Raportările contabile în instituţiile publice

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR. 8

RAPORTĂRILE CONTABILE ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE

Cuprins:
Obiective
8.1 Aspecte generale privind situaţiile financiare la instituţiile publice
8.2 Structura şi conţinutul situaţiilor financiare ale instituţiilor publice

Obiective:
 Urmărirea şi înţelegerea modului de asigurare a convergenţei
contabilităţii publice din România la Standardele Internaţionale de
Contabilitate pentru Sectorul Public prin conţinutul şi structura
situaţiilor financiare;
 Cunoaşterea setului complet de situaţii financiare;
 Prezentarea elementelor caracteristice structurii situaţiilor financiare la
instituţiile publice.

8.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND SITUAŢIILE

FINANCIARE LA INSTITUŢIILE PUBLICE

Situaţia patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităţilor

administrativ-teritoriale şi a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli este
prezentată în situaţiile financiare trimestriale şi anuale, care potrivit
normelor contabile naţionale cuprind:
a) bilanţul;
b) contul de rezultat patrimonial;
c) situaţia fluxurilor de trezorerie;
d) situaţia modificărilor în structura activelor/ capitalurilor;
e) anexe la situaţiile financiare, care includ politici contabile şi note
explicative;
f) contul de execuţie bugetară.
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale trebuie să ofere o imagine
fidelă a poziţiei financiare şi performanţei persoanei juridice, pentru respectivul
exerciţiu bugetar.
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale ce se întocmesc de către
instituţiile publice se semnează de conducătorul instituţiei şi de către
conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcţie.

De asemenea trebuie să reţinem faptul că instituţiile publice au obligaţia

să prezinte la unităţile de trezorerie şi contabilitate publică la care au deschise
conturile, bilanţul contabil şi contul de execuţie bugetară pentru obţinerea vizei
privind exactitatea plăţilor de casă, a soldurilor conturilor de disponibilităţi,
1
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

după caz, care trebuie să corespundă cu cele din conturile corespunzătoare

deschise la unităţile de trezorerie.
Pentru îndeplinirea angajamentelor asumate în vederea aderării României
la Uniunea Europeană s-au întreprins o serie întreagă de măsuri şi s-au realizat
reforme pe diferite domenii, astfel încât reţinem ca fiind mai semnificative
reforma administraţiei publice şi reforma contabilităţii publice prin intermediul
cărora s-a urmărit asigurarea convergenţei contabilităţii publice din România la
Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public.
Baza pentru aplicarea acestor standarde o reprezintă situaţiile financiare
al căror obiectiv principal constă în oferirea informaţiilor utile luării deciziilor
şi demonstrarea răspunderii entităţii pentru resursele încredinţate ei.
IPSAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare oferă informaţii privind
întocmirea situaţiilor financiare, structura lor cât şi conţinutul rapoartelor
financiare de uz general întocmite pe baza contabilităţii de angajamente.
Obiectivul şi scopul situaţiilor financiare este de a oferi informaţii despre
poziţia financiară, performanţe şi fluxurile de trezorerie ale unei entităţi, utile
pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Potrivit IPSAS 1, un set complet de situaţii financiare include:
 O situaţie a poziţiei financiare;
 O situaţie a performanţei financiare;
 O situaţie a modificărilor activelor nete/capitalurilor proprii;
 O situaţie a fluxurilor de trezorerie; şi
 Politicile contabile şi note la situaţiile financiare.
Se observă că standardele nu prevăd contul de execuţie bugetară.
Situaţia poziţiei financiare mai este numită potrivit legislaţiei naţionale
bilanţ sau situaţie a activelor şi datoriilor. Situaţia performanţei financiare mai
este numită şi situaţia veniturilor şi cheltuielilor, situaţia veniturilor, situaţia de
exploatare sau cont de profit şi pierdere. Notele la situaţiile financiare pot să
includă elemente denumite programe.
Situaţia poziţiei financiare/bilanţul reflectă poziţia financiară a entităţii
publice prin prisma activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii definite în
contextul IPSAS 1 după cum urmează:
 Activele sunt resurse controlate de către entitate ca urmare a
evenimentelor trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii
economice viitoare sau potenţial de servicii şi al căror cost poate fi
evaluat în mod credibil. Recunoaşterea unui activ în situaţiile
financiare se bazează pe două criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ:
a) probabilitatea de a genera beneficii economice viitoare sau potenţial
de servicii; b) costul sau valoarea justă a activului entităţii poate fi
evaluat în mod credibil;
 Datoriile sunt obligaţii curente ale unei entităţi, rezultate din evenimente
anterioare, a căror decontare are ca efect reducerea resurselor care
încorporează beneficiile economice sau potenţialul de servicii al entităţii;
 Capitalurile proprii desemnează echivalentul valoric al resurselor
investite în active de către proprietar – statul sau reprezintă interesul
rezidual al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în calitate
de proprietari ai activelor unei instituţii publice, după deducerea
tuturor datoriilor.
Situaţia performanţei financiare/contul de rezultat patrimonial
desemnează performanţa financiară a entităţii publice prin intermediul
2
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

componentelor sale referitoare la venituri şi cheltuieli, aşa cum sunt ele definite
în IPSAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare.
Situaţia modificărilor activelor nete/capitalurilor proprii reprezintă acea
componentă a situaţiilor financiare care evidenţiază surplusul sau deficitul net
al perioadei, potrivit principiilor specifice de evaluare adoptate şi prezentate în
situaţiile financiare.
O entitate poate să prezinte, fie în această situaţie, fie în note,
următoarele:
a) Contribuţiile proprietarilor şi distribuirile către proprietari, în calitatea
lor de proprietari;
b) Soldul surplusurilor şi deficitelor acumulate la începutul perioadei şi la
data raportării, precum şi mişcările pe parcursul perioadei; şi
c) În măsura în care componentele de active nete/capitaluri proprii sunt
prezentate separat, o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei componente
de active nete/capitaluri propun la începutul şi sfârşitul perioadei, prezentând
distinct fiecare modificare.
Situaţia fluxurilor de trezorerie potrivit IPSAS 2 Situaţiile fluxurilor
de trezorerie reprezintă o componentă importantă a situaţiilor financiare ale
unei entităţi deoarece prin intermediul acesteia se identifică, sursele de intrări
de numerar, elementele pentru care numerarul a fost cheltuit în perioada de
raportare, precum şi soldul numerarului la data raportării. Informaţiile
referitoare la fluxurile de trezorerie permit utilizatorilor să determine modul în
care o entitate din sectorul public a acumulat numerarul necesar pentru a-şi
finanţa activităţile şi modul în care respectivul numerar a fost utilizat.
Utilizatorii situaţiilor financiare ale unei entităţi din sectorul public au
posibilitatea să utilizeze informaţiile referitoare la fluxurile de trezorerie pentru
evaluarea acestora, pentru evaluarea modului în care entitatea respectă
legislaţia şi reglementările, având posibilitatea de decizie în oferirea de resurse
sau încheierea de tranzacţii cu o entitate. În general, utilizatorii sunt interesaţi
de modul în care entitatea generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de
numerar. Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de
trezorerie ale perioadei, clasificate în funcţie de activităţile de exploatare,
investiţie şi finanţare.
Politicile contabile din notele la situaţiile financiare trebuie să descrie:
baza de evaluare utilizată la întocmirea situaţiilor financiare; măsura în care
entitatea a aplicat orice prevederi tranzitorii din IPSAS; fiecare politică
contabilă care este relevantă pentru înţelegerea corespunzătoare a situaţiilor
financiare.
Notele la situaţiile financiare ale unei entităţi din sectorul public prezintă
informaţii despre: bazele de întocmire a situaţiilor financiare, politicile
contabile specifice selectate şi aplicate pentru tranzacţii semnificative şi alte
evenimente; informaţii cerute de IPSAS care nu sunt prezentate în altă parte în
situaţiile financiare; informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în situaţiile
financiare, dar care sunt necesare pentru o prezentare fidelă.
Urmărind cu atenţie componentele situaţiilor financiare prezentate
conform IPSAS 1 se observă că acest standard este inspirat din IAS 1
„Prezentarea situaţiilor financiare“ cu menţionarea următoarelor diferenţe:
 IPSAS 1 include comentarii suplimentare faţă de IAS1 pentru a
clarifica aplicabilitatea standardelor la contabilitatea entităţilor din
sectorul public;
3
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

 IPSAS 1 utilizează o terminologie diferită în anumite cazuri faţă de

IAS1 (de exemplu entitate – întreprindere; venituri din activităţi curente
– profit; situaţia performanţei financiare – cont de profit şi pierdere;
situaţia poziţiei financiare – bilanţ; active nete/capitaluri proprii –
capitaluri proprii);
 IPSAS 1 conţine un set diferit de definiţii ale termenilor tehnici faţă de
cel din IAS 1 ş.a.

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Ce rol are „situaţia poziţiei financiare”?
Răspuns:
„Situaţia poziţiei financiare” este cunoscută sub denumirea de bilanţ
şi reflectă situaţia activelor şi datoriilor unei entităţi publice.

2. Ce evidenţiază „Situaţia modificărilor în structura activelor/

capitalurilor”?.
Răspuns:
„Situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor”
evidenţiază surplusul sau deficitul net al perioadei, potrivit principiilor
specifice de evaluare adoptate şi prezentate în situaţiile financiare.

3. Precizaţi atribuţiile entităţilor în legătură cu întocmirea,

raportarea şi semnarea situaţiilor financiare.
Răspuns:

4. Ce elemente conţine „Situaţia fluxurilor de trezorerie” şi cum

sunt valorificate informaţiile de către contabilitate?
Răspuns:

8.2. STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL SITUAŢIILOR

FINANCIARE ALE INSTITUŢIILOR PUBLICE

8.2.1. Structura bilanţului/situaţia poziţiei financiare

Bilanţul/situaţia poziţiei financiare reprezintă documentul contabil de

sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv la sfârşitul
trimestrului sau anului precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.
Fiecare post, respectiv element bilanţier, se prezintă cu valoarea
corespunzătoare pentru exerciţiul financiar precedent şi cu cea aferentă
exerciţiului curent, în coloane separate.Un element bilanţier pentru care nu există
valoare nu trebuie prezentat, cu excepţia cazului în care există un element
corespondent pentru exerciţiul financiar precedent.

4
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

Bilanţul prezintă elementele de activ şi de pasiv grupate în funcţie de

gradul crescător al lichidităţii, respectiv în funcţie de gradul crescător al
exigibilităţii.

Normele naţionale, ca şi cele internaţionale, utilizează pentru structurarea

activelor categoria „curente“ pentru elementele cu grad ridicat de lichiditate şi
respectiv „necurente“ pentru elementele cu grad scăzut de lichiditate.
Un activ reprezintă o resursă controlată de către instituţia publică ca
rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii
economice viitoare pentru instituţie şi al cărui cost poate fi evaluat în mod
credibil.
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a instituţiei publice ce decurge
din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire
de resurse care încorporează beneficii economice.
Activele şi datoriile curente se prezintă distinct în bilanţ faţă de activele
şi datoriile necurente. Diferenţa dintre totalul activelor şi totalul datoriilor
conduce la determinarea capitalurilor proprii denumite şi active nete deoarece
capitalul este definit drept interes rezidual în activele entităţii în ambele
referenţiale contabile.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al statului sau unităţilor
administrativ – teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituţii
publice după deducerea tuturor datoriilor.
Potrivit normelor contabile naţionale structura bilanţului este următoarea:
A. ACTIVE
Active necurente
 Active fixe necorporale;
 Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale, plantaţii, mobilier,
aparatură birotică şi alte active corporale;
 Terenuri şi clădiri;
 Alte active nefinanciare;
 Active financiare;
 Creanţe (peste un an).
Total active necurente
Active curente
 Stocuri;
 Creanţe (sub un an);
 Investiţii pe termen scurt;
 Conturi la trezorerie şi bănci;
 Cheltuieli în avans.
Total active curente
TOTAL ACTIVE
B. DATORII
Datorii necurente
 Datorii (peste un an);
 Împrumuturi pe termen lung;
 Provizioane;
Total datorii necurente
Datorii curente
5
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

 Datorii (sub un an);

 Împrumuturi pe termen scurt;
 Împrumuturi pe termen lung ce trebuie plătite în exerciţiul curent;
 Venituri în avans;
 Provizioane.
Total datorii curente
TOTAL DATORII
Active nete/Capitaluri proprii = Total active – Total datorii
C. CAPITALURI PROPRII
 Rezerve şi fonduri;
 Rezultatul patrimonial;
 Rezultatul reportat.

8.2.2. Contul de rezultat patrimonial (situaţia veniturilor şi cheltuielilor)

Contul de rezultat patrimonial/Situaţia veniturilor şi cheltuielilor

exprimă performanţa financiară a instituţiei publice, atât pentru cerinţele
proprii ale acesteia cât şi în relaţiile cu alte instituţii guvernamentale, furnizori,
creditori, clienţi şi alţi utilizatori.

Situaţia veniturilor şi cheltuielilor prezintă cheltuielile instituţiei publice pe

feluri de cheltuieli, după natura sau destinaţia lor, iar veniturile şi finanţările, după
natura sau provenienţa lor, indiferent dacă veniturile au fost încasate sau
cheltuielile plătite. În contul de rezultat patrimonial sunt prezentate şi veniturile
calculate (de exemplu venituri din reluarea provizioanelor şi ajustărilor de valoare)
care nu implică o încasare a acestora precum şi cheltuielile calculate (de exemplu
cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările de valoare) care nu implică o
plată a acestora.
Instituţia publică are posibilitatea cu ajutorul acestei situaţii să determine
rezultatul patrimonial (economic) al exerciţiului, ca diferenţă între venituri
şi finanţări pe de o parte şi cheltuieli pe de altă parte pe fiecare sursă de
finanţare şi pe total. Rezultatul patrimonial astfel determinat conţine
angajamente şi datorii neachitate.
Comparabilitatea informaţiilor este asigurată ca şi în cazul bilanţului.
Pentru fiecare element din contul de rezultat patrimonial trebuie prezentată
valoarea elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent. Un
element din contul de rezultat patrimonial pentru care nu există valoare nu
trebuie prezentat, cu excepţia cazului în care există un element corespondent
pentru exerciţiul financiar precedent.

Rezultatul patrimonial este un rezultat economic care exprimă

performanţa financiară a instituţiei publice, respectiv excedent sau deficit
patrimonial. Acest rezultat se determină pe fiecare sursă de finanţare în parte
precum şi pe total, ca diferenţă între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate,
în exerciţiul financiar curent.
Situaţia veniturilor şi cheltuielilor se completează cu datele preluate din

6
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

rulajele conturilor de venituri, finanţări şi cheltuieli, pe fiecare sursă de finanţare,

pe structura clasificaţiei bugetare.
Conform normelor naţionale contul de rezultat patrimonial se prezintă
astfel:
Venituri operaţionale:
 Venituri din impozite şi taxe, contribuţii de asigurări şi alte venituri ale
bugetelor;
 Venituri din activităţi economice;
 Finanţări, subvenţii, transferuri, alocaţii bugetare cu destinaţie specială;
 Alte venituri operaţionale.
Total venituri operaţionale

Cheltuieli operaţionale
 Cheltuieli cu salariile şi contribuţiile aferente;
 Subvenţii, transferuri;
 Cheltuieli privind stocurile;
 Cheltuieli de capital, amortizări şi provizioane;
 Alte cheltuieli operaţionale.
Total cheltuieli operaţionale
Excedent (deficit) din activitatea operaţională

 Venituri financiare
 Cheltuieli financiare
Excedent (deficit) din activitatea financiară
Excedent (deficit) din activitatea curentă
(Excedent/deficit din activitatea operaţională +/-
Excedent /deficit din activitatea financiară)

 Venituri extraordinare
 Cheltuieli extraordinare
Excedent/deficit din activitatea extraordinară

Rezultatul patrimonial
(Excedent/deficit din activitatea curentă +/-
Excedent /deficit din activitatea extraordinară)

În funcţie de necesităţile de informare, Ministerul Finanţelor Publice

poate solicita prezentarea unor informaţii suplimentare faţă de cele care trebuie
prezentate în concordanţă cu reglementările actuale.

8.2.3. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Această componentă a situaţiilor financiare privind structura fluxurilor

de trezorerie prezintă existenţa şi mişcările de numerar pe activităţi, fiind
divizate în:
a) Fluxuri de trezorerie din activitatea operaţională, care prezintă
mişcările de numerar rezultate din activitatea curentă: încasări şi plăţi.
b) Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiţii, care prezintă
mişcările de numerar rezultate din achiziţiile ori vânzările de active fixe:
7
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

încasări şi plăţi.
c) Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanţare, care prezintă
mişcările de numerar rezultate din împrumuturi primite şi rambursate ori alte
surse financiare: încasări şi plăţi.
Situaţia fluxurilor de numerar identifică surse de numerar, elemente care
au contribuit la cheltuirea numerarului în timpul perioadei de raportare, cât şi
soldul numerarului şi al echivalentelor sale de numerar la data întocmirii
bilanţului.

8.2.4. Situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor

Situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor oferă

informaţii referitoare la structura capitalurilor proprii, influenţele rezultate din
schimbarea politicilor contabile, influenţele rezultate în urma reevaluării
activelor, calculului şi înregistrării amortizării sau din corectarea erorilor
contabile.
Această situaţie prezintă în detaliu creşterile şi diminuările din timpul
anului pentru fiecare element al conturilor de capital.

8.2.5. Anexele la situaţiile financiare

Conform normelor contabile naţionale anexele sunt parte integrantă a

situaţiilor financiare, fiind reprezentate de politici contabile şi note
explicative.
La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de bază
ale contabilităţii şi anume: contabilitatea de angajamente şi principiile
contabile generale specifice acesteia.
Evaluarea elementelor prezentate în situaţiile financiare se face în
conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilităţii de
angajamente: principiul continuităţii; principiul prudenţei; principiul permanenţei
metodelor, principiul contabilităţii de angajamente, principiul necompensării;
principiul intangibilităţii, bilanţului de deschidere a unui exerciţiu; principiul
evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv; principiul pragului de
semnificaţie; principiul prevalenţei economicului asupra juridicului.

La modul general, principiile menţionate anterior au incidenţe asupra

tehnicilor contabilităţii curente şi îndeosebi, asupra contabilităţii periodice, în
sensul că vizează conţinutul şi calitatea informaţiilor furnizate prin intermediul
situaţiilor financiare (bilanţ, contul de rezultat patrimonial, situaţia
modificărilor activelor nete/capitalurilor proprii, situaţia fluxurilor de
trezorerie, politici contabile şi note explicative).
Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea
unor informaţii care trebuie să fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor;
b) credibile în sensul că:
 reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a persoanei
juridice;
 sunt neutre;
 sunt prudente;
8
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

 sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Potrivit normelor naţionale modificarea politicilor contabile este permisă
numai dacă este cerută de lege sau generează informaţii cu grad superior de
relevanţă şi credibilitate. Modificarea trebuie menţionată în notele explicative.
Potrivit IPSAS 1 prezentarea politicilor contabile atinge următoarele
probleme:
- baza de evaluare utilizată la întocmirea situaţiilor financiare;
- măsura în care entitatea a aplicat prevederile tranzitorii din IPSAS;
- descrierea fiecărei politici contabile relevante pentru înţelegerea
situaţiilor financiare.
Notele explicative la situaţiile financiare conţin informaţii referitoare la
metodele de evaluare a activelor, precum şi orice informaţii suplimentare
necesare utilizatorilor pentru aprecierea corectă a poziţiei şi performanţei
financiare.
Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element
semnificativ din bilanţ (active fixe, creanţe şi datorii, venituri şi investiţii
financiare pe termen scurt) trebuie să existe informaţii în notele explicative.

Notă: Instituţiile publice întocmesc contul de execuţie ca raport de

implementare bugetară în care se cuprind toate operaţiunile financiare din
timpul anului bugetar cu privire la veniturile încasate şi plăţile efectuate
în structura în care a fost aprobat bugetul.
Contul de execuţie se întocmeşte pe baza datelor preluate din rulajele
debitoare şi creditoare ale conturilor de disponibil, care trebuie să
corespundă cu cele din conturile deschise în trezorerie sau la bănci, după
caz.

TEST DE AUTOEVALUARE
1. Cum este realizată structurarea activelor în cadrul situaţiilor
financiare ale instituţiilor publice, respectiv în cadrul bilanţului?
Răspuns:
Structurarea activelor, în cadrul bilanţului, potrivit normelor naţionale
şi internaţionale de contabilitate este realizată sub formă de: active curente şi
active necurente.

2. Apreciaţi rolul şi modul de calcul, potrivit normelor naţionale, a

componentei situaţiilor financiare cunoscută sub denumirea de „Contul de
rezultat patrimonial”?
Răspuns:
„Contul de rezultat patrimonial” reprezintă o componentă importantă
a situaţiilor financiare ale instituţiilor publice prin care se exprimă
performanţa financiară a instituţiei publice, atât pentru cerinţele proprii cât şi
în relaţiile acesteia cu alte instituţii guvernamentale, furnizori, creditori, etc.
Cu ajutorul acestei situaţii se determină rezultatul patrimonial (economic) ca
diferenţă între venituri şi finanţări pe de o parte şi cheltuieli pe de altă parte
pe fiecare sursă de finanţare şi pe total.

3. Precizaţi şi interpretaţi elementele cu grad scăzut de lichiditate.

Răspuns:

9
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

4. Explicaţi şi exemplificaţi prin intermediul situaţiilor financiare

datoriile necurente.
Răspuns:

Termeni cheie: situaţii financiare trimestriale şi anuale, bilanţ, cont de

rezultat patrimonial, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor în
structura activelor/capitalurilor, anexe la situaţiile financiare, politici contabile,
note explicative, contul de execuţie bugetară.

TEMA DE CONTROL NR. 8

1. „Situaţia fluxurilor de trezorerie“ întocmită la nivelul instituţiei
publice conform normelor naţionale şi internaţionale are rolul de a prezenta
structura datoriilor şi a capitalurilor proprii:
a) Adevărat;
b) Fals.
Răspuns: 

2. „Notele explicative“ la situaţiile financiare sunt componente

neglijabile a căror completare este lăsată la latitudinea ordonatorului de credite,
nefiind semnificative.
a) Adevărat;
b) Fals.
Răspuns: 

3. Bilanţul/Situaţia poziţiei financiare prezintă elemente de activ

grupate în ordinea crescătoare a lichidităţii lor.
a) Adevărat;
b) Fals.
Răspuns: 

4. Elementele de pasiv sunt grupate în bilanţ în funcţie de gradul crescător

al exigibilităţii lor.
a) Adevărat;
b) Fals.
Răspuns: 

5. Contul de rezultat patrimonial/Situaţia veniturilor şi cheltuielilor se

calculează pe fiecare sursă de finanţare cu datele preluate din rulajele
conturilor de venituri, finanţări şi cheltuieli, pe structura clasificaţiei bugetare.
a) Da, numai la închiderea exerciţiului bugetar;
b) Da, numai la sfârşitul perioadei de raportare;
c) Nu, deoarece contul de rezultat patrimonial nu preia finanţările;
10
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

d) Da, potrivit prevederilor normelor contabile naţionale;

e) Nu, deoarece trebuie evidenţiate distinct plăţile nete de casă.
Răspuns: 

6. Principiul contabilităţi pe bază de angajamente permite:

a) Aprecierea justă a faptelor pentru stabilirea unui patrimoniu real;
b) Stabilirea în mod individual a valorii aferente fiecărui element de
activ şi de pasiv;
c) Recunoaşterea evenimentelor şi tranzacţiilor la momentul producerii
lor, indiferent de data încasării sumelor sau efectuării de plăţi;
d) Cunoaşterea politicilor contabile;
e) Modificarea valorii elementelor de activ şi de pasiv la începutul
perioadei viitoare.
Răspuns: 

7. „Situaţia fluxurilor de trezorerie“ se completează:

a) Pe baza conturilor de bilanţ din clasele II şi V;
b) Pe surse de finanţare, în funcţie de clasificaţia bugetară;
c) Pe utilizatori de informaţii privind operaţiile de trezorerie;
d) Pe activităţi: operaţionale, financiare, extraordinare;
e) Numai de entităţile care sunt finanţate integral din venituri proprii.
Răspuns: 

8. Contul de rezultat patrimonial/Situaţia veniturilor şi cheltuielilor

permite:
a) Determinarea rezultatului patrimonial;
b) Cunoaşterea performanţei financiare a instituţiei publice;
c) Cunoaşterea poziţiei financiare a instituţiei publice;
d) Delimitarea cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în avans;
e) Cunoaşterea structurii activelor şi datoriilor curente.
Răspuns: 

9. În „Situaţia modificărilor în structura activelor/capitalurilor“,

capitalurile proprii sunt înscrise în ordinea crescătoare a exigibilităţii lor:
a) Adevărat;
b) Fals.
Răspuns: 

10. Instituţiile publice întocmesc setul complet al situaţiilor financiare

la două momente:
a) La închiderea exerciţiului curent şi a exerciţiului precedent;
b) La finele lunii şi la finele trimestrului;
c) La finele semestrului şi la sfârşitul anului bugetar;
d) Trimestrial şi semestrial;
e) Trimestrial şi anual.
Răspuns: 

Criterii de evaluare şi de notare: Pentru fiecare grilă corect

11
Contabilitate publică
Raportările contabile în instituţiile publice

rezolvată se va acorda un punct.

 Bibliografie:
 Criveanu, M., - Contabilitate publică, Editura Universitaria, Craiova, 2010.
 Dascălu, C. şi colectiv – Convergenţa contabilităţii publice din România la Standardele
Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006.
 Greceanu-Cocos,V.,-Contabilitatea institutiilor publice - comentata,
actualizata si simplificata, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2011.
 Morariu, A., Suciu, Gh., - Contabilitatea instituţiilor publice, Editura
Universitaria, 2004.
 IPSASB, Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public,
traducere, Editura CECCAR, 2005.
 Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, M. Of. nr. 597 din 13.08.2002.
 OMF nr. 2861/09.10.2009 privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
 OMFP nr. 529/19.03.2009 pentru modificarea şi completarea Normelor
metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor
publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi instrucţiunile de
aplicarea a acestuia, aprobate prin OMFP 1917/2005.
 OMFP 116/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind
intocmirea si depunerea situatiilor financiare ale institutiilor publice la 31
decembrie 2013.
 Ştefănescu, A.si colectiv, -Contabilitatea institutiilor publice, LBW-Edituri
Specializate SRL , Bucureşti, 2013.

12
Contabilitate publică