 1. - tay, Geamanu, op. cit, p. 10; A. Bonciag, Drep! diplomatic, Ed. Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 9 wy) tet de Cuelar, Manual de Derecho Diplomatico, Ediciones Peruanas, is 1964, p.4 4 Gea La missione Diplomatica, sec. ed. Milano, 1967, p. 405. ot.p.16 Pp prea Tate de Diplomatie et de Droit diplomatiaut, Vol. I, Paris, 1931, p- 16. st yg adler Fodere, Cours de droit diplomatique, Tome 1, sec. Ed., Paris, 1899, p. 4. " Anghel, op. cit., p. 24. Institugii gi nopiuni fundamentale de drept diplomatic gi consular | 617in mod facil, subjectul a cel putin trej tem sesiza i ntate, P tului diplomatic dar gi in cea.a dreptuly; ‘Avand in vedere cele prezentete, i nen eee ag on nu, parte din dreptul internationale i i i dacé dreptul diplo A ul intr : —— ‘ach face parte din dreptul international, care este rolul $i pozitia acestuig adoua Ls A seitanii treia problema, daca dreptul diplomatic gy “a eat en eta R Genet $i Pradier-Fodéré, cum ar he wa acest ft t pozitia lui in raport cu dreptul international public? oe tor i pein problem’, yom proceda in cele ce urmeazi la prezentarea unor contra-argumente expuse in doctrina de-a lungul timpului privind dreptul diplomatic ca ii ional: rams nea ave pe langa normele juridice codificate in anul 1961, si alte reguli coheiare, care nu au fost discutate si nici analizate. Acestea raman totusi parte a atic. Astfel de reguli, desi create in relafiile dintre state nu reprezinta reguli de dreptului diplom ’ : e drept international deoarece acestea sunt similare cu regulile conventionale care reglementeaza interactiunea persoanelor individuale. Bundoara, se pune intrebarea, daca dreptul diplomatic confine atat norme juridice (reguli codificate) cat si cutume alituri de reguli de curtoazie (uzante diplomatice), poate sa fie consi- derat o ramura a dreptului international public, atat timp cat acesta din urma reglementeazi numai relatiile dintre subiectele de drept international (state si organizafii internationale), deci nu gi dintre persoane cum este cazul interactiunii reprezentantilor diplomatici? Dac, in ciuda faptului ca numeroase gi importante aspecte ale activitafii diplomatice si ale statutului diplomatilor sunt reglementate si de citre dreptul intern al statelor (ex. legislatie privind statutul corpului diplomatic si consular), deci nu fac parte din dreptul international public, impieteaz& asupra apartenentei dreptului diplomatic la dreptul international public? Cele doua intrebari enun{ate mai sus, privite cumulatiy, pot configura o a treia intrebare, $i anume: dac4 dreptul diplomatic este un ansamblu de norme juridice de drept international (Conventiile de la 1961, 1969 si 1975), de norme de drept intern (legislafie privitoare la statutul corpului diplomatic si consular) si norme de curtoazie international, poate si faca parte din dreptul international, care contine numai norme juridice si cutume create si adoptate de catre state? Contra-argumentelor $i intrebarilor de mai sus, oferim urmatoarele opinii ca raspuns: seein = . netiune abstract care intotdeauna, ca persoana juridicd, are a psp i sat le ii organe abilitate in acest sens. Aceste organe sunt abilitate in or privitoare la relatiile externe, deci ele nu participa in cadrul desfasurarii a i ivi ii han Hi a iilor privind relatiile externe in nume propriu, ca persoane, fie ele fizice 84 €, ci in calitate de reprezentanti ai statelor. * Conventia de la rezultatul nethiglo jooh este in esenfa un tratat, iar valoarea si natura juridicd de tratal est® $i exprimérii vointei in cadrul acelei Conferinte a ONU a unui numar de 618 | NastyM. Viddoiu Drept international Publiccore ulterior au sates sau au aderat la acesta, dupa caz. Avand valoare juridica de 4 in momentul aderarii si/sau ratificarii, dupa caz, acesta a devenit obligatoriu chiar in virtutea Constitutiilor, unora dintre ek deveni 5 state °° “ain dreptul intern referitoare la misi reel 8 levenit drept intern. i jusiice din indicate ( piel diplomatica sunt de doua feluri: yor (acceprate) si/sau in ; (cerute), de cAtre ordinea juridicd internationala. Normele ce ermise (accepiate). reprezinti ordinea juridica interna (dispozitii legislative $i pm rin care statele reglementeaza functionarea reprezentan{elor diplomatice in exterior, nar’ PY. numire a sefilor de misiune si a celorlalti membri ai acesteia, derularea unor pee" gctivitafi cu caracter intern de catre misiune, modul de relationare dintre citi * ig centrala si misiunea diplomatica etc.) Normele diplomatice indicate (cerute), int acele norme care vin si puna de acord prevederi ale dreptului intern cu prevederile pte din dreptul international (norme incluse direct in ordinea juridica interna, prin efectul ee itilOF generale care solicit o adaptare si o conformizare in raport cu regulile generale ale shi internafjonal; Ansamblul normelor inteme cuprinse in legislajia unui stat pentru area si asigurarea tratamentului de care trebuie sé se bucure agentii diplomatici straini aac) Aste, sustinerea conform crcia, legislatia interna a unor state privind normele juridice ale apt diplomatic ar fi in neconcordané cu natura dreptului international, este falsa, coarece legislatia intern, subsecventa aderirii la Tratat, trebuie si se conformeze prevederilor rrfatuli, Mai mult decat atat, perspectiva constitutionalé romaneascé asigura acest fapt prin cxstenja art. IT alin. (1) Statul roman se obligt sa indeplineasc& intocmai si cu bund-credinfa cbligaiile ce-i revirn din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit bi, fac parte din dreptul intern as, ef" «considerim c& este 0 pseudo-problemé, si invocarea existenjei regulilor cutumiasre (aecodificate), sia celor de curtoazie internationala, in afara dreptului international. Acestea find acceptate in mod expres de catre state in cadrul dreptului diplomatic, nu au cum sa aduca aingere naturii juridice a dreptului international, care este tot emanafia acestora. Acest fapt este psibil, deoarece, pe deoparte, statele au dorit mentinerea cutumelor necodificate si a uzantelor tiplomatice ca parti ale dreptului diplomatic (fiecare de valoare diferita), iar pe de alta parte, aatifia oricdrei probleme de acest gen este obligatoriu tratata si interpretata prin fundamentele Convene, din anul 1961, si in virtutea viziunii acesteia, Ideea rezulta din vointa exprimata de tre state, inca din Preambulul Conventiei ,Regulile dreptului internajional cutumiar trebuie sd Grtinue a guverna materiile care nu au fost reglementate in mod expres de dispozifiile prezentei Convent”. Acest regim este aplicabil si Conventillor, din anul 1969 si respectiv 1975. tity Conventia de la 1961 cu privire la relatiile diplomatice a codificat cea mai importanté i He a dreptului diplomatic, cea mai importanta parte 2 acestuia, si anume, imunitatile si inti diplomatice, dar nu in sensul de a le extinde si dilua si pentru a crea avantaje unor de repeze in sensul de asigura indeplinirea eficace a functiilor misiunilor diplomatice ca organe tile niare a statelor. Astfel, cum reiese din Preambulul Conventiei, din anul 1961, aceste te in imunitati reprezinta nucleul dur al dreptului diplomatic, fiind de esenta si pentru ternational public. SO : Tt. 11 aliy ‘alin. (1) si (2) Constitutia Romaniei. ~~ Institutii si notiuni fundamentale de drept diplomatic gi consular | 619mentale ale dreptului international sunt considerate afi sibaza a dreptului diplomatic, rezulta din referirea facut in Preambull ahee en "seh ai i i ivi ile si principiile »Privind ivi iile diplomatice, in topica privind scopurile si pal c ‘ ee eco : statelor, mentinerea pacii si securitagii internationale a statelor si dezvoltarea de relafii prietenesti intre nafiuni”. « faptul ca principiile funda Consideraim suficiente cele cinci opinii ale noastre pentru a sustine afirmatia, ca dreptul diplomatic este eminamente 0 creatie a statelor, ca subiecte primare de drept ‘nternational, deopotriva cu dreptul international public, provenind din aceeasi ridicina comuni, vointa ar ne celor de mai sus, prezentam gi alte opinii pe care le consideram relevante: viziune interesanta, pentru a intelege mai bine caracteristicile dreptului diplomatic, este cea conform creia acesta ar constitui o parte a dreptului international ale carui Principii fundamentale si generale stau si la baza dreptului diplomatic’** Marturie in acest sens este chiar preambulul Conventiei, din anul 1961. Profesorul Grigore Geamanu susfinea cA ,,principiile fundamentale ale dreptului interna- fional constituie criteriu suprem in aprecierea legalitatii si legitimitafii politice externe duse de un stat, precum si a activitatii diplomatice ca atare”**’, Laa doua $i a treia problema, respectiv dac dreptul diplomatic face parte din dreptul international, care este rolul si pozifia acestuia vizavi de celelalte ramuri si/sau diviziuni? lar a treia problema, daca dreptul diplomatic ar avea numai un caracter procedural, asa cum susfin R. Genet si P. Pradier-Fodéré, cum ar influenta acest fapt pozitia lui in raport cu dreptul international public?, vom oferi un raspuns in cele ce urmeaza. Odata ce am stabilit cd dreptul diplomatic este eminamente o creatie a statelor suverane, trebuie mentionat gi fixat faptul ca acesta face parte din dreptul international public. Dupé unii autori fiind considerat o ramura a acestuia, iar alfii folosind sintagme precum, parte a dreptului international public sau chiar diviziuni ale dreptului international public. Totodat’, cuprinde normele de reglementare a activititilor desfigurate in cadrul telatiilor externe si mai exact guverneaza raporturile juridice dintre subiectii dreptului international. La fel de importanta este fixarea rolului $1 pozitiei dreptului diplomatic, avand in vedere si Taportandu-ne sila celelalte ramuri ale dreptului international public. In opinia noastra, dreptul diplomatic Teprezinta cea mai important parte a dreptului international public, acest lucru mmergind pani intr-acolo in a fi determinaji s& afirmim ci s-a materializat $i o oarecare tan a si crear din perspectiva functional-operativa a acestuia, dat fiind faptul cd in a ame rg international Public, el integreaza si norme de drept intern si reguli fionala. Considerim c& autonomia si independenfa, generate oarecum gi de oan in dreptul diplomatic a altor norme si reguli in afara celor de drept international, nu exclud interdependenta in raport cu celelalte ram ad uri ale dreptului international public, ba mai mult, evidentiem rolul dre i dij i i i ‘ptului diplomatic, de int ri ale dreptului inte, ational public € integrator al tuturor celorlalte ramu ial Volkerrecht-Lehrbuch, Partea i , 1, Berlin, 1981, p, “Gr. Geaminu, op. cit, p. 11, pas 620 | NastyM. Visdoiu « Drept interns, aq vedere celelalte norme ak ’ . . le dreptului i pen 4 vreptul diplomatic joacd un Ptului international public, i ig ©" velor de politica c4 un rol instrumental, j ics tn: ansamablal sit ot pict lor de politica externa a statelor, si , in sensul c& el aj , 8 g relafillor interstatale, OF, $i totodat§, stabileste mij el ajutd Ia Inde~ 4 + di » contribuind in mod di ste mijloacele gi modalitatile plot, creates unt climat favorabil $i si mod direct i efectiv i ih ih si sigur aplicarit cel la fixarea, iat ‘ onal pub a celorlalte norme ale dreptului er el diplomatic reglementeaza activitatea o find yaloarea jntrinseci a mecanismului care ae lor care desfasoara relatiile dintre iene odaté in plus, rolul central in cadrul drept hae si ordoneaza aceste relafii, de ets sens, regasim gi susfinerile autorului P, it iterations public. nats upa cu organizarea $i ‘functionarea mmeconismel er, conform cirora dreptul A pil cit $4 normelor si regulilor dreptului internafic att privind aplcarea reales pi ureots i SE exprima caracterul dinamic al dr a dh ansarmblul ui. rept ure ® om ral international, sprijinind i eptului diplomatic, care orgenizeaza i reat , sprijinind implementarea principiil ; . eee internafiO0 al public, si prinda vist, deavoltind principiilor, normelor $i regulilor se : wages t oltandu-se prin aday oo ro ari ale Societafii internationale. Dreptul ipa ere i HE jer-Foderé, Famura cea mai mobil a dreptului international. , profesorul gi diplomatul LM. Anghel, salitate ca nu putem subscrie la teza duj tinerile potrivit cérora acesta ar avea nui ireation?l sinici la sus| consti, procedura dreptului international”. Daca in cea ce priveste problematica apartenenjei dreptului diplomatic la dreptul interna- sonal public suntem in deplin acord cu sustinerile cunoscutului profesor $i diplomat, nu la fel gan lucrurile in ceea Ce priveste caracterul de procedura atribuit de autorii R. Genet si P. fradier-Fodéré, la care ne raliem nuanfat $1 motivat, dupa cum urmeaza: git in viziunea lui P. mentiona intr-una din paginile tratatului sau de de dreptul pi care dreptul diplomatic ar fi distinct mai un caracter procedural, ar este sau nu este dreptul diplomatic © adevarati procedura @ aspunde Ia aceasta jntrebare, trebuie analizat dacé diplomatic se aseamané cu alte raporturi vil - drept procesual civils d in vedere $i respectind Se pune intrebarea legitima, depnlui international public? P portal dintre dreptul international dine dreptul substantial - material $i tept constitutional - drept procesual Poporfille dimensiunii raportului nafion meri necesar sa precizim ca les se uziteaz’, recte drept procesual public $i dreptul dreptul proces constitutional), desigur avan al - international. pt proced terminologia dre constituie un raport sistet jural sav procedura, dupa mic de parte-intreg”.Cu ST x « mt Anghel, op. cit p. 23. , en op. cites p> 4 “idem, dura civil ag 4h endura cil este parte rept process ik aire fi at de aig 3 a ecu: unul retin privind proce iit ane cop pres ar dou F Procesual civil 4 de desfasurare # PA a" «vise, cat $i Meade sis ono rr ie Ss Po ns Poavi : ede organicare near de competent cele 2 . sti 2013; P. tie consular | 621 ales civil, Ed. Universul Juridic, Bucu drept diploma!soa'e acestea, pentru prezenta lucrare noi vom uzita nofiunea de procedura atunci cing Ne yo, referi la dreptul procesual al dreptului international, dar acest termen va avea in integralitatea dreptului diplomatic si nu numai aspectele strict procedurale, In viziunea noastri exist similitudini concrete i clare privind raportul drept substantia) _ drept procesual, cand vorbim despre dreptul international public si de dreptul diplomatic, cu un alt raport, ca de exemplu, drept civil - drept procesual civil, desigur, pastrand Proportiile ‘i respectand specificul si caracteristicile dintre dreptul international public gi cei al dreptulgi national unitar al statelor. O prima sustinere, consta in faptul cA norma substantial de drept international norma procedural, in cazul nostru, de drept diplomatic, se completeazA perfect, co acel cadru politico-juridic si diplomatic general, necesar pentru buna desfisurare a externe interstatale. © a doua sustinere, ar fi ci dreptul international public fara dreptul diplomatic nu ar fi decat un ansamblu de reguli conventionale, menit si disciplineze relafiile internationale, prin Prezentarea unui model de conduita international’, care rimAne uneori neimplinit din cauze ce fin de vointa anumitor subiecte de drept international. Un al treilea punct de sustinere, consta in faptul c4, dreptul international public, ca drept substantial, nu are eficienta fara dreptul diplomatic, ca procedura a dreptului international public, in cazul in care subiectele de drept international public nu respect regulile sale de reglementare. Faptul instituirii si cunoasterii normelor de drept international public nu trebuie sd insemne neapirat ca acestea vor fi $i tespectate. in lumea relatiilor internationale, subiectele de drept international public gresesc cAteodati involuntar sau altadat& adopta atitudini conforme sau contrare dreptului international public, dupa cum consider cA li se poate materializa propriul interes. Respectul regulilor de drept international public poate si rezulle fie din convingerea subiectelor de drept international public, c& regulile respective le sunt potrivite in satisfacerea unui anumit interes, fie datorat performantei activismului diplomatic si al puterii de convingere si negociere al reprezentantilor corpului diplomatic. In cadrul dreptului international public, teama de aplicare a sanctiunilor este destul de diminuatd, eficienta sanctiunilor in aceast’ materie lasand de dorit. De fapt, acest lucru este considerat o reala problema a dreptului international public contemporan. Incalcarea regulilor de drept international public poate avea drept motivatie consideratia subiectului de drept internafional public, constand in inutilitatea unei reguli sau perceptia de injustitie, pe care 0 Produce respectarea acesteia. Odata cele precizate, despre raportul dintre dreptul substantial-material si cel procesual, consideram de interes si precizarea din Perspectiva similitudinii cu dreptul procesual Constitufional, pe care o apreciem evidenti, in sensul cd, la fel ca gi acesta, dreptul diplomatic confine atat proceduri contencioase cat §i proceduri necontencioase, desigur cu precizarea @ aceasta ultima categorie este predilecta in dreptul diplomatic. . Nu vom insista intr-o formulare exhaustiva a sustinerilor privind subiectul de mei s¥% considerand ca cele exprimate sunt edificatoare si suficiente pentru a afirma ca drep' a international public si dreptul diplomatic constituie doud fagete ale aceleiasi monede, asement" dreptului civil si celui procesual civil, spre exemplu. Cu toate acestea, s-ar mai impun? le Precizare, in sensul c&: Atunci cand ,ordinea de concordie” este afectatd sau prejudicial Vedere Public 55 Nstituing Telatiilor 622 | NastyM. Viddoiu « Drept international publicaul ea contrara drepturilor subj int de conflict”, impundndu-se acti ie sional public, predilect prin proce ft sive St doi emp, daca cel doi autori ar fi ay Z esi ” vut mai F rocedurd a dreptului international ate egumente in catalopee im, joys? santem convingt c& dal A ic im urma Convene ne ere diplomatic s cest lucru entillor din anii 3 este coiicazea dreptului diplomatic, d avand la baza precizari anii 1961, 1963, 1969 jule vom rela. > de-a Tungul unui proces ndel deja fécute in ceea ce Concluzia noastra asupra celor decelate, treb clungat si greoi, pe care codificarea, din anul 1961, a fost conditia ex; rebuie si marcheze afirmati . dreptului international public. Acest fay i. cxistentialé §i sine qua non pe conform care, wi diplomatic poate fi consi pt, Odati indeplinit, faciliteaz’ pentru o Proceduré a dreptul dip poate fi considerat eminament it, faciliteazi sustinerea in sensul ca, peafind cezul Si punctim ch fi race ee dreptului international public, emational public ar avea de suferit, normele ac iplomatic celelalte ramuri ale dreptului Nu stim dacd profesorul IM. Anghel a me sep’ Gaplicate Genet si P. Pradier-Fodéré, scofand in evidenta tow Pamit de fatal of autori amin dept Diplomatic este de fapt Procedura dreptul in areata nenis «ewoieara coe prea putin fata de valoarea intrinseci a acestei pi in ensfiondl public, a considerat ca este exclude caracterul de procedura a dreptului di oma i ot international publics dar 2 vedere tiiic iplomatic, nu ar fi riguros exact din punct de Apreciem c, pastrand proportii i A mai een pee pr portiile, teoria dezvoltati mai sus este valabila gi in ceea ce priveste dreptul consular, desigur, avandu-se in vedere specificul si dimensiunea acestuia. . in acceptiunea noastra, dreptul diplomatic trebuie definit ca Ansamblu de norme juridice cutume $i uzante dij i aA institui i ‘ vee e “ me ae care reglementeaza procesul de instituire, mentinere, exercitare na lafii lor externe ale statelor, ale altor subiecti de drept international public si ul organelor abilitate in scopul desfagurarit acestui proces. 6.2, Codificarea gi izvoarele dreptului diplomatic i Prezentare generala a Conventiei de la Viena cu privire la relafiile diplomatice (18 ‘aprilie 1961)” Avand in vedere cele prezentate anterior in cadrul capitolului TL, intitulat Codificarea si "oarele dreptului international public, putem afirma, ca la nivel international, statele au —————~—r é Peerare siadaptare la Dreptul Diplomatic aus onventia de la Viena din 18 apriie 1961 priving Cen etialcor, convocati si desfaguratd intre 2 si 4 martie 1961 la Vest reve 2 ONU din 7 decembrie 1959 <1 paticipals 2 unui numar de rilor adoptate a avut loc la data de 24 aprilie 1964 Deleanu. elatile diplomatice a fost adoptata de Conferinja ca urmare a Rezolutiei Adundrit 1 de state. Intrarea in vigoare a Institutii $i notiuni fundamentale de drept diplomatic $1 consular | 623 iiprogresat destul de lent in domeniul codificarii regulon care nde $l imunitatile diplomatice, in raport de vechimea institutionalé a diplomatiei int %. voce 4 Lucrarile Conventiei de la Viena, din anul 1961, au in spate un intreg pr es le elaborate, deloc facil, in care Adunarea Generali a ONU @ elit o mai veche ait a Societigij Natiunilor, care rimasese nefinalizata. Acest fapt oa intamplat la 05 deceml rie 1952, cng Comisia de Drept International a fost indrituité si elaborere norme privitoare la Telatiile i imunitatile diplomatice, proces incheiat, intr-o prima versiune in anul 1957, la sesiunea a Ka, {In acelasi an, Secretarul General al ONU, transmite cereri tuturor statelor membre ONU, in vederea notirii unor observatii, pentru a fi luate in considerare in Projectul final. In cursul sesiunii a X-a, in anul 1958, Comisia a redactat proiectul definitiv, compus din 45 de articole (Doc. A/3858), care a fost ulterior supus Aduniii Generale ONu™. Aceasta din urmi, a procedat la convocarea unei conferinte Ja nivel de plenipotentiari in care textul de baza supus discufiilor sf fie cel al Comisiei de Drept International, iar daca in urmia negocierilor se va cadea la un acord, si se adopte si si se aprobe Conventie privind relatiile si imunititile diplomatice. Acest eveniment a avut loc in primavara anului 1961, la Viena. Pe lang Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice, in cadrul Conferintei, ay mai fost adoptate inci doua protocoale, si anume, Protocolul de semnaturd facultativa referitor la cetatenie si Protocolul de semndturd facultativa referitor la reglementarea diferendelor™, Chiar gi cu aceste documente adoptate, desigur, de o importanf deosebita, Conventia nu a acoperit integral tot ce inseamna dimensiunea dreptului diplomatic. {n continutul Conventiei chiar stipulandu-se, in Preambul, ci dreptul cutumiar ramane un punct de referinti pentru interpretarea noilor norme adoptate in cadrul dreptului diplomatic. Mai precis, nu au fost codificate, cu aceea ocazie, regulile privitoare la diplomatia ad-hoc si cele referitoare la diplo- mafia multilaterala. Conventia de la Viena a avut o importanta deosebita, prin faptul cd a fost considerati ulterior ca piatra de temelie in transformarea dreptului diplomatic in drept pozitiv, dar si prin faptul c& a fost considerata o prima realizare majora in materia codificarii dreptului interna- tional Public. Un alt lucru foarte important de mentionat este ca, prin Conventie, a fost adoptat conceptul fundamental de misiune diplomaticd. Misiunea diplomatica devine, in viziunea conceptuala a Conventiei, cea care preia toate privilegiile si imunitatile care in trecut erau atribute legate numai de persoana ambasadorului, ca reprezentant direct si personal al suveranului s4u. / Ceilalti agenti diplomatici nu aveau imunitate si nici privilegii acordate intuitu personae, desi es se bucuran de © situatie privilegiata, doar prin conditia de membri ai suitei sefului de ‘eam Cu aceastl acazie, Conventia a extins imunitatile gi privilegiile gi la o noua categorie © membri ai misiunii diplomatice, si anume, personalul administrativ gi tehnic, pastrandu-se anumite Proportii in acordarea imunitatilor si privilegiilor pentru acestia. interesele bilaterale ale statelor, acreditant si acreditar, dupa 4 ee © A se vedea LM, Idem yp AM Anehel Op. cit., p. 37, Pe , E Glaser, Despre codificarea Dreptului Diplomatic, in »Justitia noua”, nr. 5/1961 p. 94. 624 | NastyM. Viidoiu « Drept international publicconv jaa 1p e iteteel te de Prerogative speciale conferite statului acreditar 00 vogte impie ‘ei tendinge escesive de crestere a efectivului misiunii yor ce PO ine. Pte pectiv8 imunitatilor, Conventia a avut un rol deosebit in soluyionarea contro oP Gin Per ale in cee Ce priveste intinderea anumitor imunitati diplomatice, predilect cele acti nile reconvenfionale. * “nie Conventiei merite privind transformarea unor forme de curtoazie in norm¢e ‘nferd stabilitate mult mai mare, cum ar fi cele privitoare la procedura de cerere a ; cele referitoare la scutirea vamala ete. re atate mai sus, sunt cAteva din ideile principale pe care a fost configuratd prey Viena, din anul 19614”. cone recunoscut al lucrarilor Conventiei de la Viena, consta in faptul ca, aceasta nu s-2 le 4 codifica reguli deja existente, ca atare, dar au fost armonizate si puse in an 4 aspecte divergente ale unor reguli din practica generala a statelor, $i mai mult aneore introdus chiar reguli noi, care nu fusesera universal acceptate"*. in accent not, Eileen Denza, menfiona cd, in fapt, Conventia a reusit pe langa © vate cuprinzatoare gi una de echilibru, in domeniu. Astfel, articole precum art. 22, art. 27, Sart 34 art. 37 gi art. 38, fac diferenta in mod special gi sunt considerate adevarate merite jp codicil efectul codific&rii constand intr-o limitare a unor imunitafi si privilegii si a paral de persoane care S€ bucurau de acestea™. Nu Ja mult timp, dupa Conventia de la Viena, au fost facute afirmatii conform c&rora, ste exhaustiva i ca nu ar cuprinde in totalitate reguli cutumiare relevante, $i seusta nue sigur nici nu a avut in vedere anumite probleme ale dreptului Diplomatic™. pentru acoperirea gi reglementarea unor domenii care privesc relatiile jnter-statale, cum ar fi diplomatia ad-hoc si reprezentarea statelor la organizatiile internationale, si care, desi au auri diplomatica, nu au fost codificate in anul 1961, a fost necesara adoptarea Conventiei din sm) 1969, iar ulterior a celei din anul 1975°. Cu aceste din urm& douad Conventii se configureaza si se defineste mate! diplomatic, dar se si dezvolta $i consolideaza dreptul International Public. Cu toate ca, 186 de state care au ratificat sau au aderat, acceptand solufiile consacrate de ‘xtul Conventiei, deci au optat pentru prioritatea dreptului conventional, nu s-a renuntat in voditate la dreptul cutumiar. Insi, acestuia i s-au stabilit limite prin Conventie, Rnfionindu-se ca trebuie s4 ,,continue a guverna materiile care nu au fost reglementate in 10d expres prin dispozitiile prezentei Conventii’. om em cA valoarea si importanfa Conventiei pentru dreptul diplomatic poate fi cu cea a unei Constitufii pentru sistemele de drept nafional unitar, acest lucru bazat KS | meet DI. Harris, Casses and ‘Materials on International Law, OE iain I. Brownlie, op. cit., p. 346. ay Ocag 2s Diplomatic Law: Commentary on A sey iblications, New York, 1976, pp- 1-6. Convene: Glaser, op. cit, p. 88. Pee Comat dela Viena din anul 1969 privind misiunile speciale. Cunivat Oe 1 Viena din anul 1975 privind reprezentarea sate ria dreptului forth ed., 1991, pp. 416 $.u. the Vienna Convention on Diplomatic Relations, Dobbs Jor in relatiile lor cu organizatiile cu Instituyii si nofiuni fundamentale de drept diplomatic $i consular | 6251ul de plecare in abordarea, interpretarea $i rezolvarea oricarei probleme si pe afirmatia ca punctul de p! bord de drept diplomatic il constituie Conventia i LM. Anghel, aprecia cl statutul de sang i elor anterior menfionate, ©." or aitndit-66: tn. aitont fu SD es couvenge constituie dreptul pozitiv, in anaterie nian ie de egal special, in raport cu normele de drept, fapt ce ti con rea regula > problemelor de drept diplomatic™*. Acelasi autor indica faptul cf »i drept diplomatic, prioritar se va exami care a diplomatic, in sensul daca a fost examinata gi sau a ne ome i i i joara cutumia a fost codificata in accepfiunea anterioara iad sab A cotumlard in cz, nu na exclusa. In cazul in care a fost exclusa de catre Conferinta, a i i de catre comunitatea internationals, ist, fii ica regula de drept international : ; : exist, fiind nerecunoscuta ca regul: Sa eget ituatia i i in discutie si nici n In situatia in care Conferinta nu a pus in i x respectiva, in conformitate cu indicatiile din Conventie, se va avea ia vedere; reglementarea cutumiara. Insa, ,va trebui sé se tin’ seama de ansamblul reglementirilor cuprinse in aceasta, de spiritul acestora, deoarece nicio abordare nu se va face in afara Conventiei sau in contradictie cu sensul si obiectivul codificirii - aceasta din urma servind ca orientare pentru interpretarea si n cazul in care se ridic& problema existenjel unei norme de ina care a fost pozitia Conferintei de codificare a dreptulyj prin Conventie, mai precis, daca ori chiar a fost intelegerea cutumei vechi"®. ; - In acest sens, stau gi sustinerile lui Ph. Cahier™, care considera ca transformarea caracterului cutumiar al dreptului diplomatic intr-un caracter predilect conventional are la bazi acest tratat colectiv (Conventia), ca principal izvor. Avind in vedere toate cele prezentate despre Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice, putem afirma, fard teama de a gresi, ci este actul fundamental $i ,,certificatul de nastere” al dreptului diplomatic modern. Totodata, poate fi catalogata ca o adevarata teza de doctorat a ONU, in ceea ce priveste procesul de legiferare si codificare. Am procedat Ja o analiza mai amanuntita a Conventiei de la Viena, din anul 1961, deoarece, asa cum am mai susfinut, aceasta este o adevarata piatra de temelie a dreptului international public. Acest fapt nu inseamna ca procesul de sintetizare, sistematizare si ordonare a regulilor cutumiare, nu s-a materializat in continuare prin adoptarea unor noi tratate ale dreptului international public. Este imperios necesar de precizat cA procesul de codificare confine doua proceduri, si anume: ©) Procedura neoficiala, improprie, rezultata din emanatia doctrinei si/sau cea a diferitelor organisme si organizatii de cercetare, care au mai degraba un caracter de propuneri de lege ferenda, la nivel national sau international; _ D Procedura oficiala, proprie, care rezulta din interesul statelor exprimat in mod expres $i Voit, care a primit materializarea in diferite tratate internationale sau bilaterale. ee “ | Legea American consacra caracterul Co! iei 4: ave t i sane an iowatiaiel deses ats Unis able an 95 ony nfiei ca act fundamental (loi sur les relations diplomatiq 5 A se vedea I. M. it a z Psterorderogent prion), Anghel, op. cit, p. 41 (Conform principiilor specialia generalibus derogant si / aH 55 Idem, "A se vedea Ph. Cahier, op. cit, p. 42. 626 i | Nasty M. Viadoiu « Drept international publicacest de codificare este ar atribut 1: rea progresiva a dreptuluj ; it Prine on “Btemational g oe oe tf > Care reali su A 7 den; 24 incurs ai SUS, repre; 4 . » dezide ‘Mcuraj ‘ #7 cle de mal a4 Int& 0 Obligatie a Adun: ideratl general de aon _ aint Comisia de rept Internation, al Unarij General ificare a am y desemnati de Adunarea Genenee Atul 1949, 46 SONU arn cs co #' Ca mod de lucru, Comisia desemne, a » te detine un take oP fos le i aa, ;, interacfiunea cu Pentru etodatis 1m di vi te cd Buvernele statelor me, fica biect in parte, tionarelor irijal ea ina guverne, Mbre ONU, se ii ioe re speciali. cor fi necesare pent lezbaterile desfasurate in ervatile Io Prin intermediul unas Generale a ONU. cadrul Incritilor in rspunsuri ce Comisiei a VI-a juridice, a e sul ak qvoarele dreptului diplomatic traditional arele celor doua discipli . Iwo te hnadint ipline, dreptul international public si erinta similitudini extraordinare, cu anumite except ic $i respectiv dreptul diplomatic, Facilitatea de infelegere a importantei relatei deem le vom prezenta in continuare. jplomatic, se bazeaz si pe © bun’ infelegere a i € dreptul international public si dreptul fantione az ca un adevarat sistem hard-soft izvoarelor acestor doua discipline, care eee ext arog anger lana ye se co eae international public, normele privind infiinjarea, functionarea, ixetarea misiunilor diplomatice si statutul personalului diplomatic, find reglementiri care fin predilect de ordinea juridica internationala. Cu toate acestea, nu inseamna ca izvoarele dreptului diplomatic igi regdsesc exclusiv sorgintea in dreptul international public. Bunioara, din moment ce statutul corpului diplomatic, organizarea modalititilor de comunicare intre diplomati si organismele interne de profil, modalitatile de numire in anumite functii si pozitii diplomatice etc., isi au reglementarea in legislatia interna a statelor, putem susfine ca dreptul intern reprezinta si el un izvor al dreptului diplomatic. Reglementirile interne, in materie, sunt extrem de importante, deoarece ele reprezinti 0 parte a intregului necesar, normele de drept international neputand fi aplicate fark sprijinul gi intermediul celor dintai. Este adevarat faptul ca, ansamblul normelor dreptului diplomatic eee compus predilect din norme de drept international, dar . i. fede ee epaete ‘ < tatcle find suverane gi egale, din Perspect Darel diplomatic (exemplu {i autoritatea instituirii unor reguli prop ' , i 8), tganizarea si functionarea reprezentantelor diplomatice ale statelor) Dreptul diplomatic confine norme de drept intern, care desi au pozitia unor elemente iplomatic ¢ sac sant totusi indispensable” + cas dreptul diplomatic traditional « art inl ee z : trad “ aise fe imperios necesar de pr i ana la momentul aparitiel organizailor ds fi nme dreprul iaesatione oeele a Jus cogens actele unilaterale, analogy e: cutuma, tratatul, no! a ONU. an ana Regulations of Various Countries, nd Cor A sevedea art. 13 alin (1) it #) somatic a A se vedea A Collection of the Dipl! it 1933. “dtd by Feller and Hudson, in dows valuone ¥ * & se vedea LM. Anghel, op: its P- diplomatic $1 consular | 627i i legile interne, doctring « fundamentale ale dreptului_recunoscute prin voinfa statelor, legil ccttina jurisprudenta, echitatea. Di ntul aparitiei organizatiilor internationale si a Diplomatiei multilaterale, 5. jin mome! izatiilor i ionale. asi itutive si dreptul intern al organizatiilor internation : adauga $i se ge crepe international public, deosebit de importante, Pentru dreptyl . In ee eant i asa numitele pseudo-izvoare, si anume: Curtoazia si Practica internationals, oe ae na cant a rate vor al niciunel dintre cele dowd discipline, sunt extrem de est ; " relevante pentru dreptul diplomatic. Curtoazia internafionalé _ / fn ceea ce priveste regulile de curtoazie international (uzante diplomatice), acestea ny sunt un izvor propriu-zis al dreptului international public si nici al dreptului diplomatic, nefiind considerate norme juridice si nici macar cutume, deoarece, uzantele reprezinta obiceiur} 4510 imi ina care nu au primit atestarea legal dep! ; : - Suntem de parere ca, desi acestea nu sunt considerate izvor al dreptului diplomatic gi nic, al dreptului international public, au o importanja specialé ca adevarat Hant pentru relatiile inter-statele, si care favorizeaza un climat de dezvoltare si strans4 cooperare in cadrul relatiilor diplomatice. Asa cum am sustinut si pe parcursul de pana acum al acestui demers stiingific, uzanfa este doar un obicei care are aptitudinea de a primi statutul de cutuma, dar care inca nu a primit 0 atestare legal deplina. Regulile curtoaziei internationale trebuie ins recunoscute pentru ca ele pot si suporte metamorfoze care sa le aducd in stadiul de a fi recunoscute ca gi reguli cutumiare ale dreptului international®''. Facem insa precizarea ca ele constau indeosebi in regulile de politete si protocol ale contactului si interactiunii diplomatice, insd a céror incalcare nu angajeaza raspunderea statului si nu constituie un fapt ilicit*. Practica internafionala Desi intr-o aparenta similaritate, trebuie si diferentiem intre practica internafionala $i curtoazia internafionala. Practica internationala se refera la un sistem creat din precedente sedimentate $i fortificate de-a lungul timpului, care servesc drept fundamente pentru reguli de ceremonial; reguli privind adoptarea unui stil diplomatic si regulile adoptarii unor anumite tehnici de actiune diplomatica®, oe simul dintre izvoarele dreptului diplomatic si cele ale dreptului ont Public, nu le vom relua si in aceasta parte a demersului nostru stiintific, invitand cititorul pentru a le aprofunda in capitolul I, intitulat Codificarea si izvoarele dreptului international public, unde acestea au fost analizate. , sh Aweveded Mecons, 0p. cit, p. 40751, Brownlie, op. cit, p. 5, ea L. Oppenheim, Internat ie Vol P.771;].G. Starke, op. dhe Mt Imernational Law - A Treatise Vol. - PAC, 8ed, Edited by H. Lavterpao™ 32 . ved we tan we Tis A seme Jog tankinyve, Politzer Zsigmond és Fia, Budapest,1935, p. 5. redea M. ielle, Prinicipi di dirito internationale, Florenza, 1953, p. 48 ia 628 | N i | Nasty M. Viddoiu Drept international publicSecfiunea 2 aie diplomaticd prin anumite instituii fundamentale al ale statului ne ¢ priveste intreaga activitate de politica externa si diplomatie realizata i wah coast Se desfasoara, deopotriv’, atat prin anumite insti me ta in numele ye 7 atribupit in domeniu, cat si prin misiunile diplomatic wi fonkamecte ie an “oni politic extern. ice acreditate in alte state, care stile a ale unui stat care promoveara si practicd activitatea diplomaticé a weil fac parte din puterea legislativa si puterea executiva, dupa cum urmeaza: Parlamentul, atuluis |Guvernul si Seful guvernului i Ministerul Afacerilor Externe. Facer precizarea Ministerele ‘Afacerilor Externe ale statelor, au atribujii directe in ceea cepts atat organizarea, cat $i conducerea politicii externe a statului respectiv gi activitatea gilomatic’ aacestuia. g.1. Activitatea diplomatic’ a Parlamentului Dupa cum bine se cunoaste, puterea publica suverana aparfine in mod natural popoarelor, jamentelor nationale. care o deleaga pentru a fiexercitata in numele si pentru acestea, park In ceea ce priveste reprezentativitatea, parlamentul reprezinta poporul, iar presedintele unei fari reprezinté statu”. Dintre cele trei Puteri existente {ntr-un Sistem Statal de Putere, cele care au atribufit $i desfigoara activitati in domeniul politicii externe gi al diplomatiei, sunt: Puterea legislativa $i Puterea executiva. nei Puterea legislativa, reprezentata de parlament, are atribufii extrem de importante pe planul politicii externe, $i S® poate observa a, in ultima perioada, parlamentele nationale au dezvoltat o real forma a diplomatiei, gi anume, Diplomayia parlamentard, promovatd prin intermediul i de prietent ie grupurior ps yarlamentare el P ortante in ceea c& priveste activitatea diplomaticd a sn detine atcibupil iP: Puterea executive, de a chiar in mod exclusiv, astfel, atributit in acest domeniu, unui stat, dupa anumite ' i 4 at ofului de stab tsi Guverneior incumba deopotriva, at ‘ ‘irea rolului Diplomatiei parlamentare, ca forma relativ eopot s.a observat inti ae eave de inca 2c international. ‘Diplomate P arlamentare i se recunoagte, din ce in ce mai pregnant, rolul de factor integrator in pro™ area politicit externe a unui stat, alaturi de guverne, a n deat detinest ‘monopolul jn domeniu. In fapt este impropriu spus A Diplomatia parla- mentara nu af fi existat St anterior recunoaster} acestela, a forma distinct’, jntre multiplele forme de diplo matic. , activitated parlamentarilor din toata lumea, privind elaborarea unor yaloare extraordinaré. pentru Societatea internationala, era foarte bine scuti ca atributie predilecti a parlamentelor gi nicidecum sub aceasta care pané acum cateva ° nu ecunos titulatur’- C Jura, B. Aurescu, Diplomatic parlamentard, Drept international public, Sinteze sv age vedea A. Nastase, od.a7 BACH Beck, Bucuresti 2012, pp. 268-275. Institugii si nopiuni fundamentale de drept diplomatic siconsular | 629 OYida di tarii si parlam, ie di din faptul ca, parlamen i entele Diplomafiei parlamentare, rezt¢ s vrevts politi de ot ane ie veributl de legiferare, isi pot asuma, in mod dire P oe le politics Car i ite declarafii, atunct cand sunt implicafi in negociere, 4 Si -si num . extent ®. pot or ala. Totodata, eficienta parlamentarilor poate fi dovedita in problematicii ce a oad, rezentantii guvernelor lor si/sau aj ia actioneaza, reprezentantii gu’ i alt cazul in care acestia acfioneazs, in corpore, cu si, in cadrul unor organizatii internationale la care statele reprezentate sunt parte, institutii, ir ™ Uaaipect demn de relevat este In sensul ca, Diplomatia parlamentara a fost recunoscuta ¢ forma distincta a diplomatiei, destul de tarziu si intr-un mod deloc facil. Acest fapt se datorears, > ted . pe de-o parte, conservatorismului $i lipsei de viziune, iar pe de alta parte, orgoliilor si luptelor intestine dintre puterea legislativa si puterea executiva ale unui stat. §.2. Activitatea diplomatica a Sefului de Stat ozitia de sef al executivului, pentru aceasta fiind folosit ful de Stat reprezinta deseori p : x 4 iar dupa caz, acestuia ii incumba anumite atributii sj denumirea de presedinte sau monarh, detine anumite trasdturi, in functie de forma de guvernamant. / Seful statului este reprezentat de persoana céreia fi sunt rezervate onorurt specifice Sefilor de Stat, si care beneficiaza totodata, de imunitate de jurisdictie si de intregul ansamblu de privilegii si imunitati diplomatice, cunoscute sub denumirea de ,,imunitatile suveranului”** Institutia Sefului de stat exercita un drept de reprezentare generala (Jus repraesentationis omni modae), din perspectiva promovarii relatiilor internationale, drept conferit prin Legea fundamentala adoptati de fiecare stat in parte**. Ga ttlu de exemplu, din perspectiva atribufilor functionale ale $efului de Stat, in domeniul politicii externe, amintim prevederile art. 91, din Constitutia Roméaniei, dupa cum urmeaza: (1) Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, sile supune spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil. Celelalte tratate si acorduri internationale se incheie, se aproba sau se ratificd potrivit procedurii stabilite prin lege. (2) Presedintele, la propunerea Guvernului, acrediteaza si recheama reprezentan(ii diplomatici ai RomAniei si aprobi infiinfarea, desfiinjarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. (3) Reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe ing Presedintele Romaniei”*”. Indiferent de sistemul constitutional adoptat de cétre un stat (sistemul regimurilor prez dentiale sau sistem executiv dualist), seful statului nu are nevoie de o indrituire speciala pent exercitarea atributiilor functionale, in materie de diplomatie gi politic’ extern’. §.3. Activitatea diplomatica a Guvernului in i. dee cum tment tas diferitelor state ale lumii, guvernele sunt denumite in mod diferit, dupa : Consiliul de Ministri, Cabinet, Guvern, Facem precizarea ci denumirile sunt * A se vedea R. Redslob, , Traité de droit des gens, Paris B* Ase vedea D. Mazilu, op. cit, pp. 235236 ocneee 0 A se vedea art. 91 din Constitutia Romaniei, modificarile din anul 2003, oie adoptata prin Referendum la 8 decembrie }% 630 ado | NastyM. Viadoiu « Drept international public- anctie de tipul sistemului constituti jae tie O° UP Nutt Constitutional, respects gr sgicd este configurat din una sau din d “spectiv, daci executivul est jt ve dowd componente”, dupa oud structuri. In. ge lined mn ponen™ pa cum urmeazi: general, Guvernul est _ geful Guvernului - in sistemele in care acesta ‘i ° * Ministrii gi Secretarii de stat. oxists n gistemul executiv dualist, in care se face distinctie i geal doilea detine un rol foarte important in cee : intre seful de stat si ee a ce pri ics ministrul afacerilor externe), si totodat, in Siecnbenien configurarea guvernului include, de asemenea, 0 parte a viziunii politicii externe a i suvernamcia jonam, ca i wo ayo. al ann e in regimurile prezidentiale, de exemplu, state precum SUA, Brazili sutfanctia de gef de stat, cat si cea de gef de guvern, sunt indeplinite de una g cdismanr pith ofl ‘de stat. si aceeasi persoana, hn ceva ce priveste guvernele, ca parte din puterea executiva a unui stat (in sistemele consitufionale dualiste), putem preciza ca acestea joaca un rol de instrument, prin care sefii de sat isi realizeaza functiile supreme in cadrul politicii externe. Rezulta, asadar, o ierarhizare prvind atributiile functionale de politic’ extern’, in configuratia bicefala a puterii executive a unui stat, materializata prin subordonarea celor guvernamentale, in raport cu cele mai detinute de sefii statelor. Acest fapt nu inseamna ci at rolul privind conducerea general, in organizarea si il define in jerarhia sistemului institut iilor seful de guvern, importante atributii in domeniu, guvernului unui stat ii este dimin desfigurarea relatiilor externe, Pe care acesta fundamentale ale statului. ; Oferim, cu titlu de exemplu, prevederile Codului Administrativ al Romaniei, care in Partea all-a, Titlul I, Capitolul I, statueazi asupra Rolului si functillor Guvernului, astfel: : (1), Rolul Guvernului - ,Guvernul asigura realizarea politicii ~ Conform art. 14 alin. ss oublice”, i ag ita 4 a administrafiei publice”s i exercita conducerea generala aa‘ ; interne gl exierne® seas Functiile Guvernului - Funcfia de reprezentare, prin care se tarea pe plan intern si extern, in = Conform art. 15; lit e) juvernull asigura, in numele statului roman jn condifiile legit, reprezen' domenjul sau de activitate”. al mm, Functionarea Guvernului, Sectiunea 1, Principalele atributii ale Guvernului, Capitol conform art. 25: iei ti turile europene $i internationale”; sara i Romaniei in struct Pp! 5 «fit. i) wasigurd iMtes@r"" scordurile $i ‘conventiile internafionale care angajeaza statul = Tit.) snegocia® tratatele, roman”; - lit.) nivel guvernamen ‘i * Capitolul I, agi incheie, in conditiile legii, conventii si ale intelegeri internationale, la egaciaza " rului, art. 28, alin. (2) Rolul gi atributiile prim-minist precum §i in relatiile al in relafille acestuia cu (...)+ Sectiunes 2 ae Guvern ini rezinta Guve on »Prim-m! is aus jn aria de responsabilitate a Guvernului”. internationale tributiile Guvernului Romaniei, in domeniul relayiilor externe, mai precis in Despre ae Ft ratatelor, regisim dispozitii si in cadrul Legit 590/203 privind tratatele, materia 128! Ta Mi “Tandsescu, Drept constitutional si institutt politice, ed. 13, Vol. Il, Ed. CH. Beck, spucurestin 2009 PP 235-237. de drept diplomatic $i consular | 631 Institufii si nojiuni fundamentaleRomania, Guvernul Roméniei, precum $i ministerele « trale, pentru care aceasta atributie este ey, ‘ eia tratate la nivel de stat, tratate Jg nivel [exemplu art. 2, alin. (1) care prevede » alte autoritaji ale administratiei publice cen azuta -Jatia in vigoare, pot inc! prevazuta de legislafia in vigoar . guvernamental, respectiv tratate lanivel departamental ] ‘Activitatea Sefului de Guvern, din diferite state, s€ materializeaza prin desfigurarea uno, activitati specifice, cum ar fi: | _ - invitarea si primirea omologilor si al organizatiilor internationale, in yederea promo reprezinta; - participarea in cat - incheierea unor intelegeri, - participarea, in cadrul unor 0! desfigurate de acestea in indeplinirea scopului statutar. 7 Amintim cA, in perioada post-moderné, s-au intensificat vizitele sefilor de guvern, fapt cea determinat necesitatea asigurarii tuturor drepturilor $i imunitatilor diplomatice, pe durata in care acestia se afla pe teritoriul altor (ari. Aceasta obligatie incumba, desigur, statului pe al ciruj teritoriu se afl Seful Guvernului strain. Data fiind importanja deosebita a activitatii Sefului de Guvern, in sistemele constitutionale in care seful de stat este $i seful guvernului, in ceea ce priveste promovarea si dezvoltarea relatillor externe, si totodata statutul acestuia in ierarhia structurii statale, ca sef al puterii executive, acesta igi indeplineste atributiile fra a fi necesara vreo indrituire speciala. altor reprezentanti ai statelor straine, fia vari relatillor externe ale statelor pe care le drul unor conferinte internationale, de interes; protocoale si/sau acorduri; rganizatii internationale, la diferite demersuri si activitati §.4. Activitatea diplomatica a Ministerului Afacerilor Externe Ministerul care are rolul cel mai important si este responsabil cu organizarea i conducerea in mod direct a relatiilor externe, si care, totodat’, realizeaza politica externa a unui stat, este Ministerul Afacerilor Externe. In functie de sistemul constitutional adoptat de fiecare stat in parte, si aceasta institulie fundamental poarti denumiri diferite (exemplu: Department of State, in SUA, Foreign Offi, in alte tari). / Acest aparat important, central din punct de vedere al relatiilor externe ale unui stat, are @ Principal indrituire urmirirea si implementarea liniei generale de politica externa 4 statului Tespectiv, gi este condus de un ministru recunoscut ca Seful diplomatiei. sete satis ia cA Sefulat diplomatiei unui stat, ii incumbé réspunderi deosebite din Mictaend neon oad diplomatice, deopotriva, pe plan intern si extern. ite? principal al viziunii aqeratstnils “ Parts 4 Guvernihi, este! sspunzitor # aah viziunea prezidentiala a politicii in nein la politica externa, care, desigur, comP —_—-_— *” Apud. D. Mazilu, 9 - Mazilu, op. cit, p. 238; JM. ‘ | Development and Functions, Washington, were The Foreign Service of the United Stales 632 | orisit’ KN 3 ‘asty M. Viddoiu + Drept international public> ginemele constitufionale cu executiv dualist, tendinja normala este in sensul ca, Jim statului $* depaseasca indrituirile de care se bucura guvernul, in materia repite: eta nivel de politica externa a statului. Aceastd tendina este justificata d butiil qari 2 ional sefului statului, in domeni sidings este justifcatt oe an ce ¥ ei e constitupion? , meniul relafiilor internationale, care ii recunosc oF ja caitatea de tila materie de reprezentativitate pe plan extern, a statului respectiv. jntte geful statului si Guvern, trebuie si existe o armonie derivati din complementaritatea __ggilor desfagurate in acest domeniu, astfel, M.A.E. va putea promova rezultatul obyinut, oo jntr-o bund imagine, pe plan extern, a statului respectiv. corer aceast perspectiv’, Ministerul Afacerilor Externe al unui stat, trebuie sa actioneze in profesionist si 4 gaseasca acel echilibru al celor doua institujii fundamentale, parte ale is executiv, astfel incat sd materializeze o imagine solida si in consens, a executivului ectivulu stat. Ministerul Afacerilor Externe care reprezintd interesele unui anumit stat, la nivel interna~ sonal, poate fi considerat un adevarat integrator in cadrul Societatii internationale. Organizarea functionala a Ministerelor Afacerilor Externe, din diferite ari ale lumii, este configuraté in jurul unui nucleu atributional comun multor viziuni statale in domeniu, cu diferente de nuanti sau in functie de focusarea predilecta privind interesele majore ale fiecarui stat. Cu titlu de exemplu, oferim prevederile existente in Hotirarea luata de Guvernul Rominiei, nr. 16 din 12 januarie 2017, privind organizarea gi functionarea Ministerului Afscerilor Externe, care, in art. 1 alin, (3) lit. a) - f) prezinta functiile M.A.E. iar in art. 2 sunt prezentate atributiile principale ale MAE. de la punctul 1 pana la punctul 61. Nu vom insista in redarea gi analiza acestor funcfii gi atributii, deoarece acestea au fost oferite doar cu titlu de exemplu, cei interesafi pot regasi prevederile Hotararit, in anexa. Secfiunea 3 Activitatea diplomatica prin misiunile diplomatice §.1, Misiunile diplomatice cu caracter permanent 1. Rolul gi importanfa misiunilor diplomatice ean ceea ce priveste rolul misiunilor diplomatice permanente, Philippe Cahier, arata ca tee ne in mod deosebit la promovarea colaborarit gi cooperarii intre state, si < obi, Sonia relatiile de prietenie dintre statul acreditant gi statul acreditar, iar in acest fel inte pniralaicig $i amplificarea relatiilor politico — economice, culturale, stiintifice etc., le respective™9, Se so Minand gg cahien Le Droit Diplomatique Contemporain, Cooperation Intemationale, Geneve: E. Drozs Paris 1962, p. 139, Institugii gi nogiuni fundamentale de drept diplomatic siconsular | 633 ~~Acelasi autor, considera misiunea diplomaticd drept oun organ al unui subiect de dre international instituit intr-o manierd permanent me as un alt subiect de drept international, insa 4 asigure relatiile diplomatice cu acel subiect™ . er renee permanent reprezinta institutia fundament materializaté Prin dispozitiile Conventiei de la Viena, din anul 1961, cu privire la relapille diplomatice, care implicd recunoasterea personalitatii juridice a statelor, la nivel international, avind la bazd doar acordul de vointa al respectivelor state gi nicidecum un drept al statelor privitor la Telatiile diplomatice. ; / / Precizim cA statul acreditant este statul care trimite misiunea diplomatic’ permanentg pe teritoriul altui stat, numit stat acreditar, care primeste misiunea diplomaticd permanent respectiva, in baza acordului liber exprimat si al consensului realizat. Din perspectiva importanfei misiunilor diplomatice, cunoscute si sub denumirea de repre. zentante diplomatice, trebuie precizat faptul c4, aceste organe indrituite cu autoritatea statulyj reprezentat, realizeaza politica externa a acestuia, in raport cu statul acreditar. Misiunile diplomatice permanente se prezinti, la nivel international, sub forma amba. sadelor si legatiilor, ambasada detinand gradul cel mai inalt de reprezentare. 2. Configuratia structural a misiunii diplomatice Configuratia structural a unei misiuni diplomatice este una asimetrica, deoarece aceasta reprezinta rezultatul condifionat de aplicarea a dou principii fundamentale, in materie, si anume: - Principiul specificitafii gi necesitafii relatiilor bilaterale existente intre statul acreditant si statul acreditar; - Principiul consensualitatii, materializat prin acordul privitor la configuratia structurii misiunii diplomatice permanente, incheiat intre statul acreditant si statul acreditar; In practica, acest acord dintre statul acreditant si statul acreditar, implica gi imprima totodata, caracterul de teciprocitate, din perspectiva dimensionarii misiunilor diplomatice respective. Facem Precizarea, ca acest fapt nu anuleaza dreptul exclusiv al statului acreditant privind rolul predilect in organizarea misiunii sale diplomatice permanente. Structura general valabila a unei misiuni diplomatice permanente, define urmitoarea con- figuratie: a) Sefii misiunii - se prezinté sub denumiri si ranguri diferite, desi sunt indrituifi cu Organizarea, administrarea si conducerea activititii misiunii diplomatice in mod integra Acestia sunt: © ambasadori sau nunti; © Trimisi, ministri si internunti; o Insircinati cu afaceri, 2. Ph- Cahier, La Mission diplomatique op. cit, p. 55, 4 teeatiadetine un rang de reprezentare inferior fat de cel al ambasade, si este reprezentat condi de un Ministru pleni i: ti itt dis i vepreentne ee Legatia este intalnita din ce in ce mai rar la nivel international ca form’ &° 3 , . ‘Ase vedea prevederile art. 14 din Conventia de a Viena, din anul 196 Lintraté in vigoare in anul 1964 634 | Nasty M. Viddoiu + Drept international public, celaria misiunii — reprezinta secti - . a cent Ma or ce cad in sarcina Sefului misiunii, j 1 ware a] activitatii celorlalte sectii, inclu: ey nates ios al dp sectia economica $1 comerciala; tral a misiunii anizeaza F iunii, unde i rece] we ‘| ie et see destinate acest si paeren le se pastreaza arhivele si codurile : sectia sa biroul de presa; Q piroul atasatului militar; h) Biroul atagatului pe probleme interne; i) Biroul atasatului cultural; i piroul pentru migratiuni; » Biroul atasatilor stiintifici. Facem precizarea c& ordinea in care a fost prezentata configuratia structurii este aleatorie. 3, Membrii misiunii diplomatice Conventia de la Viens, din anul 1961, a facut lumina si din perspectiva categoriilor de membri i misiunilor diplomatice, astfel definind in art. 1, nofiuni precum: sefi de misiune, membrii mi- uni, membrit personalului misiunii, membri personalului diplomatic, agenfi diplomatici etc. Este foarte importanta delimitarea intre seful de misiune $i personalul misiunii, care impreund constituie membri ai misiunii, iar cu privire la personalul misiunii diplomatice, Coaventia consacra trei categorii, $i anume: - personalul diplomatic, compus din: Seful misiunii; Ministri_ consilieris Consilieris secretari I, II si IIT; atagafis - personalul administrativ si tehnic. Cancelaria este cae funcfioneaz personalul tehnic gi administrativ, format din cifrori, translatori, tehnici, dactilografe $.a.5 -sinu in ultimul rand, gridinari. In afari de categoria. memb categorii, cu un statut special si care name: membri de familie ai membrilor misiunii si mem ‘unt angajafi ai unor membri ai personalului misiunii- _ _ . apna cence iaie levana din perspectiva identificarii dreptul 1 , trebuie acordat. condusa de Seful Cancelariei, pe langa secretari personalul de serviciu, format din portaris oameni de serviciu; rilor misiunii diplomatice, Convenfia adaugi inca doua nu sunt considerati membri ai personalului misiunii, si bri personalului privat, care de obicei 4. Functiile misiunii diplomatice plomatice, acestea au primit 0 consacrare clara in In cee anit di a ce priveste functiile misiun” é a nventia de codittare a dreptului diplomatic, din anul 1961. Clasificarea conform Conventiei Sein fapt o prelt i merari deja existenta in doctrina de specialitate, la care a fost Preluare a unei env! fost stabilite urmatoarele functii ale *diueats oj ae this Bata $i promovarea relatiilor de prietenic. Astfel, au ‘Unii diplomatice: mentale de drept diplomatic # consular | 635 i notiuni fundai itant in statul acreditar, - i zentare a statului acredit f u d a. | fungi ‘ arere a intereselor statului acreditant $i ale cetétenilor sai, in stay) = la de acreditar, in cadrul limitelor permise in dr = functia de a conduce tratative cu repreze ant ~ functia de informare prin orice mijloace licite din statul acreditant; ilor de prietenie si de dezvoltare a relatiilor economice = functia de promovare a telafi e / I culturale satingfice reciproce, intre statul acreditant gi statul acreditar. international; ee guvernului statului acreditar; despre evolutia si situatia evenimentelo, c& enumerarea de mai sus nu este limitativa, sipe cale de consecinga, nu Functiile prezentate mai sus, pot fi insa considerate ca find cele mai importante, data find folosirea in cadrul Conventiei, de la 1961, a sintagmei »in special” alti precizare, extrem de importanta, este in sensul ca, din economia normelor prescrip. tive ale Conventiei, din anul 1961, nu rezulta cd o misiune diplomatica nu poate exercita si functii consulare. Facem precizarea, poate fi considerata exhaustiva. §.2. Misiunile diplomatice cu caracter temporar 1, Misiuni cu caracter special © forma foarte importanti a misiunilor temporare o constituie misiunile speciale. Misiunile speciale au facut obiectul Conventiei privind statul misiunilor speciale™, din anul 1969, unde, sub auspiciile Natiunilor Unite, a fost aratat faptul ca misiunile speciale au primit reglementarea cuvenitd, ca rezultat al cerinfelor impuse de practica diplomatica desfasurata la nivel international. Art. 1 al Conventiei privind statutul misiunilor speciale, statueazd cA acestea au un caracter temporar si sunt indrituite cu reprezentarea unui stat, trimis pe langa un alt stat, avind consimfamantul celui din urm, in scopul de a realiza, pe langa acesta, o sarcina determinata. Conventia privind statutul misiunilor speciale nu fixeaza anumite atributii ale misiunilor temporare, fixarea acestora fiind un atribut al statelor implicate. Misiunile speciale pot fi instituite atat pentru state intre care exista relatii diplomatice sau intre state care nu intrefin relatii diplomatice. De obicei, scopul misiunilor diplomatice speciale este in sensul de a pregati si facilita conditiile privitoare la instituirea unor relafii diplomatice viitoare, Menfiondm cé, existé similitudini intre configurafia structurali a misiunilor speciale Taportat la cea a misiunilor permanente. Pe langé misiunile speciale, ca forma a misiunilor temporare, mai exist’ si Delegatiile i= cadrul conferintelor sau organizatiilor internationale si totodata, Birourile tempor"? # trimisii itinerangi. ee ™ Conventia privind statutul misi Natiunile Unite, iar ulterior adop acest sens, % . ‘Adoptaté la Sesiumea a XXIV, din anul 1969, a Natiunilor Unite. de lunilor speciale este considerat’ cea dintai Conventie organize i tata firda fi convocata si organizatd o Conferinta specialé a statelor mem 63 it 6 | Nasty M. Viddoiu Drept international public gs“Sq «jor internationale se regiseste j Bafiillor in cag, ; oe e Conventia de la Haveca, tn a ow cause internationale sau 2 or este similar cu cel al diplomagi 1929, ale clei di éntii extrem de importante, gh prvilegille gi imunitayile Na Atilor regular (art. 2 al Contec eS statute i ior internationale, se oa ‘ Unite, care om) si Conventia cu 1g lor si Dagajelor, de inviolabilitatea -—< personals, Sepil tn cut efcind de privilegit vamale sifiscale (art. 4 Sain sand totodat’ imunitate de vcsindhye wiegile st imunitapile Nafiunilor Unite), ea.a XVI-a din Conventia cu privire la 9 srebuie evidentiati ideea conform careia, delepatij 4 ‘litati ea > delegatiile se bucura de inviolabili ej, de asigurarea facilitatilor privind comuni uicura de inviolabilitatea per- jek ical spolat imunitatea locafiei in cadrul careia se ‘te _ §uvernele proprii, fiindu-le asigurati, i si 4 a __ arind-Se in acest fel, desfasurarea lucrarilor in cmap le conferintei respective, er. 3, Birouri temporare si trimisi itineranti Birourile ees sunt organizate de ctre un stat pe teritoriul unui alt stat, cu scopul de gomovare comerch 4, expozifional, stiintificd, culturala s.a.m.d. Desi nerecunoscute ca forma diplomatiei temporare, statele au recurs in anumite momente la acestea, avandu-se la bazd xceptarea $i acordul statelor implicate. Mentionam cé, nici CDI nu reglementeaza Birourile temporare ca forma a diplomatiei temporare. In practica internafionala, sunt imputernicifi, cu anumite misiuni speciale, pe teritoriul nei multor state, anumiti diplomati, ad-hoc, care poarta denumirea de trimigi itineranfi. Pentru ‘sgurarea realizarii misiunii speciale cu care au fost indrituiti, in condifii optime, acestora le aunt recunoscute anumite privilegii si imunititi, dat fiind faptul cA, de obicei, acegtia poarta ragul de ministru plenipotenfiar sau chiar de ambasador. Trimisii itineranti nu sunt acreditafi in statele pe teritoriul carora sopul realizarii si indeplinirii misiunilor speciale incredintate. depun diligente in $3, Misiunile statelor pe Jang organizafiile internationale cu vocatie universala ‘onale cu vocatic universala este nizatiile internat tari speciale, in acest sens. Reprezentarea statelor pe langé orga! ; infa, 2 necesitat reglemen! i. de important’, iar pe cale de conse vente dela Viens dit fl, sediul principal al materiei este constituil izatiile i ionale cu a ivi iile lor co organizatiile internafionale ¢ ee repreventares statelor in relafiile lor orgie andthe vel care se adaug' ntia cu privir Orpani. “Balzatiet Natiunilor Unite si la Conve! it din prevederile Cor is nfia de Ja Havana, din anul 1929. i ti, 2003, pp. 243-244. ™D. Mati tomatic consul Ed. Lumina Lex Bucuresth azilu, Diplomatia - Drept diplomat # | on Je de drept dip! eandamental Jomatic $! consularDin perspectiva Conventiei de la Viena, din anul 1975, statele pot sh trimita pe Ign, isiuni: organizatiile universale urmatoarele forme de misiune ; _ ® - Mita permanente ale statelor pe langi organizafiile universale (exemplu; Misiunite statelor pe langa ONU); . | - Misiuni permanente de observatort, internationale (statutul anumitor state pe lang NATO, Ucrainei in cadrul NATO); oo ; - Delegate la organele gi conferintele organizatiilor internationale, convocate ia desfisurate sub egida acestora, din urma (Conferinta ONU asupra Dreptului mirii, intre anii 1973 - 1982). ale statelor nemembre, pe langé organizayi exemplu: Statutul din any) 2029 al Referitor la membrii din cadrul misiunilor diplomatice permanente de pe langi 9 organizatie international, se impune precizarea, ci numirea acestora este atributul exclusiy a statului trimifator, nefiind conditionata de consimimantul organizatiei internationale, dar care are obligatia de a notifica, atat organizatia internafionala, cat gi statul pe teritoriul caruia igi are sediul aceasta. , O misiune diplomaticd permanenta, trimisi in cadrul unei organizafii internationale cy vocafie universala sau chiar regional, realizeaza atributii derivate din functiile diplomatice de reprezentare $i participare activa a statului trimifator, in scopul indeplinirii obiectului statutar, de catre organizafia respectiva, in conformitate cu actele constitutive adoptate in mod conventional, de catre membrii organizafiei internationale respective. In baza prevederilor Conventiei de la Viena, din anul 1975, privind reprezentarea statelor in relagiile lor cu organizajiile internajionale universale, statul pe al carui teritoriu este localizat sediul organizatiei internationale, este obligat sa sustini misiunea diplomatica permanenti cu scopul realizarii obligatiilor ce ii incumba (exemplu: facilitarea stabilirii sediului misiunii diplomatice, care trebuie si incheie 0 Conventie de Sediu cu organizatia internafionala in speta). In baza Conventiei cu privire la privilegiile si imunitatile Organizatiei Natiunilor Unite, statului gazda al organizatiei internationale, ti incumba obligatia de a garanta privilegiile si imunitatile de care se bucura personalul misiunii diplomatice respective”, Sectiunea 4 Imunitafile si privilegiile diplomatice Anca de la inceput, este imperios necesar de precizat, c& imunititile si privilegille diplo- face nu sunt o institutie noua si nici macar recenta, putandu-se aprecia in acest fel, in mo acl i totodatéeronat, dat find faptul céacestea au fost codifcate bia in cadrul Conveniid® {a Viena, din anul 1961, privind telatiile diplomatice. In sustinerea acestui fapt, amintim si‘ 3a j te i inating Ye? # Rezoluia nr. 257 A/I din 3 decembrie 1948 a Adunsri Generale a ONU, rele in on misiunilor permanente de ctre statele membre NU, care in acest fel vor avea un aport impo" €plinirea scopurilor gi aplicarea Principiilor Natiunilor Unite, 638 | NastyM. Visdoin « Drept international publicte de ofesorul P. Carlino™, care sustin | . Pode, cespasite ea ca i tenes ine ele a! vechi institut ale dreptului interme tle $i privilegiile diplorratice sunt pabentir legatiy*. national’, solul fiind ,o persoand sfanta sgn! «, de la Viena, din anul ° m t convent ivi a ai 1961, privitoare la relatiile di _gonitif st PVE SB plomatice, drepturile care le incu diplomatic deinete ta oll ui ferent in statul acreditar, in scopul realizarii fi incuba misiunilor diplomatice $i es n Snadibnspii polly bara recunoag acestor drepturi sti principiul vecipte atripilor asa tt ; tin inviolabilitai, imunitagi si privilegii iprocitatii, pe care statele l-au “vier, sustinea cA fun gig . pilier™ sustines damentul imunititilor diplomatice est i ; ‘pac urmeaza: e reprezentat de trei cor p ‘ari - Teoria reprezentarit personale - reprezentantii diplomatic imuni on sunita suveran lui pe care il repreze nd lomatici se bucurau de imunitate, ca . rea eater - fundamentul acestei teorii consta in faptul c& locatiile jomatice $1 resedir tele ambasadorilor ar trebui considerate parte a teritoriului statului pe i|reprezinta, indiferent de faptul cA se afla pe teritoriul statului acreditar; Teoria necesita fanctionale - fundamentul acestei teorii, consta in faptul c&, imunitatea siplomaticd nu aa un beneficiu al persoanei agentului diplomatic, ci trebuie privita ca gnimperatiV solicitat le realizarea functiilor i atributiilor reprezentantilor straini ai statelor ce geafla la post in misiunile diplomatice acreditate in alte state. c& teoria extrateritorialitafii este respins4 de practica statelor lumii, Facem precizarea, emaifiind de actualitate, deoarece se fandamenteaza pe 0 fictiune juridica**. dipl §.1. Inviolabilitatea misiunii diplomatice | Inviolabilitatea locafiilor misiunilor diplomatice Inviolabilitatea locatiilor misiunii diplomatice se refera la sediile misiunilor diplomatice, regedintele ambasadorilor, $1 totodata, la anexele acestora. Conform dispozitiilor art. 22 alin (1) »locatiile misiunii diplomatice sunt inviolabile” si nu ate posibila patrunderea agentilor statulul acreditar in lipsa unui acord primit de la seful nisiunii statului acreditant. Cu toate acestea, inviolabilitatea locatiilor misiunilor sensul ci, desi reprezentanfilor autoritatilor statului acreditar le este interzis4 patrunderea in zest locafi, far obtinerea acordului gefului misiunii, totusi, acestia pot proceda la intrarea unt administrate probe indubitabile care sa demonstreze fira 4 + * ti autorizare, in momentul in care 8 diplomatice prezinté 0 exceptie, in °*P.Carlino, Genesi efondamento delle smmunit dipfomatique, ROM 1915, pp. 34 su. apud D. Mazilu, "p-cit, P. 249, nag” Ae insernand nies mt avea dreptul 8 hs * Apud M. Ogdon, Juridical bases of diplomatic mmunites, Washington, 1936, PP 17 gu. Libera, Le ‘wement juridique des privileges et immunités consulairess 1959, RG.D.LP, pp: 430 $4: THe, op ct p. 315 apua B.Selejan-Gue™ LM, Crdelunean, op it» P.211- Idem, 4 i aducd vreo atingere” apud D. Mazi, op, cit. « gandamentale de drept diplomatic giconsular | 639riscul unui abuz, care poate crea o stare de pericol pentru siguranta nationala a statulay acreditar53, Acest fapt este posibil in baza prevederilor art. 41 alin. (3), al Conventiei de la Viena Statueaza ci ,localurile misiunii nu vor fi utilizate intr-un mod incompatibil cu funct; misiunii, asa cum sunt ele enunfate in prezenta Conventie, in alte reguli ale dreptului tional sau in acordurile speciale in vigoare, intre statul acreditant si statul acreditar”, Conform dispozitiilor art, 22, alin. (2) din Conventia de la Viena, din anul 1961, statulyj acreditar fi incumba obligatia special de a asigura toate masurile necesare posibila invadarea sau deteriorarea, in vreun mod, linistea misiunii diplomatice si respectul demniti acestora. intema. Pentru a nu § locatiilor misiunii. Totodata, este asigurats i, nefiind permis’ tn vreun mod afectares In conformitate cu art. 22 alin. (3), nu este permis in nici un mod, Procedarea |, perchezitii, rechizitii, sechestru sau masuri asiguratorii, in ceea ce priveste locatiile misiunii, mobilierul si celelalte obiecte existente in interiorul acestora sau mijloacele de transport utilizate de catre misiune. 2. Inviolabilitatea arhivelor, documentelor si corespondentei diplomatice In conformitate cu art. 24, din ratiuni lesne de infeles, Conventia de la Viena, din anul 1961, a statuat ca intreaga arhiva si documentele unei misiuni diplomatice, inviolabil indiferent de momentul sau de locul in care s-ar afla, Din aceleasi ratiuni, Conventia, din anul 1961, stipuleaza in art. 27 alin. (1), ¢& ,statul acreditar permite si ocroteste comunicarea libera a misiunii in orice scopuri oficiale”. Alin, (2), arata ca toata ,,corespondenta oficiala” beneficiazi de inviolabilitate. Din perspectiva preve- derilor alin. (3) ale art. 27, reiese ca valiza diplomatic se bucura de acelasi caracter de invio- labilitate si cé nu este permisa, in nici un mod, nici deschiderea acesteia si nici faptul de a fi refinuta. Alin. (4) pana la (7) ale art. 27 din Conventia, trebuie si le indeplineasca curierii diplomatici indrit inménarii, dupa caz, a valizei diplomatice. au caracter din anul 1961, descriu alte conditii pe care tuiti cu activitatea transportului, receptiei si 3. Imunitatile si privilegiile personalului diplomatic Viziunea Conventiei de la Viena, din anul 1961, in ceea ce priveste persoana agentului diplomatic, este cat se poate de clara si de categoricé, in sensul ci »Persoana agentului diplo- matic este inviolabila” (art. 29 din Conventie). Statului acreditar ii revine obligatia de a-i acorda agentului diplomatic tot respectul cuvenit si de a proceda la misuri care inlatura posibilitatea producerii oricarei atingeri persoanel, libertapii sau demnitatii agentului diplomatic, Resedinja particulara a agentului diplomatic, ditant, se bucura de aceeasi inviolabilitate Bunurile, documentele si core: in conformitate cu art, 30 alin. (2), Pe care o detine pe teritoriul statului acre- ca si persoana sa, in conformitate cu art. 30 alin. (1). spondenta acestuia sunt protejate de aceeasi inviolabilitate, excepfie ficand alin. (3) al art. 31. ® Asevvedea D. J. Harris, op. cit, p. 365, 640 | Nasty M. Viddoiu « Drept international publicynitapile Personale gle Jo conformitate cu art. 31 alin. (1), agentul diplomati al gin partea statului acreditar. Totodati el bene beneficiaz& de imunitate de juris- fe ppinistrativa, din Partea statului acteditar, ti eneficiaza si de imunitate de jurisdictie gibt ya sa nd implice o actiune reala in legtturk urmitoarele conditii: . cu un imobil parti ; ears lal cede Li . mobil particular situat pe teritoriul g yza sa implice o actiune in legatura cu o succesi : . cesiune pentru care agentul dij lomatic calitatea de executor testamentary administrator, mostenitor sau Tatas ct titlu a cat sepia pl quia 2 0 implice 0 i referitoare la o activitate profesionala sau comercial asta, pe care agentul di i aire de ace PE Bi diplomatic o desfasoara in afara functiilor sale oficiale, pe torial statului acreditar. pin perspectiva prevederilor alin. (2) ale art. 31, din Conventia de la Viena privitoare la wale diplomatice, din anul 1961, agentului diplomatic nu fi incumba obligatia de a depune usturie. Dispozitille art- 31 alin, (3) prezinta situatia in care agentul diplomatic nu poate fi supus not masuri de executare, CU exceptia cauzelor alin, (1), mentionate mai sus. fatr-un echilibru de normalitate, Conventia de la Viena, din anul 1961, statueaza ca inunitatea de jurisdictie i profita unui agent diplomatic doar din perspectiva statului acreditar, br in nici un Caz agentul diplomatic, nu poate fi scutit, de jurisdictia statului pe care i reprezinta (acreditant)- statul acreditant, are la dispozitie, conform art. 32, alin. (1), posibilitatea de renuntare la imunitatea de jurisdicfie, atat a agentilor diplomatici, cat si in ceea ce priveste persoanele care se tucuré de imunitate in baza prevederilor art. 37, alin. (1), i anume membrii familiei agentului diplomatic care se afla la post impreuna cu acesta; Restul persoanelor prevazute in art. 37, henefciaza de imunitati si privilegii, conform prevederilor acestui articol. Alin, (2) al art. 32, din Conventia de la Viena, din anul 1961, conditioneazi ca renunjarea Sife intotdeauna expresa. In alin. (3) al art. 32, se face precizarea ca im care se bucura d unei persoane nteaza 0 actiune iar partea adversd procedeaza la o cerere unitatea de jurisdictie nu mai poate opera in 2ul unui agent diplomatic sau al fe imunitatea de jurisdictie, a via 37, in situatia in care inte! ntionala. Ultimul alineat al art. 32, deceleaza asupr@ faptului 4 renunfarea la jmunitatea de juris- digi, in cazul unei actiuni civile sau administrative, 14 reprezinta, "unitatea cu privire la masurile de executare 4 potirarii, situatie care implicé 0 renuntare sebita, implicit, renunjarea la og agmentale de drept diplomatic si consular | 6413.2. Privilegii Diplomatice pentru misiunea diplomatica, cat si pentru Personalyl diplomatic, acestea sunt tratate in cadrul Conventiei de la Viena, din anul 196, tn complementaritate fati de imunitati, si in scopul facilitarii indeplini atributiilor agentioy diplomatic, fiind considerate excepfii pe care statele le accepti pe bazk de Teciprocitate, pentny persoanele care defin calitatile mentionate si totodata pentru misiunile diplomatice, ‘Astfel, Conventia, prevede urmatoarele tipuri de privilegii: - Privilegii fiscale, aga cum sunt ele prevazute in art. 34 al Conventiei, conform ciryig agentul diplomatic este scutit de orice impozite si taxe personale sau reale, la nivel comunal say regional, si totodati, la nivel national, excepfie ficand anumite cazuri, ca de exemply, impozitele indirecte; impozitele gi taxele asupra bunurilor imobile particulare existente pe teritoriul statului acreditar; taxele privind drepturile de succesiune; impozitele si taxele asupra veniturilor particulare din statul acreditar si a impozitelor pe capital rezultate din investitile in intreprinderi comerciale situate in statul acreditar; impozite i taxe pentru servicii prestate in mod concret; drepturi de inregistrare, gref’, ipotecd si de timbru privitoare la bunurile imobile, ~ Privilegii vamale, constau in scutirea de taxe vamale care ar trebui plitite pentru bunuri utilizate in mod oficial de misiunea diplomatica sau utilizate in mod personal de catre agentul diplomatic sau de catre membrii familiei acestuia, conform art. 36 alin. (1). Totodata, agentul diplomatic este scutit de controlul bagajului sau personal, cu excepfia cazului cand exist motive serioase ca acesta ar confine obiecte care nu beneficiaza de scutirile mentionate sau obiecte interzise la export-import, de prevederile legislayiei statului acreditar, conform art. 36 alin. (2) din Conventie; - Privilegiul exceptirii de la prestatii personale in cadrul statului acreditar, de sarcini militare, de rechizitii, contributii gi incartiruiri militare sau de orice serviciu public; - Privilegiul exceptarii de plata asigurarilor sociale percepute in statul acreditar, - Privilegiul de folosi drapelul si stema nagionala, in cadrul locatiei misiunii, a resedinjei sefului misiunii si pe mijloacele de transport utilizate de catre misiunea diplomaticé. Considerim foarte important’, precizarea conform careia, Conventia de la Viena, din anul 1961, statueaz c4 ,agentul diplomatic care are nafionalitatea statului acreditar sau care igi are resedinfa permanenta in acest stat, nu beneficiazd de imunitatea de jurisdictie si de invio- labilitate, decat pentru acte oficiale indeplinite in exercitiul functiilor sale”, excepfie facand situafia in care statul acreditar a acordat anumite privilegii si imunitafi, in mod suplimenter conform art. 38 alin. (1). {In ceea ce priveste privilegiile, atat 3.3, Facilitafi Diplomatice | Statul acreditar inlesneste, de obicei, pentru misiunile diplomatice ale statului acreditants objinerea locatiilor pentru sediu, objinerea unor locuinfe pentru membrii misiunii $! alte asemenea facili, pe cae statul acreditar le poate ofei pe bad de reciprocitate, si de abt! cererea misiunilor diplomatice. In general, misiunile diplomatice igi rezolva aceste problem? re cont propriu 642 | NastyM. Viadoiu + Drept international public _> conde Temporaltene a Privlegior si Imnitailr diplomatice problem duxatsi el ‘ Privilegilor de care se bucura persoana ce beneficiaza de ee erat Se ois fi a * pagal timpului. In acest sens, este indeobste cs ful cd 0 PI Poate beneficia de imunitatile si privilegiile respective, de ce unge PE teritoriul statului acreditar, in scopul d ‘i ; , se Soar rivilegil, inoeteazd ypul de a ocupa postul incredinyat. iaceste imunitaqi $1 PY egii, inceteaza in momentul in care persoanei beneficiare i s-a spat andatul functiei si paraseste teritoriul statului acreditar. est situati insole, in a functia persoanei beneficiare, inceteazd mortis causa. Astfel, ig rivilegiile acordate persoanelor din familia acesteia, ce s-au aflat impreund la trebuil prelungite pentru un termen rezonabil in care au dreptul si paraseasc fara, oo ecind pana la parasirea acestela, de aceleasi imunitati si privilegii. Acordarea unui termen a parisi teritoriul statului acreditar poate opera si in cazul unei persoane a carei functie a parisi ter ; Ps # gat, sitwagie in care, aceasta va beneficia de imunitatile si privilegiile avute, pana la omentul parasirii teritoriului statului acreditar. IL DREPT CONSULAR Sectiunea 1 Considerafii diacronice si generale privitoare la dreptul consular §.1. Specificul si definitia dreptului consular raportat la dreptul international public Dreptul consular realizeaza un scoP deosebit al dreptului international public, materializat rin cooperarea inter-statala privitoare Ja asistenta si protectia in exercitarea drepturilor si itertijilor persoanelor fizice si/sau juridice, aparjinand unui stat, pe teritoriul altui stat. Mecanismul activititilor si relafiilor consulare inter-statale se bazeaz4 pe un puternic $i ‘lid caracter de reciprocitate, care imprima un profund dinamism principiului de cooperare iter statali, din perspectiva interactiunii armonioase a dou’ ordini juridice. Mai precis, este "orba de o interactiune care are loc intre goua tipuri de jurisdictii, pe de-o parte, jurisdictia Pasonala a statului trimifitor, si pe 4 alt parte, jurisdictia teritoriala a statului de resedinta, Meractiune care creeaza si configureaz4 sistemul de cooperare interstatald, Chiar daca raportul Uifal este privitor la acordarea asistenfei i protecfiei cetajenilor unui stat si/sau a unor Moane juridice de nationalitatea statului respective P¢ teritoriul unui alt stat, ulterior acest ‘ws Se transforma gi se configureaza pe relatiile de Ja stat la stat. kay we desi relatiile consulare isi au geneza in raporturi initiate pentru persoane fizice iterate finalitatea acestora consté intr-un rezultat _metamorfozat in raporturi Dreptul consular confine reglementér esentale existent at ip sistemul legislativ intern al 5 cat si in legislatia internationala. jn fapt, dreptul consular evidentiaza intr-o maniera crabié si inteligenta, interferenfa dintre ordinea juridica nationala ¢i cea internationals, Institugii si nopiumi fundamentale de drept diplomatic si consular | 643SS aspectele tratate in legislatia interna fiind mult mai extinse decat in cazul dreptului diplomatic Cu toate acestea, este evidentd consideratia, conform careia, dreptul consular este " © Parte a dreptului international public, care joaca un rol de instrument deosebit de important Pentru cj din urma. Nu in ultimul rand, trebuie scos in evidenya caracterul de concept cu 0 geometrie Variabilg al sistemului dreptului consular, si totodata, caracterul de specificitate al acestuia, Cele doug, caractere deriva din faptul cd, pe langa principiile generale consacrate ale dreptului consular acesta cuprinde gi un sector vast al actvitaiiconsulare reglementat prin norme de drept inter, cum ar fi: numirea consulilor, organizarea gi functionarea posturilor consulare, statutul juridic al oficiului consular gi al membrilor acestuia s.a. Reprezentarea consular este deosebit de importanta pentru statul trimitator, chiar daca ny include si aspecte pregnante si predilecte de reprezentare politica, asa cum, este cazul repre. zentarii diplomatice. Date fiind cele de mai sus, in accepfiunea noastri, dreptul consular trebuie definit ca Ansamblu de norme juridice, cutume si uzanfe care reglementeaza procesul de instituire, menfinere, exercitare si incetare a relafiilor consulare interstatale, organizarea $i functio. narea posturilor consulare $i totodaté, statutul juridic al posturilor consulare sial membrilor acestora. §.2. Izvoarele si codificarea dreptului consular 1, Prezentare generala a Conventiei de la Viena cu privire la dreptul consular, din anul 1963 Inca de la inceput, precizam ca izvoarele dreptului international public sunt valabile si pentru dreptul consular, cu anumite preciziri™, Ins’, nu trebuie uitat faptul c& cel mai Teprezentativ izvor al dreptului consular, considerat dreptul comun in materie, este Conferinta dela Viena, din anul 1963, pentru codificarea dreptului consular. Totodata, trebuie mentionat faptul ca legislatia interna, in materie, reprezinta un izvor extrem de important al dreptului consular. Conventia de la Viena, din anul 1963, adoptata in cadrul acestei Conferinte, reprezinti 0 sinteza a tuturor regulilor cutumiare existente la aceea dati, fapt ce o plaseaza gi o clasifici, ca flind insugi dreptul consular. Astfel, putem observa, ca nu cutuma, ci normele prescriptive ale Conventiei, imprimé caracterul de important deosebiti al acesteia ca iavor de drept consular, i Pe cale de consecinta, consideratia ca drept pozitiv, aprecierea ca drept comun in materie, Conferinta de la Viena, din anul 1963, r Precum Bluntschli (1868), Field (1876), International Law (1896), iar dupa intrarea in vigoare a Conventie!, eprezinta o incununare a eforturilor unor a , Fiore (1890) si al unor institutii, precum: Institute American Institute of International Law (1925), care au elaboral "Pentru detalila se vedea Izvoarele Dreptului international public, 644 | NastyM. Viadoiu Drept international public- «and privilegiile si immunit&ti pci continand p' legiile si imunitatile consulilor, si International Commission of os st jgventi® dela Viena, din anul 1963, confine 79 de articole, distribuite pe V capitole sium Comyn care se statuca7a c& ,regulile dreptului internati j : pub in er mele care nu au fost i ational cutumiar vor continua sa ran Fe ee oeve din Pr atin mod expres reglementate in prevederile prezentei mit, Aceases sustinere din Preambulul Conventiet,reprezinta un argument in plus in a cat rg ca SUPA intrarea in vigoare a Conventiei, aceasta a devenit pilonul central al ui dreptului consular. strument (Conventia de la Viena din 1963), de o valoare internationali deosebita, 4 2 mai tarziu, de un ii ‘i . a _acondat, 12 patru ant instrument regional, si anume Conventla ist OT ivind funcfiile consulare, din anul 1967, Bo venta Europeans privind functiile consulare si Protocoalele acesteia, au fost elaborate aie Consiliul Europei prin intermediul unor experi guvernamentali, intrunifi intr-un spmitet care gi-a desfasurat activitatile sub autoritatea Comitetului European pentra Cooperare jurdicd ‘acest int Conventia de la Viena cu privire la relatiile consulare (1963), @ fost ratificat de Romania vin Decretul nr, 481, din 20 decembrie 1971, publicat in B. Of. nr. 10, din 28 ianuarie 1972. Despre Conventia de la 1963, putem afirma ca este guvernata de principiul intemeierii reatilor consulare pe acordarea ,consimfamantului reciproc”®**, Mai mult decat atat, relatiile cnsulare pot continua chiar si dupa incetarea relatiilor diplomatice, dintre state, nefiind conditionate de acestea, chiar daca misiunile consulare sunt subsecvente ca grad misiunilor iplomatice. Conventia, din anul 1963, confine in dispozitiile sale prescriptive, © multitudine de faclitati, privilegii si imunitafi, de care beneficiaz atat oficiile consulare, cat $i membrii agstora. Nu vom intra, in prezenta subsectiune, in analiza acestei parti a Conventiei, din anul 1663, dar afirmam ca, privilegiile gi imunitapile consulare sunt institufii de baz3 ale dreptului consular, gi reprezint& totodata, normele cu valoare intrinsecd pentru materia dreptului international public. In acelagi sens, aratam ca institufia privilegiilor si imunitatilor consulare, reprezinta chintesenta Operei Conventiei de la Viena, din anul 1963. Sectiunea 2 Activitatea diplomatica prin oficiile consulare §.1. Oficiul consular 1. Rolul gi importanta oficiului consular Ofc; . . « in cthinei ficiul consular reprezinta o veche institutie, poate printre cele mai vechi institufii in dtl relation relatiilor internafionale, dintre state. "3 Rew Reuniunea de la Rio de Janeiro din 1927, care @ pregatit un proiect de cod ce confines fazele activit3tii are . textul proiectului de cod al ICJ, a fost adoptat ce ¢i Conventie la cea de-a VI-a Conferinta samen sy cana la Havana in ianuarie 1928. m A se vedea prevederile art. 2, Stabilirea relapilor consulare, Conventia de la Viena. Institugii si nopiuni fundamentale de drept diplomatic gi consular | 645