BREVIARUL

PRINCIPALELOR MĂSURI POLIȚIENEȘTI

Notă! Prezentul material are caracter informativ și reprezintă un
demers al Inspectoratului General al Poliției Române, pentru conștientizarea
cetățenilor asupra drepturilor și obligațiilor pe care le au în raport cu agenții
și ofițerii de poliție.
Documentul explică modalitățile și condițiile în care se desfășoară
principalele interacțiuni cu publicul ale polițiștilor aflați în misiune.

Activitatea Poliţiei Române constituie serviciu public specializat şi se

realizează în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul
instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii.
În societatea românească, guvernată de principiile statului de drept, în
conformitate cu legislaţia internă şi internaţională aplicabilă în domeniu,
principalele atribuţii ale poliţiei sunt apărarea drepturilor şi libertăţilor
persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea, descoperirea şi
combaterea actelor şi faptelor infracţionale, asigurarea ordinii şi siguranţei
publice. Prin îndeplinirea acestora se promovează încrederea reciprocă,
respectul şi dezvoltarea democratică a societăţii.
În esență, responsabilitatea socială a Poliției Române reprezintă
angajamentul continuu pe care polițiștii și-l asumă față de societate, de a avea o
conduită etică și de a proteja interesele cetățenilor în condiții de echilibru între
drepturile acestora și interesele autorităților publice. În exercitarea atribuţiilor
de serviciu poliţistul beneficiază de protecţie specială, în condiţiile legii.
Însă, pentru ca polițiștii să-și poată îndeplini până la capăt mandatul
astfel încât această instituție să fie, pe deplin, utilă societății, este necesar ca, în
mod corelativ, și cetățenii, să acorde sprijin activităților Poliției Române, să
respecte legea și dispozițiile polițiștilor.
În acest context, ținând cont de necesitatea asigurării predictibilității
modului de aplicare a legii de către organele de poliție în raport cu principalele
situații în care acestea interacționează cu cetățenii, expunem sumar noțiunile
esențiale ce guvernează executarea măsurilor polițienești, cum ar fi:
 principii generale de acțiune,
 abordarea persoanelor,
 legitimarea și stabilirea identității persoanelor,
 controlul corporal al persoanei,
 controlul bagajelor și al vehiculelor,
 conducerea persoanelor la sediul poliției,
 utilizarea forței, a armamentului și a altor mijloace din dotare.

1/10
Executarea măsurilor polițienești este guvernată de următoarele principii
generale care guvernează conduita profesională a polițistului:

legalitatea - în exercitarea atribuţiilor sale poliţistul este obligat să

respecte legea, precum şi drepturile şi libertăţile constituţionale ale
persoanelor;
egalitatea, imparţialitatea şi nediscriminarea - în îndeplinirea atribuţiilor
profesionale poliţistul aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luând
aceleaşi măsuri pentru situaţii similare de încălcare a normelor protejate de
lege, fără a fi influenţat de considerente etnice, de naţionalitate, rasă, religie,
opinie politică sau de orice altă opinie, vârstă, sex, orientare sexuală, avere,
origine naţională, socială sau decurgând din orice altă situaţie;
transparenţa - constă în deschiderea pe care poliţistul trebuie să o
manifeste faţă de societate în limitele stabilite de reglementările poliţieneşti;
capacitatea şi datoria de exprimare - reprezintă posibilitatea poliţistului
de a analiza situaţiile profesionale pe care le întâlneşte şi de a-şi exprima
punctul de vedere, potrivit pregătirii şi experienţei sale, pentru a îmbunătăţi
calitatea şi eficacitatea serviciului poliţienesc cu privire la acestea;
disponibilitatea - presupune intervenţia poliţistului în orice situaţie în
care ia cunoştinţă despre atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de
lege, indiferent de momentul constatării acesteia, capacitatea de a asculta şi de
a rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a îndruma către alte
autorităţi cazurile care se situează în afara competenţei ori atribuţiilor sale;
prioritatea interesului public - se manifestă prin aceea că pentru
îndeplinirea atribuţiilor funcţionale poliţistul acordă prioritate realizării
serviciului în folosul comunităţii;
profesionalismul - presupune aplicarea corectă şi responsabilă a
cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuţiilor
de serviciu;
confidenţialitatea - determină obligaţia poliţistului de a garanta
securitatea datelor şi informaţiilor obţinute în exercitarea autorităţii conferite de
lege;
respectul - se manifestă prin consideraţia pe care poliţistul o acordă
persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor
acestora, instituţiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice şi deontologice;
integritatea morală - presupune adoptarea unui comportament conform
normelor etice acceptate şi practicate în societate;

2/10
 Abordarea persoanelor este o măsură polițienească ce presupune
inițierea discuțiilor cu o persoană în scopul clarificării/stabilirii unor aspecte
legitime, păstrându-se o zonă de siguranță.

Principalele categorii de persoane față de care poliţiştii au dreptul să ia

această măsură, sunt următoarele:
cele care încalcă prevederile legale ori despre care există indicii că
au comis sau se pregătesc să comită o faptă ilegală;
cele care sunt suspecte prin comportament, bagaje, îmbrăcăminte
ori, prin prezenţa lor la o anumită oră sau într-un anumit loc, creează
suspiciuni;
cele care pot da lămuriri în legătură cu fapte sau alte aspecte care
prezintă interes pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale
poliţiştilor sau pot fi folosite ca martor asistent.

Activităţi ce trebuie respectate:

se solicită persoanei să se oprească sau să rămână în locul în care se
află;
se prezintă insigna sau legitimaţia de serviciu, după caz, cu excepţia
situaţiilor în care rezultatul intervenţiei sau siguranţa ulterioară a
poliţistului ar fi periclitate; înainte de intrarea în acţiune sau
efectuarea intervenţiei ce nu suferă amânare poliţistul este obligat să
se prezinte verbal, iar după încheierea oricărei acţiuni sau intervenţii,
să se legitimeze şi să îşi declare funcţia şi unitatea de poliţie din care
face parte;
se informează persoana despre motivul solicitării, precizându-se,
după caz, activitatea pe care aceasta urmează să o desfăşoare
(prezentarea actului de identitate, a bagajelor pentru control etc.).

3/10
 Legitimarea și stabilirea identității persoanelor sunt măsuri
polițienești cu caracter preventiv, constând în solicitarea și verificarea actului de
identitate sau a altor documente oficiale prevăzute cu fotografie, pentru
cunoașterea datelor de identitate, cetățenia, domiciliul ori reședința, inclusiv
prin efectuarea de verificări în bazele de date.

Principalele categorii de persoane față de care poliţiştii au dreptul să

legitimeze şi să stabilească identitatea, sunt următoarele:
cele care încalcă prevederile legale ori despre care există indicii că
au comis sau se pregătesc să comită o faptă ilegală;
cele care sunt suspecte prin comportament, bagaje, îmbrăcăminte
ori, prin prezenţa lor la o anumită oră sau într-un anumit loc, creează
suspiciuni;
cele care pot da lămuriri în legătură cu fapte sau alte aspecte care
prezintă interes pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale
poliţiştilor sau pot fi folosite ca martor asistent.

Activităţi ce trebuie efectuate:

poliţistul solicită actul de identitate sau orice alt document oficial cu
fotografie prin care i se poate stabili identitatea;
dacă persoana nu are asupra sa documente de identitate, dar
furnizează datele de identificare, poliţistul verifică în bazele de date
și stabilește veridicitatea acestora;
în cazul în care persoana refuză să se legitimeze ori să dea relaţii cu
privire la identitatea sa, poliţistul îi atrage atenţia şi îl informează că
fapta constituie contravenţie şi se sancţionează conform legii.

4/10
Controlul corporal al persoanei este o măsură polițienească ce presupune
verificarea prin palpare și observare, a corpului, a îmbrăcămintei și a
încălțămintei acesteia, în scopul descoperirii de obiecte cu ajutorul cărora și-ar
putea produce autovătămări, ar putea fi agresați polițiștii sau alte persoane sau
ar putea fi distruse bunuri, (ex.: cuțit, pumnal, box sau alte obiecte confecționate
special pentru tăiere, împungere sau lovire, substanțe periculoase, arme de foc
etc.) inclusiv de obiecte, valori și materiale care ar putea fi folosite sau ar putea
proveni din comiterea de infracțiuni sau contravenții, precum şi a celor a căror
deţinere şi folosire sunt interzise

Principalele categorii de persoane față de care poliţiştii au dreptul să ia

această măsură sunt următoarele:
cele care au încălcat dispoziţiile legale sau există indicii temeinice
că au comis fapte de natură penală/contravenţională, se manifestă
agresiv ori urmează să fie conduse la sediul poliţiei;
cele de la care urmează să fie ridicate, în vederea confiscării, bunuri
aflate în posesia lor şi a căror provenienţă nu poate fi dovedită sau a
căror deţinere este interzisă de lege ori provin din /au servit la
săvârşirea de fapte ilegale;
cele care sunt suspecte sau creează suspiciuni prin comportament,
bagaje, îmbrăcăminte ori, prin prezenţa lor la o anumită oră sau într-
un anumit loc.

Activităţi ce trebuie efectuate:

se informează persoana cu privire la motivul luării măsurii,
atenţionând-o asupra obligaţiei de a se supune în condiţiile legii;
se solicită persoanei în cauză să declare obiectele și valorile aflate
asupra sa, indicând unele elemente caracteristice ale acestora, cum ar
fi: marcă, culoare, mărime, uzură etc.;
se prezintă persoanei implicate obiectele și valorile găsite asupra sa;
în cazul descoperirii unor obiecte ce pot avea legătură cu săvârşirea
unor infracţiuni, persoana este condusă la sediul poliţiei;
controlul corporal se efectuează de către o persoană de acelaşi sex cu
cea controlată;
după finalizarea activităţii, indiferent dacă au fost găsite obiecte sau
valori de interes polițienesc, se întocmește un proces-verbal în două
exemplare, din care unul se predă persoanei controlate;

5/10
Controlul bagajelor este o măsură polițienească ce presupune verificarea
integrală a bagajelor unei persoane, inclusiv controlul oricărui alt accesoriu pe
care îl are asupra sa, în scopul descoperirii de obiecte cu ajutorul cărora și-ar
putea produce autovătămări, ar putea fi agresați polițiștii sau alte persoane sau
ar putea fi distruse bunuri, (ex.: cuțit, pumnal, box sau alte obiecte confecționate
special pentru tăiere, împungere sau lovire, substanțe periculoase, arme de foc
etc.) inclusiv de obiecte, valori și materiale care ar putea fi folosite sau ar putea
proveni din comiterea de infracțiuni sau contravenții, precum şi a celor a căror
deţinere şi circulaţie sunt interzise

Principalele categorii de persoane față de care poliţiştii au dreptul să

efectueze controlul bagajelor sunt următoarele:
cele care au încălcat dispoziţiile legale sau există indicii temeinice
că au comis fapte de natură penală/contravenţională, se manifestă
agresiv ori urmează să fie conduse la sediul poliţiei;
cele de la care urmează să fie ridicate, în vederea confiscării, bunuri
aflate în posesia lor şi a căror provenienţă nu poate fi dovedită sau a
căror deţinere este interzisă de lege ori provin din /au servit la
săvârşirea de fapte ilegale;
cele care sunt suspecte sau creează suspiciuni prin comportament,
bagaje, îmbrăcăminte ori, prin prezenţa lor la o anumită oră sau într-
un anumit loc.

Activităţi ce trebuie efectuate:

se informează persoana cu privire la motivul luării măsurii,
atenţionând-o asupra obligaţiei de a se supune în condiţiile legii;
se solicită persoanei în cauză să declare obiectele și valorile aflate în
interiorul bagajului, indicând unele elemente caracteristice ale
acestora, cum ar fi: marcă, culoare, mărime, uzură etc.;
se deschide bagajul şi se examinează fiecare obiect, confruntându-se
cele declarate de persoană cu bunurile și valorile găsite;
după examinarea bunurilor și valorilor, este verificat atent bagajul,
pentru a nu conține şi alte obiecte sau eventuale compartimente
ascunse;
după finalizarea activităţii, indiferent dacă au fost găsite obiecte sau
valori de interes polițienesc, se întocmește un proces-verbal în două
exemplare, din care unul se predă persoanei controlate;

6/10
Controlul vehiculelor este o măsură polițienească ce constă în verificarea
exteriorului și interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport ori a
componentelor acestora

Polițistul are dreptul să ia această măsură în următoarele situații:

există indicii temeinice că vehiculul a fost folosit la săvârșirea unor
infracţiuni, în interiorul lui se află persoane urmărite sau transportă
bunuri sau valori provenite din săvârşirea unor fapte ilicite;
conducătorul vehiculului a încălcat o normă rutieră sau are o
atitudine care creează suspiciuni cu privire la starea psiho-fizică,
legalitatea documentelor vehiculului, pasagerii sau bunurile aflate în
vehicul;
conducătorul vehiculului nu este cooperant, nu respectă indicațiile
polițistului;
au fost instituite măsuri speciale de protecție (carantină, protejarea
unor locuri, izolarea unor zone unde s-au produs catastrofe etc.).

Activităţi ce trebuie efectuate:

se informează persoanele din vehicul cu privire la motivul luării
măsurii, atenţionându-le asupra obligaţiei de a se supune în
condiţiile legii;
se solicită persoanelor aflate în interiorul vehiculului să declare
obiectele și valorile aflate în interior, indicând unele elemente
caracteristice ale acestora, cum ar fi: marcă, culoare, mărime, uzură
etc.;
se verifică habitaclul, portbagajul și alte compartimente ale
vehiculului, după caz, se examinează fiecare obiect, confruntându-se
cele declarate de persoanele respective cu bunurile și valorile găsite;
după finalizarea activităţii, indiferent dacă au fost găsite obiecte sau
valori de interes polițienesc, se întocmește un proces-verbal în două
exemplare, din care unul se predă conducătorului vehicului;

7/10
Conducerea persoanelor la sediul poliției este o măsură polițienească ce
constă în însoțirea persoanelor de la locul abordării acestora până la sediul
poliției, în vederea luării măsurilor legale. Verificarea situaţiei acestor categorii
de persoane şi luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de
ore, ca măsură administrativă.

Principalele categorii de persoane față de care poliţistul are dreptul să

ia această măsură, sunt:
cele care prin acţiunile lor periclitează viaţa persoanelor, ordinea
publică sau alte valori sociale;
cele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a
putut fi stabilită în condiţiile legii.
cele urmărite conform legii.

Activităţi ce trebuie efectuate:

se informează persoana cu privire la motivul luării măsurii precum și
cu privire la modul de comportare pe timpul deplasării, atenţionând-
o asupra obligaţiei de a se supune în condiţiile legii;
înaintea începerii deplasării spre sediul poliţiei se efectuează, în mod
obligatoriu, controlul corporal al persoanei care urmează să fie
condusă, al bagajelor, precum și al vehiculului, după caz;
pe perioada deplasării se vor lua măsurile de siguranță necesare
pentru protecția persoanei, dar și a polițistului;
consemnarea datelor necesare în registrul cu persoanele conduse la
secție, inclusiv informații privind starea fizică a persoanei;
luarea măsurilor de siguranță necesare în sediul unității în vederea
evitării autovătămării persoanei, agresarea polițiștilor sau a altor
persoane, distrugerii bunurilor;

Atenție! În cazul nerespectării dispoziţiilor date de poliţist, acesta este

îndreptăţit să folosească forţa şi mijloacele din dotare împotriva persoanelor
care se opun măsurii!

8/10
 Utilizarea forței, a armamentului și a altor mijloace din dotare

Polițiștii pot interveni în forţă, în condiţiile legii, împotriva celor care pun
în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea persoanelor ori a organelor de ordine,
precum şi împotriva celor care ameninţă cu distrugerea unor clădiri sau bunuri
de interes public ori privat.
În vederea descurajării, împiedicării şi neutralizării acţiunilor agresive ale
persoanelor care tulbură ordinea şi liniştea publică inclusiv în cazul persoanelor
care amenință cu acțiuni de automutilare, acţiuni ce nu au putut fi înlăturate sau
anihilate prin utilizarea altor mijloace, poliţiştii pot folosi scuturi de protecţie,
căşti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastoane cu energie electrostatică,
dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene şi paralizante, jeturi de apă, arme cu
glonţ din cauciuc şi cătuşe, câini de serviciu, precum şi alte mijloace de
imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală
gravă.

Imobilizarea este o măsură polițienească ce are caracter preventiv,

executată în scopul de a pune o persoană în imposibilitatea de a fugi sau de a se
manifesta agresiv față de polițist sau față de alte persoane, de a începe sau de a
continua o acțiune violentă. Imobilizarea se poate realiza prin folosirea
procedeelor de autoapărare, precum și, după caz, a unor mijloace de imobilizare
din dotare precum și cu sprijinul altor persoane.
Mijloacele folosite pentru imobilizare sunt stabilite în funcție de
numărul persoanelor implicate, starea de agresivitate și forța fizică a acestora,
modul de manifestare a agresivității, precum și de obiectele pe care le au asupra
lor și care ar putea fi folosite pentru atac asupra polițistului sau a altor persoane.
Înainte de luarea acestor măsuri, persoana este somată să înceteze
acțiunea agresivă și să se supună solicitării polițistului, recurgându-se la
imobilizare numai dacă persoana nu se conformează.
Principalele categorii de persoane împotriva cărora pot fi folosite, cu
respectarea legii, mijloacele pentru imobilizare sunt cele care:
întreprind acțiuni ce pun în pericol integritatea corporală,
sănătatea sau bunurile altor persoane;
blochează, în afara condițiilor legii, căile publice de circulație,
încearcă să pătrundă, pătrund fără drept sau refuză să părăsească
sediile autorităților publice, ale partidelor politice, ale instituțiilor
și ale organizațiilor de interes public ori privat, periclitează în
orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului
sau tulbură desfășurarea normală a activității;
ultragiază persoanele cu funcții ce implică exercițiul autorității
publice;

9/10
 se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii
solicitărilor legale ale polițistului, numai dacă există o temere
legitimă că prin acțiunile lor pot pune în pericol integritatea
corporală sau viața polițistului.
Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participanților la acțiunile
agresive se face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării
unor asemenea mijloace și acordarea timpului necesar pentru încetarea
acțiunilor și conformarea la solicitările legale ale polițistului, excepție făcând
cazurile extreme. Orice acţiune în public şi în cazuri extreme se face prin
anunţare: "Poliţia!" În toate situațiile, folosirea acestor mijloace nu trebuie să
depășească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acțiunilor
agresive.

Polițiștii pot deține, purta și folosi armele și munițiile cu care au fost

dotați de către unitățile din care fac parte, în situaţiile şi în condiţiile prevăzute
de lege.
În cazurile de legitimă apărare poliţistul poate folosi armele de foc din
dotare, fără somaţie.
Folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu, în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege, înlătură caracterul penal
al faptei și răspunderea materială a polițistului.

Imaginile captate prin utilizarea mijloacelor audio-video din dotare,

pentru protecția persoanelor ce fac obiectul măsurilor polițienești, inclusiv a
polițiștilor sau a altor persoane, sunt prelucrate cu respectarea prevederilor
legale pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter
personal.

Notă: În elaborarea prezentului breviar, s-au avut în vedere dispozițiile

următoarelor acte normative:
 Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei
Române, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
 Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările și
completările ulterioare;
 Legea nr. 17/1996 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de
foc şi al muniţiilor;
 H.G. nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie
al poliţistului;

10/10