Note de curs

CONTRACTELE COMERCIALE SPECIALE

Contractul de vânzare-cumpărare comercială

Contractul de vânzare-cumpărare reprezintă actul juridic cel mai des întâlnit în
activitatea comercială, fiind obiectul unei ample reglementări legale.Codul civil cuprinde numai
anumite norme juridice prin care se reglementează aspecte specifice vânzării-cumpărării (art.1650-
1762):preţul vânzării,transferul dreptului de proprietate şi al riscurilor,obligaţiile părţilor etc.
Comercialitatea contractului de vânzare-cumpărare
Sub aspectul structurii, vânzarea-cumpărarea comercială este similară vânzării-cumpărării
civile;în ambele cazuri este vorba de un contract prin intermediul căruia se transmite proprietatea
unui lucru în schimbul unui preţ. Ceea ce deosebeşte vânzarea-cumpărarea comercială de cea civilă
este funcţia economică a contractului şi anume interpunerea în schimbul bunurilor.Această funcţie
conferă vânzării cumpărării caracterul comercial. Având în vedere aceasta deosebire exista reguli
speciale referitoare la obiectul şi finalitatea vânzării-cumpărării comerciale.
a) Condiţiile legale ale vânzării-cumpărării comerciale
Sunt considerate fapte de comerţ cumpărările de producte sau de mărfuri spre a se revinde
fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria. Are aceeaşi
valoare şi cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale statului sau alte titluri de credit care
circulă în comerţ.De asemenea, sunt fapte de comerţ vânzările de producte, vânzările şi
închirierile de mărfuri în natură sau. prelucrate şi vânzările de obligaţiuni ale statului sau alte
titluri de credit care circulă în comerţ, când au fost cumpăraţi în scop de revânzare sau închiriere
Mărfurile sunt produse ale muncii destinate schimbului, prin vânzare-cumpărare.
Productele sunt produsele naturale ale pământului, care se obţin prin cultură sau exploatare directă
(de ex.cerealele,legumele,etc)sau produsele animalelor (laptele,lâna,etc.).Titlurile de credit sunt
înscrisuri în baza cărora titularii au calitatea să exercite drepturile specificate în cuprinsul lor.
Întrucât documentele încorporează drepturi, titlurile de credit pot fi obiect al dreptului de
proprietate, precum şi al unor operaţii juridice, între care şi vânzarea-cumpărarea.
Cumpărarea este făcută în scop de revânzare sau închiriere, iar vânzarea este precedată de
o cumpărare făcută în scop de revânzare.Legea nu cere ca bunul cumpărat să fie vândut în forma
în care a fost cumpărat, bunul poate fi revândut şi după ce a suferit unele transformări.
b) Trasăturile caracteristice ale vânzării-cumpărării comerciale.
Trăsătura specifică a vânzării-cumpărării comerciale este intenţia de revânzare;
cumpărarea este făcută în scop de revânzare sau închiriere, iar vânzarea este precedată de o
cumpărare făcută în scop de revânzare. Pentru a fi considerată o trăsătură distinctivă a vânzării-
cumpărării comerciale, intenţia de revânzare sau închiriere trebuie să îndeplinească trei condiţii:
a) intenţia de revânzare sau închiriere trebuie să existe la data cumpărării
b) intenţia de revânzare sau închiriere trebuie să fie exprimată de cumpărător, adică să fie
cunoscută de contractant;
c) intenţia de revânzare sau închiriere trebuie să privească bunul cumpărat.
Definiţia şi caracterele juridice ale contractului pe vânzare-cumpărare comercială
Definiţie. Contactul de vânzare-cumpărare comercială este definit de art.1650 Cod civil:
Vânzarea este acel contract prin care vânzătorul transmite sau,după caz,se obligă să transmită

1
cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl
plătească.
Caracterele juridice
Din definiţie rezultă caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumpărare comercială:
a) contractul este bilateral (sinalagmatic), adică dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor
părţi contractante;
b)contractul este cu titlu oneros, ceea ce înseamnă că ambele părţi urmăresc obţinerea unor
foloase patrimoniale;
c) contractul este comutativ; existenţa şi întinderea obligaţiilor asumate de către părţi sunt
certe şi cunoscute chiar de la momentul încheierii contractului;
d) contractul este consensual; se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor
contractante; vinderea este perfectă între părţi "îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra
preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul nu se va fi numărat";
e) contractul este translativ de proprietate; prin contract se transmite dreptul de proprietate
asupra lucrului vândut de la vânzător la cumpărător.
Condiţiile pentru validitatea contractului de vânzare-cumpărare comercial
Pentru a fi valabil încheiat, contractul de vânzare comercială, trebuie să îndeplinească
anumite condiţii de existenţă:
Consimţământul părţilor. Promisiunea de vânzare
a)Consimţământul părţilor.Încheierea contractului de vânzare-cumpărare comercială
implică un acord de voinţă al părţilor,în sensul transmiterii de la vânzător la cumpărător a dreptului
de proprietate asupra unui bun, în schimbul unui preţ.Condiţiile în care trebuie să se manifeste
voinţa părţilor pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare comercială sunt cele prevăzute
de lege pentru încheierea oricărui contract.
b) Promisiunea de vânzare.
Promisiunea unilaterală de vânzare. Primind oferta de vânzare a unui bun, beneficiarul poate
să o accepte, caz în care se încheie contractul de vânzare-cumpărare, sau poate să o refuze, caz în
care contractul nu se încheie, oferta putând fi făcută altei persoane.
Promisiunea bilaterala de vânzare. În cazul promisiunii bilaterale de vânzare, promitentul se
obligă să vândă, iar beneficiarul se obligă să cumpere un anumit bun, în baza unui contract de
vânzare-cumpărare care se va încheia în viitor.Promisiunea bilaterală de vânzare este un
antecontract prin care ambele părţi se obligă să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare
având ca obiect bunul promis.(obligaţie"a face").
Capacitatea părţilor
Art.1652 Cod civil stabileşte principiul potrivit căruia “pot cumpăra şi vinde toţi cărora nu
le este oprit prin lege".Orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale de capacitate privind
îricheierea actelor juridice poate să încheie un contract de vânzare-cumpărare comercială, afară
de cazul când legea îi interzice încheierea unui atare contract.În materia vânzării-cumpărării
comerciale,capacitatea este regula, iar incapacitatea reprezintă o excepţie care operează numai în
cazurile expres prevăzute de lege.
a) Incapacităţi speciale privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare comercială.
a.l. Interdicţia încheierii contractului de vânzare-cumpărare între soţi;
a.2.Interdicţia încheierii contractului de vânzare-cumpărare între tutore şi minorul de sub tutela sa;
a.3.Interdicţia cumpărării de către mandatari a bunurilor pe care au fost împuterniciţi să le vândă;

2
a.4.Interdicţia cumpărării de către persoanele care administrează bunurile statului sau ale unităţilor
administrativ-teritoriale şi de funcţionarii publici, a bunurilor pe care le administrează( bunuri care
se vând prin mijlocirea lor);
a.5.Interdicţia încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către persoanele care îndeplinesc
anumite funcţii în organele statului ;
b) Interdicţii speciale de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare comercială.
b.l.Interdicţia încheierii de către prepus a unor operaţiuni de natura comerţului cu care este
însărcinat;
b.2.Interdicţia încheierii de către asociaţii cu răspundere nelimitată a unor operaţiuni care ar atinge
interesele societăţii comerciale.
Obiectul contractului
Lucrul vândut. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinescă lucrul vândut..Contractul de
vânzare-cumpărare comercială poate avea ca obiect lucrurile mobile corporale sau incorporale,
lucrurile prezente ori viitoare, lucrurile determinate sau determinabile. Bunurile imobile nu pot
constitui obiectul contractului de vânzare-cumpărare comercială; actele de vânzare-cumpărare
privind aceste bunuri sunt acte juridice civile.Oricare ar fi lucrul vândut, pentru a fi considerat
obiectul obligaţiei vânzătorului şi obiectul contractului de vânzare-cumpărare, el trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii: să se afle în circuitul civil; să existe în momentul încheierii
contractului/să existe în viitor; să fie determinat sau determinabil; să fie proprietatea vânzătorului.
Preţul vânzării.Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească preţul.Pentru încheierea
contractului de vânzare-cumpărare, părţile trebuie să cadă de acord nu numai asupra lucrului
vândut, ci şi asupra preţului, care este obiectul prestaţiei cumpărătorului. Preţul este suma de bani
pe care cumpărătorul o dă vânzătorului în schimbul lucrului. Pentru a putea fi obiect al contractului
de vânzare-cumpărare, preţul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie stabilit în bani;
să fie determinat sau determinabil; să fie real.
a. Preţul să fie stabilit în bani.Legea nu prevede în mod expres o atare condiţie. Este
îndeobşte admis că stabilirea preţului în bani este de esenţa contractului de vânzare-cumpărare.
b. Preţul să fie determinat sau determinabil.Pentru a putea fi obiect al contractului de
vânzare-cumpărare, se cere ca preţul să fie precizat în contract. Prin stabilirea preţului se poate
cunoaşte întinderea obligaţiei asumate de către cumpărător. Preţul vânzării trebuie convenit de
către părţi în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare (art.1662C.civ.),respectiv
stabilirea preţului nu poate să depindă de voinţa exclusivă a uneia dintre părţi şi nici nu poate fi
lăsată la aprecierea ulterioară a părţilor
Preţul este determinat când în contract s-a precizat în concret suma de bani datorată pentru
lucrul vândut (de exemplu 10.500 lei).
Preţul este determinabil în cazul când în contract s-au prevăzut anumite elemente cu
ajutorul cărora se va stabili în viitor cuantumul preţului.Un contract care cuprinde un preţ
determinabil este perfect valabil. Vânzarea pe un preţ nedeterminat în contract este valabil dacă
părţile au convenit asupra unui mod de a-l determina în urmă. Preţul vânzării poate fi determinat
de către părţi şi prin trimiterea la preţul legal,dacă un atare preţ există;
c.Preţul să fie real. Prețul în contractul de vânzare-cumpărare comercială, trebuie să fie
real,adică să existe efectiv şi să se plătească de către cumpărător.Potrivit legii, preţul vânzării este
real dacă el este sincer şi serios (art.1660 C.civ.).Elementele noţiunii de preţ serios au caracterul
unei situaţii de fapt şi deci ele sunt lăsate la aprecierea instanţei judecătoreşti. Dacă preţul stabilit
de părţi este fictiv sau derizoriu, contractul de vânzare-cumpărare este nul, deoarece obligaţia

3
cumpărătorului, în lipsa preţului sau a caracterului său derizoriu este fără obiect, iar obligaţia
vânzătorului este fără cauză.
Efectele contractului de vânzare-cumpărare comercială
Prin încheierea sa în condiţiile legii, contractul de vânzare-cumpărare comercială produce
efecte juridice. Principalul efect al contractului de vânzare-cumpărare îl constituie transmiterea
dreptului de proprietate asupra lucrului de la vânzător la cumpărător.Din contractul de vânzare-
cumpărare se nasc obligaţii în sarcina părţilor în legătură cu lucrul vândut şi preţul vânzării.
Transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor de la vânzător la cumpărător
Contractul de vânzare-cumpărare este un contract translativ de proprietate asupra lucrului
de la vânzător la cumpărător.
Regulile generale stabilite de Codul civil.Potrivit Codului civil, de regulă, transmiterea
dreptului de proprietate operează în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. În
anumite cazuri, dreptul de proprietate se transmite ulterior încheierii contractului, după
îndeplinirea unor cerinţe ale legii.
Regula transmiterii de drept a proprietăţii.Codul civil instituie regula potrivit căreia
transmiterea asupra lucrului vândut de la vânzător la cumpărător operează de drept, din chiar
momentul încheierii contractului. Această regulă este concretizarea, în materia contractului de
vânzare-cumpărare, a principiului general potrivit caruia "în contractele ce au ca obiect translaţia
proprietăţii, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul
consimţământului părţilor.Odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra lucrului se
transmit de la vânzător la cumpărător şi riscurile.
În caz de pieire fortuită a lucrului vândut,chiar înainte de predare,riscul va fi suportat de
către cumpărător(res perit domino). Regula transmiterii de drept a proprietăţii în contractul de
vânzare-cumpărare operează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: contractul să fie
valabil încheiat, vânzătorul să fie proprietarul lucrului, lucrul vândut să fie un bun individual
determinat. Transmiterea de drept a proprietăţii, nu are caracter imperativ, ci dispozitiv. Drept
urmare, părţile pot deroga de la această regulă, în sensul transmiterii dreptului de proprietate numai
la predarea lucrului ori la plata preţului sau la împlinirea unui termen ori a unei condiţii.
Obligaţiile părţilor
Obligaţiile vânzătorului. Potrivit Codului civil, vânzătorul are două obligaţii: să predea
lucrul cumpărătorului şi să răspundă pentru lucru(să îl garanteze pe cumpărător în privinţa lucrului
dobândit).În afara obligaţiilor principale ale vânzătorului(art.1671C.civ.) părţile, prin acordul lor
de voinţă, pot conveni şi alte obligaţii în sarcina vânzătorului. Datorită caracterului supletiv al
dispoziţiilor civile incidente, părţile pot aduce modificări obligaţiilor reglementate de lege.
Obligaţia de a preda lucrul vândut. Noţiunea şi cuprinsul obligaţiei de predare.Prin
predare se înţelege punerea efectivă a lucrului la dispoziţia cumpărătorului, astfel încât acesta să
poată să-şi exercite toate prerogativele pe care i le conferă dreptul de proprietate asupra lucrului.
Obiectul obligaţiei de predare îl constituie lucrul vândut, asupra căruia au convenit părţile
contractante; bunul individual determinat trebuie predat în starea în care se afla în momentul
încheierii contractului.
Obligaţia de predare cuprinde şi accesoriile lucrului şi tot ceea ce ţine de folosirea normală
a acestuia (art. 1672 C. civ.); ea cuprinde şi obligaţia de a conserva lucrul până la predare.
Modul de executare a obligaţiei de predare.Predarea bunurilor care fac obiectul contractului
de vânzare-cumpărare comercială poate fi o predare reală sau simbolică.Predarea reală se
realizează când bunurile sunt puse efectiv la dispoziţia cumpărătorului sau predate cărăuşului
pentru a le transporta. Predarea simbolică se realizează diferit, în funcţie de situaţia în care se află

4
bunurile.In cazul bunurilor depozitate în docuri, antrepozite, silozuri, etc, predarea bunurilor se
efectuează prin înmânarea recipisei de depozit către cumpărător. Dacă bunurile se află în cursul
călătoriei pe apă, predarea se poate realiza prin remiterea poliţei de încărcare (conosamentul).
Bunurile se predau cumpărătorului însoţite de factură, în care sunt precizate elemente
precum: cantitatea, calitatea, preţul, etc. Factura constituie un mijloc de probă, în caz de litigiu și
poate fi transmisă şi separat. Pofactura.
Termenul la care se face predarea.Lucrul vândut trebuie predat la termenul convenit de
către părţile contractante. Dacă părţile nu au stabilit un termen, predarea se va face potrivit
principiilor generale, imediat după realizarea acordului de voinţă sau la cererea cumpărătorului.
Locul unde se face predarea.Predarea lucrului se execută la locul arătat prin contract de
către părţile contractante. Dacă contractul nu cuprinde nici o prevedere în acest sens, predarea
trebuie să se facă la locul care ar rezulta din natura operaţiunii ori din intenţia părţilor contractante.
Suportarea cheltuielilor predării.Dacă părţile din contract nu au convenit altfel,cheltuielile
aferente predarii lucrului vândut (cântărire,măsurare,numărare etc.)sunt suportate de catre
vânzător, iar cheltuielile aferente ridicarii bunului (încărcare,descărcare,transport etc.) sunt în
sarcina cumpărătorului.
Obligaţia de garanţie contra evicţiunii.Potrivit art.1695 C.civ.,vânzătorul răspunde pentru
evicţiunea totală sau parţială a lucrului şi pentru sarcinile care grevează lucrul vândut şi nu au fost
declarate la încheierea contractului.Prin evicţiune se înţelege pierderea dreptului de proprietate
asupra lucrului, total sau în parte,ori tulburarea cumpărătorului în exercitarea dreptului de
prorietate, rezultând din valorificarea de către terţ a unui drept asupra lucrului vândut, drept care
exclude dreptul dobândit de cumpărător în temeiul contractului de vânzare-cumpărare.
Garanţia contra viciilor lucrului.Potrivit art.1695 C.civ.,vânzătorul va răspunde pentru
viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă din cauza acestora lucrul nu este bun de întrebuinţat,după
destinaţia sa,sau întrebuinţarea sa este atât de micşorată, încât se poate presupune că cumpărătorul
nu l-ar fi cumpărat, sau nu ar fi dat preţul achitat, dacă ar fi cunoscut viciile lucrului.
În concepţia Codului civil, vânzătorul răspunde numai pentru viciile ascunse, nu şi pentru
viciile aparente ale lucrului. Viciile ascunse sunt acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau
fi descoperite la predare, folosind mijloace obişnuite de verificare şi care fac lucrul impropriu
întrebuinţării potrivit destinaţiei sale sau îi micşorează întrebuinţarea.
Pentru a exista obligaţia de garanţie contra viciilor lucrului trebuie îndeplinite mai multe
condiţii.În primul rând, vânzătorul datorează garanţie numai pentru viciile ascunse, adică pentru
acele lipsuri calitative ale lucrului care nu puteau fi descoperite la predare cu mijloacele obişnuite
de verificare. Pentru viciile aparente, de care cumpărătorul putea lua conoştinţă, vânzătorul nu
răspunde.În al doilea rând, vânzătorul răspunde numai dacă viciile ascunse existau în momentul
vânzării.Existenţa viciilor în momentul vânzării nu trebuie confundată cu existenţa în acest
moment a defectelor, adică a manifestărilor exterioare ale viciilor.În momentul vânzării trebuie să
existe viciile (cauza), chiar dacă defectele (efectul) apar ulterior acestui moment; În al treilea rând,
vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului numai dacă acestea sunt grave, adică
datorită lor lucrul devine impropriu întrebuinţării potrivit destinaţiei sau îi micşorează
întrebuinţarea în aşa măsură, încât să se poată presupune că dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul
nu ar fi încheiat contractul sau ar fi plătit un preţ mai mic.
Garanţia calităţii produselor pentru protecţiei consumatorilor.Pentru protecţia intereselor
economice ale consumatorilor, a fost instituit un nou cadru juridic al asigurării calităţii produselor
şi serviciilor, care reglementează răspunderea agenţilor economici pentru calitatea produselor.

5
 a. Răspunderea pentru calitatea produselor în termenul de garanţie.Consumatorii au
dreptul de a pretinde agenţilor economici remedierea sau înlocuirea gratuită a produselor obţinute,
precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul
termenului de garanţie sau de valabilitate. În termenul de garanţie sau de valabilitate a produselor,
agentul economic răspunde pentru toate deficienţele constatate în cadrul acestui termen, fără a se
face vreo distincţie între viciile aparenţe şi viciile ascunse.
Termenul de garanţie este definit ca limita de timp, stabilită de producător, în cadrul căreia
produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile calitative prescrise, iar cumpărătorul are
dreptul la remedierea sau înlocuirea gratuită a acestuia, dacă deficienţele nu-i sunt imputabile.
Termenul de valabilitate priveşte produse care pot fi folosite numai într-un anumit termen
(produse alimentare,farmaceutice,cosmetice) reprezintă limita de timp, stabilită de producător,în
care produsul poate fi consumat şi în care acesta trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative
prescrise, dacă au fost respectate condiţiile de transport,manipulare, depozitare şi consum. Atât
termenul de garanţie cât şi termenul de valabilitate,curg de la data dobândirii produsului de către
consumator,înlocuirea produselor cu deficienţe calitative cu alte produse corespunzătoare calitativ
ori restituirea preţului produselor se face imediat după constatarea imposibilităţii folosirii
produselor, dacă această situaţie nu este imputabilă consumatorului.În cazul remedierii sau al
înlocuirii produselor necorespunzătoare calitativ, consumatorul poate solicita plata de despăgubiri,
în condiţiile stabilite în contract sau în lege.
b. Răspunderea pentru calitatea produselor pentru durata medie de utilizare a acestora
După expirarea termenului de garanţie, consumatorii pot pretinde remedierea sau
înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate,urmare a
unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.Expirarea termenului de garanţie
nu duce la încetarea răspunderii comerciantului pentru calitatea produselor,care va răspunde în
continuare, dar pentru viciile ascunse ale produselor apărute în perioada medie de utilizare a
produselor în cauză.
Obligaţiile cumpărătorului
Obligaţia de plată a preţului. Data plăţii preţului.Preţul se plăteşte la diata convenită de părţi
în contract. în lipsa unei stipulaţii contractuale, preţul trebuie plătit în momentul predării lucrului
de către vânzător (art. 1719 C. civ.).
Locul plăţii preţului.Plata preţului se face la locul determinat de părţi în contract. În absenţa
unei înţelegeri a părţilor, preţul trebuie plătit la locul unde se predă lucrul vândut. Deci, în lipsa
unei dispoziţii contrare,plata nu se face ladomiciliul debitorului(cumpărătorului),aşa cum prevede
regula generală, ci la locul unde se predă lucrul.
Suspendarea plăţii preţului.Legea permite cumpărătorului să suspende plata preţului, în
cazul când este tulburat ori are motive de a se teme că va fi tulburat printr-o acţiune în
revendicare.Plata preţului poate fi suspendată până când vânzătorul face să înceteze tulburarea sau
va da cauţiune cumpărătorului.
Dobânda preţului datorat.Cumpărătorul datorează, pe lângă preţul vânzării, şi dobânda
preţului.În comercial cumpărătorul este obligat să plătească dobânzi în toate cazurile de întârziere
la plata preţului.Dobânda este datorată de la data scadenţei şi până la plata preţului vânzării.
Modalitatea de plată a preţului
Preţul vânzării trebuie plătit în condiţiile stabilite de părţile contractante. Dacă părţile s-au
înţeles ca preţul să fie achitat printr-o singură prestaţie, cumpărătorul este obligat să plătească,la
termenul convenit ori în momentul predării lucrului, întreaga sumă care constituie preţul vânzării.

6
 Obligaţia de a lua în primire lucrul vândut.Luarea în primire a lucrului vândut se face la
data şi locul convenite de părţi în contract.Dacă părţile nu au stabilit un termen, preluarea bunului
se va face mediat după realizarea acordului de voinţă sau la cererea vânzătorului.
Obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării.Cheltuielile vânzării sunt în sarcina
cumpărătorului în lipsă de stipulaţie contrară.Dacă părţile nu au convenit altfel, cheltuielile
vânzării vor fi suportate de către cumpărător.
Prin cheltuieli ale vânzării se înţeleg cheltuielile ocazionate de vânzare;de
exemplu,cheltuielile de redactare a contractului.Aceste cheltuieli sunt diferite de cheltuielile de
predare (cântărire,măsurare,numărare etc.) aflate în sarcina vânzătorului şi cheltuielile de ridicare
a lucrului, suportate de cumpărător, afară de cazul când părţile s-au înţeles altfel.