Particularități morfologice și de

structură ale dinților temporari

 SISTEME DE NOTARE A DINȚILOR

Pentru notarea DT se utilizează în prezent 
următoarele sisteme:
• sistemul universal de notare
• sistemul de notare PALMER
• sistemul internațional de notare
 Sistemul universal de notare

• adoptat de ADA
• se începe cu litera A (M2 superior dreapta) și se continuă cu 
celelalte litere, în ordine alfabtică, în sensul acelor de 
ceasornic, definind întâi dinții maxilari apoi cei mandibulari
• numerotarea se încheie cu litera T (M2 inferior dreapta)
• pentru DP se utilizează în mod similar cifrele de la 1 până la 
32
 Sistemul de notare Palmer
• pentru DT se utilizează primele 5 litere din alfabet (A –
IC, E – M2)
• litera corespunzătoare dintelui se înscrie într‐un sistem 
de 2 linii care se întâlnesc în unghi drept: 
– o linie verticală care corespunde liniei mediane
– o linie orizontală care corespunde planului de ocluzie
• pentru DP se folosesc cifre de la 1 la 8 care se înscriu în 
sistemul celor 2 linii descris mai sus
 Sistemul internațional de notare
• recomandat de FDI
• fiecare dinte este notat cu 2 cifre arabe:
– prima cifră definește tipul dentiției și hemiarcada
– a 2‐a cifră precizează dintele
• pentru DT prima cifră poate fi: 5, 6, 7 sau 8, iar a 2‐a: 1, 2, 
3, 4 sau 5
• pentru DP se utilizează cifrele 1, 2, 3 și 4 pentru definirea 
hemiarcadei și cifre de la 1 la 8 pentru a preciza dinții
 Dinţii temporari se deosebesc de dinţii permanenţi prin număr,
dimensiune, formă, culoare şi structură
 Sunt în total 20, câte 5 pe fiecare hemiarcadă: IC, IL, C, M1, M2
 Implicaţie clinică: recunoaşterea M1 permanent care ocupă poziţia
a VI-a pe arcadă
Culoarea DT este mai deschisă decât cea a DP
• DT au o culoare alb‐alburie, alb‐albăstruie întrucât 
smalțul lor este mai alb și mai opac decât cel al DP
Dimensiunea DT este mai  decât cea a DP
• Rădăcinile sunt mai lungi decât coroanele  
raportul coroană – rădăcină în DT diferă de 
raportul întâlnit în DP
Forma – coroanele DT sunt mai scurte, mai globuloase și mai înguste la 
colet decât coroanele DP
• rădăcinile  DT  sunt  lungi  și  subțiri,  desprinzându‐se  aproape  direct 
din baza coroanei, fără a exista un trunchi radicular comun
• rădăcinile  M  temporari  sunt  mai  evazate,  depășind  proiecția 
conturului coronar
• camera  pulpară  este  mai  voluminoasă  decât  la  omologii 
permanenți
 INCISIVII TEMPORARI
Trăsături de grup
 forma coroanei asemănătoare celor permanenți, dar dimensiuni
mult mai reduse; variațiile de dimensiuni ale lateralilor sunt extrem
de rare
 pe fața orală: cingulum mai puțin accentuat
 fața vestibulară este ușor convexă, iar cea palatinală este concavă
 marginea incizală este netedă, unghiul mezial este mai ascuțit, iar
cel distal mai rotunjit
 centralii inferiori au unghiuri inegale
 incisivii temporari nu prezinta lobi de creștere
 camera pulpară: voluminoasa in raport cu dintele, are formă de
evantai cand este privita dinspre vestibular, cornul mezio-
vestibular este foarte aproape de suprafață
 în zona apicală rădăcina prezintă o înclinare spre V și D în
concordanță cu deplasarea intraosoasă a succesionalilor
 există un singur canal radicular larg, ovalar, care se termină cu
foramenul apical larg
 INCISIVII TEMPORARI
Incisivul central superior
- diametrul mezio-distal al coroanei este
mai mare sau egal cu înălţimea
cervico-incizală a coroanei
- muchia incizală este aproape dreaptă
chiar înainte ca abrazia sa devină
evidentă, dar are şi o uşoară
ascendenţă spre distal, prezintă creste
cervicale vestibulare şi palatinale
- unghiul mezio-incizal este drept, iar cel
disto-incizal este rotunjit
 INCISIVII TEMPORARI
Incisivul central superior
- liniile de dezvoltare nu sunt de obicei
evidente pe coroană; astfel suprafața
vestibulară este netedă
- pe suprafața linguală se observă creste
marginale bine definite și un cingulum
distinct ce se extinde până aproape de
muchia incizală
- rădăcina este conică, înclinată cu apexul
către distal şi convexitatea către vestibular
- zona apicală se termină cu numeroase
canale accesorii
Incisivul central superior
Incisivul central superior
 INCISIVII TEMPORARI
Incisivul central inferior
- cei mai mici dinti din dentiția temporară
- coroana are mai puține angulații și un aspect
simetric
- zona mezială a camerei pulpare este cea mai
superficială
- creste marginale şi cingulum atenuate
- coroana clinică este mai lungă în sens incizo-
cervical faţă de mezio-distal
- unghiuri incizale simetrice
- rădăcina este mai rotunjită decât a omologului
permanent și este înclinată distal și este de
aproximativ doua ori mai lungă decât coroana
Incisivul central inferior
Incisivul central inferior
 INCISIVII TEMPORARI
Incisivul lateral superior
- forma incisivului maxilar lateral este similară
celui central, dar coroana este mai mică
- marginea incizală este netedă, cu unghiul
disto-incizal mai rotunjit decât la incisivii
centrali
- lungimea cervico-incizală a coroanei este
mai mare decât diametrul mezio–distal
- cingulum-ul este mai puțin proieminent și nu
prezintă niciodată foramen caecum
- rădacina are aceeasi formă cu a centralului,
dar este mai lungă comparativ cu coroana
Incisivul lateral superior
Incisivul lateral superior
 INCISIVII TEMPORARI
Incisivul lateral inferior
- forma incisivului lateral mandibular este
similară celui central mandibular, dar este
mai mare ca dimensiune, cu excepția
dimensiunii vestibulo-linguale
- fața linguală poate prezenta o concavitate
mai pronunțată între crestele marginale
- cingulum mai proeminent decât al IC
inferior
- marginea incizală este ușor înclinată spre
distal
- rădăcina mai lungă decât IC inferior
Incisivul lateral inferior 
Incisivul lateral inferior 
 CANINII TEMPORARI 
Trăsături de grup:
- Au coroane mai mici și mai globuloase și un cuspid agresiv până la 4-
5 ani când apare abraziunea fiziologică
- Dupa 4-5 ani, caninul devine globulos, scurt, fără cuspid
- Prezintă un cuspid ascuțit ce se abrazează în timp, cu 2 pante
cuspidiene de obicei inegale
- La caninul superior este mai afectata de abraziune panta M, iar la
caninul inferior este mai afectata panta D
- Prezintă creastă longitudinală pe fețele vestibulară și orală
- Fața orală: cingulum care se continuă spre incizal cu o creastă de
smalț ce imparte suprafața orală în 2 suprafețe concave
- Camera pulpară este voluminoasă, are forma romboidală și prezintă
un singur corn pulpar care se continuă treptat, fără nici o constricție
cu canalul radicular
- Caninii sunt dinți monoradiculari, au radacina de 2 ori mai lungă
decât coroana, iar in zona apicală aceasta este înclinată spre distal
 CANINII TEMPORARI 
Caninul superior
- prezintă pante cuspidiene destul de evidente -
panta mezială a cuspidului este de obicei mai
mare decât panta distală; pe măsură ce copilul
creşte se abrazează astfel încât mezial apare o
faţeta de uzură
- vârful cuspidului se abrazează frecvent și permite
o diferențiere între canin temporar/canin
permanent
- rădăcina, înclinată spre distal, este de două ori
mai lungă decât coroana, iar pe secțiune are
formă triunghiulară ale cărei suprafețe sunt:
vestibulară, vestibulo-palatinală și disto-
palatinală
 CANINII TEMPORARI 
Caninul superior
- coroana are o formă mai mult sau mai puțin
simetrică care se termină cu un cuspid ascuțit și
este mai mare decât caninul inferior
- prezintă o proeminenţă cervicală vestibulară
pronunţată, urmată de o constricție a marginii
cervicale
- fața orală, foarte convexă, prezintă un cingulum
bine dezvoltat și două creste, una mezială și una
distală
- de la cingulum pornește o creastă longitudinală
spre vârful cuspidului
- pe fața vestibulară este o creastă similară, care
unește vârful cuspidului cu proieminența de la colet
Caninul superior
Caninul superior
CANINII TEMPORARI 
 CANINII TEMPORARI 
Caninul inferior
- mult mai mic și mai puțin voluminos decât caninul
superior deoarece crestele cervicale, vestibulară și
orală sunt mai puțin pronunțate
- mai înalt și mai îngust
- creasta longitudinală linguală este foarte puțin
pronunțată sau chiar absentă astfel încât suprafața
orală este concavă, singura sa convexitate fiind
dată de cingulum
- marginea incizală prezintă doi versanți cu pante
inegale, panta distală a cuspidului este mai mare
decât cea mezială
- rădăcina, pe secțiune, are același aspect
triunghiular rotunjit, ca și caninul superior și este
înclinată spre distal și ușor vestibular
Caninul inferior
Caninul inferior
 MOLARII TEMPORARI
• Trăsături de grup:
- sunt mai mici decât cei permanenți
- diametrul M-D mai mare decât al premolarilor care îi înlocuiesc
- au între 3 si 5 cuspizi cu șanțuri intercuspidiene care se
prelungesc pe fața vestibulară și orală printr-un șant scurt și
puțin adânc și se termină cu o fosetă (M2)
- suprafețele vestibulare și orale coronare sunt convergente
spre ocluzal, începând de deasupra curburii cervicale, astfel
perimetrul suprafeței ocluzale este mai redus
- suprafața vestibulară este mai convergentă decât cea orală,
aspect mai evident la primul molar inferior
- prezintă numeroase canalicule accesorii în podeaua camerei
pulpare
 MOLARII TEMPORARI
• Trăsături de grup:
- rădăcinile sunt divergente și se desprind direct din baza
coroanei
- sunt pluriradiculari, având 2 și 3 rădăcini cu 3-4 canale;
- între rădăcini se găsesc mugurii dinților succesionali
- rădăcinile sunt lungi și subțiri cu pereții radiculari subțiri
- canalele radiculare sunt înguste și sinuoase, adesea
sub formă de panglică
- orificiile de pătrundere în canalele radiculare sunt
dispuse în mod constant la periferia podelei camerei
pulpare
MOLARII TEMPORARI

• Caractere individuale
 MOLARII TEMPORARI
Molarul 1 superior
- poate avea aspect de molar sau de premolar
- proeminenţa mezio-vestibulară de la colet este mai
puţin pronunţată decât la molarul 1 inferior
- faţa mezială este mai lată decât faţa distală
- camera pulpară va avea atâtea coarne pulpare câţi
cuspizi există
- prezintă 3 rădăcini: 2 rădăcini orientate vestibular
şi una orientată palatinal
- cele 2 rădăcini vestibulare pot fi sudate, alteori
rădăcinile disto-vestibulară şi palatinală pot fi
unite
- rădăcina mezio-vestibulară poate prezenta 2
canale
Molarul 1 superior
Molarul 1 superior
Molarul 1 superior
 MOLARII TEMPORARI
Molarul 2 superior
- se aseamănă cu molarul de 6 ani superior
- prezintă 4 cuspizi = 2 vestibulari + 2 palatinali
- prezintă o creasta transversală de smalţ care uneşte
cuspidul mezio–palatinal cu cel disto-vestibular
- prezintă o mică proeminență cervicală mezio-
vestibulară
- prezintă o constricție cervicală
- foarte frecvent prezintă tuberculul Carabelli pe faţa
mezio-palatinală
- prezintă 3 rădăcini: 2 vestibulare şi una palatinală
- cele 2 rădăcini vestibulare pot fi sudate
Molarul 2 superior
Molarul 2 superior
Molarul 2 superior
 MOLARII TEMPORARI
Molarul 1 inferior
- diametrul coronar mezio-distal este mult mai mare
decât diametrul vestibulo-oral
- suprafaţa ocluzală este mai mică, astfel încât se
poate înscrie în perimetrul coronar la colet
- faţa vestibulară prezintă in jumătatea mezială
cervicală tuberculul Zuckerkandl; corespunzător
acestei proeminenţe camera pulpară primite o
prelungire care continuă traiectul acestei
proeminenţe
- faţa mezială are un diametru vestibulo-oral mai
mare decât diametrul vestibulo oral al feţei distale
- suprafaţa ocluzală prezintă 4 cuspizi: 2 linguali mai
proeminenți (mezio-lingual şi disto-lingual) şi 2
vestibulari mai mici (mezio-vestibular şi disto-
vestibular)
 MOLARII TEMPORARI
Molarul 1 inferior
- poate prezenta o creastă transversală
de smalţ ce unește cuspidul mezio-
lingual cu cel mezio-vestibular
- cornul pulpar mezio-vestibular este mai
aproape de suprafaţă
- prezintă 2 rădăcini (mezială şi distală)
şi 4 canale (mezio-vestibular, mezio-
lingual, disto-vestibular, disto-lingual)
Molarul 1 inferior
Molarul 1 inferior
Molarul 1 inferior
 MOLARII TEMPORARI
Molarul 2 inferior
- seamănă foarte bine cu molarul de 6 ani
inferior
- prezintă 5 cuspizi, 3 vestibulari egali ca
mărime şi 2 linguali
- prezintă o convergență a feţei vestibulare mai
puţin pronunţată decât cea a molarului 1
inferior
- camera pulpară prezintă 5 coarne pulpare,
cele meziale sunt mai proeminente
- prezintă 2 rădăcini cu 4 canale
- rădăcina mezială este mai lungă decât cea
distală
Molarul 2 inferior
Molarul 2 inferior
Caria simplă în DT
Principii terapeutice
 Obiective
• Oprirea evoluției procesului carios
• Prevenirea apariției complicațiilor locale și la distanță
• Păstrarea vitalității dentare în vederea asigurării ritmului fiziologic
de resorbție radiculară
• Refacerea morfologică și funcțională a dintelui
↓
Desfășurarea normală a funcțiilor ADM
Particularitățile dinților temporari și implicațiile în
prepararea cavităților

• Grosime mai mică a structurilor dure dentare → cavitatea

se extinde mai mult în suprafață (la obturarea cu
materiale neaderente); risc de deschidere a CP
• CP mai voluminoasă, cu unele coarne pulpare mai
procidente → risc de deschidere a CP
• Contacte strânse și întinse în suprafață între molari →
dificultăți în realizarea extensiei preventive la cavitatea de
clasa a II-a
• Proeminența MV în 1/3 cervicală a molarilor → greutate în
adaptarea matricei
Particularitățile dinților temporari și implicațiile în
prepararea cavităților
Particularitățile dinților temporari și implicațiile în
prepararea cavităților

• Orientarea prismelor de smalț → nu este necesară

bizotarea
• Strat exterior de smalț aprismatic → timp de
demineralizare prelungit (în cazul folosirii materialelor
compozite)
• Modificări regresive o dată cu instalarea resorbției
radiculare → restrâng utilizarea coafajelor pulpare
• Viață limitată pe arcadă → în apropierea timpului de
exfoliere, cavitățile se pot pregăti și obtura mai puțin
riguros, într-un timp mai scurt
Reguli de pregătire
1) Deschiderea procesului carios
2) Exereza dentinei alterate
3) Extensia preventivă
4) Forma de retenție
5) Forma de rezistență
6) Forma de conveniență
7) Finisarea marginilor de smalț ale cavității
Cavitatea de clasa I
• Ori de câte ori este posibil, se vor păstra
crestele de smalț care conferă rezistență
• Vârsta copilului și profunzimea procesului
carios sunt elemente care ghidează
pregătirea cavității
• La copilul mai mic, cu care se colaborează
destul de greu → respectarea minimă a
regulilor de preparare a cavității
• În cazul cavităților profunde → exereza
dentinei alterate prin tehnica excavațiilor
succesive?
Cavitatea de clasa a II-a
Cavitatea verticală
-baza largă, pereții verticali convergenți
spre Oc, perete gingival concav spre Oc
-extensie preventivă până în zonele de
autocurățire
Cavitatea orizontală
-de obicei superficială, datorită apropierii
de suprafață a coarnelor pulpare
-va fi mai superficială în ½ V și mai profundă
Or
-lățimea optimă a istmului va fi ½ din
dimensiunea intercuspidiană la dinții la care
procesul carios nu este extins
Cavitatea de clasa a III-a
-Se prepară mai rar, deoarece
unghiul incizal se fracturează destul
de repede, fiind necesară
prepararea unei cavități de clasa a
IV-a

Cavitatea de clasa a V-a

- Se prepară asemănător cavității de
clasa a V-a de la DP, cu o atenție
mai mare peretelui parapulpar →
evitarea deschiderii CP
Cavitatea de clasa a IV-a
• Se plasează îm 1/3 medie a suprafeței; se evită apropierea de
marginea incizală
• Lățimea cavității nu depășește ½ din diametrul MD al dintelui
• Peretele parapulpar se situează imediat sub JSD
• Zona istmului este largă și unirea dintre cei 2 pereți pulpari se
rontunjește
Tratamentul atraumatic de restaurare
(ART)
• Constă în curățarea cavității cu instrumentar manual și
obturarea cu un material adeziv, care eliberează F
• Rezultatele favorabile obținute încurajează folosirea acestei
tehnici la indivizi cu risc ↑ de carie și la cei cu carie rampantă

Alte indicații:
- La copiii foarte mici (restaurarea cavităților de clasa I)
- Pacienții anxioși
- Pacienții cu handicap mental și/sau fizic
- Pacienții în vârstă, nedeplasabili
 Îndepărtarea dentinei alterate
cu instrumentar manual +
abraziune cu aer (RONDOflex
plus 360)

Refacerea distrucțiilor coronare

– restaurări directe din
compozit
Vă mulțumesc!