CURS DE AYURVEDA – SERIA ACHARA
SECŢIUNEA AMNAYA  ___ 
CAPITOLUL RISHI-PRATNA – CURS 03
TRADIŢIA SACRĂ A CUNOAŞTERII INIŢIATICE A SISTEMULUI
MILENAR AYURVEDA (AYURVEDA-AMNAYA)
TRADIŢIA ÎNŢELEPŢILOR (RISHI-PRATNA)
ÎNŢELEPTUL SUSHRUTA
În tradiţia ayurvedică înţeleptul Sushruta
este cunoscut ca fiind redactorul şi autorul
lucrării clasice de Ayurveda Sushruta-Samhita şi
totodată ca fiind exponentul aşa-numitei chirurgii
ayurvedice. Prin omologare cu termenii moderni
putem să-l identificăm într-o anumită măsură pe
Sushruta în acest domeniu, dar această ramură
a chirurgiei ayurvedice implica în mod tradiţional
în Ayurveda mai multe aspecte practice care în
prezent nu sunt atribuite unui chirurg, în sensul
în care acesta este înţeles astăzi, ci se referă
mai ales la totalitatea aspectelor procedurale,
inclusiv aspectele ce implică purificarea trupului
prin mijloacele tradiţionale de purificare ce sunt
cunoscute în Ayurveda, astfel încât înţeleptul
Sushruta ne apare astfel ca fiind un practicant
expert al metodelor ayurvedice de pancha-
karma şi totodată un practician bun cunoscător
al felului în care aceste modalităţi practice de
purificare a trupului puteau fi aplicate diferitelor
fiinţe umane având diferite dificultăţi.
Despre înţeleptul Sushruta, tradiţia
ayurvedică menţionează faptul că acesta a
învăţat atât arta, cât şi ştiinţa ayurvedică direct
de la Marele Zeu Dhanvantari, într-o perioadă
de retragere ce a fost realizată de el în munţii
Himalaya. În această perioadă de retragere,
alături de el au fost prezenţi şi alţi înţelepţi
ayurvedici care sunt menţionaţi într-una dintre
sutra-ele din Sushruta-Samhita, şi anume
înţelepţii Aupadenava, Vaitaranya, Aurabhra,
Paushakalvata, Karavirya şi Gopurarakshita.
În textul propriu-zis al lucrării Sushruta-
Samhita, titlu care înseamnă „afirmaţiile lui
Sushruta” sau „Sushruta a spus”, referinţele
care se fac la persoana sa sunt formulate în
textul originar la persoana a treia, astfel încât
apare cum că textul Sushruta-Samhita a fost
redactat de către altcineva, pe baza afirmaţiilor,
a cunoştinţelor şi a aspectelor care au fost
oferite anterior, într-un anumit cadru, în mod
direct chiar de către înţeleptul Sushruta.
În secţiunea Uttara-Sthana, în sutra 66,
înţeleptul Sushruta este descris ca fiind
„venerabilul fiu al lui Vishvamitra”. ("Vishvamitra
sutah siman Sushrutah"). Pentru cei care au
studiat datele istorice legate de numele şi
persoanele citate în aceste lucrări s-a constatat
faptul că a rămas foarte dificil să fie identificat
cine anume a fost Vishvamitra, tocmai pentru că
acest nume este foarte des întâlnit în scrieri.
Ceea ce este cunoscut în istoria orientală
este faptul că un înţelept cu acest nume este
menţionat ca fiind un înţelept vedic, menţiune ce
apare în Rig-Veda, acesta fiind autorul celebrului
imn intitulat în mod sugestiv Gayatri.
© Editura AYUS
Fiinţa umană
respectivă cu numele
Vishvamitra este
descrisă în acel context ca fiind fiul lui Kushika,
ce a fost un mare rege al regiunii Kaniakubja, iar
despre fiul lui Vishvamitra există menţiuni în alte
lucrări conexe cum că acesta a fost şi un
remarcabil practician ayurvedic, astfel încât, prin
convergenţa textelor mai multor sutra-e, s-a
avansat ipoteza cum că înţeleptul Sushruta,
acelaşi despre care este vorba şi în lucrarea
Sushruta-Samhita, este foarte probabil să fie un
descendent al înţeleptului Vishvamitra, astfel
încât înţeleptul Sushruta la care se face referire
în acest context aparţine perioadei aşa-zise
"vechi", originare, a Ayurvedei, altfel spus, este o
prezenţă consemnată ca aparţinând timpurilor
originare, vedice, ale cadrului în care a fost
oferită iniţial această învăţătură amplă, care este
ştiinţa milenară a sistemului Ayurveda.
Însă, la o analiză atentă a textului se
observă că există şi o altă prezenţă sub acelaşi
nume, Sushruta, care este de dată relativ mai
recentă, care este descris ca având aceeaşi
implicare în redactarea şi în consemnarea
învăţăturilor ayurvedice, având chiar aceleaşi
preocupări, dar fiind „contemporan” cu înţeleptul
Agnivesha, cel care a redactat cu rigurozitate
lucrarea Charaka-Samhita, pe baza învăţăturilor
directe primite de la înţeleptul Atreya.
Tocmai de aceea s-a avansat, la un anumit
moment dat, şi distincţia terminologică în care
unul dintre cei doi era numit Vriddha-Sushruta
("cel mai de demult", mai bătrân, înaintaşul, cel
original) şi acestuia îi este atribuită sursa de
cunoaştere care ulterior a fost consemnată ca
fiind lucrarea Sushruta-Samhita, care la vremea
respectivă a fost catalogată ca fiind o lucrare
complexă, acoperitoare a mai multor subiecte,
fiind considerată ca făcând parte din clasa
lucrărilor caracterizate de o exemplară
completitudine (lucrare de tip Tantra). Foarte
multe lucrări de Ayurveda ulterioare, cum ar fi
Bhava-Prakasha, Niganthu, lucrările înţeleptului
Todarananda sau Tattvachandrika citează, fac
referiri sau fac trimiteri la textul originar al lui
Sushruta şi îl numesc Sushruta-Tantra.
Expresia care desemnează titlul actual şi
anume Sushruta-Samhita înseamnă „ceea ce a
fost învăţat, oferit, spus ori afirmat de către
Sushruta”, astfel că putem constata că există o
anumită continuitate oferită în cadrul acestui text
şi putem presupune că iniţial textul înţeleptului
Sushruta, şi ne referim aici la acea formă de
existenţă din timpurile mai vechi, Vriddha-
Sushruta, a fost ceea ce s-a numit Sushruta-
Tantra. Ulterior, odată cu trecerea timpului,
textul a fost revizuit şi îmbogăţit.
1 ISBN-978-606-93234-9-6
 Textul original a fost readus la viaţă
probabil datorită existenţei unor aspecte care în
decursul timpului au fost fie simplificate, fie
estompate, astfel că până în timpurile relativ mai
apropiate nouă acesta a devenit gradat textul pe
care noi îl cunoaştem ca fiind Sushruta-Samhita.
Aşa cum suntem familiarizaţi din mai multe
descrieri ayurvedice tradiţionale, fiinţele care
apar ca fiind participante, părtaşi, autori,
coautori, redactori sau cei care au menţinut vie,
prin contribuţia şi participarea lor directă,
această tradiţie a cunoaşterii ayurvedice, apar
ca având o legătură profundă unii cu ceilalţi,
astfel încât în cazul unora această legătură face
ca, până şi atunci când este vorba de o fiinţă
întrupată într-un timp şi într-un spaţiu diferit, ea
să reia, să reproducă, să manifeste aceleaşi
înclinaţii, aceleaşi înzestrări, aceeaşi deschidere
faţă de această cunoaştere iniţiatică ayurvedică,
încât, privind peste timp din punctul de vedere al
finalităţii efortului creator în domeniul cunoaşterii
pe care fiinţele respective l-au realizat, acestea
să apară ca fiind una şi aceeaşi persoană.
În realitate, aproape că nu mai contează
diferenţa de integrare spaţio-temporală sau de
personalitate, deoarece, privind peste timp, chiar
şi în ipoteza admisă a existenţei a două spirite
diferite, a două fiinţe umane care au trăit, una
într-un timp, alta în alt timp, preocupările lor,
ceea ce acestea au oferit celorlalte fiinţe umane,
precum şi tot ceea ce au realizat se dovedeşte a
fi perfect coerent şi convergent, astfel încât, din
punctul de vedere al participării lor în cadrul liniei
tradiţionale ayurvedice, chiar şi dacă am admite
ipoteza că au existat două fiinţe diferite, la
momente istorice diferite, din punctul de vedere
al contribuţiei aduse la cunoaşterea ayurvedică
putem spune că acestea sunt din acest punct de
vedere, perfect identificabile şi că ar fi una şi
aceeaşi fiinţă. Trecând astfel dincolo de viziunea
aşa-zis istorică, ce este specifică unui cercetător
în domeniul identificării cât mai precise a
aspectelor biografice, este necesar să înţelegem
că putem să depăşim acest cadru şi să
evidenţiem astfel o particularitate, unică în felul
ei, ce aparţine tradiţiei spirituale ayurvedice.
Cei care au fost angrenaţi în decursul
timpului şi care au rămas părtaşi la această
transmisie iniţiatică a ştiinţei ayurvedice au fost
întotdeauna fiinţe înzestrate cu o anumită stare
superioară, exemplară, de realizare lăuntrică,
spirituală, ce a fost remarcabilă. Pentru astfel de
fiinţe excepţionale anumite aptitudini superioare
ce ţin de practica yoga avansată nu le erau
străine, ba dimpotrivă, le erau foarte accesibile,
astfel încât fenomenele de identificare la nivelul
elementelor constitutive ale instrumentului intern
al conştiinţei (antahkarana) putem spune că le
erau foarte accesibile unor astfel de yoghini.
Operarea cu anumite energii subtile
specifice ale conştiinţei superioare (citta) le era
de asemenea perfect accesibilă unor astfel de
fiinţe superioare, care chiar realizau în mod
coerent procese de identificare superioară în
sfera conştiinţei, ce facilitau astfel transferul
creator de cunoaştere şi de aptitudini specifice.
© Editura AYUS
Astfel că, indiferent de deosebirile, poate
chiar foarte mari pe scara istorică, între cel care
a trăit şi care a fost descendent, poate chiar
direct, al lui Vishvamitra şi, ulterior, cel care a
fost consemnat ca fiind un contemporan cu
înţeleptul Agnivesha, ambii purtând numele de
Sushruta, putem constata că există o foarte
profundă similaritate, o asemănare, ce poate fi
avansată până la gradul de identificare
superioară în sfera conştiinţei, fiind posibil să
presupunem că este acelaşi spirit, ori aceeaşi
fiinţă. Situaţiile de acest gen nu sunt excepţii în
istoria Ayurvedei. Unele exemple edificatoare în
această privinţă sunt şi în ceea ce priveşte viaţa
marelui înţelept Jivaka sau a marelui înţelept
Nagarjuna. Exemplele acestor mari înţelepţi
ayurvedici pot fi cu uşurinţă considerate ca fiind
surprinzătoare, mai ales prin aspectele existente
în consemnările istorice. Aici facem trimitere la
unele consemnări istorice referitoare la înţeleptul
Nagarjuna despre care s-a precizat că a apărut
în diferite manifestări în decursul timpului, în mai
multe momente istorice diferite, la distanţe mari
de timp, fiind recunoscut ca fiind de fapt acelaşi
mare spirit superior, manifestat în diferite forme
umane, în momente istorice diferte.
Şi în cazul înţeleptului Sushruta constatăm
că datele istorice pe care le avem la dispoziţie
concordă în a ne oferi perspectiva a celui puţin
unei duble prezenţe, una în timpurile străvechi şi
o alta în timpurile vechi. Aşadar, avem de-a face
cu prezenţa, extrem de probabil aceeaşi, a
aceluiaşi spirit superior, extrem de bogat, viu şi
chiar penetrant, care a însufleţit şi a animat
această cunoaştere ayurvedică într-un aşa-zis
"arc peste timp" destul de mare, având o
întindere temporală de câteva mii de ani.
Tocmai de aceea, raportarea noastră
lăuntrică, în contextul unei evocări spirituale
identificatoare, se poate face în mod evident prin
raportare la aspectele, la atributele, la calităţile
superioare ce sunt universal valabile şi pe care
acest spirit exemplar, care este marele înţelept
Sushruta, le oferă şi le ilustrează prin însăşi
existenţa sa, dincolo de cadrul spaţio-temporal
al unei manifestări umane fizice, concrete.
În acest sens, putem trece în revistă
câteva dintre aspectele reper prin care putem
identifica natura specifică a prezenţei acestui
spirit excepţional, şi anume o foarte mare atenţie
la aspectele constitutive ale vieţii într-o făptură
vie, precum şi aptitudinea de a descoperi şi de a
face să fie înţelese aspecte de detaliu, nuanţe
variate ale interacţiunilor dintre principiile vitale.
Detalierea amănunţită a celor trei principii
vitale (dosha) sub forma celor cinci sub-dosha-
uri (upa-dosha) îi aparţine înţeleptului Sushruta.
Învăţătura cu privire la aspectele definitorii
legate de existenţa şi de manifestările celor 15
sub-dosha-uri ne este în prezent accesibilă prin
intermediul cunoştinţelor oferite de Sushruta.
Înţeleptul Sushruta este cel care a oferit
cele mai multe detalii, cele mai multe aspecte
descriptive amânunţite şi chiar o anumită
modalitate punctuală de identificare subtilă
pentru fiecare sub-dosha (upa-dosha) în parte.
2 ISBN-978-606-93234-9-6
 Pe baza învăţăturilor sale putem identifica
prezenţa, manifestările, expresiile la nivel fizic,
manifestările la nivel subtil-energetic ale acestor
subdiviziuni ale dosha-urilor (sub-dosha-urile),
care sunt nuanţate prin intermediul celor cinci
elemente subtile tattva-ice, raportate la fiecare
forţă subtilă vitală primară (dosha) în parte.
Acesta reprezintă un aspect care este
determinant şi definitoriu pentru profunzimea de
spirit şi pentru capacitatea de observaţie şi de
recunoaştere pe care acest mare înţelept o
ilustrează prin ceea ce a lăsat să fie cunoscut.
Un alt aspect caracteristic lui Sushruta
este punctul de vedere dinamic, funcţional,
asupra manifestărilor vitale. Chiar dacă în
prezent înţeleptul Sushruta este identificat şi
recunoscut prin omologare cu ipostaza unui
chirurg, totuşi în realitate înţeleptul Sushruta
este un fel de „chirurg funcţionalist”. El este
poate cel care ilustrează în mod cel mai practic
o afirmaţie devenită deja celebră în mentalitatea
occidentală şi anume „funcţia creează organul”.
Chiar dacă această afirmaţie a fost folosită
ca element de pornire sau ca motto al multor
texte de anatomie din prezent, totuşi cel care a
pătruns esenţa acestei afirmaţii şi a afirmat-o
prin cunoştinţele şi prin practica sa a fost
înţeleptul Sushruta. În realitate, fiziologii şi
specialiştii în anatomie din prezent nu şi-au
structurat punctul de vedere dinamic asupra
ştiinţei trupului şi a fiinţei umane, bazându-se în
mod preponderent pe această afirmaţie. Aceasta
este în continuare o afirmaţie aflată în căutare
de susţinători, pentru că anatomia modernă este
în continuare o formă specifică de cunoaştere
descriptivă, analitică, bazată pe certitudinea
suportului material explorat senzorial şi este mai
puţin o expresie a unei dinamici şi a unei
funţionalităţi generatoare de suport în plan fizic.
Chiar dacă afirmaţia există, modul de
abordare a cunoaşterii moderne nu reflectă
profunzimea unei astfel de afirmaţii. Înţeleptul
Sushruta însă a făcut-o în felul său şi dovadă în
această direcţie este chiar sistemul celor 15
sub-dosha-uri, ce sunt cunoscute în Ayurveda.
Studiind cu atenţie Ayurveda putem să
remarcăm multitudinea de implicaţii şi de
aplicaţii practice care derivă din cunoaşterea
sistemului celor 15 upa-dosha-urilor, cum ar fi,
de exemplu, felul în care această cunoaştere se
aplică în cazul mecanismelor defensvie (raksha-
viddhi), pentru că mecanismele defensive sunt
cele care, odată ce cunoaştem cheile energetice
de corespondenţă, ne arată felul în care o
dispoziţie psihică constrictivă, ce este alimentată
în special de anumite aspecte liimtatoare ale
ego-ului (ahamkara), poate să pună în legătură
dimensiunea subtilă a fiinţei (mano-maya-kosha)
cu manifestările fizice, trupeşti (anna-maya-
kosha), existente în trup, şi ne arată totodată că
există o concordanţă specifică între unele
manifestări comportamentale marcate de o
reacţie defensivă generată de ego (ahamkara) şi
anumite forme de contracţie organică, ce ulterior
se dovedesc a fi cauze ale manifestării unor
probleme trupeşti (sharira-roga).
© Editura AYUS
Această corespondenţă reprezintă o
veritabilă cheie de operare care ne-a devenit
accesibilă pe baza detalierilor pe care înţeleptul
Sushruta le-a oferit, le-a nuanţat, le-a sprijinit şi
le-a îmbogăţit cu multiple exemple.
Evocarea spirituală a înţeleptului Sushruta
ne permite să sesizăm o paletă largă de aspecte
superioare, cu totul remarcabile, care sunt
durabile peste timp, şi pe care înţeleptul
Sushruta le-a manifestat şi le-a făcut să fie
persistente prin învăţătura ayurvedică care o
inclus-o şi care a rămas accesibilă şi nouă, mai
ales prin intermediul lucrării Sushruta-Samhita.
În tradiţia populară indiană mai ales în
rândul oamenilor aşa-zis simpli, în mediul rural,
lucrarea de Ayurveda Sushruta-Samhita este
poate chiar mai cunoscută, nu neapărat la
modul foarte amănunţit, detaliat, dar aceasta
este renumită în special rândul unui număr
foarte mare de practicieni ayurvedici simpli.
Există şi un alt motiv pentru care înţeleptul
Sushruta este foarte renumit în India, nu
spunem neapărat şi cunoscut, în sensul că nu
neapărat oamenii care îl ştiu şi îi studiază în
amănunt lucrarea sa, dar cu toate acestea se
raportează la fiinţa sa, astfel că înţeleptul
Sushruta este un reper pentru ei. Acest motiv
este faptul că înţeleptul Sushruta e considerat a
fi un discipol direct al lui Dhanvantari, Cel care
este cunoscut ca fiind Zeul medicinii sau Zeul
vindecării, care îi protejează pe oameni de
suferinţele generate de boală, bătrâneţe, moarte
sau suferinţă. În viziunea populară, înţeleptul
Sushruta este "mâna dreaptă" a Marelui Zeu
Dhanvantari, apărând astfel în viziunea marii
majorităţi a oamenilor din mediul rural din India,
iar aceasta şi face ca popularitatea, atât a
lucrării înţeleptului Sushruta, cât şi a învăţăturii
sale, precum şi a raportări la această ipostază a
lui Vishnu, care este Dhanvantari, să fie destul
de larg răspândită şi chiar şi oameni simpli, care
poate nu au o cunoaştere intelectuală foarte
vastă, să aibă deschiderea lăuntrică să îl
perceapă pe Dhanvantari şi implicit să se
raporteze şi la învăţătura marelui înţelept
Sushruta în mod constant. Aceasta îi şi face ca
în foarte multe situaţii dificile ale vieţii astfel de
oameni deschişi şi sinceri, ce au o profundă
natură devoţională (bhakti), să fie capabili să
găsească soluţii simple la probleme dificile care
altfel ar crea neajunsuri ori multe dificultăţi.
Unul dintre efectele acestei popularităţi a
înţeleptului Sushruta, ce este cunoscut în
strânsă conexiune cu Cel care este cunoscut ca
fiind Cel care l-a inspirat şi l-a călăuzit, şi anume
Marele Zeu Dhanvantari, este faptul că fiinţa
umană care se raportează într-un mod sincer,
onest, direct, fără a avea neapărat o mare
acumulare de natură intelectuală, ci aflându-se
într-o profundă stare de devoţiune (bhakti) şi de
mare încredere lăuntrică, întocmai ca un bhakti-
yoghin, este faptul că devine, de la un anumit
moment dat, o fiinţă capabilă să găsească
singură, prin inspiraţia care îi este oferită pe
această cale de Dumnezeu, soluţii simple la
problemele dificile cu care se confruntă.
3 ISBN-978-606-93234-9-6
 Chiar dacă o anumită dificultate probabilă
a vieţii poate fi, mai mult sau mai puţin,
anticipabilă, fiinţa umană care înţelege şi
asimilează în mod profund starea inefabilă de
rezonanţă ocultă cu aceste două mari spirite
care sunt Marele Zeu Dhanvantari şi înţeleptul
Sushruta, devine capabilă să răzbată cu bine în
viaţă, chiar şi în periodele aparent dificile.
În lucrarea Sushruta-Samhita sunt oferite
descrieri de instrumente chirurgicale sofisticate
folosite în timpurile de demult. De asemenea
sunt realizate clasificări ale fracturilor, rănilor,
abceselor sau arsurilor, fiind expuse de
asemenea şi unele proceduri elaborate de
chirurgie plastică pe care înţeleptul Sushruta şi
practicienii ayurvedici care învăţau împreună cu
el le realizau. Sunt de asemenea indicate felurite
metode de chirurgie ano-rectală iniţiate de către
Sushruta şi care au trecut cu success proba
timpului, fiind valabile şi în timpurile noastre.
Înţeleptul Sushruta a descris în lucrarea sa
şi conceptele primare ale patogenezei. El
descrie proceduri pentru cunoaşterea temeinică
a trupului uman, cunoaşterea alcătuirii trupului
omenesc, a oaselor, a articulaţiilor, a muşchilor,
a vaselor de sânge, a inimii şi a nervilor.
Învăţătura sa este surprinzătoare pentru
cercetătorii moderni şi este considerată şi în
prezent ca fiind extrem de valoroasă. Însă, pe
lângă toate aceste aspecte, care şi-au găsit un
echivalent în cunoaşterea actuală, modernă,
înţeleptul Sushruta realizează şi descrierea, mai
puţin cunoscută, a aşa-numitelor puncte-focar în
care se manifestă cu intensitate energia vitală a
fiinţei, aceste puncte-focar fiind numite în mod
tradiţional marma-uri. Marma-urile reprezintă
baza, sau altfel spus, punctul de plecare al unor
ştiinţe care ulterior au evoluat sub forma
presopuncturii, digitopuncturii sau acupuncturii,
aşa cum acestea s-au dezvoltat ulterior în
tradiţia chineză, în tradiţia ayurvedică şi, de
asemenea, şi în alte tradiţii ale lumii.
Înţeleptul Sushruta a subliniat importanţa
îmbinării fructuoase a cunoaşterii teoretice cu
experienţa practică şi a oferit multiple modalităţi
de dobândire a îndemânării unui practician
ayurvedic, în special a îndemânării chirurgicale.
Pentru înţeleptul Sushruta îndemânarea sau,
altfel spus, capacitatea unui practician ayurvedic
de a-şi folosi cu înţelepciune şi cu abilitate
mâinile, reprezenta o foarte importantă calitate.
Totodată această folosire înţeleaptă a mâinilor
asigura practicianului ayurvedic o foarte specială
dezvoltare în plan intelectiv şi chiar ajuta foarte
mult la dezvoltarea superioară a inteligenţei.
Înţeleptul Sushruta oferă chiar şi
cercetătorilor ştiinţifici moderni uluitoare premize
pentru o cercetare aprofundată. Un astfel de
exemplu se află în secţiunea 1 din capitolul 15 al
lucrării sale, intitulat Netto-roga, în care se
descrie patogeneza bolilor ţesutului gras.
Sushruta observă faptul că dacă o fiinţă
umană consumă în exces substanţe dulci, spre
exemplu, carbohidraţi ori zahăr, acestea sunt
transformate în grăsimi şi lipide, ce sunt
cunoscute la modul generic cu numele sneha.
© Editura AYUS
Înţeleptul Sushruta pare astfel să fie primul
cercetător din lume care a menţionat în scris
conversia zaharurilor în grăsimi. În plus,
Sushruta menţionează că excesul de grăsime
din trup reduce durata de viaţă şi este un
element care este contrar practicii procedeelor
de rasayana. Prin urmare, pentru a corecta
acest dezechilibru, Sushruta indică anumite
remedii naturale ayurvedice, iar un astfel de
exemplu este planta numită guggul, despre care
recent s-a dovedit, atât în studii experimentale,
cât şi în unele studii clinice, că are un efect
hipocolesterolemiant puternic şi că este un bun
agent lipolitic. Pulberea de guggul este capabilă
să reducă cu 24% colesterolul şi cu 35%
trigliceridele, în cazul pacienţilor care urmează o
cură continuă de minim trei luni. În urma studiilor
clinice s-a remarcat faptul că administrarea
acestei plante, ce este menţionată încă demult
de Sushruta, accelerează metabolismul general
şi face posibilă degradarea colesterolului în acizi
biliari. Este remarcabil faptul că un astfel de
aspect a fost deja semnalat de către înţeleptul
Sushruta, încă de mult timp, fără toate aceste
explicaţii moderne, care justifică un adevăr
semnalat încă de acum mii de ani. Sushruta
precizează că pulberea de guggul este mala-
pitta-mudha, expresie care înseamnă "ceea ce
ajută la secreţia biliară". Exact această concluzie
a fost confirmată recent printr-o serie de
cercetări ştiinţifice moderne. Acesta este doar
un exemplu de observaţii cu caracter practic
care îşi regăseşte, în timpurile noastre,
justificarea prin intermediul feluritelor cercetări
ştiinţifice moderne, ce au ca obiect punerea în
valoare a unor plante din tradiţia ayurvedică.
Pornind de la acest exemplu putem spune
că scrierile înţeleptului Sushruta pot oferi foarte
multe direcţii noi în domeniul cercetării ştiinţifice
medicale din prezent. Toate acestea pornind
chiar de la studiul atent al lucrării sale Sushruta-
Samhita. Această lucrare oferă o multitudine de
direcţii de cercetare asupra acţiunilor terapeutice
(karman) ale plantelor medicinale, deoarece
înţeleptul Sushruta sugerează în mod repetat
ideea fundamentală că plantele acţionează
asupra modificărilor decisive ce survin la nivel
trupesc, de exemplu, unele dintre acestea
acţionând chiar la nivel hormonal. Această
sugestie este dată într-un mod indirect de către
Sushruta prin intermediul unor mecanisme care
ţin de controlul inteligent al trupului. Astfel de
recomandări sunt prezente într-un număr mare
în lucrarea Sushruta-Samhita.
Înţeleptul Sushruta reprezintă un veritabil
model de practician ayurvedic inspirat, care a
oferit oamenilor o multitudine de mijloace
practice temeinice pentru menţinerea sănătăţii şi
pentru vindecarea fiinţelor umane aflate în cele
mai dificile situaţii de boală. Înţeleptul Sushruta
a îmbinat în mod exemplar cunoaşterea
teoretică cu activităţile practice şi a ajutat astfel
numeroase fiinţe umane, atât în timpul existenţei
sale terestre, cât şi după aceea, prin
cunoaşterea extrem de valoroasă pe care a
oferit-o practicienilor ayurvedici peste timp.
4 ISBN-978-606-93234-9-6