LISTA LUI SCHINDLER

-CRONICĂ DE FILM-

Lista lui Schindler reprezintă o dramă istorică regizată de Steven Spielberg în anul 1993.
Fiind ecranizarea romanului non-ficțional, Arca lui Schindler, scris de Thomas Keneally în 1982,
filmul a fost cotat drept una din cele mai bune producții americane cinematografice ale tuturor
timpurilor, deținând 7 Oscaruri, cele mai notabile fiind pentru cel mai bun film şi cea mai bună
coloană sonoră.

Debutul filmului aduce în prim-plan una din cele patru scene color ale filmului, fiind
totodată simbolic. În această etapă, apare celebrarea sabatului de către o familie de evrei; șabatul
fiind o tradiție evreiască sărbătorită în fiecare sâmbătă considerată zi de odihnă.

Cele două lumânări care apar aici reprezintă un simbol pentru evreii din Europa care au
fost uciși și arși în crematorii. Spielberg afirma în legătură cu această primă scenă faptul că: „a
începe filmul cu cele două lumânări aprinse... reprezintă o bază solidă. ; o fărâmă de culoare, o
fărâmă de speranță”1. Atunci când culoarea se estompează, acest aspect anunță pătrunderea într-
o nouă lume, fumul lumânărilor care s-au stins reprezentând corpurile evreilor arși în lagărele
naziste. Deși în mod normal femeile sunt cele care înfăptuiesc aprinderea lumânărilor, în acest caz,
bărbații evrei sunt cei care îndeplinesc acest ritual, semnificând poziția inferioară, de aservire a
acestora în raport cu bărbații arieni.

În opinia mea, celebrarea sabatului în deschiderea filmului ilustrează acel calm resimțit
înaintea furtunii, momentul de liniște dinaintea producerii celei mai mari atrocități a secolului XX,
în timp ce alegerea de a prezenta filmul în alb-negru poate simboliza dorința regizorului de a ilustra
realitatea teribilă a Holocaustului, o realitate lipsită de culoare, deci de viață în general.

Filmul urmărește povestea reală, cutremurătoare a lui Oskar Schindler (Liam Neeson), un
industriaș german care a salvat peste o mie de evrei de la Holocaust, angajându-i în fabricile sale
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. El se folosește de mâna ieftină de lucru a muncitorilor
evrei din lagărele naziste pentru a produce diferite obiecte în fabricile sale, precum: oale, balamale,
dar și cartușe și bombe.

Deși este membru al Partidului nazist, Schindler este îngrozit de ceea ce vede în lagăre, de
modul în care evreii sunt exterminați fără milă, astfel că decide să străbată un drum sinuos în
încercarea de a-i salva pe cât mai mulți dintre aceștia.

1
Anne Thompson, Spielberg and 'Schindler's List': How it came together, Entertainment Weekly, 2020.

1
 Oskar Schindler ajunge în Cracovia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce
Germania a învins armata poloneză după doar două săptămâni, iar evreii locali sunt forțați de
naziști să intre în ghetoul supraaglomerat din Cracovia.

Inițial, dorința lui Schindler era de a face avere, achiziționând o fabrică de produse de email
și angajându-l pe Itzhak Stern pe post de contabil și director adjunct. Acesta din urmă era un evreu
cu multe contacte pe piața neagră și în comunitatea de afaceri evreiască, astfel că îl ajută pe
Schindler să facă rost de finanțarea dorită și, de asemenea, îl va ajuta și în administrarea firmei.

Stern face tot posibilul pentru a aduce la firmă cât mai mulți muncitori evrei capabili de a
presta munca respectivă, dorind astfel să prevină deportarea acestora în lagărele de concentrare
naziste și, implicit, uciderea lor. Între timp, Schindler se bucură de statutul privilegiat pe care îl
deține, „Herr Direktor”, de o situație financiară îmbelșugată și de relații de prietenie cu membrii
Partidului Nazist.

Sublocotenentul nazist Amon Göth (Ralph Fiennes) sosește la Cracovia cu scopul de a

supraveghea construcția lagărului de concentrare din Plaszow. După finalizarea construcției,
acesta ordonă deportarea a două mii de evrei din ghetou la Plaszow, alți aproximativ două mii fiind
uciși pe străzi.
Schindler devine martor la acest masacru halucinant, fiind profund afectat de ceea ce vede.
El obervă îndeosebi o fetiță într-o haină roșie (= a doua scenă color din film) care încearcă să se
ascundă de naziști, fiind mai târziu ucisă. Ea sugerează simbolul pierderii inocenței, purității
omului. Goth devine astfel prototipul teoristului irațional absorbit de putere, brutalizând-o pe
Helen Hirsch (Embeth Davidtz), servitoarea lui și împușcând evrei la întâmplare de pe balconul
vilei sale. În acest context, Schindler are grijă să-și mențină relația de amiciție cu Göth, realizând
influența pe care acesta o avea.

Odată cu trecerea timpului, scopul primordial a lui Schindler se schimbă de la dorința

exclusivă de a face bani la încercarea de a salva cât mai multe vieți posibil, mituindu-l pe Göth și
convingându-l să-i permită construirea unui lagăr propriu. Oferind o mită uriașă, Schindler
primește permisiunea de a întocmi împreună cu Stern celebra „Lista lui Schindler” – o listă care
cuprinde numele a 850 de evrei din lagărul de concentrare de la Plaszow și care urmau să fie
deportați la Auschwitz.

Evreii de pe listă sunt transportați la o fabrică de muniții construită de Schindler la

Brünnlitz, lângă orașul său natal, Zwittau. Aici, Schindler le interzice gardienilor SS să intre fără
permisiunea sa și îi încurajează pe evrei să-și celebreze sabatul evreiesc.

Odată cu trecerea timpului, Schindler realizează că și-a pierdut averea mituind oficiali
naziști și nereușind să producă armament utilizabil tocmai când Germania avea să capituleze în
1945. Astfel, în calitate de membru al Partidului Nazist, Schindler trebuie să-și părăsească fabrica
și să fugă pentru a nu fi capturat de Armata Roșie.

2
 La plecarea sa, muncitorii îi oferă o declarație semnată care atestă rolul său de protector și
salvator a sute de evrei și, de asemenea, îi dau un inel gravat cu un citat talmudic: „Cine salvează
o viață, salvează întreaga lume”. Schindler izbucnește în lacrimi, simțind că ar fi trebuit să facă
mai mult pentru evrei. După această despărțire emoționantă, apare un soldat sovietic care-i anunță
pe evrei că aceștia au fost eliberați.

Epilogul filmului dezvăluie, în imagini color de această dată, supraviețuitorii evrei pe care
i-a salvat Schindler în viața reală. Ei se numesc „Schindlerjuden” (= evreii lui Schindler). Aceștia
îi vizitează mormântul și pun pietre pe marcajul acestuia, acest gest simbolizând semnul tradițional
evreiesc de respect la vizitarea unui mormânt.
Spielberg reușește, așadar, să ne ofere prin intermediul acestui film emoționant o felie de
istorie privită nu doar printr-un filtru obiectiv, cât și unul profund subiectiv, acesta fiind evreu la
rândul său, iar acest fapt conferă poveștii o valoare estetică certă. El se raportează la acest moment
al terorii din istorie prin ochii uimiți ai lui Schindler care își vede atât prietenul neamț, Amon, cât
și soldații SS ucigând evrei în prostie, abuzând de putere.

Lecția pe care Schindler o oferă în acest film este aceea că puterea nu înseamnă crimă, nu
înseamnă că cineva e superior altuia doar fiindcă aparține unei rase diferite și astfel are dreptul de
a decide asupra vieții celor considerați inferiori. Acesta explică faptul că puterea înseamnă a ierta;
să-l ierți pe cel care îți greșește cu scopul de a deveni un om mai bun.

Lista lui Schindler a primit aprecieri atât din partea criticilor de film, cât și a publicului
larg. Americani precum renumita gazdă de talk-show, Oprah Winfrey, sau președintele Bill
Clinton au îndemnat oamenii din lumea întreagă să urmărească acest film2. Liderii mondiali din
multe țări au vizionat acest film, câțiva dintre ei felicitându-l personal pe Spielberg3.

Pe site-ul web de critică de film, Rotten Tomatoes, filmul a primit un rating de aprobare de
98%, nota 9,2/10: „Lista lui Schindler îmbină oroarea abjectă a Holocaustului cu umanismul
tandru marca Steven Spielberg pentru a crea capodopera dramatică a regizorului”4.

Stephen Schiff de la The New Yorker a numit acest film: „cea mai bună dramă istorică
despre Holocaust, un film care își va lua locul în istoria culturală și va rămâne acolo”5.

2
Sara Horowitz, But Is It Good for the Jews? Spielberg's Schindler and the Aesthetics of Atrocity, Indiana
University Press, 1997, p. 119.
3
Alan Mintz, Popular Culture and the Shaping of Holocaust Memory in America. The Samuel and Althea Stroum
Lectures in Jewish Studies. Seattle, University of Washington Press, London, 2001, p. 126.
4
Rotten Tomatoes. Fandango Media, Schindler’s List (1993), February 27, 2021.
5
Stephen Schiff, Seriously Spielberg, The New Yorker, March 21, 1994, p. 98.