ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA

CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL

I. ACŢIUNEA PENALĂ

1. Noţiune- este instrumentul juridic prin intermediul căruia se deduce în faţa

organelor judiciare raportul conflictual de drept penal, în vederea realizării scopului
procesului penal;

2. Obiectul acţiunii penale – art. 14 alin. 1 Cpp- constă în tragerea la răspundere

penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.

3. Subiecţii acţiunii penale

- subiect activ principal- societatea respectiv statul, prin Ministerul Public, cu
dreptul său de tragere la răspunde penală.
- subiect activ secundar- persoana vătămată prin infracţiune, dacă participă în
procesul penal
- subiect pasiv- inculpatul, persoana fizică sau juridică, împotriva căreia a fost
pusă în mişcare acţiunea penală
Se constată că rolurile sunt inversate în ceea ce priveşte subiecţii raportului juridic
de conflict.

4. Trăsăturile acţiunii penale

➢ Acţiunea penală aparţine statului, este publică- statul exercită acţiunea împotriva
celor care comit infracţiuni, prin intermediul organelor stabilite de lege, respectiv
Ministerul Public;
➢ Acţiunea penală este obligatorie - actele necesare desfăşurării procesului penal se
îndeplinesc din oficiu, conform principiului oficialităţii, prevăzut de art. 7 Cpp, cu
excepţiile prevăzute de lege, privind posibilitatea renunţării la urmărirea penală, a

1
condiţionării legată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate, de autorizarea sau
sesizarea organului competent.
➢ Acţiunea penală este indivizibilă- săvârşirea unei infracţiunii dă naştere la o
acţiune penală unică, faţă de toţi participanţii la fapta penală.
Caracterul indivizibil al acţiunii se manifestă şi în cazurile de plângere prealabilă
a persoanei vătămate în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 157 Cod penal,
fapta comisă atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea ei, chiar
dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre aceştia.
➢ Acţiunea penală este individuală (personală)
- răspunderea penală este individuală şi deci şi acţiunea penală este personală,
nimeni nu poate cere să fie subiect pasiv al acţiunii penale alături de inculpat sau în locul
acestuia.
➢ Acţiunea penală este indisponibilă (irevocabilă)- acţiunea penală pusă în mişcare
nu poate fi oprită sau limitată decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. Este
posibilă aplicarea renunţării la urmărirea penală şi a retragerii plângerii, a împăcării
părţilor, a încheierii unui acord de mediere.

5. Momentele acţiunii penale.

➢ Punerea în mişcare a acţiunii penale = înseamnă a efectua actul procesual
prevăzut de lege prin care se declanşează acţiunea penală cu privire la săvârşirea unei
infracţiuni, cu scopul tragerii la răspundere penală. Cele două condiţii, pozitivă şi
negativă, rezultă din următoarele prevederi legale privind punerea în mişcare a acţiunii
penale atunci când:

Art. 15 Cpp- există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană
a săvârșit o infracțiune și nu există cazuri care împiedică punerea în mișcare a acțiunii
penale și exercitarea acesteia.

Art. 309 alin. 1 Cpp-există probe din care rezultă că o persoană a comis o
infracțiune și nu există vreunul din cazurile de împiedicare prevăzute de art. 16 Cpp.
Punerea în mişcare a acţiunii penale se face prin actul de inculpare prevăzut de
lege respectiv:

2
 - ordonanţa procurorului, pe parcursul urmăririi penale, conform art. 309 alin. 1
Cpp;
- declaraţie verbală a procurorului în faţa instanţei de judecată, consemnată în
încheierea de şedinţă atunci când se constată comiterea infracţiunii de audienţă, conform
art. 360 alin. 2 Cpp.
Titularul principal al funcţiei de inculpare este procurorul, el are dreptul de a
pune în mişcare acţiunea penală în majoritatea cazurilor, din oficiu sau la propunerea
organului de cercetare penală.
Momentul începerii procesului penal respectiv al începerii urmăririi penale nu
trebuie confundat cu momentul punerii în mişcare a acţiunii penale.
Urmărirea penală poate fi începută in rem, numai cu privire la fapta săvârşită ori
a cărei pregătire se săvârşeşte, continuarea urmăririi penale se dispune in personam,
când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit
fapta pentru care s-a început urmărirea penală, care dobândeşte calitatea de suspect, pe
când acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare decât în cadrul procesului penal şi se
face in personam, numai cu privire la o persoană determinată.
Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală capătă calitatea de
parte în procesul penal şi se numeşte inculpat.
➢ Exercitarea acţiunii penale
- reprezintă derularea, după momentul punerii în mişcare a acţiunii penale, a
urmăririi penale şi a procedurii de soluţionare a cauzei în faţa instanţei de judecată,
pentru realizarea scopului procesului penal.
Art. 14 alin. 3 Cpp- acţiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului
penal, în condiţiile legii.
Sarcina exercitării acţiunii penale revine procurorului, care poate fi susţinut de
organele de cercetare penală, şi, în anumite cazuri şi de persoana vătămată, în funcţie de
poziţia sa procesuală.
În anumite situaţii, procurorul poate renunţa la exercitarea acţiunii penale, iar
persoana vătămată îşi poate retrage plângerea formulată sau se poate împăca cu
inculpatul.
➢ Stingerea şi epuizarea acţiunii penale

3
 Există situaţii în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau dacă a fost
pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată.
Cazurile în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau dacă a fost pusă în
mişcare nu poate fi exercitată sunt prevăzute în art. 16 Cpp şi sunt clasificate în:
➢ Cazurile în care acţiunea penală este lipsită de temei
a) Art. 16 alin. 1 lit. a Cpp- fapta nu există, în materialitatea ei.
b) Art. 16 alin. 1 lit. b Cpp- fapta nu este prevăzută de legea penală (de ex.
lipseşte tipicitatea obiectivă, fapta este dezincriminată, este o faptă civilă sau o
contravenţie) ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege (lipseşte tipicitatea
subiectivă).
c)Art. 16 alin. 1 lit.c Cpp- nu există probe că o persoană a săvârşit o infracţiune
(acest caz se aplică numai in personam, inclusiv atunci când există un dubiu conform
principiului in dubio pro reo)
d) Art. 16 alin. 1 lit. d Cpp- există o cauză justificativă (de ex. cele generale prev
de art. 19-22 Cp: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau
îndeplinirea unei obligaţii, consimţământul persoanei vătămate sau speciale: art. 272
alin. 2 Cp, art. 277 alin. 4 Cp, art. 320 alin. 5 Cp) sau de neimputabilitate- ( de ex. cele
generale prev. de art. 23 Cp: constrângere fizică şi morală, cazul fortuit,
responsabilitatea, beţia involuntară completă, minoritatea făptuitorului, eroarea de fapt
sau speciale, de ex.: art. 290 alin. 2 Cp).
➢ Cazurile în care acţiunea penală este lipsită de obiect
e) Art. 16 alin. 1 lit. e Cpp- lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate,
autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege
necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.
f) Art. 16 alin. 1 lit. f Cpp– a intervenit amnistia sau prescripția, decesul
suspectului sau al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului sau
inculpatului persoană juridică.
Amnistia înlăturării răspunderea penală pentru fapta săvârşită iar dacă intervine
după condamnare înlătură consecinţele condamnării dar nu produce efecte asupra acţiunii
civile.

4
 Prescripţia înlătură răspunderea penală cu excepţia infracţiunilor de genocid,
contra umanității și de război, de omor și omor calificat, infracțiuni intenționate urmate
de moartea victimei.
În ceea ce priveşte decesul făptuitorului răspunderea penală este strict personală,
nimeni nu poate fi tras la răspundere penală pentru faptele acestuia.
g) Art. 16 alin. 1 lit. g Cpp – a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul
infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit
împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii.
h) Art. 16 alin. 1 lit. h C pp- există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege (de
ex. cele generale: desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului, sau speciale, de ex.
art. 269 alin. 3 Cp, 270 alin. 3 Cp, art. 220 alin. 5 Cpp)
i) Art. 16 alin. 1 lit. i Cpp- există autoritate de lucru judecat.
Împiedicarea produce efecte chiar dacă cauzei definitiv judecate i s-ar da o altă
încadrare juridică.
j) Art. 16 alin. 1 lit. j Cpp-a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat
Transferul de procesuri presupune solicitarea autorităţilor competente ale altui stat
iniţierea unei proceduri sau continuarea acesteia, în cazruile şi condiţiile prevăzute de art.
125-135 din Legea 302 din 2004 privind cooperarea judiciară în materie penală.
Soluţii:
- în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune: clasarea, conform art. 315
alin. 1 lit. a, b Cpp sau renunțarea la urmărirea penală, conform art. 318 Cpp;
- în cursul judecăţii, instanţa poate dispune: achitarea, în cazurile prevăzute în art.
16 lit. a- d Cpp, încetarea procesului penal, în cazurile prevăzute în art. 16 lit. e-j Cpp.

6. Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau a inculpatului-

art. 18 Cpp

Cazuri:
- Intervenția amnistiei antecondamnatorii
- Intervenția prescripției răspunderii penale
- Retragerea plângerii prealabile
- Existența unei cauze de nepedepsire ența unei cauze de neimputabilitate

5
 Efecte:
- nu se poate ajunge la o agravare a situației;
- dacă s-a dispus clasarea, inculpatul nu v-a putea fi ulterior trimis în judecată;
- dacă s-a dispus încetarea procesului penal, nu se poate dispune ulterior
condamnarea;

II. ACŢIUNEA CIVILĂ

1. Noţiune
Acţiunea civilă este instrumentul juridic prin intermediul căruia persoana
vătămată care a suferit un prejudiciu material sau moral prin infracţiune sau succesorii
acesteia solicită repararea acestuia în cadrul procesului penal declanşat ca urmare a
constatării infracţiunii respective.
Particularităţile acţiunii civile în procesul penal sunt:
➢ dreptul la acţiune se naşte ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni;
➢ se exercită de regulă în faţa organelor judiciare penale;
➢ de regulă, se exercită la cererea persoanei prejudiciate prin infracţiune sau a
reprezentanţilor acesteia;
➢ este facultativă în sensul că persoana prejudiciată are latitudinea de a cere
repararea pagubei.

2. Trăsăturile acţiunii civile

➢ acțiunea civilă este privată, persoana care a fost prejudiciată este cea care exercită
acţiunea civilă;
➢ acţiunea civilă este facultativă, disponibilă
-pornirea acţiunii civile se face ca urmare a cererii persoanei prejudiciate, cu excepţia
cazurilor când este pusă în mişcare din oficiu (când cel vătămat este o persoană lipsită de
capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau când instanţa dispune
cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau
restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii);- art. 20, art. 19 alin. 3, art. 25 alin.
2, 3 Cpp;

6
-în timpul procesului penal, până la terminarea dezbaterilor în apel, partea civilă poate
renunţa la pretenţiile sale, fapt ce atrage stingerea acţiunii civile în mod irevocabil, fără a
se putea reveni asupra renunţării şi a se introduce acţiune la instanţa civilă, iar pretenţiile
părţii civile trebuie dovedite- art. 22 Cpp;
-inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un
acord de mediere potrivit legii;
-inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în
parte, pretenţiile părţii civile. În acest caz instanţa obligă la despăgubiri în măsura
recunoaşterii. Pentru pretenţiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe- art. 23
Cpp;
➢ Acţiunea civilă este accesorie acţiunii penale
-acţiunea civilă nu poate fi exercitată în procesul penal decât dacă există acţiune penală.
➢ Acţiunea civilă este divizibilă - poate fi exercitată numai împotriva unuia sau
unora dintre cei care răspund civil.
➢ Acţiunea civilă nu este individuală - poate fi îndreptată nu numai împotriva
inculpatului, ci şi a părţii responsabile civilmente sau a succesorilor acesteia.
➢ Acțiunea civilă este patrimonială, poate fi transmisă pe cale convenţională, cu
limitările prevăzute în art. 20 alin. 7 Cpp, legate de momentul transmiterii sau pe
cale succesorală.

3. Obiectul acţiunii civile în procesul penal

- Art. 19 Cpp- tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi, eventual, a părţii
responsabile civilmente, ca urmare a constituirii ca parte civilă, constând în repararea
prejudiciului material şi moral provocat ca urmare a săvârşirii faptei care face obiectul
acțiunii penale.
Repararea pagubei produse prin infracţiune se poate face astfel :
► în natură;
► prin plata unor despăgubiri băneşti, atunci când repararea în natură nu este
posibilă.
Repararea în natură are loc prin :

7
➢ restituirea lucrurilor – conform art. 255 Cpp, procurorul, judecătorul de drepturi
şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată pot dispune
restituirea lucrurilor ridicate de la suspect sau inculpat ori de la persoana care le avea în
păstrare, dacă acestea sunt proprietatea persoanei vătămate sau a altei persoane ori au fost
luate pe nedrept din posesia sau detenţia acestora şi dacă prin restituire nu se stinghereşte
stabilirea situaţiei de fapt şi justa soluţionare a cauzei, cu obligaţia pentru cel căruia îi
sunt restituite să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.
➢ prin restabilirea situaţiei anterioare- instanţa de judecată poate lua măsuri de
restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii dacă schimbarea situaţiei a rezultat
prin comiterea infracţiunii iar restabilirea este posibilă- art. 256 Cpp
➢ prin desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris
➢ prin orice alt mijloc de reparare în natură
Repararea prin plata unor despăgubiri băneşti:
- repararea pagubei se face prin plata unei despăgubiri băneşti atunci când
repararea în natură nu este cu putinţă;
- cuprinde suma de bani care acoperă prejudiciul efectiv cauzat (damnum
emergens) şi folosul de care a fost lipsită partea civilă (lucrum cessans);
- poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor
morale, conform legii civile;

4. Subiecţii acţiunii civile în procesul penal

Subiectul activ- persoana fizică sau juridică care a suferit prejudiciul material sau
moral produs prin infracţiune, constituită parte civilă;- art. 19 alin. 2 Cpp
-succesorii în cazul decesului persoanei fizice prejudiciate sau a reorganizării,
desființării, dizolvării persoanei juridice prejudiciate;- art. 19 alin. 2 Cpp
- reprezentanţii legali pentru persoanele lipsite da capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă;- art. 19 alin. 3 Cpp
- procurorul atunci când exercită acțiunea civilă, pentru persoanele lipsite da
capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă - art. 19 alin. 3 Cpp
Subiectul pasiv- inculpatul şi partea responsabilă civilmente;- art. 19 alin. 2 Cpp

8
 - succesorii în drepturi în caz de reorganizare, desființare sau
dizolvare a părții responsabile civilmente- art. 24 Cpp;

5. Exercitarea acţiunii civile

Condiţii pentru exercitarea acţiunii civile în procesul penal
➢ Să existe o constituire legală de parte civilă în procesul penal sau acțiunea civilă
să fie exercitată în numele persoanei prejudiciate;
➢ Să se fi comis o faptă ilicită;
➢ Infracţiunea trebuie să producă un prejudiciu material sau moral (prejudiciul să fie
cert, când paguba sub aspectul existenţei sale este sigură şi poate fi evaluată, în
această situaţie fiind cel actual, constatat, pentru cel viitor, acesta este cert numai
când este susceptibil de evaluare, să nu fi fost reparat;
➢ Între infracţiunea săvârşită şi paguba reclamată să existe un raport de cauzalitate;
➢ Să existe vinovăție în producerea prejudiciului prin fapta ilicită.
Dreptul de opţiune în exercitarea acţiunii civile
- are în vedere posibilitatea persoanei fizice vătămate, cu capacitate deplină de exerciţiu,
sau a persoanei juridice de a-şi valorifica pretenţiile civile ce rezultă din infracţiune pe
două căi: penală sau civilă.
- dacă acţiunea civilă se exercită de procuror dreptul la opţiune nu îşi are aplicabilitate.
- dreptul de opţiune este, în principiu, irevocabil, adică o dată aleasă una din căi aceasta
nu mai poate fi părăsită, electa una via non datur recursus ad alteram.
Excepţii:
➢ dacă acţiunea civilă a fost pornită şi se exercită în cadrul procesului penal,
partea civilă poate părăsi calea penală şi să se adreseze instanţei civile în următoarele
cazuri :
a) când procesul penal a fost suspendat indiferent dacă suspendarea a avut loc în
faza de urmărire penală sau de judecată.
b) când s-a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală.
c) când instanţa a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.
d) când acţiunea civilă a fost respinsă ca inadmisibilă

9
➢ dacă acţiunea civilă a fost pornită şi se exercită în faţa instanţei civile, partea
civilă poate părăsi această instanţă şi să se adreseze organelor de urmărire penală sau
instanţei de judecată atunci când :
a) punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior pornirii acţiunii civile,
iar instanţa civilă nu a pronunţat încă o hotărâre, chiar nedefinitivă;
b) când procesul penal a fost reluat după suspendare, iar instanţa civilă nu a
pronunţat încă o hotărâre, chiar nedefinitivă.
Pornirea şi exercitarea acţiunii civile la instanţa penală
- prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă contra inculpatului şi a părţii
responsabile civilmente, în tot cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei până la începerea
cercetării judecătorești- art. 20 Cpp;
- de procuror - când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cu respectarea regulilor prevăzute de art. 20
alin.1, 2 Cpp- art. 19 alin. 3 Cpp.
- dacă nu sunt respectate condiţiile din art. 20 alin. 1, 2 Cpp, persoana vătămată
sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal,
putând introduce acţiune la instanţa civilă.
- introducerea părții responsabile civilmente- conform art. 21 alin. 1 Cpp şi a
deciziei nr. 257/2017 a Curții Constituționale, prin care s-a apreciat că sintagma „în
termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 Cpp” din cuprinsul art. 21 alin. 1 Cpp este
neconstituţională, se poate face la cererea părţii civile ori a succesorilor acesteia, cel
târziu în procedura de cameră preliminară;
- acţiunea civilă exercitată în procesul penal sau în procesul civil este scutită de
taxa de timbru;- art. 20 alin. 8 Cpp
- ea implică şi dovedirea pagubei suferite, cu excepţia situaţiei când survine
recunoaşterea pretenţiilor de către inculpat.
Exercitarea acţiunii civile la instanţa civilă se poate realiza, conform art. 27 Cpp, atunci
când:
- persoana vătămată sau succesorii acesteia nu s-au constituit parte civilă în
procesul penal. Judecata în faţa instanţei civile se suspendă după punerea în mişcare a

10
acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de
un an;
- persoana vătămată sau succesorii acesteia s-au constituit parte civilă în procesul
penal, dar instanţa penală, prin hotărâre definitivă, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă;
- acţiunea civilă a fost exercitată de procuror şi s-a constatat din probe noi că
paguba nu a fost integral reparată prin hotărârea definitivă a instanţei penale;
- acţiunea civilă are ca obiect repararea pagubelor care s-au născut ori s-au
descoperit după constituirea ca parte civilă.
Rezolvarea acţiunii civile în procesul penal- art. 25 Cpp.
-Instanţa poate admite în tot sau în parte acțiunea civilă atunci când dispune:
condamnarea, amânarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, achitarea conform art. 16 alin
1 lit. b teza a II-a, art. 16 lit. d Cpp, încetarea procesului penal conform art. 16 alin. 1 lit. f
(prescripția răspunderii penale) și h Cpp;
- Instanţa respinge acțiunea civilă- când este neîntemeiată sau inadmisibilă și dispune:
condamnarea, amânarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, achitarea conform art. 16 alin
1 lit. b teza a II-a, art. 16 lit. d Cpp, încetarea procesului penal conform art. 16 alin. 1 lit. f
(prescripția răspunderii penale) și h Cpp;
- întotdeauna ca neîntemeiată când achitarea s-a pronunţat
pentru cazurile prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. a, c Cpp;
- Instanţa lasă nesoluționată acţiunea civilă- când dispune achitarea conform art.
16 alin. 1 lit. b teza I, când dispune încetarea procesului penal conform art. 16 alin. 1 lit.
e, f (cu excepția prescripției răspunderii penale), acordul de recunoaştere a vinovăţiei
conform art. 486 alin. 2 Cpp, lipsă opțiune moștenitori conform art. 25 alin. 6 Cpp.
-Instanţa constată stinsă acțiunea civilă –în cazul intervenirii împăcării, art. 16
alin. 1 lit. g teza a II a Cpp, art. 159 alin. 2 Cpp, sau a unui acord de mediere;
-Instanța disjunge acțiunea civilă și dispune soluționarea separată a acesteia,
atunci când prin aceasta se depăşeşte durata rezonabilă a procesului, prin încheiere
definitivă. Soluţionarea rămâne în competenţa instanţei penale, iar probele administrate
până la disjungere pot fi folosite. - art. 19 alin. 4, art. 26 Cpp.
Raportul dintre acţiunea civilă şi acţiunea penală- art. 28 Cpp.

11
- dacă acţiunea penală se rezolvă separat şi înaintea acţiunii civile, hotărârea definitivă a
instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la
existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o;
- dacă acţiunea civilă a fost soluţionată definitiv de instanţa civilă, înaintea acţiunii
penale, hotărârea definitivă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare
penale cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia;

Bibliografie:
Constituţia României
Codul de procedură penală
Legea nr.303/2004, Legea nr.304/2004, Legea nr.317/2004;
A.Andone Bontaş, G. Bodoroncea, M. Bulancea, V. Constantonescu, D. Grădinaru, C. Jderu, I. Kuglay, C.
Meceanu, L. Postelnicu, I. Tocan, A.R. Trandafir, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole,
Editura CH Beck, Bucureşti, 2015;
I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedura penala, Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti,
2014
M. Udroiu, Procedura penala. Partea generala. Noul Cod de procedură penală, Ed. CH Beck, Bucureşti,
2019;
N. Volonciu, A.S.Uzlau, R. Morosanu, G. Tudor, D. Atasiei, D. Gradinaru, C. Voicu, C. Ghigheci, V.
Vaduva, T. V. Gheorghe, C. Chiriţă, Noul cod de procedură penală comentat, Editura Hamangiu,
Bucureşti, 2014;

12