In creatia lui Aureliu Busuioc se remarca in mod deosebit o seama de poezii, al caror mesaj este

exprimat prin situatii neordinare, profund conflictuale. De exemplu, Un om a vorbit cu marea...,

o parabola a curajului omenesc, a dorintei nestavilite a omului de a invinge in confruntarea cu
fortele oarbe ale naturii si, prin extensiune, ale vietii in general.

Titlul : Simbol al dinamicii vieţii. Totul se iveşte din mare şi totul se întoarce în ea: loc al
zămislirilor, al transformărilor şi al renaşterilor. Apă în mişcare, marea simbolizează o situaţie a
incertitudinii, a îndoielii, a nehotărîrii, situaţie care se poate încheia bine sau rău. Marea este
deopotrivă o imagine a vieţii şi a morţii. Dar atunci cînd este agitată, marea este întinderea
nesigură, de a cărei traversare primejdioasă este condiţionată ajungerea la ţărm.

Mesajul :

A omului care, suferind naufragiu in mijlocul apelor adanci, a indraznit sa-i strige marii
zbuciumate: O, mare nebuna!/ Au n-am sa te-nfrang? Omul purcede la confruntarea, pe viata si
pe moarte, cu stihia marii: Bratele tari fluturand/ precum albe aripe,/ Iata-le sus,/ peste
spume,/ ca iar sa dispara apoi./ Ore se strang,/ ore se fac nesfarsitele clipe:/ Valuri,/ o, valuri
nebune!/ Au nu-s eu/ mai tare ca voi?! Poetul exprima in mod metaforic lupta omului cu
rechinii, care de altfel nu sunt numiti in episodul nemijlocit al luptei.

Rechinii simbolizează puterea, agresivitatea, furia, amenințările

Cand omul se afla aproape de victorie ( Tarmul,/ e tarmul aproape./ Aproa pe./ Viata./ Si
somnul... ), ceva se intampla ( Si viata, si somnul, si som... ), omul nu-si duce la capat gandul, ba
nici cuvantul abia inceput si... nu mai vorbeste cu marea/ un om... . Omul fiind invins, abia acum
autorul ii numeste pe acei care i-au stat in cale si l-au rapus: Valuri/ isi ling de pe albul nisipu lui
sarea./ Nu,/ n-au fost ele:/ rechinii/ ce- adulmeca noi sfar maturi de catarg.// O, cum le place
rechinilor marea!/ Marea/ cu oameni ce-noata departe/ in larg . Poezia e un imn inchinat
omului care nu s-a lasat intimidat de maretia si zbuciumul turbat al marii, altfel zis n-a cedat in
fata greutatilor vietii, in fata problemelor complicate, inclusiv in fata celor care il depasesc. Un
imn in forma de parabola, cu versuri de o concretitudine vizuala, picturala, cu epitete si
comparatii ca racterizante si originale: Marea rasufla adanc,/ zbuciumat,/ ca un zimbru-n
zabale./ Valuri/ cu creste de creta/ in crunta armata se strang... .

zimbrul simbolizează identitatea colectivă a neamului românesc. Mândru și puternic, Zimbrul

ne învată șă trecem cu fruntea sus chiar și prin cele mai grele momente ale vieții și, mai ales, să
renaștem după fiecare dintre ele.

Un imn incercarii omului de a se salva, de vreme ce, chiar si daca n-ar fi cutezat sa inoate spre
tarm in urma naufragiu lui, moartea ii era iminenta.