Rituri de trecere – Arnold van Gennep.

Brinzoi Ioan Cristian, 11LF101

Un ritual este un construct social sacru sau simbolic. Un rit de trecere este
orice ritual de ciclu care marcheaza sau semnifica tranzitia unei persoane sau a
unui grup de persoane de la un statut social la altul, de la sarcina la nastere, de la
nastere la copilarie, initierea(fie in societati secrete sau deschise, fie in societati de
ordin politic, razboinic etc), logodna si casatoria, pana la funerarii.
In urma studiilor sale, Arnold Van Gennep a descoperit ca anumite rituri din
parti diferite ale lumii au structuri asemanatoare intre ele, de exemplu, ritul de
initiere, nunti, etc. Acestea incep cu o perioada de separare din lumea in care
traiesc, din vechea pozitie, viata normala.
Apoi, urmeaza o perioada tranzitorie, in care participantul la ritual nu se mai afla
in vechiul stagiu, dar inca nu se afla in noul stagiu; Acest stagiu intermediar se
mai numeste perioada liminala, dupa cum o numeste Victor Turner (Betwixt and
Between – ,,cand trecutul si-a pierdut consistenta si viitorul nu a luat inca o forma
definita’’ ) , un LIMBO dintre stagii si se afla in afara universului ordonat.
Totul se termina in urma stagiul final, care semnifica reintegrarea individului in
societate, in noua sa pozitie sociala.

Riturile pot fi:

1. Rituri de trecere
2. Rituri comunale - pot fi obiceiuri religioase, practice de ordin religios, in
care o comunitate se aduna impreuna ca sa se inchine zilnic, saptamanal
sau anual; sau, sunt rituri de cerere precum riturile de fertilitate sau
dansurile pentru ploaie.
3. Rituri individiale, sunt gesturile si faptele facute de oamenii dintr-o lume
profana, un exemplu fiind aranjatul parului, machiatul, ascultatul muzicii,
spalatul pe dinti, etc.
Exista o distinctie intre civilizatii. Acestea pot fi civilizatii laice dar si civilizatii
religioase. In prezent, civilizatia laica predomina, in timp ce mai sunt pastrate
obiceiuri din sfera religioasa, precum nasterea, botezul, nunta. etc.

Un rit de trecere sarbatoreste plecarea unui individ dintr-un grup, dar il si ajuta sa
se reintegreze in altul, ajutandu-l astfel sa fie recunoscut ca un nou membru dintr-
un grup. Un rit de trecere este insotit de o schimbare dintr-un stagiu la altul, cum
ar fi schimbarea unei locuinte, unui statut social si al varstei.
Pentru ca un individ sa paraseasca un grup si sa se alature altuia, acesta trebuie sa
parcurga trei stagii, un stagiu preliminar numit separare, un stagiu intermediar,
liminal sau stagiu de prag, de tranzitie, si in final, reintegrarea individului, stagiul
postliminal.

Etapa preliminara consta in rituri de initiere, in care individul nu mai apartine

societatii in care se afla caci si-au pierdut identitatea sociala, un exemplu fiind
(conform unor dovezi adunate de J.-G Frazer) rituri ale pubertatii fiziologice care,
in unele cazuri, coincid cu cele de initiere; fetele fiind izolate, uneori considerate
moarte, apoi reinviate. Un exemplu ar mai fi interzicerea mirelui de a-si vedea
mireasa inainte de nunta.
Un alt exemplu ar fi introducerea in sociatatea politica, razboinica si jefuitoare a
populatiei Areoi, din Tahiti si Polinezia, care continea sapte grade, membrii ei
deosebindu-se prin tatuaje din ce in ce mai complexe si numeroase pe masura ce
acestia urcau in ierarhie. Acestia erau recrutati din toate clasele societatii
generale. Oricine dorea sa devina membru de exiba imbracat si impodobit in mod
neobisnuit si se comporta ca un lunatic. Deci, primul act consta in a arata lumii ca
esti deosebit de ceilalti. Din aceasta perspectiva, ceremonia poate fi privita ca un
rit de separare voluntara. Dupa un anumit timp, novicele era agregat la noua
societate: mai intai, ii se schimba numele, apoi era oblicat sa isi ucida copiii,
trebuia sa invete o anumita postura necesara pentru a canta un cantec sacru, iar in
final smulgea vesmintele sotiei sefului de trib si intra astfel in a 7-a clasa.

Dar, exista si rituri definitive de separare, de exemplu, la eschimosi, divortul se

intocmeste astfel: sotul isi priveste sotia, apoi iese din coliba fara sa rosteasca un
cuvant.
Ca rituri de separare voi cita, pe langa riturile de rapire, schimbarea haintelor,
golirea unui vas de lapte si strivirea a trei fructe ( la populatia galla); taierea,
spargerea, aruncarea unui lucru care are legatura cu copilaria sau cu viata
celibatarilor, despletirea, taierea parului, raderea barbii; inchiderea ochilor;
scoaterea bijuteriilor; a oferi unui zeu, ca ofranda, jucariile, papusi, etc, bijuteriile,
hainele de copil; perforarea prealabila a himenului si toate celelalte mutilari;
ruperea lantisorului numit de virginitate; desfacerea centurii; schimbarea hranei si
tabuurile alimentare temporare; impartirea intre prietenii din copilarie a jucatiilor,
a bijuteriilor sau a unor suvenire; lovirea sau aducerea de injurii tuvarasilor din
copilarie sau a fi lovit sau injurat de ei; a se spala pe picioare sau a fi spalat pe
picioaore; baie, ungere, etc.; a strica, a distruge sau perfora vatra, zeitatile,
obiectele sacre ale familiiei initiale; icrutisarea bratelor; acoperirea cu val, a se
izola intr-o litiera, un palanchin, o caruta, etc; a fi impins, maltratat; a voma, etc;
schimbarea de nume, personalitate,; supunerea la tabuuri temporare sau definitive
de munca, sexuale, etc.

In ceea ce privesc riturile de prag, acestea il ajuta pe individul care, ramas fara
identitate, sa isi recapete una noua. In acest caz, putem vorbi aici despre logodna,
care presupune rituri de separare si rituri de prag si ia sfarsit fie prin rituri de
agregare preliminara la noul mediu, fie de separare de prag, considerat ca mediu
autonom.

Perioada de prag poate avea sau nu o semnificatie sexuala. La unele populatii,

logodnicii care au relatii sexuale iar copii conceputi sau nascuti in aceasta
perioada sunt considerati copiii legitimi. In alte cazuri, separarea celor doi tineri
este absoluta, iar copilul nascut prin incalcarea regulei nu ar fi acceptat in familie
sau in societate. Astfel, daca ne uitam la laponi acestia nu permit niciodata ca
logodnicii sa se culce impreuna inainte de ziua nuntii.
Etapele casatoriei, in mod special, logodna, au importanta economica. Mai mult
de atat, acestea constituie o peturbare sociala, caci o casatorie antreneaza
deplasarea unui anumit numar de elemente, unele data de altele, iar aceasta
deplasare, actionand din aproape in aproape, determina o rupere a echilibrului,
acest fapt fiind accentuat in cazul triburilor turco-mongole sau arabe, in oaze, la
semi-civilizatii care traiesc in grupuri putin numeroase si unite.

In final, individul este reincorporat in societate, cu un nou statut social.

Citez, Ca rituri de agregare, voi cita in primul rand mesele de dupa funeralii si
cele prilejuite de sarbatorile de comemorare, mese avand drept scop sa reinnoade
pentru membrii unui grup ramasi in viata, si, uneori, cu defunctul, lantul rupt prin
disparitia unuia dintre elementele sale. Adesea, o astfel de masa are loc si cu
prilejiul renuntarii la doliu. Cand funeraliile se desfasoara in doua etape
(provizorii si definitive), la sfarsitul primei etape de obicei, se ofera rudelor o
masa de comuniune, la care se presupune ca asista si mortul. In sfarsit, daca este
invitat si tribul, clanul s au satul, modul de convocare ( tobe, mesager, etc),
subliniaza si mai mult caracterul ritual colectiv al mesei la care participa membrii
grupurilor interesate.

In concluzie, riturile de trecere evidentiate de Arnold van Gennep si mentionate in

cartea sa, Rituri de trecere ne inconjoara si sunt supuse unor tipare care sunt
respectate cu strictete, intr-un ritm impus de natura, mai mult sau mai putin. Seria
de treceri umane se afla in legatura cu trecerile cosmice, cu revolutiile planetelor
si cu fazele lumii.