Pdf24 Merged

AGENŢII FIZICI
Agenţii fizici
• Agenţi traumatici fizici

• 1. Variaţii extreme de temperatură
• 2. Electricitatea
• 3. Variaţii extreme ale presiunii atmosferice
• 4. Unde sonore, ultrasunete, infrasunete
• 5. Radiaţii ionizante
I. Expunerea la temperaturi înalte
• Homeostazia termică este menţinută prin menţinerea unui echilibru între termogeneză şi
disiparea căldurii.
• Disiparea căldurii:
• - Conducţie (3%) – contact cu obiecte mai reci
• - Convecţie (15%) - acţiunea curenţilor de aer rece
• - Radiaţie (60%) - absorbţia radiaţiilor electro-magnetice infraroşii de obiectele
învecinate cu temperatură mai mică decât cea a corpului, fără contact direct
• - Evaporare (22%) – pierdere insensibilă (! respiraţie)/ transpiraţie
• Factori care influenţează schimburile termice dintre organism şi mediu
• - grosimea ţesutului adipos
• - raportul volum corporal-suprafaţă cutanată - flux sanguin dintre piele şi ţesut
subcutanat (vasodilataţia poate creşte de 8x rata de transfer a căldurii dintre organism şi
mediu)
1.Traumatisme prin temperaturi înalte
• În funcţie de suprafaţa expusă temperaturilor înalte,
traumatismele pot fi locale (arsuri) sau generale
(hipertermie, insolaţia).
a. Hipertermia
• Definiţie: dezechilibru acut al termoreglării (exacerbare
termogeneză, diminuarea termoliză) în condiţii de
temperaturi ambientală crescută.
• Apare în condiţiile depăşirii limitelor de adaptare:
•- accident de muncă în medii cu temperatură foarte
crescută
•- efort fizic susţinut la temperaturi ambiante crescute cu
împiedicarea termolizei (ex. marş cu haine strânse pe corp)
etc.
a. Hipertermia
• Manifestările patologice depind de caracterele individuale şi durata expunerii:
• Manifestările clinice
• - sincopa calorică – se poate asocia cu greţuri, vărsături, ameţeli, iritabilitate, senzaţie de epuizare şi incapacitate de muncă
• - crampa calorică – apare dacă se continuă expunerea la căldură
• o se caracterizează prin constracturi musculare tetaniforme
• - şocul hipertermic
• o fiziopatologie: vasodilataţie + transpiraţie => hTA => hemoconcentraţie => hemoliză => intoxicaţie endogenă (insuficienţă
renală acută)
• o poate să apară direct, fără a mai trece prin fazele de sincopă şi crampă calorică
• o ulterior, se instalează coma, rabdomioliza şi rezoluţia musculară (dispar contracturile)
• o tulburări vegetative:
• polipnee
• convulsii
• aritmii cardiace
a. Hipertermia
a. Hipertermia - Insolaţia
• Definiţie: variantă particulară a hipertermiei, caracterizată prin expunerea mai
accentuată la caldură a extremităţii cefalice.
• Acţiunea căldurii se asociază cu acţiunea radiaţiilor ultraviolete.
• - sindrom pseudomeningeal
• - înroşirea pielii
• - edem cerebral important
• - edem pulmonar
• - insuficienţă cardiacă
Insolaţia
• Definiţie: variantă particulară a hipertermiei, caracterizată prin expunerea mai
accentuată la caldură a extremităţii cefalice.
• Acţiunea căldurii se asociază cu acţiunea radiaţiilor ultraviolete.
• - sindrom pseudomeningeal
• - înroşirea pielii
• - edem cerebral important
• - edem pulmonar
• - insuficienţă cardiacă
• Tanatologie: deces prin congestie meningeala intensa
a. Hipertermia
• Aspecte necroptice în hipertermie:
•- temperatura corporală rămâne crescută/ poate creşte după
deces
•- rigiditatea cadaverică se instalează precoce şi dispare repede
•- lividităţi pronunţate
•- stază viscerală generalizată
•- peteşii hemoragice pe piele şi seroase
•- edem cerebral, edem pulmonar
•- microscopic: leziuni degenerative ale neuronilor din cortexul
cerebral, cerebel şi ganglioni bazali
b. Arsurile
• Definiţie: leziuni locale cauzate de acţiunea locală a
căldurii radiante, gazelor şi vaporilor supraîncălziţi, flăcării,
metalelor incandescente etc.
• Asociază frecvent arsuri de căi aeriene superioare şi
intoxicaţie cu CO
• În funcţie de agentul cauzal se descriu:
•- arsuri prin căldură „uscată” – flacără
•- arsuri prin căldură „umedă” – lichide fierbinţi
b. Arsurile
• În funcţie de profunzime, se descriu 4 grade:
• Gradul I - eritem
• - leziune localizată la straturile superficiale ale pielii
• - aspect: înroşirea tegumentului (prin congestie), edemaţiat, dureros
• - vindecare: fără cicatrici
• - NU se observă postmortem
• - daca afectează >75% din suprafaţa corporală, arsurile de gradul I pot determina decesul
• - microscopie: vasele sanguine dermice sunt dilatate, congestive; epidermul este intact, dar poate prezenta leziuni
celulare difuze; se poate identifica descuamarea celulelor epidermale necrotice (arsuri solare)
• Gradul II
• - aspect: flictene cu conţinut lichidian
• - vindecare: fără cicatrici; rar- cu cicatrici
• - daca afectează peste 50% din suprafaţa corporală, pot produce decesul
• - microscopie: distrucţia straturilor cornos şi granular ale pielii cu distrucţie parţială a stratului bazal şi edemul
joncţiunii dermo-epidermice / distrucţia completă a epidermului şi a majorităţii stratului bazal fără afectarea anexelor
dermice (glande sudoripare şi foliculi piloşi) care vor fi sursa regenerării epidermice
• -
b. Arsurile
• Gradul III
• - afectează întreaga grosime a pielii, cu distrugerea terminaţiilor nervoase din teritoriul respectiv (necroză de
coagulare a epidermului şi dermului cu afectarea anexelor dermice)
• - aspect: flictene cu un conţinut sanguinolent; vasele din epiderm au sângele coagulat şi zona arsă prezintă o
parte centrală cu ţesut necrotic înconjurată de arsuri de gr I +-/ zone de hiperemie
• - vindecare: evoluţie spre escară/cu formare de cicatrici
• - daca afectează peste 30% din suprafaţa corporală, pot produce decesul
• Gradul IV - carbonizare
• - necrozarea completă a pielii şi ţesuturilor subiacente
• - persistă oasele şi dinţii (!! identificare)
b. Arsurile
• Supravieţuirea depinde de:
•- suprafaţa arsă: „” regula lui 9” - 1%: gât, zona genitală; 9% :
cap, fiecare membru superior; 18%: trunchi anterior, trunchi posterior,
fiecare membru inferior
•- profunzimea arsurii
•o indicele prognostic= gradul arsurii x suprafaţa arsă (în procente)
•- zona afectată - mai grave sunt localizările pe faţă, gât, palme,
organe genitale externe
•- rezistenţa biologică a persoanei: prognostic mai sever în cazul
copiilor, bătrânilor, persoanelor cu tare organice asociate
b. Arsurile
Aspecte necroptice în arsuri
Examen extern - lividităţi roşu aprins (prezenţa COHb)
- păr ars
- arsuri tegumentare de diferite grade
- putrefacţie întârziată la cadavrele cu arsuri severe, întinse
Examen intern - sânge roşu aprins (prezenţa COHb)

- peteşii hemoragice sub seroase
- stază şi edem cerebral dur
- funingine în lumen traheal, bronşic, alveolar +/- esofagian
- zone de necroză/ eroziuni ale mucoasei traheale +/- bronşice (prin inhalarea aerului supraîncălzit)
- pulmoni redusă de volum, cu stază
- în caz de supravieţuire mai îndelungată, pot să apară
o splenomegalie cu parenchim splenic moale
o hepatomegalie cu leziuni distrofice hepatice
o leziuni de nefrită cu blocarea tubilor prin proteine degradate de la nivelul focarului de fractură
o ulcer de stress Curling pe mucoasa gastrică şi duodenală
b. Arsurile
b. Arsurile
• Stabilirea naturii agentului termic
• - solidele incandescente produc arsuri cu contur regulat, de formă asemănătoare cu cea a obiectului
• - lichidele fierbinţi produc arsuri cu aspect de dâre care se scurg spre zonele declive
• o pe măsura ce lichidul se răceşte în contact cu corpul, arsurile devin mai puţin grave
• o dacă individul a fost imbrăcat, hainele se îmbibă cu lichid iar arsurile sunt mai profunde (creşte timpul de contact) şi au o formă ce sugerează forma
îmbrăcăminţii
• o dacă arsura a fost produsă prin scufundare în lichidul fierbinte, arsurile indică nivelul lichidului
• o nu sunt afectate firele de păr
• - vapori fierbinţi - arsurile sunt dispuse pe zonele descoperite; nu este afectat părul
• - flacara - daca hainele nu au luat foc, arsurile afecteaza mai ales zonele descoperite; dacă hainele ard, arsurile rezultate sunt mai grave
• - "flash-burns"- sunt cauzate de arderea explozivă a unui amestec gazos sau a unei suspensii de pulberi (făină)
• o sunt afectate toate părţile descoperite iar arsurile au acelaşi grad
• - arsuri chimice:
• o bazele tari (pH peste 11) determină necroză de lichefiere cu tendinţă la progresiune în profunzime
• o acizii tari (pH sub 2) determină necroză de coagulare, uscată, bine delimitată, fără tendinţă la progresiune
• o ciment - este foarte bazic (pH 12-14)
• o benzina (este un solvent foarte bun pentru lipidele din piele)
• - microunde - cuptorul cu microunde determină arsuri profunde
b. Arsurile
• Stabilirea caracterului vital al arsurii
• - nu exista nici o diferenţă macroscopică între arsurile intravitale şi cele post-mortem;
• - biochimic şi microscopic, flictenele produse intravital conţin celule sangvine şi fibrină
• - reacţia inflamatorie perilezională este element intravital; în unele cazuri, este posibil ca reacţia inflamatorie
să nu apară nici dupa trecerea a 3 zile de la producerea arsurilor (tromboza vaselor din zona vecină arsurii împiedică
fenomenele inflamatorii)
• - lizereul eritematos-hemoragic care mărgineşte flictena, escara sau zona de carbonizare nu este fenomen
intravital (apare prin efect termic)
• - veziculele formate antemortem au, de regulă, un conţinut mai mare în proteine şi cloruri;
• - cadavrele recuperate de la locul unui incendiu prezintă:
• o aspect carbonizat, cu membrele în flexie ("poziţie de boxer") datorită coagulării proteinelor musculare cu
diminuarea lungimii muşchilor
• o fracturi, mai ales la nivelul craniului, sau craniu cu aspect de porţelan vechi (reţea de fisuri fine) datorită
acţiunii temperaturii
• o hematom extradural (netraumatic) de aspect ciocolatiu
• - sunt considerate elemente intravitale: prezenţa de funingine la nivelul căilor respiratorii superioare şi
alveolelor şi prezenţa de carboxihemoglobină şi diferite toxice (rezultate din arderea diferitelor materiale) în sânge
b. Arsurile
2.Traumatisme prin temperaturi scăzute
• În funcţie de suprafaţa expusă temperaturilor scăzute,
traumatismele pot fi locale (degerături) sau generale
(hipotermie).
a. Hipotermia
• Definiţie: dezechilibru acut al termoreglării (exacerbare termoliză, diminuare termogeneză)
în condiţiile scăderii temperaturii mediului ambiant → scăderea temperaturii centrale sub
34-35 o C.
• Clasificare juridică: cel mai frecvent – accident/ rar – accidente de muncă (industria
frigorifică), accidental în hipotermia terapeutică, suicid, crimă (! Persoanele aflate în stare
de imposibilitate de a se apăra)
• Clasificare: hipotermie cu frig uscat (vântul grăbeşte răcirea corpului)/ hipotermie cu imersie
(de 3x mai rapidă ca în aer)
• - limite (temperatura apei)
• o > 22oC – pierderi compensate cu temperatura corpului constantă
• o 22 – 16oC – pierdere gradată de căldură
• o < 16oC – timpul de supravieţuire scade rapid
a. Hipotermia
• Factori favorizanţi
•- vârsta mică (imaturitatea mecanismului de termoreglare,
suprafaţă corporală mare raportat la volumul corpului)/ înaintată
(patologii preexistente, nutriţie inadecvată)
•- tare organice
•- malnutriţie, oboseală
•- consum excesiv de alcool – în cantitate mică, alcoolul are rol
protector împotriva frigului
•- consum excesiv de medicamente (deprimante SNC)
•- factori climatici – vânt, umiditate
a. Hipotermia Aspecte necroptice în hipotermie - nespecifice
Examen extern - aspect general al corpului – dur, tegument aderent de planurile subiacente, rigiditate
marcată
- lividităţi roşu deschis (↑ afinităţii Hb pentro O2, scaderea consumului de O2 la nivel
tisular)
- rigiditate instalată lent şi de durată crescută
- edeme (! Faţă şi picioare)
- +/- degerături
Examen intern - Sânge deschis la culoare, lichid în cord

- disjuncţia suturilor craniene (congelare creier → mărirea volumului)
- leziuni ischemice macro şi microscopice la niv glandelor endocrine şi musculaturii
(necroza Zenker)
- ulceraţii Vishnevski la niv mucoasei gastrice (eroziuni ale mucoasei cu sâng ecoagulat
în interior)
- microinfarcte în diferite organe
- +/- leziuni focale de pancreatită acută (unii autori)
- Dilatarea cavităţilor drepte, edem şi stază pulmonară, stază hepatică şi splenică (prin
IC)
- Necroză tubulară acută, depozite de lipide în glomeruli
- Histologic: rupturi ale pereţilor vasculari şi hemoragii prin stază consecutivă
centralizării circulaţiei sub acţiunea vasoconstrictivă periferică a frigului
a. Hipotermia
a. Hipotermia
• Diagnosticul se stabileşte prin coroborarea mai multor date:
• - ţesuturi foarte bine conservate (+ confirmare histologică)
• - condiţii meteo favorabile producerii hipotermiei
• - DIAGNOSTIC DE EXCLUDERE
• - Criterii diagnostice (după Mant)
• o Corpul poate fi cianotic
• o Pete largi, neregulate, eritematoase
• o Stare relativ avasculară a ţesutului subcutanat + congestia organelor interne
• o Grad variabil de necroză grăsoasă a pancreasului
• o Hemoragii mici submucoase gastrice şi duodenale negre, de 1-20 mm diametru ce
ulcerează → ulcere superficiale
• o Conservare histologică excelentă a ţesuturilor
b. Degerăturile
• Definiţie: leziuni produse ca urmare a expunerii locale la temperaturi scăzute
• Clasificare: se descriu 4 grade de gravitate
• - Gradul I – eritem +/- edem tegumentar

• o Vindecare fără cicatrici
• - Gradul II – flictene cu un conţinut clar
• - Gradul III – flictene cu un conţinut sanguinolent/ necroza tegumentară
• - Gradul IV – necroză profundă (afectare musculară)
b. Degerăturile
• - răcirea foarte rapidă şi intensă determină o ischemiere foarte rapidă, astfel că leziunile nu
• mai sunt vizibile pe cadavru; leziunile pot fi observate la supravieţuitori, dupa decongelare
• - în cazul autopsiei, existenţa degerăturilor este argument pentru moarte prin refrigeraţie şi
atestă caracterul vital al leziunii
II. Traumatisme produse de curentul electric
• Leziunile sunt produse atunci când corpul omenesc este
înglobat într-un circuit electric.
• În funcţie de sursa energiei electrice:
•- leziuni produse de energie electrică casnică sau
industrială = electrocuţia
•- leziuni produse de energia electrică naturală =
fulgeraţia
1. Electrocuţia
• Clasificare juridică: cel mai frecvent – accidentală/ rar- suicid, crimă
• Gravitatea leziunilor depinde de:
• a. caracteristicile curentului electric
• tipul curentului electric – curentul alternativ este mai periculos datorită instalării unui
spasm muscular care împiedică victima să se detaşeze de conductorul electric
• intensitatea curentului – mai importantă decât tensiunea
• o 25-75 mA: tetanizarea muşchilor respiratori → insuficienţă respiratorie + FV
• o > 75 mA: leziuni severe la locul de intrare şi la nivelul organelor traversate de curent
→ deces
1. Electrocuţia
• Gravitatea leziunilor depinde de:
• tensiunea curentului – 80% din cazuri = 220V
• o cele mai periculoase pentru viaţă sunt tensiunile joase (cele mari produc o convulsie
puternică, îndepărtând victima de conductor, uneori la mare distanţă cu traumatisme
mecanice secundare cu localizare variabilă)
• o tensiunile mari (> 500V) produc necroză de coagulare pe traiectul intern urmat de
curent până la carbonizare
• o se poate produce edem masiv datorită coagulării venulelor
• o convulsiile musculare intense pot produce luxaţii, fracturi şi eliberare masivă de
mioglobină care poate determina o insuficienţă renală
1. Electrocuţia
• b. factori biologici
• - rezistenţa organismului – principala barieră = PIELEA a cărei rezistenţă depinde de
• o grosimea stratului de keratină: pielea mai groasă opune rezistenţa mai mare
• o umiditatea pielii: pielea mai uscată opune rezistenţă mai mare
• - traiectul curentului electric prin corp – conductibilitatea în organe este direct
proporţională cu conţinutul de apă
• o de obicei: curentul se răspândeşte în evantai→ ↑ probabilitatea afectării unor organe
vitale
1. Electrocuţia
o 3 căi mai frecvente de propagare a curentului electric:
Bucla superioară – intră la nivelul unei mâini şi iese la nivelul celeilalte
Bucla supero-inferioară – intră la nivelul unei mâini şi iese la nivelul membrelor inferioare
Bucla inferioară – intră la nivelul unui membru inferior şi iese la nivelul celuilat
Cele mai periculoase sunt primele 2 (probabilitate mai mare de atingere a unui organ vital)
o potenţialul letal este mai mare dacă sunt traversate organe vitale (inima, SNC)
- suprafaţa şi durata contactului şi numărul de contacte cu curentul electric – suprafaţa mare de contact,
durata mare şi contactele multiple cresc riscul de deces
- zone de contact – contactul la nivelul extermităţii cefalice prezintă risc vital crescut
o la nivelul creierului, curentul electric poate determina: convulsii, hemoragie intraventriculară, stop
cardiac/respirator sau, la distanţă, cataractă)
1. Electrocuţia
Aspecte necroptice
3 categorii de leziuni:
- efecte mecanice
- contracturi musculare brutale → fracturi, rupturi musculare şi tendinoase
- proiectarea victimei în electrocuţii cu curent de intensitate mare poate produce traumatisme severe
- efecte chimice
- disociere electrolitică prin trecerea curentului electric prin citoplasma celulelor
o edem electrogen la locul de intrare – palid, dur (prin acumulare de lichide în urma electrolizei şi creşterii
permeabilităţii celulare)
o necroză umedă – prin descompunerea grăsimilor la locul de intrare şi acumularea ionilor de Na, K, Mg care
se combină cu apa din ţesuturi la locul de ieşire
o metalizarea pielii şi, uneori, a ţesutului subcutanat
1. Electrocuţia
efecte termice
- prin transformarea energiei electrice în energie termică (efect Joule) → arsuri de gravitate variabilă (→
carbonizare) FĂRĂ reacţie inflamatorie asociată
- marca electrică – leziunea caracteristică
- apare 1a locul de contact între tegument şi conductorul electric şi la locul de ieşire al curentului electric prin
necroză de coagulare (fără elemente inflamatorii sau sângerare)
- este rezistentă la putrefacţie
- are aspect caracteristic
o macroscopic - leziune a cărei formă sugerează forma suprafeţei de contact, de culoare alb-cenuşie, indurată,
cu margini reliefate şi centrul deprimat, carbonizat şi cu depuneri metalice cu o coloraţie particulară (Al, Cu) care insă
lipsesc în cazul mărcii electrice de ieşire
o microscopic - tumefierea stratului epidermic, alungirea foarte intensă a celulelor bazale din stratul Malpighi şi
orientarea lor în sensul trecerii curentului (nuclei în palisadă), vacuole în epiderm şi derm (aspect de fagure)
o poate, uneori, lipsi (dacă suprafaţa de contact este foarte mare)
o daca nu este decelată 1a autopsie, este posibil ca diagnosticul sa nu fie cel corect
1. Electrocuţia
2. Fulgeraţia
• curentul electric natural se caracterizează prin valori foarte mari ale intensităţii şi
tensiunii + degajarea unei temperaturi foarte mari (cca 25000 oC)
• Clasificare juridică: accidentală
• - de cele mai multe ori, victima este lovită direct de fulger în partea superioară a
trunchiului sau la nivelul capului
• - leziunile se produc prin:
• - efect direct al trecerii curentului electric prin corpul victimei
• - temperatură înaltă → arsuri importante
• - presiune mare cauzată de dislocarea brutală a unui volum mare de aer
2. Fulgeraţia
• Aspecte necroptice
•- rigiditate instalată rapid şi care dispare rapid
•- edem important la locul de intrare al curentului electric
•- „marca electrică” = eritem arborescent („frunză de ferigă”)
localizat la nivelul epidermului care dispare după câteva ore
•- Topirea obiectelor de metal alate asupra victimei
•- Arsurile hainelor, îmbrăcămintei, tegumentelor şi părului
•- Traumatisme mecanice variate produse de proiectarea
victimei
2. Fulgeraţia
VĂ MULȚUMESC !
Cercetarea la fața locului și
identificarea în accidentele cu
victime multiple
• Dezastrul – ”evenimentul datorat declanșării
unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau
provocate de om, generator de pierderi
umane, materiale sau modificări ale mediului
și care, prin amploare, intensitate și
Noțiuni consecințe, atinge ori depășește nivelurile
specifice de gravitate stabilite prin
introductive regulamentele privind gestionarea situațiilor
de urgență, elaborate și aprobate potrivit
legii”
Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă

republicată 2008
Catastrofă – eveniment tragic, de mari proporții
Dicționarul Explicativ al Limbii Române
→ calamitate – dezastru care lovește o colectivitate
→ dezastru – catastrofă
Disaster (eng.) – eveniment care produce distrugeri importante

și/sau pierderi de vieți omenești.
Clasificare
• Dezastre naturale
Cauza care le-a • Dezastre tehnologice
generat • Acte de terorism
• Dezastre complexe
• Orașe, clădiri publice, gări, aeroporturi

Locul producerii • Zone muntoase, deșertice, pe mare
număr victime,
suprafața afectată,
• Dezastre de nivel I – autoritățile locale
capacitatea
• Dezastre de nivel II – autoritățile regionale
autorităților locale
• Dezastre de nivel III – autoritățile centrale
de a gestiona
consecințele
Clasificare
Dezastru/
catastrofă
Identificarea
persoanelor
decedate
Pierderi de
vieți
omenești
• Toate dezastrele → număr mare de victime de diferite naționalități
cadavre bine conservate → stare de putrefacție dificil de identificat
• Rolul medicului legist – deosebit de important: examinarea cadavrelor

transportul la morgă
efectuarea examinărilor de specialitate
INTERPOL
(uniformizarea activităților complexe desfășurate în cazul dezastrelor)
INTERPOL
→ dezastrul – eveniment (accidente de trafic, calamități naturale, accidente tehnice, explozii, atacuri
teroriste) care produce moartea sau rănirea mai multor persoane
→ recomandă tuturor statelor membre să acționeze după aceleași reguli pentru o colaborare cât mai
bună
→ echipă de cercetare și identificare care trebuie să acționeze uniform, pentru atingerea țelului
comun – identificarea tuturor victimelor (DVI)
→ în desfășurarea optimă a acestui proces – set de reguli aliniate la standardele legale – 4 etape
Disaster victim identification – DVI
• 1984 – sistem introdus la nivel mondial și european (Belgia, Danemarca, Franța,

Grecia, Luxemburg, Polonia, Spania, Elveția, Marea Britanie)
• Procedura utilizată de identificare pozitivă a victimelor multiple rezultate
în urma dezastrelor
• Proces dificil, provocator și meticulos ce presupune multă răbdare
• Necesită participarea a unei întregi echipe specializate cu specialiști din
diverse domenii și efectuarea a numeroase examene complementare
DVI sistem – obiective
• Pregătire
- în situația unui accident cu victime multiple, se execută un plan deja elaborat
• Adaptare
- fiecare incident are complexitățile proprii, este unic și necesită adaptare până la
un anumit punct
• Reușită
- Schimbarea planului de bază, în funcție de situație
DVI sistem de suport
- identificarea rămășițelor umane
indiferent de cauza de deces
- Dezvoltarea de politici noi și
implementarea de noi tehnologii
- Răspuns la dezastru/catastrofă
Răspunsul în cazul unui dezastru
• Informaţii privind managementul şi statusul operaţiunii
• Identificarea personalului necesar şi a materialelor necesare
• Punerea în aplicare a planului operaţional pentru managementul
victimelor
• Furnizarea de informaţii exacte cu privire la idenficarea victimelor către
familiile acestora şi autorităţilor locale
• Orice operațiune de răspuns la dezastre începe cu măsuri de urgență
destinate prevenirii sau reducerii unui pericol suplimentar:
-> Prim-ajutor pentru victimele rănite
-> Măsuri de securitate personală
-> Măsuri de securitate ale ariei de lucru
INTERPOL – fazele procesului DVI
• Etapa 1 – locul catastrofei
• Etapa 2 – post-mortem
• Etapa 3 – ante-mortem
• Etapa 4 – coraborarea datelor
Victim data Missing person data Identification

Etapa 1
Etapa 3 Etapa 4
Etapa 2
INTERPOL – etapa 1 – locul faptei
• Ca principiul general – locul faptei trebuie considerat ca fiind locul unei
infracțiuni
- toate rămășițele omenești și obiectele personale
trebuie lăsate in situ până la sosirea echipajului de cercetare și a echipei
de specialiști DVI
• Întrucât natura dezastrelor variază – modul de procesare al locului faptei
și ordinea în care se efectuează poate varia
• În funcție de prioritățile stabilite de autoritatea superioară, ridicarea de
probe/materiale poate fi luată în calcul înaintea începerii oricărei
activități a echipei DVI
• Odată ce planul de management al locului faptei a fost creat și aprobat,
activitățile echipei DVI pot să înceapă, iar procedurile de fotografiere,
înregistrare și etichetare pot fi efectuate cu înregistrarea informațiilor
PM în formularele DVI INTERPOL
• Această activitate de procesare trebuie coordonată cu alte activități de la

fața locului (recuperarea, depozitarea și transportul rămășițelor
omenești) precum și cu cele care implică conservarea și depozitarea
probelor
• Coordonatorul echipei DVI deplasată la fața locului este responsabil de
managementul activităților pe parcursul operațiunilor efectuate; câteva din
principalele atribuții și responsabilități includ:
a.implementarea fazei de cercetare a locului faptei a echipei DVI în concordanță cu planul
operațional stabilit și/sau aranjamentele jurisdicționale
b.stabilirea clară a grilei și sistemului de numerotare ce trebuie aplicat
c.implementarea unor canale de comunicare pentru facilitarea coordonării activităților la
locul dezastrului
d.numirea unui responsabil pentru zona de păstrare a rămășițelor umane și confirmarea
locației acestei zone
e.numirea echipelor care vor administra obiectele personale ale victimelor
f.asigurarea respectării parametrilor de sănătate la locul de muncă, siguranță și bunăstare.
organizarea celor două
centre de colectare
Centrul de Centrul de colectare

colectare a a obiectelor
cadavrelor personale și a altor
probe materiale
- Organizat în imediata apropiere a - De asemenea, organizat în apropierea

locului dezastrului locului dezastrului
- Poate să aibă și rolul de morgă - Obiectele se vor examina pentru a se
temporară selecta cele mai importante pentru
- Va asigura depozitarea temporară a identificare (ob de valoare,
rămășițelor umane colectate de documente pers,etc)
echipele de cercetare - Obiectele se vor depozita în condiții
corespunzătoare până când sunt
trimise la laborator pentru cercetări
suplimentare
INTERPOL – etapa 2 – postmortem
Concomitent cu procesul de obținere a datelor AM se vor derula operațiunile de
obținere a datelor PM ce se vor desfășura în cadrul centrului de identificare
(morga/morgă temporară)
Aducerea
rămășițelo
Patologia/
Morga r umane și DNA/
X-ray Amprenta antropologia
temporar a amprente
obiectelor dentară medico-
ă digitale legală
persoanal
e
INTERPOL – etapa 2 – postmortem
Luarea amprentelor digitale
→ se va face de către specialiști care vor selecta metoda optimă de

amprentare pentru fiecare caz
→ amprentarea se face înainte de dezbrăcarea cadavrului (în special în
cazul cadavrelor arse pentru prevenirea distrugerii tegumentului friabil)
→ se vor preleva și amprente plantare și palmare
Protocolul recomandat de INTERPOL pentru luarea
amprentelor digitale
o mâna cadavrului va fi spălată cu apă și săpun apoi uscată cu un prosop de bumbac sau de hârtie. (curățirea
cu alcool a rezultat obținerea de amprente cu calitate mai bună, alcoolul înmoaie pielea și o face mai
pliabilă)
o în funcție de condiția în care se găsește cadavrul: tegument atașat la piele

tegument digital detașat care se va fixa pe degetul specialistului
stratul profund al tegumentului în cazul în care stratul extern superficial este detașat și distrus
o atunci când epiderma este detașată se vor șterge mâinile cadavrului cu alcool apoi se vor introduce în apa
fierbinte pentru max 10 sec → îmbunățire evidentă a aspectului mâinilor (pulpa degetelor și palma va avea
un aspect rotunjit cu tegument moale și mai extensibl, cu vizibilitatea desenului papilar) → se va deschide
mâna victimei prin extensia degetelor → curățarea tegumentului cu acetona și pudrarea cu pulbere →
amprentele se ridică folosind carton adeziv
o amprentele AM și PM se vor compara de către specialist, iar identificările se vor examina de un al doilea
specialist
Fotografia de identificare a rămășițelor umane
Se vor fotografia etichetele atașate fiecărui caz;

Se va fotografia cadavrul în întregime (înainte și după toaletare);
Fotografii la scară a tatuajelor, cicatricilor, amputaților vechi, alte semne
particulare;
Fotografii ale articolelor de îmbrăcăminte și a obiectelor personae (in situ și
apoi curățate și fotografiate separat);
Fotografii a unor elemente ce pot ajuta identificarea: etichete de
îmbrăcăminte, cărți de credit;
Obligatoriu fotografii dentare – vedere anterioară a ocluzei dentare
- poze anterioare și laterale separate a dentiției
- poze în detaliu a lucrărilor/ anomaliilor dentare
Examen radiologic
 se vor face radiografii ale întregului corp și radiografii dentare

 radiografiile permit detectarea obiectelor (proteze metalice,
bijuterii, proiectile)
 pun diagnosticul fracturilor
 ajută la identificare prin compararea structurilor osoase și
dentare AM
Autopsia medico-legală - scop
Stabilirea cauzelor medicale ale morții;
Identificarea victimei (ex extern – cicatrici, tatuaje; ex intern – urme ale intervențiilor vechi
Explicarea mecanismului de producere a leziunilor
Recoltarea de probe pentru: ex toxicologic, analiză genetică, serologic, ex antropologic, microscopic
Pentru determinarea vârstei prin metode antropologice se va recolta fragment de coasta 4 și dinte
monoradicular ± simfiză pubiană
Pentru ex genetic se vor recolta probe în funcție de condiția în care se găsește cadavrul:
Cadavre integre neafectate de putrefacție – sânge/tampon

bucal;
Cadavre mutilate dar neafectate de putrefacție – sânge, mic
fragment 1g din stratul profund muscular
Cadavre integre/fragm de cadavru în stare avansată de
putrefacție – fragm (4-6g) din oasele lungi/ dinți sănătoși
(molari)/ 10 g de alt tip de os
Cadavre arse – probe biologice mai sus menționate/ tampon
mucoasă vezicală urinară
Autopsia medico-legală
Obiectivele examinării medico-legale → identificarea victimelor

→ descrierea leziunilor traumatice
→ stabilirea cauzei morții
 Autopsia completă este obligatorie la cadavrele personalului navigant; nu este obligatorie la cadavrele
pasagerilor.
 Autopsia cadavrelor pasagerilor se efectuează atunci când: se suspectează acte de terorism
la cadavrele care nu au putut fi identificate (ex
extern, amprente digitale, ADN sau efecte personale)
Identificarea medico-legală se realizează prin compararea datelor antemortem cu cele postmortem;
Rezultatul comparării se materializează în:

a) identificare pozitivă – realizată pe baza criteriilor primare de identificare;
b) identificare prezumtivă – când se folosesc mai multe criterii secundare de comparare;
c) identificare prin excludere – posibilă după ce toate cadavrele au fost evaluate.
Examinarea toxicologică – rol important în stabilirea cauzei morții;

- se cercetează carboxihemoglobina, cianuri, substanțe volatile, droguri.
Investigațiile de tanatochimie – informații cu privire la eventualele afecțiuni cu potențial tanatogenerator

- recoltare de sânge periferic, urină și umoare vitroasă
- se vor analiza ca și parametri:
● nivelul glucozei (sg periferic, umoare vitroasă)
● Hb glicozilată
● valorile electroliților, ureea și creatinina (umoare vitroasă)
● izoenzimele CK, troponina I, ac.lactic
Examinarea antropologică – rol
Descoperirea dinților/fragm mici de oase la locul dezastrului;

Separarea resturilor non umane de cele umane;
Evaluarea și documentarea condiției rămășițelor umane (cadavre întregi, fragmentate,
amestec de rămășițe a mai multor indivizi);
Când există amestec de fragmente umane se va aprecia numărul minim de indivizi și se va
încerca reconstituirea fiecărui cadavru;
Determinarea caracteristicilor generale (vârstă, sex, talie, rasă) cât și individuale
(modificări sau patologie osoasă AM, leziuni traumatice, etc);
Examinarea dentară
Se va folosi numerotare FDI, termenii, nomenclatura și abrevierile standard acceptate

internațional;
Se vor face: poze extra și intra orale, radiografii;
Se va face examinarea clinică a dentiției;
Excizia și scoaterea maxilarului și sau mandibulei pentru o mai bună examinare a dentiției
se face doar atunci când această metodă este imperios necesară.
Organizarea secției de identificare
Secția de
identificare
Amprente Secția Efecte

Foto
medicală Dinți
digitale personale
Ex medico- antropologie laborator

Radiologie
legală
Serologie genetică Histopatologie

INTERPOL – etapa 3 – ante-mortem
Etapa constă din completarea listei de victime → incidente închise – ușor de realizat
→ incidente deschise – raportarea persoanelor dispărute,
lista cu persoane declarate dispărute, considerate ca fiind probabil victime ale incidentului
majoritatea documentației AM va fi obținută de la rudele/cunoscuții victimei, acestea constând

din:
A.Documentație AM medicală și odonstomatologică

B. Probe genetice AM
C. Amprente AM sau amprente de referință
A.Documentație medicală AM și odontostomatologică
o documentele medicale sau stomatologice aflate în posesia familiei/cunoștințelor
o numele și adresa medicilor/stomatologilor de diverse specialități care au avut în
observație/tratament persoana dispărută
o din aceste surse se va urmări obținerea următoarelor documente medicale:
→ fișe dentare, radiografii dentare, mulaje dentare, proteze dentare
o date cu privire la caracteristicile fizice ale persoanei dispărute: vârstă, sex, talie, rasa,
culoarea părului și a ochilor, prezența de malformații, proteze, patologie dentară/medicală
o date cu privire la tatuajele victimei, tipul de îmbrăcăminte și bijuterii purtate, prezența
cicatricilor
o familiei i se va cere să pună la dispoziție cel puțin o poză cu persoana dispărută zâmbind
(necesare comparației odontologice).
B.Probe genetice AM
pentru identificare este nevoie de o probă de referință despre care se știe sigur că a aparținut persoanei
dispărute care va fi comparată cu proba recoltată de la persoana a cărei identitate trebuie confirmată
Probe genetice de referință constau în:
• tampoane bucale sau picături de sânge extrase din pulpa degetului și obținute de la rude (de
preferat de la mai mult de una)
• situație ideală, dar rar întâlnită este obținerea unor probe biologice de referință chiar de la
presupusa victimă (probe biologice ce au fost recoltate de la persoană pt screening neonatal al
fenilcetonuriei, banca de spermă, determinarea paternității, specimene biologice pt ex
microscop)
• obiecte personale care au aparținut și au fost folosite de victimă: perie de dinți, aparate de
ras, pieptene, lenjerie intimă purtată, filtre de țigări, șepci, căști pt urechi, ochelari, brațară
de ceas
C.Amprente AM sau amprente de referință
amprente luate în scopul identificării amprente care pot fi ridicate pe de

→ amprentele luate pentru întocmirea obiecte personale (presupunând că
cazierului judiciar persoana în cauză le-a utilizat)
→ documente de imigrare sau de azil → reviste sau cărți recent citite
→ amprente plantare deținute de → poze lucioase
autorități militare (navale, aeriene) – s-a → documente personale
observat că în cadrul unor tipuri de incidente, → containere goale de diferite băuturi
piciorul încălțat în gheată militară este cel mai → pahare, veselă, tacâmuri
protejat fragment al corpului → cd-uri și dvd-uri împreună cu coperta
→ amprente folosite de baze de date → podeaua băii sau cea din apropierea
de identificare biometrică patului (amprente plantare)
→obiecte și suprafețe de la locul de muncă
INTERPOL – etapa 4 – coraborarea datelor –
identificarea victimelor
• Se desfășoară în Centrul de comparare a datelor AM și PM care trebuie situat în apropierea sau în cadrul
unității unde se examinează examinarea PM;
• Cele două seturi de date se vor compara pentru a se obține cea mai bună potrivire (datele obținute după
examinarea victimei și una din persoanele dispărute sau aflate pe lista de pasageri);
• În cadrul evenimentelor cu număr foarte mare de victime – compararea manuală nu este o metodă
fezabilă → astfel că aceste date se vor introduce în computer și vor fi prelucrate și comparate de către
software-uri speciale;
• Se introduc datele AM (datele despre persoana dispărută, date medicale) și datele PM (dentiție, ADN,
tatuaje, cicatrici, descriere personală);
• Programul face comparația a 92 de câmpuri distincte cu o capacitate de potrivire de 97%;
• Potrivirile semnalate de program trebuie verificate însă de un specialist, concluzia finală fiind a acestuia;
• În final, medicul legist eliberează certificatul medical constatator al decesului și rămășițele umane se
eliberează aparținătorilor.
Principii de identificare a victimelor dezastrelor
Nu se va încerca potrivirea fragmentelor umane, acestea se vor eticheta
și ambala separat;
Nu se vor scoate și nici nu se vor introduce obiecte sau documente din și
în îmbrăcămintea victimei;
Dacă factorii externi sunt de așa natură (temperatură ridicată) încât să

favorizeze putrefacția atunci se vor colecta probe biologice pentru
examenele de laborator (genetice, toxicologice, etc) înainte ca
rămășițele umane să fie procesate
Noțiuni preliminare privind activitatea la fața
locului în dezastre
Cf legii, coordonatorul acțiunilor de management al consecințelor unui dezastru
pe plan local este prefectul; acesta va desemna comandantul acțiunii.
Comandantul
acțiunii
Centrul Echipe de Echipa de Echipa

decomunicații intervenție salvare medico-legală
Înlăturarea
securizare factorilor de Acordă Transport Recuperarea Transport
risc prim ajutor către spitale cadavrelor IML
Noțiuni preliminare privind activitatea la fața
locului în dezastre
Obiectivele expertizei medico-legale diferă în funcție de cauza dezastrului:
a)dezastre naturale – orientarea activității m-l este către descoperirea și identificarea victimelor
b)dezastre tehnologice – stabilirea identității victimelor, inventarierea leziunilor traumatice
analiza mecanismelor de producere a acestora
evidențierea unor eventuale afecțiuni patologice preexistente cu rol determinant sau adjuvant
în producerea dezastrului
Cercetarea medico-legală în accidentele de trafic (aviatice, rutiere, feroviare) diferă de activitatea medico-legală curentă
prin numărul mare de victime, amploarea leziunilor traumatice și natura vehiculului implicat.
Rolul medicului legist și particularitățile
cercetării medico-legale în dezastre/catastrofe
Cercetarea la fața locului începe după ce scena este declarată sigură
și după ce toți supraviețuitorii au fost salvați de către echipajele
medicale de urgență (atenție ca în decursul aplicării procedeelor
medicale de urgență să modifice cât mai puțin poziția cadavrelor și a
obiectelor)
Membrii echipelor de cercetare echipați corespunzător vor examina

locul dezastrului împărțit în sectoare
Medicul legist ajută la identificarea și colectarea fragmentelor

umane în special a oaselor și a dinților
 La fața locului, activitatea medico-legală se subordonează procurorului criminalist.
 Se vor lua măsuri de protecție și de limitarea contaminării materialului cadaveric.
 Echipa medico-legală va intra în teren, după ce ultimul supraviețuitor va fi îmbarcat în
autosanitară pentru a fi transportat la spital.
 Coordonatorul echipei m-l va repartiza fiecărui legist sectoarele de activitate (fiecare sector va fi
codificat în funcție de modalitatea de delimitare a zonei – fie unități de suprafață pătrate de 2/2, cel mai
frecvent folosit, - fie în sectoare radiare aplicabil în special în situația formării unui crater, caz în care
cercetarea începe din centrul craterului către periferie).
 Fiecare echipă m-l va cerceta sistematic fiecare unitate de suprafață după ce se descoperă un
cadavru, locul unde a fost găsit acesta va fi marcat pe hartă cu un număr (se vor nota starea
cadavrului, poziția în care a fost găsit, fragmente cadaverice lipsă, alte elemente).
 Cadavrului i se va atașa o brățară cu inscripționările: număr de ordine, indicativul unității de
suprafață, codul echipei și unul din următoarele indicative: indicativul C (cadavru întreg); indicativul F
(cadavru fragmentat); indicativul FC (fragment cadaveric); indicativul O (obiecte personale găsite).
În funcție de caracteristicile catastrofei, medicul legist va nota următoarele:
 poziția cadavrelor întregi față de cel mai apropiat reper identificabil, important;
 pentru fragmentele cadaverice, poziția acestora față de cel mai apropiat cadavru fragmentat;
 pentru resturile umane, suprafața de teren pe care au fost găsite acestea;
 pentru obiectele personale, distanța față de cel mai apropiat cadavru și marcajul acestuia.
Cadavrele, fragmentele cadaverice și obiectele personale vor fi introduse fiecare în saci de material
plastic, fiecare sac va avea atașată o etichetă cu același marcaj ca cel de pe brățara atașată
cadavrelor.
În punctul de acces în perimetrul de lucru, se va organiza un punct de control I, unde se va ține o
evidență primară a victimelor și cadavrelor evacuate din perimetrul dezastrului.
Coordonatorul echipei medico-legale și membrii acesteia își vor asuma răspunderea pentru activitatea
desfășurată la fața locului.
INTERPOL – rolul echipei de cercetare
 Localizarea cadavrelor sau fragmentelor de cadavru
 Cu ajutorul utiliajelor și personalului specializat se vor expune cadavrele care sunt
îngropate sau prinse sub dărămâturi
 Rămășițele umane vor fi documentate corespunzător (poză, schiță, descriere, locul
unde au fost găsite)
 Fiecărui cadavru sau fragment de cadavru i se va atribui un număr de identificare unic
care se va scrie în mod lizibil cu tuș permanent pe o etichetă confecționată dintr-un
material nedegradabil (nr de identificare va fi folosit pe parcursul întregului proces de
identificare)
 Se recomandă completarea formularului ”Post Mortem” pe care se trece nr de
identificare alocat
 Rămășițele umane se vor introduce în sacul pentru cadavre împreună cu obiectele
găsite asupra lor
 Rămășițele umane împreună cu documentele vor fi transferate Centrului de Colectare a
Cadavrelor.
Metode de identificare a victimelor dezastrului
Amprente digitale
Examinare odontostomatologică
comparativă
Metode
primare Analiză genetică
Prezența de materiale folosite
în intervenții chirurgicale
INTERPOL
Caracteristici personale generale
și specifice
Metode Obiecte personale
secundare Cicatrici posttraumatice,
tatuaje, gr sg,
Identif vizuală
Metode primare
1.Amprentele digitale
- unicitate (nu există două persoane cu același desen papilar)
- nu se modifică pe parcursul vieții (se refac după traumatisme minore,

traumatismele severe prin cicatricile rezultate pot produce modificări permanente)
- pot fi clasificate și astfel comparate cu ușurință

2. Examinarea odontostomatologică comparativă - se face pe baza caracteristicilor individuale ale
dinților, suportului osos și prezența lucrărilor dentare. Rezistența deosebită a dinților este un avantaj pentru
identificare în special în cadrul dezastrelor produse prin explozii/incendii.
INTERPOL prezintă 5 posibilități de concluzii în cazul examinării odontostomatologice:

I. Identificare – când există siguranța absolută că documentația antemortem și postmortem provin de la aceeași
persoană
II. Identificare probabilă – caracteristici specifice corespund atât în documentația postmortem și în cea
antemortem, dar fie documentația antemortem/postmortem/ambele sunt minime
III. Identificare posibilă – nu există nimic care să excludă identitatea dar documentația nu este suficientă
IV. Identitate posibilă – documentația ante și postmortem provin de la persoane diferite
V. Nu se poate face nici o comparație

3. Analiza genetică
 analiza genetică se poate realiza și în cazul fragmentelor de cadavru sau a cadavrelor în stare avansată de
putrefacție
 Potrivirea genetică este cel mai bun mod de a identifica fragmentele de cadavru
 Analiza genetică poate fi automatizată, prelucrându-se un număr mare de probe, ceea ce reprezintă un avantaj
în cazul dezastrelor cu multiple victine
 Se poate face identificare genetică pe baza probelor biologice prelevate de la rude sau de pe obiecte
personale
4. prezența materiale folosite in intervenții chirurgicale – purtând numere unice de

identificare (ex. proteze de șold, pacemaker)
Catastrofe aviatice – particularități
Obiective:
- identificarea victimelor
- furnizarea de date organelor de anchetă asupra condițiilor și cauzelor
accidentului
Catastrofele aeriene au loc în condiții complexe și se caracterizează prin

distrugerea aeronavei, împrăștierea fragmentelor aparatului și ale
fragmentelor cadaverice pe arii cu o rază care atinge uneori kilometri.
Caracteristic – dezintegrarea corpurilor pasagerilor și personalului

navigant, cu producerea de decapitări, eviscerații, fracturi multiple,
combustii.
Catastrofe aviatice – particularități
!!atenție deosebită trebuie acordată identificării personalului navigant
(pilotului și copilotului)
Expertiza medico-legală ● trebuie să pună în evidență cauzele care au

putut determina:
- lipotimii
- sincope
- moartea subită (coronaropatii, miocardopatii, leziuni cerebrale, pneumopatii, diabet
zaharat, epilepsie)
● poate oferi date asupra condițiilor în care a

avut loc catastrofa aeriană prin depistarea unor eventuale intoxicații cu
oxid de carbon sau alte gaze toxice rezultate din combustie
Dezastre deschise (WTC – NY) – particularități
11 septembrie 2001 – cea mai mare operațiune de salvare din istoria orașului ≥ 1000 pers
Obiectivele activității m-l au constat în identificarea resturilor umane, eliberarea

certificatelor de deces și facilitarea repatrierii cadavrelor.
Echipa de identificare a fost formată din medici legiști, patologi, antropologi, radiologi,
odontologi, experți în amprente digitale, geneticieni, fotografi, tehnicieni, specialiști IT și
personal auxiliar.
Caracteristicile unui astfel de dezastru:

→ împrăștierea pe o suprafață foarte mare a rămășițelor umane;
→ cadavre extrem de fragmentate, ceea ce a făcut imposibil de aplicat metodele clasice de identif antropologică;
→ descoperirea de fragmente cadaverice în timp (la luni de la atac) – îngreunând procesul de identificare;
→ numărul mare de fragmente cadaverice – 19.963;
→ contaminarea fragmentelor cadaverice – s-au descoperit dinți aparținând unui individ atașați de pielea altui individ.
Discuții
Activitatea de identificare a victimelor este deosebit de dificilă datorită
următoarelor particularități ale dezastrelor:
o violența și intensitatea deosebit de mare a factorilor mecanici, fizici, chimici implicați în producerea lor;
o localizare în zone greu accesibile sau la depărtare față de medii urbane importante, care întârzie inițierea
operațiunilor de identificare a victimelor, perioada de timp când va avea loc progresia modificărilor
distructive postmortale cu influență negativă asupra tuturor tipurilor de metode de identificare;
o victimile dezastrelor vor fi de cele mai multe ori sever mutilate, dezintegrate în fragmente de diverse
dimensiuni împrăștiate pe suprafețe de obicei mari de teren, prezentând arsuri care adesea sunt de
profunzime și întindere mare mergând până la carbonizarea corpului sau fragmentelor;
o este afectat un grup heterogen de indivizi: ambele sexe, vârste și medii socio-economice de proveniență
diferite și etnii/rase diferite;
o obiectele personale sau alte elemente care pot ajuta la identificare sunt adeseori alterate prin ardere,
fragmentare, etc.
Discuții
Procesul de identificare a victimelor dezastrelor se face prin coraborarea tuturor
metodelor de identificare aplicabile și adaptate în fiecare caz în funcție de
gradul de integritate al cadavrului, de gradul de descompunere și de tipul
traumatismului suferit.
Identificarea vizuală efectuată de către rude pe baza fotografiilor cadavrului nu

este sigură deoarece deseori victimele sunt desfigurate iar stress-ul emoțional
face ca rudele fie să nu poate face față vederii pozelor cadavrului fie să
confunde victima.
Identificarea victimelor dezastrelor este o mare provocare, atât pentru oamenii

legii cât și pentru ceilalți specialiști care participă la această activitate.
Concluzii
• Principiile statului democratic au la bază apărarea ființei umane și
obligă unitățile să ia toate măsurile necesare pentru apărarea
dreptului la viață, integritate fizică și psihică.
• Stabilirea identității cadavrului este importantă deoarece conduce
la rezolvarea unor cazuri de dispariție sau la verificarea ipotezelor
elaborate, în situațiile în care există suspiciuni că persoana a fost
victima unei infracțiuni.
• Tema dată evidențiază importanța cunoașterii și aplicării
sistemului DVI în contextul în care în zilele noastre, dezastrele
sunt o realitate aproape cotidiană, putându-se produce în orice
colț al mapamondului.
Concluzii
• De asemenea ar fi necesare elaborarea și aplicarea de noi reglementări ale
activităților de alertare, intervenție și control, precum și organizarea unor
cursuri de perfecționare pentru personalul implicat în astfel de situații, care
să completeze procesul de implementare a procedurii DVI.
• Societatea globalizată de astăzi și facilitatea cu care se călătorește pe
distanțe lungi într-un timp scurt determină o deplasare continuă a oamenilor,
ceea ce conduce la o mare probabilitate ca, în cazul unui accident cu victime
multiple major, victimele să fie de naționalități diferite.
• În situația unui astfel de dezastru la nivel european, guvernele țărilor ale
căror cetățeni sunt victime, împart responsabilitatea, în conformitate cu
principiile prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Europei.
• Acest lucru poate fi facilitat și accelerat dacă se aplică o procedură DVI
standardizată cu prevederi comune de operare, pe care toate părțile
interesate le cunosc și le utilizează.
Concluzii
• În funcție de amploarea dezastrului, o singură țară nu poate dispune de
resurse suficiente pentru a face față tuturor pierderilor.
• Un astfel de dezastru ar putea, de asemenea, să deterioreze
infrastructura țării (de exemplu un atentat terorist într-un aeroport
important), iar o lipsă de resurse și personal calificat poate afecta
întreaga intervenție.
• În acest sens, un efort coordonat al comunității internaționale poate
accelera semnificativ recuperarea victimelor și procesul de identificare.
• Racordarea criminalisticii și medicinii legale românești la un sistem de
norme internaționale în cazul investigării unor dezastre cu victime
multiple reprezintă, de fapt, o afiliere la ”firesc”, în condițiile în care
România nu este absolvită nici de accidente cu victime și nici de alte
incidente deosebit de grave.
MEDICINA LEGALĂ
- curs -
Prof . Univ. Dr. Diana Bulgaru Iliescu

TANATOLOGIE MEDICO-LEGALA
Tanatos-zeul mortii
logos- idee,stiinta
Tanatologia medico-legala
analizeaza fen. mortii prin prisma necesitatilor
juridice
- Realitatea mortii
- Felul mortii
- Cauza medicala a mortii
- Data mortii
- Cauzalitatea
Clasificarea mortii
Dpdv medico-legal
 Moarte violenta (hetero, auto agresiune, accident, eutanasie )
 Moarte neviolenta ( patologica sau naturala)
 Moarte concuratoare ( violenta +patologica)
 Moarte prin inhibitie- actiune brusca dar de mica intensitate a unui
factor extern
Dpdv evolutiv: rapida sau lenta

Definirea mortii
Filosofii - existenta unui spirit nemuritor – “viata vesnica”
Biofizica- flocularea coloizilor celulari
Biochimia – transformarea subst. organice in anorganice
Biologia – forma a selectiei naturale
Pierderea ireversibilă a proprietăţilor materiei vii (Shapiro)

Definirea mortii
• Încetarea definitiva, ireversibila a tuturor functiilor vitale

 incetarea generalizata a metabolismului celular (OMS)
• Proces ( tanatogeneza)- “celulele se nasc împreună şi mor

separat”- – anoxia
Stadii
1. Preagonia - neobligatorie
- Stadiu care precede agonia
- Simptome psihice specifice în funcţie de:
* structura şi rezistenţa organismului
* vîrstă
* cauza stării terminale
* structura psihică, convingeri filozofice şi religioase
Imagini de vis, hipermnezie, ideaţie incoerentă

Stadii
2. Agonia (vita minima)- premergatoare mortii reale
Stadiu ireversibil dintre viaţă şi moarte
Amestec de fenomene vitale şi tanatologice
Scăderea activităţii neuronilor corticali
Haos psihic- dispariţia progresivă a funcţiilor psihice
Diminuarea funcţiilor de relaţie - “facies hipocratic”
Imobilitate completă
Dispariţia progresivă a simţurilor
Anestezia
Diminuarea funcţiilor vegetative
Agonia
Clasificare
I. Funcţie de durată:
• Absenţa agoniei- lez. diencefalice
• Agonie scurtă (secunde, minute)- asfixii, intox. cu cianuri
• Agonie lungă (ore)- boli consumptive
II. Funcţie de starea psihică:

• lucidă (conştientă)
• inconştientă
• alternantă
Importanţă:
- Validitatea actelor ( donatii, testamente)
- Responsabilitate – agonicii sunt iresponsabili pentru delictele comise
Agonia
Estimarea duratei
1. Agonia scurtă
- dispariţia catecolaminelor
2. Agonia lungă
- Nivel crescut de catecolamine
- Reducerea depozitelor de glicogen
- Descreşterea numărului de celule bazofile în hipofiză
Aspecte morfologice
• Edem pulmonar agonal

• Staza hepatica
• Singe coagulat in cord
• Turgescenta cu dilatare vasculara
• Modificari cerebrale – tumefieri si vacuolizari neuronale
Moartea clinică
Reprezinta experiente aproape de moarte

Reversibila in 3 - 5 minute ,
Absenţa activităţii cardiace, respiratorii,
Dispariţia reflexelor
Morfopatologie- encefalopatia anoxica
Pacientul poate fi reanimat – coincide cu int. de resuscitare
Act. centrilor corticali ramine prezenta ( imagini, senzatii)
Moartea aparentă
- Activităţile cardiacă şi respiratorie reduse la

minimum
- Poate fi reversibila
- Pierderea stării de conştienţă
- Se aseamana cu moartea reala
- Obligativitatea necropsiei la minimum 24 ore
Moartea cerebrală
Def: incetarea totala a act. corticale
• Criteriu de intrerupere a resuscitarii
• Conditie necesara pentru transplant
• Exista un protocol de declarare a MC
 Criterii neurologice
 Traseu EEG izoelectric
 Testul de apnee
Moartea cerebrală
Evaluările se repetă
- 6 ore la adulţi
- Copii:
7 zile-2 luni- la 48 ore
2 luni-2ani- la 24 ore
2-7 ani- la 12 ore
Peste 7 ani- la 6 ore
Viata vegetativa
- distrugerea ireversibilă a emisferelor cerebrale ( decerebrare)

- trunchiul cerebral continuă să funcţioneze
- stare de comă profundă
- activitate cardiacă şi respiratorie spontane
Moartea biologică (reală)
- Ireversiblă
- Încetarea metabolismului celular modificări structurale ale
celulelor
Fenomene postvitale (supravitale)
• Definitie: “viata reziduala” a unor celule, tesuturi, organe dupa
incetarea vietii in organismul ca intreg,
• Substrat fiziologic: mecanismul principal de producere a energiei

postmortem - glicoliza anaeroba.
• Viata intermediara- durata ei o depaseste cu mult pe cea in care

manevrele de resuscitare pot avea succes;
Aceste reactii postvitale sunt responsabile de
asa numitele “manifestari de viata reziduala”
care ridica uneori probleme de interpretare a
anchetei la fata locului ; se citeaza:
-dupa impuscare in inima victima si-a
incheiat hainele;
victima a reusit sa
se si spanzure;
-dupa producerea unor plagi cardiace
(ventriculare) sau ale vaselor mari de sange,
victima
s-a mai deplasat circa 200 m in 20 min;
-dupa decapitare, trunchiul s-a ridicat intr-o
pozitie apropiata ortostatismului.
• Importanta medico-legala: prezenta activitatii celulare si studierea
intensitatii acestei activitati in diverse tesuturi, poate ajuta la
stabilirea intervalului postmortem
• De viitor: s-au facut studii asupra reactiilor supravitale in ceea ce

priveste expresia genica postmortem S-a examinat expresia
genica cerebrala si pulmonara de novo in soarecii asfixiati mecanic
MOARTEA REALA
Cadavru uman: persoana care nu mai prezinta nici un semn
de activitate cerebrala, cardiaca sau respiratorie ( legea
104/2003)
Semne de moarte reala

Semne de moarte
Precoce ( semne negative de viata)
Poz. Cadavrului
Absenţa activităţii:
Cerebrale
Cardio-circulatorii- clinic sau empiric
Respiratorii -ascultatie, inspectie, palpare
Modificari oculare – palpare, sol. iritative,
ex. fund de ochi
Arsura teg. cu flacara
Semne de moarte
Semi- tardive- ( semne pozitive de moarte)
precoce - apar in primele 24 ore de la deces
- Lividităţi cadaverice
- Rigiditatea cadaverică (rigor mortis)
- Răcirea (algor mortis)
- Deshidratarea
- Autoliza
Semne de moarte
Tardive -apar dupa 24 ore de la deces
( semne pozitive de moarte)
- Distructive- putrefacţia
- Conservatoare:
* mumifierea
* lignifierea
* adipoceara
* refrigeraţia
Lividităţile cadaverice
• Coloraţie roşie-violacee a tegumentului din părţile declive
ale cadavrului
• Pete cadaverice rosii violacei
Mecanism
• Încetarea circulaţie sanguine, scurgerea sîngelui sub
acţiunea forţei gravitaţionale în părţile declive ale
cadavrului
• Zone de compresiune
Stadii: aprecirea timpului scurs de la deces
Hipostază- incepe la 30 min – dureaza 12-16 ore
Difuziune - 18-24 ore
Imbibiţie- după 20-24 ore, paralel cu putrefactia
Dg. diferenţial lividităţi- echimoză
Importanţă medico-legală
- Cel mai sigur semn de moarte reala
- Semn al poziţiei cadavrului si schimbarilor produse
- Cauza de moarte
- Indicator al intervalului scurs de la deces
Cronologia- apariția lividității cadaverice (ore)
Imaginea lividității cadaverice Minim (oră) Maxim (oră)
Lividitate de hipostază
¼ 2
Lividitate de confluare
¾ 4
Lividitate extinsă, intensivă

3 12 – 18
Lividități modificabile (dispariție) prin tamponament

digital
1 20
Lividități modificabile prin repoziționarea cadavrului
2 6
Rigiditatea cadaverică
(rigor mortis)
Înţepenirea progresivă a muşchilor după moarte
Mecanism
- Dispariţia ATP muscular (85%)
- Acumulare de acid lactic în muşchi
- Cresterea tensiunii musculare si pierderea
elasticitatii
Anoxia  Blocheaza resinteza ATP muscular

ATPADP fibrele de actina, miozina ramin contractate
(rigor mortis)
Factori care influenţează instalarea RC
temperatura mediului înconjurător
Activitatea fizică anterioară decesului
Cauza de moarte
Stadii- Regula Nisten

Instalare- incepe la 30 minute - 3-6 ore- după o relaxare musculară
iniţială – completa in 24 ore
Generalizare- incepe la 12 ore post mortem
Rezoluţie- incepe la 24-48 ore – este completa la 3-7 zile post mortem
(rigor mortis)
Obiectivare
Mişcări de flexie şi extensie a articulaţiilor
Situaţii particulare
- Spasm cadaveric ( rigiditate prin decerebrare)
- Ex. decapitari, tetanos, intoxicatie supraacuta cu
stricnina
- Poziţia cadavrului
- Indirect- Eventuale modificari de pozitie
- Cauza de moarte
- Intervalul postmortem- aprecieri
tanatocronologice
- Semn al mortii reale – atesta decesul
Dg. diferential cu contractura musculara termica
din arsuri ( pugilist)
Cronologia rigidității cadaverice (ore)
Rigiditate cadaverică Minim (oră) Maxim (oră)
Debut ½ 7
După demontare se remontează 2 8
Se instalează definitiv 6 12
Existența rigidității 20 15
Rezoluție totală 24 140

Răcirea
(algor mortis)
Descreşterea temperaturii corporale după moarte
Mecanism
Oprirea termogenezei, pierderea de căldură prin conducţie, convecţie,
radiaţie, pînă la atingerea echilibrului cu mediul înconjurător
Factori care afectează răcirea cadavrului
Temperatura mediului
Curenţi de aer şi umiditate
Haine
Poziţia cadavrului
Suportul pe care stă cadavrul
Dimensiunile corpului
Stări particulare- hemoragie
Particular: încălzirea postmortem
Importanta medico-legală
- Estimarea intervalului pm- 18 grade Celsius - 1 grad Celsius/oră
- Semn de moarte reala
Scaderea temp corporale dupa moarte
Deshidratarea ( desicarea)
Def: Pierderea de apă din corp
Mecanism
- încetarea circulaţiei sanguine şi a metabolismului
Factori care infl. desicarea:

- Temperatura mediului ambiant
- Umiditatea mediului
- Prezenta si intensitatea curentilor de aergrosimea stratului cornos
Obiectivare
- Pergamentarea
- Încreţirea pulpei degetelor şi buzelor
- Opacifierea corneei
- Pata Liarche
- Înmuierea globilor oculari
• Importanta medico-legala
- Aprecierea timpului scurs de la deces
Dg diferential pete pergamentare cu pete pergamentate

Autoliza
auto- sine; lisis- distrucţie
Mecanism
Înmuierea şi lichefierea ţesuturilor sub acţiunea enzimelor
eliberate din celule
Pregăteşte terenul pentru acţiunea putrefacţiei
Poate fi oprită prin îngheţarea ţesuturilor
Obiectivare- examen intern

• Modificări macro şi microscopice în special în organe cu
conţinut crescut în enzime (pancreas, suprarenale, stomac)
Autoliza
• Factori care influienteaza autoliza:
factorii de mediu
cauza de deces ( ex. intox. cu arsen)
Importanta medico-legala:
- Aprecieri asupra datei mortii- extrem de vagi
- Evitarea unor erori de diagnostic ( ex. dg dif. cu ulcer
gastric)
Putrefacţia
Transformarea materiei organice în materie anorganică
Distrugerea părţilor moi
Continuă pînă ce cadavrul este transformat în schelet
Mecanism
Proces bacterian
Bacterii aerobe/anerobe, endogene/exogene
Putrefacţia
Faze:
1. Gazoasa
- Debut dupa 24 ore
2. Lichefiere
- scheletizare completa in cond. normale de inhumare 7-10
ani
Putrefacţia- faza gazoasa
Obiectivare
- Pata verde de putrefacţie - 2-3 zile – sulfhemo
- Culoare verde închis- negru a pielii- progresiv tot corpul
- Gaze de putrefacţie- creşterea volumului cadavrului,
desfigurare
- Circulaţia postumă
- Naşterea în sicriu
Nasterea in sicriu
Putrefacţia
- Reguli de apreciere cronologică

- cifra care indică zilele iarna, indică orele vara (Devergie)
- putrefacția începe în a 2-a zi de vară și a 8-a zi de iarnă de la
deces;
- 1 săpt de putrefacție în aer= 2 săpt de putrefacție în apă= 8
săptămâni de putrefacție în sol;
- 1 zi de expunere a cadavr la aer = 1 săpt de menținere în apă=
1 lună îngropat în pământ.
TANATOCRONOLOGIA
Indicatori ai timpului scurs de la deces
1. Semnele morții reale - Valoarea acestor semne crește când se fac aprecieri
corelative
2. Procesele cadaverice tardive

- putrefacția începe la circa 48 de ore de la deces,
- mumifierea începe la 30 de zile și este complet instalată în aproximativ 6 – 12 luni
(Kernbach),
- saponificarea începe după 30 de zile și este completă după mai mult de 6 luni.
TANATOCRONOLOGIA
3. tanatochimie- modificările postmortem ale unor substanțe din sânge
și umori;
4. stadiul unor procese fiziologice.
- gradul de digestie al conținutului gastric,
Permite aprecieri asupra intervalului de timp dintre ultima masă și deces, având în
vedere că alimentele sunt digerate și eliminate într-un timp variabil (limite între 2-
10 ore);
Laptele, ceaiul, cafeaua – trec în intestin în aprox 2 ore;
Brânzeturile – aprox 2-3 ore;
Ouăle, carnea tocată, pâinea veche, biscuiții, portocalele, prunele în aprox 3 ore;
Cartofii, pâinea proaspătă, carnea friptă/fiartă, orezul – 3-4 ore;
Varza și legumele uscate – aprox 4-5 ore;
Friptura de oaie, port, gâscă și peștele – aprox 5-6 ore;
Sarmalele, friptura de rață – aprox 6-7 ore.
- plenitudinea vezicii urinare.
examenul microscopic al plăgilor -aspecte legate de
reacția inflamatorie perilezională - date referitoare la
intervalul de supraviețuire de la producerea unei
plăgi.
• Marginația leucocitelor este evidentă la 30 de minute de la prod.lez.
• hematiile se decolorează în primele 2 – 3 zile,
• după 3 zile apar histiocitele cu pigment sangvin,
• hemo-siderina apare la 6 zile,
• hepatocitele devin acidofile și pierd glicogenul la 6 ore,
• pH-ul scade brusc după moarte crescând ulterior la începutul autolizei
(datorită amoniacului și aminelor cadaverice), după 24 de ore ajungând la
valoarea 9;
TANATOCRONOLOGIA
6. Determinările histochimice
- modificările eritrocitelor și a le organitelor hepatocitare
- fragmentarea fibrelor miocardice
- scăderea pH-ului în țesuturi- mai ales în creier- imediat după deces, urmată la 24 de
ore de o virare spre alcalin etc;
7. Entomologia medico-legală;
În cazul cadavrelor scheletizate sau cvasitotal scheletizate, prin examenul oaselor

putem face aprecieri despre intervalul de timp scurs de la deces, dar marja de
eroare este de ordinul lunilor sau chiar anilor.
Entomologie medico-legală
Studierea insectelor care populează cadavrul la diferite momente
Exista 7 serii
- Estimarea intervalului postmortem
- Mediul în care a stat cadavrul
Metamorfoza completă postembrionară:
- ou – de coloraț albicioasă și dimens de aprox 2 mm, sunt depuse în
grămezi (50-100) – mușița
- în primele 8 ore
- larvă – cu un ciclu de 10-20 zile – creșterea progresivă concomitent cu
năpârlirea/nimfoza – durează 1-3 zile – larva nu se hrăneșe și nici nu se
deplasează
- pupă - situată într-un înveliș opac (cocon) în f de butoiaș
- durată de 18-24 zile;
- adult și puparium gol- după aprox 20 zile de la trasnf larver în pupă
Ciclu evolutiv Implicații tanatocronologice
Ouă -
- Dacă dimensiunile lor sunt maxime, moartea datează de

cel puțin o săptămână (în condiții de climă temperară) sau
Larve de 3 – 4 zile (în condiții de temperetură ridicată);
- Dacă nu au dimensiuni maxime, moartea datează de mai
puțin de 3 – 4 ore
Pupe goale 15 zile de la deces
- Prezența lor arată că a fost parcurs întregul ciclu evolutiv

al speciei respective;
Muște adulte
- Aprecierea vârstei se face după culoarea corpului (muștele
tinere au corpul mai palid).
Reguli in tanatocronologie
Nu există doar un singur marker precis pentru intervalul post-mortem, doar dacă
există un martor sau o caracteristică precisă;
Precizia scade pe măsură ce intervalul se prelungește;
Chiar și cu multe variabile justificate, trebuie să fim precauți; (suntem o societate
dependentă de date, dar nu știm cât de des interacționează variabilele
independente).
Un interval ar trebui întodeauna dat; raportarea unui interval postmortem exact
este întotdeauna suspect;
O opinie nu trebuie să depășească o interpretare rezonabilă de date/metode;
Fți atenți la prejudecăți ( alegerea unei metode/date care pot susține o anumită
ipoteză dorită);
Selecția experților cu atenție!
Procese conservatoare
Procese naturale care împiedică putrefacţia şi conservă
cadavrul
I. Mumifierea
Mecanism- deshidratare rapidă
Condiţii- căldură (oprirea activităţii bacteriene)/ventilaţie
- 3-12 luni după moarte
Mumifierea
Aspect
Pielea- uscată, dură, culoare maro-neagră, aderentă de oase
Fără miros
Reducerea dimensiunilor corpului
Conservarea trăsăturilor şi a semnelor de violenţă
Organele interne- masă uscată
Mumia Otzi
Rosalia Lombardo (1918-1920)
Tutankhamon (1341 î.Hr. – 1324 î.Hr.)
II. Adipoceara (saponificarea)
Hidroliza grăsimilor nesaturate
- Formarea de acizi graşi saturaţi (stearic, palmitic), săruri de
calciu
- 3-12 luni
Factori
• Umiditate, căldură, absenţa aerului
• Prezenţa lecitinaztei- Clostridium Welchii
Adipoceara (saponificarea)
Aspect
- Substanţă alb-gălbuie de consistenţă grăsoasă
- Miros rînced
- Pluteşte pe apă
- Poate fi tăiată cu uşurinţă
- Arde cu flacără gălbuie
III. Lignificarea
Mediu cu concentraţie crescută în acid tanic şi humic
(mlaştină, lavă vulcanică, mină)
Aspect
• Piele maronie, dură
• Oase moi (pierderea calciului)
• Conservare bună pentru mult timp
Omul din Tollund
Omul din Tollund
IV. Refrigerarea
Expunerea cadavrului la temperaturi scăzute
Aspect
• Corpul este înţepenit;
• Conservare perfectă pentru mult timp;
• Putrefacţie rapidă cînd cadavrul este adus la temperaturi
crescute
Modificari conservatoare
În cel puțin 2 – 3 luni, în general 6 – 12 luni Mumificarea cadavrului
În cel puțin 3 – 4 săptămâni, în general la 6 – 8 luni Adipoceara, transformarea cadavrului în acest sens
3 – 4 ani Dispariția părților moi, în cazul cadavrului înhumat (pământ)
8 – 10 ani Oasele sunt libere, pe suprafață nu sunt modificări
10 – 15 ani Măduva osoasă poate fi de tipul adipocerei, osul este greu,

suprafața cu caracter adipos
• Def: studierea unui cadavru in scopul găsirii cauzei morții
• Etimologic
• Autopsia: grec. autos-sine , psios- a vedea
• Necropsia necros – mort, opsis-vedere

Conditii de efectuare:
• Moarte violentă
• Moarte subită
• Cînd se suspicionează o deficienţă în acordarea asistenţei
medicale
• Deces în primele 24 de ore de la internarea în spital
• Cadavre cu identitate necunoscută
SCOP
• De a fixa diagnosticul
• De a depista leziuni care nu au rasunet clinic
• Evaluare corecta a investigațiilor paraclinice
• Confirma valoarea unor metode de diagnostic
• Rol in unele procedee de transplant
• Rol in cercetarea stiintifica
• In evaluarea statistica a morbiditatii generale
Reguli:
• Solicitarea organelor de anchetă
• La cel puţin 24 de ore de la producerea decesului
• Completă
• Efectuată de regulă de medici legişti/uneori medici de alte
specialităţi
Etape
• Cercetarea la locul faptei
• Examinarea externa a cadavrului
• Necropsia cadavrului
• Examenele de laborator
Principii
• Este precedata de examen extern
• Organele sunt examinate “in situ”
• Scoaterea organelor
- metoda Rokitanski
- scoaterea izolata a organelor
• Examinarea organelor
• Sectionarea organelor intr-o succesiune prestabilita ( Jung
1982)
Etape
• RESTAURAREA CADAVRULUI
• INTOCMIREA DOCUMENTATIEI
• REDACTAREA RAPORTULUI DE NECROPSIE

Nu de moarte mă cutremur,
ci de veșnicia ei.”
MEDICINA LEGALĂ
- curs -
Prof . Univ. Dr. Diana Bulgaru Iliescu

TANATOLOGIE MEDICO-LEGALA
Tanatos-zeul mortii
logos- idee,stiinta
Tanatologia medico-legala
analizeaza fen. mortii prin prisma necesitatilor
juridice
- Realitatea mortii
- Felul mortii
- Data mortii
- Cauzalitatea
Clasificarea mortii
Dpdv medico-legal
 Moarte violenta (hetero, auto agresiune, accident, eutanasie )
 Moarte neviolenta ( patologica sau naturala)
 Moarte concuratoare ( violenta +patologica)
 Moarte prin inhibitie- actiune brusca dar de mica intensitate a unui
factor extern
Dpdv evolutiv: rapida sau lenta

Definirea mortii
Filosofii - existenta unui spirit nemuritor – “viata vesnica”
Biofizica- flocularea coloizilor celulari
Biochimia – transformarea subst. organice in anorganice
Biologia – forma a selectiei naturale
Pierderea ireversibilă a proprietăţilor materiei vii (Shapiro)

Definirea mortii
• Încetarea definitiva, ireversibila a tuturor functiilor vitale

 incetarea generalizata a metabolismului celular (OMS)
• Proces ( tanatogeneza)- “celulele se nasc împreună şi mor

separat”- – anoxia
Stadii
1. Preagonia - neobligatorie
- Stadiu care precede agonia
- Simptome psihice specifice în funcţie de:
* structura şi rezistenţa organismului
* vîrstă
* cauza stării terminale
* structura psihică, convingeri filozofice şi religioase
Imagini de vis, hipermnezie, ideaţie incoerentă

Stadii
2. Agonia (vita minima)- premergatoare mortii reale
Stadiu ireversibil dintre viaţă şi moarte
Amestec de fenomene vitale şi tanatologice
Scăderea activităţii neuronilor corticali
Haos psihic- dispariţia progresivă a funcţiilor psihice
Diminuarea funcţiilor de relaţie - “facies hipocratic”
Imobilitate completă
Dispariţia progresivă a simţurilor
Anestezia
Diminuarea funcţiilor vegetative
Agonia
Clasificare
I. Funcţie de durată:
• Absenţa agoniei- lez. diencefalice
• Agonie scurtă (secunde, minute)- asfixii, intox. cu cianuri
• Agonie lungă (ore)- boli consumptive
II. Funcţie de starea psihică:

• lucidă (conştientă)
• inconştientă
• alternantă
Importanţă:
- Validitatea actelor ( donatii, testamente)
- Responsabilitate – agonicii sunt iresponsabili pentru delictele comise
Aspecte morfologice
• Edem pulmonar agonal
• Staza hepatica
• Singe coagulat in cord
• Turgescenta cu dilatare vasculara
• Modificari cerebrale – tumefieri si vacuolizari neuronale
Moartea clinică
Reprezinta experiente aproape de moarte

Reversibila in 2- 5 minute ,
Absenţa activităţii cardiace, respiratorii,
Dispariţia reflexelor
Morfopatologie- encefalopatia anoxica
Pacientul poate fi reanimat – coincide cu int. de resuscitare
Act. centrilor corticali ramine prezenta ( imagini, senzatii)
Moartea aparentă
- Activităţile cardiacă şi respiratorie reduse la

minimum
- Pierderea stării de conştienţă
- Se aseamana cu moartea reala
- Obligativitatea necropsiei la minimum 24 ore
Moartea cerebrală
Def: incetarea totala a act. corticale
• Criteriu de intrerupere a resuscitarii
• Conditie necesara pentru transplant
• Exista un protocol de declarare a MC
 Criterii neurologice
 Traseu EEG izoelectric
 Testul de apnee
Moartea cerebrală
Evaluările se repetă
- 6 ore la adulţi
- Copii:
7 zile-2 luni- la 48 ore
2 luni-2ani- la 24 ore
2-7 ani- la 12 ore
Peste 7 ani- la 6 ore
Viata vegetativa
- distrugerea ireversibilă a emisferelor cerebrale ( decerebrare)

- trunchiul cerebral continuă să funcţioneze
- stare de comă profundă
- activitate cardiacă şi respiratorie spontane
Moartea biologică (reală)
- Ireversiblă
- Încetarea metabolismului celular modificări structurale ale
celulelor
• Definitie: “viata reziduala” a unor celule, tesuturi, organe dupa
incetarea vietii in organismul ca intreg,
• Substrat fiziologic: mecanismul principal de producere a energiei

postmortem - glicoliza anaeroba.
• Viata intermediara- durata ei o depaseste cu mult pe cea in care

manevrele de resuscitare pot avea succes;
• musculatura vaselor- contractie dupa stimulare adrenergica <2 ore;
• -miocard- contractie prin stimulare electrica <45 min;
• -anse intestinale- contractie postmortemfals aspect de invaginatie intestinala (dispare la

aparitia putrefactiei);
• -uter- contractil pana la 6 ore;
• -glande sudoripare functionale pana la 8 ore;
• -nervi periferici excitabili electric 1-2 ore;
• -muschi scheletic excitabil electric&mecanic: A) percutia bicepsului brahial  3 faze ale

excitab.mecanice
Aceste reactii postvitale sunt responsabile de
asa numitele “manifestari de viata reziduala”
care ridica uneori probleme de interpretare a
anchetei la fata locului ; se citeaza:
-dupa impuscare in inima victima si-a
incheiat hainele;
victima a reusit sa
se si spanzure;
-dupa producerea unor plagi cardiace
(ventriculare) sau ale vaselor mari de sange,
victima
s-a mai deplasat circa 200 m in 20 min;
-dupa decapitare, trunchiul s-a ridicat intr-o
pozitie apropiata ortostatismului.
• Importanta medico-legala: prezenta activitatii celulare si studierea
intensitatii acestei activitati in diverse tesuturi, poate ajuta la
stabilirea intervalului postmortem
• De viitor: s-au facut studii asupra reactiilor supravitale in ceea ce

priveste expresia genica postmortem S-a examinat expresia
genica cerebrala si pulmonara de novo in soarecii asfixiati mecanic
MOARTEA REALA
Cadavru uman: persoana care nu mai prezinta nici un semn
de activitate cerebrala, cardiaca sau respiratorie ( legea
104/2003)
Semne de moarte reala

Semne de moarte
Precoce ( semne negative de viata)
Poz. Cadavrului
Absenţa activităţii:
Cerebrale
Cardio-circulatorii- clinic sau empiric
Respiratorii -ascultatie, inspectie, palpare
Modificari oculare – palpare, sol. iritative,
ex. fund de ochi
Arsura teg. cu flacara
Semne de moarte
Semi- tardive- ( semne pozitive de moarte)
precoce - apar in primele 24 ore de la deces
- Lividităţi cadaverice
- Rigiditatea cadaverică (rigor mortis)
- Răcirea (algor mortis)
- Deshidratarea
- Autoliza
Semne de moarte
Tardive -apar dupa 24 ore de la deces
( semne pozitive de moarte)
- Distructive- putrefacţia
- Conservatoare:
* mumifierea
* lignifierea
* adipoceara
* refrigeraţia
• Coloraţie roşie-violacee a tegumentului din părţile declive
ale cadavrului
• Pete cadaverice rosii violacei
Mecanism
• Încetarea circulaţie sanguine, scurgerea sîngelui sub
acţiunea forţei gravitaţionale în părţile declive ale
cadavrului
• Zone de compresiune
Stadii: aprecirea timpului scurs de la deces
Hipostază- incepe la 30 min – dureaza 12-16 ore
Difuziune - 18-24 ore
Imbibiţie- după 20-24 ore, paralel cu putrefactia
Dg. diferenţial lividităţi- echimoză
- Cel mai sigur semn de moarte reala
- Semn al poziţiei cadavrului si schimbarilor produse
- Cauza de moarte
- Indicator al intervalului scurs de la deces
Cronologia- apariția lividității cadaverice (ore)
Imaginea lividității cadaverice Minim (oră) Maxim (oră)
Lividitate de hipostază
¼ 2
Lividitate de confluare
¾ 4
Lividitate extinsă, intensivă

3 12 – 18
Lividități modificabile (dispariție) prin tamponament

digital
1 20
Lividități modificabile prin repoziționarea cadavrului
2 6
(rigor mortis)
Înţepenirea progresivă a muşchilor după moarte
Mecanism
- Dispariţia ATP muscular (85%)
- Acumulare de acid lactic în muşchi
- Cresterea tensiunii musculare si pierderea
elasticitatii
Anoxia  Blocheaza resinteza ATP muscular

ATPADP fibrele de actina, miozina ramin contractate
(rigor mortis)
Factori care influenţează instalarea RC
temperatura mediului înconjurător
Activitatea fizică anterioară decesului
Cauza de moarte
Stadii- Regula Nisten

Instalare- incepe la 30 minute - 3-6 ore- după o relaxare musculară
iniţială – completa in 24 ore
Generalizare- incepe la 12 ore post mortem
Rezoluţie- incepe la 24-48 ore – este completa la 3-7 zile post mortem
(rigor mortis)
Obiectivare
Mişcări de flexie şi extensie a articulaţiilor
Situaţii particulare
- Spasm cadaveric ( rigiditate prin decerebrare)
- Ex. decapitari, tetanos, intoxicatie supraacuta cu
stricnina
- Poziţia cadavrului
- Indirect- Eventuale modificari de pozitie
- Cauza de moarte
- Intervalul postmortem- aprecieri
tanatocronologice
- Semn al mortii reale – atesta decesul
Dg. diferential cu contractura musculara termica
din arsuri ( pugilist)
Cronologia rigidității cadaverice (ore)
Rigiditate cadaverică Minim (oră) Maxim (oră)
Debut ½ 7
După demontare se remontează 2 8
Se instalează definitiv 6 12
Existența rigidității 20 15
Rezoluție totală 24 140

Răcirea
(algor mortis)
Descreşterea temperaturii corporale după moarte
Mecanism
Oprirea termogenezei, pierderea de căldură prin conducţie, convecţie,
radiaţie, pînă la atingerea echilibrului cu mediul înconjurător
Factori care afectează răcirea cadavrului
Temperatura mediului
Curenţi de aer şi umiditate
Haine
Poziţia cadavrului
Suportul pe care stă cadavrul
Dimensiunile corpului
Stări particulare- hemoragie
Particular: încălzirea postmortem
Importanta medico-legală
- Estimarea intervalului pm- 18 grade Celsius - 1 grad Celsius/oră
Scaderea temp corporale dupa moarte
Def: Pierderea de apă din corp
Mecanism
- încetarea circulaţiei sanguine şi a metabolismului
Factori care infl. desicarea:

- Temperatura mediului ambiant
- Umiditatea mediului
- Prezenta si intensitatea curentilor de aergrosimea stratului cornos
Obiectivare
- Pergamentarea
- Încreţirea pulpei degetelor şi buzelor
- Opacifierea corneei
- Pata Liarche
- Înmuierea globilor oculari
• Importanta medico-legala
- Aprecierea timpului scurs de la deces
Dg diferential pete pergamentare cu pete pergamentate

Autoliza
auto- sine; lisis- distrucţie
Mecanism
Înmuierea şi lichefierea ţesuturilor sub acţiunea enzimelor
eliberate din celule
Pregăteşte terenul pentru acţiunea putrefacţiei
Poate fi oprită prin îngheţarea ţesuturilor
Obiectivare- examen intern

• Modificări macro şi microscopice în special în organe cu
conţinut crescut în enzime (pancreas, suprarenale, stomac)
Autoliza
• Factori care influienteaza autoliza:
factorii de mediu
cauza de deces ( ex. intox. cu arsen)
Importanta medico-legala:
- Aprecieri asupra datei mortii- extrem de vagi
- Evitarea unor erori de diagnostic ( ex. dg dif. cu ulcer
gastric)
Putrefacţia
Transformarea materiei organice în materie anorganică
Distrugerea părţilor moi
Continuă pînă ce cadavrul este transformat în schelet
Mecanism
Proces bacterian
Bacterii aerobe/anerobe, endogene/exogene
Putrefacţia
Faze:
1. Gazoasa
- Debut dupa 24 ore
2. Lichefiere
- scheletizare completa in cond. normale de inhumare 7-10
ani
Putrefacţia- faza gazoasa
Obiectivare
- Pata verde de putrefacţie - 2-3 zile – sulfhemo
- Culoare verde închis- negru a pielii- progresiv tot corpul
- Gaze de putrefacţie- creşterea volumului cadavrului,
desfigurare
- Circulaţia postumă
- Naşterea în sicriu
Nasterea in sicriu
Putrefacţia
- Reguli de apreciere cronologică

- cifra care indică zilele iarna, indică orele vara (Devergie)
- putrefacția începe în a 2-a zi de vară și a 8-a zi de iarnă de la
deces;
- 1 săpt de putrefacție în aer= 2 săpt de putrefacție în apă= 8
săptămâni de putrefacție în sol;
- 1 zi de expunere a cadavr la aer = 1 săpt de menținere în apă=
1 lună îngropat în pământ.
TANATOCRONOLOGIA
Indicatori ai timpului scurs de la deces
1. Semnele morții reale - Valoarea acestor semne crește când se fac aprecieri
corelative
2. Procesele cadaverice tardive

- putrefacția începe la circa 48 de ore de la deces,
- mumifierea începe la 30 de zile și este complet instalată în aproximativ 6 – 12 luni
(Kernbach),
- saponificarea începe după 30 de zile și este completă după mai mult de 6 luni.
TANATOCRONOLOGIA
3. tanatochimie- modificările postmortem ale unor substanțe din sânge
și umori;
4. stadiul unor procese fiziologice.
- gradul de digestie al conținutului gastric,
Permite aprecieri asupra intervalului de timp dintre ultima masă și deces, având în
vedere că alimentele sunt digerate și eliminate într-un timp variabil (limite între 2-
10 ore);
Laptele, ceaiul, cafeaua – trec în intestin în aprox 2 ore;
Brânzeturile – aprox 2-3 ore;
Ouăle, carnea tocată, pâinea veche, biscuiții, portocalele, prunele în aprox 3 ore;
Cartofii, pâinea proaspătă, carnea friptă/fiartă, orezul – 3-4 ore;
Varza și legumele uscate – aprox 4-5 ore;
Friptura de oaie, port, gâscă și peștele – aprox 5-6 ore;
Sarmalele, friptura de rață – aprox 6-7 ore.
- plenitudinea vezicii urinare.
examenul microscopic al plăgilor -aspecte legate de
reacția inflamatorie perilezională - date referitoare la
intervalul de supraviețuire de la producerea unei
plăgi.
• Marginația leucocitelor este evidentă la 30 de minute de la prod.lez.
• hematiile se decolorează în primele 2 – 3 zile,
• după 3 zile apar histiocitele cu pigment sangvin,
• hemo-siderina apare la 6 zile,
• hepatocitele devin acidofile și pierd glicogenul la 6 ore,
• pH-ul scade brusc după moarte crescând ulterior la începutul autolizei
(datorită amoniacului și aminelor cadaverice), după 24 de ore ajungând la
valoarea 9;
Studierea insectelor care populează cadavrul la diferite momente
Exista 7 serii
- Estimarea intervalului postmortem
- Mediul în care a stat cadavrul
Metamorfoza completă postembrionară:
- ou – de coloraț albicioasă și dimens de aprox 2 mm, sunt depuse în
grămezi (50-100) – mușița
- în primele 8 ore
- larvă – cu un ciclu de 10-20 zile – creșterea progresivă concomitent cu
năpârlirea/nimfoza – durează 1-3 zile – larva nu se hrăneșe și nici nu se
deplasează
- pupă - situată într-un înveliș opac (cocon) în f de butoiaș
- durată de 18-24 zile;
- adult și puparium gol- după aprox 20 zile de la trasnf larver în pupă
Ciclu evolutiv Implicații tanatocronologice
Ouă -
- Dacă dimensiunile lor sunt maxime, moartea datează de

cel puțin o săptămână (în condiții de climă temperară) sau
Larve de 3 – 4 zile (în condiții de temperetură ridicată);
- Dacă nu au dimensiuni maxime, moartea datează de mai
puțin de 3 – 4 ore
Pupe goale 15 zile de la deces
- Prezența lor arată că a fost parcurs întregul ciclu evolutiv

al speciei respective;
Muște adulte
- Aprecierea vârstei se face după culoarea corpului (muștele
tinere au corpul mai palid).
Reguli in tanatocronologie
Nu există doar un singur marker precis pentru intervalul post-mortem, doar dacă
există un martor sau o caracteristică precisă;
Precizia scade pe măsură ce intervalul se prelungește;
Chiar și cu multe variabile justificate, trebuie să fim precauți; (suntem o societate
dependentă de date, dar nu știm cât de des interacționează variabilele
independente).
Un interval ar trebui întodeauna dat; raportarea unui interval postmortem exact
este întotdeauna suspect;
O opinie nu trebuie să depășească o interpretare rezonabilă de date/metode;
Fți atenți la prejudecăți ( alegerea unei metode/date care pot susține o anumită
ipoteză dorită);
Selecția experților cu atenție!
Procese naturale care împiedică putrefacţia şi conservă
cadavrul
I. Mumifierea
Mecanism- deshidratare rapidă
Condiţii- căldură (oprirea activităţii bacteriene)/ventilaţie
- 3-12 luni după moarte
Mumifierea
Aspect
Pielea- uscată, dură, culoare maro-neagră, aderentă de oase
Fără miros
Reducerea dimensiunilor corpului
Conservarea trăsăturilor şi a semnelor de violenţă
Organele interne- masă uscată
Mumia Otzi
Rosalia Lombardo (1918-1920)
Tutankhamon (1341 î.Hr. – 1324 î.Hr.)
II. Adipoceara (saponificarea)
Hidroliza grăsimilor nesaturate
- Formarea de acizi graşi saturaţi (stearic, palmitic), săruri de
calciu
- 3-12 luni
Factori
• Umiditate, căldură, absenţa aerului
• Prezenţa lecitinaztei- Clostridium Welchii
Adipoceara (saponificarea)
Aspect
- Substanţă alb-gălbuie de consistenţă grăsoasă
- Miros rînced
- Pluteşte pe apă
- Poate fi tăiată cu uşurinţă
- Arde cu flacără gălbuie
III. Lignificarea
Mediu cu concentraţie crescută în acid tanic şi humic
(mlaştină, lavă vulcanică, mină)
Aspect
• Piele maronie, dură
• Oase moi (pierderea calciului)
• Conservare bună pentru mult timp
Omul din Tollund
Omul din Tollund
IV. Refrigerarea
Expunerea cadavrului la temperaturi scăzute
Aspect
• Corpul este înţepenit;
• Conservare perfectă pentru mult timp;
• Putrefacţie rapidă cînd cadavrul este adus la temperaturi
crescute
Modificari conservatoare
În cel puțin 2 – 3 luni, în general 6 – 12 luni Mumificarea cadavrului
În cel puțin 3 – 4 săptămâni, în general la 6 – 8 luni Adipoceara, transformarea cadavrului în acest sens
3 – 4 ani Dispariția părților moi, în cazul cadavrului înhumat (pământ)
8 – 10 ani Oasele sunt libere, pe suprafață nu sunt modificări
10 – 15 ani Măduva osoasă poate fi de tipul adipocerei, osul este greu,

suprafața cu caracter adipos
• Def: studierea unui cadavru in scopul găsirii cauzei morții
• Etimologic
• Autopsia: grec. autos-sine , psios- a vedea
• Necropsia necros – mort, opsis-vedere

Conditii de efectuare:
• Moarte violentă
• Moarte subită
• Cînd se suspicionează o deficienţă în acordarea asistenţei
medicale
• Deces în primele 24 de ore de la internarea în spital
• Cadavre cu identitate necunoscută
SCOP
• De a fixa diagnosticul
• De a depista leziuni care nu au rasunet clinic
• Evaluare corecta a investigațiilor paraclinice
• Confirma valoarea unor metode de diagnostic
• Rol in unele procedee de transplant
• Rol in cercetarea stiintifica
• In evaluarea statistica a morbiditatii generale
Reguli:
• Solicitarea organelor de anchetă
• La cel puţin 24 de ore de la producerea decesului
• Completă
• Efectuată de regulă de medici legişti/uneori medici de alte
specialităţi
Etape
• Cercetarea la locul faptei
• Examinarea externa a cadavrului
• Necropsia cadavrului
• Examenele de laborator
Principii
• Este precedata de examen extern
• Organele sunt examinate “in situ”
• Scoaterea organelor
- metoda Rokitanski
- scoaterea izolata a organelor
• Examinarea organelor
• Sectionarea organelor intr-o succesiune prestabilita ( Jung
1982)
Etape
• RESTAURAREA CADAVRULUI
• INTOCMIREA DOCUMENTATIEI
• REDACTAREA RAPORTULUI DE NECROPSIE

Nu de moarte mă cutremur,
ci de veșnicia ei.”
LEZIUNI ELEMENTARE
Prof. Dr. Diana Bulgaru Iliescu

Trauma, traumatism
Trauma- o modificare lezionala sau functionala provocata de
un factor extern violent, ( factor mecanic, fizic, psihic,
chimic, biologic)
Traumatism - ansamblul tulburarilor locale si generale

produse in urma actiunii unui agent extern
Agenti traumatici mecanici
actionează prin transferul bilateral al energiei
cinetice între agentul traumatic și corpul
victimei
• mecanism de acceleratie
• mecanism de deceleratie
Clasificare
• Corpuri contondente cu suprafaţă mică de lovire (până la 16 cmp)
• neregulate
• regulate
• Corpuri contondente cu suprafaţă mare de lovire ( peste 16 cmp)
• plană sau netedă
• neregulată
• Obiecte cu vârfuri sau lame ascuţite
• înţepătoare-tăietoare (briceag, cuţit cu vârf ascuţit)
• înţepătoare (ac, furcă, pilă)
• tăietoare (brici, sticlă, lamă)
• tăietoare-despicătoare (topor, satâr, sapă)
• Proiectile.
Descriere
Aspectul unei leziuni traumatice mecanice depinde de:
1. natura obiectului vulnerant,
2. de o serie de factori precum:
• intensitatea lovirii
• distanta si direcţia de lovire
• înclinarea obiectului vulnerant în raport cu suprafaţa corporală
• particularitatile regiuni corporale afectate
• existenta la victima a unei patologii preexistente
Tipuri- agenti traumatici
• Agenţii chimici, ( toxicologie medico-legală)
• Agenţii biologici
• Agentii psihici
Agentii fizici
• temperatura ( crescuta sau prea scazuta)

• diferite forme de electricitate (industrială sau atmosferică);
• variaţiile ale presiunii atmosferice;
• diverse forme de energie radiantă.
Examinarea traumatizatului- aspecte
• obligativitatea expertului de a raspunde doar pe baza datelor obiective si dupa epuizarea

mijloacelor de care dispune, la toate intrebarile organelor judiciare;
• furnizarea de date suplimentare care pot influienta ancheta, ori de cite ori legistul sesizeaza
situatii de acest gen;
• este absolut interzis ca medicul legist sa faca interpretari sau sa ajunga la concluzii cu
caracter judiciar;
• evitarea temporizarii examinarii persoanelor, pentru a se evita dificultatile de interpretare
lezionala;
• respectarea riguroasă a metodologiei de descriere a leziunilor;
• formularea aprecierilor cu caracter definitiv ( infirmitate, sluțire, etc ) doar după epuizarea
completă a tuturor mijloacelor terapeutice.
Obiective
1. Demonstrarea realitatii traumatismului
2. Data producerii traumatismului
3. Stabilirea mecanismului de producere a leziunilor traumatice si
implicit identificarea daca este posibil a agentului vulnerant.
4. Stabilirea legaturii de cauzalitate intre traumatism si efectul
acestuia
5. Aprecierea timpului de ingrijiri medicale necesar pentru vindecarea
leziunilor si a consecintelor acestora.
Zilele de îngrijiri medicale
Reprezintă criteriul medico-legal direct, major, indispensabil
al concluziilor medico-legale
• Criteriul diagnostic- interpretarea tipului de leziune traumatică

constatată, funcție de localizare, număr, mărime, etc
• Criteriul terapeutic- intervalul de timp necesar aplicării oricărei terapii

medicamentoase, chirurgicale sau reparatorii adresată leziunii traumatice
respective
• Criteriul antecedentelor patologice - se referă la starea de sănătate a

victimei anterioară traumatismului suferit.
nr zile de îngrijiri medicale
• Perioada de spitalizare – la latitudinea medicului
• Perioada de vindecare anatomica
• Perioada de vindecare funcțională

Semiologie medico-legală
Dpdv anatomo-clinic - se disting următoarele elemente:
• localizarea
• forma
• dimensiunile
• înclinaţia
• culoarea
• numărul
• relieful
• marginile
• profunzimea
• aspectul ţesuturilor din jur
• incluziile asociate
• semnele de vindecare sau de infecţie
Localizarea leziunilor traumatice
• regiunea anatomică mare a corpului (ex. Torace, abdomen, membrul
inferior drept)
• regiunea topografică respectivă (ex. Regiunea zigomatică, regiunea
brahială anterioară)
• distanţa faţă de un reper anatomic fix (ex. Plica cotului, piramida
nazală, tragus )
formula mnemotehnică: Pe-În-La
Pe regiunea anatomică mare, În regiunea topografică, La

distanţă de un reper anatomic fix.
Forma leziunilor
• pot fi sub formă de:

linie – liniară
arc – arciformă
fus – fuziformă
stea – stelată
Importanţa – pentru precizarea obiectului vulnerant

Dimensiunile leziunii
• Măsurarea leziunilor se va face în cele trei planuri:

lungimea, lăţimea şi profunzimea (sau înălţimea)
• Importanţa aprecierii dimensiunilor leziunii – serveşte la

identificarea obiectului vulnerant.
Înclinaţia
• reprezintă direcţia axei principale a leziunii pe suprafaţa
corpului
• poate fi : verticală, orizontală sau oblică.
• Important – stabilirea înclinaţiei leziunii serveşte la

stabilirea înclinaţiei glontelui (vertical sau oblic) şi la
precizarea modalităţii de ţinere a cuţitului în mână
Culoarea leziunilor traumatice
1. permite aprecierea datei producerii acesteia
2. identificarea obiectului vulnerant.
Exemplu:
• Echimoza – culoare roşie lividă
• culoare albastră violacee – 1-3 zile
• culoare verzuie – 3-5 zile
• culoare galbenă – 7-8 zile
• resorbţia – 10-20 zile
Echimoza
Marginile leziunii
• în special în cazul plăgilor.
• identificarea obiectul vulnerant;
margini netede, liniare – în cazul plăgilor tăiate

margini neregulate, dantelate – în cazul plăgilor contuze
margini zdrobite, zdrenţuite – în cazul unor ruperi, sfîşieri etc
• Profunzimea unei leziuni, în mod particular a plăgilor se
apreciază prin inspecţie, fără explorarea şi sondarea
acesteia.
Important – profunzimea unei plăgi arată gravitatea acesteia
• Aspectul ţesuturilor învecinate – reprezintă acele leziuni

traumatice asociate pe lîngă leziunea principală (ex.
zgârieturi, echimoze dispuse în jurul unei plăgi).
• Incluziile asociate - se cercetează în jurul unei plăgi (ex.
pămînt, funingine, pref de puşcă) şi în plagă (ex. sticlă,
rugină, glonţ etc).
Important – contribuie la cunoaşterea mijloacelor şi
condiţiilor în care a avut loc agresiunea.
• Numărul leziunilor traumatice – criteriu important în
justiţie, de apreciere asupra intenţiei agresorului;
• Relieful unei leziuni traumatice se exprimă raportat la
elementele de vecinătate (ex. hematoame, fracturi cu
deplasare, luxaţii)
Leziuni elementare
• Leziuni fara intreruperea continuitatii tegumentului (
eritemul, echimoza, hematomul)
• Leziuni cu intreruperea continuitatii tegumentului (

excoriatia si plaga).
Eritemul
mecanism de producere – fie lovirea usoara, fie o

comprimare persistenta
Dispare intr-un timp relativ scurt ( 1-2 ore)
Dpdv medico-legal- nu necesita zile de ingrijiri medicale

pentru vindecare
Echimoza ( vânătaia)
• Mec- traumatismul contuziv sau compresiv
• Leziune vitala
Caracteristici
• Întinderea - variabila
• Evoluţia- se referă la modificările de culoare
culoarea roşie- în primele ore
albastră- persistă 2-3 zile,
cafenie (între a treia şi a şaptea zi de la producere),
înainte de a se resorbi- nuanţă verzuie
Evoluează pe o perioadă de timp variabilă, de 8-20 de zile

MECANISMUL FORMARII ECHIMOZELOR PARALELE
ECHIMOZE PARALELE PRIN LOVIRE CU
BATUL
Importanta medico-legala
• atesta realitatea traumatismului

• aprecieri asupra datei de producere a traumatismului;
• aprecieri asupra mecanismului de producere
• poate da o indicatie asupra numarului de lovituri
• pot reproduce forma agentului vulnerant
• caracterul vital al leziunilor
HEMATOM PROFUND
INFILTRAT PARAVERTEBRAL
Hematomul
Def:acumulare de sânge în ţesut
Mec: traumatism contuziv puternic
Aspect:colecţie hematică localizată, în ţesutul
conjunctiv lax.
Vechimea: se apreciază după culoarea pielii
Consecinte: tulburări funcţionale, uneori grave, prin
compresie.
FUZIUNEA HEMATOMULUI PALPEBRAL
CHEMOZIS CONJUNCTIVAL
Importanța medico-legală
-atestă realitatea unui traumatism;
-aprecieri asupra timpului scurs de la
producerea acestuia;
-da indicatii asupra mecanismului de producere;
- hematoame numeroase şi întinse pe suprafeţe
mari, impun acordarea unui număr de zile de
îngrijiri medicale, putând chiar pune în
primejdie viaţa.
ECHIMOZE PARALELE PRIN LOVIRE CU BATUL
Leziuni cu intreruperea continuitatii
tegumentului
• Excoraţia
• Plaga
Excoraţia (zgârietura)
• Mecanismul de producere - detaşare a epidermului în sensul
direcţiei de mişcare.
• „zona excoriata”- excoriatii lineare, paralele intre ele.
• Stadii in evoluti unei excoriatii:
• primele 12 ore se afla sub nivelul pielii din jur
• Dupa 12-24 ore se formeaza o crusta bruna
• Dupa 3-4 zile - detasarea crustei incepind de la periferie spre
centru, completa in 6-7 zile.
• Se vindeca prin reepitelizarea tegumentului - nu lasa cicatrice.
EXCORIATII PRIN CONTACTUL CORPULUI IN MISCARE CU O SUPRAFATA
RUGOASA
EXCORIATIE MARKER LASATA DE SURUB
EXCORIAŢII PRIN LEGAREA MÂINILOR
Importanta medico-legala
• atesta realitatea unui traumatism, indiferent de modul sau
de producere ( lovire activa, pasiva, etc)
• functie de evolutie - data producerii acestei leziuni;
• in general, pentru excoriaţii nu se acordă zile de îngrijiri

medicale.
EXCORIAŢII PRIN LOVIRE CU BICIUL
EXCORIAŢII PRIN LOVIRE CU UN LEMN
- LEZIUNI MARKER
EXCORIATIE
Plaga
Def: leziune cu pierderea integritatii tegumentului, cu sau
fara lipsa de substanta.
Clasificare:
• dupa profunzime ( superficiale, profunde) sau penetrante,
nepenetrante , transfixiante
• dupa evolutie ( simple sau complicate), etc.

Clasificare
• Functie de obiectul cu care au fost produse:
• Plaga contuza
• Plaga taiata
• Plaga intepata
• Plaga taiat-intepata
• Plaga despicata
• Plaga impuscata
TIPURI DE PLĂGI
Plaga contuza (zdrobită)
Mec:prin lovire cu sau de un corp dur cu
suprafaţă plană sau neregulată
Clasificare: cu sau fara pierdere de substanta

Caracteristici plaga contuza
• profunzime relativ mică
• margini neregulate, infiltrate hemoragic,
• fundul plagii - este anfractuos,
• orientarea plagii- în direcţia fibrelor elastice din piele
• prezenta de punti tisulare -reduc dehiscenta acesteia,
• sângerare redusa,
• principala complicatie - infectia
Tipuri de plagi contuze
1. Plaga plesnită
• Pielea este strivită între obiectul vulnerant şi os
• Margini regulate
• Dg. diferenţial- plaga tăiată
* ţesuturi din jur lezate
* punţi de ţesut integru între margini
2. Plaga muşcată- identificarea agresorului
• Amprenta dentară
• Eşantioane de salivă
Tipuri de plagi contuze
3. Plaga scalpata
• varietate a plagii contuze
• mec: smulgerea tegumentara
• plagi delabrante cu lipsa de substanta importanta
• hemoragii abundente
MULAJ DE AMPRENTE DENTARE ÎN PLAGA MUŞCATĂ
PLAGA MUŞCATĂ
atiei abundente a scalpului , asemenea leziuni sunt insotite de multe ori de hemoragii abundente. Trebuie mentionat ca nu exista o proportionalitate directa intre gravitate leziuni
ODONTOGRAMA POSTMORTEM
Plaga taiata
• Se produce prin actiunea unor instrumente taietoare cu una
sau mai multe margini taioase,
Sectiune perpendiculara-plagi taiate lineare
Sectiunea sub un anumit unghi – plagi in lambou

FORMA PLĂGII ÎN FUNCŢIE DE UNGHIUL OBIECTULUI TĂIOS
DESCHIDEREA PLĂGII FUNCŢIE DE DIRECŢIA
FIBRELOR MUSCULARE
Caracteristici
• Margini perfect regulate
• Lungimea plagii variaza functie de modul de ranire
• Profunzimea plagii - mai mica decit lungimea
• Buzele plagii -indepartate datorita retractiei tesuturilor si lipsei
puntilor tisulare ( dg. diferential cu plaga contuza);
• Prezenta unei excoriatii numite „codita plagii”- stabilirea directiei de
sectionare;
• Complicaţii: hemoragie, tulburări de sensibilitate, infecţii.
Din punct de vedere juridic
• accidente casnice,
• crimă, omucideri, accidentale sau intentionate
• disimularea unei crime
• simulare in unele sinucideri, accidente,
atentate asupra persoanei.
Sinucidere- particularitati :
Direcţia plăgii la nivelul gâtului este de la stânga la dreapta (pentru
dreptaci) si de sus în jos.
Plaga este mai profundă iniţial
Folosirea de obiecte atipice (lame de ras, ciob de sticlă)
Lipsa semnelor de luptă (trebuie interpretat cu maxima prudenta).
De obicei caracteristice barbatilor,
Alte tentative suicidare in antecedente
FORMA PLĂGILOR FUNCŢIE DE
FORMA OBIECTULUI TĂIOS
Plagile intepate
• rare
• agentul vulnerant- obiect intepator de tipul ac, andrea,
pila, etc
• gradul de distructie -proportional cu diametrul corpului
intepator
• Instrumentele conice şi rotunjite (ex . pila)- secţiuni
transversale sub formă de cerc
Caracteristici
1. Orificiu de intrare ( la tegument)
-diametru orificiului variaza functie de tipul agentului vulnerant,
- variaza ca forma de la simplul punct pina la plaga alungita ascutita la capete
2. Canalul-in profunzimea tesuturilor

dim. canalului variaza fc. de obiect, forta loviturii, inclinatia instrumentului si rezistenta
tesuturilor
3.Orificiul de iesire
-inconstant, uneori putind lipsi
Circumstante de producere:
-accidente de munca
-accidentele casnice
-omucideri ( pruncucideri)
-sinucidere
-simulare sau disimulare
Plaga taiat-intepata
cea mai frecventă leziune produsă prin instrumente ascuţite
agentul vulnerant cel mai frecv. - cuţitul.
Mec - actiune in doi timp
1. inteparea tesuturilor
2. taierea propriu-zisa
Au o gravitate mare - plăgi profunde cu mortalitate mare
CARACTERISTICI
1. Orificiul de intrare:
obiectul are o singura margine taioasa- plaga tegumentara „in sageata”
obiectul are doua margini taioase - o plaga „in butoniera”.
2. Canalul:unic sau multiplu

• Analizarea canalului - disecţie plan cu plan
Adâncimea canalului - în general mai mare decât lungimea lamei.
3. Orificiul de iesire -inconstant
Plaga despicata
• produsă prin instrumente grele, despicătoare

• leziunea asemănătoare unei plăgi tăiate sau
unei plăgi plesnite
• lungimea plăgii corespunde cu lungimea lamei
• plăgi liniare, cu limb şi mutilante - funcţie de
modul de lovire
Plaga despicata-caracteristici
-unice, rar multiple;
- este o combinatie intre plaga taiata la suprafata si
plaga contuza in profunzime
- aspect şi forma leziunii variaza in functie de regiunea
interesată, natura armei, direcţia si forţa de actiune
- profunzimea depăşeşte de cele mai multe ori lungimea
plăgii
- marginile plagii - dehiscenta mare
- in profunzime se găsesc corpi străini, rugină, fragmente
textile
Plaga despicata-juridic
- omucidere
- sinucidere
- simularea, disimularea unei crime
- accident
PLAGĂ DESPICATĂ CU TOPORUL
Plaga împușcată
• Orificiul de intrare
• Lipsă de substanță la nivelul tegumentului de formă rotundă sau

ovalară
• Prezența la periferie a unei zone de contuzie ( gulerașul de eroziune)
• Prezenta gulerașului de ștergere
• Inelul de metalizare
• Inelul de tatuare
Plaga împușcată
• Canalul:
-drumul parcurs de proiectil în corpul omenesc
• Orificiul de ieșire
- nu prezintă lipsă de substanță,
- este mai mare
- are aspectul unei plăgi
ORIFICIU DE INTRARE ŞI FACTORII SECUNDARI
PLAGA ÎMPUŞCATĂ ŞI URME DE ALICE
MEDICINA LEGALĂ
- curs -
Prof. Dr. Diana Bulgaru Iliescu

Pruncuciderea
Definitie - pruncuciderea
formă atenuată de omor  uciderea imediat după naştere a
copilului nou-născut, de către mama sa naturală care se află
într-o stare de tulburare psihică
-art 200 NCP
Particularitati
infracţiune greu de dovedit,

Identificarea mamei are loc într-un interval de timp mare
Infracţiunea este complexă
Retrospectiva istorica
• Perioada barbara – a matriarhatului
• Perioada de tranzitie – patriarhat
• Perioada crestina – a dreptului religios
• Perioada legislatiei – a dreptului social

Se observă 4 grupe de criterii pentru aprecierea
pedepselor in infanticid:
-ca fiind copil ilegitim – în Austria, Germania,
1.Criteriul situaţiei victimei Finlanda
Austria - doar crima produsă prin neglijenţă =
infanticid
- situatia sociala a mamei -în ţările latine ca Italia,

2.Criteriul situaţiei mamei Spania, Portugalia.
-beneficiu personal al subiectului activ - Franţa,

3. Criteriul subiectului Olanda, Bulgaria
pedepsit mai blând
4. Criteriul tulburării rezultate Cehia, Grecia, Suedia, Danemarca

In Danemarca –”într-o stare de disperare, din teama
din naştere şi cauzate de de dezonoare, de pierdere a minţii sau de tulburare
rezultată din naştere”.
naştere In Grecia –”tulburările emoţioanle cauzate de
situaţia morală şi materială a mamei”.
In România
-crimă împotriva unui nou-născut
Codul penal din 1864
Mama cu copilul ilegitim era
pedepsită prin recluziune.
-crima deliberată asupra unui nou-

În Transilvania nascut în timpul naşterii sau
imediat după naştere şi era
pedepsită cu recluziunea (până la 5
ani).
-specifică perioada de timp “imediat

Codul penal din 1936 dupa nastere” ca fiind de la naştere
până la expirarea termenului legal
de declarare a naşterii.
• Vechiul Cod Penal (VCP) 01 ianuarie 1969
45 ani
01 februarie 2014
Noul Cod Penal (NCP)
Noi concepte juridice (jurisprudenta)

Noi teorii medicale (cercetare)
ART 177 - PRUNCUCIDEREA ART 200 - UCIDEREA ORI VATAMAREA NOU
NASCUTULUI SAVARSITA DE CATRE MAMA
CP - 1969 CP - 2014
Art. 177 Art. 200. – (1)
Uciderea copilului nou nascut, Uciderea copilului nou-născut
savarsita imediat dupa nastere imediat după naştere,
DAR NU MAI TÂRZIU DE 24 DE ORE,
de catre mama săvârşită de către mama
aflata intr-o stare de tulburare aflată în stare de tulburare
PRICINUITA DE NASTERE, PSIHICĂ
se pedepseste cu se pedepseşte cu
inchisoare de la 2 LA 7 ANI închisoarea de la 1 LA 5 ANI

Elemente definitorii
• sub aspect juridic nu interesează starea civilă a

mamei
• uciderea nou-născutului să se facă după
naştere, în primele 24 ore
• suprimarea vieţii nn se datoreaza unei
tulburări psihice,
• nou-născutul trebuie să se fi născut viu
Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă –
conditii preexistente
viata copilului nou nascut si relatiile sociale
Obiectul infractiunii special privind
dreptul la viata, integritatea fizica sau sanatatea
n.n
material corpul copilului nou nascut - calificat
Subiectii infractiunii
A.Subiect activ nemijlocit unic:
mama naturala sau purtatoare (mama surogat)
copilul nou–nascut (imediat dupa taierea cordonului

B. Subiectul pasiv
ombilical,
in primele 24 de ore dupa nastere)
-pluralitatea de subiecti pasivi

(in ipoteza sarcinii multiple)
atinge retinerea unui
concurs de infractiuni
Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă (1)
nu este posibil coautoratul
participantii care cu intentie determina, inlesnesc sau ajuta pe mama copilului

nou-nascut la savarsirea infractiunii
vor raspunde pentru
instigare/complicitate la: instigare/complicitate la:

-omor (art.188) -violenta in familie (art 199)
-loviri sau alte violente (art.193) (daca au calitatea de membru
-vatamare corporala (art.194) de familie in raport cu nou nascutul)
-loviri sau vatamari cauzatoare
de moarte (art.195)
Membru de familie Art. 177. – (1) Prin membru de familie se înţelege:

a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin
adopţie, potrivit legii, astfel de rude;
b) soţul;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul
în care convieţuiesc.
(2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a),
se aplică, în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia în raport cu rudele fireşti.
CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII
a. Elementul material
Latura obiectiva actiunea sau inactiunea prin care se suprima viata nou-nascutului
b. Urmarea imediata
moartea copilului nou-nascut
c. Legatura de cauzalitate
actiunea sau inactiunea reprezinta cauza mortii
Latura subiectiva intentie directa sau indirecta spontana
totodata trebuie sa existe o stare de tulburare pricinuita sau nu de nastere
starea de tulburare nu trebuie sa aboleasca discernamantul autoarei
iresponsabilitatea (Art. 28) drept cauza de neimputabilitate (Art. 23)
Formelel infractiunii -actele preparatorii si tentativa nu sunt incriminate
-consumarea in momentul mortii nou-nascutului

Art 200 (1) - noi provocari pentru expertiza medico-legala
dar nu mai târziu Autopsia medico-legala Durata vietii CFL,declaratii,

de 24 de ore a nou nascutului extrauterine criminalistica
Esentiala pentru
Modul de comitere incadrarea faptei
al faptei (omisiune, A
comisiune, modalitati) n
c
h
e
t
a
Starea de
mama aflată în stare Expertiza medico-legala Comportament
tulburare
de tulburare psihică psihiatrica a mamei ante si postfaptic
psihica
≠
Stare de tulburare pricinuita de nastere
Metodologia expertizei medico-legale a fatului si nou nascutului
2.Starea de
3.Aprecierea 4.Durata
nou –nascut
varstei fatului de viata
si diagnosticul
de nascut intrauterina
la termen
5.Viabilitatea
fatului
1.Natura
umana a
produsului 6.Dovedirea
de conceptie existentei
vietii
extrauterine
a nou-nascutului
10.Felul si
cauza 9.Prezenta
mortii 8.Aprecierea 7.Durata
leziunilor
acordarii vietii
traumatice-
ingrijirii extrauterine
interpretare
nou nascutului
mama aflată în stare dupa nastere dar nu mai târziu
de tulburare psihică de 24 de ore
Art. 200 NCP mama aflată în stare
Uciderea ori vătămarea nou-născutului de tulburare psihică
săvârşită de către mamă
in cazul savarsirii acestei infractiuni, in oricare dintre modalitati,

este obligatorie efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice,
(conform art 184 alin (1) NCPP)
Art. 184 - Expertiza medico-legala psihiatrica

In cazul infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 14 si 16 ani,
in cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama,
precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta are o indoiala
asupra discernamantului suspectului ori inculpatului in momentul savarsirii
infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize
medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodata termenul de prezentare in
vederea examinarii.
Examenul la fata locului – art 192
NCPP
• medicul legist si echipa rol in evidenţierea, fixarea, ridicarea,
analiza, şi interpretarea urmelor biologice.
• investigarea criminalistică şi medico-legală poate evidenţia

urme de sânge, placentă, uneori şi cordonul ombilical, diferite
instrumente folosite pentru a asista naşterea ( rufe, cârpe
inbibate cu sânge sau lichide specifice naşterii etc).
• Daca se găseşte cadavrul nou-născutului  fotografiere,

examinare la faţa locului, transport in vederea autopsiei.
CFL - Aspecte generale
• Se efectueaza cu maxima urgenta
• Se efectueaza complet si detaliat
• Descoperirea si cercetarea riguroasa a urmelor
• Clarificarea imprejurarilor negative

CFL – ASPECTE SPECIFICE
• Locul comiterii infractiunii – este complex
• Variaza fc de gradul de degradare al cadavrului
• Folosirea tehnicilor speciale de recoltare si

transport pentru probele biologice –
patologice sau fiziologice
Autopsia nn
• Obiective:
- Stabilirea nasterii in viata a copilului
- Aprecierea virstei gestationale
- Aprecierea viabilitatii nn- posibila circumstanta atenuanta
- Realitatea mortii
- Momentul mortii- reper pentru stabilirea termenelor cerute de lege
- Durata vietii extrauterine
- Felul mortii
- Descrierea lez de violenta – verificarea conditiei temporale
- Aprecieri privind ingrijirile dupa nastere
Starea de nou -nascut
• greutate = 3000 – 3200 g (extreme = 2500 –
4200 g);
• talie = 48 – 54 cm;
• perimetrul cranian = 34 – 35 cm;
• diametrul fronto-suboccipital = 10, 5 cm (la
fete mai mic);
• diametrul biiliac = 8 cm (la fete e cu 3 – 4 cm
mai mic);
• tegumente roz (eritem fiziologic) acoperite cu
vernix caseosa mai abundent la plici;
Starea de nou-născut
• lanugo;
• părul capului = 2 – 8 cm lungime;
• fontanela mare – diametrul longitudinal = 2
cm;
• unghiile la mâini depăşesc vârful degetelor, iar
la picioare sunt la nivel cu vârful degetelor;
• testicule coborâte în scrot (la băieţi);
• labiile mari acoperă labiile mici (la fete);
• cordonul ombilical în mijlocul abdomenului,
de 50 – 52 cm lungime;
• placenta = 500 g.
Vechimea cadavrului- cadavru
recent
• hemimandibula are 4 alveole dentare cu câte 1 mugure
dentar şi pereţi interalveolari vizibili;
• sternul are 4 – 5 nuclei de osificare, vizibili prin
transluminare;
• puncte de osificare în calcaneu şi astragal (din luna VIII
de viaţă intrauterină);
• nucleu de osificare Beclard, cu diametrul = 4 – 5 mm, în
epifiza inferioară a femurului;
• orificiul interatrial Botal nu e închis la naştere;
• ileonul are meconiu galben-verzui;
• colonul are meconiu verde-închis.
Cadavru în stare de putrefacţie
Examinarea resturi lor osoase:

• epifize cartilaginoase neunite cu diafiza;
• diametrul biacromial = 12 cm;
• diametrul bitrohanterian = 10 cm;
• diametrul sacro-pubian = 5 cm;
• puncte de osificare în epifiza inferioară a femurului
(Beclard), apofiza superioară a tibiei, calcaneu, astragal
şi stern;
• humerus = 7,5 cm;
• femur = 6,7 cm;
• clavicula = 3,5 cm;
• tibia = 7,7 cm.
Viabilitatea nou-nascutului-
aptitudinea de a trai in mediul ext
• talie = 35 – 40 cm;
• greutate – peste 1500 – 1600 g;
• placenta = 400 g;
• perimetrul cranian = 28 cm;
• malformaţii incompatibile cu
viaţa:(anencefalie;hidrocefalie accentuată;
atrezie digestivă;malformaţii cardiace grave);
• malformaţii compatibile cu viaţa, (imperforaţie

anală;eventraţie ombilicală)
5. Durata vieții extrauterine
a) Tegument -Corp mânjit de sânge matern ± vernix caseosa supraviețuire scurtă
-La nașterii - cianotică→ roșiatică-vie (eritrodermia fiziologică) câteva zile
-Icterul fiziologic – 3 faze 24 h; ziua 2-3; max 4-5; declin 14-21
-Descuamarea fiziologică furfuracee/lambouri mici 2-3 zile → 2-3 săptămâni
-Părul fin (lanugo) dispare câteva zile
b) Cordonul -roz-albăstrui, lucios, sidefiu, se continuă cu pielea peret abdominal la naștere

ombilical
-După secționare/rupere, bontul restant se usucă → dungă roșiatică la aprox 24 ore
-Mumifierea bontului ombilical → căderea acestuia 5-10 zile
-Plaga ombilicală se retractă și se închide la 2-3 zile după căderea bontului
-Plaga ombilicală complet vindecată la 3 săptămâni

c) Capul -bosa sero-sanguină dispare în 2-3 zile
-cefalhematomul se resoarbe în 30-40 zile
-fontanela bregmatică – romboidală se închide aprox 1 an și 6 luni
-fontanela lambdoidă – triunghiulară se închide < 3 luni
d) Ap CV -inima nn –globuloasă, orizontalizată, VD >VS, prez orif Botall se închide până la 2 săptămâni
-canalul arterial funcțional 1-3 ore, anatomic > 2-3 luni
-ductul venos Arrantius se închide și se fibrozează treptat după

naștere
e)Tubul digestiv -aer în stomac supravieț de 5-10 min
-aerul umple intestinul subțire în cel mult 6 ore
-aerul este regăsit pe toată întinderea colonului > 12-24 ore
-prezența meconiului – material vâscos, verde închis, fără miros se elimină treptat în 2-3 zile după naștere
Viata extrauterina
Pulmonul respirat: Aspect
• coloraţie roz; micros
copic
• umple complet cavitatea pleurală;
de
• suprafaţă regulată, netedă; pulmon
• elasticitate; respirat
, cu
• crepitaţii fine;
alveole
• aspect lobular, mozaicat, marmorat – la pulmon
examenul cu lupa; are
• pe secţiune se scurge sânge aerat; destins
e, pline
• în apă pluteşte la suprafaţă (docimazie cu aer
pozitivă);
• microscopic:
• alveole şi bronhii deschise;
• bronhii cu epiteliu cilindric, care certifică viaţa
extrauterină.
Viata extrauterina
Viata extrauterina
• Proba docimaziei hidrostatice – relativa
• Docimazia gastro-intestinala ( Breslau)
Rez. fals pozitive – putrefactie
• Cercetarea aerului in urechea medie

(docimazia otica)
Viata extrauterina
Pulmon parţial respirat
• suprafaţă neregulată;
• zone dense fără crepitaţii
alternând cu zone aerate,
Pulmon nerespirat
• macroscopic:
• coborât în fundul
şanţurilor costo-
vertebrale;
• roşu-violaceu;
• dur, parenchimatos;
• în apă cade la fundul
vasului (docimazie
negativă)
Durata vieţii extrauterine
Existenta vietii extrauterine
• Alte dovezi:
- Aspirarea de corpi straini intraalveolari
- Prezenta laptelui in stomac – semn cert
- Infiltratele sangvine
Aprecierea virstei intrauterine
• Per de gestatie –280 zile- 40 sapt- 9 luni
calendaristice- 10 luni lunare
• Lungimea fatului – vs /zile = L (cm) x5,6
• Punctele de osificare
• RAC ( radial alveolar count)- numaratoarea
alveolara radiala
- <2 fat mai mic de 18 saptamini
- <3 fat mai mic de 3 saptamini
- <4 fat de 3 saptamini
Modificari cordon ombilical

• zonă de demarcaţie la locul de implantare a cordonului ombilical
– după 24 ore;
• detaşare – după 4 – 8 zile;
• cicatrizare – după 12 – 15 zile;
• căderea cordonului arată o viaţă extrauterină de minim 3 zile;
• greutatea nou-născutului:
• scădere cu 150 – 300 g în primele 3 – 5 zile;
• atinge valorile de la naştere a 10 – 12-a zi
• Mumifiere- 5-10 zile
• formarea şanţului de delimitare la linia amnio-cutanată;
• cădere;
• pergamentarea cordonului ombilical = 2 – 6 zile;
La nivelel tubului digestiv

• Aer in stomac- 5-10 min
• Aer in intestinul subtire – maximum 6 ore
• Aer in colon – dupa 12 ore
• Prezenta meconiului- se elimina in 2-3 zile de
la nastere
• Lapte in stomac
Aprecierea ingrijirilor acordate
dupa nastere
• Lipsa ingrijirilor- argument pentru pruncucidere pasiva
urme de sg si vernix caseosa

Cordon ombilical nesectionat, rupt
Lipsa imbracamintii
Lipsa alimentelor in stomac dupa 1-2 zile
Omisiunea involuntara =/= omisiunea voluntara

Identificarea presupusei mame
• Examen clinic general- ex. Soc hemoragic

• Examen ginecologic
• Examene de laborator- prezenta reactiilor
biologice de sarcina
• Semne de nastere nastere recenta
Marirea de volum a glandei mamare
Colostru in primele doua zile, ulterior secretie lactata
Vergeturi, pigmentarea liniei albe
Mucoasa vulvo-vaginala cianotica
Uneori rupturi de perineu
Prezenta lohiilor si aspectul acestora
Modificarile colului uterin- 10-12 zile inchis
Involutia uterului
Examinarea psihiatrica
- Permite dg dif. intre pruncucidere si omor

In mod obisnuit
naşterea este considerată ca o “abatere normală”

fiziologică dar care defineşte o stare de sănătate
psihică optimală
Patologic
Penal
Art 177 VCP mama prezintă o

tulburare pricinuita de naştere
Art 200 NCP mama prezintă o

tulburare psihica
Argumente medicale pentru noua reglementare
Sarcina - modificări biochimice şi organismul vulnerabil,
Hormonale-sistemul catecholaminelor biologic si psihologic (mai ales
(alfa 2-adrenalina şi serotonina) prin deficit al mecanismelor de coping)
în timpul sarcinii sau
Tulburari psihice pot apare după naştere (post-partum precoce,
post-partum tardiv
= şi în perioada de alăptare)
-în aria tulburărilor psiho-organice
-tulburări marginale
-psihotice (în legătură directă cauzală cu sarcina sau cu naşterea)
tranzitorii la persoanele fără tulburări psihice anterioare Sarcina/nasterea
au vulnerabilizat
pot fi noi episoade acute la cele cu tulburări psihice anterioare organismul deja
debutul unor tulburări psihice endogene bolnav
-toxicoze gravidice
Tulburari pricinuite de nastere -nasterea, prin:
-soc obstetrical
-soc hemoragic
poate determina anumite stari fizice si psihice -teama, durere
capabile sa diminueze discernamantul -delir impulsiv
Omuciderile împotriva nou-născutilor sunt mai rare la pacientele cu boli mentale grave
! (tulburări endogene, oligofrenii etc.) decât pruncuciderea in general.
In concluzie, în faţa unei crime comisă de mamă împotriva unui nou-nascut, trebuie
să ne gândim întâi la o motivaţie patologică.
EML psihiatrica trebuie efectuata cat mai rapid dupa nastere.
SE EXPERTIZEAZĂ LA T2 PERSOANA X CARE LA T1 A COMIS UN OMOR
CALIFICAT SAU O PRUNCUCIDERE
Se analizează: PERIOADA T0 - T1 = temperament, caracter, personalitate,

normalitate fizică, tare genetice, patologie psihiatrica, cursa existenţială cu sau
fără psihotraume cu valoare de factori de distres, vulnerabilitati posibile, perioada
sarcinii = nucleu cauzal, condiţii, circumstanţe.
Se analizează: MOMENTUL T1 = normalitate fiziologică şi fizică, patologie

somatică, patologie psihiatrică, factori de distres, vulnerabilităţi biologice, somatice,
= nucleu cauzal, condiţii, circumstanţe, capacitate psihică, discernământ.
Se reconstituie: PERIOADA T1 - T2 dinamica psihopatologica între cele două

momente (momentul naşterii şi cel al expertizei).
Se analizează: MOMENTUL T2 = normalitate psihică, fiziologică şi fizică, status

existenţial, potenţial antisocial;
T0 T1 T2
Expertiza psihiatrica medico-legala a mamei gestationale
Discenamantul mamei
Diminuat Pastrat Abolit/Absent

= trebuie demonstrat •Cu tulburari psihice =nu are legătură cu
in pruncucidere =pruncucidere ? pruncuciderea
•Fara tulburari psihice
= nu este
pruncucidere
pruncucidere •pruncucidere? inlatura raspunderea
•omor calificat penala-iresponsabilitatea
Conform criteriilor medico-legale psihiatrice definiţia juridică presupune

o diminuare a capacitatii psihice de apreciere critica a conţinutului şi a
consecinţelor social negative ale faptei şi/sau un deficit de self-control.
Diagnostic diferential
1. Nasterea precipitata
- Frecventa 1% dintre nasteri
- Mec: contractii tetaniforme urmate de expulzie rapida
Conditii:
Multipare
Bazin larg si fat mic
Fat in prezentatie craniana
Lipsesc rupturile de perineu
Lipseste bosa sero-sangvinolenta
Cordon ombilical rupt ( nu taiat)
Nasterea in wc-uri:
- Miscarile fatului confundate cu crampe digestive
- Se asociaza frecvent cu travaliu precipitat
- Lipsesc leziunile circumferentiale la nivelul
extremitatii cefalice
- Prezenta in caile aeriene de celule vegetale, oua
paraziti, fibre musculare
Caderea pretins accidentala din miinile unei terte persoane
care asista nasterea
- leziuni unipolare, de obicei craniene
Nasterea auto asistata
- Delabrari comisuro-bucale
- Excoriatii si echimoze submandibulare
- In prezentatii pelvine – lez. de violenta
sunt localizate pe abdomenul nn.
AVORTUL
DEFINITIE
- Intreruperea cursului sarcinii inainte de viabilitatea
produsului de conceptie , inainte de 28 saptamini
DPDV medico-legal: intreruperea cursului sarcinii pe
toata perioada acesteia ( inclusiv travaliu)
Clasificare
- spontan
- provocat
- terapeutic
Generalitati
Nu se pedepseşte:
• avortul în scopul salvării vieţii sau

sănătăţii femeii însărcinate de la un
pericol grav şi iminent, ce nu putea fi
înlăturat altfel;
• avortul terapeutic, când starea de sănătate

a femeii o pune în postura de a nu-şi putea
exprima voinţa.
Avortul posttraumatic
Def: avortul produs ca urmare a unui traumatism
Dpdv juridic – nu contează dacă autorul cunoştea sau
nu starea de graviditate a victimei
Probleme medico-legale:
- felul, localizarea şi intensitatea leziunilor traumatice;
- Prezenţa şi vîrsta sarcinii în momentul lovirii;
- Realitatea avortului, data primelor semne şi evoluţia acestora
- Legătura de cauzalitate între leziuni şi întreruperea cursului
sarcinii
- Existenţa uor traume psihice
- Trebuie avută în vedere pierderea cap. de procreere
Prezentare de caz
Raportul de expertiza medico-legala psihiatrica vizeaza fapta de
omor versus tulburare pricinuită de naştere in oct 2011
Femeie de 30 de ani
Comportament antefaptic general
-retrasă, singuratică, fără conflicte interpersonale

sau cu autorităţile
-studii superioare, lucra la primăria comunei

-căsătorie în per. 2003 – 2008 (o fetiţă), violenta domestica, divorţ, se intoarce
la parinti, multiple procese pe rol cu fostul sot pentru incredintarea minorei
(pierdute/castigate);
o relaţie de concubinaj, in proces – o saptamana inainte de
Infatisarea decisiva la o instanta superioara
-afirmativ a aflat ca e gravida la 17 saptamani; ascunde sarcina, s-a temut ca

nasterea unui nou copil ar influenţa negativ decizia de încredinţare a minorei
sperând să nască după proces
Mod de comitere a faptei
-fiind la serviciu apar dureri, merge la baie, hemoragie abundenta, sterge urmele,
se duce la wc-ul Caminului Cultural (alaturat, mai izolat), naste un fat de sex
feminin, rupe cordonul ombilical, arunca placenta in hazna, obtureaza orificiile
respiratorii ale nou nascutului cu diverse cârpe pentru a nu se auzi plansetele.
-este observată de o persoană din cabina alăturată ... care vede nou născutul pe
podeaua grupului sanitar precum si modul in care pacienta încerca să şteargă cu
diverse hârtii urmele de sânge din cabina wc-ului”.
Comportament postfaptic imediat
-sesizeaza prezenţa acelei persoane, pune nou născutul într-un sac din plastic
(un sac menajer), ascunde sacul sub hainele sale si părăseste în fugă locul,
intrand în sediul primăriei.
-intra în biroul său, o colega remarca faptul că era „foarte palidă şi avea figura
unui om suferind", observa că “avea asupra sa o plasă sau o geantă”, fiind
“refractara la orice tentativa de abordare”.
-pleaca acasa si ascunde cadavrul nou născutului sub scara de lemn ce permite
accesul in locuinţa.
-poarta mai multe convorbiri telefonice şi discuţii directe cu concubinul său,

cu părinţii şi cu alte persoane.
-intrebată de aceste persoane dacă a auzit de cele intamplate in comuna
(informaţia se vehicula deja în comunitate), .... a răspuns că nu a auzit nimic
despre aşa ceva exprimandu-si surprinderea că în comuna s-ar putea întâmpla
astfel de eveniment.
-seara politistii o invita la sediu,
ea recunoaste fapta si preda politiei
cadavrul nou nascutului.
Comportament postfaptic tardiv
- arestată preventiv pentru 30 zile, apoi lasata în stare de libertate situaţie în
care paraseste România fiind localizata pe teritoriul Italiei si predată
autorităţilor române
-examinare psihiatrica tardiva
-la examinare – atitudine adecvata situational
- psihiatric se apreciaza “tulburare de adaptare”
Examen psihologic:
Chestionarul de personalitate SCID II si interviul clinic structurat:
-scoruri sub nivelul prag pentru tulburarea pasiv-agresiva (3 din 4) si pentru
tulburarea paranoida (3 din 4) si - scoruri de nivel prag pentru tulburarea depresiva
(5 din 5).
Szondi:
-acumularile de insatisfactie si de afecte negative pot determina detente
afective bruste, explozii de agresivitate, intorcand uneori agresivitatea si
catre propria persoana
-stare de haos si incertitudine la nivelul vectorului de contact, ambivalenta fata de
trebuinta de a se acrosa sau nu de obiectele din ambianta; dispozitie depresiva
Ex. Rorchah (netrecut in emlp) – interpretare tardiva de la supervizare
I – 5% (>0.37%) → expresia unei gandiri de tip psihotic cu compromiterea

nivelului cognitiv;
II – 24% (>11.08%) → suferinta afectiva, dificultati de contact, stare disforic-
depresiva;
IV – 10% (>1.72) → posibile erori ale inserarii in realitate
VI – 15% (>8.84%) → probleme de identitate;
VII – 10% (>4.49%) → bun nivel evolutiv al intregii
personalitati
T. latenta = 31 (>23)→
F%=56 - instabilitate si lipsa de control
R± %=44, F ±=40 – imaturitate evolutiva generala care vizeaza toate instantele

psihice (tb sa existe si alte confirmari in protocol); slaba definire si structurare a
instantelor celor mai evoluate; superficialitate, complexe de inferioritate
intelectiva, slaba (inexistenta!) atitudine introversiva
Concluzii ex. Rorchah
Toate acestea constituie conditii care genereaza multa suferinta si
indispozitie dar persoana cu greu incearca sa caute solutii sau cai
de rezolvare.
Precautia excesiva, anxietatea, ambiguitatea sau dificultatea de a

experimenta noi cai care sa nu conduca la obisnuitul compromis
generalizat, blocheaza cautarea unor alternative constructive pentru a
infrunta situatiile dificile .
Concluziile s-ar modifica?

Diagnostic clinic:
“Tulburare de adaptare cu reactie depresiva”
Discutie caz la emlp:
1. Pacientă cu deficit al mecanismelor de coping şi un istoric existenţial aparent

caracterizat prin dependenţă afectivă.
2. În acest context, psihotraumele legate de eşecul căsătoriei şi de procesele

legate de custodia fetiţei au valoare de traume multiple, pacienta fiind
incapabilă de a rezolva situaţiile de stres repetitiv.
3. Pe fondul senzitiv (sesizat clinic şi psihologic) s-a dezvoltat, astfel, o tulburare

de adaptare (complicaţie evolutivă a PTSD), tulburare care poate conduce la
complicaţii de tip auto şi heteroagresiv.
Atât la Sp. De psih cât şi la IML s-a luat în considerare traseul existenţial
psihotraumatizant, stabilindu-se dg. de « tulburare de adaptare ».
Având în vedere textul art. 177 VCP, s-a concluzionat că pacienta, la data
omorului, nu se afla într-o stare de tulburare psihică pricinuită de naştere.
PROVOCARE / DILEMA?
- Având în vedere prevederile NCP,
- Tinand cont atat de examinarea clinica cat si de cea psihologica a
pacientei (inclusiv de concluziile ex. Rorchash – nefolosit la expertiza)
- Si dacă s-ar relua interviul psihiatric la o manieră

complexă şi aprofundată, semistructurat si pe patologia
de tip reactiv,
Atunci, concluziile s-ar modifica?

C O N C L U Z I I
Prevederile vechiului cod penal nu corespundeau logic realitatilor biologice,
medicale, inclusiv psihopatologice, nefiind conforme cu tendintele europene
de legiferare a pruncuciderii.
“Starea de tulburare pricinuita de nastere” era o notiune vaga, greu de probat

si care nu facea referire expresa sau implicita la psihicul mamei desi problema
era transata exclusiv de expertiza medico-legala psihiatrica.
Factorii contextuali specifici erau ignorati de legea veche desi jurisprudenta si

studiile medicale au atras atentia asupra importantei lor.
C O N C L U Z I I
Actualul cod penal:
•regleaza problematica psihopatologica in contextul faptei eliminand legatura

directa de cauzalitate (din vechea reglementare) intre tulburarea psihica si
nastere prin luarea in discutie a tulburarii psihice de orice natura
•regleaza problema perioadei de timp in care comiterea faptei duce la

incadrarea penala (desi sunt de discutat: argumentatia indicarii cifrei exacte “24
de ore” si posibilele dificultati expertale ce pot deriva din aceasta)
NCP scade ponderea documentelor medicale de obstetrica –ginecologie

(cheia de bolta in EMLP conform vechii reglementari) crescand ponderea
si necesitatea acuratetii examinarilor medico-legale (autopsie si EMLP).
C O N C L U Z I I
Examenele psihologice trebuie sa fie mai aprofundate si mai variate decat la
omorul obisnuit.
Interviurile psihiatrice trebuie sa se orienteze si pe factorii contextuali

DAR
ACESTIA TREBUIE SA FIE POSIBIL DE RELATIONAT CU SITUATIA MAMEI
Examinarea psihiatrica devine mai laborioasa pentru identificarea si probarea

“tulburarii psihice”- asociata sau nu actului nasterii
DAR, TEORETIC:
o diminuare a discernamantului implica scaderea capacitatii psihice de apreciere
critica asupra continutului si consecintelor social negative ale faptei comise /
posibilitatea manifestarii cu libera vointa, scadere ce se poate datora unor conditii
psihiatrice sau /si somatice sau / si psihologice.
IN ACESTE CONDITII SUNT DE PRECIZAT IN VIITOR:

CUM AR TREBUI FORMULATE OBIECTIVELE?
OPORTUNITATEA SAU NU A REFERIRII LA DISCERNAMANT.
“Nici o lege nu-mi poate da dreptul
de a face ceea ce este greșit.”
Punerea în primejdie a vieţii
victimei – repere medico-legale şi
juridice
Aprecierea gravităţii şi consecinţelor
unui traumatism
(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe
fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Articolul 193
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este
NCP – Lovirea afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este
evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile,
sau alte se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu
amendă.
violențe
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă
a persoanei vătămate
(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
Articolul 194 b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru
NCP – vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
Vătămarea d) avortul;
corporală e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în
alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte

Generalităţi
Medico-legal şi juridic
• Punerea în primejdie a vieţii  problema cea mai controversată în practica

medico-legală, în absenţa unei criteriologii comune
- criteriu – „o piatră de încercare” => multiple cauze
Consecinţe de ordin penal  încadrarea juridică a faptei (medicul legist „nu are viaţa omului în
mâini, dar are soarta omului în mâini”)
Absenţa unor criterii unitare şi uniforme de încadrare a leziunilor primejdioase pentru viaţă,
raportate la:
a.Traumatologia sistemică şi topografică
b.Formele anatomo-clinice şi entităţile diagnostice posttraumatice
Generalităţi
O definiţie completă şi complexă (m-l) a leziunilor traumatice care pun viaţa
victimei în primejdie – greu de stabilit
 variabilitatea sistemului biologic – organismul uman

 variabilitatea răspunsului local şi sistemic al acestuia la agresiuni externe
Tentativa la omor versus vătămarea corporală gravă
• Urmarea celor două infracţiuni - comună
juridică - crearea unui pericol iminent pentru viaţa persoanei - infractorul a avut
intenţia de a ucide, nu intenţia generală de vătămare a integrităţii corporale sau a
sănătăţii victimei;
medico-legală - leziunea să aibă potenţial tanatogenerator, indiferent de modul de

îndepărtare a pericolului (prin tratament medical sau printr-o reactivitate organică
crescută).
Tentativa la omor sensul juridic al expresiei de punere în
primejdie a vieţii persoanei
Infracţiunea de vătămare corporală gravă accepţiunea

medico-legală a expresiei
Art. 194 Cod penal (vătămarea corporală gravă)
• Aprecierea medico-legală de punere în primejdie a vieţii

• Circumstanţe reale ale faptei
• Circumstanţe personale ale făptuitorului
Punerea în primejdie a vieţii persoanei în sensul medical reprezintă în acest fel unicul
criteriu de încadrare a faptei de vătămare corporală gravă (art. 194 Cod penal).
• În literatura juridică tentativa la omor se deosebeşte de
vătămarea corporală gravă numai sub aspectul laturii subiective
Latura subiectivă – se realizează prin intenţia directă sau

indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca
rezultat al acţiunii sau inacţiunii sale a urmărit sau acceptat
producerea ei (art19 pct1 lit a şi b – NCP)
Criterii ce stau la baza intenţiei de a ucide
•instrumentul folosit de făptuitor,
•regiunea corpului vizată,
•numărul şi intensitatea loviturilor,
•raportul dintre făptuitor şi victimă,
•atitudinea făptuitorului după comiterea faptei.
ÎMPREJURĂ
RI CARE
ATESTĂ
INTENŢIA DE
A SUPRIMA
VIAŢA UNEI
PERSOANE
intensitatea
aplicării
loviturilor
Punerea în primejdie a vieţii –
dpdv medico-legal
În conformitate cu prevederile Codului Penal, independent de durata
îngrijirilor medicale, o leziune (vătămare corporală) poate fi gravă şi
prin 'punerea în primejdie a vieţii victimei
Termenul de punere în primejdie a vieţii victimei trebuie să se refere la

producerea unor leziuni iniţiale grave sau la leziuni aparent mai puţin
grave, dar la care există pericolul iminent să apară complicaţii care fără
tratament medical de urgenţă ar duce în mod cert la moartea victimei,
fără a se ține cont de reactivitatea particulară a organismului.
Regiunea corporala lezata
M-l – împărţirea organismului în zone vitale şi
nevitale – dificilă şi neştiinţifică
1.Regiunea - nu poate constitui un criteriu de

corporală lezată departajare a infracţiunii prevăzute de art 194
NCP (punere în primejdie a vieţii) de tentativă
la infracţiunea de omor (art 20 NCP)
• exex – secţiunea arterei femurale
(regiunea coapsei – regiune nevitală)
- regiunea precordială – ag
vulnerant tăietor-înţepător  plagă
1.Regiunea penetrantă ( fapta nefiind calificată la
corporală lezată infracţiunea de omor)
Întrebarea dacă a fost lezată o regiune vitală sau

care conţine un organ vital - INUTILĂ
• -- îîn raport de funcţie – unele
organe apar vitale, altele mai puţin
vitale – organismul putând
1. Regiunea supravieţui în lipsa acestora (la
corporală lezată parametri apropiaţi)
Întrebarea apare corectă atunci când se solicită să se răspundă

dacă, leziunea (leziunile) prin ea (ele) însăşi, indiferent de
localizare şi starea declanşată (morbidă) era (erau) în mod
concret aptă/e sau nu să determine moartea victimei.
2. Numărul și intensitatea loviturilor
• variabilă
• multifactorială
aprecierea aparţine anchetei

3. Individualizarea
leziunilor
absolut atenţie la
necesară când traiectul de
există coautorat fracturi!!!
Factori
morfologici
4. Forța de
generali Comorbidități
rezistență a
organismului
victimei
…practice..
• Variabilitatea reactivităţii organismului uman
arată că, în unele cazuri, chiar dacă leziunea este
gravă, de obicei mortală, vindecarea se poate
face fără ca niciun moment viaţa persoanei să fie
pusă în primejdie
în alte cazuri
• o leziune relativ uşoară determină direct sau pe
fondul unor afecţiuni preexistente, complicaţii
grave care pune în primejdie viaţa sau duc chiar
la moartea bolnavului.
…practice…
În aprecierea medico-legală a gravităţii leziunilor traumatice
se întâlnesc uneori situaţii în care leziunile traumatice sunt
grave, fiind de natură a pune viaţa victimei în primejdie, dar
organismul lezat dispune de o reactivitate individuală
particulară, ieşită din comun, care permite supravieţuirea şi
chiar vindecarea în lipsa unei intervenţii medicale calificate.
În această situaţie, evaluarea medico-legală este deosebit de
dificilă, factorul care primează în aceste cazuri fiind
reprezentat de leziunea traumatică în sine, şi nu situaţia
particulară a unei reactivităţi biologice ieşite din comun.
CRITERII DE EVALUARE A GRAVITĂŢII UNUI TRAUMATISM
• criteriul direct - ZIM (art. 193, 194 NCP)

• criteriu indirect - art 194 alin. (2) NCP
• infirmitate;
• invaliditate (noțiune aparținând dreptului civil);
• prejudiciul estetic grav și permanent;
• punerea în primejdie a vieţii victimei;
• avortul posttraumatic.
• simptomatologia subiectivă (durere,
ameţeli, greață, etc.) asociată sau nu
unor leziuni obiectivabile.
• raportarea la perioada de tratament
strict necesar şi suficient în procesul de
vindecare
• evaluarea vindecării
• funcţională, anatomică sau cu
restitutio ad integrum
CRITERII DE EVALUARE A • momentul acesteia nu poate fi
GRAVITĂŢII LEZIUNILOR niciodată stabilit cu "exactitate"
• Vindecarea este subiectiv
TRAUMATICE percepută de victimă, de medic
sau aparținători
• verificarea corectitudinii actului
medical
• evaluarea complicațiilor
Expertiza medico-legală după
vindecare clinică
• studierea datelor medicale
CRITERII DE • studierea evoluţiei zilnice a bolii
EVALUARE A • decelarea unor eventuale simptome
de ordin general din partea funcţiilor
GRAVITĂŢII esenţiale ale organismului (sistem
nervos central, sistem circulator,
LEZIUNILOR respirator, stări septice etc.) care
TRAUMATICE motivează existenţa unui pericol real
pentru viaţă.
Punerea în primejdie a vieţii – dpdv medico-legal
Certitudinea care poate fi Prezumţia care se referă la

evaluată imediat după aprecierea potenţialului de
producerea leziunii sau tardiv periculozitate al unei leziuni
(prin examinarea tuturor în funcţie de gravitatea
datelor medicale consemnate acesteia şi de evoluţia
pe parcursul evoluţiei) obişnuită
pericolul iminent / imediat, tardiv sau potenţial,
adică leziunea să determine moartea persoanei,

indiferent dacă acest pericol a fost îndepărtat
prin tratament medical sau datorită reactivităţii
organice crescute.
• modul de redactare a concluziilor presupune consemnarea situație în care

leziunea
"a pus sau nu în primejdie viaţa persoanei"
(deşi noţiunile de primejdie sau pericol sunt similare) şi nu trebuie acceptate alte
formulări ca de exemplu "leziunea a fost periculoasă pentru viaţă" sau "ar fi putut
determina moarte" etc.
• formularea "a pus sau nu în primejdie viaţa persoanei" este cea corectă
deoarece este în deplină concordanţă cu prevederile Codului penal
CRITERIOLOGIA APRECIERII MEDICO-LEGALE
A PUNERII ÎN PRIMEJDIE A VIEȚII
• obiectiv (scorul trebuie să se coreleze cu rata mortalităţii, morbiditate, invaliditate,

costuri, durata spitalizării);
• reproductibil;
• ieftin;
• uşor de realizat (bazat pe date larg accesibile care să permită studii prospective sau
retrospective);
• cu valoare predictivă mare.
• Decizii medicale și logistice: tipul de
spital la care poate fi tratat
pacientul, necesitatea internării
pacientului într-o secţie de terapie
intensivă, etc
Importanța • Stratificarea pacienților traumatizați
scorurilor • Ameliorarea abordului terapeutic
• Evaluarea medico-legală per
primam a gravității leziunilor
traumatice.
Punct slab: nu pot evalua prognosticul la distanță!!!

1. Coma cerebrală traumatică
Plecând de la această scală starea de comă (GCS 3-8) este definită ca fiind:
absenţa
Scala Glasgow (GCS) deschiderii
ochilor
evaluarea neurologică a
traumatismului cranio-
cerebral unanim
acceptată în prezent. absenţa absenţa
răspunsului la activităţii
ordine verbale
2. Scorul traumatic (Trauma Score, TS)(Champion, 1981)
• scor fiziologic
• modificarea indexului de triaj, care include GCS, statusul cardio-vascular (presiunea arterială sistolica şi reumplerea
capilară) şi cel respirator (rata şi efortul respirator).
• Valorile scalei sunt cuprinse între 1 (prognosticul vital cel mai prost) şi 16 (prognosticul cel mai bun).
• predictibilitate bună în ceea ce priveşte mortalitatea, durata spitalizării, numărul de zile de tratament în ATI, numărul de zile
de menţinere pe ventilaţie mecanică, costul îngrijirilor, invaliditatea posttraumatică
• triajul şi îngrijirea pacienţilor,
• metodă de a caracteriza starea generală a subiectului
• compararea rezultatelor diferitelor spitale.
utilizează GCS, TA şi
frecvenţa respiratorie (RR)
3. Scorul Traumatic
Revizuit (Revised GCS are pondere mai mare
Trauma Score, RTS) în formula de calcul a RTS
estimare a gravităţii
leziunilor craniene
4. Indexul de şoc (frecvență/presiune) > 0,9:
• Indexul de şoc - raportul între FC si PAS

• Poate indica hipoperfuzia
• examen fizic: piele rece, cleioasă, modificarea stării de
constienţă (anxietate, confuzie, letargie, obnubilare, comă),
timp de umplere capilară prelungit;
Indicatorii hipoperfuziei • semne vitale: pot fi iniţial normale, tahicardie,

bradicardie, hipotensiune, tahipnee, hipotermie, index de
şoc (frecvenţă/ presiune) > 0,9, scăderea debitului urinar;
• markeri metabolici: acidoză metabolică, lactat crescut,

deficit de baze crescut.
ȘOCUL
ȘOCUL
Șocul hipovolemic
Clasa I: fără modificări clinice, pierdere de sânge <750 ml, scăderea

volemiei<15%, frecvența cardiacă <100/min, tensiunea arterială în
decubit- normală, umplere capilară normală, frecvența respiratorie 14-
20, debit urinar >30 ml/ora, anxietate;
Clasa II: modificări ortostatice ale tensiunii arteriale şi frecvenței

cardiace, hipoperfuzie splahnică, pierdere de sânge 750-1500 ml,
scăderea volemiei 15-30%, frecvența cardiacă >100/min, tensiunea
arterială în decubit- normală, umplere capilară scăzută, frecvența
respiratorie 20-30, debit urinar 20-30 ml/oră, agitaţie;
Clasa III: pierdere de sânge 1500-2000, scăderea volemiei 30-40%,

frecvența cardiacă >120/min, tensiunea arterială în decubit scăzută,
umplere capilară scăzută,frecvența respiratorie 30-40, debit urinar 5-15
ml/oră, confuzie;
Clasa IV: şoc cu potenţial ireversibil, pierdere de sânge >2000 ml,

scăderea volemiei>40%, frecvența cardiacă >140-min, tensiunea
arterială în decubit scăzută, umplere capilară scăzută, frecvența
respiratorie >35, debit urinar <5ml/oră, letargie;
4. Insuficienţa
respiratorie acută (IRA)
scăderea buscă şi severă a funcţiei
respiratorii, care compromite
schimburile gazoase între aer şi sânge şi
care poate antrena moartea.
dispnee polipneică, în formele extreme se

poate ajunge la apnee;
cianoză, tahicardie, hipotensiune arterială,

colaps, neliniște, agitație, confuzie, delir,
comă;
scăderea concentrației în O2 (SaO2 < 92%)

a sângelui arterial şi acidoză.
5. Indicele de prognostic în arsuri
Indicele prognostic (I.P.) se află înmulţind suprafaţa arsă (S%) cu gradul de profunzime al arsurii. În funcţie
de I.P. arsurile se clasifică astfel:
 I.P. mai mic de 40: nu există alterarea stării generale, nu există complicaţii,
rezultă vindecare; nu există risc vital;
 I.P. cuprins între 40 şi 60: starea generală este influenţată, pot apare complicaţii, rezultă vindecare; nu există risc
vital;
 I.P. cuprins între 60 şi 80: starea generală este alterată, apar complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;
 I.P. cuprins între 80 şi 100: există o alterare importantă a stării generale, există
frecvent complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;
 I.P. cuprins între 100 şi 140: există alterarea profundă a stării generale, totdeauna apar complicaţii dar sub tratament
adecvat, aplicat în timp util, regula rămâne vindecarea; există risc vital crescut;
 I.P. cuprins între 140 şi 160: starea generală este gravă, survin complicaţii importante dar cu tratament competent,
aplicat în timp util se poate obţine vindecarea; există un risc vital de o importanţă majoră;
 I.P. cuprins între 160 şi 200: starea generală este foarte gravă, evoluează complicaţii severe dar sub tratament
energic, competent şi aplicat în timp util se poate spera în vindecare; se caracterizează printr-un risc vital foarte
sever;
 I.P. mai mare de 200: supravieţuirea şi vindecarea sunt excepţionale, riscul vital
fiind maxim.
Cap 9%SC
Un membru superior 2 x 9% SC = 18 % SC
Un membru inferior 2 x 18 % SC = 36 % SC
Trunchi anterior 18 % SC
Trunchi posterior 18 % SC
Perineu 1% SC
Total 100%
Vârsta 0-1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15 ani

Cap 19% SC 17% SC 13% SC 11% SC 9% SC
Un membru superior 9% 9% 9% 9% 9%
Trunchi anterior 14% 14% 14% 14% 14%

Trunchi posterior 18% 18% 18% 18% 18%
O coapsă 5,5% 6,5% 8% 8,5% 8,5%
O gambă 5% 5% 5,5% 6% 6,5%
Perineu 1% 1% 1% 1% 1%
I. Obstrucția căilor aeriene
Sindroame clinice si
fiziopatologice cu risc
vital în cazul II. Sindromul de compresiune
intratoracică
traumatismelor
toracice III. Sindromul mediastinal
IV. Plăgi toracoabdominale

sindromul de iritaţie peritoneală
Sindroame clinice si (AA peritonitic)
vital în cazul sindromul de ocluzie intestinală
traumatismelor (AA ocluziv)
abdomino-pelvine sindromul de hemoragie internă
(AA hemoragic)
sindromul de ischemie viscerală
(AA ischemic)
Circumstanţă etiologică
Clasificare clinică
• abdomenul acut traumatic hemoragic,
• abdomenul acut traumatic peritonitic
Abdomenul • abdomenul acut traumatic mixt.
Clasificare morfologică
acut Traumatisme penetrante (Plăgi abdominale):

• Cartuş;
traumatic • Glonţ;
• Armă albă.
Traumatisme închise:
• Compresie;
• Strivire;
• Centură;
• Acceleraţie/deceleraţie.
Abdomenul acut traumatic
Clasificare topografică
• Traumatism abdominal solitar;
• Traumatism al abdomenului inferior, asociindu-se de obicei cu
fractură de bazin;
• Traumatism al peretelui abdominal;
• Traumatism toraco-abdominal (traumă ce interesează spaţiul
dintre coasta V → rebord costal);
• Asocieri lezionale extraabdominale
Take home message!
• O leziune traumatică pune în primejdie viaţa victimei atunci când există

pericolul real ca leziunea respectivă, prin gravitatea iniţială sau prin complicaţii,
să determine moartea victimei în lipsa aplicării tratamentului medical adecvat şi
indiferent de reactivitatea organismului traumatizat
• PPVV necesită o bună argumentare
• Examinarea la scurt timp după producerea leziunii - apreciere de ordin
general cu referire la evoluţia obişnuită a leziunii.
!!!! Important pentru aprecierea
unei leziuni ca primejdioasă pentru
viaţă este pericolul
Take home imediat, tardiv sau potenţial
leziunea este tanatogeneratoare,
message! indiferent dacă acest pericol a fost
îndepărtat prin tratament medical
sau datorită reactivităţii organice
crescute.
Bibliografie selectivă
• Bulgaru Iliescu D, Scripcaru C, Enache A, Curca GC. Tratat de traumatologie
medico-legală vol. 1, Editura Timpul, 2021.
• Belis V. Tratat de medicină legală. Editura Medicală, 1995.
• Iftenie V, Dermengiu D. Curs de medicină legală ed. a 3-a. Editura CH Beck,
2019.
• Codul Penal 2019. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109855
VĂ
MULȚUMIM!
Punerea în primejdie a vieţii
victimei – repere medico-legale şi
juridice
Aprecierea gravităţii şi consecinţelor
unui traumatism
(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe
fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Articolul 193
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este
NCP – Lovirea afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este
evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile,
sau alte se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu
amendă.
violențe
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă
a persoanei vătămate
(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
Articolul 194 b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru
NCP – vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
Vătămarea d) avortul;
corporală e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în
alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte

Generalităţi
Medico-legal şi juridic
• Punerea în primejdie a vieţii  problema cea mai controversată în practica

medico-legală, în absenţa unei criteriologii comune
- criteriu – „o piatră de încercare” => multiple cauze
Consecinţe de ordin penal  încadrarea juridică a faptei (medicul legist „nu are viaţa omului în
mâini, dar are soarta omului în mâini”)
Absenţa unor criterii unitare şi uniforme de încadrare a leziunilor primejdioase pentru viaţă,
raportate la:
a.Traumatologia sistemică şi topografică
b.Formele anatomo-clinice şi entităţile diagnostice posttraumatice
Generalităţi
O definiţie completă şi complexă (m-l) a leziunilor traumatice care pun viaţa
victimei în primejdie – greu de stabilit
 variabilitatea sistemului biologic – organismul uman

 variabilitatea răspunsului local şi sistemic al acestuia la agresiuni externe
juridică - crearea unui pericol iminent pentru viaţa persoanei - infractorul a avut
intenţia de a ucide, nu intenţia generală de vătămare a integrităţii corporale sau a
sănătăţii victimei;
medico-legală - leziunea să aibă potenţial tanatogenerator, indiferent de modul de

îndepărtare a pericolului (prin tratament medical sau printr-o reactivitate organică
crescută).
Tentativa la omor sensul juridic al expresiei de punere în
primejdie a vieţii persoanei
Infracţiunea de vătămare corporală gravă accepţiunea

medico-legală a expresiei
Art. 194 Cod penal (vătămarea corporală gravă)
• Aprecierea medico-legală de punere în primejdie a vieţii

• Circumstanţe reale ale faptei
• Circumstanţe personale ale făptuitorului
Punerea în primejdie a vieţii persoanei în sensul medical reprezintă în acest fel unicul
criteriu de încadrare a faptei de vătămare corporală gravă (art. 194 Cod penal).
• În literatura juridică tentativa la omor se deosebeşte de
vătămarea corporală gravă numai sub aspectul laturii subiective
Latura subiectivă – se realizează prin intenţia directă sau

indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca
rezultat al acţiunii sau inacţiunii sale a urmărit sau acceptat
producerea ei (art19 pct1 lit a şi b – NCP)
Criterii ce stau la baza intenţiei de a ucide
•instrumentul folosit de făptuitor,
•regiunea corpului vizată,
•numărul şi intensitatea loviturilor,
•raportul dintre făptuitor şi victimă,
•atitudinea făptuitorului după comiterea faptei.
ÎMPREJURĂ
RI CARE
ATESTĂ
INTENŢIA DE
A SUPRIMA
VIAŢA UNEI
PERSOANE
intensitatea
aplicării
loviturilor
Punerea în primejdie a vieţii –
dpdv medico-legal
În conformitate cu prevederile Codului Penal, independent de durata
îngrijirilor medicale, o leziune (vătămare corporală) poate fi gravă şi
prin 'punerea în primejdie a vieţii victimei
Termenul de punere în primejdie a vieţii victimei trebuie să se refere la

producerea unor leziuni iniţiale grave sau la leziuni aparent mai puţin
grave, dar la care există pericolul iminent să apară complicaţii care fără
tratament medical de urgenţă ar duce în mod cert la moartea victimei,
fără a se ține cont de reactivitatea particulară a organismului.
împă1.Regiunea corporala lezata
M-l – împărţirea organismului în zone vitale şi
nevitale – dificilă şi neştiinţifică
1.Regiunea
corporală lezată - nu poate constitui un criteriu de
departajare a infracţiunii prevăzute de art 194
NCP (punere în primejdie a vieţii) de tentativă
la infracţiunea de omor (art 20 NCP)
Regiunea corporala lezata
• ex – secţiunea arterei femurale
(regiunea coapsei – regiune nevitală)
1.Regiunea - regiunea precordială – ag
vulnerant tăietor-înţepător  plagă
corporală lezată penetrantă ( fapta nefiind calificată la
infracţiunea de omor)
Întrebarea dacă a fost lezată o regiune vitală sau

care conţine un organ vital - INUTILĂ
• -- în raport de funcţie – unele
organe apar vitale, altele mai puţin
vitale – organismul putând
1. Regiunea supravieţui în lipsa acestora (la
corporală lezată parametri apropiaţi)
Întrebarea apare corectă atunci când se solicită să se răspundă

dacă, leziunea (leziunile) prin ea (ele) însăşi, indiferent de
localizare şi starea declanşată (morbidă) era (erau) în mod
concret aptă/e sau nu să determine moartea victimei.
2. Numărul și intensitatea loviturilor
• variabilă
• multifactorială
aprecierea aparţine anchetei

3. Individualizarea
leziunilor
absolut atenţie la
necesară când traiectul de
există coautorat fracturi!!!
Factori
morfologici
4. Forța de
generali Comorbidități
rezistență a
organismului
victimei
…practice..
• Variabilitatea reactivităţii organismului uman
arată că, în unele cazuri, chiar dacă leziunea este
gravă, de obicei mortală, vindecarea se poate
face fără ca niciun moment viaţa persoanei să fie
pusă în primejdie
în alte cazuri
• o leziune relativ uşoară determină direct sau pe
fondul unor afecţiuni preexistente, complicaţii
grave care pune în primejdie viaţa sau duc chiar
la moartea bolnavului.
…practice…
În aprecierea medico-legală a gravităţii leziunilor traumatice
se întâlnesc uneori situaţii în care leziunile traumatice sunt
grave, fiind de natură a pune viaţa victimei în primejdie, dar
organismul lezat dispune de o reactivitate individuală
particulară, ieşită din comun, care permite supravieţuirea şi
chiar vindecarea în lipsa unei intervenţii medicale calificate.
În această situaţie, evaluarea medico-legală este deosebit de
dificilă, factorul care primează în aceste cazuri fiind
reprezentat de leziunea traumatică în sine, şi nu situaţia
particulară a unei reactivităţi biologice ieşite din comun.
CRITERII DE EVALUARE A GRAVITĂŢII UNUI TRAUMATISM
• criteriul direct - ZIM (art. 193, 194 NCP)

• criteriu indirect - art 194 alin. (2) NCP
• infirmitate;
• invaliditate (noțiune aparținând dreptului civil);
• prejudiciul estetic grav și permanent;
• punerea în primejdie a vieţii victimei;
• avortul posttraumatic.
• simptomatologia subiectivă (durere,
ameţeli, greață, etc.) asociată sau nu
unor leziuni obiectivabile.
• raportarea la perioada de tratament
strict necesar şi suficient în procesul de
vindecare
• evaluarea vindecării
• funcţională, anatomică sau cu
restitutio ad integrum
CRITERII DE EVALUARE A • momentul acesteia nu poate fi
GRAVITĂŢII LEZIUNILOR niciodată stabilit cu "exactitate"
• Vindecarea este subiectiv
TRAUMATICE percepută de victimă, de medic
sau aparținători
• verificarea corectitudinii actului
medical
• evaluarea complicațiilor
Expertiza medico-legală după
vindecare clinică
• studierea datelor medicale
CRITERII DE • studierea evoluţiei zilnice a bolii
EVALUARE A • decelarea unor eventuale simptome
de ordin general din partea funcţiilor
GRAVITĂŢII esenţiale ale organismului (sistem
nervos central, sistem circulator,
LEZIUNILOR respirator, stări septice etc.) care
TRAUMATICE motivează existenţa unui pericol real
pentru viaţă.
Certitudinea care poate fi Prezumţia care se referă la

evaluată imediat după aprecierea potenţialului de
producerea leziunii sau tardiv periculozitate al unei leziuni
(prin examinarea tuturor în funcţie de gravitatea
datelor medicale consemnate acesteia şi de evoluţia
pe parcursul evoluţiei) obişnuită
pericolul iminent / imediat, tardiv sau potenţial,
adică leziunea să determine moartea persoanei,

indiferent dacă acest pericol a fost îndepărtat
prin tratament medical sau datorită reactivităţii
organice crescute.
• modul de redactare a concluziilor presupune consemnarea situație în care

leziunea
"a pus sau nu în primejdie viaţa persoanei"
(deşi noţiunile de primejdie sau pericol sunt similare) şi nu trebuie acceptate alte
formulări ca de exemplu "leziunea a fost periculoasă pentru viaţă" sau "ar fi putut
determina moarte" etc.
• formularea "a pus sau nu în primejdie viaţa persoanei" este cea corectă
deoarece este în deplină concordanţă cu prevederile Codului penal
CRITERIOLOGIA APRECIERII MEDICO-LEGALE
A PUNERII ÎN PRIMEJDIE A VIEȚII
• obiectiv (scorul trebuie să se coreleze cu rata mortalităţii, morbiditate, invaliditate,

costuri, durata spitalizării);
• reproductibil;
• ieftin;
• uşor de realizat (bazat pe date larg accesibile care să permită studii prospective sau
retrospective);
• cu valoare predictivă mare.
• Decizii medicale și logistice: tipul de
spital la care poate fi tratat
pacientul, necesitatea internării
pacientului într-o secţie de terapie
intensivă, etc
Importanța • Stratificarea pacienților traumatizați
scorurilor • Ameliorarea abordului terapeutic
• Evaluarea medico-legală per
primam a gravității leziunilor
traumatice.
Punct slab: nu pot evalua prognosticul la distanță!!!

1. Coma cerebrală traumatică
Plecând de la această scală starea de comă (GCS 3-8) este definită ca fiind:
absenţa
Scala Glasgow (GCS) deschiderii
ochilor
evaluarea neurologică a
traumatismului cranio-
cerebral unanim
acceptată în prezent. absenţa absenţa
răspunsului la activităţii
ordine verbale
2. Scorul traumatic (Trauma Score, TS)(Champion, 1981)
• scor fiziologic
• modificarea indexului de triaj, care include GCS, statusul cardio-vascular (presiunea arterială sistolica şi reumplerea
capilară) şi cel respirator (rata şi efortul respirator).
• Valorile scalei sunt cuprinse între 1 (prognosticul vital cel mai prost) şi 16 (prognosticul cel mai bun).
• predictibilitate bună în ceea ce priveşte mortalitatea, durata spitalizării, numărul de zile de tratament în ATI, numărul de zile
de menţinere pe ventilaţie mecanică, costul îngrijirilor, invaliditatea posttraumatică
• triajul şi îngrijirea pacienţilor,
• metodă de a caracteriza starea generală a subiectului
• compararea rezultatelor diferitelor spitale.
utilizează GCS, TA şi
frecvenţa respiratorie (RR)
3. Scorul Traumatic
Revizuit (Revised GCS are pondere mai mare
Trauma Score, RTS) în formula de calcul a RTS
estimare a gravităţii
leziunilor craniene
4. Indexul de şoc (frecvență/presiune) > 0,9:
• Indexul de şoc - raportul între FC si PAS

• Poate indica hipoperfuzia
• examen fizic: piele rece, cleioasă, modificarea stării de
constienţă (anxietate, confuzie, letargie, obnubilare, comă),
timp de umplere capilară prelungit;
Indicatorii hipoperfuziei • semne vitale: pot fi iniţial normale, tahicardie,

bradicardie, hipotensiune, tahipnee, hipotermie, index de
şoc (frecvenţă/ presiune) > 0,9, scăderea debitului urinar;
• markeri metabolici: acidoză metabolică, lactat crescut,

deficit de baze crescut.
ȘOCUL
ȘOCUL
Șocul hipovolemic
Clasa I: fără modificări clinice, pierdere de sânge <750 ml, scăderea

volemiei<15%, frecvența cardiacă <100/min, tensiunea arterială în
decubit- normală, umplere capilară normală, frecvența respiratorie 14-
20, debit urinar >30 ml/ora, anxietate;
Clasa II: modificări ortostatice ale tensiunii arteriale şi frecvenței

cardiace, hipoperfuzie splahnică, pierdere de sânge 750-1500 ml,
scăderea volemiei 15-30%, frecvența cardiacă >100/min, tensiunea
arterială în decubit- normală, umplere capilară scăzută, frecvența
respiratorie 20-30, debit urinar 20-30 ml/oră, agitaţie;
Clasa III: pierdere de sânge 1500-2000, scăderea volemiei 30-40%,

frecvența cardiacă >120/min, tensiunea arterială în decubit scăzută,
umplere capilară scăzută,frecvența respiratorie 30-40, debit urinar 5-15
ml/oră, confuzie;
Clasa IV: şoc cu potenţial ireversibil, pierdere de sânge >2000 ml,

scăderea volemiei>40%, frecvența cardiacă >140-min, tensiunea
arterială în decubit scăzută, umplere capilară scăzută, frecvența
respiratorie >35, debit urinar <5ml/oră, letargie;
4. Insuficienţa
respiratorie acută (IRA)
scăderea buscă şi severă a funcţiei
respiratorii, care compromite
schimburile gazoase între aer şi sânge şi
care poate antrena moartea.
dispnee polipneică, în formele extreme se

poate ajunge la apnee;
cianoză, tahicardie, hipotensiune arterială,

colaps, neliniște, agitație, confuzie, delir,
comă;
scăderea concentrației în O2 (SaO2 < 92%)

a sângelui arterial şi acidoză.
5. Indicele de prognostic în arsuri
Indicele prognostic (I.P.) se află înmulţind suprafaţa arsă (S%) cu gradul de profunzime al arsurii. În funcţie
de I.P. arsurile se clasifică astfel:
 I.P. mai mic de 40: nu există alterarea stării generale, nu există complicaţii,
rezultă vindecare; nu există risc vital;
 I.P. cuprins între 40 şi 60: starea generală este influenţată, pot apare complicaţii, rezultă vindecare; nu există risc
vital;
 I.P. cuprins între 60 şi 80: starea generală este alterată, apar complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;
 I.P. cuprins între 80 şi 100: există o alterare importantă a stării generale, există
frecvent complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;
 I.P. cuprins între 100 şi 140: există alterarea profundă a stării generale, totdeauna apar complicaţii dar sub tratament
adecvat, aplicat în timp util, regula rămâne vindecarea; există risc vital crescut;
 I.P. cuprins între 140 şi 160: starea generală este gravă, survin complicaţii importante dar cu tratament competent,
aplicat în timp util se poate obţine vindecarea; există un risc vital de o importanţă majoră;
 I.P. cuprins între 160 şi 200: starea generală este foarte gravă, evoluează complicaţii severe dar sub tratament
energic, competent şi aplicat în timp util se poate spera în vindecare; se caracterizează printr-un risc vital foarte
sever;
 I.P. mai mare de 200: supravieţuirea şi vindecarea sunt excepţionale, riscul vital
fiind maxim.
Cap 9%SC
Un membru superior 2 x 9% SC = 18 % SC
Un membru inferior 2 x 18 % SC = 36 % SC
Trunchi anterior 18 % SC
Trunchi posterior 18 % SC
Perineu 1% SC
Total 100%
Vârsta 0-1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15 ani

Cap 19% SC 17% SC 13% SC 11% SC 9% SC
Un membru superior 9% 9% 9% 9% 9%
Trunchi anterior 14% 14% 14% 14% 14%

Trunchi posterior 18% 18% 18% 18% 18%
O coapsă 5,5% 6,5% 8% 8,5% 8,5%
O gambă 5% 5% 5,5% 6% 6,5%
Perineu 1% 1% 1% 1% 1%
I. Obstrucția căilor aeriene
Sindroame clinice si
vital în cazul II. Sindromul de compresiune
intratoracică
traumatismelor
toracice III. Sindromul mediastinal
IV. Plăgi toracoabdominale

sindromul de iritaţie peritoneală
Sindroame clinice si (AA peritonitic)
vital în cazul sindromul de ocluzie intestinală
traumatismelor (AA ocluziv)
abdomino-pelvine sindromul de hemoragie internă
(AA hemoragic)
sindromul de ischemie viscerală
(AA ischemic)
Circumstanţă etiologică
Clasificare clinică
• abdomenul acut traumatic hemoragic,
• abdomenul acut traumatic peritonitic
Abdomenul • abdomenul acut traumatic mixt.
Clasificare morfologică
acut Traumatisme penetrante (Plăgi abdominale):

• Cartuş;
traumatic • Glonţ;
• Armă albă.
Traumatisme închise:
• Compresie;
• Strivire;
• Centură;
• Acceleraţie/deceleraţie.
Abdomenul acut traumatic
Clasificare topografică
• Traumatism abdominal solitar;
• Traumatism al abdomenului inferior, asociindu-se de obicei cu
fractură de bazin;
• Traumatism al peretelui abdominal;
• Traumatism toraco-abdominal (traumă ce interesează spaţiul
dintre coasta V → rebord costal);
• Asocieri lezionale extraabdominale
Take home message!
• O leziune traumatică pune în primejdie viaţa victimei atunci când există

pericolul real ca leziunea respectivă, prin gravitatea iniţială sau prin complicaţii,
să determine moartea victimei în lipsa aplicării tratamentului medical adecvat şi
indiferent de reactivitatea organismului traumatizat
• PPVV necesită o bună argumentare
• Examinarea la scurt timp după producerea leziunii - apreciere de ordin
general cu referire la evoluţia obişnuită a leziunii.
!!!! Important pentru aprecierea
unei leziuni ca primejdioasă pentru
viaţă este pericolul
Take home imediat, tardiv sau potenţial
leziunea este tanatogeneratoare,
message! indiferent dacă acest pericol a fost
îndepărtat prin tratament medical
sau datorită reactivităţii organice
crescute.
Bibliografie selectivă
• Bulgaru Iliescu D, Scripcaru C, Enache A, Curca GC. Tratat de traumatologie
medico-legală vol. 1, Editura Timpul, 2021.
• Belis V. Tratat de medicină legală. Editura Medicală, 1995.
• Iftenie V, Dermengiu D. Curs de medicină legală ed. a 3-a. Editura CH Beck,
2019.
• Codul Penal 2019. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109855
VĂ
MULȚUMIM!
LEZIUNI ȘI MOARTEA PRIN
ACCIDENTE DE TRFIC
CUPRINS
• Mecanisme lezionale produse în accidentele de trafic:
1. Accidentele rutiere
Pietoni
Ocupanții vehicolului
Motociclist/bici
2. Accidentele feroviare
3. Accidente aviatice
• Problematica medico-legală în accidentele de trafic
Generalitati
Trend ascendent- locul III ca mortalitate
Problema majora prin:
 Frecventa
 Gravitate
 Probleme terapeutice
 Fenomen dinamic in continua crestere
DIFICULTĂȚI MEDICO LEGALE
TRAUMA MULTIPLA
ADESEA PACIENT IN STARE DE COMA
FRECVENT EXAMINAREA LA DISTANTA MARE DE TRAUMATISM

FACTORI
ÎN PRODUCEREA ACCIDENTELOR RUTIER
• A) factori principali • B) factori secundari
- omul • - mijlocul de transport
• – stare de sanatate • - drumul
• - imprudenţă • C) factori favorizanţi
• - ignoranţă • - condiţii meteo
• - grandomanie • - grad de iluminare/luminozitate
• -viteza de deplasare
• - alcool
MECANISME DE PRODUCERE
PIETONI
Simple: Asociate:
• - Lovire • Lovire-proiectare
• - Cadere • Lovire-cadere
• -Proiectare • Proiectare-calcare
• -Călcare- comprimare • Proiectare-comprimare
• -Tîrîre • Calcare-tirire
Complexe • Proiectare-tirire
Leziuni traumatice la pietoni
1. fără basculare pe capotă sau peste aripă
a) leziuni de impact primar
leziuni joase (mb inferioare)
deseori bilaterale
cu nivel de fractură dat de bară
b) leziuni de impact secundar

-prin imactul cu solul-prin cădere/proiectare
-leziuni de calcare, târâre, asociere
2. cu basculare pe capotă sau aripă
a) impact primar- ca mai sus
b) impact secundar
- contact cu capota, parbrizul, etc
c) impact teţiar
- contact cu solul prin cadere/proiectare
- sunt grave
- TCC, Leziuni centură scapulară- prin basculare
- Leziuni de cădere, proiectare, târâre, etc
LEZIUNILE ȘI MOARTEA PRIN
Click to add text
ACCIDENTELE DE TRAFIC
CUPRINS
 GENERALITĂȚI
 MECANISME LEZIONALE ÎN ACCIDENTELE DE TRAFIC:

1. ACCIDENTE RUTIERE
Pietoni
Ocupanți vehicul
Motociclist/biciciclist
2. ACCIDENTE FEROVIARE
3. ACCIDENTE AVIATICE
Problematica medico-legală în accidentele de trafic
GENERALITĂȚI
Trend ascendent - locul III ca mortalitate
Problemă majoră prin:

- Frecvență
- Gravitate
- Probleme terapeutice
- Fenomen dinamic în continuă creștere
DIFICULTĂȚI ÎN EXPERTIZA MEDICO
LEGALĂ
o Traumă multiplă
o Adesea pacient în stare de comă
o Frecvent examinare la distanță mare de traumatism

FACTORI DE CARE DEPIND TIPURILE DE
LEZIUNI DIN ACCIDENTELE DE TRAFIC
 Viteza de deplasare +/- intoxicația etilică
 Forma suprafeței de contact
 Dimensiunile autovehiculului
 Poziția victimei
 Elemente de atenuare ( air-bag, îmbrăcăminte, centura de
siguranță)
 Particularitățile victimei (înălțime, greutate)
REALITATEA TRAUMATISMULUI
 cercetarea corespondenţei leziunilor cu tipul de vehicul;

 căutarea leziunilor de tip “marker”, a urmelor biologice pe vehicul
(urme de sânge, păr);
 constatarea deformărilor vehiculului, concordante cu leziunile de pe
cadavru (deformarea barei din faţă concordă cu fractura gambelor
victimei);
 urmele de la locul faptei: obiecte ale victimei, cioburi de far, resturi
de vopsea, etc.
LEZIUNILE ÎN ACCIDENTELE DE TRAFIC
RUTIER
 descrierea amănunţită a leziunilor – localizare, număr, formă, întindere,
profunzime, margini, unghiuri, vecinătăţi;
 corespondenţa între nivelul leziunilor şi nivelul părţii vehiculului ce a intrat în
impact - victima pieton - (far, bară, radiator);
 corespondenţă între leziuni şi proeminenţele din interiorul vehiculului –
victima ocupant vehicul;
 leziuni produse prin proiectare pe caldarâm;
 leziuni cu aspect de abraziune - mecanism de târâre;
 leziuni prin mecanism de călcare ( amprentă de pneu);
MECANISME PRODUCERE ACCIDENTE
RUTIERE - PIETONI
SIMPLE ASOCIATE
Lovire Lovire-proiectare
Cădere Lovire-cădere
Proiectare Proiectare-călcare
Călcare Proiectare-comprimare
Comprimare Călcare-târâre
Târâre Proiectare-târâre
COMPLEXE
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
TOPOGRAFIA ŞI MORFOLOGIA LEZIUNILOR
PIETON
 poziţia în timpul impactului (în picioare/întins, lateral/frontal);
 talia (importantă pentru determinarea distanţei dintre sol şi centrul
de greutate);
 patologii asociate (fragilitate osoasă).
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
TOPOGRAFIA ŞI MORFOLOGIA LEZIUNILOR
AUTOVEHICUL
- prezenţa/înălţimea barei de protecţie (autoturism, autobuz, camion);
- aspectul capotei (oblică/înclinată sau cvasiorizontală);
- viteza;
- existenţa sau lipsa frânării.
SUPRAFAŢA DE ATERIZARE (cadavru mutat – aspectul leziunilor de
frecare nu corespunde cu tipul suprafeţei – asfalt, pietriș, paviment)
ACCIDENTE RUTIERE - PIETON
Pietonul aflat în mişcare
 leziuni primare – impact primar

leziuni secundare – basculare
leziuni terţiare – proiectare
COPII - PIETON
Mecanism diferit - T mică, G mică

Impactul primar deasupra centrului
de greutate . Împinşi spre anterior
De obicei fără elemente de basculare
Dinamica: impact primar superior
cădere (viteză mică) ; purtaţi anterior
(viteză mare) - cădere, călcare
PIETON – LOVIRE DIRECTĂ
Apare la locul de impact

Gravitate în funcție de viteza autovehiculului și de particularitățile victimei
Echimoze, excoriații, uneori imită țesătura îmbrăcămintei victimei
Leziuni la nivelul oaselor membrelor inferioare, bazinului (fracturi, rupturi musculare,
rupturi de vase și nervi)
Leziuni toraco abdominale (fracturi stern, costale, cu sau fără hemopneumotorax, rupturi
de organe parenchimatoase - ficat, splină, rinichi)
Leziuni cranio cerebrale ( lovire cu lada camion) dispoziție părțile laterale ale capului (
dg. diferențial cu lovirea activă)
MARCI TRAUMATICE - PIETONI
PIETON – LOVIRE URMATĂ DE CĂDERE
◦ de obicei se găsesc pe partea opusă leziunii de lovire ( frontal-dorsal și

invers);
◦ uneori răsucire în aer cu cădere pe aceeași parte cu lovirea direct
◦ Viteză peste 40-50 km/oră , fără frânare – proiectarea victimei
PIETON LOVIRE PROIECTARE
-- leziuni mai grave, uneori direct mortale;

- cel mai frecvent situate la nivelul capului (leziuni unipolare -
dg. diferențial cu leziuni de comprimare/călcare – leziuni
bipolare);
- echimoze, excoriații, plăgi, fracturi deschise, cominutive;
- leziuni toracice – dg. diferențial - leziuni prin cădere de la
înălțime/comprimare toraco abdominală; (leziuni osoase, de căi
aeriene, pulmoni)
PROIECTAREA - PIETONI
PIETON - LEZIUNI PRIN TÂRÂRE
 excoriații pe suprafețe mari, în placard, paralele între ele, cu

detașarea tegumentelor, cu direcție inversă decât aceea în care s-a
făcut târârea, până la adevărate scalpări ale pielii și părților moi;
Dg. diferențial cu arsuri (pot imita aspectul unor arsuri pe suprafețe
mari)
LEZIUNI PRIN TÂRÂRE
PIETON – CĂLCARE - COMPRIMARE
Leziuni de mare gravitate
EXTREMITATE CEFALICĂ
 deces instantaneu (compresiuni la nivelul capului – zdrobire -
distrugere SNC, expulzia substanței cerebrale – identificare dificilă
persoană;
 Excoriații, echimoze, plăgi contuze cu detașarea țesuturilor de pe
planul dur până la scalpare;
 Leziuni cranio faciale (echimoze, plăgi, excoriații, fracturi)
PIETON CĂLCARE - COMPRIMARE
o Roata vehiculului trece peste un segment corporal

o“flaying injury”- detașare pe suprafeţe întinse de tegument, ţesut
subcutanat, muşchi, etc
o Amprenta cauciucului pe haine / tegumente - rol în identificarea
vehiculului
Flaying injury
TORACE
 Fracturi costale, rupturi plămâni cu hemotorax consecutiv,
rupturi cord cu hemopericard consecutiv;
 La copii - elasticitate crescută a cutiei toracice – fără leziuni
osoase, dar cu rupturi de organe interne ale cutiei toracice
ABDOMEN , BAZIN
 Fără rezistența osoasă compresiunea merge până în spațiile latero
vertebrale, fiind suportată de organele de deasupra coloanei vertebrale
– ficat, stomac, mezenter, splină, rinichi cu explozii organe cavitare,
rupturi organe parenchimatoase;
Compresie plex solar;
 Fracturile ultimelor perechi de coaste, fracturi oase bazin
 Ruptură vezica urinară
Calcarea
MECANISME LEZIONALE – OCUPANȚI
VEHICUL
IMPACT FRONTAL
- 80% - vehiculul loveşte un alt vehicul în mişcare sau un obiect staţionar
-deceleraţie
IMPACT DORSAL
- mai rar
- acceleraţie
IMPACT LATERAL - polimorfism lezional

IMPACT FRONTAL
LEZIUNI CONDUCĂTOR AUTO
 leziuni prin impact cu volanul (stern, torace, viscere);

 volan telescopic – lovire cap parbriz - fracturi piramidă nazală,
mandibulă, leziuni dento-alveolare, leziuni cranio cerebrale;
 leziuni vertebro-medulare prin hiperextensie/hiperflexie coloană
cervicală ( mecanism whiplash);
 leziuni cardio-aortice de plesnire;
 leziuni pulmonare, ruptură de bronhii cu pneumotorax.
LEZIUNI - ȘOFER
LEZIUNI ȘOFER
LEZIUNI CONDUCĂTOR AUTO
 leziuni membre inferioare (blocate pe pedala de comandă, lovire de
bord ) - leziuni col femural, cavitate cotiloidă, fractură maleolă, rotulă
 lovire abdomen cu interesarea organe interne cu hematom
retroperitoneal, hemoperitoneu, explozie organe cavitare, dezinserții
intestinale cu necroze consecutive
LEZIUNI - ȘOFER
LEZIUNI PASAGER DREAPTA FAȚĂ
Cele mai grave leziuni ( locul cel mai expus)

- fracturi etaj superior viscerocraniu, fracturi mandibulă, fracturi oase
frontale;
- fractură de coloană cervicală cu moarte rapidă, leziuni laringe prin
mecanism de hiperextensie/hiperflexie;
- leziuni cranio-cerebrale;
- secțiuni vase gât prin parbriz spart ( leziune tip ghilotină);
- leziuni toraco-abdominale;
- leziuni secundare de proiectare pe caldarâm prin ejecția din vehicul;
- interesarea vaselor carotidiene – plesnire intimă, cu tromboză.
LEZIUNI PASAGER SPATE
Leziuni mai puțin grave:
- entorse, elongații ligamentare, fracturi membre inferioare;

- rar traumatisme maxilo-faciale;
- proiectare în afara habitaclului.
ALTE LEZIUNI OCUPANT AUTO
◦ decapitare sau leziuni cranio-faciale prin penetrarea în vehicul de

obiecte ascuţite din alte mijloace de transport (trunchiuri de lemn,
ţevi);
◦ strivirea corpului în comprimări ale vehiculului.
LEZIUNI DATE DE CENTURA DE SIGURANȚĂ
 echimoze, excoriații, fracturi costale ( leziuni dispuse în diagonală

în funcție de locul ocupat)
 la o viteză mai mare de 80km /oră apar leziuni de culisare, de
glisare sub centura de siguranță
OCUPANȚI VEHICUL
OCUPANT VEHICUL
LEZIUNI PRODUSE PRIN AIRBAG
◦ impact viscerocraniu cu airbag - excoriații, echimoze, fracturi

piramidă nazală, arsuri superficiale, tulburări auditive
MOTOCICLIȘTI / BICICLIȘTI
LEZIUNI PRIMARE: echimoze, excoriații, plăgi, fracturi localizate la
membrele inferioare;
LEZIUNI SECUNDARE consecutive proiectării/derapaj cu rostogolire

– traumatisme cranio-cerebrale severe, fracturi oase lungi, fracturi bazin, fracturi
costale, leziuni organe interne;
- pătrundere sub autovehicul cu decapitare.
Tip particular de leziune – cădere în vertex – fractură telescopare

ACCIDENTE MOTOCICLETĂ/BICICLETĂ
ACCIDENTE MOTOCICLETĂ/BICICLETĂ
ACCIDENTE FEROVIARE
De gravitate mare
Dpdv juridic
– frecvent, moarte accidentală
- suicid;
- omucideri – rar
Unice sau multiple – catastrofe feroviare

ACCIDENTE FEROVIARE
MECANISME DE PRODUCERE :
- lovirea victimei de tren;
- călcarea cu roțile de tren;
- proiectarea din tren în mișcare;
- comprimarea între vagoane;
- trauma în salonul vagonului;
- trauma combinată.
LOVIREA
- Leziuni prin aruncător ( Tapshaev , 1966) - lovirea de locomotivă

Marginea inferioară a aruncătorului determică fracturi deschise,
eschiloase la nivelul oaselor gambei
- Scărița – excoriații și plăgi pe fese, abdomen, fracturi oase bazin
CĂLCAREA
Leziuni prin comprimarea și strivirea țesuturilor:
1. BANDA DE COMPRIMARE ȘI EXCORIAȚIE cu 2 caracteristici:
- banda de imprimare a roții – 12-15 cm
- banda de rulare a șinei - 7-7,5 cm
- Localizare: marginea de secționare, 2 linii drepte și paralele delimitate de piele intactă,
2. BANDA DE ȘTERGERE
- pe marginea benzii de comprimare
- Lățime 2-15 cm, margini neregulate, excoriații sub formă de arcuri
CĂLCAREA
3. PIȘCĂTURA PRIMARĂ:
- Excoriație la începutul benzii de comprimare, Lungime 12-15 cm, lătime 2-5 cm,
formă litera T (prima interacțiune cu corpul victimei);
4. DEFECTUL CUNEIFORM:
- Distrucție masivă prin acțiunea roților;
5. LAMBOURI UNGHIULARE DE PIELE:
- apar pe suprafața corpului expusă roții;
- au aspect în dinți de fierăstrău;
Dau relații privind locul de acțiune a roții, direcția de mișcare, partea de
corp situată între șine în momentul călcării.
ALTE MECANISME
PROIECTAREA DIN TREN
- Plăgi contuze, fracturi eschiloase, leziuni de gravitate mare
COMPRIMAREA ÎNTRE VAGOANE

- Excoriații, echimoze, cu aspect de marcă traumatică, leziuni interne grave
TRAUMATISM ÎN COMPARTIMENTUL TRENULUI prin lovire de

obiecte din interior; leziunile depind de poziția victimei, viteza de mișcare a
trenului, etc
ACCIDENTE DE TREN
ACCIDENTE DE TREN
ACCIDENTE AVIATICE
LEZIUNI – membrii echipajului, pasageri, alte persoane.
CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI:

- Locul impactului
- Cercetarea terenului aferent
- Cercetarea aeronavei
- Cercetarea osemintelor
ACCIDENTE AVIATICE
SCHEMA GENERALĂ A LOCULUI ACCIDENTULUI:
• Cadavre
• Fragmente de cadavre
• Produse de origine biologică
ACCIDENTE AVIATICE
Aprecierea numărului minim al victimelor
Recoltarea de probe - sânge, păr, urme papilare
Transportarea cadavrelor- măsuri speciale

ACCIDENTE AVIATICE
EXAMINARE ECHIPAJ
- Identificarea osemintelor
- Cauza și momentul instalării decesului
- Vitalitatea
- Mecanismul lezional
- Evaluarea atitudinii și acțiunii funcționale a membrilor echipajului
- Patologii preexistente
- Evaluarea acțiunii factorilor externi (decomprimare, fulgerație)
ACCIDENTE AVIATICE
IDENTIFICAREA CADAVRELOR: prin îmbrăcăminte, semne
particulare, date antropometrice, odontostomatologie, serologie,
patologie preexistentă
Interesează: identificarea pilot, copilot, starea îmbrăcăminții,
caracterul și localizarea leziunilor mecanice (vitale, postmortem),
semne de acțiune termică, îmbibarea hainelor cu combustibil, sânge,
etc
ACCIDENTE AVIATICE
- Felul traumatismului
- Consemnarea mecanismelor identice sau diferite
- Intensitatea revărsatelor sangvine
- Localizarea leziunilor
- Prezența de particule externe pe cadavru
- Localizarea urmelor cu aspect de amprentă
- Semne de moarte rapidă
- Acțiunea CO
ACCIDENTE AVIATICE
ACCIDENTE AVIATICE
PROBLEMATICĂ MEDICO-LEGALĂ ÎN
ACCIDENTELE DE TRAFIC
Felul morţii
Moartea - violentă;
Uneori leziunile produse nu sunt tanatogeneratoare, dar pe fondul
unor afecţiuni preexistente ale victimei, pot duce la deces;
Lipsa reacţiilor vitale la leziunile de călcare sugerează că
accidentul rutier a survenit după decesul persoanei.
Decesul poate surveni :
- imediat – prin traumatisme grave - interesarea organelor vitale

(leziuni cranio-cerebrale; insuficiență cardio circulatorie prin
hemoragii externe, interne - rupturi de organe sau vase mari);
- prin complicații survenite la distanță de traumatism (ex.
complicaţii septice, etc.);
- tardiv – la distanţă, fără legătură cu traumatismul.
ALTE CAUZE DE DECES
◦ asfixie cu oxid de carbon prin obstruarea ţevii de eşapament;

◦ înec prin căderea vehiculului în apă;
◦ asfixie mecanică prin comprimare sub vehiculul răsturnat;
◦ carbonizare, când vehiculul ia foc;
◦ moarte subită la volan, cu pierderea controlului vehiculului.
TANATOGENEZA ÎN ACCIDENTE DE TRAFIC
 șoc traumatic (politraumatisme);
 șoc hemoragic (hemoragie internă, externă prin leziune de vase sau rupturi
de organe interne);
 comă cerebrală prin leziuni cranio-cerebrale (contuzie /dilacerare cerebrală,
hematoame extradurale, subdurale, hemoragie subarahnoidiană, edem
cerebral, fracturi craniene);
 insuficiență respiratorie acută prin edem cerebral ascendent prin leziunile
coloanei cervicale înalte cu interesarea măduvei cervicale;
 secționarea corpului, a regiunii cervicale, (insuficiență cardio-circulatorie),
zdrobirea capului (siderarea funcțiilor vitale).
ASPECTE MEDICO - LEGALE
APRECIEREA DATEI PRODUCERII LEZIUNILOR
- culoarea echimozelor; infiltratele hemoragice; formarea crustei
pe excoriaţii; gradul de consolidare a fracturilor
APRECIEREA DATEI MORŢII - funcţie de:

Aspectul lividităţilor cadaverice; prezența rigidității cadaverice;
răcirea cadavrului; pergamentări, opacifierea corneei; procesul de
putrefacţie.
GRAVITATEA LEZIUNILOR
La OCUPANŢII VEHICULULUI - gravitatea provine din leziunile axiale ale corpului:

cap - traumatisme cranio-cerebrale;
rahisul cervical - hiperflexie-hiperextensie;
mediastin - pneumotorax, rupturi de vase mari;
ŞOFERUL – leziuni toracice grave prin lovirea de volan;
OCUPANTUL DIN DREAPTA – leziuni cranio-cerebrale prin lovire de parbriz, rama
parbrizului sau proiectare în exterior;
OCUPANŢII DIN SPATE – leziuni cranio-cerebrale prin ejectarea din vehicul.
GRAVITATEA LEZIUNILOR
La PIETONI:
- traumatisme cranio-cerebrale grave prin basculare pe vehicul;
- lovire de obiecte din mediu prin proiectarea în decor;
- călcare pe şosea;
- târârea victimei pe suprafețe mari.
DIFERENŢIEREA LEZIUNILOR VITALE DE
CELE POSTMORTEM
- simularea unor crime prin aşezarea cadavrului pe şosea;

- succesiunea de impacte cu mai multe vehicule.
Se constată:
- prezenţa sau absenţa infiltratelor sangvine la nivelul plăgilor sau
excoriaţiilor (cel mai vizibil);
- în accidentele de tren, reacţii vitale mai ales în zonele de prim
impact; în celelalte zone, şi uneori în totalitatea cadavrului,
reacţiile vitale pot lipsi datorită pierderilor rapide de sânge.
LEGĂTURA DE CAUZALITATE ÎNTRE ACCIDENT ŞI
DECES
DIRECTĂ – când leziunile, grave, au dus sigur şi necondiţionat

la deces;
DIRECTĂ MEDIATĂ – când între accident şi deces se interpun
afecţiuni preexistente ale victimei;
INDIRECTĂ - deces prin complicații survenite în evoluția
leziunilor traumatice;
NU EXISTĂ LEGĂTURĂ DE CAUZALITATE – când victima
era decedată anterior accidentului rutier sau deces la distanță de
accidentul rutier prin afecțiuni patologice.
IDENTIFICAREA VICTIMEI
Mai ales în accidente de tren sau avion, când leziunile

distructive sunt importante;
Se face prin:
portretul vorbit;
identificare dactiloscopică;
identificare odontologică;
identificare genetică.
IDENTIFICAREA VEHICULULUI
Se face prin:
- corelarea deformărilor vehiculului cu leziunile victimei;
- urme biologice pe vehicul;
- date de anchetă;
- fragmente lăsate la locul accidentului (far spart, vopsea).
RELAŢIA VICTIMĂ - VEHICUL
Este importantă în stabilirea culpei fiecăruia şi se obţine prin

coroborarea tuturor datelor ce rezultă din anchetă, autopsie, probe
biologice, expertize tehnice, etc.
CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI
Probleme medico-legale
- Este sau nu un accident rutier?
- Victima a fost mutată în alt loc?
- Informații despre vehiculul implicat
- Fotografiere de ansamblu și de detaliu
- Descrierea amănunțită a poziției victimei
- Descrierea leziunilor de lovire - poziția victimă - vehicul
CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI
◦ poziţia victimei pe şosea; eventuale urme de frânare sau fragmente
de parbriz, far sau vopsea; dâre de sânge pe o distanţă mai mare
presupun agresarea victimei în alt loc, urmată de deplasarea
acesteia;
◦ urme de ulei sau benzină pe hainele victimei; urme de târâre pe
haine şi corp, rupturi ale hainelor, aspect şifonat al acestora;
Examinarea proeminenţelor din apropierea locului unde a fost
găsită victima (poduri, gropi, şanţuri, pietre, garduri) - leziunile
acesteia prin căderi repetate.
CONCLUZII
- număr mare de accidente de trafic, cu mortalitate crescută;
- mecanisme variate de producere și polimorfism lezional;
- gravitate crescută a leziunilor;
- importanța diferențierii leziunilor vitale de cele produse
postmortem;
- coroborarea examenului de la fața locului, cu datele de anchetă și
aspectele necroptice pentru aprecierea mecanismului de producere a
leziunilor, poziția victimei (pieton) la momentul impactului,
identificarea tipului de vehicul implicat în accident.
VĂ MULȚUMESC !
RESPONSABILITATEA
PROFESIONALĂ ÎN PRACTICA
MEDICALĂ
Diana Bulgaru Iliescu
IMPORTANŢA
• Dreptul anglo saxon
• Studiu UK ( 2018):
- Să obţină informaţii referitoare la procedurile medicale a
căror victime se consideră
- Să primească scuze din partea cadrelor medicale culpabile
- Să aibă un rol activ
- Să umilească medicii vinovaţi
- Să obţină o despăgubire
- Dreptul european – aspecte incomplet conturate

ART. 642
(1) In sensul prezentului titlu, urmatorii termeni se definesc
astfel:
b) personalul medical este medicul, medicul dentist,
farmacistul, asistentul medical si moasa care acorda servicii
medicale;
art 642, lit b din Legea 95/2006 privind reforma din domeniul sanitar
Tipuri de responsabilitate medicală
Răspunderea Răspunderea Răspunderea civilă: Răspunderea
disciplinară administrativă Delictuală, penală
se angajează pentru specifică practicării se angajează ca
pentru încălcarea unor medicinei în unități urmare a săvârșirii
neîndeplinirea unor dispoziții de drept de stat, unor fapte
obligații în timpul administrativ pentru extracontractuală antisociale grave,
serviciului dictate diferitele deficiențe Contractuală, prevăzute de legea
de legi, regulamente în funcționarea specifică medicinei penală și denumite
profesionale și unităților sanitare; liberale desfășurată infracțiuni
instrucțiuni. în cadrul cabinetelor
particulare,
Art 94 – Statutul
CM
Regim sanctionator -
limitativ
Regimul sancţionator
• Personalul medical va răspunde:

• Civil
• Disciplinar
• Contravenţional ( administrativ)
• Penal (e.g. - daca s-a produs o vătămare
corporală - cu variante sau uciderea din culpă a
pacientului)
Importanţa respectării legii în practica medicală
Normele legale aplică 3 principii de drept

fundamentale:
1. Necunoaşterea legii nu înlătură

raspunderea
2. Sancţiunea este determinată de forma de
vinovăţie
3. Răspunderea - pentru fapta proprie
Cauze de exonerare
• Personalul medical nu răspunde dacă au existat
împrejurări obiective, externe, care au provocat
pacientului un prejudiciu.
• Exemple:
• Condiţii de lucru
• Dotări insuficiente cu echipamente
• Infecţii nosocomiale
• Efecte adverse
• Complicaţii şi riscuri general acceptate
• Vicii ascunse ale materialelor, substanţelor şi
echipamentelor sanitare / medicale.
• Situaţii de urgenţă
Art. 643 alin. (2) din Legea nr. 95/2006
RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ
• Apare atunci când au fost încălcate normele deontologice

prevăzute în codurile profesionale
• Apare atunci cind se incalca legislatia muncii
• Competenţa de a analiza incalcarea normelor deontologice o are

corpul profesional; în România această atribuţie a fost delegată
Comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor din România
Plîngerea - Colegiul al cărui membru este medicul intimat, la cel
mult 6 luni de la producerea faptei sau de la data cunoaşterii
consecinţelor prejudiciabile
Sancţiuni disciplinare
1. Mustrare
2. Avertisment
3. Vot de blam
4. Amendă
Plata - în 30 de zile de la data rămînerii definitive a deciziei, la
bugetul CMR
Neplata- suspendarea din exerciţiul profesiei pînă la achitarea sumei
Radierea - 6 luni
Art 248 CM
Interdicţia de a exercita profesia de medic sau anumite
activităţi medicale 1 lună- 1 an
Radierea - 1 an
6. Retragerea calităţii de membru al CMR
Radierea - durata stabilită prin hotărîre judecătorească
definitivă privind interzicerea exercitării profesiei
+/- Cursuri perfecţionare, cursuri EM, alte forme de
pregătire profesională- dovadă a efectuării pentru radierea
sancţiunii
Repetarea abaterii pînă la radierea sancţiunii-
circumstanţă agravantă
• Decizia se comunică
- Medicului
- Persoanei care a depus plîngerea
- Biroului executiv al Colegiului
- MSP şi angajatorului- decizii de suspendare sau interzicere a
exercitării profesiei
* Decizia poate fi contestată în temen de 15 zile de la comunicare

Responsabilitatea administrativă
se angajează pentru încălcarea unor dispoziții
de drept administrativ pentru diferitele
deficiențe în funcționarea cabinetelor
medicale ( in calitatea de furnizori de servicii
medicale)
Titlul XV, legea 95/2006,art 644

Răspunderea instituţională
• Infectii nosocomiale
• Defecte cunoscute ale aparatelor
• Folosirea materiale sanitare, dispozitive medicale –
expirate
• Acceptarea de echipamente, materiale sanitare,
dispozitive medicale, de la furnizori fara asigurare
• Subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la
furnizori fara asigurare de raspundere civila
• Unitatea sanitara – raspund pentru prejudiciile produse de
personalul angajat in solidar cu acesta
Repararea prejudiciului
• În cazul în care se reţine o culpă atât în sarcina medicului, cât şi
a unităţii medicale, aceştia vor răspunde în solidar.
• Pacientul poate alege dacă se îndreaptă împotriva medicului sau

a unităţii medicale.
• Unitatea medicală însă se poate întoarce împotriva medicului,

pentru recuperarea prejudiciului.
• Răspunderea unităţii medicale este statuată pentru protecţia

pacientului, nu a medicului.
• În cazul în care fapta nu poate fi imputată medicului, unitatea

medicală se va întoarce împotriva persoanei în culpă (e.g. -
furnizor de produse medicale necorespunzătoare).
Responsabilitatea civilă
“malpraxisul este eroarea profesională
savarșită în exercitarea actului medical sau
medico-farmaceutic, generatoare de
prejudicii asupra pacientului, implicând
raspunderea civilă a personalului medical și
a furnizorului de produse și servicii
medicale, sanitare și farmaceutice”
Art. 642 - Legea 95/2006 privind reforma

din domeniul sanitar
Art. 642, legea 95/2006
• Personalul medical răspunde civil, individual, pentru

prejudiciile produse prin:
• Eroare
• Neglijență
• Imprudență
• Cunoștințe medicale insuficiente
• Nerespectarea confidențialității
• Lipsa consimțământului informat
• Nerespectarea obligativității acordării asistenței
medicale
• Depășirea limitelor competenței
Scenariul acuzațiilor de malpraxis
Răspundere
penală
Eroare medicală Acuzație de Plata daunelor

malpraxis
+
Nerespectarea
reglementărilor X
legale
Asigurarea de
răspundere
civilă
Expertiza responsabilității profesionale medicale-
responsabilitatea penala
• Exp ml – realitate profesională facil recognoscibilă,

cu consecinţe reale în plan juridic
• urmărește o stare de fapt cu caracter medical
• oferă sistemului judiciar criterii de încadrare corectă
a faptei
Intrebări:
1. Daca diagnosticul a fost stabilit corect și în timp util?
2. Dacă tratamentul a fost util, corect, complet?
3. Legatura de cauzalitate
4. Identificarea deficiențelor ( de diagnostic, prognostic,
tratament)
Tipuri de expertize
• Expertiza persoanei vii;
• Expertiza cadavrelor și a corpurilor delicte
purtătoare sau nu de urme biologice;
• Expertiza actelor medicale și a actelor medico-
legale;
• Expertiza responsabilității profesionale medicale
Expertiza- DPP și DPC
Obiectiv: probarea faptelor medicale
1. Existența unei fapte ilicite - orice faptă contrară

normelor de conduită profesională
2. Prejudiciul:
• Prin pierderea șansei- vătămarea intereselor legitime ale
pacientului
• De agrement- afectarea calității vieții
• De rezultat- nerespectarea drepturilor pacientului
3. Cauzalitatea
4. Vinovăția - elementul esențial lăuntric al făptuitorului
Expertiza- DPP și DPC
• Participă experți aleși de părți – încuviințați de instanță-

consilierii părților
• Experții oficiali
• Raportul – supus principiului - liberei aprecieri a probelor -

activitatea de expertizare medico-legală
procedeu probator
mijloc de probă
probe
Particularităţi
• Sunt utilizate toate mijloacele adecvate scopului;
• Este efectuat în timp util;
• Concluzia este demonstrată (pe baza mai multor
argumente) și nu afirmată;
• Concluzia este verificată (în raport cu logica proceselor
fiziopatologice medicale și a celei biostatistice);
• S-au luat în calcul limitele tehnicilor utilizate în culegerea
datelor;
• S-a dat dovadă de prudență în interpretarea faptelor
medicale îndoielnice sau inexplicabile unitar științific.
Criterii de calitate
• Evaluarea obiectivă a cauzei;
• Autonomia critică a concluziilor;
• Imparțialitatea atestării faptelor;
• Utilizarea de raporturi interpersonale profesionale (n.b.
interdisciplinare) oneste pentru o înțelegere justă a cauzei.
Erori în practica expertală
Erori subiective – datorate expertului
• Erori obiective – datorita activitatii de expertizare

• Erori paraclinice – de laborator
• Erori ale colaboratorilor
Standarde profesionale
• Delimitează angajarea răspunderii juridice

• Reprezintă conduita profesională ideală –
abstractă
• Conformitatea – se face de medicul expert
• Practica medicală poate fi:
- Contrară standardului profesional
- În concordanță cu standardul
Literatura de specialitate ( într-un studiu cu caracter de recomandare în
ceea ce privește evaluarea cazurilor de malpraxis) realizează o stratificare a
valorii probatorii a acestor recomandări profesionale.
Ierarhie a surselor :
Ghiduri (naționale și internaționale);
Standarde
profesionale
Documente de consens (naționale sau internaționale);
Proceduri operaționale (locale, naționale sau

internaționale);
Publicații (PubMed-Medline, Embase, Scopus, Ovid, ISI

Web of Science, etc. de preferat cu factor de impact);
Literatura națională (tratate, etc.)

Riscul medical
• Este inerent practicii medicale
• Proporțional cu evoluția științifică a unei patologii
• Plasează medicul într-o arie de autonomie profesională
• Obiectivul expertizei ml – realitatea și validarea riscului

medical
Riscul medical
Clasificare ( Ghe Scripcaru)
• Previzibil – imprevizibil
• Justificat – nejustificat
• Evitabil- inevitabil
• Legitim-ilegitim
Competență
Risc util și
deplină =
justificat
onestitate
social
profesională
Reguli de Riscul se
acceptă
profilaxie a întotdeauna Diligență îngrijire

doar în atentă,
interesul conștiincioasă
riscurilor bolnavului
Capacitatea
de a lua
Prudență
hotărâri în
rațională
situații
dificile
Informarea pacientului
• Pentru a supune pacientul la ORICE metoda de

• Prevenţie
• Diagnostic
• Tratament
cu potenţial de risc, medicul trebuie să ofere
explicaţii pacientului
• Explicaţiile conţin minimum următoarele
informaţii: starea de sănătate, diagnosticul, intervenţii
medicale propuse, natura şi scopul tratamentului, riscurile
şi consecinţele tratamentului, alternativele de tratament,
riscurile şi consecinţele acestora, prognosticul bolii în lipsa
aplicării tratamentului
• Ref: Art 649, legea 95/2006
Art 6, legea 46/2003
Riscul medical - evaluare
1. Postulatul lui Koch
- Riscul legitim- care nu prejudiciază drepturile și
libertățile individuale ale pacientului
- riscul este valoare umană, socială și juridică
- actele medicale trebuiesc consimțite
2. Postulatul lui Hamburger

- riscul acceptabil- evoluția spontană a bolii
- alegerea profesională va viza un risc minor (viziune
utilitaristă)
Recomandări
Malpractice and Medical Liability, European State of the Art
Guidelines, Santo Davide Ferrara (ed.), 2013
- adoptat de Academia Europeană de Medicină Legală
- Ghid fundamentat pe o cercetare medico-legală europeană

- Pe principii de drept comun de inspirație romano-germană
Asigurarea de malpraxis – delimitari
conceptuale
• Are caracter de obligativitate
• Constituie principalul instrument de gestionare a riscului
platii unor sume de bani- despagubiri
• Recuperarea prejudiciului obligatorie in toate cazurile :
• Ref componenta stiintifica
• Incalcarea unei norme legale- neoperarea contractului de
asigurare
• Legea 95/2006 art 656
Particularitati
• Este o asigurare obligatorie,
• Se mentine pe tot parcursul exercitarii profesiei,
• Lipsa acesteia – suspenda dreptul de libera practica
• Este o asigurare profesionala
• Se incheie de intreg personalul medical,
• Nu acopera prejudiciul medicului , farmacist, etc, ci doar
tertii pagubiti.
• Nu acopera propriile paggube.
Tipuri de daune
• Daune materiale – chitant, facturi, stat de plata
• Daune morale
Contractul de raspundere civila
• Parti componenta :
• Conditii generale,
• Conditii speciale, , excluderi
• Suma asigurata trebuie sa acopere litigii multiple

• Pot exista mai multe contracte de asigurare –
sumele nu se cumuleaza
1. Asigurarea – incidentului- actul medical a
avut loc in perioada de valabilitate a
contractului, indiferent de data formularii
acuzatiei de catre pacient
2. Asigurarea – reclamatiei- acuzatia a fost

formulata de pacient in interiorul perioadei
de valabilitate a contractului, indiferent de
data la care a avut loc actul medical.
Cazuri
• 1. Cazul Ciomu:
• Cazul Ursu
• Cazul Cosma c Romaniei

Viziunea Consiliului Europei în materie de
responsabilitate
1. Principiul controlului riscurilor
2. Păstrarea şi recunoaşterea autorităţii medicului
3. Concilierea prin mediatori
4. Asigurările de raspundere medicală
5. Caracterul autonom al indemnizaţiei

Pdf24 Merged

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

You might also like

Pdf24 Merged

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Pdf24 Merged

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

AGENŢII FIZICI

• Agenţi traumatici fizici

Examen intern - sânge roşu aprins (prezenţa COHb)

Examen intern - Sânge deschis la culoare, lichid în cord

• - Gradul I – eritem +/- edem tegumentar

Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă

→ calamitate – dezastru care lovește o colectivitate

Disaster (eng.) – eveniment care produce distrugeri importante

• Orașe, clădiri publice, gări, aeroporturi

• Rolul medicului legist – deosebit de important: examinarea cadavrelor

• 1984 – sistem introdus la nivel mondial și european (Belgia, Danemarca, Franța,

Victim data Missing person data Identification

• Această activitate de procesare trebuie coordonată cu alte activități de la

Centrul de Centrul de colectare

- Organizat în imediata apropiere a - De asemenea, organizat în apropierea

→ se va face de către specialiști care vor selecta metoda optimă de

o în funcție de condiția în care se găsește cadavrul: tegument atașat la piele

Se vor fotografia etichetele atașate fiecărui caz;

 se vor face radiografii ale întregului corp și radiografii dentare

Cadavre integre neafectate de putrefacție – sânge/tampon

Obiectivele examinării medico-legale → identificarea victimelor

Identificarea medico-legală se realizează prin compararea datelor antemortem cu cele postmortem;

Rezultatul comparării se materializează în:

Examinarea toxicologică – rol important în stabilirea cauzei morții;

Investigațiile de tanatochimie – informații cu privire la eventualele afecțiuni cu potențial tanatogenerator

Descoperirea dinților/fragm mici de oase la locul dezastrului;

Se va folosi numerotare FDI, termenii, nomenclatura și abrevierile standard acceptate

Se vor face: poze extra și intra orale, radiografii;

Se va face examinarea clinică a dentiției;

Amprente Secția Efecte

Ex medico- antropologie laborator

Serologie genetică Histopatologie

majoritatea documentației AM va fi obținută de la rudele/cunoscuții victimei, acestea constând

A.Documentație AM medicală și odonstomatologică

amprente luate în scopul identificării amprente care pot fi ridicate pe de

Dacă factorii externi sunt de așa natură (temperatură ridicată) încât să

Centrul Echipe de Echipa de Echipa

Membrii echipelor de cercetare echipați corespunzător vor examina

Medicul legist ajută la identificarea și colectarea fragmentelor

- unicitate (nu există două persoane cu același desen papilar)

- nu se modifică pe parcursul vieții (se refac după traumatisme minore,

- pot fi clasificate și astfel comparate cu ușurință

INTERPOL prezintă 5 posibilități de concluzii în cazul examinării odontostomatologice:

IV. Identitate posibilă – documentația ante și postmortem provin de la persoane diferite

V. Nu se poate face nici o comparație

4. prezența materiale folosite in intervenții chirurgicale – purtând numere unice de

Catastrofele aeriene au loc în condiții complexe și se caracterizează prin

Caracteristic – dezintegrarea corpurilor pasagerilor și personalului

Expertiza medico-legală ● trebuie să pună în evidență cauzele care au

● poate oferi date asupra condițiilor în care a

Obiectivele activității m-l au constat în identificarea resturilor umane, eliberarea

Caracteristicile unui astfel de dezastru:

Identificarea vizuală efectuată de către rude pe baza fotografiilor cadavrului nu

Identificarea victimelor dezastrelor este o mare provocare, atât pentru oamenii

Prof . Univ. Dr. Diana Bulgaru Iliescu

Dpdv evolutiv: rapida sau lenta

Filosofii - existenta unui spirit nemuritor – “viata vesnica”

Biofizica- flocularea coloizilor celulari