Contabilitatea Operatiunilor Privind Clientii, Furnizorii Sinconturile Asimilate

UNIVERSITATEA CRESTINĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR’’ BUCUREŞTI
Facultatea de ştiinţe economice CLUJ NAPOCA

Specializarea Contabilitate şi informatică de gestiune
LUCRARE DE LICENŢĂ
CONTABILITATEA OPERATIUNILOR PRIVIND CLIENTII, FURNIZORII SI
CONTURILE ASIMILATE
Conducător științific
Conf. univ. dr. Marius DEAC
Absolvent
2021
Pagina goală
Pagina goală
Pagina goală
CU P R I N S
CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI PRIVIND RELAŢIILE CU FURNIZORII ŞI

CLIENŢII............................................................................................................................. 4
1.1. Definiţii, forme şi clasificări ale relaţiilor cu furnizorii şi clienţii............................ 4
1.2. Evaluarea şi recunoasterea datoriilor şi creanţelor................................................... 6
1.3. Principiile contabilităţii relaţiilor cu furnizorii şi clienţii......................................... 6
1.4. Sfera relaţiilor de decontare cu furnizorii şi clienţii.................................................. 8
CAPITOLUL 2. REFLECTAREA IN CONTABILITATE A RELAŢIILOR CU
FURNIZORII...................................................................................................................... 10
2.1. Contabilitatea angajării relaţiilor cu furnizorii interni............................................ 10
2.2. Reduceri de preţ acordate de furnizori...................................................................... 12
2.2.1. Reduceri comerciale primite şi acordate..................................................................... 14
2.3. Contabilitatea decontării relaţiilor cu furnizorii interni.......................................... 14
2.3.1. Contabilitatea operaţiilor de decontare cu numerar..................................................... 15
2.3.2. Contabilitatea operaţiilor de decontare fără numerar.................................................. 15
2.3.3. Contabilitatea operaţiilor de decontare prin efecte comerciale................................... 16
2.4. Contabilitatea relaţiilor cu furnizorii externi............................................................ 20
CLIENŢII............................................................................................................................. 22
3.1. Contabilitatea angajării relaţiilor cu clienţii.............................................................. 22
3.2. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii............................................................ 26
3.2.1. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii cu dispozitie de plată........................... 26
3.2.2. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii prin efecte comerciale......................... 27
3.3. Valorificarea informaţiilor furnizate de contabilitatea relaţiilor cu furnizorii şi
clienţii.................................................................................................................................... 30
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ PRIVIND DECONTAREA CU FURNIZORII
SI CLIENTII LA S.C. AGATTA . S.R.L......................................................................... 34
4.1. Prezentarea firmei........................................................................................................ 34
4.1.1. Obiectul de activitate………………………………………………………………... 34
4.2. Monografie contabila la S.C. AGATTA . S.R.L...................................................... 38
CAPITOLUL 5. CONCLUZII SI PROPUNERI……………………………………….. 51
Bibliografie………………………………………………………………………………... 53
4
CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI PRIVIND RELAŢIILE CU FURNIZORII ŞI
CLIENŢII
1.1. Definiţii, forme şi clasificări ale relaţiilor cu furnizorii şi clienţii
În cadrul activităţii economice, se realizează schimburi de valori între entităţile care

participă la circuitul economic. În funcţie de pozitia acestora, iau naştere raporturi juridice de
drepturi şi obligaţii, cunoscută sub denumirea generică de relaţii cu terţii. 1 Acestea sunt
generatoare de creanţe pentru cei care oferă ceva şi de datorii pentru cei care primesc, sau în
favoarea cărora se realizează anumite prestaţii. În aceste condiţii, creditorul este în drept să
pretindă o contraprestaţie, de regulă sub formă monetară, iar debitorul este obligat să
plătească ulterior, la un anumit termen numit scadenţă. Deosebim două fluxuri de sens
contrar:
- fluxul bunurilor sau prestaţiilor;
- fluxul (contrafluxul) valorilor de schimb, în general al banilor.
Decontările cu terţii din operaţiuni comerciale presupun legătura dintre două entităţi,
generic denumite: furnizorul şi clientul.
Furnizorul are calitatea de vânzător sau prestator, fiind cel care pune la dispoziţia
terţilor bunuri sau servicii contra cost, de regulă pe baza unei înţelegeri prealabile.
Clientul are calitatea de cumpărător sau beneficiar al bunurilor şi serviciilor
achiziţionate contra cost de la furnizor la prestator.
Furnizorul înregistrează în contabilitate creanţe faţă de clienţi, în timp ce clientul
înregistrează datorii faţă de furnizor.
Elementele de bază ale relaţiilor cu terţii sunt:
- drepturile (creanţele);
- obligaţiile (datoriile).
A. Creanţele reprezintă contrapartida unei prestaţii, a unei livrări şi se concretizează în
drepturile creditorilor de a pretinde debitorilor anumite sume de bani, bunuri, servicii sau
lucrări. Ele iau naştere odată cu transferul proprietăţii bunurilor şi valorilor, lichidându-se la
încasarea clienţilor sau debitorilor diverşi. Din punct de vedere al poziţiei financiare, acestea
sunt încadrate în activul bilanţului.
Creanţele se reflectă în contabilitate din momentul înregistrării drepturilor faţă de terţi
până în momentul stingerii lor, de regulă prin încasare.
Creanţele pot fi grupate după mai multe criterii:
a)după natura operaţiilor din care provin:
- creanţe comerciale;
- creanţe financiare;
- alte creanţe.
b) în funcţie de conţinutul activităţii la care se referă:
- creanţe din activitatea de exploatare;
- creanţe diverse;
- cheltuieli anticipate.
1
Bâtcă-Dumitru C-G., (2020), Contabilitatea operațiunilor de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare,
Ediția a II-a, revizuită, Editura CECCAR, București
5
B. Datoriile reprezintă surse atrase şi angajamente finanaciare (finanţări externe)
constituind obligaţii actuale ale intreprinderii rezultate din evenimente trecute şi prin
decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care să încorporeze beneficii
economice. Trebuie făcută distincţie între obligaţie actuală şi angajament viitor. Sunt
recunoscute drept datorii numai obligaţiile actuale care au apărut ca urmare a unor evenimente
trecute. O datorie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acţiona într-un anumit
fel. O obligaţie apare, în mod normal, în momentul unor livrări sau când firmele au acorduri
(contracte) irevocabile de achiziţie. Tocmai de aceea datoriile reprezintă o obligaţie actuală şi
nu viitoare.
Stingerea datoriilor se poate face pe mai multe căi:
- plată în numerar şi / sau virament;
- transferul unor active;
- prestare de servicii;
- înlocuirea unor datorii cu o altă obligaţie;
- conversia obligaţiilor în elemente de capital propriu, etc.
Lichidarea obligaţiilor presupune deci renunţarea intreprinderii la anumite resurse care
încorporează beneficii economice. Aceasta înseamnă că datoriile iau naştere odată cu
obţinerea dreptului de proprietate asupra bunurilor, lucrărilor, serviciilor şi se lichidează odată
cu plata acestora. Prin gestiunea datoriilor unei entităţi trebuie să se urmărească menţinerea
acestora la nivel optim, care poate duce la creşterea valorii firmei şi scăderea costului
capitalului. Din punct de vedere al poziţiei financiare, datoriile sunt încadrate în pasivul
bilanţului.
Datoriile se reflectă în contabilitate din momentul creării angajamentelor şi până în
momentul stingerii, adică a plăţii acestora.
Clasificarea datoriilor se poate face după aceleaşi criterii folosite în cazul creanţelor:
După natura operaţiilor din care provin:
- datorii din activitatea comercială;
- datorii din activitatea financiară;
- alte datorii (salariale, fiscale, sociale, etc.)
După conţinutul activităţii la care se referă:
- datorii din activitatea de exploatare:
- faţă de furnizori, pentru livrări şi prestaţii;
- faţă de personal, pentru drepturile salariale;
- faţă de buget: impozite, taxe, contribuţii;
- faţă de clienţi, pentru avansurile primite de la aceştia.
- datorii diverse:
- datorii faţă de asociaţi sau acţionari;
- datorii faţă de unităţi din cadrul grupului;
- datorii faţă de creditori diverşi.
În funcţie de momentul decontării, vânzările – cumpărările se pot grupa astfel:
- cu decontare imediată - în numerar (bani lichizi);
- cu decontare ulterioară - pe credit comercial clasic sau cambial.
Creditul comercial clasic constă în amânarea la plata acordată de către furnizor
clientului, când decontarea se face ulterior folosind instrumente clasice: ordin de plată, CEC,
etc.
Creditul comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la
ordin, cambie, etc.) care prevede expres: suma de plată, scadenţa şi banca care va face
decontarea.
6
1.2. Evaluarea şi recunoaşterea datoriilor şi creanţelor
Evaluarea este procesul prin care sunt recunoscute în situaţiile financiare valorile
corespunzătoare ale creanţelor şi datoriilor unei entităţi.
Recunoaşterea creanţelor şi datoriilor în situaţiile financiare se realizează prin referinţă
la două criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ:
- probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor (pentru creanţe) respectiv,
înregistrarea unei ieşiri de resurse purtătoare de beneficii economice (pentru datorii);
- evaluarea să poată fi realizată credibil.
Decontările cu terţii, generatoare de datorii şi de creanţe, sunt evaluate în contabilitate
la valoarea nominală din momentul înregistrarii lor. Valoarea nominală este dată de suma
înscrisă în documentele care consemnează creanţa sau datoria. Aceasta poate fi: costul istoric,
valoarea realizabilă, valoarea actualizată.
Creanţele şi datoriile interne, în moneda naţională, sunt evaluate în lei, reprezentând
sumele posibile de încasat ori de plată la un moment dat.
Creanţele şi datoriile externe în valută se înregistrează în contabilitate în lei şi în
valută, dacă operaţiunile ce dau naştere datoriilor şi creanţelor sunt efectuate în valută sau
firma a optat din considerente proprii pentru întocmirea situaţiilor financiare într-o monedă
stabilă. Transformarea în lei a contravalorii devizelor se face la cursul de schimb în vigoare la
data efectuării operaţiilor prin care acestea au fost înregistrate. Pe măsura încasării creanţelor,
respectiv a plăţii datoriilor, diferenţele de curs între data încasării creanţelor, respectiv a plăţii
şi data înregistrării în contabilitate se evidenţiază ca venituri sau cheltuieli finanaciare, in
funcţie de situaţie.2
La fiecare dată a bilanţului:
- elementele monetare exprimate în valută trebuie raportate utilizandu-se cursul de
închidere, diferenţele favorabile sau nefavorabile înregistrându-se la venituri sau cheltuieli
după caz;
- elementele nemonetare trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data
efectuării tranzacţiei;
- elementele nemonetare înregistrate la valoarea justă şi exprimate în valută trebuie
raportate utilizându-se cursul de schimb existent în momentul determinării valorii respective.
Cu ocazia inventarierii, evaluarea creanţelor şi datoriilor se face la valoarea actuală,
care se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.
1.3. Principiile contabilităţii relaţiilor cu furnizorii şi clienţii

Pentru a da o imagine fidelă a patrimoniului şi a rezultatelor financiare, reglementările
şi legislatia contabilă prevăd ca la baza organizării contabilităţii financiare să stea următoarele
principii de bază:
- principiul continuităţii activităţii presupune ca unitatea patrimonială să-şi continuie
în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a-şi reduce substanţial activitatea,
neexistând nici un eveniment care ar împiedica activitatea în viitor, deci ar impune starea de
lichidare, întrucât stă la baza acordării globale a evaluării elementelor patrimoniale la
7
inventarierea de la sfârşitul exerciţiului şi la închiderea conturilor pentru întocmirea bilanţului
anual.2
- principiul prudenţei necesită aprecierea corectă a faptelor pentru a evita riscul în
viitor, a incertitudinilor prevăzute, ce ar putea afecta patrimoniul şi situaţia financiară în viitor.
Ca urmare, nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv
subevaluarea cheltuielilor şi a elementelor de pasiv, ţinând seama de deprecierile, riscurile şi
pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţilor exerciţiului curent sau anterior. Acest
principiu presupune stabilirea la finele anului a unui patrimoniu real, indiferent de preţurile
care figurează în contabilitate, care să se poată valorifica la preţul zilei. Valoarea contabilă şi
valoarea de inventar sunt cele două mărimi între care se mişcă evaluarea elementelor
patrimoniale în contabilitate. Pentru elementele de activ, diferenţele constatate în plus între
valoarea de inventar şi valoarea contabilă nu se înregistrează în contabilitate, acestea
menţinându-se la valoarea de intrare. Diferenţele constatate în minus se înregistrează pe
seama cheltuielilor prin intermediul amortizărilor, în cazul activelor amortizabile, şi pe calea
provizioanelor pentru deprecieri. Pentru elementele de pasiv, diferenţele constatate în minus
între valoarea de inventar şi valoarea contabilă nu se înregistrează în contabilitate, acestea
menţinându-se la valoarea de intrare. Diferenţele constatate în plus se înregistrează pe seama
cheltuielilor prin constituirea de provizioane pentru creşteri reversibile.
- principiul necompesării potrivit căruia elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie
evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, nefiind permisă compensarea între posturile de
activ şi cele de pasiv ale bilanţului (avere şi datori, drepturi şi angajamente), precum şi
cheltuielile şi veniturile din conturile rezultate, deci în principiu nu se poate opera
compensarea între datoriile şi creanţele referitoare la aceiaşi terţi, cu excepţia cazurilor în care
a fost prefectat un acord scris de compensare.
- principiul valorii de intrare sau al valorii contabile potrivit căruia creanţele şi
datoriile se evaluează la valoarea nominală, egală cu suma lichidităţii sau echivalente de
lichidităţi ce se vor încasa sau plăti în schimbul lor. Valoarea de utilitate a creanţelor şi
datoriilor se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.
- principiul independenţei exerciţiilor. Pentru determinarea corectă a rezultatelor
financiare şi a drepturilor şi datoriilor patrimoniale, acest principiu cere delimitarea în timp, în
cadrul unui exerciţiu, a cheltuielilor şi veniturilor aferente perioadei de gestiune pe măsură ce
acestea sunt angajate, şi trecerea lor la rezultatul exerciţiului la care se referă. Tot la fel sunt
delimitate drepturile de creanţă şi obligaţiile (datoriile) pe baza generării şi angajării lor în
exerciţiul în care sunt relaţiile juridico-patrimoniale, indiferent când se fac încasările şi plăţile.
- principiul continuităţii activităţii intreprinderii poate fi asigurat numai în situaţia
realizării echilibrului financiar dintre venituri şi cheltuieli, dintre încasări şi plăţi. Urmărirea
continuă a realizării acestui echilibru presupune, printre altele, controlarea permanentă a
capacităţii de plată a unităţii, a ratei autonomiei financiare, etc.
Pentru a se putea realiza un control eficient în acest sens, contabilitatea terţilor are ca
obiective:
- cunoaşterea în orice moment a nivelului creanţelor şi datoriilor agentului economic
ce deriva din relaţiile comerciale cu alte unităţi, precum şi din relaţiile financiare cu bugetul
statului, asigurările sociale, etc.;
2
Bâtcă-Dumitru C-G., (2020), Contabilitatea operațiunilor de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare, Ediția
a II-a, revizuită, Editura CECCAR, București
8
- urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienţi şi debitori, precum şi
achitarea în termen a datoriilor faţă de furnizori, creditori, personalul unităţii, bugetul statului,
asigurările sociale, etc.;
-cunoaşterea creanţelor şi datoriilor faţă de asociaţi sau acţionari şi urmărirea
decontărilor în termen a acestora;
-cunoaşterea creanţelor şi datoriilor faţă de unităţile din cadrul grupului şi care derivă
din operaţiunile efectuate cu aceştia;
-soluţionarea corectă şi în termen legal a decontărilor din operaţii în curs de calificare;
- soluţionarea corectă a deprecierilor constatate asupra creanţelor sau datoriilor,
precum şi a creşterii de valoare a acestora.
Pe parcursul realizării acestor obiective se urmăreşte în permanenţă respectarea
principiului necompensării.
Organizarea contabilităţii relaţiilor cu terţii este condiţionată de mai mulţi factori,
dintre care menţionăm:
-natura relaţiilor de decontare;
- formele de decontare;
- instrumentele de decontare;
- sistemul de creditare;
- regimul reducerilor şi momentul acordării lor.
În organizarea contabilităţii terţilor, trebuie să se ţină seama de factorii amintiţi
anterior şi în funcţie de aceştia, se va stabili fluxul informaţional (documentele şi circulaţia
lor), precum şi conturile în care se vor reflecta operaţiunile respective.
Circuitele informaţionale desemnează intinerariul pe care îl parcurg informaţiile
contabile între emiţător şi prelucrător, emiţător sau prelucrător şi destinatar. Circumscrise la
zona contabilităţii, circuitele informaţionale se realizează sub forma transmiterii documentelor
justificative de la emiţător la prelucrător, prin situaţiile financiar-contabile folosite.
1.4. Sfera relaţiilor de decontare cu furnizorii şi clienţii
În general, în cadrul activităţiilor economice se realizează schimburi de valori. Adică,

una din părţile contractate oferă bunul sau serviciul spre vânzare, iar cealaltă emite
contravaloarea sa. Putem deosebi deci două fluxuri de valori de sens contrar, adică fluxul de
mărfuri (bunuri şi servicii) şi contrafluxul valorilor de schimb, în general al banilor. De cele
mai multe ori nu se realizează în acelaşi moment ambele fluxuri. Adică, una din parţile
contractate oferă bunul sau serviciul, urmând ca plată să se facă ulterior, iar în alte cazuri
livrarea bunurilor şi a serviciilor poate să fie precedată de acordarea unor avansuri, în general
băneşti.3
În condiţiile în care cadrul relaţiilor de schimb nu se produc în acelaşi moment ambele
fluxuri de valori, în contabilitatea firmei vânzătoare apare înregistrat un drept de încasare –
creanţă, iar în cea a firmei cumpărătoare o obligaţie de plată – datorie.
Plecând de la faptul că o unitate patrimonială în primul rând îşi asumă obligaţii şi apoi
are drepturi (după ce produce, prestează servicii, etc.), se constată în noul plan de conturi o
inversare între primele două grupe şi anume în grupa 40 au fost trecute conturile de furnizori
şi asimilate, iar în grupa 41 conturile de clienţi şi asimilate. De fapt, într-o economie de piaţă,
legea asigură protecţia creditelor.
3
Christensen, T., Cottrell, D., Budd, C., (2018), Advanced Financial Accounting, McGraw-Hill Education
9
Structura clasei a – 4 – a este în aşa mod concepută încât reflectă, în succesiunea
fazelor circuitului economic, modalitatea în care unităţile partimoniale îşi reglementează
decontările, astfel:
- în cadrul procesului de aprovizionare, faţă de furnizori;
- în cadrul procesului de desfacere, faţă de clienţi;
- în cadrul procesului de producţie şi reparaţie, faţă de personal, organisme sociale şi
protecţie socială, faţă de bugetul statului.
În cadrul procesului de desfacere, contactarea clienţilor interni şi externi poate fi
realizată: direct, cu prilejul unor contacte personale, prin telex, telefon, fax, participări la
târguri, expoziţii; indirect, prin reprezentanţi sau agenţi comerciali, prin Camera de Comerţ şi
Industrie. Contactarea poate fi realizată prin intermediul ofertei adresată unor clienţi
potenţiali. Oferta poate fi acceptată de cumpărător în condiţiile oferite, dar poate fi şi o bază
pentru începerea de tratative, respectiv partenerul face o contraofertă, pe care o expediază
ofertantului iniţial şi în care îşi exprimă o serie de propuneri. În cazul în care oferta sau
contraoferta este fermă şi aceptată ca atare, sunt îndeplinite condiţiile pentru încheierea
contractului.
Contractul comercial este principalul izvor al obligaţiilor comerciale, interpretarea
cauzelor acestuia fiind supuse unei duble reguli:
- în primul rand, în absenţa unor reglementări specifice cuprinse în Codul Comercial
Român, se aplică principiile şi dispoziţiile Codului Civil;
- în al doilea rând, aplicarea unor uzante comerciale locale, reguli nescrise.
Principalul efect al contractului comercial, încheiat ca urmare a acordului de voinţă,
este acela al executării obligaţiei de către debitor, în ipoteza în care acesta nu-şi execută
obligaţia asumată.
10
FURNIZORII
2.1. Contabilitatea angajării relaţiilor cu furnizorii interni
Datoriile comerciale create în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii pentru

aprovizionările de bunuri materiale, lucrări şi servicii se delimitează patrimoniul sub forma
furnizorilor, efectelor de plată şi avansurilor acordate furnizorilor. Datoriile faţă de furnizori
sunt datorii din exploatare ce apar ca urmare a derulării operaţiilor de aprovizionare a unităţii
patrimoniale cu cele necesare în vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii lor.
Obligaţiile unităţilor patrimoniale faţă de furnizorii lor se ridică la nivelul valorii bunurilor,
lucrărilor şi serviciilor primite, inclusiv cota TVA aferentă. Cu alte cuvinte, valoarea de
înscriere a datoriei intrate în patrimoniu este valoarea ei nominală de rambursare.4
În contabilitate se înregistrează doar datoriile certe faţă de furnizori. Datoria devine
certă în momentul transferului de proprietate pentru bunuri, respectiv momentul realizării lor
pentru lucrări şi servicii.
Factura este documentul de bază utilizat pentru consemnarea transferului de
proprietate sau a realizării lucrărilor şi serviciilor. Ea este, totodată, documentul ce stă la baza
înregistrării în contabilitate a celor doi parteneri comerciali, incluzând şi specificaţii privind
TVA colectată sau deductibilă.
Pentru reflectarea datoriilor faţă de furnizori se utilizează conturile 401 “Furnizori” şi
404 “Furnizori de imobilizări”.
Contul 401 “Furnizori” reflectă datoria agentului economic ca urmare a primirii de
materii prime şi materiale, obiecte de inventar, animale şi păsări, mărfuri sau ca urmare a
lucrărilor şi serviciilor executate pentru activitate de exploatare de diferiţi terţi. Acest cont ţine
evidenţa atât cu furnizorii interni, cât şi cu cei externi.
Pentru reflectarea relaţiilor cu furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale se
utilizează un cont distinct, şi anume contul 404 “Furnizori de imobilizări”.
După părerea unor specialişti, exprimată în literatura de specialitate, nu este necesară
utilizarea a două conturi pentru furnizori, unul pentru cumpărări de bunuri, lucrări şi servicii
destinate activităţii de exploatare şi altul pentru cumpărări de imobilizări. Doar faptul că
achiziţionarea de imobilizări nu se reflectă direct şi nemijlocit la activitatea de exploatare, nu
ar justifica ideea reflectării distincte a obligaţiilor provenite din aceste operaţiuni. Datorită
decalajului care există uneori între livrările făcute de furnizori şi facturare, apare ca necesară
regularizarea datoriilor şi înregistrarea intrării în patrimoniu a bunurilor. Astfel, bunurile
recepţionate de la furnizori pentru care nu a sosit încă factura se evidenţiază în corespondenţă
cu contul 408 “Furnizori-facturi nesosite”, reflectându-se astfel datoria reală faţă de terţi.
Acest cont ţine evidenţa bunurilor sosite fără factură, inclusiv TVA aferentă şi a caror
valoare este suficient de bine cunoscută. De asemenea, acesta ţine şi evidenţa lucrărilor
terminate şi a serviciilor prestate de furnizori şi nefacturate. În anumite situaţii, stabilite de
regulă prin contacte, clientul acordă furnizorului avansuri sau aconturi băneşti, în vederea
livrării unor bunuri sau servicii, iar în aceste cazuri se constituie o creanţă faţă de furnizor,
adică acesta devine debitor.
Avansurile reprezintă sume achitate cu anticipaţie furnizorilor de către unităţile
patrimoniale înaintea execuţiei unei comenzi, deci pentru bunuri, lucrări sau servicii ce
urmează a se primi ulterior.
4
Istrate, C., (2016), Contabilitate şi raportări financiare individuale şi consolidate, Ed. Polirom, Iaşi
11
Aconturile reprezintă sume achitate cu anticipaţie furnizorilor de către unităţile
patrimoniale ca urmare a executării parţiale de către furnizor a comenzilor, deci pentru lucrări
sau serie de lucrări deja începute.
O situaţie asemănătoare se întâlneşte şi în cazul în care clientului i se facturează, adică
primeşte odată cu bunuri cumpărate şi ambalajele care circulă pe principiul restituirii, cum ar
fi sticlele, borcanele, navetele, butoaiele, etc. Ambalajele primite, din moment ce au fost
facturate, se înregistrează ca o creanţă pe care clientul o poate recupera prin restituirea lor, iar
pe aceasta cale se diminuează totodata şi datoria faţă de furnizor. Contabilitatea creanţelor
intreprinderii faţă de terţi pentru avansurile sau aconturile acordate furnizorilor şi din
ambalajele de restituit se ţine cu ajutorul contului 409 “Furnizori-debitori”. Faptul că este un
cont de creanţe, de activ, ce rezultă şi din denumirea sa, precum şi din ultima cifră a
simbolului 9, reiese din faptul că, făcând parte dintr-o grupă de conturi de pasiv, primeşte o
funcţie de activ.
Documentul ce reflectă datoria faţă de furnizori ce se naşte din operaţiuni de
aprovizionare cu bunuri, lucrări şi servicii este factura.
Aprovizionarea cu materie primă
% = 401 “Furnizori”
301 “Materii prime”
4426 “TVA deductibilă”
Achiziţie echipamente de protecţie

321 “Materiale de natura obiectelor de inventar”
Recepţie ambalaje, înregistrare diferenţe de preţ

381 “Ambalaje”
388 “Diferenţa de preţ la
ambalaje”
Înregistrarea facturii pentru curentul electric, apa şi energia termică
605 “Cheltuieli privind energia
şi apa”
Recepţie piese de schimb

3024 “Piese de schimb”
Aprovizionare materii prime fără factură

% = 408 “Furnizori facturi nesosite”
12
4428 “TVA neexigibilă”
Primirea şi înregistrarea facturii

408 “Furnizori facturi nesosite” = 401 “Furnizori”
4426 “TVA deductibilă” = 4428 “TVA neexigibilă”
2.2. Reduceri de preţ acordate de furnizori
În practica de specialitate se întâlnesc adesea situaţii în care furnizorul acordă, la

valoarea rezultată din aplicarea preţului sau tarifului negociat, o serie de reduceri. Reducerile
afectează atât vânzările, cât şi cumpărările, în funcţie de poziţia pe care agentul economic o
are de o parte sau cealaltă a “tejghelei comerciale”. 5
Se disting următoarele tipuri de reduceri:
- reduceri cu caracter comercial;
- reduceri cu caracter financiar.
În ţările vest-europene se practică trei feluri de reduceri pentru care au fost consacrate
conotaţii adecvate, adică: rabat, remiză, respectiv risturn, care mai este cunoscut şi sub
denumirea de reducere anuală sau reducere globală.
Rabaturile reprezintă reduceri exceptionale pe care poate sa le acorde furnizorul
clientului sau atunci când se constată defecte de calitate sau abateri de la standarde la bunuri
ce fac obiectul tranzacţiei, ori atunci când i s-a livrat clientului marfa necomandată. Pentru a
aplana ivirea unor conflicte cu acest client şi pentru continuarea relaţiilor contractuale cu
clientul, furnizorul va diminua preţul de vânzare convenit în prealabil, cu o cotă numită rabat.
Rabatul comercial se calculează cu diferite ocazii:
- vânzarea produselor la sfarşit de serie pentru a reduce stocurile de produse vechi;
- vânzări aniversare;
- vânzări promoţionale, cu ocazia lansării pe piaţă a produselor noi.
Remizele reprezintă reduceri practicate în mod obişnuit asupra preţului curent de
vânzare, luându-se în considerare volumul vânzărilor sau calitatea clientului (se ţine cont de
poziţia preferenţială a unui anumit compărător în clientela intreprinderii). Remizele se
calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra preţului curent de vânzare.
După modul de calcul, remiza este de două feluri:
- remiză simplă;
- remiză compusă.
Risturnurile sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului de operaţii efectuate cu
acelaşi terţ, în timpul unei perioade determinate, pentru a recompensa fidelitatea clientului
faţă de produsele vânzătorului. Cota de risturn poate fi calculată în forma progresivă.
Reducerile comerciale amintite anterior nu se înregistrează în contabilitate, dacă sunt acordate
în momentul facturării. Astfel, se va înregistra în contabilitate la creanţe din vânzări (respectiv
datorii din cumpărări) doar valoarea netă comercială rezultată ca urmare a aplicării acestor
reduceri.
În situaţia în care reducerile comerciale se acordă ulterior după ce a avut loc livrarea
mărfurilor şi expedierea facturii, acestea sunt înscrise în facturi de reducere sau note de credit.
5
13
În aceste cazuri, reducerile trebuie contabilizate, deoarece modifică nivelul facturii
iniţiale. Înregistrarea acestora se face prin debitul contului 401 “Furnizori” şi creditul contului
371 “Mărfuri” cu valoarea reducerilor cu caracter comercial şi stornarea TVA deductibilă.
Risturnul necesită o înregistare puţin deosebită, deoarece reprezintă o reducere care se
acordă, de regulă, la sfarşitul anului, pentru întreaga cantitate din sortimentul cumpărat în
decurs de un an. Ori, până la sfârşitul anului, bunurile cumpărate au fost consumate sau
vândute, deci au fost cuprinse în cheltuieli.
În acest caz nu mai poate fi vorba de rectificarea costurilor bunurilor, care nici nu se
mai găsesc în gestiune, ci de rectificarea conturilor de cheltuieli în care au fost incluse
bunurile, după natura lor.
Se creditează contul 401 “Furnizori” şi se debitează contul 607 “Cheltuieli privind
mărfurile”.
În cazul în care evidenţa stocurilor se ţine prin inventar intermitent, reducerile primite
de orice fel, rabat, remiză, risturn, necesită rectificarea datoriei faţă de furnizor şi, odata cu
aceasta, rectificarea conturilor de cheltuieli în care au fost înregistrate cumpărările;
proporţional cu acestea se rectifică şi TVA-ul. Rezultă că în aceste cazuri reducerile de orice
fel se înregistrează prin acelaşi tip de formule contabile care este specific risturnurilor primite,
în cazul inventarului permanent. De menţionat că reducerile nu se acordă automat, ci ele
trebuie să fie convenite între părţi şi stipulate ca şi clauze contactuale.
Reducerile cu caracter financiar se prezintă sub forma sconturilor de decontare şi
constau în reducerile acordate clienţilor care îşi achită cumpărăturile înaintea termenului
normal de exigibilitate. Scontul de decontare se calculează prin aplicarea unei cote
procentuale asupra valorii facturii la preţul curent sau asupra valorii nete comerciale în cazul
în care s-au acordat şi reduceri comerciale. Fie ca apar în factura iniţială, fie ca fac obiectul
unei facturi ulterioare de reducere, sconturile de decontare se înregistrează în contabilitate
astfel:
- sub forma de cheltuială financiară în contabilitate a furnizorului;
- sub formă de venituri financiare în contabilitate a clientului.
Justificarea este următoarea:
- furnizorul care a acordat aceasta reducere înregistrează o cheltuiala, dar îşi încasează
creanţa faţă de clienţi cu una sau mai multe luni mai devreme. Scontul de decontare acordat
de furnizor reprezintă, deci, costul financiar al procurării acestor fonduri mai devreme.
- clientul care beneficiază de această reducere, pentru că plăteşte înainte ca
angajamentul său financiar să fi devenit scadent, înregistrează un venit. Scontul de decontare
este pentru client randamentul financiar al plasării fondurilor sale. În ceea ce priveşte
metodologia de calcul, menţionăm faptul că procentele sau sumele absolute ale fiecarei
categorii de reducere se aplică asupra “netului anterior“. În cadrul reducerilor comerciale, mai
întai se operează rabaturile şi apoi remizele.
-Recepţie materiale consumabile cu reducere
302 “Materiale consumabile”
4426 TVA deductibilă”
-Înregistrarea scontului acordat de furnizor şi achitarea obligaţiei faţă de acesta

= %
14
401 “Furnizori” 767 “Venituri din sconturile obţinute”
5121 “Conturi curente la bănci”
2.2.1. Reduceri comerciale primite şi acordate
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează

în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor. Reducerile comerciale primite ulterior
facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se
evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite", respectiv
contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terţi. 6
Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:
a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de
vânzare;
b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă
cumpărătorul are un statut preferenţial;
c) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor
efectuate cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.
Monografie contabilă:
-reduceri comerciale primite ulterior facturării
401 = 609
-reduceri comerciale acordate ulterior facturării
709 = 411
Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru
achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. Reducerile financiare primite
de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul
767 "Venituri din sconturi obţinute"). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă
cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind
sconturile acordate").
2.3. Contabilitatea decontării relaţiilor cu furnizorii interni
Stingerea datoriei faţă de furnizori se efectuează prin achitarea contavalorilor

datoriilor cu numerar, documentul utilizat fiind chitanţa, fie prin operaţiuni de decontare fără
numerar, documentele utilizate în acest caz fiind: fila CEC, dispoziţia de plată, dispoziţia de
încasare sau prin efecte comerciale.7
Reflectarea datoriilor este necesară întrucat decontarea, respectiv achitarea datoriilor
se realizează, în principiu, în cea mai mare parte, prin intermediul unităţii bancare, ulterior
desfăşurării operaţiunilor economice de aprovizionare.
2.3.1. Contabilitatea operaţiilor de decontare cu numerar
Deşi nu au pondere în totalul operaţiilor de decontare cu furnizorii, operaţiile de plăţi

în numerar se caracterizează prin diversitate şi frecvenţă şi prin marea rigurozitate în gestiune.
6
OMFP 1802/2014 actualizat 2021
7
15
Înregistrarea operaţiilor de decontare cu numerar:
- Avansuri acordate la furnizorii de piese de schimb,
409 “Furnizori-debitori” = 5311 “Casa în lei”
- Plata în numerar a sumei datorate furnizorului de servicii de transport personal.
401 “Furnizori” = 5311 “Casa în lei”
2.3.2. Contabilitatea operaţiilor de decontare fără numerar
Formele şi instrumentele de decontare fără numerar sunt:

- acceptare;
- compensare;
- acreditiv.
Operaţiile de decontare fără numerar au o pondere mare în totalul plăţilor unei
societăţi datorită avantajelor pe care le oferă.
Operaţiile de plăţi prin acceptare se pot efectua fie din iniţiativa clientului, fie din
iniţiativa furnizorului, şi se pot folosi diferite instrumente de plată.
Contabilitatea decontării prin acceptare din iniţiativa clientului cu ordin de plată.
În acest caz, furnizorul remite direct clientului, împreună cu marfa sau separat, ordinul
de plată, pe care îl completează la toate rubricile, mai puţin cele referitoare la numărul şi data
recepţiei. Clientul, după recepţia mărfurilor, completează cele trei exemplare ale ordinului de
plată, il semnează pentru acceptarea părţii şi îl depune la banca sa. Banca clientului verifică
legalitatea operaţiei, restituie un exemplar clientului, şi, după înregistrarea documentului în
contul acestuia, remite un exemplar din ordinul de plată la banca furnizorului.
Clientul poate efectua decontarea din mijloace băneşti existente în contul curent, din
limita de creditare la contul curent, sau din credite acordate separate în conturi de credite.
Contabilitatea decontării prin acceptare din iniţiativa clientului, prin plăţi scadente (la
anumite termene)
Livrările de mărfuri şi prestările de servicii au o frecvenţă mai mare şi sunt de valori

relativ constante se pot deconta prin părţi scadente folosindu-se ordinul de plată. Prin
efectuarea decontărilor, plătitorul (clientul) depune la bancă, fie anticipat, fie la termenele de
plată convenite, câte un ordin de plată pentru suma stabilită a se vira periodic, pe baza căreia
se efectuează decontarea fluxul informaţional contabil al decontărilor prin plăţi scadente este
asemănător cu cel prezentat pentru decontări prin ordin de plată, deosebindu-se numai prin
aceea că intervine contul 409 “Furnizori-debitori” în contabilitatea clientului.
- Înregistrarea pe baza extrasului de cont şi a ordinului de plată a obligaţiilor faţă de
furnizor
401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci în lei”
- Înregistrarea pe baza ordinului de plată decontarea obligaţiilor fata de terţi pentru

lucrările şi serviciile primite
401 “Furnizori” = 5121 “Conturi la bănci în lei”
Contabilitatea decontării prin acceptare din iniţiativa clientului prin părţi scadente (la
anumite termene)
16
- Înregistrarea pe baza ordinului de plată a regularizării relaţiei cu un furnizor
401 “Furnizori” = %
409 “Furnizori-debitori”
5121 “Conturi curente la banci”
Contabilitatea decontării prin acceptare la cererea furnizorului
Pentru efectuarea plăţilor la cererea furnizorului, se poate utiliza ca instrument de

decontare dispoziţia de încasare. Dispoziţia de încasare este instrumentul de trezorerie emis de
titularul unui cont (creditorul) prin care cere băncii sale să transmită documentul la banca
unde debitorul (datornicul) îşi are contul, în vederea acceptării şi achitării prin virare a unei
sume de bani pentru bunuri, servicii sau alte prestanţe executate.
Pentru mărfurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate a căror valoare se
decontează prin bancă, furnizorul emite dispoziţia de încasare care, împreună cu factura,
serveşte ca document de decontare, de însoţire a mărfurilor pe timpul transportului, document
de recepţie, gestiune şi înregistrare în contabilitate.
În cazul folosirii acestui instrument de decontare, se observă că iniţiativa aparţine
furnizorului şi, ca urmare, fluxul documentelor de decontare porneşte de la furnizor spre client
şi se reîntoarce la furnizor prin băncile celor două unităţi.
Contabilitatea decontării prin compensare
Compensarea ca formă de decontare constă în compensarea reciprocă între doi

parteneri a drepturilor de creanţă cu obligaţiile acestora, prin primirea în schimb de către
furnizor de la comparator a unor mărfuri. Prin această formă de decontare se asigură creşterea
operativităţii rezolvării actelor de încasări şi plăţi, reducerea volumului banilor din conturile
de la bancă, înlăturarea blocajului financiar.
2.3.3. Contabilitatea operaţiilor de decontare prin efecte comerciale
În economia de piaţă, alături de folosirea ca instrument de decontare (plată-încasare) a

ordinului de plată, dispoziţiei de încasare şi a cecurilor de decontare se utilizează aşa-numitele
efecte comerciale. Efectele comerciale definesc, în general, cambiile, biletele de ordin,
cecurile şi alte titluri de valoare care se folosesc în relaţiile comerciale de vânzare-cumpărare
şi în relaţiile de credit.
Caracteristici şi funcţii ale efectelor comerciale
Între instrumentele de decontare, efectele comerciale vor interveni tot mai mult, dat
fiind funcţia lor de a facilita vânzările pe credit, funcţie foarte importantă în condiţiile lipsei
de capital şi a disponibilităţilor imediate pentru efectuarea plăţilor. Decontarea obligaţiilor din
relaţiile cu terţii poate fi facută şi cu ajutorul efectelor comerciale, numite şi “titluri de credit”
şi cunoscute în legislaţie şi practica comercială sub formă de cambia, bilet la ordin, cecul şi
alte titluri. Acestea sunt înscrisuri solemne, care, bazate pe conţinutul textului, sunt operante
fără a fi necesară completarea lor cu alte date sau documente.
Cambia este înscrisul solemn prin care o persoana (trăgătorul) dă ordin altei persoane
(trasul) să plătească, la scadenţa unei a treia persoane (beneficiarul) o sumă determinată de
17
bani. Cambia poate fi trasă la vedere, la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp de la
data emisiunii, la o zi fixă.
Cambia fără precizarea scadenţei este socotită plătibilă la vedere. Ea poate fi trasă
asupra trăgătorului însuşi sau în contul unui terţ. Într-o cambia la vedere sau la un anumit timp
de la vedere, trăgătorul poate stipula că suma va fi producătoare de dobândă, aceasta fiind
indicată în cambie. Dobânda curge de la data emiterii cambiei. Cambia este transmisibilă
printr-un gir necondiţionat, prin care se transmit toate drepturile izvorâte din cambia,
trăgătorul răspunzând de acceptarea şi de plata cambiei.
Biletul la ordin este un înscris solemn ce se deosebeşte de cambia prin aceea că la
aceasta nu participă trasul şi nu este nevoie de acceptare. În biletul de ordin, trăgătorul şi
trasul se contopesc în persoana emitentului şi, ca urmare, nu mai este nevoie de acceptare.
Spre deosebire de cambia, la biletul la ordin lipseşte numele trasului, iar în locul semnăturii
trăgătorului este semnatura emitentului. Emitentul unui bilet la ordin are aceleaşi obligaţii ca
trasul unei cambii.
Cambia este iniţiată de furnizor şi constituie o invitaţie pe care o adresează clientului
de a plăti o sumă.
Biletul la ordin este emis de client şi constituie un angajament de plată al acestuia faţă
de creditor.
Cecul este un înscris solemn prin care o persoană fizică sau juridică, numită trăgător,
dă ordin unei a doua persoane, numită tras, să plătească o sumă de bani unei a treia persoane,
numită beneficiar, care poate fi chiar trăgătorul. În România, cecul nu poate fi tras decât
asupra unei bănci şi nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, asupra căruia
are dreptul de a dispune prin cec.
Deosebirile principale între cec şi cambie constau în aceea că cecul poate fi la purtător,
ceea ce la cambie îi atrage nulitatea; cecul nu trebuie acceptat; scadenţa cecului este la vedere.
Regimul financiar al emiterii şi circulaţiei, al vânzării şi cumpărării, al scontării şi lichidării
efectelor comerciale se aşază pe reguli severe, care sunt riguros reglementate.
În gestiunea unităţilor patrimoniale, efecte comerciale intervin:
- fie în relaţiile cu furnizorii, pentru stingerea obligaţiilor faţă de aceştia, generate de
bunurile sau serviciile primite, prin emiterea sau acceptarea în calitate de tras a unor efecte;
- fie în relaţiile cu clienţii, la livrările de mărfuri, produse, prestaţii şi alte servicii
unde, în schimbul drepturilor de creanţă, se pot primi în calitate de beneficiar diferite efecte
comerciale. Acestea sunt păstrate în portofoliul de valori până la scadenţă, când sunt depuse
spre încasare, sau pot fi utilizate şi înaintea termenului scadent pentru efectuarea unor plăţi,
ori pentru obţinerea de lichidităţi prin scontarea lor. Efectele comerciale se clasifică în efecte
de plăţi, adică bilete de ordin emise de client, efecte de primit, adică acceptate de furnizor şi
efecte de încasat.
Pe lângă funcţiile lor de instrumente de plată, efectele comerciale constituie şi
elemente de credit, plată amânându-se la o plată ulterioară.
Pe traseul parcurs de efectele comerciale în gestiunea unităţilor patrimoniale se
delimitează două segmente funcţionale:
- segmentul descris de funcţia de credit comercial al efectelor comerciale, pe
intervalul de la primirea (acceptarea) lor până la decontare.
- segmentul descris de funcţia de instrument de trezorerie, pe intervalul de la
depunerea spre încasare sau spre scontare până la încasare: de folosirea ca mijloc de plată sau
de compensare.
Decontările prin intermediul efectelor de comerţ prezintă anumite avantaje, care sunt:
18
- transformarea în disponibilităţi băneşti (lichidităţi) prin vânzarea la bancă a efectului
de comerţ, în care caz banca preia dreptul de creanţă faţă de clienţi, devenind la rândul ei
proprietară a efectului pe care il va încasa la scadenţă;
- valorificarea la bursă a efectelor de comerţ (sub forma hartiilor de valoare), respectiv
încasarea unei creanţe, prin asteptarea momentelor mai favorabile în operaţiile de bursă.
Dat fiind cele două funcţii ale efectelor comerciale, funcţia de credit comercial, în
relaţiile cu terţii, şi funcţia de trezorerie, pentru contabilitatea efectelor comerciale sunt create
conturi atât în clasa de terţi, cât şi în clasa conturilor de trezorerie.
Pentru departajarea informaţiilor privind datoriile pe credit cambial, în vederea unor
analize complexe, în funcţie de natura activelor cumpărate, în contabilitate sunt utilizate două
conturi pentru creditul comercial preluat (obligaţii):
Contul : 403“Efecte de plătit”,
405“Efecte de plătit pentru imobilizări”
Contul 403“Efecte de plătit” ţine evidenţa obligaţiilor de plată stabilite pe baza
efectelor comerciale (bilete la ordin, cambia etc.) emise de client, acceptate de furnizor pentru
cumpărări de bunuri şi servicii.
Contul 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări” este un cont de datorii, provenind din
cumpărări de imobilizări, datorii pentru care au fost emise efecte comerciale acceptate de
furnizor. Fiind conturi de pasiv, aceste două conturi se creditează cu valoarea efectelor
comerciale emise de client (care au fost acceptate de furnizor), astfel:
Contabilitatea decontărilor prin compensare
Ambalaje recepţionate cu servicii facturate, diferenţa achitându-se cu ordin de plată

401 “Furnizori “ = %
411 “Venituri din sconturi obţinute”
5121 “Conturi la bănci în lei”
Contabilitatea decontărilor prin efecte speciale
Emiterea unui CEC pentru materialele aprovizionate,

401 “Furnizori” = 403 “Efecte de plătit”
Decontarea CEC-ul emis.

403 “Efecte de plătit” = 5121 “Conturi la bănci în lei”
Prin înregistrările de mai sus creditul comercial a fost transformat în credit cambial. În
practica contabilă vest-europeană, cumpărăturile pe credit cambial pot fi înregistrate în
corespondenţa cu conturile de stocuri sau imobilizări, dacă la cumpărare a fost emis biletul la
ordin, ocolind conturile de furnizori – de datorii pe credit comercial. Conturile care ţin
evidenţa efectelor de plătit se debitează cu onorarea biletelor la ordin, în corespondenţa cu
conturile de trezorerie din care se face plata. Furnizorul acordă clientului un credit comercial
pentru mărfurile livrate, emite o cambie.
Contabilitatea clientului
% = 403 “Efecte de plătit”
401 “Furnizori”
666 “Cheltuieli privind dobânzile”
19
Plata la scadenţă a cambiei din contul bancar
403 “Efecte de plătit” = 5121 “Conturi la bănci în lei”
Contabilitatea decontării relaţiilor cu furnizorii prin andosarea efectelor comerciale.
Andosarea unui efect comercial constă în transferarea în favoarea unei terţe persoane,
de regulă un furnizor, a dreptului de creanţă deţinut de beneficiar al acelui efect pentru
decontarea completă sau parţială a unor obligaţii (datorii). Prin andosare, beneficiarul cambiei
transferă deci drepturile sale în favoarea furnizorului pentru a lichida pe această cale datoria
sa faţă de acesta. În acest scop, cambia este scoasă din portofoliul de valori de către clientul
care o deţine, este andosată cu menţiunea prin care indică noul benefiar în persoana
furnizorului şi o predă acestuia.
Operaţia de andosare se operează astfel:
În contabilitatea clientului
% = 403 “Efecte de plătit”
401 “Furnizori”
666 “Cheltuieli cu dobânzile”
Operaţii privind reînnoirea efectelor comerciale

În decontarea efectelor comerciale pot interveni unele scurt-circuite determinate de
dificultăţile de trezorerie ale plătitorilor (nu au capacitatea de plată). Plata a depăşit această
situaţie, trasul (clientul) are posibilitatea să ceară anularea şi înlocuirea efectului iniţial printr-
un efect nou, cu o scadenţă mai îndepărtată, să ceară amânarea termenului de decontări a
efectului existent sau într-o formă tacită nu cere raportarea scadenţei care, în fapt, devine
operabilă.
În cazul reînnoirii efectelor comerciale de primit, în contabilitate intervin următoarele
operaţii:
În contabilitatea trasului:
Anularea efectului iniţial la valoarea nominală.

403 “Efecte de plătit” = 401 “Furnizori”
Crearea noului efect, la valoarea nominală a vechiului efect, anulat, plus cheltuielile şi
dobânzile de întârziere.
403 “Efecte de plătit”
668 “Alte cheltuieli financiare”
2.4. Contabilitatea relaţiilor cu furnizorii externi
Contabilitatea datoriilor din cumpărări de bunuri şi servicii de la furnizorii externii se

ţine cu ajutorul unor conturi analitice distincte, deschise în cadrul contului sintetic 401
“Furnizori”. În regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii se menţionează că este necesară
20
deschiderea a două serii de conturi analitice, una pentru furnizorii interni şi alta pentru
furnizorii externi, tocmai datorită operaţiilor specifice privind datoriile în devize, precum şi
obţinerea unor informaţii contabile, necesare unor analize complexe.8
Corespondenţa contabilă a contului 401 “Furnizori” este în general aceeaşi ca şi în
cazul cumpărărilor de la furnizorii interni, cu deosebirea că apar şi unele înregistrări specifice
privind diferenţele de curs valutar şi diferenţele de conversie. Adică datoriile din cumpărări se
înregistrează pe baza facturilor primite de la furnizorii externi, în care bunurile şi serviciile
cumpărate sunt exprimate valoric în devize. În contabilitatea unităţilor economice, evaluarea
şi înregistrarea trebuie să se facă însă în moneda naţională, adică în lei la cursul de schimb în
vigoare la data efectuării tranzacţiei.
Cursul valutar poate să oscileze de la o zi la alta şi de aceea la data achitării datoriilor
pot să apară diferenţe de curs, favorabile în cazul în care cursul leu-lui creşte şi nefavorabile
când cursul leu-lui scade. Diferenţele de curs valutar între data înregistrării datoriei şi cea a
plăţii se înregistrează ca şi cheltuieli sau venituri financiare, după cum diferenţele de curs
valutar sunt favorabile sau nefavorabile. La data închiderii conturilor, datoriile în devize
neachitate vor fi regularizate în funcţie de cursul valutar al ultimei zile a exerciţiului financiar,
utilizând conturile:
665 “Cheltuieli din diferenţe de curs valutar – activ” pentru diferenţele nefavorabile în
situaţia creşterii cursului valutar sau
765 “Venituri din diferenţe de curs valutar – pasiv” pentru diferenţele favorabile în
situaţia scăderii cursului valutar.
Prin utilizarea acestor conturi se realizează imaginea fidelă în bilanţ a creanţelor şi
datoriilor exprimate în devize şi rămase neîncasate, respectiv neachitate până la sfarşitul
anului. Diferenţa de curs valutar va deveni certă cu ocazia finalizării acestor operaţii de
încasare, respective plată şi abia atunci vor afecta cheltuielile sau veniturile financiare
(conturile 665 “Cheltuieli din diferente de curs valutar” şi 765 “Venituri din diferenţe de curs
valutar”).
Pe baza facturii externe, a Declaraţiei Vamale de Import şi a notei de intrare – recepţie
a bunurilor importate, se înregistrează:
301 “Materii prime” = 401 “Furnizori”
301 “Materii prime” = 446 “Alte impozite, taxe

şi vărsăminte asimilate”
4426 “TVA deductibilă” = 5121 “Conturi la bănci în lei”
Diferenţe din creşterea cursului valutar
% = 5124 “Conturi la banci în devize”

401 “Furnizori”
665 “Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”
TVA se achită cu ordin de plată
4426 “TVA deductibilă” = 5121 “Conturi la bănci în lei”
8
21
Înregistrarea diferenţei nefavorabile de curs valutar la finele exerciţiului financiar
665 “Cheltuieli din diferenţe de curs” = 401 “Furnizori”
La începutul anului, cu ocazia redeschiderii conturilor, se anulează înregistrările

referitoare la diferenţe de conversie.
401 “Furnizori” = 665 “Cheltuieli din

diferenţe de curs valutar”
Achitarea obligaţiei
401 “Furnizori” = %
5124 “Conturi la bănci în devize“
765 “Venituri din diferenţe de
curs valutar“
În contabilitatea firmei se păstrează o imagine reală, în ce priveşte creanţele şi

datoriile faţă de furnizorii externi, datorită conturilor 665” Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar” şi 765 “ Venituri din diferenţe de curs valutar”.
22
CLIENŢII
3.1. Contabilitatea angajării relaţiilor cu clienţii
Cea mai mare parte a creanţelor agenţilor economici sunt legate direct de exploatare,
adică de acel domeniu care face obiectul principal al funcţionării lor. Creanţele faţă de clienţi
rezultă ca urmare a vânzării pe credit a bunurilor materiale, respectiv a realizării lucrărilor sau
serviciilor care fac obiectul activităţii intreprinderii şi au în contrapartidă venituri din
exploatare. În cadrul acestei forme de vânzare, decontarea dintre intreprindere şi client
intervine ulterior. Creanţele intreprinderii faţă de clienţii săi îşi au izvorul în schimbul de
consimţământ concretizat într-o comandă fermă din partea clientului şi acceptată de
producător sau având ca bază contractele încheiate. Creanţele devin certe în momentul
transferului de proprietate pentru vânzări şi în momentul realizării lor pentru lucrări şi
servicii. Transferul de proprietate se produce în momentul livrării bunurilor, respectiv al
realizării lucrarilor sau prestaţiilor de servicii moment care, în practică corespunde cu
facturarea.9
Creanţele din vânzări de bunuri şi servicii au o structură variată, în funcţie de natura
creditelor acordate de furnizori cu ocazia vânzării, precum şi în funcţie de exigibilitatea lor.
Distingem astfel creanţe din vânzări pe credit comercial şi din vânzări pe credit
cambial. De asemenea, se disting creanţe neexigibile şi creanţe ale căror termen de
exigibilitate a expirat (neîncasate la termen). În mod special, mai pot să apară şi datorii din
relaţiile cu cumpărătorii.
Vânzările pe credit comercial se pot face atât partenerilor interni, cât şi celor externi.
De aceea, în instrucţiunile în vigoare se menţionează că este necesar să se conducă două serii
de conturi analitice, în cadrul contului 411 “Clienţi”: o serie pentru clienţii interni şi alta
pentru cei externi.
La baza înregistrărilor, în ambele cazuri, stau facturile furnizorilor, cu deosebirea că,
în cele privind clienţii externi, evaluarea bunurilor şi a serviciilor se face în devize. De
asemenea, este de menţionat faptul că în facturile privind clienţii externi nu se cuprinde TVA,
livrările la export fiind scutite. Pe baza facturii, creanţele se înregistrează în contabilitate la
valoarea de intrare în patrimoniu care corespunde cu valoarea nominală, adică cu totalul de
plată (valoarea în preţ sau tarif redus plus TVA).
Creanţele în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în
vigoare la data efectuării operaţiilor. Diferenţele de curs valutar, între data înregistării
creanţelor şi data încasărilor, se înregistrează ca şi venituri sau cheltuieli financiare, după cum
diferenţele sunt favorabile sau nefavorabile. În ceea ce priveste valoarea din bilanţ, creanţele
vor figura la valoarea lor din contabilitate, adică la valoarea lor nominală, însă, aplicând
principiul prudenţei, se va constitui un provizion pentru deprecierea creanţelor-clienţi (contul
491 “Provizioane pentru deprecierea creanţelor-clienti”) în situaţia în care se prevede o
posibilă pierdere.
În ceea ce priveşte creanţele în devize, la sfarşitul exercitiului se vor înregistra
diferenţele de curs valutar dintre valoarea la data intrării creanţelor şi valoarea acestora la
cursul ultimei zile a exerciţiului, cu conturile:
665 “Cheltuieli din diferenţe de curs valutar“ pentru diferenţele nefavorabile
9
Ionevan F., Cotlet D., Mateş D., Haţegan C., Iosif A., Bobiţan N., Negret C. - “Contabilitate financiară”,
Editura Mirton, Bucureşti, 2003
23
765 “Venituri din diferenţe de curs valutar“ pentru cele favorabile
La începutul exerciţiului următor se reiau (anulează) aceste înregistrări printr-o
formulă contabilă inversă.
Ca şi în cazul datoriilor faţă de furnizori, creanţele unei intreprinderi faţă de clienţii săi
se disociază în două elemente patrimoniale, anume:
- dacă vânzarea de bunuri şi servicii unui beneficiar se face pe baza unei simple
facturi, în care se precizează termenul de plată, creanţa se reflectă cu ajutorul contului 411
“Clienţi”.
- dacă întreprinderea solicită şi beneficiarul acceptă decontarea pe baza unor efecte de
comerţ, creanţa se reflectă cu ajutorul contului 413 “Efecte de primit”. Pentru reflectarea
relaţiilor de decontare cu clienţii, respectiv, a creanţelor din operaţii curente, legate de vânzări
de bunuri şi servicii, asimilate ciclului de exploatare a intreprinderii se utilizează conturile din
grupa 411 “Clienţi” şi conturile asimilate.
Astfel, 411 “Clienţi” ţine evidenţa decontărilor cu clienţii interni sau externi pentru
produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate şi servicii prestate pe
bază de facturi. Debitarea contului 411 “Clienţi” poate avea loc cu ocazia vânzărilor în
corespondenţă cu diverse conturi de venituri, în funcţie de natura vânzărilor, precum şi în
corespondenţa cu conturile privind ambalajele consignate şi TVA. În afară de aceste operaţii
economice, în debitul contului 411 “Clienţi” se mai înregistrează creanţele devenite exigibile
după întocmirea facturilor, precum şi creanţele reactivate. Prin urmare, creanţele faţă de
clienţi se reflectă la nivelul preţurilor de vânzare a produselor, mărfurilor, lucrărilor şi
serviciilor vândute, inclusiv TVA aferentă producţiei vândute (TVA colectată).
În mod obişnuit, livrarea este însoţită de factură, dar nu întotdeauna se întamplă aşa.
De aceea, trebuie făcute eventuale regularizării care să ţină cont de decalajele existente între
livrări şi facturări. Livrările efectuate sau lucrările executate şi serviciile prestate, inclusiv
TVA aferentă, pentru care nu s-au întocmit facturi, dar a căror valoare este bine determinată,
reprezintă venituri ale perioadei în care s-au făcut aceste livrări şi trebuie înregistrate la
creanţe într-un cont distinct, 418 “Clienţii-facturi de întocmit”. Totodată, se calculează şi se
înregistează şi TVA, însă din moment ce creanţa este neexigibilă, şi TVA devine neexigibilă,
de natura celei colectate. Creanţele neîncasate în termen atrag unele daune datorită neintrării
acestor valori în circuitul economic al furnizorilor. Unele din aceste creanţe prezintă chiar
riscul de a nu putea fi recuperate, încasarea lor devenind astfel incertă.
Dacă se constată la sfarşitul exercitiului că anumite creanţe faţă de anumiţi clienţi
devin incerte sau dubioase, adică încasarea lor în parte sau în totalitate este îndoielnică, ţinând
cont de situaţia financiară nesatisfăcătoare a debitorului, acesta se va transforma din contul
411 “Clienţi” în contul 4118“Clienţi incerţi”. Creanţa se va transfera cu nivelul ei total, deci
inclusiv cu cota de TVA.
Contul 4118 “Clienţi incerţi” ţine evidenţa valorilor neîncasate în termen de la clienţii
deveniţi incerţi, dubioşi sau rău-platnici şi în general a celor acţionaţi în justiţie.
Creanţele neîncasate în termen se înregistrează în acest cont din cel puţin două motive
care decurg din principiul fidelităţii contabilităţii şi cel al prudenţei. Adică, pentru ca situaţia
patrimonială să se reflecte în mod fidel, în contabilitate, s-a considerat că este necesar sa fie
delimitate informaţiile privind creanţele din vânzări care prezintă un numit grad de
incertitudine, de cele aflate în termen. Pe de altă parte, reflectarea în contabilitate a unor
active incerte poate să se prezinte argumentul constituirii provizioanelor pentru deprecierea
creanţelor-clienţi, ceea ce decurge din principiul prudenţei.
24
Contul 4118 “Clienţi incerţi” se creditează cu sumele încasate de la clienţii incerţi şi
cele nerecuperabile care se scot din active, respectiv se includ în pierderi (contul 654
“Pierderi din creanţe”), dacă există o hotărâre judecătorească în acest sens.
În vederea livrării unor bunuri sau servicii, furnizorul poate să beneficieze, pe baza
înţelegerii cu clientul, de avansuri băneşti. În aceste cazuri, furnizorul devine dator faţă de
client.
De asemenea, furnizorul devine debitor în cazul în care odată cu bunurile livrate
facturează şi ambalajele, care circulă pe principiul restituirii şi de a micşora creanţa cu
valoarea restituirilor.
Contabilitatea acestor categorii de datorii ale furnizorilor se ţin cu ajutorul contului
419 “Clienţi-creditori“. Faptul că acesta este un cont de datorii rezultă atât din denumirea sa,
cât şi din ultima cifră a simbolului, ceea ce semnifică faptul că are o funcţie contabilă inversă
faţă de conturile din grupa din care face parte. Avansurile primite de la clienţi se înregistrează
în creditul contului 419 “Clienţi-creditori”, în corespondenţă cu conturile de trezorerie.
Ambalajele consignate (livrate odata cu marfa) se înregistrează în creditul contului 419
“Clienţi-creditori”, de regulă în corespondenţă cu contul 411 “Clienţi”.
Datoria unităţii patrimoniale faţă de clienţii săi pentru avansurile sau aconturile
încasate de la aceştia se vor lichida apoi prin decontarea lor, pe seama facturării livrărilor sau
prestaţiilor ulterioare, urmând a se încasa doar diferenţa între nivelul total al facturii şi avansul
sau acontul deja primit.
Livrare de produse finite
411 “Clienţi” = %
701 “Venituri din vânzarea
produselor finite”
4427 “TVA colectată”
Scăderea din gestiune a produselor livrate
711 “Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 345 “Produse finite”
Furnizorul acorda clientului un scont pentru achitarea înainte de termen
667 “Cheltuieli privind sconturile = 411 “Clienţi”

acordate”
Vânzare produse finite
Descărcarea gestiunii de produse finite
711 “Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 345 “Produse finite”
25
Livrare fără factură
418 “Clienţi facturi de întocmit” = %

701 “Venituri din vâzarea produselor finite”
4428 “TVA neexigibilă”
Facturarea produsului de mai sus
411 “Clienţi” = 418 “Clienţi facturi de întocmit”

4428 “TVA neexigibilă” = 4427 “TVA colectată”
Posibilitatea neîncasării la scadentă
4118 “Clienţi incerţi” = 411 “Clienţi”
Creanţa de mai sus este irecuperabilă şi se scoate din activ

% = 4118 “Clienţi incerţi”
645 “Pierderea din creanţe”
Creanţele se trec pe pierderi mai puţin TVA, dacă există o hotărâre judecătorească în
acest sens.
Dacă nu există o hotărâre judecătorească prin care clientul a fost declarat insolvabil,
sau alte dovezi din care să rezulte că unitatea a luat toate măsurile pentru recuperarea
creanţelor, întreaga creanţă, inclusiv TVA, se trec pe pierderi printr-o formulă contabilă
simplă.
Creanţele scoase din activ se înregistrează într-un cont în afara bilanţului şi se menţin
înregistrate în acest cont atât timp cât mai există o sperantă de recuperare sau până la
împlinirea termenului de prescriere.
Dacă apare posibilitatea de recuperare, creanţa se reactivează, înregistrându-se ca un
venit din creanţe reactivate astfel:
411 “Clienţi” = 754 “Venituri din creanţe reactivate”
În situaţia în care la scoaterea din active a fost diminuata TVA, cu ocazia reactivării
creanţei, este necesară să fie reluată şi aceasta în creditul contului 4427 “TVA colectată”.
- Livrare de produse în ambalaje restituibile
701 “Venituri din vânzarea produselor finite”
419 “Clienţi creditori”
- Ambalajele restituite rămân definitiv la client
419 “Clienţi creditori” = 708 “Venituri din activităţi diverse”
26
- Ambalajele se restituie
419 “Clienţi creditori” = 411 “Clienţi”
3.2. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii
Stingerea creanţelor faţă de clienţi se face prin încasarea contravalorii acestor pe baza
decontărilor cu numerar sau prin efecte comerciale.
Stingerea creanţelor mai poate avea loc uneori (dar nu este de dorit) prin prescripţii
sau ca urmare a trecerii lor la clienţi incerţi sau litigioşi.10
Clienţii devin incerţi în cazul în care creanţele nu s-au încasat în termenul fixat şi
există condiţii care determină lipsa de încredere în solvabilitatea acestor parteneri comerciali
(se află în situaţie de lichidare, succesiune etc.).
Clienţii sunt litigioşi în situaţia în care s-a deschis o acţiune juridică pentru decontarea
creanţelor.
Atunci când operaţiile de vânzare–cumpărare între furnizori şi un client sunt
numeroase, cei doi parteneri ar putea să procedeze lunar la o decontare globala a facturilor
care vizează această perioadă. În acest sens, la sfârşitul lunii, vânzătorul întocmeşte un
centralizator de facturi care recapitulează toate facturile lunii (inclusiv facturile de reducere);
centralizatorul este remis clientului, el fiind atât un instrument de decontare cât şi un mijloc
excelent de control.
3.2.1. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii cu dispoziţie de plată
În acest caz furnizorul emite direct clientului împreună cu marfa sau separat, dispoziţia
de plată, pe care o completează la toate rubricile, mai puţin cele referitoare la numărul şi data
recepţiei.11
Emiterea facturii:
- Încasare cu ordin de plată
5121 “Conturi la bănci in lei” = 411 “Clienţi”
- Înregistrare ordin de plată

5121 “Conturi la bănci în lei” = %
411 “Clienţi”
462 “Creditori diverşi”
- Înregistrare factură pentru transportul efectuat

704 “Venituri din lucrări
executate şi servicii prestate”
Se scade creanţa faţă de client cu suma încasată în avans:
462 “Creditori diverşi” = 411 “Clienţi”

10
11
Cacuic L., Megan O. - “Bazele Contabilităţii”, Editura Mirton, Iaşi, 2003
27
- Întocmirea facturii pentru utilităţi
708 “Venituri din activităţi diverse”
704 “Venituri din lucrări executate şi
servicii prestate”
706 “Venituri din locaţii de gestiune,
redevenţe şi chirii”
- Încasarea contravalorii facturii cu ordin de plată

5121 “Conturi la bănci în lei” = 411 “Clienţi”
Încasare cu chitanţă
5311 “Casa in lei” = 411 “Clienţi”
3.2.2. Contabilitatea decontării relaţiilor cu clienţii prin efecte comerciale
Efectele comerciale reprezintă titluri de valoare negociabile pe termen scurt sau

imediat, ce atestă, în cazul relaţiilor cu clienţii, creanţele fată de acestia. Fiind negociabile pot
fi cedate, vândute ori transmise.
Exemplu: intreprinderea a vândut produse unui client şi doreşte confirmarea în scris a
capacităţii de plată a acestuia. În acest caz, va solicita semnarea de către client a unei trate sau
va primi sub semnătura acestuia un bilet la ordin. În continuare, aceste efecte pot fi decontate
la termen de scadentă înscris în cadrul lor, pot fi scontate imediat la bancă, caz în care banca
devine, la rândul său, proprietatea efectului şi va încasa la scadenţă creanţa de la client, pot fi
valorificate ca titluri de valori la burse de valori sau transferate altei persoane cu drept de
creanţă.12
Discutate din punct de vedere financiar, efectele comerciale pot fi tratate ca
instrumente de mobilizare a datoriilor-creanţelor şi ca instrumente de decontare.
În calitate de instrumente de mobilizare, efectele comerciale reprezintă o modalitate de
transformare a datoriilor, creanţelor în valori negociabile sub forma titlurilor de valoare
disponibile pentru activitatea de trezorerie. Analizate ca instrumente de decontare, efectele
comerciale sunt create conturi atât in clasa conturilor de trezorerie (contul 5112 “Cecuri de
încasat”, 5113 “Efecte de încasat”, 5114 “Efecte remise spre scontare”).
Contul 413 “Efecte de primit” are ca obiect evidenţa drepturilor de creanţă stabilite pe baza
efectelor comerciale (cambia, bilete la ordin, cecuri) acceptate în calitate de beneficiar în
contul drepturilor rezultate din relaţiile cu terţii.
Efecte comerciale acceptate în calitate de beneficiar al acestora şi depuse în portofoliul
de valori organizat la Serviciul Financiar al intreprinderii sunt evidenţiate şi ordonate în
cadrul contului 413 “Efecte de primit” pe termene scadente şi titulari plătitori (tras). La
scadenţă şi înainte, efectele comerciale îşi activează funcţia de instrument de trezorerie şi, ca
urmare, evidenţa lor este preluată, pe acest parcurs, de conturile din clasa 5, “Conturi de
trezorerie”.
Contul 511 “Valori de încasat” este destinat să înregistreze efectele comerciale depuse spre
încasare la scadentă sau remise spre scontare, precum şi cecurile de decontare, cu sau fără
limită de sumă, predate la bancă spre încasare, până în momentul în care contravaloarea lor se
încasează în conturile curente de la bancă.
Acest cont se desfăşoară în conturile sintetice de gradul II astfel:
12
Cristea Horia - “Contabilitatea firmei”, Editura Mirton, Bucureşti, 1993
28
- Contul 5112 “Cecuri de încasat”,
- Contul 5113 “Efecte de încasat”,
- Contul 5114 “Efecte remise spre scontare”.
Vânzare produse finite:

Se efectuează plată prin CEC

413“Efecte de primit = 411“Clienţi”
Se trimite CEC la bancă pentru
încasare
5113 “Efecte de încasat” = 413 “Efecte de primit “
Are loc încasarea CEC

5121 “Conturi la bănci în lei” = 5113 “Efecte de încasat”
Efectele comerciale circulă prin andosări (girări). Aceste operaţii nu vizează decât
beneficiarii succesivi de efecte şi nu clienţii (traşii), cu excepţia cazului când are loc anularea
efectelor.
Pentru trăgător, beneficiarul iniţial andosările determină urmatoarele înregistrări:
a) Andosările la ordinul terţilor. Creanţele asupra clientului sub forma efectelor
comerciale sunt folosite pentru decontarea datoriilor faţă de furnizor din ordinul acestuia.
În contabilitatea andosantului (vechiul beneficiar)
401 “Furnizori” = 413 “Efecte de primit”
În contabilitatea andosantului (noul beneficiar)
413 “Efecte de primit” = 411 “Clienţi”
În situaţia în care există diferenţe mari între mărimea datoriei faţă de furnizor şi a
efectului andosat respectiv, diferenţele între termenele de decontare sunt mari, părţile pot
conveni asupra unei rate a dobânzii.
b) Efectele sunt remise la scontare. Efectele de primit pot fi ţinute în portofoliul de
valori până la scadentă şi apoi depuse la bancă, spre încasare. Dacă intreprinderea are nevoie
de bani înainte de scadentă sau pentru alte considerente, poate decide vânzarea acestora,
operaţie cunoscută în cazul “titlurilor de valoare” şi sub denumirea de scontare.
Se consideră, spre exemplificare, că se decide scontarea cambiei, fiind negociată cu
banca pentru un scont plus comisionul.
Se predă băncii cambia scontată.
% = 413 “Efecte de primit”
5114 “Efecte remise spre scontare”
667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”
Se încasează contravaloarea efectelor remise spre scontare
5121 “Conturi la = 5114 “Efecte remise spre
bănci in lei” scontare”
c) Efecte trase asupra terţilor în beneficiul altor terţi. Este cazul în care intreprinderea
“A” datorează o valoare intreprinderii “B”, iar în acelaşi timp are asupra intreprinderii “C” o
29
creanţă de aceeaşi valoare şi aceeaşi scadenţă. În acest scop, “A” trage o cambia asupra lui
“C”, din ordinul lui “B”, pe care o transmite lui “B”.
În contabilitatea lui “B”:
413 “Efecte de primit” = 411 “Clienţi”
Operaţii privind efectele neplătite:

a) Efectul este prezentat la încasarea de către trăgător.
În contabilitatea trăgătorului se anulează mobilizarea creanţelor. Asupra efectului
refuzat de plată de client (trasul) şi înregistrarea cheltulielilor cu demersurile pentru încasarea
efectului.
413 “Efecte de primit”
5311 “Casa în lei”
b) Efectul este prezentat la încasarea de către un terţ andosit.
În caz de neplată, ultimul beneficiar (andositul) se întoarce împotriva andosantului
pentru a reclama reglementarea încasării efectului, a cărui valoare nominală este mărită cu
cheltuielile de urmărire a încasării.
La scadenţa clientului “Y” (tras) nu plăteşte efectul comercial. Al doilea beneficiar se
întoarce contra andosantului, reclamându-i valoarea efectului şi cheltuielile pentru neplată.
În contabilitatea celui de al doilea beneficiar (“Z”):
411 “Clienţi” (X) = %

413 “Efecte de primit”
5311 “Casa în lei”
În contabilitatea primului beneficiar (“X”):
411 “Clienţi” = 401 “Furnizori” (Z)

Creanţele neîncasate datorită neonorării efectelor comerciale la scadenţă pot fi
reglementate:
- pe cale amiabilă între furnizor şi client, eventual prin crearea unui nou efect
comercial;
- pe calea unei acţiuni judiciare, caz în care creanţa este înregistrată în contul 4118
“Clienţi incerţi” şi se constituie provizioane aferente.
Înregistrarea în contabilitate a încasărilor prin compensaţie
Se foloseste compensarea ca formă de decontare a drepturilor de creanţă.
Emiterea unei facturi de materii prime

% = 411 “Clienţi”
30
Scăderea creanţei
401 “Furnizori” = 411 “Clienţi”
Încasarea prin bancă

5121 “Conturi la bănci în lei” = 411 “Clienţi”
3.3. Valorificarea informaţiilor furnizate de contabilitatea relaţiilor cu furnizorii

şi clienţii
Contabilitatea creanţelor şi datoriilor exercită o mare influenţă asupra calităţii

analizelor financiare, în special a celor legate de gradul de exigibilitate a pasivului extern,
gradul de lichidare a activului circulant (în cazul de faţă al creanţelor) şi, implicit, a gradului
de solvabilitate a intreprinderii.13
Îndicatorii evocaţi mai sus sunt puternic influenţaţi la rândul lor de termenele de plată,
respectiv de încasare. În practica occidentală, acestea sunt în general termene consimţite de
vânzător şi depind:
- de condiţiile specifice acordate în sectorul de activitate al vânzătorului sau pretinse,
în cel al cumpărătorului;
- de produsul vândut, unele predându-se la o încasare imediată, altele la acordarea unui
termen de plată mai lung sau mai scurt, în funcţie de duratele cerute de stocaj;
- de relaţiile personale instituite între vânzător şi comparator: încrederea pe care primul
o are faţă de cel de-al doilea, interesul comercial al cumpărătorului, utilizarea sau nu a
efectelor comerciale etc.
Un ciclu de exploatare începe cu aprovizionarea pentru formarea stocurilor şi se
încheie cu încasarea clienţilor pentru mărfurile vândute sau pentru produsele finite livrate
acestora. Ciclul de exploatare se prezintă astfel ca o succesiune de stocuri în diferite faze ale
exploatării, de mărimi fizice diferite şi de valori crescătoare pe unitate de măsură.
Valoarea unităţii de stoc este crescătoare, pe măsura înaintării în ciclul de exploatare,
la valoarea iniţiala adaugându-se cheltuielile de stocare şi cele de prelucrare sau de circulaţie
a acesteia până la încasarea clienţilor beneficiari.14
Nevoia de finanţare a ciclului de exploatare va creşte odată cu creşterea volumului şi
duratei stocurilor, precum şi cu creşterea volumului şi a duratei creditelor acordate clienţilor.
Nevoia de finanţare va scădea odată cu creşterea volumului şi a duratei datoriilor şi creditelor
primite de la furnizori.
Altfel spus, fragilitatea sau dimpotrivă, stabilirea unei intreprinderi, depinde de trei
factori:
1.stocurile şi intervalul lor de stocare
2.clienţii şi intervalul lor de încasare
3.furnizorii şi intervalul lor de plată
Trecerea intreprinderii de la o stare patrimonială So la o stare patrimonială Si,
normativă sau efectivă, se face prin procese financiare succesive de alocare de fonduri băneşti
în procese productive şi de achitare a obligaţiilor băneşti, pe de o parte, şi de recuperare a lor
continuă în încasarea vânzărilor sau de completare cu resurse împrumutate, pe de altă parte.
13
Epuran Mihai, Cotlet Dumitru, Ienovan Felicia, Pereş Ion - “Contabilitatea financiară în noul sistem
contabil”, Vol. II, Editura de Vest Timişoara, 2000
14
Epuran Mihai, Cotlet Dumitru, Ienovan Felicia, Pereş Ion - “Contabilitatea financiară în noul sistem
contabil”, Vol. II, Editura de Vest Timişoara, 2000
31
Aceste procese de încasare a creanţelor şi de plată a datoriilor exprimă manifestarea
dinamică a echilibrului financiar al intreprinderii. Cel mai sigur echilibru financiar este cel
care se realizează pe seama încasărilor din vânzări proprii. În aceste încasări se regasesc toate
posibilităţile de acoperire a cheltuielilor de fabricaţie, de reînnoire a maşinilor şi utilajelor, de
rambursare a creditelor şi de acoperire a altor nevoi de dezvoltare.
Cifra de afaceri încorporează componenţele valorice necesare pentru acoperirea
tuturor destinaţiilor menţionate, ceea ce conduce spre o nouă stare patrimonială a
intreprinderii. Drept urmare, fiecare element de activ este reînnoit, într-un anumit timp, prin
cifră de afaceri.
Totodată, fiecare datorie este achitată într-un interval de timp specific, prin
componenta valorică corespunzătoare cifrei de afaceri. Aceşti timpi necesari pentru reînnoirea
activelor şi pentru plata datoriilor sunt numiţi durate de rotaţie a capitalurilor pe seama cifrei
de afaceri. Aceste durate se exprimă în zile după formula:
Active (datorii)
_________________ × 360 = Numărul de zile în care cifra de afaceri
Cifra de afaceri (anuala) reînnoieste activele
(sau achită datoriile)
Mărimea creanţelor şi datoriilor din exploatare are influenţă şi asupra necesarului de

fond de rulment. Îndatorirea este pentru orice intreprindere un fenomen normal şi dorit, în
principiu, de cei ce o gestionează. Din derularea ciclului de exploatare, ea este chiar
inevitabilă. Datoriile din exploatare conduc, în fond, la reducerea necesarului de fond de
rulment, iar cele financiare, la finanţarea exerciţiului şi a necesarului de fond de rulment prin
utilizarea efectului de levier. Pentru activitatea financiară a firmei este importantă cunoaşterea
evoluţiei corelaţiei dintre creanţe-obligaţii, întrucat acestea influenţează capacitatea de plată.
Creanţele reprezintă anumite drepturi băneşti realizabile în termene diferite. Formarea
lor este în directă legatură cu rotaţia capitalului, cu momentele pe care le parcurge în procesul
schimbării formei acestuia. Apariţia creanţelor este determinată în principiu de relaţiile care se
formează între firma în calitate de furnizor şi clienţii săi. Postul “clienţi şi conturi asimilate”
este foarte important în analiza financiară, pentru că de el ţine seama atunci când se referă la
gradul de lichiditate. Politica financiară a firmei poate să fie diferită în ceea ce priveşte aceste
elemente de active prin faptul că, pe lângă criteriile de performanţă economică, intreprinderea
trebuie să urmărească şi o anumită stabilitate a relaţiilor cu clienţii, cucerirea de noi pieţe, cât
şi menţinerea pe pieţe deja cucerite.
Analiza creanţelor necesită gruparea lor, cel puţin după trei categorii:
1. După natura lor (creanţe aferente bunurilor vândute; creanţe reprezentând avansuri acordate
furnizorilor; creanţe din diferente de curs valutar; creanţe datorate de clienţii incerti).
Pentru aceste categorii de creanţe se urmăreşte:
- nivelul absolut şi ponderea fiecărei categorii în totalul creanţelor;
- evoluţia în timp;
- dubla medie de încasare a lor.
2. Pe principalii beneficiari, urmărindu-se:
- nivelul creanţelor pe beneficiari şi ponderea lor în totalul creanţelor;
- vechimea creanţelor şi durata de încasare;
- natura relaţiilor cu beneficiarii.
3. În funcţie de vechimea lor, alegând intervalele de timp specifice activităţii de
comercializare a agentului economic.
32
Evoluţia nivelului creanţelor actuale faţă de perioada precedentă este determinată în
principal de:
- modificarea cifrei de afaceri;
- modificarea duratei medii de încasare;
- influenţa unor factori aleatori (diferenţe de curs valutar, reactivarea unor clienţi etc.).
Opusul creanţelor îl reprezintă obligaţiile sau datoriile firmei către furnizori.
Datoriile faţă de furnizori depind de:

- soldul mediu zilnic;
- termenul de exigibilitate, adică numărul de zile de la constituirea obligaţiei până la
plata efectivă a ei.
Modificarea datoriilor faţă de furnizor de la o perioada la alta este ca urmare a creşterii
sau scăderii datoriilor faţă de furnizor prin:
- sporirea sau diminuarea volumului intrărilor;
- modificarea preţului sau tarifelor pentru intrări;
- mărirea sau micşorarea numărului mediu de zile până la plata datoriilor.
Viteza de rotaţie a clienţilor reflectă relaţiile stabile ale intreprinderii cu clienţii şi
indirect poziţia deţinută pe piaţă faţă de concurenţă, iar aceasta se exprimă prin:
Cifra de afaceri
-numărul de rotaţii = ------------------
Clienţi
Clienţi
- durate în zile a unei rotaţii = -------------------- x 360
Cifra de afaceri
Această viteză de rotaţie a creditului client trebuie sa fie mai mică decât viteza de
rotaţie a creditului furnizor, nedepăşind însă 30 de zile.
O posibilitate de control a clienţilor o constituie calculul duratei de încasare a unui
client. Acestea se determină după relaţia ratei cinetice a clienţilor:
Soldul mediu al clientului X

Durata medie de încasare a clientului X = --------------------------------------------x 360
Cifra de afaceri realizată cu clientul X
Cu ajutorul aceestei relaţii se evaluează timpul necesar pentru recuperarea sumelor de

bani aferente facturilor emise şi neîncasate. Este semnificativ pentru intervalele 30-90 şi un an
de zile.
Rezultatul obţinut se compară cu durata generală de încasare a clienţilor, iar depăşirile
peste anumite limite rezonabile trebuie să declanşeze aceleaşi acţiuni operative de corectare a
abaterilor.
În practică se foloseşte cifra de afaceri datorită faptului că bilanţul nu furnizează
informaţiile referitoare la rulajul conturilor respective.
Un alt indicator ce poate fi calculat este rata de plată a debitelor ce indică perioada de
timp necesară plăţii furnizorilor intreprinderii pentru bunurile şi serviicile oferite.
Furnizori + Creditori
33
Rată de plată a debitelor = ------------------------- x 360
Cheltuieli directe
Viteza de rotaţie a furnizorilor reflectă relaţiile stabilite cu furnizorii şi încrederea pe

care o are intreprinderea pentru furnizori.
Se exprimă prin:
Furnizori
Durata în zile a unei rotaţii = -------------------- x 360
Costuri materiale
Durata creditului furnizor trebuie să fie mai mare decât durata creditului client.
Creanţele şi obligaţiile trebuie să fie analizate şi în raport de gradul de vechime.
Intervalele de vechime utilizate sunt diferite. În mod normal, se consideră că aceasta ar
trebui sa fie până la 30 de zile, între 30 şi 90 de zile şi peste 90 de zile.
34
CAPITOLUL 4. STUDIU DE CAZ PRIVIND DECONTAREA CU FURNIZORII ŞI
CLIENŢII LA S.C. AGATTA S.R.L.
4.1. Prezentarea firmei
Societate comercială AGATTA S.R.L., este persoană juridică română, cu capital

integral privat.
Numele complet al societăţii S.C. AGATTA S.R.L.
Sediul social: localitatea Cluj
Punct de lucru: localitatea str. Păltinişului nr. 22,
Număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului: J 24/ 183/ 2004
Codul unic de înregistrare: RO 12356755
Forma juridică de constituire: S.R.L.
Data şi locul începerii activităţii societăţii:
 data: 01/ 01/ 2016
 locul: Cluj , str. Păltinişului nr. 22
4.1.1. Obiectul de activitate
În conformitate cu statutul, Societatea Comercială AGATTA SRL, are ca obiect de

principal de activitate, conform clasificării CAEN – 7500 – Vânzări cu amănuntul, în
magazine de specialitate, al produselor farmaceutice veterinare.
Tabel Nr. 4.1.

Indicatori economici la S.C. AGATTA S.R.L.
Anul Cifra de afaceri
2016 151506
2017 210041
2018 283349
2019 395406
2020 509035
Fig.4.1. Evoluţia cifrei de afaceri (Sursa: Bilanţul contabil al S.C. AGATTA S.R.L.)
35
Cifra de afaceri a firmei S.C. VIO MAR S.R.L., a crescut mult de la un an la altul,
începând din 2016, anul înfiinţării, ajungând în 2020 aproape de patru ori mai mare.
Tabel Nr. 4.2.

Indicatori economici la S.C.AGATTA SRL
Anul Profit net
2016 26213
2017 40013
2018 15349
2019 7331
2020 13461
Fig. 4.2. Evoluţia profitabilităţii

(Sursa: Bilanţul contabil al S.C. AGATTA S.R.L.)
Profitul net al societăţii creşte in 2017 aproape dublu, scade în 2018 mai mult decât
jumatate, la fel şi în 2019, iar în 2020 creşte din nou aproape dublu.
Tabel Nr. 4.3.

Indicatori economici la S.C.AGATTA S.R.L.
Anul 2016 2017 2018 2019 2020
Nr. personal 2 3 4 4 4
36
Fig. 4.3. Evoluţia numărului de personal
(Sursa: Bilanţul contabil al S.C.AGATTA S.R.L.)
Societatea îşi începe activitatea cu doi angajaţi, în anul următor mai angajează o
persoană, în 2018 ajunge la patru angajaţi, continuând aşa până în 2020.
Tabel Nr. 4.4.

Anul CA Nr. personal W2 CA/Nr. personal
2016 151506 2 75753
2017 210041 3 70014
2018 283349 4 70837
2019 395406 4 98852
2020 509035 4 127295
37
Fig. 4.4. Evoluţia productivităţii muncii pe perioada 2016 - 2020
Sursa: Bilanţul contabil al S.C. AGATTA S.R.L.
Productivitatea muncii se menţine aproximativ la fel în primii trei ani, crescând puţin
în 2019 şi foarte mult în 2020.
Tabel Nr. 4.5.

Anul Venituri
2016 151506
2017 210043
2018 285764
2019 406464
2020 509951
Fig. 4.5. Evoluţia veniturilor pe perioada 2016 - 2020

Veniturile firmei cresc treptat în primii cinci ani de activitate.
38
Tabel Nr. 4.6.
Anul Cheltuieli
2016 121934
2017 162396
2018 266797
2019 397719
2020 492040
Fig. 4.6. Evoluţia cheltuielilor pe perioada 2016 - 2020

Şi cheltuielile cresc treptat în primii cinci ani, ajungând în 2020 la 492 040 faţă de
121 934 în 2016.
4.2. Monografie contabilă S.C. AGATTA S.R.L.
S.C. AGATTA S.R.L. are ca obiect principal de activitate vânzări cu amănuntul, în

magazine de specialitate ale produselor farmaceutice veterinare.
În cursul lunii ianuarie 2021 în baza documentelor justificative s-au efectuat
următoarele operaţiuni:
În data de 03.01.2021 în baza monetarului şi a raportului zilnic de la casa de marcat se
încasează de la diverşi clienţi suma de 750ei.
5311 „Casa în lei” = % 750

707,,Venituri din vânzarea mărfurilor'' 604,84
4427 „TVA colectată” 145,16
39
În data de 04.01.2021 se depun în bancă 650 lei.
- depuneri de numerar din casierie în conturile bancare:
581 „Viramente interne” = 5311 „Casa în lei” 650

5121 „Conturi la bănci în lei” = 581 „Viramente interne” 650
În data de 04.01.2021 unitatea achiziţionează mărfuri în valoare de 582,80 lei

conform facturii în care este inclus şi TVA, emiţând delegatului furnizorului un bilet la ordin
cu scadenţă în 20.01.2021.
-înregistrarea facturii:
% = 401 „Furnizori” 582,80

371 „Mărfuri” 470
4426 „TVA deductibilă” 112,8
- înregistrarea emiterii biletului la ordin:
401 „Furnizori” = 403 „Efecte de plată” 582,80
- în 20.01.2021 se primeşte extrasul de cont prin care s-a făcut plata biletului la ordin:
403 „Efecte de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 582,80
În data de 05.01.2021, societatea achiziţionează marfa, pe bază de factură de la un

furnizor în valoare de 334,80 lei, TVA inclus, scadentă fiind în data de 20.01.2021.
- înregistrarea facturii în data de 05.01.2021
% = 401 „Furnizori” 334,80

În 15.01.2021 societatea ridică de la bancă cu o filă cec numerar pentru diverse plăţi
în sumă de 1000 lei.
- ridicarea de numerar de la bancă:
581 „Viramente interne” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1000
- înregistrarea în casă a numerarului:
5311 „Casa în lei” = 581 „Viramente interne” 1000
Societatea efectueaza următoarele plăţi:
40
În data de 16.01.2021 s-a achitat factura de energie electrică către SC ELECTRICA
SA în sumă totală de 122,54 lei inclusiv TVA:
- înregistrarea facturii:
% = 401 „Furnizori” 122.54

605 „Chelt. privind energia şi apa” 98.82
4426 „TVA deductibilă” 23.72
- plata contravalorii facturii către SC ELECTRICA SA prin contul de la bancă:
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 122,54
Achitarea facturii de salubritate către SC DRUSAL SA în valoare de 10,21 lei în care

este inclus şi T.V.A. Prin contract este stipulat că plată se face în numerar în momentul
primirii facturii.
% = 401 „Furnizori” 10,21

628 „ Cheltuieli cu servicii 8.23
executate de terţi”
- achitarea facturii:
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei 10,21
Achitarea facturii telefonice în sumă de 110,48 lei inclusiv TVA către SC VODAFONE
ROMÂNIA SA:
% = 401 „Furnizori” 110,48

626 „Chelt.poştale şi taxa de
telecom.” 89.1
Achitarea facturii de gaz către E.ON GAZ în sumă de 306,77, inclusiv TVA
% = 401 „Furnizori”
306,77
41
604„Chelt.privind materialele 247,40
nestocate”
Achitarea contravalorii chiriei aferente lunii ianuarie:
% = 5311 „Casa în lei” 450

612„Chelt. cu redeventele, locaţiile de gestiune şi chir 362,91
Achiziţionarea unui calculator în valoare de 1200 lei plus TVA.
% = 404 „Furnizori de imobilizări”

1488
214„Mobilier, aparatură birotică” 1200
4426 „TVA deductibilă” 288
404 „Furnizori de imobilizări” = 5311 „Casa în lei” 1488
Achiziţionarea de materiale consumabile în valoare de 250 lei plus TVA:
% = 401 „Furnizori” 310

302 '' Materiale consumabile'' 250
- plata facturii:
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 310
- materialele consumabile se dau în consum:
602 ''Cheltuieli cu materialele consumabile'' = 302 '' Materiale consumabile'' 250
- în data de 20.01.2021 plata facturii se face prin contul de la bancă:
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 334,80
42
În urma încasărilor pe care le-a avut unitatea în data de 25.01.2021, vânzări pe bază
de factură la SC X. SRL în sumă totală de 660 lei inclusiv TVA, unitatea depune numerar în
contul curent de la bancă suma de 1000 lei.
- vânzare către SC X SRL:
4111 „Clienţi” = % 660

707 „Venituri vânz. Mărf.” 534.6
4427 „TVA colectată” 125.4
- încasarea facturii pe bază de chitanţă:
5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienţi” 660
- depunerea numerarului la bancă:

În 29.01.2021 se achiziţionează un fax, pe bază de factură în sumă totală de 400 lei

inclusiv TVA:
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 400

214 „Mobilier, aparatură birotică
etc.” 250
- plata facturii:
În cursul lunii februarie 2021 în baza documentelor justificative s-au efectuat


încasează de la diverşi clienţi suma de 806 lei.
5311 „Casa în lei” = % 806

707,,Venituri din vânzarea mărfurilor'' 650
4427 „TVA colectată” 156
43
În data de 06.02.2021 unitatea achiziţionează mărfuri în valoare de 657.2 lei conform

facturii în care este inclus şi TVA, emiţând delegatului furnizorului un bilet la ordin cu
scadenţa în 25.02.2021.
% = 401 „Furnizori” 657.2

401 „Furnizori” = 403 „Efecte de plată” 657.2
403 „Efecte de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 657.2
În data de 07.02.2021, societatea achiziţionează marfă, pe bază de factură de la un

furnizor în valoare de 173.6 lei, TVA inclus, scadenţa fiind în data de 30.03.2021.
% = 401 „Furnizori” 173.6

- în data de 08.02.2021 plată facturii se face prin contul de la bancă:
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 173.6
În 10.02.2021 societatea ridică de la bancă cu o filă cec numerar pentru diverse plăţi
în sumă de 900 lei.

Societatea efectuează următoarele plăţi:
44
În data de 17.02.2021 s-a achitat factura de energie electrică către SC Electrica SA în
sumă totală de 248 lei inclusiv TVA:
% = 401 „Furnizori” 248

605 „Chelt. privind energia şi apa” 200
4426 TVA deductibilă” 48
- plata contravalorii facturii către SC Electrica SA prin contul de la bancă:
Achitarea facturii de salubritate către SC Drusal SA în valoare de 25.46 lei în care este
inclus şi T.V.A. Prin contract este stipulat ca plata se face în numerar în momentul primirii
facturii.
% = 401 „Furnizori” 25.46

628 „ Cheltuieli cu servicii
executate de terţi” 20.53
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei 25.46
Achitarea facturii telefonice în sumă de 110,48 lei inclusiv TVA către SC Vodafone
România SA:
% = 401 „Furnizori” 86.8

626 „Chelt. poştale şi taxa de
telecom.” 70
-achitarea facturii:
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 86.8
Achitarea facturii de gaz către E.On Gaz. în sumă de 509.126, inclusiv TVA
% = 401 „Furnizori” 509.126

604„Chelt.privind materialele
45
nestocate” 411.5
Achitarea contravalorii chiriei aferente lunii februarie:
% = 5311 „Casa în lei” 450

612„Chelt.cu redevenţele, locaţiile
de gestiune şi chirii 362,91
Achiziţionarea unui laptop în valoare de 1600 lei plus TVA.
% = 404 „Furnizori de imobilizări”1984

Achiziţionarea de materiale consumabile în valoare de 380 lei plus TVA:
% = 401 „Furnizori” 471.2

- plata facturii:
În urma încasărilor pe care le-a avut unitatea în data de 26.02.2021, vânzări pe bază de
factură la SC X. SRL în sumă totală de 660 lei inclusiv TVA, unitatea depune numerar în
- vânzare către SC X SRL:
4111 „Clienţi” = % 660
46
- încasarea facturii pe baza de chitanţă:

5121 „Conturi la bănci în lei”= 581 „Viramente interne” 1000
În 28.02.2021 se achiziţionează o imprimantă , pe bază de factură în sumă de 200 lei

plusTVA:
% = 404 “Furnizori de imobilizări” 248

214 „Mobilier, aparatură birotică 200
etc.”
- plata facturii:
În cursul lunii martie 2021 în baza documentelor justificative s-au efectuat

În data de 01.03.2021, societatea achiziţionează marfă, pe bază de factură de la un

furnizor în valoare de 992.62 lei , TVA inclus ,scadenţa fiind în data de 30.03.2021.
% = 401 „Furnizori” 992.62

371 „Mărfuri” 800.5
În 02.03.2021 societatea ridică de la bancă cu o filă cec numerar pentru diverse plăţi în
sumă de 1250 lei.
47
încasează de la diverşi clienţi suma de 1736lei.
5311 „Casa în lei” = % 1736

707,,Venituri din vânzarea mărfurilor'' 1400
4427 „TVA colectată” 336

În data de 06.03.2021 unitatea achiziţionează mărfuri în valoare de 682 lei conform

facturii în care este inclus şi TVA, emiţând delegatului furnizorului un bilet la ordin cu
scadenţa în 27.03.2021.
% = 401 „Furnizori” 682

401 „Furnizori” = 403 „Efecte de plată” 682
403 „Efecte de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 682
În 30.03.2021 se achiziţionează un xerox, pe bază de factură în sumă totală de 441.44

lei inclusiv TVA:
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 441.44

214 „Mobilier, aparatură birotică 356
etc.”
- plata facturii:
404 „Furnizori de imobilizări” = 5311 „Casa în lei” 441.44
48
Societatea efectuează urmatoarele plăţi:
În data de 21.03.2021 s-a achitat factura de energie electrică către SC ELECTRICA

SA în sumă totală de 148.8 lei inclusiv TVA:
% = 401 „Furnizori” 148.8

605 „Chelt. privind energia şi apa” 120
- plata contravalorii facturii către SC ELECTRICA SA prin contul de la bancă:
Achitarea facturii de salubritate către SC DRUSAL SA în valoare de 12.78lei în care

este inclus şi T.V.A. Prin contract este stipulat că plata se face în numerar în momentul
primirii facturii.
% = 401 „Furnizori” 12.78

628 „ Cheltuieli cu servicii
executate de terţi” 10.3
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei 12.78
Achitarea facturii telefonice în sumă de 110,48 lei inclusiv TVA către SC

VODAFONE ROMÂNIA SA.
% = 401 „Furnizori” 124

626 „Chelt. poştale şi taxa de
telecom.” 100
Achitarea facturii de gaz către E.ON GAZ în suma de 310 inclusiv TVA
49
% = 401 „Furnizori” 310
604„Chelt. privind materialele
nestocate” 250
Achitarea contravalorii chiriei aferente lunii ianuarie:
% = 5311 „Casa în lei” 450

612„Chelt.cu redevenţele, locaţiile 362,91
de gestiune şi chirii
Achiziţionarea unui mobilier în valoare de 918 TVA inclus.
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 918

Achiziţionarea de materiale consumabile în valoare de 372 lei TVA inclus:
% = 401 „Furnizori” 372

- plata facturii:
50
În urma încasărilor pe care le-a avut unitatea în data de 29.03.2021, vânzări pe bază de
factură la SC A. SRL în sumă totală de 660 lei inclusiv TVA, unitatea depune numerar în
- vânzare către SC A SRL:
4111 „Clienţi” = % 660

- încasarea facturii pe bază de chitanţă:


5121 „Conturi la bănci în lei”= 581 „Viramente interne” 1000
- în data de 30.03.2021 plata facturii din.01.03.2021 se face prin contul de la bancă:
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 992.62
51
. CONCLUZII SI PROPUNERI
Structura lucrării cu tema “Contabilitatea relaţiilor de decontare cu furnizorii şi

clienţii”, se face în cinci capitole prezentate succint în continuare :
Capitolul 1 – “Delimitări privind contabilitatea furnizorilor şi clienţilor”.
Capitolul 2 – “Reflectarea în contabilitate a relaţiei cu furnizorii“ tratează distinct
relaţiile cu furnizorii interni şi externi şi în cadrul acestora pe cele două momente ale
procesului de aprovizionare: cel al angajării relaţiilor cu furnizorii şi cel al decontării
obligaţiilor faţă de aceştia. Tot în acest capitol am prezentat reducerile de preţ pe cele trei
categorii şi înregistrarea în contabilitate a reducerilor acordate de furnizori. În ceea ce priveşte
decontarea datoriei sale faţă de furnizorii săi, societatea foloseşte sistemul decontărilor fără
numerar şi mai puţin pe cel al decontării lor cu numerar. Au fost prezentate şi efectele
comerciale dintre care firma nu foloseşte nici unul.
Capitolul 3 – “Reflectarea în contabilitate a relaţiilor cu clienţii“ are aceeaşi structură
ca şi capitolul anterior, dar aici mai apare şi necesitatea constituirii provizioanelor pentru
deprecierea creanţelor-clienti. În relaţiile cu clienţii utilizează numai decontarea fără numerar,
iar dintre efectele comerciale foarte rar C.E.C-ul.
Capitolul 4 – “Studiu de caz la firma S.C. AGATTA S.R.L.”
Valorificarea informaţiilor furnizate de contabilitatea relaţiilor cu partenerii
comerciali, este o analiză asupra activităţii desfăşurate luând în considerare influenţa
creanţelor şi datoriilor, respective a termenelor de plată şi de încasare. Sunt prezentate fazele
ciclului de exploatare şi nevoie de finanţare a ciclului de exploatare precum şi factorii ce
influenţează stabilitatea unei intreprinderi. S-au analizat creanţele, datoriile şi evoluţia
acestora în prezent faţă de perioada precedentă, precum şi controlul clienţilor şi al furnizorilor
prin calculul ratei de recuperare a creanţelor şi a ratei de plată a debitelor.
Capitolul 5 - “Concluzii şi propuneri“ se vrea a fi o sinteză a întregii lucrări,
cuprinzând şi câteva propuneri în ce priveşte activitatea contabilă a firmei.
În scopul asigurării unui management economico-financiar coerent şi eficient,
sistemul informatic folosit de firmă a trecut la o noua versiune a vechiului program. Versiune
care este mai fiabilă, stabilă şi oferă mult mai multe tipuri de rapoarte.
Modulul financiar în care lucrează, oferă atât, posibilitatea introducerii în contabilitate
a facturilor primite de la furnizori, a facturilor către clienţi, casă, bancă, cât şi generarea de
rapoarte cum ar fi :
- raportarea clienţilor neîcasaţi până la o anumită dată;
- raportarea furnizorilor neplătiţi până la o anumită dată;
52
- rapoarte specifice contabilităţii româneşti;
- jurnale de vânzări;
- jurnale de cumpărări.
Pentru viitor firma S.C. AGATTA S.R.L. încearcă să-şi păstreze clienţii, precum şi
atragerea de noi clienţi, oferindu-le standarde de calitate şi mediu de lucru la nivelul celor mai
exigente cerinţe.Activitatea firmei fiind vânzare cu amănuntul, clienţii firmei sunt persoane
fizice.
În ceea ce priveşte relaţiile cu furnizorii, îi va păstra pe cei vechi care au răspuns
cererilor de calitate a produselor şi serviciilor cerute, precum şi încetarea colaborării cu
furnizorii neserioşi din punct de vedere al nerespectării termenelor de livrare şi a calităţii
îndoielnice a produselor.
Societatea colaborează cu furnizori de servicii, cum ar fi: Vodafone România, S.C.
Drusal S.A., E.ON Gaz, Electrica; şi cu furnizori de mărfuri cum ar fi: S.C. Farmavet S.A.,
Romvad Company S.A., S.C. Medpol S.R.L., S.C. Zima Impex S.R.L., S.C. Maravet S.R.L.
(furnizori de hrana pentru animale), Pasiprod – Medical S.R.L., Office Center S.R.L. (furnizor
de medicamente), Vanell S.R.L. şi Trodat S.R.L. (furnizori de accesorii pentru animale).
53
Bibliografie
1. Bâtcă-Dumitru C-G., (2020), Contabilitatea operațiunilor de fuziune, divizare, dizol-

vare și lichidare, Ediția a II-a, revizuită, Editura CECCAR, București
2. Christensen, T., Cottrell, D., Budd, C., (2018), Advanced Financial Accounting, Mc-
Graw-Hill Education
3. Istrate, C., (2016), Contabilitate şi raportări financiare individuale şi consolidate, Ed.
Polirom, Iaşi
4. Malciu, L., (2000), Contabilitate aprofundată, Ed. Economică, Bucureşti
5. Mateș, D., Bunget, O, et al., (2017), Contabilitate aprofundată, Ed. Eurostampa,
Timișoara
6. Matiş, D., (2003), Contabilitatea operaţiunilor speciale, Ed. Intelcredo, Deva
7. Ristea, M., Dumitru, C.G., (2005), Contabilitate aprofundată, Ed. Universitară,
București
8. *** OMFP nr. 897/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea
în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a
societăților,precum și de retragere sau excludere a unor asociați din cadrul societăților
publicat în monitorul oficial al româniei, partea I, Nr. 711 bis/22.IX.2015
9. *** Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial nr.
1.066/17.11.2004, cu modificările și completările ulterioare
10. *** Legea Contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările
ulterioare
11. *** Reglementări contabile conforme cu Directiva Europeană 2013/34/UE, aprobate
prin OMFP nr.1802/2014, cu modificările și completările ulterioare
12. *** OMFP nr. 2844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, cu modificările și completările
ulterioare
13. *** OMFP nr. 1826/2003 privind Contabilitatea de gestiune, cu modificările și
completările ulterioare
54
14. *** Legea 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare
15. *** OMFP nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și
efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii, publicat în Monitorul Oficial nr. 704/20.10.2009.
55

Contabilitatea Operatiunilor Privind Clientii, Furnizorii Sinconturile Asimilate

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Contabilitatea Operatiunilor Privind Clientii, Furnizorii Sinconturile Asimilate

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

UNIVERSITATEA CRESTINĂ ,,DIMITRIE CANTEMIR’’ BUCUREŞTI

Facultatea de ştiinţe economice CLUJ NAPOCA

CAPITOLUL 1. DELIMITĂRI PRIVIND RELAŢIILE CU FURNIZORII ŞI

1.1. Definiţii, forme şi clasificări ale relaţiilor cu furnizorii şi clienţii

În cadrul activităţii economice, se realizează schimburi de valori între entităţile care

1.3. Principiile contabilităţii relaţiilor cu furnizorii şi clienţii

1.4. Sfera relaţiilor de decontare cu furnizorii şi clienţii

În general, în cadrul activităţiilor economice se realizează schimburi de valori. Adică,

2.1. Contabilitatea angajării relaţiilor cu furnizorii interni

Datoriile comerciale create în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii pentru

Achiziţie echipamente de protecţie

Recepţie ambalaje, înregistrare diferenţe de preţ

Înregistrarea facturii pentru curentul electric, apa şi energia termică

Recepţie piese de schimb

Aprovizionare materii prime fără factură

Primirea şi înregistrarea facturii

2.2. Reduceri de preţ acordate de furnizori

În practica de specialitate se întâlnesc adesea situaţii în care furnizorul acordă, la

-Înregistrarea scontului acordat de furnizor şi achitarea obligaţiei faţă de acesta

2.2.1. Reduceri comerciale primite şi acordate

Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează

2.3. Contabilitatea decontării relaţiilor cu furnizorii interni

Stingerea datoriei faţă de furnizori se efectuează prin achitarea contavalorilor

2.3.1. Contabilitatea operaţiilor de decontare cu numerar

Deşi nu au pondere în totalul operaţiilor de decontare cu furnizorii, operaţiile de plăţi

2.3.2. Contabilitatea operaţiilor de decontare fără numerar

Formele şi instrumentele de decontare fără numerar sunt:

Livrările de mărfuri şi prestările de servicii au o frecvenţă mai mare şi sunt de valori

- Înregistrarea pe baza ordinului de plată decontarea obligaţiilor fata de terţi pentru

Contabilitatea decontării prin acceptare la cererea furnizorului

Pentru efectuarea plăţilor la cererea furnizorului, se poate utiliza ca instrument de

Contabilitatea decontării prin compensare

Compensarea ca formă de decontare constă în compensarea reciprocă între doi

2.3.3. Contabilitatea operaţiilor de decontare prin efecte comerciale

În economia de piaţă, alături de folosirea ca instrument de decontare (plată-încasare) a

Caracteristici şi funcţii ale efectelor comerciale

Contabilitatea decontărilor prin compensare

Ambalaje recepţionate cu servicii facturate, diferenţa achitându-se cu ordin de plată

Contabilitatea decontărilor prin efecte speciale

Emiterea unui CEC pentru materialele aprovizionate,

Decontarea CEC-ul emis.

Contabilitatea decontării relaţiilor cu furnizorii prin andosarea efectelor comerciale.

Operaţia de andosare se operează astfel:

Operaţii privind reînnoirea efectelor comerciale

Anularea efectului iniţial la valoarea nominală.

2.4. Contabilitatea relaţiilor cu furnizorii externi

Contabilitatea datoriilor din cumpărări de bunuri şi servicii de la furnizorii externii se

301 “Materii prime” = 401 “Furnizori”

301 “Materii prime” = 446 “Alte impozite, taxe

Diferenţe din creşterea cursului valutar

% = 5124 “Conturi la banci în devize”

TVA se achită cu ordin de plată

4426 “TVA deductibilă” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

665 “Cheltuieli din diferenţe de curs” = 401 “Furnizori”

La începutul anului, cu ocazia redeschiderii conturilor, se anulează înregistrările

401 “Furnizori” = 665 “Cheltuieli din

În contabilitatea firmei se păstrează o imagine reală, în ce priveşte creanţele şi

3.1. Contabilitatea angajării relaţiilor cu clienţii

Scăderea din gestiune a produselor livrate

711 “Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” = 345 “Produse finite”

Furnizorul acorda clientului un scont pentru achitarea înainte de termen

667 “Cheltuieli privind sconturile = 411 “Clienţi”

Vânzare produse finite

Descărcarea gestiunii de produse finite