Particularități moderniste în poezie

· preocuparea pentru o poezie de cunoaștere, poezia devenind o modalitate de

contemplare a lumii;
· se face apel la funcția simbolică a limbajului;
· se cultiva principiul disonanței ( eul liric este prins între trăiri contradictorii, între
care nu există nicio posibilitate de conciliere);
· apare fragmentarismul ( poemul modernist se constituie din secvențe fără legături
evidente între ele);
· se impune estetica urâtului (trăsătura prezentă în poezia lui T. Arghezi)
· apar metafore surprinzătoare, revelatorii (în poezia lui Blaga) ( încearcă să scoată la
iveală ceva ascuns despre faptele pe care le revelează, prin intermediul mijloacelor concrete,
imaginare, metaforele revelatorii încearcă "revelarea unui mister")
· se observă intelectualizarea emoției (în poezia lui Barbu)
· caracteristica dominanta a limbajului ar fi ambiguitatea;
· se observă folosirea sintaxei eliptice și contorsionată;
· depersonalizarea (detașarea artistului fata de sentiment, pentru că acesta reprezintă o
"intoxicație a inimii" astfel, poezia modernistă este elaborata "la rece", iar eul poetic tinde să
fie o prezentă tot mai discretă);
· dezumanizarea (reprezintă faza accentuată a depersonalizării );
· metamorfoza (poetul modernist surprinde lucrurile, dar și limbajul într-o continuă
metamorfoză, altfel spus, poetul golește cuvintele de toate semnificațiile lor, atribuindu-le
serii noi ți infinite de sensuri);
· apare principiul fanteziei dictatoriale (poetul nu mai redă/exprimă, ci creează
universuri posibile, care se supun doar propriei sale imaginații);
· poeții moderniști sunt indiferenți la gustul publicului comun;
· noul limbaj se caracterizează prin: preferința pentru versul alb, tehnica
ingambamentului (continuarea unei idei în versurile următoare, scrisă cu literă mică de la
început de rând);