Războiul cel Mare, 

Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război

Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. A fost un
război global declanșat în Europa, care a durat de la 28 iulie 1914 până pe 11 noiembrie 1918, la
care au participat peste 70 de milioane de militari, inclusiv 60 de milioane de europeni, mobilizați
într-unul dintre cele mai mari războaie din istorie. Peste nouă milioane de combatanți și șapte
milioane de civili au murit ca urmare a războiului, o rată a accidentelor exacerbată de progresul
tehnologic și industrial al beligeranților și impasul tactic cauzat de războiul de tranșee. A fost unul
dintre cele mai mortale conflicte din istorie și a provocat schimbări majore politice, inclusiv
revoluțiile din 1917-1923 la multe dintre națiunile implicate. Rivalitățile nerezolvate la sfârșitul
conflictului au contribuit la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, 21 de ani mai târziu.
[5] Situația din Europa, înainte de război, era

îngrijorătoare. Imperialismul, Militarismul și Naționalismul se aflau în ascensiune, iar cursa

înarmărilor între marile imperii ale Europei a condus la un nivel crescut de militarizare fără
precedent. Conflictele teritoriale nerezolvate au creat tensiuni internaționale, iar conflictele
regionale multiple au dus la descompunerea relațiilor diplomatice. Războiul a atras în luptă toate
marile puteri economice ale lumii, grupate în două alianțe opuse: Puterile Aliate
sau Antanta (Imperiul Rus, A Treia Republică Franceză și Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei), contra Puterilor Centrale formate din Imperiul German și Austro-Ungaria. Deși Italia a
fost membră a Alianței Triple alături de Germania și Austria-Ungaria, ea nu s-a alăturat Puterilor
Centrale, deoarece Austro-Ungaria a atacat-o încălcând termenii alianței. Aceste alianțe au fost
reorganizate și extinse pe măsură ce mai multe națiuni au intrat în
război: Italia, Japonia și Statele Unite ale Americii care s-au alăturat Puterilor Aliate, în timp
ce Imperiul Otoman și Bulgaria s-au alăturat Puterilor Centrale.[6]

Declanșarea războiului a fost provocată de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei,

moștenitor al tronului Austro-Ungariei, de către naționalistul iugoslav Gavrilo Princip la Sarajevo
la 28 iunie 1914. Această crimă a declanșat o criză diplomatică atunci, când Austro-Ungaria a dat
un ultimatum Regatului Serbiei și, ca urmare, alianțele internaționale formate de-a lungul
deceniilor anterioare au fost invocate. În câteva săptămâni marile puteri se aflau în război, iar
conflictul urma să escaladeze în curând la scară globală.

Rusia a fost prima care a ordonat o mobilizare parțială a armatelor sale în zilele 24 iulie-25 iulie,
iar la 28 iulie, Austria-Ungaria a declarat război Serbiei. Rusia a anunțat mobilizarea generală
la 30 iulie. Germania a trimis un ultimatum Rusiei să se demobilizeze. Rusia a refuzat. Astfel,
Germania i-a declarat război Rusiei la 1 august. Fiind depășită numeric pe Frontul de Est, Rusia
a îndemnat aliatul său francez să deschidă un al doilea front în vest.[7]

Cu 40 de ani în urmă, încheierea războiului franco-prusac a pus capăt celui de-al doilea imperiu
francez, iar Franța i-a cedat Germaniei provinciile Alsacia-Lorena. Amărăciunea în legătură cu
această înfrângere și hotărârea de a recupera Alsacia-Lorena i-au determinat să accepte
pretenția Rusiei, astfel că Franța a început să se mobilizeze pe deplin la 1 august, iar Germania,
la 3 august, a declarat război Franței. Frontiera dintre Franța și Germania a fost puternic
fortificată pe ambele părți, astfel încât, conform planului Schlieffen, Germania a invadat state
neutre ca Belgia și Luxemburgul înainte de a se deplasa spre Franța din nord, determinând
Regatul Unit să declare război împotriva Germaniei la 4 august, din cauza încălcării neutralității
belgiene.[8]

Japonia a intrat în război de partea Puterilor Aliate la 23 august 1914, profitând de ocazia
distragerii Germaniei de războiul european pentru a-și extinde sfera de influență în China și
Pacific.

Marșul german spre Paris a fost oprit în Prima bătălie de pe Marna, ceea ce a determinat ca pe
Frontul de Vest să se instaleze o luptă de uzură, cu o linie de tranșee care s-a schimbat rareori
până în 1917. Pe Frontul de Est armata rusă a condus cu succes campania împotriva austro-
ungurilor, însă germanii au oprit-o în Prusia de Est în bătăliile de la Tannenberg și Lacurile
Mazurice. În noiembrie 1914, Imperiul Otoman s-a alăturat Puterilor Centrale, deschizând fronturi
în Caucaz, Mesopotamia și Peninsula Sinai. În 1915, Italia s-a alăturat Puterilor Aliate, iar
Bulgaria s-a alăturat Puterilor Centrale. România s-a alăturat Puterilor Aliate în 1916. După ce au
fost scufundate șapte nave comerciale americane de către focurile trase de submarinele .
Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe campurile de lupta ale razboiului iar, pe langa
acestea, mai multi si-au pierdut viata in spatele liniilor frontului, din cauza lipsei resurselor de baza -
mancare, caldură sau combustibil. Primul Razboi Mondial a marcat disparitia marilor
imperiii (Austro-Ungar, Tarist, German, Otoman) si aparitia unui numar mare de state nationale. 

Femeile din Finlanda votează: o premieră în Europa

1906

Femeile din Finlanda sunt primele din Europa care își câștigă dreptul de a vota și primele din lume
care pot candida la alegeri. În anul următor, sunt alese femei finlandeze în Parlament, ceea ce
reprezintă o premieră mondială.

https://europa.eu/learning-corner/eu-timeline/politics-and-global-events_ro

https://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_R%C4%83zboi_Mondial

https://www.arcgis.com/apps/Cascade/index.html?appid=82f3b21bda494714ae062c7afb3adf04