Dobânda comercială

Condiţiile de aplicare a dobânzii comerciale

Dobânda comercială curge de drept şi se aplică dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
• obligaţia este comercială, adică izvorăşte dintr-un fapt obiectiv de comerţ, dintr-un fapt
subiectiv de comerţ sau dintr-un fapt unilateral sau mixt de comerţ. Obligaţiile comerciale
izvorăsc, de regulă, din contracte.Există însă cazuri când obligaţia comercială izvorăşte din fapte
ilicite cauzatoare de prejudicii, fapte săvârşite în cadrul activităţii de comerţ.
• obligaţia constă într-o sumă de bani la care se va calcula dobânda;
• obligaţia este lichidă, adică valoarea ei este determinată;
• obligaţia este exigibilă, adică a ajuns la scadenţă.
Dacă obligaţia comercială,constă într-o sumă de bani şi izvorăşte din delicte sau
cvasidelicte,ea este certă, lichidă şi exigibilă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti
prin care s-a fixat cuantumul despăgubirilor datorate de (debitor) pentru prejudiciul cauzat
creditorului.
Definirea termenului de ,,dobândă”
Potrivit art.1 alin.(5) din O.G. nr.13/2011 „Prin dobândă se înţeleg nu numai sumele
socotite în bani cu acest titlu,ci şi alte prestaţii sub orice titlu sau denumire,la care debitorul se
obligă drept echivalent al folosinţei capitalului”1.
În funcţie de domeniu se disting două tipuri de dobânzi: dobânda legală şi dobânda
contractuală.
Dobânda legală
Definiţia şi domeniul de aplicare al dobânzii legale.2Analizând conținutul O.G.
nr.13/2011, rezultă că dobânda legală se aplică:
- numai obligaţiilor legale sau contractuale, obligaţii care constau în sume de bani. Dobânda
prevăzută de acest act normativ nu se aplică altor categorii de obligaţii contractuale, precum
predarea mărfurilor care fac obiectul contractului ori nerespectarea calităţii şi sortimentul acestora;
- numai în cazul răspunderii debitorului pentru întârzierea executării obligaţiei băneşti, şi
nicidecum pentru neexecutare sau executare necorespunzătoare. Întrucât dobânda este stabilită de
legiuitor numai pentru întârzierea în executare, se pune problema cumulului dobânzii cu
despăgubirile sau/şi a cumulului dobânzii cu penalităţile.
Stabilirea dobânzii legale în materie comercială şi civilă.Pentru determinarea dobânzii legale
aplicabile raporturilor juridice de drept civil trebuie să se determine în prealabil dobânda aplicabilă
raporturilor juridice de drept comercial.Prin urmare, ori de câte ori suntem în situaţia aplicării unei
dobânzi legale în raporturile de drept civil, raporturi juridice,care nu decurg din exploatarea unei
întreprinderi cu scop lucrativ, potrivit art.3 alin.(3) Cod civil, rata dobânzii legale se va calcula în
funcţie de dobânda comercială diminuată cu 20%. Cu titlu de excepţie, dobânda legală aplicabilă
în raporturile juridice cu element de extraneitate este de 6% pe an, atunci când este incidentă legea
română şi când s-a stipulat plata în monedă străină.(art.4 din O.G. nr.13/2011)
Dispoziţii speciale referitoare la dobânda legală În cazul gestiunii de afaceri, potrivit art. 1337

1
În locul termenului de „dobândă”se pot folosi şi termenii„penalitate, despăgubire”,care au înţeles similar.
2
În prezent,regimul juridic al dobânzii legale este stabilit prin O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie
şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul
bancar publicată în M.Of.partea I, nr.607 din 29.08.2011; de asemenea există dispoziţii incidente în Codul civil (Cartea
aV-a).

1
alin.(1) C.civ., atunci când condiţiile gestiunii de afaceri sunt întrunite, chiar dacă rezultatul nu a
fost atins, geratul trebuie să ramburseze gerantului cheltuielile necesare şi, în limita sporului de
valoare, cheltuielile utile făcute de gerant, împreună cu dobânzile din zia în care au fost efectuate,
şi să îl despăgubească pentru prejudiciul pe care, fără culpa sa, gerantul l-a suferit din cauza
gestiunii;dobânzile curg de al data efectuării cheltuielilor.
În cazul contractului de vânzare, art. 1721 C. civ. prevede că, în cazul în care nu s-a
convenit altfel, cumpărătorul este ţinut să plătească dobânzi asupra preţului din ziua dobândirii
proprietăţii, dacă bunul produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predării, dacă bunul nu
produce fructe, însă îi procură alte foloase. Obligaţia cumpărătorului de a plăti dobânzi pentru
preţul datorat se poate naşte în următoarele ipostaze:
-când părţile au hotărât, prin contractul de vânzare, condiţiile în care este datorată dobânda
preţului;
- în lipsa reglementării contractuale a dobânzii preţului, atunci când bunul produce fructe civile
sau naturale, dobânda este datorată din ziua dobândirii proprietăţii;
- dacă bunul nu produce fructe, dar îi procură alte foloase, dobânda este datorată din ziua predării
bunului;
Dată fiind natura juridică a obligaţiei a cărei neexecutare determină plata dobânzilor,
scadenţa este legată de data predării bunului sau dobândirii proprietăţii, dar nu în mod
necircumstanţiat, ci în raport de capacitatea bunului de a produce fruce sau alte foloase.Art.1692
C. civ. prevede că în lipsa unei convenţii contrare,fructele bunului vândut se cuvin cumpărătorului
din ziua dobândirii proprietăţii. Capacitatea bunului de a produce fructe sau de a procura alte
foloase nu se stabileşte în mod abstract,ci concret,prin raportare la situaţia bunului în
litigiu,utilizându-se timpul prezent în formularea art.1721 C.civ.-produce - fiind certă intenţia
legiutorului ca dobânzile să fie datorate din ziua predării în cazul în care bunul nu produce fructe
-civile, naturale sau industriale.
În cazul neexecutării obligaţiei de plată a unei sume de bani asumate în exerciţiul activităţii
unei întreprinderi, potrivit art.1523 alin.(2) lit.d) C.civ., debitorul se află de drept în întârziere.
Dacă o creanţă produce dobânzi de la scadenţă înseamnă că debitorul se află de drept în întărziere.
Prin urmare, art.1523 alin.(2) lit.d) C. civ.nu îşi găseşte justificare la prima vedere, deoarece
dispoziţia din art.1535 din C.civ. este suficientă ca regulă generală aplicabilă şi obligaţiilor de plată
asumate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi.
În cazul fondurilor băneşti depozitate,potrivit art.2118 alin.(2)C.civ., depozitarul nu
datorează dobândă pentru fondurile băneşti depozitate decât din ziua în care a fost pus în întârziere
să le restituie.Prin derogare de la dispoziţiile art.1535 C.civ.,depozitarul trebuie pus în întârziere
în vederea curgerii dobânzilor, pentru executarea obligaţiei de a restitui fondurile băneşti
depozitate. Soluţia legiutorului se fundamentează pe caracterul gratuit al depozitului, dar şi pe
considerarea faptului că depozitarul devine proprietarul fondurilor băneşti depozitate-după cum
reiese din art.2105 C.civ.
Conform art.2169C.civ., în contractului de împrumut,suma împrumutată este purtătoare de
dobândă din din ziua în care a fost remisă împrumutatului. Art. 2159 alin.(2) C.civ., prevede că,
până la proba contrară, împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu
oneros. Prezumţia legală poate fi răsturnată, făcându-se dovada caraterului gratuit al împrumutului.
Art.2173 C.civ., prevede că,prin contractul de cont curent,proprietatea remiterilor se
transferă primitorului, prin înregistrarea acestora în cont. Obligaţiile născute din remiteri anterioare
se novează şi creanţele reciproce se compensează până la concurenţa debitului şi creditului, sub
rezerva plăţii soldului creditor. Dobânzile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont

2
până la încheierea contului şi se socotesc pe zile, dacă părţile nu convin altfel.
În cazul săvârşirii unei fapte ilicite, prejudiciul trebuie reparat integral, dacă prin lege nu
se prevede altfel (art.1385 C.civ).La stabilirea despăgubirii se are în vedere, dacă prin lege nu se
prevede altfel, data producerii prejudiciului, potrivit art.1386 alin(2) C.civ. Distinct de
despăgubirile stabilite pentru repararea prejudiciului, instanţa va obliga pe autorul faptei ilicite şi
la plata dobânzilor legale aferente,care curg de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în cazul
sustragerii unei sume de bani, dobânzile curge de la data săvârşirii faptei, deoarece, în acest caz,
dobânzile au caracter de beneficiu nerealizat.
Referitor la cesiunea de creanţă, art.1576 C.civ prevede că, atunci când nu s-a convenit
altfel,dobânzile şi orice alte venituri aferente creanţei,devenite scadente,dar neîncasate încă de
cedent, se cuvin cesionarului, cu începere de la data cesiunii.Soluţia este întemeiată prin efectul
principal al cesiunii,în sensul că cesionarul devine creditor asupra drepturilor cedentului.
Modul de calcul al dobânzii legale. În noua reglementare privind nivelul dobânzii legale
în materia obligaţiilor băneşti, legiuitorul renunţă la vechiul sistem de calcul al dobânzii, potrivit
căruia se stabilea dobânda legală sub forma unei rate fixe şi adoptă un sistem de calcul flexibil, în
sensul că dobânda legală se stabileşte în funcţie de un parametru variabil, şi anume dobânda de
referinţă a Băncii Naţionale a României.Rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României,
în accepţiunea O.G. nr.13/2011 este stabilită prin hotărâre de către Consiliul de administraţie al
Băncii Naţionale a României, este aferentă operaţiunilor în moneda naţională leu,fiind rata
dobânzii de politică monetară, iar nivelul este afişat pe pagina web a instituţiei.
Modul de calcul al dobânzii legale, potrivit art.3 alin.(1) din O.G. nr.13/2011 este următorul:
dobânda legală remuneratorie este egală cu dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României
minus 20% din aceasta;dobânda legală penalizatoare este egală cu dobânda de referinţă a Băncii
Naţionale a României minus 20% din aceasta, la care se adăuga 4 puncte procentuale (art.3alin.(2).
Dobânda comercială contractuală
Noţiune.Principii. Potrivit art.1 din O.G.nr.13/2011 „Părţile sunt libere să stabilească in
convenţii rata dobânzii pentru intârzierea in plata unei obligaţii băneşti”. În cazul în care părţile
nu au prevăzut în contract rata dobânzii, se va aplica dobânda legală în măsura în care, potrivit
legii sau clauzelor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi. Principiul libertăţii de voinţă
în stabilirea dobânzii contractuale se aplică diferentiat,funcţie de natura raporturilor juridice:
• în raporturile de drept comercial părţile pot stabili dobânda pentru întârzierea în
executarea obligaţiilor băneşti potrivit libertăţii de voinţă fără să existe vreo limitare;
• în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ,
în sensul art.3 alin.(3) din Codul civil, dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de
50% pe an. (art. 5 O.G. 13/2011).
Limitarea principiului libertăţii de voinţă în stabilirea ratei dobânzii contractuale în dreptul
civil este facută cu scopul înlăturării posibilităţii perceperii cametei.În cazul în care nu se respectă
dispoziţia prevăzută in art.5 din O.G. nr.13/2011,clauza contractuală prin care s-a stabilit o
dobândă mai mare este nulă de drept, urmând a fi inlocuită cu norma juridică care stabileşte
dobânda legală. Este important de reţinut că în cazul dobânzii contractuale aplicabilă atât în
materie comercială, cât şi civilă aceasta trebuie să se fi prevăzut printr-un act scris. În lipsa unui
contract în formă scrisă se va aplica dobânda legală.
Curgerea dobânzilor.În obligaţiile comerciale, ca şi în dreptul comun, în cazul întârzierii
în executarea unei obligaţii băneşti,debitorul datorează dobânzi.Datoriile comerciale lichide şi
plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile. În scopul obținerii
dobânzilor, creditorul nu trebuie să facă dovada vreunui prejudiciu.Derogarea pe care o face

3
dreptul comercial instituind o dobândă în materie comercială este justificată de pierderile pe care
le realizează creditorul prin nefolosirea întregului său capital. Pentru a se acorda dobânzi la o sumă
datorată cu titlu de daune rezultate dintr-un fapt ilicit este necesar ca aceste daune să fie mai întâi
stabilite printr-o hotărâre judecătorească, dată de la care creanţa a devenit lichidă şi exigibilă.
Dobânzile datorate curg de drept fără a mai fi nevoie de o punere în întârziere a debitorului.
Dacă acţiunea se bazează pe un contract în care părţile nu au prevăzut un termen de plată a
scadenţei, dobânzile urmează a fi calculate numai din momentul când debitorul a fost pus în
întârziere, fie printr-o cerere formală de plată, fie prin chemarea la judecată a datornicului.
Dobânda penalizatoare are scopul de a sancţiona îndeplinirea cu întârziere a unei obligaţii
băneşti.3 Prin scopul lor, dobânzile penalizatoare sunt daune-interese moratorii, iar în privinţa
acestora fiind aplicabile dispozitiile art.1535 C.civ.Acest tip de dobândă are natura juridică a
clauzei penale, aceea de sancţiune, astfel încât se pune întrebarea dacă cele două noţiuni nu se
condundă.
Dobânda remuneratorie reprezintă preţul datorat de debitorul obligaţiei de a da o sumă de
bani la un anumit termen, anterior scadenţei obligaţiei.În această situaţie dobânda are natura unui
fruct civil, dat fiind faptul că art. 548 din C.civ.defineşte fructele civile ca fiind veniturile rezultate
din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile,
dobânzile, venitul rentelor şi dividendele.Potrivit art.1488 C.civ., debitorul este liberat prin
remiterea către creditor a sumei nominale datorate. În ipoteza dobânzii remuneratorii nu se pune
problema îndeplinirii condiţiilor răspunderii contractuale, ci doar a executării unui raport juridic
obligaţional având ca obiect obligaţia de a da o anumită sumă de bani la un anumit termen.
Părţile pot stabili rata dobânzii remuneratorii prin contract, dar trebuie să respecte
dispoziţiile art.5 din O.G. nr.13/2011, în sensul că dobânda stabilită nu poate depăşi dobânda legală
cu mai mult de 50% an, sub sancţiunea nulităţii clauzei privind dobânda şi decăderea creditorului
din dreptul de a pretinde dobânda legală.Aceaste dispoziţii se aplică în raporturile cu scop lucrativ,
în sensul art.3 alin(3) C.civ.4Executurea obligaţiei de a da o sumă de bani, prin plată, conform
art.1488 alin(2) C.civ., se poate face prin orice mijloc folosit în mod obişnuit în locul unde aceastea
trebuia efectuată. Art.1488 alin.(3) C.civ.stabileşte prezumţia acceptării de către creditor a unui
cec ori alt instrument de plată în condiţiile alin.(2) al aceluiaşi articol, numai dacă acesta a fost
onorat.
În privinţa dovezii plăţii dobânzilor, sunt aplicabile dispoziţiile art.1499 C.civ., dar trebuie
reţinută şi prezumţia din art.1501, conform căreia chitanţa în care se consemnează primirea
prestaţiei principale face să se prezume, până la proba contrară, executarea prestaţiilor accesorii.
Şi în cadrul reglementării vechi exista o astfel de prevedere-art.1590 C.civ
Potrivit art.2 din O.G. 13/2011, atunci când părţile unui contract nu au stabilit în conţinutul
acestuia nivelul dobânzii remuneratorii şi/sau penalizatorii, se va plăti dobânda legală aferentă
fiecăreia dintre acestea.
Modul de calcul al dobanzii comerciale.În cazul raporturilor juridice izvorâte din
exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, rata dobânzii diferă după cum este remuneratorie
sau penalizatoare. Dobânda legală remuneratorie se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă
a Băncii Naţionale a României. Dobânda legală penalizatoare, aşa cum arată chiar denumirea,

3
Art.4 din O.U.G. nr.119/2007 prevede că părţile sunt libere să stabilească rata dobânzii pentru întârzierea în plata
preţului, iar în cazul în care rata dobânzii nu este stabilită prin contract, se va aplica rata dobânzii de referinţă a B.N.R.
4
Art.3 alin.(3) C.civ.: „Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe
persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea
de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.

4
trebuie să aibă caracter punitiv, astfel încât ratei dobânzii de referinţă i se adaugă 4 procente.
Faţă de alin.(3) al art.3 al O.G. nr.13/2011 rezultă că legiutorul a înţeles să trateze cu
prioritate rata dobânzii aplicabilă în raporturile juridice izvorâte din exploatarea unei întreprinderi
cu scop lucrativ; acest gen de dobânzi curg de la momentul când obligaţia devine exigibilă, fără a
fi necesară punerea în întârziere a debitorului. Dobânda care curge din momentul scadenţei, trebuie
calculată ţinându-se cont de reglementările O.G. nr.13/2011.
Dobânzile care decurg din raporturi juridice între profesionişti, se pot capitaliza şi pot
produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale încheiate în acest sens, după scadenţa lor, dar
numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an. Astfel, dobânzile comerciale pot fi producătoare
de dobânzi, dar numai în temeiul unei convenţii speciale încheiate în accest sens şi numai după
scadenţă.
Comparaţie între dobânda comercială şi dobânda legală
Adoptarea O.G. nr.13/2011 a fost necesară prin prisma intrării în vigoare a Noului Cod
Civil, dar şi ca urmare a obligaţiei de transpunere a dispoziţiilor Directivei 2011/7/UE privind
combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, stabilindu-se forma actuală
a dobânzilor.
Între cele două categorii de dobânzi există mai multe asemănări dar şi deosebiri.Prima
asemănare este aceea că ambele tipuri sunt reglementate în O.G. nr.13/2011 şi în Codul Civil. Atât
dobânda legală cât şi cea comercială intră în categoria daunelor-interese moratorii, doarece sunt
datorate pentru simpla întârziere în executarea unei obligaţii ce are ca obiect o sumă de
bani.Indiferent de raporturile juridice din care se naşte obligaţia, debitorul va fi obligat la plata
unei dobânzi,legală sau comercială,pentru executarea cu întârziere a obligaţiei.
O altă asemănare între cele două categorii de dobânzi, este scoasă în evidenţă de către art.1
în alin.(5), potrivit căruia prin „dobândă se înţelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu,
ci şi alte prestaţii, sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al
folosinţei capitalului”.
Totuşi O.G. nr.13/2011 prevede în conţinutul său, două diferenţe esenţiale între cele două
categorii de dobânzi. Prima dintre acestea este reprezentată de faptul că dobânzile legale sunt
datorate de către debitorul unei obligaţii ce decurge dintr-un raport juridic civil, iar dobânzile
comerciale decurg din neîndeplinirea unei obligaţii băneşti provenind din raporturi comerciale.
Raporturile juridice civile reprezintă un raport care se stabileşte între două sau mai multe persoane
fizice sau juridice, în calitate de titulare de drepturi subiecctive civile sau de obligaţii civile.
Obligaţiile comerciale se nasc din raporturi juridice încheiate între profesionişti, prin profesionist
înţelegându-se potrivit art.3 alin.(2) din Noul Cod Civil, persoana care exploateză o întreprindere
şi poate fi atât o persoană fizică cât şi o persoană juridică.
Cea de a doua diferenţă care reiese din analiza celor două tipuri de dobânzi este modul de
calcul al acestora. O.G. nr.13/2011 prevede un mod de calcul diferit pentru cele două categorii de
dobânzi, potrivit art.3 alin.(1)-alin.(4). Primul alineat al art.3, prevede că „rata dobânzii
remuneratorii se va stabili la nivelul ratei de referinţă a Băncii Naţionale a României”. Potrivit
alin.(2) art.3, dobânda legală penalizatoare se va stabili la nivelul ratei dobânzi de referinţă la care
se vor adăuga 4 puncte procentuale. În schimb dobânda legală penalizatoare care decurge din
raporturile dintre profesionişti, se va stabili la nivelul ratei dobânzii de referinţă la care se vor
adăuga 8 puncte procentuale. Alin.(3) al art.3, arată că nivelul ratei dobânzii legale în raporturile
juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, se va stabili potrivit
alin.(1) şi alin.(2), dar diminuat cu 20%.

5
 Anatocismul
Anatocismul5„dobânda la dobândă” reprezintă este acea înţelegere prin care părţile
contractante convin ca dobânda să se capitalizeze, adică să se adauge la suma datorată şi să se
calculeze din nou dobânda.(capitalizarea dobânzilor). Anatocismul înseamnă cumularea
dobânzilor pentru o anumită perioadă cu capitalul şi aplicarea în continuare a dobânzilor asupra
întregii creanţe.
Potrivit art.1489 alin.2 C.civ., este admis anatocismul la dobânzile scadente numai atunci
când legea sau contractul, în limitele permise, o prevede ori, în lipsă atunci când sunt cerute în
instanţă, când acestea curg de la data introducerii cererii de chemare în judecată 6.Teoria de
specialitate în materie a opinat că anatocismul este permis în materie comercială.
În prezent, potrivit O.G. nr.13/2011 art.8 alin.1„Dobânda se va calcula numai asupra
cuantumului sumei împrumutate”. De la această regulă există şi o excepţie, care va opera numai
în condiţiile arătate de legiuitor. Astfel, în conformitate cu art. 8 alin.(2), dobânzile se pot capitaliza
şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale încheiate în acest sens, după scadenţa
lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an.
Anatocismul este permis numai dacă sunt îndeplinite unele condiţii: 1) să existe un contract de
imprumut;2) să existe o convenţie specială privind anatocismul; 3) convenţia privind dobânda la
dobândă trebuie să intervină după data scadenţei;4)dobânda la dobândă se calculează numai pentru
dobânzi datorate pe cel puţin un an. Nu se aplică dobânda la dobândă în cazul contractului de cont
curent şi în cazul când legea prevede altfel (art.8 alin.(4) din O.G. nr.13/2011).
Dispoziţiile art.8 alin.(1) din O.G.nr.13/2011 stabilesc obligativitatea calculării dobânzii
numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Această regulă cunoaşte şi excepţii, aşa cum
rezultă din alin.(2) şi alin.(3) ale aceluiaşi articol, conform cărora există posibilitatea capitalizării
dobânzilor remuneratorii, fără nicio condiţie impusă delege. Capitalizarea dobânzilor
remuneratorii trebuie să se producă în baza unuii act juridic, de regulă în baza unui acord de voinţă.
De asemenea, dobânzile, indiferent de tipul lor -fie că sunt remuneratorii fie că sunt
penalizatoare-, se pot capitaliza şi pot produce dobânzi în temeiul unei convenţii speciale încheiate
în acest sens, după scadenţa lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puţin un an. Prin
ordonanţă se limitează posibilitatea capitalizării dobânzii numai în temeiul unei convenţii a părţilor
în timp ce prin Codul Civil se face referire la chemarea în judecată. Pentru a se împiedica eludarea
dispoziţiilor legale şi perfectarea convenţiei de capitalizare a dobânzilor în cunoştinţă de cauză,
legea a instituit două condiţii esenţiale:a)încheierea unei convenţii speciale de capitalizare,după
scadenţa dobânzilor;b)obiectul convenţiei trebuie să fie dobânzile datorate pe cel puţin 1 an;
Dispoziţiile privind capitalizarea dobânzii nu se aplică în cazul contractului de cont curent în
privinţa căruia sunt incidente dispoziţiile art. 2171 C.civ.7.

5
Anatocismul a fost interzis prin Decretul-lege privind stabilirea dobânzilor şi inlăturarea cametei încă din anul 1938,
atât in raporturile de drept civil, cât şi in cele comerciale.În trecut, respectiv anterior adoptării actelor normative din
anul 1938, anatocismul era permis în materie comercială, iar in privința raporturilor de drept civil se aplicau
dispoziţiile legii civile,potrivit cărora:dobânda la dobândă trebuia să fifost prevăzută în contract sau prin cerere de
chemare în judecată;dobânda la dobândă se putea acorda numai pe timp de un an împlinit, cu excepția veniturilor
datorate cu titlu de amenzi, chirii, rente viagere, restituire de fructe, acestea producând dobânzi din ziua înțelegerii
contractuale sau din ziua chemării în judecată.
6
www.oficiu.ro/anatocismul-capitalizarea-dobânzilor ;
7
Prin contractul de cont curent părţile, denumite curentişti, se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgând din
remiteri reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului.Soldul creditor al contului
la încheierea sa constituie o creanţă exigibilă. Dacă plata acestuia nu este cerută, soldul constituie prima remitere dintr-
un nou cont şi contractul este considerat reînnoit pe durată nedeterminată;

6
 Cumulul dobânzilor cu despăgubirile
Cumulul dobânzilor cu despăgubirile, în principiu, nu este admis. De la această regulă
există excepţii, prevăzute de Codul civil sau de legislaţia specială:
Excepţii prevăzute în Codul civil.În privinţa fidejusorului (cauțiunea reală) care a plătit
datoria are dreptul de recurs (regres) împotriva debitorului principal şi pentru dobânda sumei ce a
plătit,chiar dacă datoria produce dobânda şi pentru daune-interese,dacă se cuvin.În materia
contractului de societate,asociatul care întârzie să depună capitalul social ( numerar) datorează pe
lângă dobânda legală, din ziua când trebuia efectuat vărsământul plus daune cauzate societăţii.
Excepţii prevăzute de legislaţia specială.Mandatarul care întrebuinţează în alte scopuri
sumele primite în contul mandatului datorează în afară de dobânzi şi daune-interese.Asociatul care
a depus ca aport creanţe nu este liberat cât timp societatea nu a obţinut plata sumei pentru care au
fost aduse. Dacă plata nu s-a obţinut prin urmărirea debitorului cedat, asociatului în afară de
daune,răspunde de suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor”.
Fructificarea de drept a banilor sub forma dobânzii în cazul întârzierii în executare,în
condiţiile O.G. nr.13/2011,presupune că în raporturile juridice de drept comercial dobânda poate
fi cumulată cu despăgubirile atât în cazul întârzierii în executare, cât şi în cazul neexecutării
obligaţiilor contractuale care constau în sume de bani.
Cumulul dobânzilor cu penalităţile
Potrivit reglementărilor din materia dobânzilor ,problema cumulului dobânzilor cu
penalităţile se simplifică,deoarece legiuitorul atribuie termenului de „dobând㔺i alte înţelesuri,
precum cel de ,,penalitate”.Dacă fapta debitorului constă în întârziere în executarea obligaţiilor
contractuale sau legale băneşti, debitorul datorează dobânzi sau penalităţi care nu se pot cumula.
Pentru înţelegerea legăturii clauzei penale cu dobânzile şi despăgubirile trebuie distinse
următoarele situaţii:
a) dacă în contractul civil sau comercial s-a prevăzut o clauză penală prin care s-a evaluat
anticipat prejudiciul cauzat de debitor prin întârzierea în executare sau prin neexecutare ori
executare necorespunzătoare a obligatiilor, penalităţile nu se pot cumula cu dobânzile,ştiut fiind
faptul că dobânzile reprezintă,de fapt,daune pentru intârzierea in executare. În această situatie
penalităţile se pot cumula doar cu despăgubirile stabilite pe baza unei expertize, în măsura în care
din penalităţi nu se acopera integral prejudiciul. Penalităţile au rolul de a acoperi atât daunele
moratorii, cât şi pe cele compensatorii, la care se pot adăuga despăgubiri;
b) dacă în contract s-au prevăzut numai penalităţi pentru întârziere în executarea obligaţiilor
băneşti-numite „dobânzi”-trebuie diferenţiat contractul civil de cel comercial. În situaţia
contractului civil, dobânda (penalitatea) pentru întârziere în executarea obligațiilor băneşti,
prevăzută în contract, nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.Deşi nu se pot
pretinde penalităţi pentru întârzieri mai mari decât cele prevăzute de legiuitor,totuşi şi în acest caz
dobânzile pentru întârziere pot fi cumulate cu penalităţile pentru neexecutarea obligaţiilor şi cu
despăgubiri în completare.
În situaţia unui contract comercial, penalitatea (dobânda) pentru întârziere în executare nu
este limitată dacă este stabilită pe cale contractuală. Astfel, se pot plăti şi despăgubiri în completare
până la acoperirea integrală a prejudiciului.