Cap. V.

Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice

PROTECŢIA TRANSFORMATOARELOR ŞI
AUTOTRANSFORMATOARELOR DIN SISTEMELE
ELECTROENERGETICE

5.1. Introducere

Protecţia prin relee a transformatoarelor şi autotransformatoarelor trebuie

realizată cu considerarea particularităţilor grupei şi schemei de conexiuni a
acestora din staţia în care acestea sunt instalate.
Pentru transformatoare şi autotransformatoare se prevăd protecţii împotriva
defectelor (interne şi externe) şi regimurilor anormale de funcţionare.
Principalele defecte interne sunt: scurtcircuitele polifazate, scurtcircuitele
monofazate în cazul reţelelor cu neutrul legat direct la pământ, puneri la pământ
monofazate în cazul reţelelor cu neutrul izolat sau compensat.
Dintre defectele externe ce pot apărea în funcţionarea unui transformator
putem enumera: scurtcircuitele polifazate pe barele transformatorului sau pe linie,
scurtcircuitele monofazate şi respectiv puneri la pământ.
Regimurile anormale ale transformatoarelor şi autotransformatoarelor sunt
cele în care au loc supraintensităţi provocate de scurtcircuite exterioare îndepărtate
sau de suprasarcini. Tot regim anormal este considerat faptul că s-a produs
scăderea nivelului de ulei în cuvă.

- 125 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
În general, zona protejată este porţiunea cuprinsă între întrerupătoarele care
leagă transformatorul sau autotransformatorul de sistem, incluzând şi
conductoarele de legătură. Transformatoarele şi autotransformatoarele fiind obiecte
cu putere unitară mare, instalarea protecţiilor se face conform unor normative
severe. Se vor prevedea următoarele tipuri de protecţii:
➢ protecţia diferenţială longitudinală, împotriva defectelor interne;
➢ secţionarea de curent, pentru defecte interne şi puteri unitare mici
(S<1000[kVA]);
➢ protecţia cu relee de gaze, pentru defecte interne şi puteri S>1000[kVA]
➢ protecţia maximală de curent, cu sau fără blocaj de tensiune minimă,
împotriva supraintensităţilor provocate de scurtcircuite externe;
➢ protecţii de distanţă, pentru transformatoare cu S>200[MVA], sau când
protecţiile maximale de curent nu sunt suficient de sensibile;
➢ protecţii maximale de curent,împotriva suprasarcinilor.
Sunt prezentate în continuare principiile de realizare a principalelor tipuri de
protecţii şi unele particularităţi ale acestora legate de construcţia şi funcţionarea
transformatoarelor şi autotransformatoarelor.

5.2. Protecţia diferenţială longitudinală a transformatoarelor (TR) şi

autotransformatoarelor (ATR)

Principiul de realizare a protecţiei diferenţiale longitudinale PDL la TR şi

ATR este acelaşi ca şi la generatoare, existând însă unele particularităţi care vor fi
examinate în cele ce urmează.

a. Problema inegalităţii curenţilor primari şi secundari ai TR

Curenţii primari şi secundari ai TR nu sunt egali. Pentru ca PDL să nu

acţioneze, în regim normal şi la defect exterior, este necesar să fie respectată
egalitatea curenţilor secundari ai transformatoarelor de curent TC, care se compară,
fig.5.1.
(η1) (η2) B
I1 TC1 TR TC2 I2 I1 TC1 TR TC2 I2

IS1 IS2 IS1 IS2

A I ATReg

Fig. 5.1. Schema de principiu a protecţiei Fig. 5.2. Egalizarea curenţilor secundari cu
diferenţiale longitudinale la transformatoare ajutorul unui autotransformator de egalizare

Notând cu η1 şi η2 rapoartele de transformare ale TC1, respectiv TC2, pentru

respectarea egalităţii în modul a curenţilor secundari, Is1=Is2, este necesar ca:
I I
I s1 = 1 = I s2 = 2 , (5.1)
1 2

- 126 -
Cap. V. Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice

de unde:
1 I1
=  NTR , (5.2)
2 I 2
unde:
I1, I2 – curentul primar şi respectiv secundar al TR protejat;
NTR – raportul de transformare al TR protejat.

Condiţia (5.2) este greu de îndeplinit deoarece atât NTR, cât şi η1 şi η2 au valori
standardizate; în plus, la ATR, este posibil ca raportul de transformare să se
modifice în timpul funcţionării.
Dacă în regim normal de funcţionare
I s1 − I s 2  0,05  I s1 , (5.3)
este obligatorie utilizarea unor măsuri pentru egalizarea curenţilor secundari, dintre
care: utilizarea autotransformatoarelor de egalizare şi utilizarea de TSR cu bobine
de egalizare.
În cazul utilizării autotransformatoarelor de egalizare ATReg, acestea se
conectează pe fiecare fază, ca în fig. 5.2.

I1
TC1 IS1

I
TR TSR Ws

TC2 IS2 Weg W1

I2

Fig. 5.3. Egalizarea curenţilor secundari cu ajutorul unui TSR cu înfăşurare

de egalizare

În cazul utilizării TSR, fig. 5.3., numărul de spire de egalizare Weg se

calculează din condiţia:

Weg I s 2 = W1  ( I s1 − I s 2 ) , (5.4)
de unde:
I s1 − I s 2
Weg =  W1 , (5.5)
Is2
în care:
Weg – numărul de spire ale înfăşurării de egalizare;
W1 – numărul de spire ale înfăşurării de lucru.

- 127 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
b. Problema defazajului curenţilor primari şi secundari ai
transformatorului protejat

Dacă conexiunea transformatorului protejat TR este Y/Y, conectarea

transformatoarelor de curent în schema PDL se face ca şi la generator.
În cazul când, transformatorul protejat are conexiunea Y/Δ, între curenţii I1 şi
I2 de la cele două capete ale zonei protejate apare un defazaj de π/6 sau multiplu de
π/6, făcând să circule prin bobinele releelor de curent, în regim normal de
funcţionare, curenţii egali cu diferenţele (Is1R - Is2R), (Is1S - Is2S), (Is1T - Is2T), care pot
atinge valori mari.
Compensarea defazajului menţionat se face prin conexiuni adecvate ale TC: în
triunghi pe partea cu conexiune stea la transformatorul protejat şi în stea pe partea
cu conexiune în triunghi a transformatorului protejat.
Raportul de transformare al TC este dat de relaţia:

I1,2
1,2 =  K sch , (5.6)
I s1,2
unde:

Ksch – un coeficient de schemă prin care se ţine seama de tipul de conexiune

(de exemplu pentru o conexiune Y/Δ a TR, Ksch=√3).

c. Problema curentului de magnetizare şi a şocului de curent de

magnetizare

În regim permanent de alimentare a unui TR, cu secundarul în gol, curentul de

magnetizare circulă numai prin înfăşurarea conectată la sursa de alimentare.
Aceasta face ca în circuitul diferenţial să apară un curent de dezechilibru. Curentul
de magnetizare, în regim stabilizat, reprezintă (1÷3)% din curentul nominal primar.
În timpul regimului tranzitoriu de stabilire a alimentării unui transformator,
are loc un şoc de curent de magnetizare, a cărui amplitudine poate atinge în primul
moment (4÷7)In, iar durata totală a regimului tranzitoriu atinge 2÷3 secunde şi
creşte cu puterea transformatorului.
În aceste condiţii, curentul de dezechilibru din circuitul PDL are valori foarte
ridicate. Pentru a creşte sensibilitatea protecţiei şi a nu avea acţionări false, se pot
lua o serie de măsuri, dintre care: temporizarea PDL cu valori cuprinse între 0,5
şi 1 secundă, creşterea curentului de pornire (desensibilizarea prin curent),
utilizarea transformatoarelor cu saturaţie rapidă, care nu transmit în secundar
componenta aperiodică a curentului de scurtcircuit şi de magnetizare, blocarea
protecţiei faţă de armonicele superioare ale curentului de magnetizare.

- 128 -
Cap. V. Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice
d. Problema curenţilor de dezechilibru

Din punct de vedere al curenţilor de dezechilibru PDL a transformatoarelor se

găseşte în condiţii mult mai grele decât cea a generatoarelor. Din cele prezentate
rezultă că există, mai multe componente ale curentului de dezechilibru:
➢ Idez TC , se datoreşte neidentităţii caracteristicilor magnetice ale TC, care
sunt de tipuri diferite şi au rapoarte de transformare diferite;
➢ Idez eg , datorită absenţei egalizării curenţilor secundari ai TC, atunci când
relaţia (5.3) nu este satisfăcută, sau datorită unei egalizări imperfecte;
➢ Idez mT , datorită curentului de magnetizare a transformatorului protejat;
➢ Idez regl , datorită modificării raportului de transformare al transformatorului
protejat, prin modificarea prizelor sau prin reglarea sub sarcină a tensiunii
acestuia.
În cazul cel mai avantajos, când toate componentele menţionate ar exista şi ar
fi în fază, curentul de dezechilibru Idez ar fi egal cu suma algebrică a acestor
componente:
I dez = I dezTC + I dezeg + I dezmT + I dezregl , (5.7)
Curentul de dezechilibru definit de (5.7) are valoarea maximă în primul
moment al unui scurtcircuit exterior. Componentele curentului de dezechilibru din
(5.7) se pot calcula după cum urmează:
Componenta Idez TC raportată la circuitul primar şi notată cu Idez TC p se
calculează analog cu cea de la generatoare:
I dezTCp = K id  K op  i  I sc'' max ext , (5.8)
unde:
Kid = 1 - transformatoarele de curent sunt sigur neidentice;
Kop = 1 - în cazul folosirii TRS şi Kop = 2 în lipsa TRS;
εi = 0,1 - eroarea relativă de transformare a transformatoarelor de curent;
I”sc max ext - este valoarea efectivă supratranzitorie a componentei periodice a
curentului de scurtcircuit la un defect exterior, imediat exterior
zonei protejate.

Componenta Idez eg raportată la primar şi notată Idez eg p are valoarea maximă

dată de:
I eg % ''
I dezeg p = I sc max ext , (5.9)
100
unde:
ΔIeg - diferenţa curenţilor secundari exprimată în procente, după ce s-a
efectuat egalizarea (egalizarea este imperfectă).
Componenta Idez reg raportată la primar şi notată cu Idez reg p are valoarea
maximă dată de:
U % ''
I dez reg p = I sc max ext , (5.10)
100

- 129 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
unde:
ΔU - variaţia maximă posibilă, exprimată în procente, a raportului de
transformare al transformatorului protejat în raport cu valoarea sa
nominală.
Obişnuit, în calcule, componenta datorată curentului de magnetizare se
neglijează.
Se poate scrie expresia valorii maxime a curentului de dezechilibru calculat,
raportat la primar, prin înlocuirea în (5.7) a relaţiilor (5.8), (5.9), (5.10):

 I eg % U % 
I dez calc p = I sc'' max ext 
K id  K op   i + + , (5.11)
 100 100 

Alegerea curentului de pornire Ipp al protecţiei diferenţiale longitudinale se va

face prin desensibilizarea faţă de curentul de dezechilibru, rezultat din (5.11):

I pp = K sig I dez calc p , (5.12)

unde:
Ksig = 1,2÷1,5.
Variantele practice complete de realizare a PDL a transformatoarelor sunt
indicate în literatura de specialitate şi sunt date în proiectele tehnice, ce cuprind
instalaţiile de protecţie ale echipamentelor din centrale şi posturi.
În cazul transformatoarelor cu trei înfăşurări, în circuitul diferenţial sunt
cuprinse toate înfăşurările, instalându-se trei grupuri de transformatoare de curent,
fig. 5.4.

I1 I3

TC1 IS1 IS3 TC3

+

TR I
β
α
TC2 IS2

I2

Fig. 5.4. Principiul protecţiei diferenţiale longitudinale

pentru transformatorul cu trei înfăşurări

Curentul de pornire al protecţiei se calculează tot cu o relaţie de forma (5.12),

dar valoarea curentului de dezechilibru este dată de:

- 130 -
Cap. V. Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice

 I eg %K  I eg %K U  % U  % 

I dezcalcp = I sc'' max ext  Kid K op i + + + K + K  (5.13)
 100 100 100 100 
unde semnificaţiile lui Kid, Kop, fi, Δfeg α%, Δfeg β%, ΔUα%, ΔUβ%, sunt cele din
(5.8), (5.9), (5.11), pentru înfăşurările α sau β, iar Kα şi Kβ sunt coeficienţi de
repartiţie ai curentului I’’sc max ext prin înfăşurările α şi β, pe partea cărora se găsesc
bobine de egalizare şi prize de reglare a tensiunii.

5.3. Secţionarea de curent la transformatoare

Schema de principiu a acestei protecţii se realizează ca şi la generatoare şi este

reprezentată în fig. 5.5.

+
I
A B K
I1 TC TR I2
Cons.

Isc Regim maxim

Regim minim Zonă moartă
(Zm)

Zonă de acţionare ZmL Ipp

(Za) ZmT I”sc max K
0 I

Fig. 5.5. Schema de principiu şi diagrama de lucru a secţionării de curent,

pentru un transformator

Secţionarea de curent este o protecţie maximală de curent, netemporizată, al

cărei curent de pornire este dat de:
I pp = K sig I sc'' max K , (5.14)
unde:
Ksig=1,2÷1,6;
I”sc max K – valoarea supratranzitorie a componentei periodice a curentului de
scurtcircuit trifazat, în regim maxim, la un defect în punctul K, la
capătul zonei protejate, pe bara dinspre consumatori.

Curentul de pornire al protecţiei se desensibilizează în raport cu şocul de

curent de magnetizare şi în aceste condiţii rezultă:

I pp = ( 3  5 ) I n , (5.15)

- 131 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
Se adoptă cea mai mare dintre valorile date de (5.14) şi (5.15).
După cum se observă din fig. 5.5, secţionarea de curent are o zonă moartă,
spre barele consumatorilor, unde I”sc max K >Ipp , a cărei mărime este o variabilă cu
regimul de funcţionare.
Zona moartă este maximă în regimul minim de funcţionare al TR. Defectele
situate în zona moartă (ZmT+ZmL) vor fi lichidate de către protecţiile de rezervă.

5.4. Protecţia cu relee de gaze

Aceasta este principala protecţie împotriva defectelor interne cu care este

prevăzut orice transformator cu putere mai mare ca 1MVA (sau mai mare ca
250[kVA] în cazul serviciilor interne) cu cuvă şi conservator.
Protecţia se realizează cu relee de gaze (Buchholz) montate pe conducta de
legătură dintre cuvă şi conservator. Defectele în cuva transformatorului, însoţite de
arc electric, conduc la descompunerea materialelor electroizolante şi degajarea de
gaze mai mult sau mai puţin violentă.
Deoarece continuitatea închiderii contactelor releului de gaze nu este sigură
(jetul de gaze şi lichid acţionează cu şoc), este necesară introducerea unor
autoreţineri sau a unor temporizări la deschidere. În fig. 5.6 este reprezentată
schema protecţiei de gaze a autotransformatorului cu autoreţinere la nivelul
releului intermediar RT şi deblocare manuală, prin butonul B. Dispozitivul de
deconectare DD este utilizat la reviziile periodice şi schimbarea uleiului în cuvă.

Semnal +
+ + Declanşare
+ Autoîntreţinere +
Sig. R1 B
Releu
gaze

DD

Fig. 5.6. Schema de principiu a protecţiei de gaze

5.5. Protecţia transformatoarelor împotriva defectelor monofazate

5.5.1. Protecţia de cuvă

Această protecţie se instalează împotriva defectelor monofazate, însoţite de

puneri la masă în interiorul cuvei transformatorului, conectat în reţele cu curenţi
mari de punere la pământ. În fig. 5.7 este reprezentată schema de principiu a
protecţiei de cuvă, numită şi protecţie Chevalier.

- 132 -
Cap. V. Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice

Declanşare
R S T 0 +
+ +
+
1 I 2 Br
Izolaţie Cuvă
TC

Fig. 5.7. Schema de principiu a protecţiei de cuvă

Funcţionarea protecţiei se bazează pe controlul curentului de punere la pământ

între cuvă şi o priză de punere la pământ, cuva fiind izolată faţă de pământ. Releul
intermediar 2 este prevăzut cu autoreţinere, aducerea schemei în faza iniţială
făcându-se prin acţionarea butonului de revenire Br. Curentul de pornire al
protecţiei se desensibilizează în raport cu curentul capacitiv, care circulă în regim
normal. Se adoptă ca valoare a curentului de pornire:
I pp = ( 40  50 ) A , (5.16)
Protecţia de cuvă reprezintă o rezervă a protecţiei diferenţiale longitudinale.

5.5.2. Protecţia maximală de tensiune şi de curent de secvenţă homopolară

Transformatoarele conectate la o reţea cu curenţi mari de punere la pământ şi

având surse de alimentare în vreuna din reţelele de la celelalte tensiuni, se prevăd
cu o protecţie maximală de curent de secvenţă homopolară, dacă transformatorul
funcţionează cu neutrul legat la pământ. Dacă neutrul transformatorului este
deconectat de la pământ, trebuie să intre automat în funcţiune, printr-un contact de
blocare al separatorului dintre neutru şi pământ, o protecţie maximală de tensiune
de secvenţă homopolară. Acest lucru este necesar pentru a evita defectele unor
supratensiuni periculoase. În fig. 5.8 este reprezentată schema de principiu a
protecţiei maximale de curent de secvenţă homopolară. Transformatoarele de
curent, într-un montaj de tip FCSH, se instalează pe partea dinspre reţeaua cu
curenţi mari de punere la pământ.
A 110V +
+ +
+
1 I 2 T

FCSH TC

Separator

B 6kV
Fig. 5.8. Schema de principiu a protecţiei maximale de curent de secvenţă
homopolară
- 133 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
Protecţia maximală de curent de secvenţă homopolară acţionează împotriva
scurtcircuitelor monofazate exterioare, din reţeaua de înaltă tensiune (Un ≥ 110kV),
atunci când protecţia de bază a elementelor respective nu a lichidat defectul.
Această protecţie constituie şi o rezervă, împotriva defectelor monofazate în
transformator.
Curentul de pornire al protecţiei se calculează cu relaţia:
I pp = ( 0,4  0,8 ) I nT , (5.17)
unde:
InT – este curentul nominal primar al transformatorului pe partea pe care s-a
instalat filtrul.
Sensibilitatea protecţiei se verifică pentru un regim minim de funcţionare, în
cazul unui scurtcircuit monofazat, apărut la capătul opus al celei mai lungi linii
racordate la barele de înaltă tensiune:

K sens  1,5 . (5.18)

Temporizarea acţionării releului de timp 2 trebuie să fie superioară celor mai

mari temporizări, ale protecţiilor de curent de secvenţă homopolară, ale liniilor
racordate la barele de înaltă tensiune.
În fig. 5.9 este reprezentată schema de principiu a protecţiei maximale de
tensiune de secvenţă homopolară. Releul de tensiune 1 este alimentat de la
secundarul în triunghi deschis al unui transformator de tensiune TT, racordat la
barele colectoare.
A

TT
+ + +
+
1 U> 2 T

Fig. 5.9. Schema de principiu a protecţiei maximale de tensiune de secvenţă

homopolară

Tensiunea de pornire a releului 1 se alege Upr= 15V. Temporizarea acţionării

releului de timp 2 se alege cu o treaptă mai mare decât cel mai mare timp de
acţionare, al protecţiilor homopolare, cu care se echipează liniile care pleacă de la
sistemul de bare A.

- 134 -
Cap. V. Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice
5.6. Protecţia maximală de curent a transformatoarelor

Această protecţie se instalează împotriva scurtcircuitelor exterioare simetrice

şi nesimetrice şi a suprasarcinilor şi diferă după cum transformatoarele au două sau
mai multe sisteme de înfăşurări.
A
Semnalizare ardere siguranţe TT
Semnalizare
I1 + +
+
2 T RT 5 RI
-
+ + Decl. I1, I2
+ + +
8 T +
1 I 3 I 4 U< 6 I +
9

TC FCSI Sig
7

I2 De la TT
B

Fig. 5.10. Schema principală a protecţiei maximale a transformatoarelor, împotriva

scurtcircuitelor exterioare şi a suprasarcinilor, în varianta FCSI

La transformatoarele cu două înfăşurări, alimentate dintr-o singură direcţie,

transformatoarele de măsură de curent, care alimentează protecţia, se montează pe
partea alimentării, pentru ca protecţia să poată acţiona ca rezervă, pentru defectele
interne. La transformatoarele racordate pe ambele tensiuni la surse de alimentare,
transformatoarele de curent se montează pe partea alimentării principale, respectiv
pe partea surselor de putere echivalentă mai mare. Se asigură în acest fel un
coeficient de sensibilitate mai mare pentru defectele interne în transformator, când
protecţia maximală poate lucra ca rezervă.
În fig. 5.10 este reprezentată schema protecţiei maximale de curent, în
varianta cu FCSI, pentru un transformator cu două înfăşurări.
Releele 1 şi 2 reprezintă protecţia împotriva suprasarcinilor; releele 3, 4, 5 şi 8
reprezintă protecţia împotriva scurtcircuitelor externe simetrice, cu blocaj de
tensiune minimă; releul 6, filtrul 7 şi releul 8 reprezintă protecţia împotriva
defectelor exterioare nesimetrice.
În unele cazuri (de exemplu, pentru plecări multiple de la bare, atât prin linii
radiale, cât şi prin linii de interconexiune), selectivitatea protecţiei maximale de
curent, împotriva scurtcircuitelor exterioare, nu poate fi asigurată numai prin
temporizările acţionărilor; se introduc atunci, în schema protecţiei, relee
direcţionale.
Calculul curenţilor de pornire se deosebeşte în mare parte de calculul similar
din cazul generatoarelor, deoarece ca mărime de bază în calcul nu se consideră

- 135 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
curentul nominal In al transformatorului, ci curentul de sarcină maximă Isarc max al
transformatorului.
Curentul de sarcină maximă se determină în două ipoteze, astfel:

a. Dacă consumatorii sunt motoare electrice, pentru care trebuie să se asigure

autopornire fără AAR (anclaşare automată a alimentării de rezervă):
I sarc max = K ap1 I n , (5.19)
unde:
Kap1 – coeficient de autopornire
şi cu AAR
I sarc max = I n + K ap2 I n sup l , (5.20)
unde:
Kap2 – coeficient de autopornire
In supl – curentul nominal suplimentar asigurat de AAR.

b. Dacă există n transformatoare identice în paralel şi unul dintre acestea iese din
funcţiune, sarcina suplimentară este preluată de cele rămase:
n
I sarc max = In . (5.21)
n −1
În general calculul curenţilor de pornire pentru protecţiile maximale se face co
o relaţie de forma:
K sig
I pp = I sarc max , (5.22)
K rev
unde:
Isarc max – valoarea maximă rezultată din (5.19), (5.20), (5.21).
Curentul de pornire al protecţiei la suprasarcină simetrică (releul 1) este:
K sig 1,05
I pp1 = In = I n  1,2I n . (5.23)
K rev 0,85
Curentul de pornire al protecţiei împotriva scurtcircuitelor simetrice (releul 3):
K sig
I pp3 = I sarc max , (5.24)
K rev
unde:
Ksig = 1,1÷1,2;
Krev = 0,85.
În cazul în care, prin valoarea calculată a lui Ipp3, nu se asigură un coeficient
de sensibilitate Ksens ≥ 1,5, este obligatorie introducerea blocajului de tensiune
minimă, care împiedică acţionările greşite ale sistemului şi permite calcularea
curentului Ipp3 în raport cu curentul nominal al transformatorului:
K sig
I pp3 = I n = ( 1,3  1,4 ) I n . (5.25)
K rev
Tensiunea de pornire a blocajului de tensiune minimă se calculează, ca şi la
generator, cu relaţiile (4.42), (4.43).

- 136 -
Cap. V. Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice
Protecţia împotriva defectelor nesimetrice externe se desensibilizează:

1. În raport cu curentul de dezechilibru al FCSI, în regimul de sarcină maximă al

transformatorului, adică:
K sig
I pp6 = I dezFCSI (5.26)
K rev
unde:
Idez FCSI – este curentul de dezechilibru al FCSI şi se calculează în conformitate
cu relaţia (4.33), în care Isarc max va reprezenta curentul de sarcină
maximă al transformatorului.

2. În raport cu protecţiile elementelor următoare (protecţia maximală de curent,

protecţia homopolară şi protecţia de distanţă a liniilor de plecare), în scopul
coordonării sensibilităţii acestora, adică:
I pp6 = K sig I 2calc , (5.27)
unde:
I2 calc – curentul de secvenţă inversă maxim, care circulă prin locul de instalare
al FCSI, la defecte pe elementele următoare, pentru care protecţiile
acestor elemente se găsesc la limita de acţionare.

3. În raport cu curentul de secvenţă inversă pe liniile alimentate, la întreruperea

unei faze, defect la care protecţia nu trebuie să lucreze. Valoarea acestui curent
depinde de modul de tratare a neutrului reţelei şi de reactanţele sistemului faţă de
punctul de întrerupere a fazei.
În general se adoptă:

I pp6 = ( 0,5  0,6 ) I n . (5.28)

Timpii de acţionare ai releelor de timp se stabilesc ca şi la protecţia maximală

a generatorului sincron.
În cazul transformatoarelor coborâtoare, cu două înfăşurări secundare, care
alimentează secţii ce funcţionează separat, protecţiile maximale de curent se vor
prevedea atât pe partea alimentării, cât şi pe partea fiecărei secţii. Protecţia de pe
partea alimentării, cât şi pe partea fiecărei secţii. Protecţia de pe partea alimentării
va comanda declanşarea tuturor întrerupătoarelor, iar protecţiile de pe partea
consumatorilor vor acţiona numai la declanşarea întrerupătorului secţiei respective
de bare.
La transformatorul cu mai multe înfăşurări, cu alimentare din două sau mai
multe părţi, protecţia maximală de curent, împotriva scurtcircuitelor polifazate
exterioare, trebuie să se realizeze direcţionată, atunci când selectivitatea
funcţionării se obţine numai pe această cale, fig. 5.11.

- 137 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice

A 110 KV
+ +
+
+
+ + 7 T 8

1 I 4 T + + +
2 I 5 T
TC

+ + TC
3 I 6 T
TT
TC 35 KV

B 6 KV

Fig. 5.11. Protecţia maximală a transformatorului cu trei înfăşurări şi două

alimentări

Prin eşalonarea temporizărilor, crescător către sursa de înaltă tensiune, rezultă:

ta6  ta5  ta4 . (5.29)

La un defect exterior pe 6 kV lucrează selectiv releele 3 şi 6 şi transformatorul

rămâne în funcţiune pe 110kV şi 35kV. La un defect exterior pe 35kV releele 3 nu
acţionează, vor acţiona releele 1 şi 2, iar releul 5 comandă declanşarea selectivă a
întrerupătorului de pe 35kV, deoarece ta5<ta4. La un defect exterior pe 110kV,
condiţia de selectivitate cere ca releul 4 să comande declanşarea întrerupătorului de
pe 110kV, iar transformatorul să rămână în funcţiune pe 6kV şi 35kV (aici există
sursă de alimentare). Cum însă ta5<t a4, pentru ca releul 5 să nu acţioneze înaintea
releului 4, el trebuie prevăzut cu blocajul direcţional 8, care îşi închide contactele
numai la defecte exterioare pe 35kV şi permite alimentarea releului 5 (alimentarea
defectului exterior se face prin transformator şi de la sursa de 110 kV).
Dacă sensul de circulaţie al puterii este spre transformator, contactele releului
direcţional rămân deschise şi protecţia de pe partea de 35kV nu poate lucra.
Rezultă că această protecţie nu va putea lucra nici pentru defecte ce au loc în
transformator. Pentru ca protecţia de pe partea de 35kV să poată fi şi protecţie de
rezervă, pentru defecte interne în transformator, s-a prevăzut în schemă releul
suplimentar de timp 7 (alimentat direct de la releele 2), având ta7<ta4.
La defecte exterioare pe 110kV, declanşarea întrerupătorului de pe 110kV va
fi selectiv comandată de releul 4 (ta4<ta7), iar releul 5 este blocat. În cazul unui
defect în transformator vor lucra ca rezervă releele 1, 4 şi 2, 7, releul 7 comandând,
prin intermediul releului 8, declanşarea tuturor întrerupătoarelor.

- 138 -
Cap. V. Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice
5.7. Protecţia autotransformatoarelor (ATR)

Regimurile anormale şi defectele din autotransformatoare sunt analoage cu

cele din transformatoare, ca urmare, protecţiile autotransformatoarelor au la bază
aceleaşi principii ca şi la transformatoare. Datorită, însă, legăturii galvanice între
cel puţin două înfăşurări ale autotransformatorului, apar şi unele particularităţi,
dintre care:

1. Neutrul autotransformatorului este legat electric atât la reţeaua de înaltă

tensiune cât şi la cea de medie tensiune (înfăşurări cuplate galvanic); ca urmare
protecţia împotriva scurtcircuitelor monofazate se realizează separat pentru cele
două înfăşurări. Selectivitatea protecţiei este asigurată prin introducerea unui releu
direcţional pentru protecţia instalată pe partea de înaltă tensiune, fig. 5.12.

+ + +
I T

kU 0

+ +
I T

Fig. 5.12. Schema protecţiei de curent homopolare la autotransformatoare

2. Protecţia de suprasarcină, pentru autotransformatoarele cu o singură

alimentare, se realizează cu două relee, câte unul pentru fiecare înfăşurare, ambele
acţionând la semnalizare prin acelaşi releu de timp. În cazul dublei alimentări, se
mai introduce un releu pe partea comună de bobinaj, spre legătura de nul, în scopul
controlului sumei curenţilor de alimentare.

3. Deoarece autotransformatoarele au puteri mai mici decât transformatoarele şi

dimensiunea circuitului magnetic este mai mică, ca urmare şocul de curent de
magnetizare este mai redus. Rezultă că PDL la autotransformatoare are condiţii
mai bune de funcţionare.

- 139 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
5.8. Protecţia blocului generator transformator (GT)

Unităţile generatoare şi transformatoare conectate în bloc şi formând blocuri

generator şi transformator GT, sunt supuse la aceleaşi tipuri de defecte şi regimuri
anormale ca şi generatorul şi transformatorul considerate separat. Deci, în
principiu, blocurile GT ar trebui echipate cu tipurile de protecţii corespunzătoare
generatorului şi transformatorului.
Deoarece blocul GT formează o singură unitate funcţională, există
posibilitatea ca unele protecţii să fie comune pentru generator şi transformator şi
apar o serie de particularităţi în realizarea protecţiilor care depind de schema de
conexiuni a blocului.

~ ~ ~ S1 ~ S1 ~ ~

a b c d e

Fig. 5.13. Scheme de conexiuni pentru blocuri GT

În fig. 5.13 sunt reprezentate câteva scheme de conexiuni posibile.

✓ Particularităţile protecţiei maximale de curent

Blocul cu schema de conexiuni din fig. 5.13.a are o singură protecţie

maximală de curent, cu transformatoarele de curent montate spre nulul
generatorului. Schema protecţiei este identică cu cea de la generator, fig. 4.20.
Protecţia acţionează la declanşare prin întrerupătorul blocului şi la ADR.
Dacă există o derivaţie spre serviciile interne, fig. 5.13.b, atunci releul de timp
4, fig. 4.20 are două contacte cu temporizări diferite. Cu prima temporizare se
comandă declanşarea întrerupătorului serviciilor interne, iar cu a doua,
întrerupătorul blocului, al serviciilor interne şi ADR.
În cazul schemelor de conexiuni din fig. 5.13.c şi d se instalează, ca şi în cazul
transformatorului cu trei înfăşurări, câte o protecţie maximală pe fiecare înfăşurare,
cea dinspre generator fiind montată către punctul neutru al acestuia. Pentru
asigurarea funcţionării selective, una din protecţii cuprinde şi relee direcţionale.
La blocurile cu transformatoare cu trei înfăşurări divizate, fig. 5.13.e se
instalează câte o protecţie maximală de curent spre neutrul generatoarelor şi una pe
înfăşurarea de înaltă tensiune a transformatorului.

- 140 -
Cap. V. Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice
Calculul curenţilor de pornire pentru protecţiile maximale se face după
aceleaşi metode ca şi la generatoare şi transformatoare.

✓ Particularităţile protecţiei diferenţiale

Dacă schema de conexiuni a blocului GT nu are întrerupător între generator şi

transformator, se poate folosi o singură protecţie diferenţială longitudinală comună
ambelor componente. Dacă există deviaţie spre serviciile interne, în circuitul
diferenţial este inclusă şi această deviaţie.

+ +
I I
TR TR

SI SI
+
I
GS ~
+
GS ~
I

Fig. 5.14. Schema protecţiei diferenţiale Fig. 5.15. Schema protecţiei diferenţiale
longitudinale cu zone întrepătrunse longitudinale pentru generatoare cu puteri
de peste 100 MV

În cazul blocurilor GT cu întrerupător între generator şi transformator şi cu

deviaţie spre serviciile interne, cu posibilitate de funcţionare independentă a celor
două unităţi, se prevede câte o protecţie diferenţială separată pentru generator,
respectiv pentru transformator, ale căror zone protejate se întrepătrund, fig. 5.14.
Dacă puterea generatoarelor este mare, sensibilitatea protecţiei diferenţiale
comune nu mai este corespunzătoare. În această situaţie se instalează o protecţie
diferenţială proprie generatorului şi una comună pentru blocul GT, care o cuprinde
şi pe cea a generatorului, fig. 5.15.

✓ Particularităţile protecţiei împotriva punerilor la pământ monofazate

Curenţii capacitivi de punere la pământ, în cazul unor puneri la pământ în

statorul generatorului, au valori ridicate şi există pericolul apariţiei arcului electric.
S-a propus drept valoare admisibilă a curentului de defect (1÷1,5)A.

- 141 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice
Funcţionarea protecţiei împotriva punerilor la pământ monofazate se bazează:
pe controlul tensiunii de secvenţă homopolară; pe controlul, în curent continuu, a
rezistenţei de izolaţie a înfăşurării statorice; pe controlul curentului de armonica a
treia; care circulă între punctul neutru al generatorului şi pământ.
În fig. 5.16 este reprezentată o schemă de protecţie în curent continuu şi
controlul deplasării potenţialului punctului neutru al generatorului.

Semnal
+
I 2

K
TT2
GS
+
1 U> R2
R1
TT
+
C R3
TTa
–

Fig. 5.16. Protecţia împotriva punerilor la pământ monofazate, pentru bloc GT,
cu alimentarea în curent continuu

Transformatorul TT şi releul maximal de tensiune 1 măsoară deplasarea

potenţialului punctului neutru al generatorului şi pot asigura protejarea a cca. 85%
din înfăşurarea statorică (zona moartă reprezintă 15%).
Pentru o punere la pământ monofazată la bornele generatorului, tensiunea la
bobina releului 1 are valoarea maximă: U r 1max = 100V .

Tensiunea de secvenţă homopolară maximă poate fi:

U
U 0 max  nG = U fn , (5.30)
3
unde:
UnG – tensiunea nominală a generatorului;
Ufn – tensiunea nominală pe faze.
Raportul de transformare al TT este:
U fn
nTT = , (5.31)
100 / 3
şi deci tensiunea nominală la bornele releului va fi:
U R + U S + U T max 3U 0 max
U r 1 max = = = 100V , (5.32)
nTT nTT

- 142 -
Cap. V. Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice
Valoarea de pornire a tensiunii releului 1 se alege Upr = 15V şi deci, apare
justificată afirmaţia existenţei unei zone moarte de 15%.
Între priza de pământ şi primarul TT se intercalează condensatorul C, căruia i
se aplică tensiunea redresată de puntea Rd, alimentată de transformatorul auxiliar
TTa. În serie cu primarul lui TTa se leagă releul de curent 2, al cărui curent de
acţionare poate fi reglat. În regim normal de funcţionare condensatorul C are rolul
unui întrerupător în circuitul punţii Rd şi releul 2 nu este acţionat. La un defect
monofazat, de exemplu în K, se crează prin pământ un circuit închis pentru
curentul redresat, creşte curentul absorbit de primarul lui TTa şi ca urmare releul 2
acţionează. Acţionarea este asigurată indiferent de apropierea punctului K faţă de
neutru, deci protecţia înfăşurărilor generatorului este integrală.

5.9. Tendinţe în protecţia blocurilor generator transformator

În centralele termoelectrice echipate cu surse de puteri unitare mari, sistemul

de funcţionare în bloc se extinde, atât la elementele de pe partea electrică, cât şi la
cele de pe partea mecanică. Se discută tot mai frecvent de ansamblul cazan-
turbină-generator-transformator şi servicii interne aferente. În aceste condiţii,
interdependenţa dintre instalaţiile de protecţie aferente elementelor blocului devine
tot mai strânsă, iar condiţiile privind selectivitatea şi siguranţa în funcţionare tot
mai severe. Sistemelor de protecţie le revine sarcina de a sesiza defectele şi
regimurile anormale, de a elabora deciziile de deconectare de la sistem în cazul
unui defect, de a ierarhiza comenzile de declanşare (numai la generatorul, sau
numai blocul G-T, sau oprirea generală a tuturor elementelor care compun blocul,
inclusiv cazanul). Toate funcţiile enumerate ţin seama de intercondiţionările şi
restricţiile tehnice de funcţionare (valori limită admisibile, viteze de variaţie
impuse parametrilor controlaţi etc.).
De exemplu, PDL a generatorului transmite, simultan cu comanda de
declanşare a întrerupătorului blocului, comanda pentru oprirea turbinei, urmată de
întreruperea alimentării cu combustibil a cazanului.
Protecţia turbinei împotriva creşterii turaţiei comandă în acelaşi timp şi
declanşarea întrerupătorului generatorului de bloc.
La trecerea accidentală a generatorului în regim de motor, protecţia va
comanda temporizat în (2÷5) secunde declanşarea, acest lucru fiind condiţionat de
funcţionarea protecţiei tehnologice sau de închiderea ventilului de închidere rapidă
(VIR) pentru admisia aburului în turbină.
În cazul unei defecţiuni în circuitele de comandă ale VIR protecţia comandă
temporizat, cu cea de-a doua treaptă (10÷20) secunde, declanşarea necondiţionată a
blocului.
În fig. 5.17 este reprezentată schema pentru coordonarea protecţiilor electrice
şi termomecanice în cazul unui grup turbină-generator.

- 143 -
 Echipamente şi protecţii în sistemele electroenergetice

Protecţii Protecţii
termodinamice termodinamice
turbină generator

Oprire
turbină

VIR închis Clapete

reţinere
închise

30 ÷ 180s

Protecţii electrice Protecţia

generator care de putere
declanşează turbina inversă

10 ÷ 20s 2 ÷ 5s

Buton avarie Relee ieşire protecţii Declanşare

generator electrice generator voită T-G

Decl. întrerupt. bloc

Decl. într. SI 6kV secţia A
Excitaţie G
Decl. într. SI 6kV secţia B

Fig. 5.17. Schema pentru coordonarea protecţiilor electrice şi termomecanice

în cazul unui grup turbină-generator

În prezent, sunt frecvent utilizate protecţiile realizate prin mijloace de calcul

numeric. Acestea pot funcţiona atât pe baza transpunerii principiilor de acţionare
ale protecţiilor cu echipamente clasice, cât şi pe baza unor principii specifice de
funcţionare.

- 144 -