Istoria onoarei și a dezonoarei la români: Intre tăcerea demnă a lui Lucian Blaga, urmărit continuu de Securitate și

marginalizat pe un umil post de bibliotecar la Cluj, și exhibițIonismul colaborațIonist al unor Sadoveanu si

Călinescu, dați-mi voie să o aleg si să o admir pe prima. Aici nu mai este vorba de unele scrieri ocazionale,
panegirice circumstantiale, de concesii temporare, ci de acceptarea de funcții in regimul comunist. In cazul lui
Sadoveanu, funcții de maximă vizibilitate, de pilda Prezidiul "Marii Adunări Naționale", acea entitate care respingea
fara șovăire cererile de comutare a sentinței din partea celor condamnați la moarte...
Monica Lovinescu spunea că nu e posibil ca aceeași mână să semneze texte literare geniale și delatiuni. Mihail
Sadoveanu nu a semnat delatiuni si, in câteva ocazii, a intervenit pentru prietenii săi arestati. Problema, in cazul său,
este că a devenit complicele, colaboratorul si legitimizatorul unui regim ilegitim si criminal. Și-a transferat, mai
exact spus și-a vândut respectabilitatea si, prin aceasta, a pierdut respectul atâtor oameni cinstiti, intelectuali si nu
numai. A făcut-o din teamă, din cupiditate, din vanitate, din lașitate? Probabil că toate laolaltă. S-a compromis și și-a
compromis uriașul talent.
Aceste două poze vorbesc de la sine: Lucian Blaga si fiica sa, buna mea prietenă Dorli Blaga Bugnariu, stinsă din
viată in noiembrie 2021; Gheorghiu-Dej, Mihail Sadoveanu, Chivu Stoica, Emil Bodnăraș. Interesant este că nu
apare tartorul ideologic Leonte Răutu. Ori, cine stie, poate că el a făcut poza. In epoca Dej, nimic nu misca in literele
din România fără stirea si aprobarea sa.