I.

Obiective

1.Introducere
2.Cuprins
II. Concluzii
II. Bibliografie

Introducere

Vitamina K se referă la un grup de vitamine liposolubile (cele care pot fi dizolvate în grăsimi sau
uleiuri) care joacă un rol important în coagularea sângelui, în metabolismul oaselor și în reglarea
nivelului de calciu în sânge.
Pentru început, trebuie să reținem că există mai multe tipuri de vitamina K. Aceasta vitamină
este un nutrient necesar pentru organismul nostru. Vitamina K ajută la construirea și la
menținerea oaselor sănătoase. Cel mai important aspect este rolul acestei vitamine în coagularea
sângelui. Fără ea, am avea riscul de a sângera pâna la moarte.
Vitamina K este, de fapt, un grup de compuși liposolubili, împărțiți în mai multe grupuri
principale. Două dintre acestea sunt vitamina K1 și vitamina K2. În plus, trebuie să reținem că
există cel puțin trei forme sintetice de vitamina K. Acestea sunt cunoscute drept: vitamina K3
(menadiona), vitamina K4 (menadiol diacetat) și vitamina K5
Vitamina K1 (numita și filochinonă) se găsește în alimentele de origine vegetală. Filochinona
este principala formă de vitamina K în dieta noastră a tuturor.
Vitamina K2, numită și menachinonă. Această variantă de vitamina K se gasește iî alimentele de
origine animală și în produsele fermentate din soia. Vitamina K2 este, de asemenea, produsă de
bacteriile intestinale, în colon.
Vitamina K3 se mai numeste și menadionă. Spre deosebire de formele naturale (vitaminele K1 și
K2) care sunt sigure, o formă sintetică a vitaminei K, adică vitamina K3 este demonstrată a fi
toxică în concentrații mari. S-a demonstrat că dozele mari din vitamina K3 cauzează reacții
alergice, anemie hemolitică și citotoxicitate în celulele hepatice.
Cuprins

Nivelurile scazute de vitamina K din organism pot crește riscul de a avea sângerari sau
hemoragii necontrolate. Deși carențele de vitamina K sunt rare la adulți, acestea sunt foarte des
întâlnite și în cazul nou-nascuților.
Chiar dacă deficiențele de vitamina K sunt rare, ar putea avea un risc mai mare de carență
persoanele care:
• au o boala care afectează absorbția vitaminei K în tractul digestiv, cum ar fi boala Crohn sau
boala celiacă activă;
• iau medicamente care interacționează cu absorbția vitaminei K;
• suferă de o formă severă de malnutriție;
• consumă mari cantități de alcool.
Vitamina K poate să interacționeze cu mai multe medicamente folosite în mod frecvent, inclusiv
cu cele din clasa anticoagulantelor (cele pentru subțierea sângelui), cu medicamentele
anticonvulsive, cu antibioticele, cu medicamentele pentru reducerea nivelului de colesterol și cu
pastilele pentru slăbit.
Să nu uităm că vitamina K este o vitamină liposolubilă (care poate fi dizolvată în grăsimi sau
uleiuri). Această caracteristică a ei este foarte importantă, deoarece grăsimile din alimentație sunt
necesare pentru a facilita absorbtia acestei vitamine. Prin urmare, pentru ca organismul să
absoarbă în mod eficient vitamina K, trebuie să măncăm în combinație cu ea niște alimente
bogate în grăsimi.
Reținem, așadar, că vitamina K este liposolubilă, iar consumând-o împreună cu grăsimi se poate
îmbunătăți absorbția. De exemplu,se poate adăuga puțin ulei peste legume(de tipul salatelor
și frunzoaselor, cum ar fi spanacul, loboda și kale) sau se pot lua suplimente de vitamina K în
timpul unei mese care conține grăsimi. Din fericire, multe alimente bogate în vitamina K2 sunt,
în același timp, bogate în grăsimi. Printre acestea se numară brânza, gălbenușurile și carnea.
În cazul în care corpul are un deficit de vitamina K, medicul poate recomanda anumite
suplimente nutritive cu aceasta vitamina sau poate explica ce alimente bogate în vitamina K ar
trebui să fie incluse mai des în dietă.
Filochinona, cunoscută sub denumirea de vitamina K1, se gasește în plante. Când oamenii
consumă vitamina K1 din plante, bacteriile din intestinul gros o transformă în altă formă, în
vitamina K2. Ea este absorbită în intestinul subțire și apoi stocată în țesutul gras și în ficat.
În funcție de problemele de sănătate descoperite, medicul poate recomanda modalitatea cea mai
bună de administrare a vitaminei K. De exemplu, bebelușilor li se face, în mod normal, o injectie
cu vitamina K pentru a-i proteja de hemoragii la nivelul cutiei craniene, care ar putea fi fatale.

Surse de vitamina K

Vitamina K1 se găsește în cantități mari în legumele de tipul frunzoaselor, cum ar fi varza kale,
mangoldul, spanacul. Alte surse includ uleiurile vegetale și unele fructe.
Iată o listă cu alimentele de origine vegetală care conțin una dintre formele vitaminei K: kale,
legumele din familia verzei (adică unele legume crucifere), spanacul, frunzele de nap, varza de
Bruxelles, broccoli, sparanghelul, laptucile (salata verde), varza murată, boabele de soia, fasole
edamame, murăturile, dovleacul, semințele de pin, afinele, fasolea verde, prunele, kiwi, uleiul de
boabe de soia, avocado, mazărea verde, varza, pătrunjelul proaspăt, frunzele de sfeclă.
Există și anumite produse de origine animală care conțin procente mari de vitamina K. Printre
acestea se află: ficatul de vită, cotletele de porc, carnea de pui, pasta din ficat de gâscă,
brânzeturile tari/solide, brânzeturile moi, baconul, carnea de vită tocată, ficatul de porc, pieptul
de rață, rinichii de vită, ficatul de pui, gălbenușul, brânza cheddar, brânza cu mucegai albastru,
laptele integral, untul, smântana.
Principalul simptom al unei deficiențe de vitamina K în organism sunt sângerările excesive sau
hemoragiile, care pot să apară și În alte zone ( nu neapărat la locul unei răni sau tăieturi).
Hemoragiile pot fi interne sau externe, asa că exista și alte semne care pot indica o astfel de
hemoragie și deficiență, în special dacă persoana:
• se învinețește cu uăurință pe piele;
• are mici cheaguri de sânge sub suprafața unghiilor;
• sângerează/are hemoragii la suprafața membranelor mucoase, cum sunt cele care captușesc
zonele din interiorul corpului uman;
• are scaune închise la culoare sau negre (asemănătoare cu smoala) și materiile fecale conțin
sânge.
Oamenii de știință cred că vitamina K ajută la creșterea oaselor și la menținerea sănătății
densității osoase, însă această relație este studiată în continuare. Chiar și așa, în unele cazuri,
scăderea densității osoase poate fi o manifestare a deficienței de vitamina K în organism. Unele
studii au reușit chiar să găsească o asociere între aportul scăzut de vitamina K ți dezvoltarea
osteoporozei, boala care rezultă în oase fragile, care se pot fractura cu ușurință.
Pe lângă hemoragii, care pot fi atât interne, cât și externe, o altă manifestare a deficienței de
vitamina K în organism sunt echimozele.
Vitamina K joacă un rol esențial în coagularea normală a sângelui. Acest lucru este important
pentru a preveni sângerarile masive, cu pierderi mari de sânge, care pot duce la anemie. Anemia
este o afecțiune care provoacă oboseală, slăbiciune și amețeală. Anemia prin carență de fier este
tipul de anemie care este legată de vitamina K. În această forma de anemie, corpul uman nu are
suficiente eritrocite.
Anumiți pacienți prezintă un risc crescut de a suferi de pe urma carenței de vitamina K. Acești
pacientți sunt cei care au luat pe o perioadă îndelungată anumite medicamente, cum sunt
anticoagulantele cumarinice (precum warfarina) ori anumite antibiotice. Administrarea
îndelungaăa a acestor clase de medicamente poate determina corpul să producă mai puțină
vitamina K pe cont propriu sau poate afecta producția unor anumite proteine, implicate în
procesul de coagulare a sângelui.
Urmatoarele afecțiuni pot determina o carență de vitamina K, spun specialistii: boala Crohn,
colita ulcerativă, boala celiacă (intoleranța la gluten) și alte boli care pot interveni în absorbția
nutrienților, bolile hepatice care afectează stocarea vitamine.
Sugarii și nou-născuții au un risc crescut de a suferi de o deficiență de vitamina K, din mai multe
motive. Unul dintre acestea este legat de flora intestinala care nu s-a dezvoltat suficient. Pe de
alta parte, sugarii mai pot avea risc crescut de carență de vitamina K dacă laptele mamei lor are
un conținut foarte scăzut de vitamina K, dacă ficatul nou-născutului nu folosește în mod eficient
vitamina sau dacă nou-născutți nu produc vitamina K2 pe cont propriu în primele zile de viața.
Pentru a obține mare parte din cantitatea de vitamina K din legume, trebuie consumate împreună
cu un ulei sau un tip de grăsime, deoarece ea este liposolubilă și poate fi mai bine absorbită când
este administrată împreună cu o grăsime.

Doza zilnică recomandată de vitamina K

În medie, femeile adulte au nevoie de 90 de micrograme (mcg) de vitamina K pe zi, iar bărbații
adulți au nevoie de 120 mcg.Doza zilnică recomandată de vitamina K, pentru anumite categorii:
• sugarii de la 0 la 6 luni: 2 mcg/zi;
• sugarii de la 7 la 12 luni: 2,5 mcg/zi;
• copii mici de la 1 la 3 ani: 30 mcg/zi;
• copii de la 4 la 8 ani: 55 mcg/zi;
• copii de la 9 la 13 ani: 60 mcg/zi;
• adolescenții de la 14 la 18 ani: 75 mcg/zi;
• femeile de peste 18 ani: 90 mcg/zi;
• bărbații de peste 18 ani: 120 mcg/zi;
• femeile însărcinate sau cele care alăptează (19-50 de ani): 90 mcg/zi;
• femeile însărcinate sau cele care alăptează (sub 19 ani): 75 mgc/zi.
Nu au fost înregistrate efecte adverse ale vitaminei K care să fie asociate cu cantitațile care se
găsesc în alimente sau suplimente. Chiar și așa, acest aspect nu exclude pericolul care poate să
apară în cazul dozelor prea mari de vitamina K. Cercetătorii nu au stabilit o doză maximă sigură.
În cazul în care se depașește doza zilnică recomandată de vitamina K, putem vorbi de intoxicație
sau de hipervitaminoză K.
În supradozajul de vitamina K (peste 500 de micrograme pe zi), pot să apară unele reacții
alergice, cum ar fi erupții pe piele, mâncărimi și roșeață. De asemenea, pot să apară probleme la
ficat, dar acestea sunt destul de rare.
Există o potentțalț toxicitate cauzatț de dozele mari de vitamina K, care poate provoca hemoliza
(distrugerea globulelor roșii) în cazul nou-născuților și poate agrava hiperbilirubinemia.
Anumite alimente, atunci când nu sunt procesate termic (fierte, gătite, sotate, etc.) acoperă mai
mult din necesarul zilnic recomandat de vitamina K.
Spre deosebire de celelalte vitamine liposolubile, formele naturale de vitamina K nu au
simptome cunoscute în ce privește toxicitatea. Drept rezultat, oamenii de știință nu au putut
determina un aport superior tolerabil pentru vitamina K (doza maximă admisă), așa că este
nevoie de mai multe studii în acest sens.
În contrast, o formă sintetică a vitaminei K, cea cunoscută sub numele de menadionĂ sau
vitamina K3, ar putea avea unele efecte adverse atunci cÂnd este consumată în cantități mari.
Deși situațiile sunt rare, unele persoane pot să aibă reacții alergice la menachinonă (vitamina
K2). O reacție alergică la menachinonă poate cauza erupții, mâncărimi severe, umflarea feței,
gâtului și dificultăți în respirație, precum și bătăi neregulate ale inimii.
Cel mai întâlnit efect secundar al suplimentării cu vitamina K2 implică tulburări la nivel
gastrointestinal, din cauză că sistemul digestiv este incapabil să metabolizeze așa cum ar trebui
suplimentele cu vitamina K. Dozele mari de suplimente orale cu vitamina K pot duce la: stomac
deranjat, greață, diaree, vărsături, crampe stomacale persistente și slăbiciune.
Vitamina K este cea care coagulează sângele și cea care îți împiedică organismul să sângereze în
exces și pielea să se învinețească cu ușurință (previne echimozele). Procesul de coagulare a
sângelui este foarte complex, mai ales că este nevoie de cel putin 12 proteine care să funcționeze
optim înainte ca procesul să fie încheiat. Patru dintre aceste proteine sunt factori de coagulare
care au nevoie de vitamina K pentru activitatea lor. Prin urmare, vitamina K este esențială în
acest proces.
Deoarece vitamina K ajută la facilitarea coagulării sângelui, ea joacă un rol important în
vindecarea mai rapida a echimozelor (vânătăilor) și, de asemenea, vindecă tăieturile și rănile.
S-a dovedit că vitamina K ajută la prevenirea calcifierii arterelor, una dintre cauzele principale
ale infarctului miocardic. Ea funcționează prin transportul calciului în afara arterelor și prin
faptul că nu îi permite calciului să formeze depuneri periculoase de placă ateromatoasă, depuneri
solide în artere.
Un studiu publicat în "Integrative Medicine: A Clinician’s Journal" subliniază ca vitamina K
ajută la prevenirea întăririi arterelor, deoarece ea poate ține calciul departe de pereții arterelor și
departe de alte țesuturi din corp, acolo unde poate cauza probleme.
Specialisti spun că vitamina K1este un agent puternic care lupta contra cancerului, aliat eficient
în reducerea riscului de cancer la prostată, colon, stomac și al cavității orale.
Un studiu a arătat chiar că dozele mari de vitamina K i-au ajutat pe pacienții cu cancer la ficat să
iși stabilizeze și chiar să iși îmbunătățească funcția hepatică.
De-a lungul anilor, au fost publicate cercetări care indicau că aportul optim de vitamina K joacă
un rol important în longevitatea noastră. Un studiu din 2014 făcut pe vitamina K a confirmat că
aportul amplu de vitamina K poate, într-adevăr, să ajute oamenii să trăiască mai mult.
Într-un grup de peste 7000 de oameni cu un risc ridicat de boală cardiovasculară, persoanele cu
cel mai mare aport de vitamina K au fost cu 36% mai putin predispuse spre deces de pe urma
oricărei cauze, în comparație cu persoanele care au avut un consum mai mic de vitamina K.
Vitamina K este un aliat care îmbunătățește densitatea osoasă. Vitamina K crește cantitatea dintr-
o proteină specifică necesară pentru a menține calciul în oase, reducând astfel riscul de
osteoporoză. Unele studii efectuate pe vitamina K au arătat că aportul mare de vitamina K poate
stopa pierderea densității osoase în cazul pacienților cu osteoporoză.
În plus, corpul nostru are nevoie de vitamina K pentru a folosi calciul, necesar pentru a construi
oase sănătoase. Există chiar dovezi solide cum că vitamina K poate îmbunătăți sănătatea oaselor
și poate reduce riscul fracturilor osoase, în special în cazul femeilor aflate în post-menopauză,
care au un risc mare de osteoporoză.
S-a dovedit ca vitamina K are o acțiune protectivă în multe privințe. De exemplu, vitamina K2
ajută la prevenirea stresului oxidativ în interiorul creierului. Altă funcție a vitaminei K2 include
și faptul că vine în sprijinul sistemului imunitar.
Vitamina K2 protejează inima,ajutând la prevenirea intăririi arterelor, lucru care este un factor
frecvent intâlnit în afecțiunile cardiovasculare, cum ar fi boala arterială coronariană și
insuficiența cardiacă.
Cercetările sugerează că vitamina K2 poate să ajute și în alt sens: ține calciul la distanță de
pereții interiori ai arterelor și departe de alte țesuturi din corp, acolo unde ar putea provoca multe
probleme.
Vitamina K, potrivit experților, ajută la prevenirea cancerului. Mai multe studii au aratat că
vitaminele K1 si K2 sunt eficiente împotriva cancerului. În 2008, un grup de cercetători germani
a descoperit că vitamina K2 oferă o protecție substanțială împotriva cancerului de prostată.
Potrivit specialistilor, bărbații care au luat cele mai mari cantități de vitamina K2 au avut cele
mai multe beneficii în privinta reducerii cancerului de prostată.
Un studiu publicat în 2003, în "International Journal of Oncology" a descoperit că tratarea
pacienților care aveau cancer la plămâni cu vitamina K2 a încetinit dezvoltarea celulelor
canceroase, iar studiile anterioare au aratat beneficiile acestei vitamine în tratarea leucemiei.
Alt studiu publicat în 2003, în "Alternative Medicine Review",a arătat că 30 de pacienti cu un
anumit tip de cancer la ficat (carcinom hepatocelular) au luat vitamina K1 cu administrare orala.
La final, cercetatorii au observat că boala s-a stabilizat la 6 pacienti, 7 dintre pacienti au avut un
raspuns parțial, iar alti 7 pacienti au avut o îmbunătățire a funcției ficatului.

Concluzii
Vitamina K este o vitamină esențială liposolubilă, care joacă un rol important în menținerea
sănătății oaselor și a inimii. Ea este una dintre principalele vitamine implicate în mineralizarea
oaselor și în coagularea sângelui. În plus, ea ajută la menținerea funcționării creierului, la
menținerea unui metabolism optim și poate proteja împotriva cancerului.
S-a dovedit că vitamina K are o acțiune protectivă în multe privințe. De exemplu, vitamina K2
ajută la prevenirea stresului oxidativ în interiorul creierului. Altă funcție a vitaminei K2 include
și faptul că vine în sprijinul sistemului tău imunitar, ajutându-te să lupți contra infecțiilor.
Corpul uman are nevoie de vitamina K pentru a produce proteinele care intră în funcțiune în
timpul procesului de coagulare a sângelui. Dacă, însă, organismul are un deficit de vitamina K,
atunci corpul nu are o cantitate suficientă din aceste proteine, iar semnul marcant sau
caracteristica unei deficiențe de vitamina K este faptul că persoana sângerează prea mult.
 Vitamina K joacă un rol esențial în coagularea sângelui, însă ea are și alte proprietăți și funcții,
inclusiv faptul că susține sănătatea oaselor noastre și ajută la prevenirea calcifierii vaselor de
sânge, având potențialul de a reduce riscul de boli cardiovasculare.
De asemenea această vitamină asigură transportul calciului în sânge, menține funcționarea
normală a ficatului, reduce osteoporoza, crește efectele tratamentului împotriva
cancerului,jucând un rol important în longevitatea noastră.

Bibliografie
1. Niculina Mitrea, Denisa Margină, Andreea Arsene et all, Biochimie: Vitaminele în
procesele metabolice, editura Didactică și pedagogică București 2008;
2. Cornelia Mircea, Enzime și vitamine, Editura ”Grigore T. Popa”, U.M.F. Iași 2010;
3. Aurelia Nicoleta Cristea – Tratat de farmacologie, Ediția I, Editura Medicală București
2005;
4. Valentin Stroescu – Bazele farmacologice ale practicii medicale, Ediția a VII-a, Editura
Medicală București 2001.