I.

SPOROTRICHOZA

Sporotrichoza este o infecție cutanată cauzată de ciuperca saprofită Sporothrix

schenckii.
Afectarea pulmonară și hematologică este mai puțin frecventă.
Simptomatologia include : noduli cutanați care se răspândesc prin circulația limfatică
și se descompun în abcese și ulcere.
Diagnosticul se face pe cultură.
Tratamentul include itraconazolul sau amfotericina B.
Sporothrix schenckii se găsește pe sol, tufe de trandafiri sau în mușchii de pe copaci.
Horticultorii, grădinarii, muncitorii de fermă și lucrătorii de lemn sunt cel mai adesea
infectați cu această ciupercă. Spre deosebire de celelalte ciuperci dimorfe, S. schenckii nu
este inhalată ci intră în corp prin mici zgârieturi și abraziuni ale pielii.
Infecțiile limfocutane sunt cele mai frecvente. Acestea implică în mod caracteristic o
mână și un braț, deși pot apărea oriunde pe corp. Leziunile primare pot apărea pe suprafețele
expuse ale picioarelor sau feței. O leziune primară poate apărea sub forma unei papule mici,
nesensibilă, sau, ocazional, ca un nodul subcutanat cu expansiune lentă care în cele din urmă
devine necrotic și uneori ulcerează. De obicei, după câteva zile de la infecție zona afectată
începe să se mărească progresiv rezultând un lanț de ganglioni limfatici și noduli subcutanați
mobili. (Fig.1.1.)

Fig.1.1. Sporotrichoza cutanată

 Fără tratament, pielea de deasupra se înroșește și se poate necroza ulterior, provocând uneori
un abces, ulcerație și suprainfecție bacteriană. Simptomele sistemice și semnele de infecție sunt în
mod deosebit absente.
Există și manifestări atipice ale bolii. Acestea includ formele diseminate ale afecțiunii,
inclusiv infecții ale mucoasei și reacții de hipersensibilitate precum eritemul nodos, eritemul
multiform și sindromul Sweet. (Fig.1.2.)

Fig.1.2. Sindromul Sweet

Multă vreme, sporotricoza a fost cunoscută sub denumirea de ,, micoza de trandafir” sau ,,
micoza grădinarului”, în condițiile în care infecția rezultă de obicei din inocularea agentului pe piele
sau mucoase, prin traumatisme cu material vegetal contaminat.
Manifestările clinice sunt cutanate și extra cutanate, primele fiind mai frecvente. Aproape 80%
dintre pacienții infectați prezintă forma limfocutanată. Inițial, leziunea are aspect papulonodular acolo
unde ciuperca a fost introdusă în piele, apărând la 4 săptămâni după traumatism. Ulterior, leziunea se
poate ulcera și fistula drenând o scurgere purulentă. Noduli formați progresează de-a lungul canalelor
limfatice regionale în sus sau în jos, în funcție de locul anatomic. În unele cazuri, boala poate apărea
ca ulcere mai mari bine definite și încadrate, sau leziuni eritematoase papulopustuloase infiltrative sau
cruste.
Orice mucoasă poate fi afectată de această ciupercă, însă cea oculară este cel mai frecvent
implicată, provocând conjunctivită, coroidită, episclerită și leziuni retrobulbare (Fig.1.3.).
Afectarea simultană a mucoasei oculare și a ganglionilor
limfatici regionali nu este rară, ceasta fiind una dintre
principalele cauze din sindromul Parinaud.
Oasele și articulațiile pot fi implicate prin traumatism
direct, printr-o leziune cutanată preexistentă.
Plămânii pot să fie și ei afectați prin răspândire
hematogenă, în principal la pacienții imunodeprimați care
prezintă forma sistemică diseminată de sporotricoză.
Fig.1.3. Sporotrichoza oculară
 Semnele și simptomele pot include tuse, dispnee, hematemeză în funcție de locul afectat.
Imaginile radiologice prezintă caracteristici diverse.
Adesea, boala este diagnosticată greșit în zonele endemice, fie din lipsa cunoștințelor
medicilor, fie din cauza semnelor și simptomelor nespecifice.
Nu există vaccin împotriva sporotricozei. Profilaxia este foarte importantă în cazul acestei
micoze.
Diagnosticul se face prin prelevare de țesut pentru biopsie și efectuarea unei culturi fungice.
Testele serologice nu sunt disponibile.