https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.

prezentariIBU/

Primele lecţii  

Constantin
cel Mare
– câteva
clarificări –
Multiplu (aur) 313: Disciplina:
Constantin și Sol Invicus Istoria Bisericească
Universală 
Anul:
I, Semestrul I
Unitatea: 4
Teme:
Problema Revelaţiei
Edictul de la Mediolanum
Constantin cel Mare și
creștinismul
Botezul, moartea și consacrarea

Sfântul Constantin cel Mare

Dr. Dragoş Boicu

1 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

Primele lecţii  
1. O chemare mult aşteptată. Revelaţia

Revelaţia lui Constantin, cf.

Eusebiu de Cezareea, Vita
Constantini, I, 28-32
  

28. Aşa a judecat Constantin, deschizând

Nummus calea unui gând binecuvântat: anume că
(bronz), 327 toţi cei ce-şi puseseră nădejdea în
mulţimea zeilor pieriseră pradă unor
întorsături cumplite ale soartei, de nu mai
rămăsese după ei nici urmă de neam ori de
vlăstare, sau măcar amintirea numelui lor
printre oameni, pe când Dumnezeul
părintelui său îi dăduse acestuia dovezi
vădite şi nenumărate ale puterii Sale. [...]
fapt care 1-a şi făcut să priceapă că
Stindarde
singurul Dumnezeu căruia se cuvenea ca
romane
el să I se închine era doar Cel al părintelui
său.
29. Către Acesta, deci, şi-a înălţat el glasul
în rugăciune, rugându-se Lui şi
implorându-L să-i descopere cine este El
şi să-şi lase dreapta Sa asupra ţelului
care-i şedea înainte. Şi cum şedea
împăratul înălţând stăruitoare rugăciune, i
s-a arătat un semn cu totul fără seamăn de
la Dumnezeu; cărui semn - dacă l-am fi
aflat din gura altcuiva - poate că nu ne-ar
fi tocmai uşor să-i dăm crezare; dar de
Labarum-ul
vreme ce însuşi împăratul, purtătorul de
constantinian
biruinţă, ne-a destăinuit aceste lucruri
nouă înşine, celor ce scriem această carte,
 
anume mult mai târziu, când am fost

2 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

Repere
Primele lecţii  
socotiţi vrednici de cunoştinţa şi de
prezenţa sa (iar el adăugase spre
biografice încredinţarea vorbelor sale/puterea
/jurămintelor), cine - mă-ntreb - ar mai
 
  putea pune la îndoială exactitatea
27 februarie 272 istorisirii, mai ales că, între timp, viitorul
d.Hr. (sau 273) – avea să aducă el însuşi mărturie despre
naşterea lui adevărul ei? Deci cam pe la ceasurile
Constantin cel Mare amiezii, când ziua începuse să scadă, zicea
  Constantin că văzuse cu ochii săi chiar pe
cca 293-305 – cer, străjuind deasupra soarelui, semnul
Constantin rămâne mărturisitor de biruinţă al unei cruci
în Nicomidia la întocmite din lumină şi că odată cu ea
curtea lui Diocleţian putuse desluşi un scris glăsuind: «Să
şi ia parte la
biruieşti întru aceasta!»-; după care, la
operaţiunile militare
vederea unei asemenea privelişti, fuseseră
din Orient sub
comanda lui Galeriu cuprinşi de uimire şi el şi întreaga oaste
  (care, cum mărşăluia el pe drum, venea pe
1 mai 305 – urmele sale, şi de aceea asistase şi ea la
Constanţiu Chlor şi minune).
Gariu sunt 30. Această arătare povestea Constantin
proclamaţi auguşti; că-l descumpănise, neputându-i el pricepe
Diocleţian şi tâlcul. Or, tot cugetând la ea, şi adâncindu-
Maximian se el în gânduri, iată că s-a lăsat noaptea
Herculius abdică; fără să prindă el de veste. Şi, dormind el, i
Flavius Valerius
s-a arătat Hristosul lui Dumnezeu cu
Severus şi
semnul văzut mai înainte pe cer,
Maximinus sunt
asociaţi ca cezari poruncindu-i să închipuie la rândul său
  semnul ce i se arătase sus în cer, spre a se
iarna 305/306 – pune sub ocrotirea lui în luptele pe care
Constantin fuge de avea să le poarte cu duşmanul.
la curtea lui 31. În zori, trezindu-se, le împărtăşise şi
Galerius, unde este prietenilor săi taina; după care chemase la
ţinut ostatic sine meşteri în prelucrarea aurului şi a
  nestematelor, se aşezase el însuşi în
25 iulie 306 – mijlocul lor şi le zugrăvise cam cum putea
Constanţiu moare la
să arate acest semn, dându-le poruncă să-1
York; Constantin
întocmească şi ei la rândul lor aşa, din aur
este proclamat

3 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

împărat de către şi din pietre scumpe. Odată, când a

Primele lecţii  
trupele britanice; binevoit Dumnezeu să ne facă această
sunt sistate bucurie, ne-a învrednicit împăratul însuşi
persecuţiile să privim chiar cu ochii noştri însemnul.
împotriva creştinilor
Acesta arăta în felul următor: de vârful
din Galia, Hispania
unei (cozi de) lance înalte şi poleite cu aur
şi Britania
  era prinsă pieziş o stinghie în forma
28 octombrie 306 – semnului crucii. Sus de tot, deasupra
Maxenţiu întregului însemn, era o cunună împletită
acaparează puterea din aur şi bătută cu pietre nestemate, de
în Occident şi îşi care se afla prins simbolul numelui
stabileşte reşedinţa Mântuitorului; două litere închipuind -
la Roma, după ce îl prin cele două litere de la începutul lui -
înfrânge pe Flavius însuşi numele lui Hristos (P-ul fiind prins
Valerius Severus în mijlocul crucii X-ului), iniţiale pe care
  împăratul s-a obişnuit să le poarte înscrise
iarna 306/307 –
pe coif chiar şi mai târziu.
sfârşitul
De bucata aceea transversală de stinghie
persecuţiilor din
Italia şi Africa prinsă de lance atârna o bucată de pînză
  foarte fină de culoare purpurie, întreţesută
30 aprilie 311 – bogat
Galeriu publică un cu (fir de) aur şi acoperită cu nestemate de
edict de toleranţă toate culorile, prinse des, care în lumina
pentru provinciile zilei scânteiau - o lucrătură de o frumuseţe
dunărene şi nespusă - 1-a privit. Bucata aceea de
Illyricum pânză prinsă de stinghie avea lăţimea
  egală cu lungimea ei; iar partea întinsă a
vara 312 –
lancei - care era foarte înaltă -avea îndată
Constantin
sub biruitorul semn al crucii (chiar în
invadează Italia şi
declanşează susul fâşiei de pânză descrise de noi)
războiul civil imaginea - închipuită până la piept, şi din
împotriva lui aur - a de-Dumnezeu-iubitului nostru
Maxenţiu împărat, precum şi pe aceea a fiilor săi.
  Ei bine, de acest însemn mîntuitor s-a
28 octombrie 312 – folosit împăratul necurmat în chip de semn
Constantin îl ocrotitor împotriva a toată puterea
înfrânge pe potrivnică şi vrăjmaşă. Şi a trimis poruncă
Maxenţiu la Pons tuturor unităţilor sale să poarte în fruntea
Milvius

4 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

  lor câte un însemn alcătuit după modelul

Primele lecţii  
aprilie 313 – acela.
Maximinus îl atacă  
pe Liciniu, 32. Dar despre asemenea lucruri vom mai
izbucnind un nou vorbi noi puţin mai târziu. Aşadar - cam în
război civil
aceeaşi vreme - tulburat de viziunea avută
 
şi nemai-socotind cu cale să se închine
13 iunie 313 –
Liciniu publică la
altui Dumnezeu decît Celui ce i Se arătase,
Nicomidia un nou a chemat Constantin la sine pe iniţiaţii în
edict de toleranţă învăţăturile Lui, pe care i-a întrebat ce fel
  de Dumnezeu era acela şi care ar putea fi
8 octombrie 314 – tîlcul arătării semnului văzut de el. Ei i-au
Bătălia de la răspuns că acela era (însuşi) Dumnezeu,
Cibalae încheie Fiul Unul-Născut al singurului Dumnezeu,
indecis primul şi că semnul era simbolul văzut al
război civil dintre nemuririi şi însemnul triumfal al biruinţei
Constantin şi pe care El o avusese asupra morţii, într-o
Liciniu
vreme când sălăşluise în treacăt pe
 
pământ. După aceea, l-au mai învăţat ei
18 septembrie 324 –
Bătălia de la arătându-i care fusese pricina acestei
Chrysopolis încheie veniri (pe pământ) şi chipul anume în care
cel de-al doilea se petrecuse iconomia Lui faţă de oameni.
război civil dintre Cam în acest fel a fost el învăţat atunci. Pe
Constantin şi de altă parte, dumnezeiasca arătare, pe
Liciniu, care este în care într-un chip atât de neobişnuit o
cele din urmă putuse el vedea chiar cu ochii săi, îl
executat. Constantin umplea de uimire. Şi comparând el
devine singurul cereasca viziune cu tâlcuirea cuprinsă în
stăpânitor al
învăţătura lor, se întărea în gîndurile lui,
întregului Imperiu
din ce în ce mai încredinţat că însuşi
Roman
  Dumnezeu îl adusese la cunoaşterea ei.
iunie-iulie 325 – se Drept aceea a şi cerut Constantin să
desfăşoară Primul cerceteze Sfintele Scripturi, iar dintre
Sinod Ecumenic preoţii lui Dumnezeu şi-a făcut sfetnici,
  adăugind că Dumnezeul Cel văzut de el se
11 mai 330 – cerea slujit cu toată osârdia.
inaugurarea oficială
a .
Constantinopolului

5 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

 
Primele lecţii  
22 mai 337 – Revelaţia lui Constantin în
moartea lui ajunul bătăliei cu Maxenţiu
Constantin cel Mare (312), cf. Lactanţiu, DMP, 44
    
vara 337 – pe
44
fondul rivalităţii
dinastice 5. Constantin a fost avertizat în somn să
descendenţii inscripţioneze pe scuturile soldaţilor
Theodorei sunt ucişi semnul apărut pe cer de la Dumnezeu
e către fii lui
(caeleste signum dei) şi abia după aceea să
Constantin
înceapă lupta. A făcut după cum i s-a
 
poruncit şi a inscripţionat pe scuturi
numele lui Hristos: un X traversat de litera
I boltită în partea de sus (adică P). 6.
Înarmate cu acest semn, trupele au pus
mâna pe săbii.
.

Revelaţia lui Liciniu în ajunul

bătăliei cu Maximin Daia (313),
cf. Lactanţiu, DMP, 46-47
  
46
1. După ce armatele s-au apropiat, lupta
părea că va avea loc în ziua următoare. 2.
Atunci, Maximinus i-a făcut lui Jupiter
acest jurământ: că va nimici, în cazul în
care va ieşi învingător, numele creştinilor
şi că îi va stârpi cu totul 3. însă, în noaptea
următoare, un înger al lui Dumnezeu s-a
apropiat de Licinius, care dormea, şi l-a
îndemnat să se ridice repede şi să se roage
Preaînaltului Dumnezeu împreună cu
întreaga sa armată: [, iar] dacă ar face asta,
victoria va fi a sa. 4. După aceste cuvinte,
i-ar fi apărut [în vis] cum că s-ar fi sculat
şi că, stându-i alături, chiar [îngerul] care-l

6 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

îndemnase [să se trezească], îl învăţa în ce

Primele lecţii  
fel şi cu ce cuvinte trebuie să se roage. 5.
Trezindu-se în cele din urmă din somn, a
poruncit să-i fie trimis un secretar şi i-a
dictat aceste cuvinte, aşa cum le auzise: 6.
„Dumnezeule cel Preaînalt, Te rugăm,
Sfinte Dumnezeule, Te rugăm. Toată
dreptatea noi ne-o punem în mâinile Tale,
mântuirea noastră ne-o punem în mâinile
Tale, Imperiul nostru îl lăsăm în seama Ta.
Prin Tine trăim, prin Tine noi suntem
victorioşi şi fericiţi. Preaînalte, Sfinte
Dumnezeule, ascultă rugăciunile noastre:
spre Tine întindem braţele: ascultă-ne,
Sfinte, Preaînalte Dumnezeu”. 7. Aceste
rugăciuni au fost scrise în mai multe
exemplare şi transmise prin ofiţeri şi
tribuni, aşa încât fiecare să-şi înveţe
propriii soldaţi. Curajul a crescut în
sufletele celor care credeau că victoria a
fost anunţată din cer. 8. Împăratul a fixat
pentru luptă ziua calendelor lui mai, zi în
care se împlineau opt ani de la numirea ca
împărat a lui Maximinus, astfel încât
acesta din urmă să fie învins chiar de ziua
sa de naştere, după cum şi celălalt fusese
învins la Roma. 9. Maximinus a vrut să
pornească ostilităţile mai înainte: a doua zi
de dimineaţă şi-a aranjat liniile de luptă,
pentru ca în ziua următoare să-şi
sărbătorească ziua de naştere ca
învingător. S-a anunţat în tabără că
Maximinus a pornit [asaltul]. Soldaţii au
luat armele şi i-au ieşit înainte. între cele
două armate se găsea un câmp gol şi sterp,
numit Ergenus. 10. Deja cele două armate
se găseau faţă în faţă. Soldaţii lui Licinius
şi-au aşezat [pe pământ] scuturile, şi-au

7 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

dezlegat căştile şi şi-au înălţat mâinile spre

Primele lecţii  
cer, în timp ce ofiţerii au ieşit în faţă să îşi
spună rugăciunea după împărat. Armata
care urma să piară ascultă murmurul celor
care se rugau. 11. Aceştia, după ce au
repetat rugăciunea de trei ori, plini de
curaj, şi-au pus pe cap căştile şi şi-au
ridicat de jos scuturile. împăraţii se
apropie pentru tratative. 12. Maximinus nu
a putut fi convins să accepte pacea: căci îl
detesta pe Licinius şi socotea că acesta va
fi părăsit de [propriii] soldaţi, fiindcă se
arătase puţin generos faţă de ei. însă el,
risipitor, pornise războiul cu gândul de a-şi
trece de partea sa, fără luptă, armata lui
Licinius şi de a porni imediat împotriva lui
1.1 Opinii critice asupra
Constantin cu forţe de două ori mai mari.
revelației constantiniene

 
Emilian Popescu, "Introducere" în Eusebiu de
Cezareea, Vita Constantini
 
Nucleul evenimentului relatat de Eusebiu a fost real şi nu trebuie
să ne îndoim de veracitatea lui. De altfel, unii cercetători au
subliniat faptul că deşi apariţia luminoasă a crucii pe cer se înscrie
printre fenomenele cereşti destul de rare, totuşi ea nu este
necunoscută. Constantin a fost convins că a văzut semnul crucii
pe cer la începutul luptei cu Maxenţiu, că el reprezintă simbolul
lui Iisus Hristos şi că acesta l-a ajutat să câştige lupta.
Relevantă în această privinţă este comportarea sa faţă de
creştinism după eveniment. Panegiricul de la Trier din toamna
anului 313 precizează că după intrarea în Roma împăratul n-a
urmat drumul tradiţional de triumf spre Capitoliu şi n-a adus jertfă
lui Jupiter, cum se obişnuia. Autorul Panegiricului de la Trier nu
menţionează nici o divinitate păgână care l-ar fi ajutat să câştige

8 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

lupta la Pons Milvius (Podul Vulturului), ci face doar referiri la

Primele lecţii  
«indicaţiile divine» (divina pracepta) date lui Constantin în taină
şi care sunt, desigur, de pus în legătură cu Dumnezeul creştinilor.
Toate acestea arată o distanţare a lui Constantin de practicile de
cult păgîne. Este adevărat, că pe Arcul de triumf al lui Constantin
de la Roma terminat în 315 este reprezentat Sol invictus (Soarele
neînvins), dar acesta este opera senatului păgân din capitala
imperiului. În inscripţie se menţionează că victoria a fost obţinută
la «intervenţia divinităţii» (instinctu divinitatis). Divinitatea este
aici numită în sens neoplatonic (Fiinţă absolută), dar ea putea fi
înţeleasă şi de creştini în sensul lor. Ca adorator al lui Sol invictus
Constantin era adeptul monoteismului solar de tendinţă filosofică
şi considera că aceasta nu este incompatibilă cu credinţa creştină,
deoarece Suprema Divinitas, din această religie, nu-i părea
deosebită de Dumnezeul creştinilor. Constantin n-a repudiat
dintr-o dată toată moştenirea păgânismului şi, la fel ca tatăl său,
care fusese monoteist, el considera soarele ca mediator vizibil
între Dumnezeul suprem şi oameni.
 

 
Dragoş Mîrşanu, "Introducere" în Lactanţiu,
DMP
 
Această relatare [a lui Lactanţiu] a viziunii este doar una dintre
cele trei versiuni existente. [a doua este] VC 1,28-32 [...] O a treia
versiune este redată de un panegiric: Constantin ar fi avut
viziunea în Galia, înainte de convertirea la creştinism, după
victoria asupra lui Maximian de la începutul anului 310, cu
prilejul vizitei la un templu al lui Apollo.
 

Ce a văzut Constantin
cel Mare?
 

9 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

Viziunea lui Constantin cel Mare reprezintă un element esenţial

Primele lecţii  
care a determinat o schimbare hotărâtoare a atitudinii
împăratului faţă de creștinism și de aceea nu ne miră
frecventele referinţe la acest eveniment, dar și numeroasele
încercări de a explica raţional acest fenomen. Dintre tezele
formulate, cele mai notabile sunt:
A) haloul solar de tip Parhelia, datorat refracţiei luminii prin
cristale de gheaţă (soluţia meteorologică).
B) aliniere planetară din ajunul bătăliei de la Pons Milvius (27
octombrie 312), care în funcţie de magnitudinea stelară, de
prezenţa luni și de apropierea temporală de apusul soarelui
poate arăta ca o staurogramă (soluţia astronomică).
 

Halou solar de tip

Parchelia Harta cerului din seara
zilei de 27 octombrie 312

Halou solar de tip Parchelia (2014)

Epic Sun Dog Scene | 5 Suns Weather Phenomenon

00:00 01:38

10 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

Primele lecţii  

Arcul lui Constantin (315)

IMPERATORI CAESARI FLAVIO CONSTANTINO MAXIMO
PIO FELICI AVGVSTO SENATVS POPVLVSQVE ROMANVS
QVOD INSTINCTV DIVINITATIS MENTIS MAGNITVDINE
CVM EXERCITV SVO TAM DE TYRANNO QVAM DE OMNI
EIVS FACTIONE VNO TEMPORE IVSTIS REMPVBLICAM
VLTVS EST ARMIS ARCVM TRIVMPHIS INSIGNEM
DICAVIT

11 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

Primele lecţii  
O
reprezentare
stranie
 
Legătura specială cu
Sol este însă ilustrată
foarte sugestiv de un
multiplu de aur emis în
anul 313, care ne
aminteşte foarte mult
de Probus. Profilul lui
Constantin este dublat
de cel al lui Sol în
numele căruia
După victoria de la Pons Milvius poate stăpâneşte peste
ne-am fi așteptat la o expunere a întregul pământ în
"semnului izbăvitor", dar monedele care calitate de INVICTUS
îl reprezintă pe Constantin cel Mare CONSTANTINVS
îndată după înfrângerea lui Maxenţiu. MAX(imus)
AVG(ustus). T. Barnes
Back
tinde să creadă că
reprezentarea lui Sol
sau, după opinia sa,
Apollo de pe piesele
cu acest motiv era
menită atât populaţiei
culte din Galia, ce
recunoştea un fel de
patronaj al lui Apollo
asupra augustului, cât
şi creştinilor care ar fi
considerat
monoteismul solar mai
puţin grav şi preferabil
panteonului păgân
tradiţional. Împotriva
acestei prezumţii se
poate ridica o serioasă
obiecţie: scutul lui

12 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

Constantin este
Primele lecţii  
încărcat cu simbolism
solar – Sol în quadrigă
ţinând în mâna stângă
un bici, flancat de
soare şi de lună, în
vreme ce sub copitele
cailor înhămaţi se
găsesc vrăjmaşii
prăbuşiţi. Preponde-
renţa elementelor
solare desfiinţează
orice ambivalenţă sau
presupus echilibru
între cele două
semnificaţii oferite de
T. Barnes.

2. Eliberarea: edictele de toleranţă

Edictul lui Galeriu Edictul lui Maximin

(311) (312)
 

Împăratul cezar Galeriu 1. Jovius Maximin August

13 din 35 08.04.2022, 07:34


Valeriu Maximin cel nebiruit,
Primele lecţii  
august pontice maxim,
germanic maxim, egiptean
maxim, tebaic maxim,
sarmatic de cinci ori maxim,
persic de două ori maxim,
carpic de două ori maxim,
carpic de șase ori maxim,
armean maxim, med maxim,
adiabenic maxim, îmbrăcat cu
putere de tribun de douăzeci
de ori, aclamat imperator de
nouăsprezece ori, consul de
opt ori, părinte al patriei,
proconsul și împăratul cezar
Flavius Valeriu Constantin, cel
pios, fericit, nebiruit august,
pontifice suprem, îmbrăcat cu
putere de tribun, aclamat
imperator de cinci ori, consul,
părinte al patriei, proconsul.
Între alte orânduiri pe care le-
am dat pentru folosul și binele
popoarelor, am hotărât mai
întâi ca totul să fie îndreptat
potrivit vechilor legi și
așezămintelor publice ale
romanilor, iar creștinii care au
părăsit religia strămoșilor lor
să poată îmbrățișa păreri mai
bune.
Dar după o anumită socoteală
ei au fost cuprinși de o
mândrie atât de încăpățânată,
încât n-au mai urmat ceea ce
fusese hotărât de cei de altă
dată și, în loc de ceea ce înșiși
părinții lor le statorniciseră
mai întâi, ei și-au făcut legile
lor proprii, după cugetul lor și
14 din 35
https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/
către Sabin
Sînt convins că știți, atât
Luminăția Ta, cât și toți
oamenii, că stăpânii și părinții
noștri Dioclețian și Maximian,
când au văzut că aproape toți
oamenii au părăsit cinstirea
zeilor ca să se lipească de
poporul creștinilor, au hotărât
pe bună dreptate că toți cei
care au părăsit cultul zeilor
nemuritori trebuie să fie
întorși iarăși la acest cult, prin
bătaie și pedeapsă publică.
2. Dar atunci când preluam
pentru prima oară, în
împrejurări favorabile,
conducerea peste Orient și
am înțeles că în unele locuri
foarte mulți din oamenii care
pot să fie folositori statului au
fost surghiuniți de judecători
din motivul amintit, am dat
porunci fiecărui judecător ca
pe viitor nici unul din ei să nu
se mai poarte urât cu supușii,
ci să-i readucă pe oameni la
cultul zeilor prin cuvinte
frumoase și prin îndemnuri
convingătoare.
3. Urmarea a fost că în urma
ordinelor pe care le-am dat,
judecătorii mi-au dat
ascultare și nu s-a mai
întâmplat nimănui ca să fie
exilat și maltratat, ci
dimpotrivă, pentru că nu li s-a
mai întâmplat nimic neplăcut,
au fost readuși la cinstirea
zeilor.
08.04.2022, 07:34

cum le înțelege fiecare, așa
Primele lecţii  
încât țineau de acum legile lor
proprii și s-au strâns laolaltă
ici și colo mulțimi pestrițe de
oameni.
Din această cauză, la edictul
pe care l-am publicat ca să se
reîntoarcă la rânduielile
stabilite de strămoși, foarte
mulți au fost biruiți de ame-
nințările primejdiei, dar foarte
mulți au fost tulburați și au
suferit tot felul de chinuri,
fiind omorâți în diferite feluri.
Iar întrucât cei mai mulți au
rămas în aceeași nebunie, ne-
am dat seama că nu aducem
cinstea cuvenită nici zeilor
cerești și nici Dumnezeului
creștinilor. De aceea ținând
seama de filantropia noastră
și de obiceiul statornic potrivit
cărora ne-am obișnuit să
acordăm iertare tuturor
oamenilor, ne-am gândit că ar
trebui să întindem cât mai
repede iertarea noastră chiar
și în cazul de față pentru ca
iarăși să fie îngăduit să existe
creștini și să-și clădească din
nou casele în care își țineau
adunările, numai să nu
săvârșească nimic potrivnic
ordinii publice. Printr-un
rescript special vom
încunoștința pe judecători la
ce vor trebui să fie atenți.
În schimb, în urma iertării ce
le-am acordat, ei vor fi datori
să se roage lui Dumnezeu
15 din 35
https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/
4. După aceea, atunci când
anul trecut soseam cu bine la
Nicomidia și m-am stabilit
acolo, unii cetățeni ai acestui
oraș au venit la mine cu statui
ale zeilor și mi-au cerut cu
insistență să nu mai îngădui
nicicum unui asemenea popor
(ca cel creștin, n. tr.) să mai
locuiască în țara lor.
5. Când însă am aflat că o
foarte mare parte din oamenii
de această credință locuiau în
aceste ținuturi, le-am răspuns
că aș fi aprobat bucuros
cererea lor, dar că m-am
convins că așa ceva nu
întrunește părerea generală,
de aceea să se hotărască
fiecare după propria lui
alegere dară stăruie în
această superstiție ori vrea să
recunoască cultul zeilor.
6. Cu toate acestea m-am
văzut nevoit ca atât
locuitorilor din Nicomidia, cât
și celor din alte orașe, care
mi-au prezentat cu multă
insistență și ei astfel de
cereri, ca adică nici un creștin
să nu mai locuiască în acele
orașe, să le dau un răspuns
prietenesc pentru că și
împărații anteriori au observat
aceeași atitudine și că chiar
zeii, prin puterea cărora
trăiesc toți oamenii și cu
ajutorul cărora se păstrează
ordinea publică, sînt de
părere ca eu să confirm o
08.04.2022, 07:34

pentru noi în tot chipul,
Primele lecţii  
treburile publice să se
desfășoare în bună rânduială
și să poată și ei trăi fără să fie
tulburați în căminele lor.
Eusebiu, HE, VIII, 17, 3-10;
Lactanțiu, DMP, 34
16 din 35
https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/
astfel de cerere pe care
orașele au prezentat-o în
folosul cultului divinităților lor.
7. Așadar, cu toate că și mai
înainte ți s-a scris și probabil
chiar prin decret ți s-a pus în
vedere să nu te porți aspru cu
cetățenii care ar dori să-și
țină astfel de obiceiuri, ci să-i
tratezi cu îngăduință și cu
blândețe ca să nu aibă de
suferit nici din partea
«beneficiarilor» și nici a oricui
ar batjocori sau i-ar stoarce
de bani, am găsit de bine ca
să reamintesc Domniei Tale și
prin prezentele scrisori că ești
dator să recunoști acestor
eparhioți ai noștri libertatea
de închinare lui Dumnezeu.
8. Prin urmare, dacă cineva
din propria lui alegere crede
că trebuie să i se recunoască
cultul zeilor, atunci se cade să
îi aprobi. Dar dacă unii vor să-
și urmeze propriul lor cult,
lasă-i la libera lor alegere.
9. De aceea Domnia Ta ești
obligat să respecți ceea ce ți
s-a ordonat, și anume, ca
nimănui să nu-i fie slobod să
supere pe supușii împărăției
noastre cu batjocuri sau cu
stoarcere de bani, ci, după
cum am spus-o mai înainte,
să rechemăm la libertatea
cultului pe locuitorii împărăției
noastre prin îndemnuri și
cuvinte frumoase. De aceea,
pentru ca ordinul nostru să
08.04.2022, 07:34

Primele lecţii  
Edictul de la Milano
(313, cf. Lactanţiu)
1. Însă Licinius, primind o
parte din trupe și
repartizându-le, la puține zile
după luptă și-a trecut armata
spre Bithynia și, intrând în
Nicomedia, I-a mulțumit lui
Dumnezeu cu ajutorul Căruia
obținuse victoria. La idele lui
iunie, pe când el și Constantin
erau consuli pentru a treia
oară, a poruncit să fie afișat
un edict guvernatorului, cu
privire la reabilitarea Bisericii:
2. „Eu, Constantin Augustus,
cât și eu, Licinius Augustus,
după ce într-un mod atât de
fericit ne-am întâlnit la
Mediolanum și am dezbătut
toate problemele care privesc
binele și siguranța publică, am
considerat că trebuie
reglementat, printre alte
neajunsuri pe care le avem în
vedere, binele majorității
cetățenilor, în primul rând în
17 din 35
https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/
ajungă la cunoștința supușilor
noștri, vei fi obligat să publici
ceea ce ți s-a poruncit
printr-o ordonanță pe care o
vei afișa.
Eusebiu, HE, IX, 9
Edictul de la Milano
(313, cf. Eusebiu)
2. Socotind încă de mai
demult că nu se cuvine să ne
opunem libertății religiei, ci că
ar trebui îngăduit fiecăruia
după judecata și voința
proprie să hotărască liber
asupra convingerilor sale
religioase, am decis ca și
creștinilor să li se permită
păstrarea credinței
comunității și religiei lor. 3.
Dar, deoarece în acea copie în
care era acordată și creștinilor
această permisiune părea că
au fost adăugate cu siguranță
numeroase și diferite condiții,
poate că s-a întâmplat ca unii
dintre ei să fi fost împiedicați
în a practica acest cult.
4. Întrucât eu, Constantin
Augustus, și eu, Licinius
Augustus, ne-am întâlnit în
chip fericit la Mediolanum și
am urmărit să îndeplinim tot
ceea ce interesează binele și
08.04.2022, 07:34

privința respectului față de
Primele lecţii  
divinitate, astfel încât să dăm și
creștinilor, și tuturor celorlalți
oameni posibilitatea de a urma
liber religia pe care fiecare și-o
dorește, pentru ca orice
divinitate s-ar găsi în lăcașul
ceresc, [aceasta] să se poată
arăta favorabilă și binevoitoare
față de noi și față de toți cei
aflați sub puterea noastră.
3. De aceea, noi am
considerat că, în spiritul unei
politici sănătoase și foarte
corecte, trebuie luată
hotărârea de a nu-i fi refuzată
această posibilitate nimănui
care s-a atașat sufletește fie
de religia creștinilor, fie de cea
pe care o consideră că-i este
cea mai potrivită, așa încât
Divinitatea supremă [summa
divinitas] a cărei religie noi o
urmăm de bunăvoie să ne
ofere tuturor favoarea și
bunăvoința sa obișnuită.
4. De aceea, se cuvine ca
Excelența Voastră să știe că
am decis ca, îndepărtând
complet toate restricțiile care
erau conținute mai înainte în
documentele trimise birourilor
tale cu privire la numele de
creștini, să abolim prevederile
care ne păreau foarte sinistre
și străine de clemența noastră.
De acum înainte, în mod liber
și sincer, fiecare dintre cei care
doresc să cinstească religia
18 din 35
https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/
folosul poporului, între alte
decizii pe care le considerăm
utile tuturor în multe privințe,
am hotărât în primul rând să
asigurăm respectul și cinstea
cuvenită divinității, adică să
acordăm creștinilor și tuturor
celorlalți posibilitatea unei
libere alegeri a cultivării
religiei pe care și-o doresc,
așa încât orice divinitate sau
putere cerească ar fi aceea,
să ne poată fi de folos și
nouă, și tuturor celor care se
găsesc sub puterea noastră.
5. Judecând lucrurile într-o
manieră sănătoasă și foarte
corectă, am hotărât că nu
trebuie refuzată nimănui
libertatea de a urma și alege
respectarea sau cinstirea
religiei creștine și că fiecăruia
trebuie oferită libertatea de
a-și da consimțământul
pentru acea religie pe care o
crede cea mai potrivită pentru
el, pentru ca și divinitatea [τὸ
θεῖον] să ne arate în toate
ocaziile grija și bunătatea ei
obișnuite.
6. De aceea, ne exprimăm
dorința noastră în acest edict
ca respectivele condiții,
conținute în scrisorile noastre
anterioare trimise Domniei
Tale în legătură cu creștinii, să
fie complet suprimate și
înlăturate pentru că păreau cu
totul nedrepte și străine de
08.04.2022, 07:34

creștinilor să o poată face fără
Primele lecţii  
să întâmpine vreo neplăcere
sau opreliște.
5. Noi am considerat de
cuviință că trebuie supuse
atenției tale aceste decizii în
amănunt, ca să știi că le-am
acordat creștinilor mai sus
amintiți posibilitatea liberă și
deplină de a-și practica propria
religie. 6. De vreme ce vedeți
bine că noi am acordat acest
drept creștinilor, Excelența
Voastră înțelegeți că și celorlalți
cetățeni, în aceeași măsură,
pentru pacea vremurilor
noastre, le-a fost dat acest
drept de a-și urma religia în
mod deschis și liber, așa încât
fiecare să se bucure de
posibilitatea liberă de a venera
divinitatea pe care și-a ales-o.
Noi am făcut aceasta ca să nu
pară că am pus vreo restricție
vreunui cult sau vreunei religii.
7. În plus, am hotărât că
această decizie trebuie luată
mai ales față de comunitatea
creștinilor, fiindcă, dacă se vor
găsi unii care au cumpărat, fie
de la fiscul nostru, fie de la
orice alt intermediar, lăcașurile
unde creștinii aveau obiceiul
să se adune mai înainte, în
legătură cu care scrisorile
trimise mai înainte birourilor
tale conțineau instrucțiuni
precise, trebuie să le fie
restituite creștinilor fără [să li
19 din 35
https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/
blândețea noastră și ca de
acum înainte fiecare din cei la
care se referă această alegere
să poată alege în mod liber
religia creștină și să o practice
fără nici o piedică.
7. Am mai hotărât, de
asemenea, să facem
cunoscute atenției tale cât
mai pe larg aceste măsuri ca
să știi că am dat acelorași
creștini puterea liberă și fără
nici o restricție de a-și
practica religia lor,
8. deoarece, întrucât Domnia
Ta vede că noi le acordăm
fără nici o restricție libertatea
acestora și altora să urmeze
cum doresc religia lor proprie,
pacea vremurilor actuale cere
ca fiecare să aibă libertatea
de a-și alege și practica
religia care-i place. Am
hotărât acest lucru pentru ca
să nu pară cumva că am
nesocotit cultul sau religia
cuiva.
9. Mai hotărâm, în rest, în
legătură cu creștinii, că
lăcașurile în care obișnuiau
mai înainte să se adune și
despre care stabilisem într-o
epistolă anterioară, pe care ți-
am trimis-o, că lor li s-a dat
altă destinație, de acum
înainte dacă apar oameni care
par că au cumpărat aceste
lăcașuri de la fiscul nostru, fie
de la altcineva, să le
08.04.2022, 07:34

se ceară] vreo sumă de bani și
Primele lecţii  
fără vreo taxă, lăsând
deoparte orice frustrare și
neînțelegere.
8. De asemenea, cei care le-
au primit în dar sunt obligați
să le restituie creștinilor cât
mai repede; chiar și cei care
le-au cumpărat sau cei care
le-au primit ca donații. Dacă
ei ar [dori să] ceară ceva de
la bunăvoința noastră, să se
adreseze vicarului, astfel
încât, prin bunătatea noastră,
să li se plătească și lor o
compensație. Va trebui ca
toate lăcașurile să fie
înapoiate imediat comunității
creștine prin implicarea
Voastră și fără întârziere.
9. Și fiindcă se știe că acești
creștini aveau în posesie nu
numai lăcașurile unde aveau
obiceiul să se adune, ci și
altele aparținând de drept
comunității lor, adică
bisericilor, și nu persoanelor
particulare, toate acestea,
prin legea pe care am scris-o
mai sus, veți porunci să le fie
restituite creștinilor, adică
comunității și bisericilor, fără
vreo neclaritate sau
neînțelegere, cu singura
precizare de mai sus,
[anume] că aceștia care
restituie aceste lăcașuri fără
să pretindă nimic, după cum
am spus, să aștepte din
20 din 35
https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/
înapoieze fără amânare și fără
echivoc acelorași creștini fără
plată.
10. Iar dacă s-a întâmplat ca
unii să fi primit acele lăcașuri
sub formă de daruri, să le
înapoieze cât mai repede
creștinilor, la fel ca și cei care
au cumpărat aceste lăcașuri de
cult sau cei care le-au primit în
dar, iar dacă cer ceva în
schimb de la bunătatea
noastră, aceia să se prezinte la
tribunalul magistratului local
pentru ca prin mărinimia
noastră să li se plătească o
compensație. Prin grija
Domniei tale toate aceste
bunuri vor trebui restituite
neîntârziat și în întregime
creștinilor.
11. Deoarece aceiași creștini
nu posedau numai lăcașuri de
cult, unde aveau obiceiul să-și
țină adunările, ci, întrucât se
știe că avuseseră și alte
bunuri care nu aparținuseră
persoanelor fizice, ci întregii
comunități, vei da poruncă,
potrivit legii amintite mai
înainte, ca toate aceste bunuri
să fie restituite absolut fără
nici o împotrivire creștinilor,
adică grupului și comunității
lor. Dispozițiile amintite
trebuie să fie clar respectate
pentru ca cei care vor înapoia
sau vor primi în schimb,
potrivit mărinimiei noastre.
08.04.2022, 07:34
 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

partea bunătății noastre o 12. Oricum, trebuie să acorzi

Primele lecţii  
despăgubire. toată, atenția comunității
10. În toate acestea va creștinilor, astfel încât
trebui să vă implicați cu toată porunca noastră să fie dusă la
râvna pentru comunitatea îndeplinire cât mai repede,
numită mai sus a creștinilor, pentru ca, după blândețea
pentru ca ordinul nostru să fie noastră, să avem convingerea
pus imediat în practică, așa că liniștea publică e în felul
încât, în acest fel, prin acesta asigurată.13. Căci,
clemența noastră să fie după cum s-a spus mai sus,
asigurată liniștea publică. 11. prin această judecată, iubirea
dumnezeiască, pe care am
Fie ca, după cum s-a spus
simțit-o de atâtea ori, va
mai sus, bunătatea lui
rămâne nedezmințită tot
Dumnezeu [față de noi], pe
timpul față de noi, 14. iar
care în atâtea împrejurări am
pentru ca textul prezentei legi
simțit-o aproape, să continue,
și a bunătății noastre să poată
asigurând reușitele noastre
fi adus la cunoștință tuturor, e
împreună cu fericirea publică.
bine ca ceea ce am scris să fie
12. Însă pentru ca textul
afișat prin dispoziția ta, să fie
generoasei noastre hotărâri și
publicat pretutindeni și să
bunăvoințe să poată ajunge la
ajungă la cunoștința tuturor,
cunoștința tuturor, va trebui
pentru ca legea pornită din
ca, prin dispoziția Voastră,
bunătatea noastră să nu
cele scrise să fie afișate, să le
rămână ascunsă nimănui.
puneți la vedere peste tot și
să le aduceți la cunoștința Eusebiu, HE, X, 5
tuturor, pentru ca hotărârea
luată prin bunătatea noastră
să nu rămână neștiută”.
13. La această scrisoare
afișată s-a adăugat, de
asemenea, și recomandarea
verbală de restituire a
bisericilor în forma lor de
dinainte. Astfel, de la
dărâmarea Bisericii până la
restituirea ei au trecut zece
ani și mai puțin de patru luni.
Lactanțiu, DMP, 48

21 din 35 08.04.2022, 07:34


Primele lecţii  
Importanţa
actului de la
Mediolanum
În prima parte (Lactanţiu, DMP
48, 2-6; Eusebiu, HE, X, 5, 4-7)
se proclamă, printre alte
reforme legislative și
administrative, libertatea de
credinţă a tuturor supușilor din
Imperiu, care de acum nu mai
sunt vizaţi de pierderea
drepturilor civile, nici nu mai
sunt expuși pedepselor sau
persecuţiilor pentru
convingerile lor religioase.
Deși vorbește de toleranţă și
libertate pentru toate
credinţele și religiile din
cuprinsul Imperiului, „edictele”
sunt prin excelenţă acte de
proclamare a libertăţii
creștinismului. În versiunea
redată de Lactanţiu
substantivul „creștin” apare de
12 ori, în vreme ce la Eusebiu
este folosit de 13 ori. Creștinii
devin astfel egalii tuturor
celorlalţi cetăţeni ai Imperiului.
Ambele texte folosesc o
exprimare ambiguă cu privire
la divinitate, indicând un tip de
henoteism sau monoteism
păgân, foarte popular la acea
vreme.
22 din 35
https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/
Diferenţe dintre
edictele din
311-312 și cel din
313:
 
Spre deosebire de celelalte
decrete de toleranţă emise
de Galeriu sau de Maximin
Daia, cel publicat de Liciniu
în numele său și al
împăratului Constantin cel
Mare rectifica o serie de
probleme:
1. noul edict este
considerat de autorii săi
un imperativ social și nu
oferă creștinilor dreptul
de a-și profesa credinţa
doar în speranţa că
aceștia se vor ruga
pentru însănătoșirea
monarhului, cum cerea
Galeriu [pro salute
nostra et rei publica];
2.  limbajul condescendent
și totodată jignitor este
omis, creștinismul
nemaifiind desemnat
drept „nebunie/prostie”
08.04.2022, 07:34
 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

[stultitia] sau
Primele lecţii  
„superstiţie”
[δεισιδαιμονία];
3. acordarea libertăţii
religioase nu mai este
privită ca un compromis
prin care se spera ca
„aceștia [creștinii – n.n.,
B.D.] să nu săvârșească
nimic contra
constituţiei/ordinii
[contra disciplinam]”;
4. este abordată
chestiunea restituirii
proprietăţilor deţinute
de creștini, care fusese
ignorată de către
Galeriu;
5. se elimină restricţiile
care însoţiseră până
acum edictele de
toleranţă și care urmau
să fie comunicate
guvernatorilor prin
felurite depeșe și, prin
urmare, creștinismul
este așezat pe o poziţie
de egalitate cu celelalte
culte practicate pe
cuprinsul Imperiului
Roman.

 
 

Back

23 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

Primele lecţii  

3. Constantin cel Mare şi creştinismul

  În virtutea acestui
La o lectură mai atentă a Istoriei oficiu, împăratul:
Bisericești și a Vieții lui Constantin, se
poate observa că Eusebiu de Cezareea a organizat sinoade ale
construiește un veritabil paralelism slujitorilor lui Dumnezeu,
(σύγκρισις) între împăratul Constantin aşa, ca şi cum ar fi fost el
cel Mare și proorocul Moise. Faptul că însuşi un episcop al
autorul apelează la exemplul marelui tuturor, înscăunat de
profet în locul unuia dintre regii vetero- Însuşi Dumnezeu (κατὰ
testamentari (David, Solomom sau διαφόρους χώρας, οἶά τις
Iosia) poate fi explicat de situația κοινὸς ἐπίσκοπος ἐκ Θεοῦ
politică inedită: Biserica nu era καθεσταμένος) […] să
pregătită să numere între membrii ei un pună tuturor toate sub

împărat – un eveniment inimaginabil cu dumnezeiescul semn al

păcii. Se aşeza undeva în
mai puțin de un deceniu în urmă (în
mijlocul lor, ca şi cum
toiul necruțătoarelor persecuții). Pe de
(ὡσεί) ar fi fost doar unul
altă parte, preeminența politică a
(oarecare) din mulţimea
monarhului impunea găsirea unei poziții
celor [episcopilor] de faţă
aparte între mădularele Trupului lui
(s.n.). (Eusebiu de
Hristos și chiar stabilirea unui loc
Cezareea, VC, I, 44.1, )
onorific în ierarhie. Perspectiva deținerii
puterii era atât de seducătoare, încât nu
De altfel,
a permis Bisericii să revizuiască
adresându-se
absolutismul teocratic al Imperiului
episcopilor
potrivit unei viziuni specifice
participanți la un
Evangheliei, ci, din contră, acest
sinod, Constantin
absolutism a devenit parte constitutivă afirmă:
a concepției creștine despre lume.

Monarhul devine din candidat la Începeţi prin a scoate pe

24 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

divinizare instrument al proniei, care loc la vedere pricinile

Primele lecţii  
este ales de Dumnezeu Însuși, chemat neînţelegerii voastre, şi
prin providența divină să stăpânească despovăraţi-le – sub
lumea și să împlinească voința cerească semnul păcii – de

în calitatea sa de împărat din mila lui cătuşele ambiguităţii […],

iar mie – celui ce
Dumnezeu. Iar originea divină a
deopotrivă cu voi mă
suveranității lui Constantin presupune
străduiesc a-I sluji – îmi
concentrarea întregii autorități în
veţi putea face darul unei
mâinile lui, principiile creștine
bucurii fără seamăn (s.n.).
amplificând puterea absolută a
(Eusebiu de Cezareea,
monarhului.
VC, III, 12.5)
Într-un context politic și ideologic atât
de complex și inedit, imaginea lui
Melchisedec, „preotul Dumnezeului celui
Preaînalt” (Fc. 14, 18), s-ar fi dovedit
insuficientă, și doar Moise corespunde
perfect acestui statut deosebit acordat
lui Constantin, deoarece, spre deosebire
de regii Vechiului Testament, marele
proroc întruchipează deopotrivă
cârmuirea politică și spirituală, pentru
că el nu este doar etnarh și dătător al
legii, ci și profet și arhiereu.

Cu prilejul vicennaliei, În felul acesta preoţea Constantin

Constantin îi invită pe Dumnezeului său (οὔτω μέν οὔν
episcopi să participe la „un αὐτός τὼ ἐαύτου ἱεράτο Θεὼ) […].
ospăț la care a luat și el Fapt care i-a şi îngăduit să spună

parte astfel încât – prin odată, la primirea unor episcopi, că

mijlocirea lor – să-L poată
închina lui Dumnezeu,
întrucâtva în chipul unei
jertfe pe potriva Lui”.
Întreaga activitate a lui
Constantin este prezentată
ca o slujire (θεραπεύων),
îndeosebi modul în care se
şi el ar fi un fel de episcop (ὡς ἅρα
εἶη καὶ αὐτὸς ἐπίσκοπος), sau – cum
l-am putut eu însumi auzi zicând –
«Voi sunteţi episcopi întru cele
dinăuntru ale Bisericii; pe mine,
însă, m-a aşezat Dumnezeu
episcop al celor aflate în afara ei»
(ἐγὼ δὲ τῶν ἐκτὸς ὑπὸ Θεοῦ
καθεσταμένος, ἑπίσκοπος ἄν εἴην).

25 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

pregătea pentru În duhul acestor vorbe, Constantin

Primele lecţii  
„mântuitoarea sărbătoare şi-a păstorit (ἐπεσκόπει) toţi supuşii
[…], prăznuind-o”, unde cu multă chibzuinţă; şi îi îndemna
verbul ἐτελεῖτο sugerează din răsputeri să meargă pe calea

chiar o participare directă, unei vieţi cuvioase (s.n.). (VC, IV,

23, 24, )
o celebrare activă și, prin
urmare, exercitarea unei
funcții sacerdotale.
Exprimările de acest gen
pregătesc cadrul pentru o
mult-disputată sintagmă:

Caracterul paralel al „episcopatului” constantinian reiese și din

modul în care se desfășoară lucrările Sinodului de la Niceea
(325): deși deține președinția onorifică, în virtutea organizării și
susținerii din punct de vedere material a reuniunii ierarhilor de
pe cuprinsul Imperiului, împăratul încredințează conducerea
lucrărilor propriu-zise lui Osiu de Cordoba, care era asistat de
legații papali, Victor și Vicentius. Francis Dvornik consideră că
putem vedea o asemănare între prezidiul onorific al lui
Constantin, care nu implica efectiv un drept de vot, și cel deținut
în mod normal de monarh în senatul roman, unde împăratul era
lipsit cu totul de posibilitatea de a vota.

Problema sacerdoțiului imperial devine mai clară dacă ținem

cont de întreaga exprimare în termeni „(așa) ca și (cum)”, o
retorică a comparației la modul optativ, unde nu doar Imperiul
este oglindire a Împărăției cerești, ci și suveranul este sau, cel
puțin, se vrea imitator al lui Hristos (μιμητής Χριστοῦ). În acest
context este abordat, însă nu fără prudență, „episcopatul” lui
Constantin: împăratul se sacrifică pentru binele omenirii,
construiește palatul sacru ca pe o biserică, este episcop ca și
cum ar fi instituit sau rânduit de Însuși Dumnezeu, îngenunchind
„ca un adevărat părtaș al lucrărilor de taină”. Ba chiar și
insignele imperiale și chiar veșmintele lui Constantin ajung să fie
învestite cu origine divină și cu o funcție quasi-sacerdotală,
întrucât erau nefăcute de mână omenească, ci aduse de un
înger și menite a fi așternute în marea biserică.

Back

26 din 35 08.04.2022, 07:34


Primele lecţii  
4. Botezul, moartea şi consacrarea lui
Constantin cel Mare (337)
Totul a început cu o stare
de slăbiciune care mai apoi
s-a înrăutăţit şi 1-a făcut pe
Constantin să-şi părăsească
oraşul şi să se ducă într-o
localitate cu băi calde - de
unde, în fine, a ajuns în oraşul
purtând numele mamei sale.
Şi zăbovind el acolo în casa
de rugăciune închinată
mucenicilor, a înălţat lui
Dumnezeu rugăciuni şi litanii.
2. Dar încredinţându-se, pe
clipă ce trecea, de apropierea
sfârşitului, Constantin s-a
pătruns de gândul că venise
vremea să se cureţe de toată
greşeala săvârşită de el de-a
lungul întregii vieţi, încredinţat
fiind că tot păcatul ce-l va fi
putut el face ca un simplu om
ce era îi putea fi curăţat de pe
suflet prin puterea de care
erau pătrunse cuvintele
sacramentale şi prin
mântuitoarea baie (a
botezului). 3. Convins, deci,
de acest lucru, a
îngenuncheat şi a început a se
ruga fierbinte lui Dumnezeu,
spovedindu-se pe loc în
biserica aceea închinată
mucenicilor şi învrednicindu-
se pentru întâia oară de
27 din 35
https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/
Ambiguitatea care încă persistă
asupra modului în care înțelesese,
respectiv își asumase Constantin
creștinismul este întreținută de
atitudinea echivocă a Bisericii. Chiar
dacă în cercurile academice se
afirmă cu o oarecare certitudine
botezul semi-arian, primit pe patul
de moarte din mâinile episcopului
Eusebiu de Nicomidia, așa cum
relatează episcopul Cezareei, pentru
salvarea aparențelor și înlăturarea
oricărui dubiu asupra credinței și
sfințeniei primului împărat creștin,
are loc o dedublare sau o trucare a
adevărului istoric (chiar cu nobilul
scop de a proteja pe creștinul simplu
de semnele de întrebare pe care le-
ar fi adus acesta), încurajându-se
mistificarea și mitizarea sfârșitului
vieții marelui Constantin. De aceea,
relatarea hagiografică din sinaxare,
bazată pe Actus Silvestri îl prezintă
pe papa Silvestru ca încreștinător al
împăratului, primit tot pe fondul unei
îmbolnăviri petrecute de această
dată la Roma, când, în urma unei
viziuni în care era îndemnat de
Sfinții Apostoli Petru și Pavel,
Constantin refuză îmbăierea în sânge
de prunci și se lasă afundat în apă
sfințită de către papă, cu puțin
08.04.2022, 07:34

rugăciunile însoţitoare punerii
Primele lecţii  
mâinilor. Pe urmă a părăsit
cetatea şi a ajuns într-una
dintre localităţile aflate în
imediata apropiere a
Nicomidiei, unde, chemând la
sine pe episcopi, le-a vorbit în
felul cum urmează: […]
Auzindu-i vorbele, (episcopii)
au purces la cele cuvenite,
săvârşind şi împărtăşindu-l cu
dumnezeieştile Taine, nu însă
înainte de a-i fi cercetat
credinţa cu multă grijă. Aşa a
ajuns Constantin să fie, din
veac, cel dintâi împărat care
s-a învrednicit de desăvârşirea
celei de a doua naşteri întru
Tainele lui Hristos. Şi
învrednicindu-se a fi însemnat
cu dumnezeiasca pecete,
duhul său s-a bucurat, s-a
primenit şi s-a umplut de
lumină dumnezeiască. […]
Toate acestea s-au petrecut în
marele, prea-cinstitul şi prea-
sfinţitul praznic al Rusaliilor,
care se ţine la şapte
săptămâni şi care poartă
Sfântului Duh. 2. Aşadar,
într-o asemenea sărbătoare a
fost învrednicit Constantin de
cele arătate mai sus; iar în cea
din urmă zi (pe care am putea
să o numim sărbătoarea
sărbătorilor, fără teamă de
greşeală), pe la amiază a fost
şi el înălţat, la Dumnezeul său.
Eusebiu, VC, IV, 61,1-3;
62,4, 64, 1-2
28 din 35
https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/
înainte de moartea acestuia din 335
d.Hr.
Revenind la informațiile oferite de
Eusebiu de Cezareea aflăm că în toiul
pregătirilor pentru o campanie
antipersană, Constantin manifestă
primele semne de boală, ceea ce îl
determină să se îndrepte spre
Helenopolis, fostul Drepanon (cel mai
probabil Karamürsel de azi), vestit
pentru apele termale, unde se afla
capela ridicată de mama sa pe
mormântul Sfântului Mucenic Lucian.
Conștient de ineficiența
tratamentului, se retrage în vila
imperială Anchyrona, unde îl cheamă
pe episcopul Eusebiu al Nicomidiei,
înrudit cu Basilina, membră a familiei
regale și mama celui ce avea să
devină Iulian Apostatul. Ierarhul
semiarian se va ocupa de catehizarea
și inițierea împăratului în creștinism,
oficiind botezul acestuia de praznicul
Rusaliilor, cu puțin înainte de moartea
sa, care a survenit în aceeași zi (21
mai).
Acest fragment este considerat de
către teologii romano-catolici drept o
interpolare calomnioasă, realizată la
aproape 40 de ani după moartea lui
Constantin din ordinul împăratului
Valens, și care era menită să
compromită emblema monarhului
niceean substituind-o cu una semi-
arian, „o calomnie contra Bisericilor
din Roma și Constantinopol, contra
unei mulțimi de savanți catolici și de
sfinți”, un fals care a sfârșit prin a fi
uitat la începutul Evului Mediu, dar
care a fost readus în discuție de către
08.04.2022, 07:34
 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

protestanții dornici să demitizeze

Primele lecţii  
miracolul supranatural și să
diminueze prestigiul Romei. Totuși,
coincidența frapează: calomnia
încetează să mai circule doar odată
cu apariția documentului Actus
Silvestri din sec. V(menționat deja de
papa Gelasiu) în care apare pentru
prima dată relatarea despre botezul
săvârșit de papa Silvestru.
Eusebiu insistă mai departe asupra
descrierii funeraliilor de care are
parte Constantin și a depunerii
trupului neînsuflețit în biserica Sfinții
Apostoli; de fapt pare a prezenta un
model, bazat pe vechiul ceremonial al
deificării împăraților romani
(analogiile cu cea a lui Augustus este
mai mult decât evidentă) și apelează
constant la tema Aeternitas Augusti,
Apoteoza lui
atât de frecventă în secolul III,
Symmachus (402)
realizând o tranziție și totodată o
paradigmă pentru înhumarea
monarhilor creștini cu excepția unui
singur aspect: consacrarea sau
sanctificarea imediat după moarte.
Aceasta este întâi de toate pregătită
prin intenția lui Constantin de a fi
depus în mausoleul dedicat celor 12
Apostoli, în mijlocul acestora ca cel
de-al 13-lea Apostol, „întocmai cu
Apostolii” – ἰσαπόστολος, sau poate
chiar în calitate de substitut sau
imitator al lui Hristos, în virtutea
retoricii „ca și cum ar fi” sau cum
sugerează unii savanți ca un al 13-lea
zeu după modelul elenistic. Însăși
construcția ridică o serie de
probleme: destinația inițială a acestui
locaș este una funerară, un mausoleu

29 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

sau chiar templu al monarhului

Primele lecţii  
Divus Constantinus deificat postmortem, edificiu care
(337) ulterior a fost integrat de către fiul
său, Constanțiu, în ceea ce avea să
fie ulterior cunoscut sub numele de
Biserica Sfinților Apostoli. Se
încearcă, potrivit relatării lui Eusebiu
să se realizeze o altoire a elementelor
creștine pe cultul imperial, logica
acestei prezentări fiind întreruptă de
aceste două elemente: mausoleul
imperial care nu este o biserică și
înhumarea în mijlocul Apostolilor
unde ne-am fi așteptat să găsim o
reprezentare a Mântuitorului Hristos.
Termenul ίσαπόστολος, consacrat
începând cu secolul al V-lea, este
menit să reitereze parcursul
Sfântului Apostol Pavel, el însuși
chemat și convertit de către
Dumnezeu Însuși, prin autorevelare,
la învățătura creștină. Este de înțeles
că un suveran care își convertește
regatul, cu atât mai mult Imperiul
Roman universal avea puterea de a
revendica sau primi acest titlul din
partea oricărui autor de panegirice.
De fapt, potrivit portretului schițat,
Constantin se învrednicise deja de o
serie de viziuni și apariții pe care le
amintește Eusebiu, ceea ce reflecta
o funcție apostolică sau mai bine zis
responsabilitatea unei misiuni
învățătorești sau „didascalii” vis-
á-vis de popoarele păgâne sau de cel
iudeu. Deci termenul nu surprinde,
dar întrucât nu îi sunt deduse foarte
clar toate implicațiile este în același
timp considerat periculos, punând
două mari probleme: este această

30 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

quasi-apostolicitate atașată funcției

Primele lecţii  
însăși de împărat creștin și se
pretează ea în consecință unui
sacerdoțiu special? Ar putea prea
bine fi vorba doar de „o preeminență
apostolică” de care se bucura
împăratul, însă scoasă în evidență de
retorica stilului panegiric este
supralicitată, făcând din împărat
aproape un preot, statut fără de care
el nu putea fi recunoscut și acceptat
ca ales al lui Dumnezeu, dar care
concomitent era distinct de cel de
pontifex maximus sau al unui ierarh
al Bisericii. Cel mai probabil, istoricii
din secolul al V-lea și toate
biografiile ulterioare ale marelui
Constantin s-au avântat imprudent
în a considera că biserica Sfinților
Apostoli a fost construită tocmai cu
scopul de a nu îl priva de cinstea
doar cu puțin mai mică decât cea
revenită sfintelor relicve apostolice.
Se discută încă la nivel academic
dacă senatul constituit la
Constantinopol, după modelul celui
din Roma, a decretat sau nu
deificarea postumă a lui Constantin
cel Mare, cert este că asemenea
tendințe au existat în sânul poporului
după cum mărturisește Eusebiu,
redând manifestările maselor: „au
început să treacă la fapte,
înălțându-i imagini ca unuia aflat
încă în viață – cu toate că-l știau dus
din lumea celor vii; în ele era
înfățișat cerul (cu culoare) și
Constantin odihnindu-se în eterica
înălțime a bolților cerești” sau
emisiile monetare de după moartea

31 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

lui Constantin: „Chipul i-a fost

Primele lecţii  
înfățișat și pe monede; pe una din
fețe, fericitul era înfățișat cu capul
acoperit, iar pe cealaltă față mânând
un car tras de patru cai și înălțat de
o mână întinsă lui de sus”.

Biserica
Sfinților
Apostoli:
Mausoleul
constantinian
are forma
circulară,
căruia i-a
fost
adăugată o
basilică în
prelungire.
Mormântul
lui
Constantin a
fost mutat
din incintă în
timpul
episcopului
Macedonie în
anul 359 și
depus în
Biserica
"Sfântul
Acachie", act
care a dus la
izbucnirea de
violențe între
cei care
aprobau
translarea
rămășițelor

32 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

și a celor ce
Primele lecţii  
erau
împotrivă

Back

5. Sfântul Constantin cel Mare (337)

Panegiricul eusebian prezintă convingerea

unanimă cu privire la sfințenia lui „Nu de la oameni ai

Constantin, manifestată în timpul vieții ca luat chemarea, ci, ca

dumnezeiescul
intimitate și familiaritate cu Dumnezeu,
Pavel, o ai avut
relație care nu putea decât să continue într-
aceasta mai vârtos
un mod firesc și, bineînțeles, mult mai
de sus, lăudate
intens, după moartea sa, ca alăturare
Constantin, cel ce
divinității și conferire a rolului de mijlocitor
eşti întocmai cu
către aceasta.
apostolii, de la
Despre o contestare a sfințeniei sale nu Hristos Dumnezeu.
puteam vorbi până la Reforma protestantă, Că semnul Crucii pe
iar în spațiul confesional răsăritean până în cer văzând, şi cu
ziua de astăzi tendința rămâne de a ne acesta vânându-te
raporta la Constantin ca la un model, însă ca un bun vânat,
sfințenia lui este accentuată doar de câteva întru acesta şi
ori pe an în funcție de cerințele cultului biruitor neînvins
divin, respectiv în zilele de praznic care sunt împotriva văzuţilor şi
asociate cu persoana sa (21 mai, 14 nevăzuţilor vrăjmaşi
septembrie, Duminica celor 318 Sfinți te-ai arătat. Pentru

Părinți de la Niceea). De aceea, nu mai pare aceasta te rugăm pe

tine ca pe un prea
atât de deplasată afirmația că această
călduros rugător, noi
canonizare a fost tocmai alternativa creștină
cei pământeşti după
la cultul imperial de care un împărat roman
vrednicie prăznuirea
de talia lui Constantin avea să se bucure
ta cinstind, ca întru
oricum, și care s-a estompat în decursul
îndrăznire să ne ceri
timpului încât astăzi aproape nu mai avem
nouă luminare,
evlavie către el. curăţire şi mare
Scrutând piesele imnografice care alcătuiesc milă”.
slujba Sfântului Împărat Constantin se

33 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

poate lesne sesiza paralela cu Sfântul

Primele lecţii   „Vârstă de tinereţe
Apostol Pavel, evidențiindu-se statutul de purtând ca şi
ἰσαπόστολος despre care am vorbit mai sus dumnezeiescul
și accentuându-se chemarea supranaturală. Pavel, de sus ai luat
După cum se poate vedea, suspiciunile sunt dumnezeiescul Dar
risipite de limbajul liturgic, insistându-se şi semeţia cumplită a
asupra realității chemării și a inițiativei oştilor cu toată arma
divine, în vreme ce miracolul propriu-zis este Crucii o ai surpat,
destul de vag definit. Cert este că indiferent lauda împăraţilor,
de modul în care s-a exprimat noutatea unui Constantine cel ce
cult sau sacerdoțiu imperial ce se grefa pe eşti întocmai cu

învățătura creștină, această problemă a fost, apostolii, roagă-te

pentru noi către
cel puțin aparent, înlăturată tocmai prin
Domnul, să se
cinstirea lui ca sfânt, modalitate de transfer
mântuiască sufletele
în spațiul sacru creștin, după cum era de
noastre".
așteptat să se întâmple cu cel care
Slujba Sfinţilor
deschisese orizonturi luminoase noii religii,
Împăraţi Constantin
canonizarea substituindu-se divinizării, la fel
şi Elena, Minei pe
de dorite de către locuitorii păgâni ai luna Mai, Ed.
Imperiului. IBMBOR, Bucureşti,
1976, p. 178, 180.
Back

Bibliografie

Eusebiu de Cezareea Palestinei, Istoria Bisericească (HE), PSB

13, traducere de Teodor Bodogae, București, 1987
Idem, Viaţa lui Constantin (VC), PSB 14, traducere de Radu
Alexandrescu, București, 1991
Lactanţiu, Despre moartea persecutorilor (DMP), Tradiţia
creștină 11, traducere de Cristian Bejan, Iași, 2011
Gilbert Dagron, Empereur et prêtre. Étude sur le
„césaropapisme” byzantin, Ed. Gallimard,
Paris, 1996
Alexandru Prelipcean, "Constantin cel Mare — „Împărat al

34 din 35 08.04.2022, 07:34

 https://9whfxpnrodpiop3zzdgzsq.on.drv.tw/www.prezentariIBU/

împăraţilor și domn al tuturor celor ce domnesc". Două aspecte

Primele lecţii  
biografice reflectate în imnografia creștină", în Teologie și
Viaţă, 2013, p. 36-57
Dragoș Boicu, Monarhia constantiniană între arhetip divin și
construct eusebian, Sibiu, 2017
 

35 din 35 08.04.2022, 07:34