Test de evaluare sumativă în clasa a XI la capitolul Realismul

NP_Zero Petru Data:Cinsprezece aprilie

1.Numiți patru trăsături distinctive ale realismului. 4 puncte

1)Primatul rațiuni în fața sentimentului.

2)Personaje tipice în împrejurari tipice.
3)Personajul este un rezultat al mediului în care trăiește.
4)Comportamentul personajelor este dictat de o trăsătură dominantă transformându-l în tipaj uman.
2. Numiți patru teme realiste și exemplificați-le cu titluri de opere și cu nume de autori. 8 puncte

1)”Amintiri din copilărie “ de Ion Creangă/Este un bildungs roman

2)”Frații Jderi “ de Mihail Sadoveanu / Este o trilogie
3)”Povara Bunătății Noastre" de Ion Druță /Viata țăranului pe timpul celui de al 2 război mondial
4)”Cel Mai Iubit Dintre Pământeni” de Marin Preda/Destin care asumă o istorie

3. Numiți trei modalități de realizare a umorului în „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă. 6 puncte

1)Comice situații:La furat cireșe

2)Comic de nume :”Ion Torcalău"
3)Comic de limbaj:Caracterizare pitorești”Casa părintească din Humulesti
4. Oralitatea stilului este o trăsătură distinctivă a: 2 puncte a)

romantismului; c) clasicismului;

b) realismului; d) iluminismului.

- Încercuiți varianta corectă.

5.Încercuiți variantele corecte: 3 puncte

Personajul în realism:

a) provine din toate categoriile sociale;

b) este revoltat, demonic;
c) provine, mai ales, din aristocrație;
d) este tipic pentru o categorie socială;
e) demonstrează echilibrul și consecvența caracterului cu sine;
f) psihologia lui se desprinde din comportament, vorbire și din mediul în care trăiește.

6. Care dintre mărcile stilistice enumerate mai jos sunt caracteristice realismului? Încercuiți-le. 4 puncte a)

claritatea;

b) antiteza

c) vocabularul ales, strălucitor;

d) retorismul;

e) amănuntul caracteristic;

f) oralitatea.
7. Realizați o schiță de portret (o jumătate de pagină) al unui personaj (la dorință) dintr-o operă realistă
studiată. 8 puncte

Onache Cărăuș este personajul principal al romanului “Povara bunătății Noastre” .Onache
Cărăbuș este o figura dominantă în întreaga operă de aceea el mereu este discutat de toți.
Portretul sau reiese din caracterizarea directa de autor ca fiind un băiat cinstit ,curat ca
lacrima ,chibzuit,toate acestea trăsături se observa în momentul în care după patru ani de
despărțire cu casa,el vrea sa se întoarcă dar apele râului se dezghețaseră și el nu putea trece
Nistru.
După limbajul și vestimentația sa,ne dăm seama ca era un țăran tipic basarabean :,,..Iaca,bre
Tudorache, zici tu de padurar că nu vrea să-ți dăie lemne cât tie îți trebuie,,…

8. Realizați o sinteză în care să demonstrați caracterul realist al romanelor „Povara bunătății noastre” de
I.Druță și „Moromeții” de M.Preda. ( o pagină) 12 puncte

“Povara bunătății noastre,, de Ion Druță și “Moromeţii,, de Marin

Preda aceste romane ambele fac parte din curentul realist . Titlurile
romanelor colaborează fericit, în linia conceptelor auctoriale, întru a explica
curbele destinelor, evoluţiile şi involuţiile protagoniştilor, fizionomiile lor morale
şi fizice. Ambii autori practică o viziune specifică a spaţiului şi timpului, realizată
mai ales prin descrierea exterioară a lucrurilor şi fenomenelor, totodată fiind
vorba de un univers circular şi un timp discoid. Timpul acţiunii în romanul lui
M. Preda este unul bine determinat, identificabil şi (în debutul romanului) foarte
îngăduitor: "În cîmpia Dunării, cu cîţiva ani înaintea celui de-al doilea război
mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfîrşită răbdare; viaţa se scurgea aici
fără conflicte mari". Dar, de fapt, în cîmpul textului timpul (ce se "mişcă" în
rotaţii ample, se contractă şi se dilată, rămînînd, totuşi, categorie obiectivă)
devine un element care dirijează, somează, agresează omul, acesta intră cu el
într-o acerbă competiţie pentru supravieţuire şi, în finalul romanului, el pune în
supremă dificultate speţa umană: "Trei ani mai tîrziu, izbucnea cel de-al doilea
război mondial. Timpul nu mai avea răbdare". 
Şi I. Druţă ilustrează în romanul său un timp (devorator de energii), în
aparenţă cu destule date referenţiale concrete: primul război mondial, perioada
interbelică, cel de-al doilea război mondial, însemnele istorice ale segmentului
postbelic etc. Dar acest timp continuu, ciclic, mai este, respectîndu-se o tehnică
sadoveniană, cufundat în mitic, în imemorial. Şi în „Povara bunătăţii,,… timpul
tensionează existenţa umană, valurile lui tulburi aducînd peste ciutureni destule
şi dificile probleme, dar, în mare, se creează impresia că totuşi e unul suportabil
şi Onache Cărăbuş se descurcă cu destulă lejeritate. În genere, este de remarcat o
dominantă a prozei druţiene – socialul nu apare, de regulă, în toată complexitatea
şi violenţa sa, el este redat periferic prin viziunea personajelor, care-l receptează
prin grile filozofice, mitice, existenţiale. De unde şi dimensiunile limitate,
reducţioniste ale unor fenomene de proporţii: războiul, foametea, colectivizarea
etc., pentru că personajele dictează sensurile şi parametrii realităţilor.
Ambele romane (al căror accent principal nu este psihologismul, deşi
motivaţiile psihosociologice necesare nu lipsesc), împreună cu multitudinea de
probleme abordate complementar, iau în dezbatere şi ilustrează artistic un cod al
existenţei ţărăneşti. E o lume (constituită din peisaje sufleteşti şi geografice
variate) care vieţuieşte parcă sfidînd dimensiunile calendaristice ale timpului şi
care urmează arhaic crugul existenţei: ară, seamănă, coseşte, joacă hore, merge
la iarmaroace şi, pînă la urmă, se surpă în urma invaziei socialului agresiv.         
Cît priveşte spaţiul - cadru al acţiunii, M. Preda cartografiază harta unei
geografii concrete (satul copilăriei, Siliştea-Gumeştii din cîmpia Dunării), redată
în paste neutre, scutită de nuanţe bucolic-festiviste.
Druţă preferă şi el cîmpia, cea a Sorocii (el instrumentează, de regulă, viziuni
panoramice), desenînd un univers mito-poetic, încărcat de simboluri. E un spaţiu
ornat de prozopoeme peisagistice (există la autorul basarabean o pronunţată
corespondenţă dintre peisaj şi destin), veritabile imnuri ale cîmpiei Sorocii.
Ciutura este o localitate de producţie ficţională (nu ştim dacă e vorba de satele
copilăriei şi dacă da, atunci de care anume – Horodişte sau Ghica Vodă, dar,
fiindcă sunt invocaţi în cîteva rînduri Pămîntenii (staţie de cale ferată şi (actual)
cartier al oraşului Bălţi), ar trebui să admitem că Ciutura înseamnă Ghica Vodă
care este mai aproape geografic de urbea nordică). Pînă la urmă, Ciutura ar fi şi
expresia tipologică a satului basarabean şi un centru, o axă a acestui spaţiu văzut
arhetipal.
În cazul protagoniştilor prozelor în discuţie înregistrăm cele mai dense
coincidenţe. Ilie Moromete şi, la rîndul său, Onache Cărăbuş sunt personaje
complexe, înzestrate, avînd un mod aparte de raţionament şi comportament în
situaţii cotidiene şi în cele limită. Diferiţi temperamental, ei devin directori de
opinie în cadrul comunităţii. Şi toate astea obţinute într-o permanentă ostilitate
cu destinul, cu propria familie, cu satul, cu istoria.

Corectitudine: 5 puncte
Total: 52 de puncte