Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

REFERAT
Drept Penal
Omorul comis de două sau mai multe persoane

A efectuat:Braniște Cristi
A verificat: V.Stati

Chișinău, 2021
 Omorul comis de două sau mai multe persoane

Introducere

Infracțiunea de omor e cea mai gravă formă de manifestare a violenței impotriva ființei umane.

Infracțiunile contra vieții se caracterizeaza, in principal, prin elementul lor material ce constain
atingerea valorilor sociale ocrotite. Această atingere poate avea consecința cea mai grava,adica
stingerea vieții și desființarea fizica a persoanei . Gradul de pericol social pe care il prezintă faptele
incriminate sub denumirea generică de „omucidere” este deosebit de ridicat, ele punând in
primejdie nu numai securitatea fiecarei persoane, ci implicit, a intregii colectivități. Cutoate că
faptele de omor pot avea ca rezultat moartea unei persoane, gradul de pericol social pe care il
prezintafiecare diferă, in raport cu forma de vinovatie, relații dintre faptuitor si victimă, modul in
care a fost săvârșită infracțiunea etc.

Constituția Republecii Moldova garantează dreptul la viață prin articolul 24.

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici
executat.1

Încălcarea dreptului de a trăi crează o stare de nesiguranță socială, un dezechilibru periculos pentru
însăși existența societății.De aceea este și firesc ca astfel de acte de încălcare a legii penale, care
vizează relațiile sociale ce ocrotesc viața, bunul cel mai de preț al omului, să stea în atenția întregii
colectivitățiși, desigur, în primul rînd, în atenția organelor de drept, cărora le revine sarcina de a
apăraîmpotriva faptelor antisociale în vederea ocrotirii fizice și protecției juridice a vieții și
principalelor ei suporturi : integritatea corporală și sănătatea persoanei.

Din această cauză omorul și este sancționat de catre legea penal, deoarece această acțiune
de ,,omucidere,, atige relațiile ce sunt ocrotite de legea penală.

1
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111918&lang=ro
O morul este clasificat ca o infracțiune împotriva vieții unei personae iar în codul penal ca
infracțiune ea apare la articolul 145 omorul și continua.2

Articolul 145. Omorul intenţionat

            (1) Omorul unei personae se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.
            (2) Omorul săvîrşit:
            a) cu premeditare;
            b) din interes material;
            d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
            e) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de
neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori
altui factor;
            e1) asupra unui membru de familie;
            f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic
            g) asupra a două sau mai multor persoane;
            h) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori a unui militar, ori a rudelor apropiate ale
acestora, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către reprezentantul autorităţii publice sau
militar a obligaţiilor de serviciu;
            i) de două sau mai multe persoane;
            j) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
            k) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei;
            l) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
            m) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
            n) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
            o) de către o persoană care anterior a săvîrşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1);
p) la comandă se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Articolul 146. Omorul săvîrşit în stare de afect

            Omorul săvîrşit în stare de afect survenită în mod subit, provocată de acte de violenţă sau de
insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, se pedepseşte cu închisoare de pînă la
5 ani.
            Articolul 147. Pruncuciderea
            Omorul copilului nou-născut, săvîrşit în timpul naşterii sau imediat după naştere de către

2
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=109495&lang=ro
mama care se afla într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernămîntului,
cauzată de naştere, se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
            Articolul 148. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia)
            Lipsirea de viaţă a persoanei în legătură cu o maladie incurabilă sau cu caracterul
insuportabil al suferinţelor fizice, dacă a existat dorinţa victimei sau, în cazul minorilor, a rudelor
acestora,se pedepseşte cu închisoare de pînă la 6 ani.
            Articolul 149. Lipsirea de viaţă din imprudenţă
            (1) Lipsirea de viaţă din imprudenţă se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.
            (2) Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai multor personae se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 6 ani.
            Articolul 150. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
            (1) Determinarea sau înlesnirea intenţionată a sinuciderii, inclusiv prin intermediul reţelelor
de comunicaţii electronice, soldată cu sinuciderea se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
            (2) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvîrşite:
            a) cu bună ştiinţă asupra unui minor;
            b) asupra unei persoane care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de
făptuitor,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 9 ani.
            (3) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvîrşite asupra:
            a) unei persoane minore în vîrstă de pînă la 14 ani;
            b) două sau mai multor persoane,
            se pedepsesc cu închisoare de la 9 la 12 ani.
            (4) Dacă acţiunile prevăzute la alin.(1)–(3) s-au soldat cu încercarea de sinucidere, limita
minimă a pedepsei se reduce pînă la jumătate.

După cum putem observa omurul poate fi clasificat cu ajutorul am mai mulți factori care ar fi:modul
de comitere,vârsta victimei, personalitatea victimei,relațile dintre victima și infractori,cauza,stacrea
in care sa comis infracțiunea,numărul infractorilor și numarul victimelor ect.
 Cuprins
În acest studiu eu voi studia omorul comis de două sau mai multe persoane, adica starea agravantă
articoliu 145 aliniatul 2 litera i.

Dacă privim pur și simplu la asocierea a doua sau mai multe persoane nu este nimic rău și la început
nu apare nici un pericol social. Dimpotrivă , un grup de persoane legați de un scop ce nu comit
acțiuni ce pot fi clasificate ca infracțiuni. . Asocierea mai multor persoane nu este îngrădită decât
atunci când membrii acesteia urmăresc un scop antisocial, şi anume, săvârşirea de fapte care
contravin ordinii de drept. O faptă socialmente periculoasă poate fi săvârşită nu numai de către un
singur făptuitor, dar şi de doi sau mai mulţi făptuitori, existând astfel o pluralitate de făptuitori. Din
această perspectivă , în cazul infracţiunii prevăzute la lit.i) alin.(2) art.145 CP RM – omorul săvârşit
de două sau mai multe persoane – periculozitatea socială sporită a omorului este condiţionată de
însăşi pluralitatea făptuitorilor , care dă acestora o mai mare forţă de acţiune, le creează mai mari
posibilităţi de a săvârşi şi a ascunde infracţiunea, totodată îi face să acţioneze cu mai multă
siguranţă şi îndrăzneală.

Săvârşirea infracţiunii de omor de către două sau mai multe persoane trebuie deosebită de ipoteza
când mai multe persoane săvârşesc infracţiuni independente de omor, chiar dacă ar exista o anumită
conexitate (de exemplu, doi făptuitori efectuează focuri succesive de armă asupra aceleiaşi victime,
fiecare acţionând independent unul de altul). Deoarece lipseşte voinţa şi conştiinţa de a coopera la
săvârşirea infracţiunii de omor, se poate vorbi despre aşa-numitul „lot de făptuitori”. Într-o
asemenea situaţie, fiecare dintre făptuitori urmează a răspunde în conformitate cu art.145 CP RM ,
însă fără invocarea dispoziţiei de la lit.i) alin.(2) a acestui articol. Aceasta se explică prin faptul că
lipseşte periculozitatea socială sporită a omorului, condiţionată de pluralitatea făptuitorilor.
Acţionând independent unul de altul, cei care alcătuiesc lotul de făptuitori nu dispun de potenţialul
coagulant care le-ar crea posibilităţi de a săvârşi şi a ascunde infracţiunea, precum şi de a manifesta
siguranţă şi îndrăzneală, care ar fi comparabile cu posibilităţile vizând săvârşirea infracţiunii
prevăzute la lit.i) alin.(2) art.145 CP RM.

Săvârşirea infracţiunii de omor de către două sau mai multe persoane trebuie deosebită şi de simpla
prezenţă fizică a unei persoane alături de făptuitor, la locul şi în momentul săvârşirii de către acesta
a omorului. O asemenea prezenţă nu corespunde ipotezei specificate la lit.i) alin.(2) art.145 CP RM,
dar ar putea constitui complicitate la infracţiunea de omor sub formă de sprijin moral acordat
autorului infracţiunii . Or, complice moral poate fi considerat, de exemplu, cel care dă sfaturi
autorului cum să lipsească victima de viaţă ori cel care strigă către autori, în timp ce aceştia lovesc
victima, că aceasta „trebuie omorâtă”.

Ar putea constitui , întrucât este posibil ca simpla prezenţă fizică a unei persoane alături de
făptuitor, la locul şi în momentul săvârşirii de către acesta a omorului, să se concretizeze în
tolerarea infracţiunii de omor, care nu este pasibilă de răspundere penală.

Săvârşirea omorului de două sau mai multe persoane presupune nu o singură ipoteză, dar trei
ipoteze:

a) săvârşirea omorului de doi sau mai mulţi coautori;

b) săvârşirea omorului de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului infracţiunii, în

comun cu una sau mai multe persoane care nu întrunesc aceste semne (de exemplu, nu au atins
vârsta răspunderii penale, sunt iresponsabile etc.);

c) săvârşirea omorului de către o persoană, care întruneşte semnele subiectului infracţiunii, prin
intermediul unei persoane care nu întruneşte aceste semne (de exemplu, nu a atins vârsta
răspunderii penale, este iresponsabilă etc.).

În primul rând, omorul se consideră săvârşit de două sau mai multe persoane în cazul în care la
comiterea faptei au participat în comun doi sau mai mulţi coautori. Conform alin.(2) art.42 CP RM,
se consideră autor al infracţiunii persoana care fie săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de
legea penală, fie săvârşeşte infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile de
răspundere penală din cauza vârstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de Codul penal.
Această prevedere legală trebuie coroborată cu cea de la art.44 CP RM: infracţiunea se consideră
săvârşită cu participaţie simplă dacă la săvârşirea ei au participat în comun, în calitate de coautori,
două sau mai multe persoane, fiecare realizând latura obiectivă a infracţiunii.

Reiese că, în cazul coautoratului la infracţiunea de omor, două sau mai multe persoane fie
săvârşesc în mod nemijlocit omorul, fie săvârşesc infracţiunea dată prin intermediul persoanelor
care nu sunt pasibile de răspundere penală din cauza vârstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze
prevăzute de Codul penal. Pot fi deosebite două varietăţi ale coautoratului la infracţiunea de omor:

1) coautoratul la infracţiunea de omor în prezenţa înţelegerii prealabile între făptuitori;

2) coautoratul la infracţiunea de omor în lipsa înţelegerii prealabile dintre făptuitori. Lipsa sau
prezenţa înţelegerii prealabile dintre făptuitori nu poate influenţa calificarea celor săvârşite în baza
lit.i) alin.(2) art.145 CP RM. Totuşi, această circumstanţă poate fi luată în consideraţie la
individualizarea pedepsei .

Spre deosebire de alte dispoziţii incriminatoare din Partea specială a Codului penal, dispoziţia
art.145 CP RM nu conţine prevederi exprese referitoare la săvârşirea infracţiunii de un grup
criminal organizat sau de o organizaţie criminală.

Coautoratul la infracţiunea de omor în lipsa înţelegerii prealabile dintre făptuitori – omorul este
comis de către două sau mai multe persoane care nu au încheiat anterior un acord cu privire la
săvârşirea infracţiunii în cauză. În ipoteza dată, interacţiunea făptuitorilor începe în momentul
demarării executării laturii obiective a infracţiunii de omor sau în procesul de executare a laturii
obiective a infracţiunii de omor. În asemenea condiţii, gradul de coordonare a acţiunilor
făptuitorilor nu poate fi decât unul nesemnificativ.

În acest plan, în opinia lui R.H. Kubov, coautoratul în lipsa înţelegerii prealabile dintre făptuitori se
distinge prin următoarele trăsături:

1) este caracteristic pentru infracţiuni situaţionale, a căror săvârşire cunoaşte o dezvoltare spontană;

2) presupune manifestarea unei intenţii spontane de către făptuitori;

3) de cele mai multe ori, se exprimă în ataşarea aportului infracţional al unui făptuitor la aportul
infracţional al unui alt făptuitor, cel care a iniţiat săvârşirea infracţiunii;

4) este posibil doar până la momentul consumării infracţiunii.

Coautoratul la infracţiunea de omor în prezenţa înţelegerii prealabile dintre făptuitori – înţelegerea

privitoare la săvârşirea omorului este încheiată între făptuitori la etapa de pregătire a infracţiunii în
cauză. La etapa de tentativă de infracţiune, este posibilă doar aderarea la săvârşirea omorului aflat
în proces de executare. În acest ultim caz, se poate vorbi despre coautoratul în lipsa înţelegerii
prealabile dintre făptuitori. Înţelegerea prealabilă referitoare la săvârşirea omorului poate fi
încheiată între făptuitori fie cu mult înainte de săvârşirea acestei infracţiuni, fie nemijlocit înainte de
lipsirea de viaţă a victimei. Această circumstanţă nu are nici un impact asupra calificării celor
comise în baza lit.i) alin.(2) art.145 CP RM, însă poate fi luată în consideraţie la individualizarea
pedepsei.

De asemenea, vom atesta prezenţa înţelegerii prealabile dintre făptuitori în cazul în care acordul
privind comiterea omorului va fi încheiat în procesul săvârşirii unei alte infracţiuni. În acest caz,
intenţia de a săvârşi infracţiunea de omor apare în conştiinţa făptuitorilor în timpul realizării
intenţiei de comitere a unei infracţiuni aflate în conexiune cronologică cu omorul, a unei infracţiuni
care anticipează săvârşirea omorului.

Trebuie de menţionat că înţelegerea prealabilă referitoare la săvârşirea omorului poate îmbrăca

următoarele forme:

1) verbală, atunci când acordul se încheie prin viu grai;

2) nonverbală, presupunând fie consemnarea acordului în scris, fie confirmarea încheierii acestuia
pe calea unor acţiuni concludente (privirea aprobatoare, semnul confirmativ cu capul, mişcarea
aprobativă a mâinii etc.).

Nu este exclusă îmbinarea celor două forme. La fel, nu se exclude (mai cu seamă, în situaţia în care
înţelegerea prealabilă adoptă o formă verbală sau scrisă) ca înţelegerea prealabilă să aibă fie un
caracter direct (adică să fie încheiată nemijlocit între făptuitori), fie un caracter indirect (adică să
presupună prezenţa unor mijlocitori).

După N.I. Klimenko, conţinutul înţelegerii prealabile dintre făptuitori poate varia în funcţie de
volum: de la un simplu acord cu privire la săvârşirea infracţiunii până la un acord detaliat care să
presupună elaborarea unui plan minuţios, precum şi repartizarea rolurilor pentru fiecare dintre
făptuitori. În orice caz, conţinutul înţelegerii prealabile trebuie să aibă un caracter determinat. De
aceea, înţelegerea prealabilă poate fi valabilă numai în raport cu acele activităţi care au fost
convenite de către făptuitori în procesul încheierii respectivei înţelegeri.

În contextul examinat, este util să luăm în consideraţie următorul punct de vedere exprimat în
doctrina penală: „Nu poate fi considerat coautor la infracţiunea de omor persoana care nu a luat
parte la executarea laturii obiective a omorului, în pofida înţelegerii prealabile cu ceilalţi făptuitori”.

O proplema în clasificarea aceste infracțiuni este exces de autor săvârşirea de către autor a unor
acţiuni infracţionale care nu au fost cuprinse de intenţia celorlalţi participanţi. Pentru excesul de
autor, ceilalţi participanţi nu sunt pasibili de răspundere penală”. În alţi termeni, excesul de autor
reprezintă situaţia când unul dintre făptuitori a depăşit limitele intenţiei infracţionale unice pentru
toţi făptuitorii şi a săvârşit infracţiunea în alţi parametri decât cei conveniţi în procesul încheierii
înţelegerii prealabile. Sunt de acord cu N.V. Tolstopeatova, care opinează: „Acţiunile fiecăruia
dintre făptuitori trebuie să aibă ca scop realizarea rezultatului infracţional comun şi unic pentru toţi
făptuitorii. În cazul atingerii unui alt rezultat infracţional, trebuie să vorbim despre excesul de
autor”. Astfel, spre deosebire de coautoratul la infracţiune, excesul de autor presupune lipsa
legăturii cauzale dintre acţiunile făptuitorului, care admite excesul, şi acţiunile celorlalţi făptuitori.

În contextul examinării infracţiunii specificate la lit.i) alin.(2) art.145 CP RM, considerăm relevant
următorul exemplu din practica judiciară, când unul dintre coautorii omorului a invocat, fără temei,
excesul de autor: D.S. a fost condamnat, printre altele, în baza lit.i) alin.(2) art.145 CP RM. În fapt,
la 29.03.2009, aproximativ la ora 21.30, aflându-se pe teritoriul stânei de oi din s. Zastânca, raionul
Soroca, având intenţia de a omorî victima R.I., D.S. împreună cu P.V., i-au aplicat acesteia multiple
lovituri cu pumnii şi picioarele în diferite părţi ale corpului. În timpul bătăii, P.V. i-a aplicat
victimei o lovitură cu un cuţit de bucătărie în regiunea gâtului. Ulterior, până la survenirea
decesului, cei doi făptuitori au pus victima pe o plapumă, au dus-o la o groapă din preajma stânei,
unde permanent ardea focul, au aruncat-o în foc şi au plecat. Sentinţa de condamnare a lui D.S. a
fost atacată cu apel de către avocatul acestuia, care a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi
pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunile lui D.S. să fie recalificate potrivit art.323 CP RM,
ca favorizare a infracţiunii. S-a susţinut că nu au fost prezentate probe care ar confirma intenţia lui
D.S. în comiterea omorului lui R.I.: D.S. nu a ştiut despre intenţia lui P.V. şi nu a participat
nemijlocit la săvârşirea omorului; concluzia instanţei este bazată pe presupuneri; a avut loc un exces
de autor. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi, apelul a fost respins ca nefondat, iar
sentinţa instanţei de fond a fost menţinută. S-a considerat întemeiată concluzia instanţei de fond
privind intenţia unică a ambilor făptuitori de a săvârşi omorul lui R.I.: deşi D.S. şi P.V. au
conştientizat că R.I. dădea semne de viaţă, ei l-au aruncat în foc.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că P.V. nu a săvârşit acţiuni infracţionale care să nu fi fost cuprinse de
intenţia lui D.S. Intenţia unică a lui D.S. şi P.V. de a-l lipsi de viaţă pe R.I. a fost realizată, în
parametrii conveniţi, de către ambii făptuitori. Deci, este întemeiată condamnarea acestora conform
lit.i) alin.(2) art.145 CP RM.

Un caz când acuzatul a fost condamnat conform art. 145 alin. 2 lit. i,j.

Inculpatul xxx în noaptea spre 04.04.2016 a mers în ospeţie la xxx, în gospodăria acestuia situată în
or. xxx str. xxx, unde ultimul îi avea în calitate oaspeţi pe xxxşi xxx. După ce au servit băuturi
alcoolice, la data de 04.04.2016 în jurul orei 04:00 în urma unui conflxx împreună cu alte două
persoane în privinţa cărora cauza penală a fost disjunsă, intenţionat, avînd scopul lipsirii de viaţă, i-
au aplicat multiple lovituri cu pumniişi picioarele în regiunea corpului cet. xxxx fiindui provocate
leziuni corporale, după care conştientizînd că este viu, continuînduşi acţiunile sale infracţionale, cu
scopul de al omorî pe ultimul cu o deosebită cruzime, după ce şiau repartizat rolurile, cele două
persoane în privinţa cărora cauza a fost disjunsă lau tîrît din gospodăria menţionată maisus, pînă în
apropierea barajului ce face legătură dintre cele două maluri ale rîuluxx, din preajma or. xx, iar
xxxavînd scopul de a tăinui urmele, mergea alături şi strîngea hainele şi anume pantalonii care
cădeau de pe victima xxx, apoi persoanele în privinţa cărora cauza a fost disjunsă lau aruncat pe
ultimul în rîu de la înălţimea acestui baraj (6,20 m), în rezultatul cărui fapt xxxa decedat din cauza
asfixiei mecanice, realizate prin înec. Apoi, după ce xxxx a fost aruncat în r. xxx, xxxîmpreună cu
cele două persoane enunţate sau deplasat spre domiciliul uneia din ei. xxxcu scopul de a induce în
eroare organele de drept despre cele întîmplate şi de a tăinui urmele infracţiunii, a telefonat la
Inspectoratul de Poliţie xxx şi prezentînduse sub un alt nume, a comunicat că în or. xxx o persoană
de gen masculin sa aruncat în r. xxt de pe un pod, după care a scos cartela SIM din telefonul mobil,
a deteriorato şi a aruncato.

În urma analizei cauzei instanța a hatărit că xxxx se recunoaşte vinovat în săvîrşirea infracţiunii
prevăzute de art. 42, 145 alin. (2) lit. i) şi j) Cod penal, în conformitate cu care al condamna,
stabilindui o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 17 (șaptesprezece) ani, cu ispăşirea
acesteia în penitenciar de tip închis.

Concluzie
Omorul este o infracțiune ce atentează una din cele mai importate valori a protejate de lege penală-
viața.Ca și orce altă infracțiune are înconjurari agravante , una din înojurari agravante este omorul
commis de două sau mai multe persoane. Această agravantă nu este forte des întălnită în practică ca
comparare cu același simplu omor dar totuși are loc, din acestă cauză apar problem în examinarea
unor cauze.După păreria mea aricolul 145 aliniatul 2 litera i trebuie de revizuit și de modificat în așa
mod ca să cuprindă întreaga varietate de posibile acțiuni a inculpaților.Ca persoana ce a susținut
moral ucigașu să nu fie pasibil de raspundere.
 Bibliografie

Constituția Republicii Moldova din 1994

Codul Penal al Republicii Moldova

REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 4, 2012 (OMORUL SĂVÂRŞIT DE

DOUĂ SAU MAI MULTE PERSOANE (lit.i) alin.(2) art.145 CP RM): ASPECTE
TEORETICE ŞI PRACTICE Partea I )Sergiu BRÎNZA

Кубов Р.Х., Особенности квалификации сложных форм соучастия: Автореф.

дисс. … канд. юрид. наук, Москва, 2003,

Толстопятова Н.В., Эксцесс соучастников в уголовном праве: Автореф. дисс. ...

канд. юрид. наук, Ростов-на-Дону, 2004, c.17-18

Dosarul nr. 1310/16

Dosarul nr.1ra-120/11

www.csj.md