PORTOFOLIU

PSIHOPEDAGOGIA JOCULUI
 Jocul la vârsta preșcolară

Jocul este o activitate specific umană, este un prim şi fundamental izvor al dezvoltării
personalităţii umane. Activitatea de joc reprezintă un ansamblul complex de acte, operaţii şi
acţiuni centrate în jurul unei teme principale şi care se scurge secvenţial; este o stare de
captivaţie totală şi de abandon faţă de presiunile din afară, de bucurie reală şi plăcere, de
angajare într-o lume imaginară a energiilor şi a încordărilor proprii.
Termenul românesc de joc are corespondent în majoritatea limbilor,corespondent care
poartă amprenta psihologiei și istoriei diverselor neamuri.El desemnează atât activitatea
copilului,cât și distracție,glumă sau bucurie,veselie sau acțiune umană care necesită efort
minim și generează plăcere,bucurie,satisfacție.
Jocul ca activitate este însoțit întotdeauna de plăcere;poate fi desfășurat de copil sau
de adult.Pentru copil, jocul este o formă de activitate cu multiple implicaţii psihologice şi
pedagogice care contribuie la informarea şi formarea lui ca om; jocul pune în mişcare toată
fiinţa copilului, îi activează gândirea, îi reliefează voinţa, îi înaripează fantezia şi-i ascute
inteligenţa. De aceea s-a spus şi se spune, pe bună dreptate, că „în joc încep să se pună bazele
personalităţii şi caracterului copilului” .
Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca, fie din cauză că nu au cu cine, fie
din cauză că nu sunt obişnuiţi, rămân „săraci” atât sub aspectul cognitiv, cât şi sub aspectul
personalităţii. Jocul oferă copiilor condiţii inepuizabile de impresii care contribuie la
îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, formează şi dezvoltă în mod direct capacităţi
observative, iar în mod indirect jocul creează o mai mare antrenare, competenţă, deprinderi
active, măreşte capacitatea de înţelegere a situaţiilor complexe, creează capacităţi de reţinere,
dar şi de dozare a forţelor fizice şi spirituale, dezvoltă caractere, deprinderi, înclinaţii,
aspiraţii.
Există o strânsă relaţie între joc şi muncă, jocul fiind – aşa cum preciza Jean Chateau
– „o punte aruncată între copilărie şi vârsta matură” . Deşi jocul evoluează mai ales în lumea
ficţiunii pure, specifice numai visului, ca orice altă formă a creativităţii şi fanteziei, el suportă
o anumită presiune şi o inducţie modelatoare ce vine din experienţa interacţiunii omului cu
natura, realizată mai ales prin muncă.
Importanţa deosebită a jocului pentru vârsta copilăriei este astăzi un adevăr
incontestabil. Fixându-i locul pe scara unei realităţi mai cuprinzătoare decât preşcolaritatea,
şi anume în ansamblul umanului, se poate spune că jocul are un caracter universal. Astfel,
jocul este o manifestare în care este evidentă o luptă a contrariilor, un efort de depăşire cu rol
de propulsare în procesul obiectiv al dezvoltării.
„În anii copilăriei, jocul este o activitate centrală; odată cu intrarea copilului în şcoală
jocul trece de pe planul prim în al doilea plan, pentru ca la tinereţe să devină o activitate de
canalizare şi consum de energie, iar la vârstele de muncă devine o activitate de reconfortare.”
Jocul are caracter polivalent, fiind pentru copil şi muncă, şi artă, şi realitate, şi
fantezie. În acest sens, pedagogul elveţian E. Claparède precizează că „jocul este însăşi
viaţa”.
Psihologul elvețian J. Piaget susține că jocul are rol decisiv în dezvoltarea copilului.
Prin joc copilul asimilează informații,experiențe,conduite,în vederea adaptării la mediu
(asimilare și acomodare), pe care apoi le transformă. El consideră că jocul este în
concordanță cu stadiile dezvoltării gândirii și ale dezvoltării morale; prin joc,copilul
înțelege,învață și aplică reguli.
Conform părerii lui Piaget jocul se dezvoltă stadial:
-jocul exercițiu, deprinderile de joc care este specific stadiului senzorimotor,copilul
explorează mediul extern;experiența sa este imediată,simțurile sale interacționează direct cu
mediul extern.se petrece aici și acum- exercițiul;
-jocul simbolic în care copilul imită tot ceea ce vede,el antrenează
imaginația,fantasticul,respectă cu strictețe regulile;
-jocul cu reguli care este specific stadiul operațiilor concrete, copilul începe să caute
parteneri de joc, începe să coopereze, își exersează astfel latura empatică, își dezvoltă
abilitățile sociocognitive,își formează competențe sociale(reguli).
J. Piaget, referindu-se la evoluţia jocului, acordă un rol deosebit factorului imitaţie, în
timp ce alţi psihologi socotesc de maximă importanţă evoluţia proceselor de cunoaştere,
trecerea de la planul concret al acţiunii la cel abstract.
Jocul este „o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-i aceste activităţi
alimentaţia necesară şi transformând realul în funcţie de multiplele trebuinţe ale eului” .
Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi de acţiune a copilului; el
deschide în faţa copilului nu doar universul activităţii, ci şi universul extrem de variat al
relaţiilor interumane, oferind prilejul de a pătrunde în intimitatea acestora şi dezvoltând
dorinţa copilului de a se comporta ca adulţii. Prin joc copilul învaţă să cunoască lumea reală,
îşi dezvoltă şi restructurează întreaga viaţă psihică, dobândeşte încredere în forţele proprii.
Teoria lui Edouard Claparède cu privire la joc îşi are rădăcinile în „teoria exerciţiului
pregătitor” pentru viaţa de adult a lui K. Groos. În acest sens, Claparède afirmă că jocul este
determinat, pe de o parte, de nevoile copilului, iar pe de altă parte, de gradul dezvoltării sale
organice; jocul este un agent de dezvoltare, de expansiune a personalităţii în devenire.
Jean Chateau vede în joc o activitate fizică sau mintală gratuită, realizată datorită
plăcerii pe care o provoacă.
„Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale. Sufletul şi inteligenţa
devin mari prin joc. Despre un copil nu se poate spune că el creşte şi atât; trebuie să spunem
că el se dezvoltă prin joc.”
Privitor la semnificaţia psihosocială şi pedagogică a jocului, Jan Huizinga spune că
jocul este un fenomen de cultură.
„Jocul – scrie savantul olandez – este o acţiune sau o activitate efectuată de bună-
voie, înăuntrul unor anumite limite stabilite, de timp şi de spaţiu, şi după reguli acceptate de
bună-voie, dar absolut obligatorii, având scopul în sine însăşi şi fiind însoţită de un anumit
sentiment de încordare şi de bucurie şi de ideea că «este altfel» decât în viaţa obişnuită.”
Jean Piaget consideră că jocul este o formă de activitate a cărei motivare este nu
adaptarea la real, ci asimilarea realului la „eul” său fără constrângeri sau sancţiuni.
În sistemul pedagogic al lui P.F. Leshaft, jocurile ocupă un loc foarte important. El le
atribuie un mare rol instructiv-educativ, văzând în acestea şi un important mijloc de educaţie
morală. Posibilitatea de a imita prin joc, de a se manifesta creator, de a înţelege raporturile
interindividuale dau posibilitatea copilului să respecte nişte reguli bine stabilite, încadrându-l
în regimul unui comportament unanim acceptat.
Subliniind valoarea instructiv-educativă a jocului, N. K. Krupskaia arată că prin joc
se educă şi se formează la copii intelectul, voinţa şi caracterul.
Oricare ar fi natura şi orientarea acestor teorii asupra jocului (biologistă sau
sociologizantă), cert este că autorii sunt unanimi în a recunoaşte funcţiile formative ale
jocului. Într-adevăr, jocul are o semnificaţie funcţională esenţială şi nu este un simplu
amuzament.
 „Copilul este serios pentru că prin succesul jocului îşi afirmă fiinţa, îşi proclamă forţa
şi autonomia” - afirma Jean Chateau.
Aruncându-ne o privire generală asupra a ceea ce reprezintă jocul în viaţa şi
activitatea oamenilor, îndeosebi în viaţa copiilor de vârstă preşcolară, putem desprinde cu
uşurinţă anumite note caracteristici şi definitorii:
- jocul este o activitate specific umană deoarece numai oamenii îl practică în
adevăratul sens al cuvântului;
-jocul este una din variatele activităţi ale oamenilor fiind determinat de celelalte
activităţi şi, bineînţeles, determinându-le pe toate acestea. Învăţarea, munca şi creaţia nu s-ar
realiza în lipsa jocului, după cum acesta nu poate să nu fie purtătorul principalelor elemente
psihologice de esenţă neludică ale oricărei ocupaţii specific umane;
- jocul este o activitate conştientă. Cel care îl practică îl conştientizează ca atare şi nu-
l confundă cu nici una dintre celelalte activităţi umane;
- jocul introduce pe acela care-l practică în specificitatea lumii imaginare pe care şi-o
creează;
- scopul jocului este acţiunea însăşi, capabilă să-i satisfacă imediat jucătorului
dorinţele sau aspiraţiile proprii;
-prin atingerea unui asemenea scop, se restabileşte echilibrul vieţii psihice şi se
stimulează funcţionalitatea de ansamblu a acesteia;
-prin joc copilul își formează identitatea personală(se joacă la început cu propriul
corp,înțelege că nu sunt una și aceeași cu mediul,ci sunt separați);
-prin joc învață să fie mai flexibil în gândire,să creeze soluții diferite;
-prin joc învață acte,acțiuni,operații,conduite care îl ajută să rezolve probleme din
mediul său;
-prin joc își dezvoltă atenția,motivația,abilitățile sociale;
-prin joc copilul învață să comunice(vorbire,ascultare,înțelegere).
Prin joc copilul schimbă realitatea lui imediată,învață să fie cu ceilalți, învață lucruri
noi,toate acestea într-o stare de relaxare și plăcere;totodată prin joc se dezvoltă întrega sa
ființă, i se conturează personalitatea.
Jocul îndeplinește funcții importante în viața omului, care se nuanțează de la o vârstă
la alta,și anume:funcție de cunoaștere, functie formativă, funcție de socializare, funcție de
realizare a echilibrului emoțional, funcție distractivă, funcție terapeutică, funcție de auto-
exprimare.
Ursula Schiopu afirma că există trei categorii de funcții :esențiale,secundare și
marginale. Principala funcție a jocului se exprimă în asimilarea practică și mentală a
caracteristicilor lumii și vieții.Altă funcție importantă este aceea de exersare complexă
stimulativă a mișcărilor,de contribuție activă la creșterea și dezvoltarea complexă. De
asemenea,o altă funcție la fel de importantă este și cea formativ-educativă.Jocurile sunt întâia
școală a energiei, conduitei, gesturilor, imaginației.Printre funcțiile secundare ale jocului
enumără următoarele:funcția de echilibrare și tonificare,funcția de compensare,funcția
terapeutică utilizată în ludoterapie care este considerată și funcție marginală fiind utilizată cu
succes în cazurile problematice. Ea se constitue pe seama proprietăților proiective ale jocului.
Ed. Claparede considera că există două categorii de funcții: o funcție cardinală sau
principală-aceea de a-i permite individului să-și realizeze eul și funcțiile secundare, în număr
de patru:funcția de divertisment(în joc apar elemente pe care copilul nu le găsește în mediu,
se înlătură rutina și plictiseala),funcția de recreere,relaxare(jocul obosește mai puțin decât
învățarea,munca sau creația),funcția de agent de manifestare socială (copilul își manifestă
nevoia de a fi împreună cu ceilalți), funcția de agent de transmitere a ideilor și
experienței(jocul devine un vehicul pentru perpetuarea credințelor,tradițiilor,ritualulrilor, un
instrument de educație populară).

În final, am putea defini jocul ca fiind o activitate specific umană, dominantă în

copilărie, prin care omul îşi satisface imediat, după posibilităţi, propriile dorinţe, acţionând
conştient şi liber în lumea imaginară ce şi-o creează singur .Astfel,putem spune că prin joc
copilul învață despre sine și ceilalți, despre fenomene și obiecte, învață despre viața reală.

JOCUL DIDACTIC
Grupa: Mare
Tema anuală: ,,Când, cum și de ce se întâmplă ?’’
Tema săptămânii: ,,Vitamine de primăvară’’
Tema activitătii: ,,Ghici câte sunt?’’
Domeniul de dezvoltare:Dezvoltarea cognitivă și cunoașterea lumii
Domeniul experiențial: Domeniul Științe (DS)
Categoria de activitate: Matematică
Tipul activității: Consolidare și sistematizare de cunoștințe
Mijloc de realizare: Joc didactic
Comportamente vizate
2.1 Demonstrează familiarizarea cu conceptul de număr și cu numerația;
2.4 Efectuează operații de scriere,grupare,clasificare,măsurare a obiectelor;
Obiective operaționale:
O1-să numere descrescător și descrescător în limitele1-8;
O2-să stabilească vecinii anumitor numere date;
O3-să raporteze numărul la cantitatea de obiecte corespunzătoare;
O4-să formeze grupe de legume în funcție de anumite criterii date.
Scopul jocului didactic: Consolidarea cunoștințelor referitoare la numerația în limitele 1-8.
Sarcina didactică: Formarea de grupe de obiecte respectând numărul dat, recunoașterea
cifrelor și a locului fiecăruia în șirul de numere date, raportarea numărului la cantitate,
recunoașterea vecinilor,ordonarea numerelor în șir crescător și descrescător
Regulile jocului:Copiii vor fi împărțiți în două echipe:echipa salatei și echipa spanacului.
Propunătoarea numește câte un copil din fiecare grupă ,care va da de roată si în funcție de
leguma timpurie căzută va extrage câte un bilețel cu o sarcină.Propunătoarea citește copiilor
sarcina respectivă ,iar ei o vor rezolva. La fiecare răspuns corect vor primi câte o bulină ce
reprezintă o legumă de primăvară..Echipa care va aduna cele mai multe buline va fi declarată
câștigătoare. De asemenea, propunătoarea le explică copiilor că va întrerupe jocul și
iepurașul va fi foarte trist dacă ei nu vor fi atenți și nu vor respecta regulile jocului.
Elemente de joc: prezența iepurașului Rilă, mânuirea materialului , întrecerea între
echipe,stimulente
Resurse didactice: macheta iepurașului Rilă, roata, ecusoane-salată și spanac, jetoane cu
legume timpurii ( ceapă verde,ridichi,salată,spanac,usturoi verde) , buline-legume
timpurii,coșul cu surprize,stimulente.
Desfășurarea jocului didactic:
 În cadrul etapei de introducere în joc propunătoarea anunță copiii că astăzi în drum spre
grădiniță s-a întâlnit cu Iepurașul Rilă care a auzit că la această grupă sunt niște copiii foarte
cuminți și isteți si de aceea el vrea să joace împreună cu ei un joc.
Anunțarea jocului și a obiectivelor acestuia se face spunând copiilor că jocul propus de
iepuraș se numește ,,Roata primăverii’’ la care ei vor trebui să arate că știu să numere
crescător și descrescător în limitele 1-8, să recunoască cifrele, să formeze grupe de obiecte,
să recunoacă vecinii unor numere.
Apoi propunătoarea explică copiilor regulile jocului:ei vor fi împărțiți în două echipe în
funcție de ce ecuson vor extrage din săculețul adus de iepuraș ,echipa salatei sau echipa
spanacului. Sarcinile pentru fiecare copil se vor afla dând de roata primăverii adusă de
iepuraș. Vor răspunde pe rând câte un copil din fiecare echipă, dacă nu va ști răspunsul corect
va fi ajutat de colegii săi și nu va fi depunctat. Pentru fiecare răspuns corect se va primi câte
o bulină ce reprezintă o legumă timpurie și va fi așezată pe macheta bulinelor pentru a putea
fi numărate la sfărșit pentru a se stabili echipa câștigătoare.
Pentru fixarea regulilor jocului propunătoarea le repetă împreună cu copiii.
Pentru a fi sigură că s-au înțeles regulile jocului se va face un joc de probă. Câte un copil din
fiecare echipă va ieși în față , va învârti de roată, va lua bilețelul cu cerința pe care o va citi
propunătoarea, iar acesta o va rezolva. Dacă nici acum lucrurile nu sunt clare se va mai
explica o dată.
Pe parcursul desfășurării jocului propriu-zis vor ieși toți copiii în față,vor învârti de roată,vor
lua bilețelul ,propunătoarea va citi sarcina, iar ei o vor rezolva. Preșcolarii vor fi ajutați și
îndrumați pe tot parcursul activității.(În anexa 1 sunt trecute cerințele de pe bilețele).
Complicarea jocului se va face cu ajutorul unor ghicitori matematice (Anexa 2).
La încheierea jocului propunătoarea le adresează copiilor câteva întrebări legate de ce au
făcut ei la activitatea de astăzi- Cine a venit la ei?
- Cum se numește jocul pe care l-a propus Rilă?
- Ce numere au folosit astăzi?
- Ce materiale s-au folosit pe parcursul activității?
Se vor număra bulinele primite de copiii și se va vedea că echipele sunt la egalitate.
Propunătoarea le spune că Iepurașul este foarte fericit că s-a jucat cu niște copii așa isteți.
De asemenea, face aprecieri verbale colective și individuale asupra modului de
participare al copiilor la activitate,iar copiii vor primi stimulentele lăsate de Rilă.

Anexa 1
Sarcinile indicate de ceapa verde:

1.Așază în șir descrescător cifrele :1,2,3,4,5,6,7,8.

2.Care este vecinul mai mic al lui 6?

3.Formează o mulțime cu 5 salate..

4.Formează o mulțime cu 3 ridichi.

5.Câte culori are o ridiche?

6.Care este vecinul mai mare a lui 5?

7.Așază sub cifra 7 numărul corespunzător de usturoi verde.

Sarcinile indicate de usturoiul verde:

1.Numără crescător de la 1 până la 5.

2.Așază crescător cifrele 7,3,5,1.

3.Așază tot atâtea salate cât arată cifra aceasta(8).

4.Formează o mulțime cu trei cepe verzi.

5.Care este vecinul mai mare a lui 4?

6.Formează o mulțime cu 2 ridichi și 2 salate

7.Care este vecinul mai mic a lui 8?

Sarcinile indicate de spanac:

1.Căte roți are o mașină?

2.Formează o mulțime cu 3 cepe și 5 fire de usturoi.

3.Așază tot atâtea salate cât arată cifra aceasta(3).

4.Așază sub cifra 5 numarul corespunzător de spanac.

5.Care este vecinul mai mic a lui 4?

6. Care este vecinul mai mare a lui 5?

7.Formează o mulțime cu 1 spanac și 3 ridichi.

Anexa 2

1.Doi pisoi beau lăptișor

Și mai vine un mâțișor

Câți sunt,deci,

Să imi spui tu vrei?

(2+1=3)

2.Dacă adun trei pitici

Si cu unul cât fac,ghici?

(3+1=4)

3.Am pus pentru Nicușor

Trei mere la cuptor

 Si mai pun unul la copt.

Sunt acum de toate....

(3+1=4)

4.Trei rățuște sunt pe lac

Si un rățoi e sub copac

De le numărăm pe toate

Câte fac? Ghicesti tu oare?

(3+1=4)

5.Doi purcei mititei ,

Stau la umbră sub un tei

Încă doi mai măricei

Vin să se odihnească și ei
Purceluși acuma sunt?

(2+2=4)

6.Urechilă se gândește

Și de-o oră socotește

Morcovii ce i-a primit

Când spre grădi a pornit

-Din patru mai are doar doi.

Câți lipsesc? Îmi spuneți voi?

(4-2=2)

Bibliografie:
Catalano, Horațiu, Albulescu, Ion, Didactica Jocurilor, București,Editura Didactică și
Pedagogică, 2019;
Curriculum pentru educație timpurie,Ordinul ministrului Educației Naționale
nr.4694/2.08.2019.
Niculescu, Rodica-Mariana, Pedagogia preșcolară și a școlarității mici (suport de curs), 2007;
Pânișoară , Ion-Ovidiu(coord.), Manolescu, Marin(coord.), Pedagogia învățământului primar
și preșcolar, Iași, Editura Polirom, 2019;
Tomșa, Gheorghe(coord.), Psihopedagogie preșcolară și școlară-definitivat și gradul II
didactic-, București, Editura Arlequin, 2011.