https://omega-steve.thinkific.

com/courses/take/MAM/lessons/15033464-1-inainte-de-a-incepe

https://motroneaioan.activehosted.com/report/#/campaign

https://www-parentingforbrain-com.translate.goog/attachment-theory/?
_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

As vrea ca în primul rând să te felicit, Ioan, pentru acest curs, consider că vine și va veni în
întâmpinarea părinților in momentele in care au nevoie de sprijin în cunoașterea propriului
copil, în relaționarea cu el și cel mai important în ajutorul pe care noi, părinții, putem să -l
acordam în evoluția acestuia.
Cursul a fost foarte bine structurat, am inteles foarte bine etapele pe care trebuie să le
parcurgă un copil în dobândirea funcționalității limbajului prin joc și joacă și cel mai
important pentru mine, ca părinte al unui copil cu TSA, am reusit sa identific și sa 
conștientizez pas cu pas nevoile lui în joc și joacă, am primit sfaturi prețioase care au
funcționat într-un timp relativ scurt.
Contează foarte mult în primul rând să avem incredere in copiii noștri, să le oferim toată
atenția necesară, să fim partenerii lor, să avem toate informatiile necesare și sfaturi de la
oameni cu experiență ....asa vom obține evoluția copilului, către care toti tindem.
După cum am spus și în cadrul cursului, nu neapărat ca un punct negativ ci mai mult ca o
sugestie ar fi mai multe exemple de activități, din proprie experienta spun acum, o activitate
nouă, chiar dacă ar fi pe aceeasi temă cu una făcută de mai multe ori până acum,  prezintă
mult mai mult interes, captează atenția și concentrarea e mult mai buna!
Multumesc pentru toate informațiile și sfaturile date, mult succes pe mai departe!

10 activități pentru copii cu vârsta de un an.

La această vârstă copilul este într-o continuă explorare a mediului.

Pentru  copil, nu există nici o diferență între joc și învățare.

Jocul la această vârstă îi dezvoltă abilitățile motorii, de gândire, atenție și

interacțiune cu alte persoane.

Am ales 10 activități care pot fi făcute foarte ușor și sprijină dezvoltarea

armonioasă la această vârstă.

1. Jocul cu mingea.

Rostogoliți pe rând mingea de la unul la celălalt , astfel el va fi mai atent și

cooperant.
 2. Învață-l părțile corpului.

Numiți diferite părți ale corpului, arătați-le pe propriul corp, apoi pe al

copilului. Puteți face să arate și pe un ursuleț de pluș sau o păpușă.

3. Cărți.

La această vârstă sunt potrivite cărțile dintr-un carton gros care pot fi
explorate foarte ușor.

4. Jucării.
 
Exemple de jucării: mingi senzoriale, inele de pus pe un cilindru,
puzzle,sticle senzoriale.

5. Sunetele animalelor.

Vă prefaceți cum face vaca, calul, porcul, găina. Aceste onomatopee sunt
foarte importante în dezvoltarea limbajului.

6. Cântați cântecele.

Sunt foarte preferate de copii și sunt un prilej bun de conectare și de

distracție.

7. Găsește obiectul.

Îi denumiți de exemplu minge, mașină și cub, apoi le puneți în diferite locuri

în cameră să le aducă.

8. Încurajați-l să meargă.

Puneți diverse jucării care îi plac și ajutați-l să ajungă la ele.

 9. Denumiți lucrurile.

Spuneți lucrurile care îl înconjoară, copilul învață cuvinte noi auzindu-le de

mai multe ori de la părinți.

10. Lasă-l să devină  independent.

Ajutați copilul să fac singur lucrurile pe care poate să le facă la această

vârstă.

Acestea au fost cele 10 idei de joacă din această săptămână.

Vă doresc spor la joacă.

Care sunt semnele unei tulburări în dezvoltare?

De 6 ani de când lucrez cu copii cu tulburări de dezvoltare am întâlnit mulți

părinți care au amânat vizita la specialist pentru că nu au știut semnele
unui tulburări în dezvoltare.

O să luăm pe rând care sunt principale semne de îngrijorare până la vârsta

de doi ani.

Primul aspect este acela că copilul nu răspunde la nume atunci când este
strigat sau reacționează foarte greu la mediu extern.

Un element fundamental este că nu folosește degetul arătător pentru a

arăta ce dorește sau pentru a indica ceva.

Contactul vizual este absent sau parțial, adică atunci când dorește ceva nu
se uită la dumneavoastră.

Nu înțelege comenzile date de un adult sau nu imită un adult în joc sau în

viața de zi cu zi.

Lipsa apariției limbajului, deși fiecare copil se dezvoltă în ritm propriu dacă
până la 1,5-2 ani nu sunt deloc cuvinte este un semn de îngrijorare.

Interesul pentru joacă este limitat și își concentrează atenția asupra

obiectelor.
El manifestă un interes obsesiv, repetitiv pentru anumite obiecte închizând
sau deschizând uși sau apăsând întrerupătoare și nu explorează sau se
joacă funcțional.

Copilul este restrictiv alimentar și preferă foarte puține alimente și pe unele

chiar dacă le-a mâncat le exclude.

Dacă aveți aceste semne consultați cât mai repede un specialist pentru a
face o evaluare a dezvoltării lui.

Mulți părinți cu care am lucrat au amânat un consult la medicul psihiatru,

apoi la un psiholog clinician.

Timpul în recuperare este foarte important cu cât este mai devreme cu atât
șansele de recuperare sunt mai bune.

Dacă ai întrebări în legătură cu dezvoltarea copilului tău  dă-mi un răspuns

la acest e-mail. 
Ne auzim curând și spor la joacă.

1. Care sunt semnele unei tulburări în dezvoltare?

2. Ce este intervenția timpurie?
3. Ce este ABA și cum îl poate ajuta pe copilul meu?( ghid parinti
speciali).
4. Cum alegem terapeutul ABA?( brosura diagnostic).
5. Ce este învățarea incidentală?
6. 5 jocuri pentru gândirea critică.
7. 5 jocuri pentru creativitate.
8. 10 jocuri pentru copilul de 2 ani.
9. Importanța cererilor în dezvoltarea limbajului.
10. Artterapia în TSA.(ATCA).
11. Cum mă joc cu copilul cu TSA?

Video grup
Cum ne jucam jocuri de societate?
Cum alegem jucarii la costuri reduse?
Video legume și fructe doua parti.
 Ce este atenția?

Cât timp își poate concentra copilul atenția în funcție de vârstă?

 La un an și jumătate copilul își poate concentra atenția pe o perioadă de

aproximativ 1-2 minute.

  La doi ani copilul poate să realizeze o activitate timp de 2-3 minute.

 La vârsta de trei ani el se poate concentra între 3-8 minute, iar la trei ani și
jumătate el poate să stea și 15 minute într-o activitate preferată.

 La patru ani el poate să stea aproximativ 15 minute fără să fie distras de alte
lucruri.

 La 5 ani el se poate concentra între 15-20 de minute într-o sarcină.

6 pași să te asculte.

Astăzi o să discutăm de 6 pași care să vă ajute îl al sprijini pe copil să fie mai atent
în sarcinile de joacă și să colaboreze cu voi.

O să luăm acum pe rând fiecare pas și să îl detaliem și cu exemple concrete:

1. Începeți prin a vă asocia cu copilul, adică implicați-vă în activități amuzante și

recompensatoare în care el își dorește să participați. La început nu îi cereți
nimic, scopul dumneavoastră este să îl faceți să râdă și să îi placă să  petreacă
timp cu dumneavoastră.

  Începeți cu un joc amuzant de exemplu cucu-bau, avionul, prinselea, suflat de

baloane, sau ceva ce lui îi place foarte mult. De exemplu daca e pasionat de mașini
puteți face o cursă cu mașini sau să le scufundați într-un vas cu apă.

2. Începeți să integrați în joacă mici cereri, alegeți lucruri pe care copilul poate
să le facă fără să stea pe gânduri. Nu uități să recompensați răspunsurile cu
bine, mă bucur că ești atent, ai răspuns super.
 Dacă rămânem la exemplul cu mașinile, puteți să întrebați  cum face mașina, ce
culoare are, dacă este mică sau mare, lucruri care știți că sunt învățate.

3. Acum puteți să faceți o sarcină mai complexă, și nu uitați să variați

instrucțiunile dificile cu cele ușoare.

Aici de exemplu puteți introduce un puzzle care conține mai multe piese, un puzzle
cu mașini să rămânem tot în exemplu de mai sus. Alegeți o activitate în funcție de
nivelul copilului.

4. Începeți să reduceți gradul de dificultate al unor sarcini mai complicate

înainte ca copilul să se plictisească sau să obosească.

În această etapă puteți pune întrebări mai simple sau să scădeți nivelul de
dificultate. E important să fiți atenți la copil și să îl observați înainte să vrea să iasă
din joc.

5. Încheiați de fiecare dată activitatea tot printr-un moment de joacă, așa cum
este explicat la pasul 1.

Dacă încheiați tot cu un moment amuzant el o să își mai dorească să vă jucați, să

terminați joacă printr-un moment amuzant.

6. Încercați să fiți dumneavoastră cel care părăsește activitatea în tip ce copilul

încă se bucură de ea, lăsați-l mereu pe copil cu dorința de a continua.

Este important să folosiți acești pași ca jocul să nu devină o corvoadă și copilul să

își dorească să se joace și să petreacă timp cu voi.

10 jocuri  pentru stimularea atenției. 

1. Joc de tip puzzle.

2. Jocuri de sortare.
3. Joc de mișcare.
4. Jocuri senzoriale.
5. Jocuri de asociere vizuală: potrivit după model, potrivire imagine la obiect,
potrivire obiecte identice.
6. Jocuri motricitate fină.
7. Jocuri de construcție
8. Trasat.
9. Jocuri de construcție
10.Jocuri de tip memory.
Principiul Bunicuței.

Vizual cu principiul lui Premack 

Principiul Premack este o teorie a întăririi care afirmă că un comportament

mai puțin dorit poate fi întărit prin posibilitatea de a se angaja într-un
comportament mai dorit. Teoria este numită după inițiatorul ei, psihologul
David Premack.

Takeaways cheie: principiul Premack

 Principiul Premack afirmă că un comportament cu probabilitate mai

mare va întări un comportament mai puțin probabil.

 Creat de psihologul David Premack, principiul a devenit un semn

distinctiv al analizei comportamentale aplicate și al modificării

comportamentului.

 Principiul Premack a primit sprijin empiric și este frecvent aplicat în

creșterea copiilor și în antrenamentul câinilor. Este, de asemenea,

cunoscut sub numele de teoria relativității de întărire sau regula

bunicii.

Paște Fericit

Mai avem câteva ore până la Învierea lui Iisus Hristos, o sărbătoare cu o

semnificație aparte pentru fiecare creștin.

În ultimul an am trăit cu toții momente de incertitudine, de nesiguranță,

viața socială a suferit multe modificări.

Una din marile dificultăți ale acestei perioade a fost restrângerea vieții

sociale și mai cu seamă a conectării.

Nu am crezut că văd atât de mulți copii care să își dorească la școală

pentru că le lipsește atât de mult interacțiunea cu ceilalți.

Pentru mine a fost de la începutul anului o perioadă extrem de încărcată cu

pregătirea cursului și a fost o provocare relaxarea și conectarea cu 

persoanele dragi.

Eu acum sunt acasă la Poplaca cu familia și mi-am propus că această

sărbătoare să fie una dedicată relaxării și conectării cu cei dragi.

Vă doresc ca în această perioadă să fie dedicată timpului în familie și a

lucrurilor care vă încarcă.

O sărbătoare minunată cu jocuri și activități care să apropie și să

consolideze familia, sunt gândurile mele pe care vreau să vi le transmit.

Sărbători binecuvântate și spor la joacă.

Activități cu culori
1. Experiment skittles
2. Orez colorat
3. Pictat cu fructe
4. Sortare
5. Copac de toamnă
6. Bile senzoriale
7. Ghiața colorată
8. Prins cleme
9. Potriveste după model.
10.Plastilină( melci colorati)
De ce este importată cererea în dezvoltarea limbajului?
Învață-l să ceară ce dorește, astfel îi dezvolți limbajul.

Astăzi vreau să vorbim despre o unealtă foarte  eficientă în dezvoltarea limbajului

unui copil.

Cererea este o componentă a limbajului descrisă de Skinner și contribuie extrem de

mult în comunicarea de zi cu zi.

Un copil face o cerere atunci când este motivat de un obiect, de o activitate sau de
o informație pe care acesta și-o dorește.

3 pași pentru a face o cere:

 Copilul este motivat.
 Copilul spune sau arată ceea ce vrea.
 Obiectul sau activitatea respectivă este oferită.

Exemple:
 Copilul spune balon și primește balon.
 Copilul spune vreau apă și primește apă.
 Copilul spun vreau în parc și mergeți în parc.

Cererea poate fi inclusă în limbajul de zi cu zi, de exemplu el își dorește să se dea

în legăn, spune leagăn sau uța sau vreau în legăn aici depinde de cât de dezvoltat
este limbajul.

Dumneavoastră ca părinte puteți să încurajați cererile și atunci când își dorește

ceva el să ceară și îi dați un model pentru asta.
De ce sunt importante cererile în comunicare?

 Cererile sunt primul tip de comportament verbal dobândit de copiii tipici. 

 Cererile permit cuiva să primească ceea ce își dorește.

 
 Cererile permit cuiva să scape de ceva aversiv, nedorit. 

 Cererile sunt singurul comportament verbal de pe urma căruia cel care cere
beneficiază direct. 
  Trainingul de cereri poate descrește comportamentele negative care au
legatura cu dorința de a obține ceva. 

 Cererile pot fi folosite ca recompense în terapie sau acasă. 

 Cererile sunt esențiale pentru interacțiunea socială.

 Cererile permit vorbitorului sa obțină informații noi și noi forme de

comportament verbal.

 Neglijarea cererilor poate produce consecințe negative asupra dezvoltării

limbajului.
 
 Neglijarea cererilor poate rezulta în consecințe negative asupra dezvoltării
emoționale. 

Am văzut asta în terapie de-a lungul timpului și implementată acasă de părinți

cererea poate să dea rezultate foarte bune în dezvoltarea limbajului unui copil.

Dacă copilul nu are limbaj este important să arate ce își dorește și să se uite la ceea
ce își dorește.

La copil neurotipic adică fără o tulburare este  important să integrați asta în

limbajul de zi cu zi, asta va crește mult numărul de cuvinte pe care le spune sau
poate lega mai multe cuvinte.

Iar pentru copilul cu TSA sau întârziere în dezvoltare puteți face o listă cu ce cereri
vreți să dobândească copilul și să le repetați până învață.

Dacă copilul poate să spună apa, papa și cub creați cât mai multe ocazii ca el să
poată să spună asta.
Dacă vrei să petreci timp de calitate și  să-i dezvolți limbajul și atenția intră pe
https://www.motroneaioan.ro/  și abonează-te, apoi vei primi 4 lecții gratuite
despre cum să te conectezi cu copilul tău prin joc.

3 modalități simple de a stimula limbajul unui copil

Are deja trei ani și spune puține cuvinte, nu știu cum să îl ajut să vorbească mai
mult?

Este o întrebare care o primesc foarte des fie pe mail, fie la cabinet.

Astăzi vremurile s-au schimbat, copiii nu mai trăiesc așa mult în comunitate în care
sunt prezenți buncii, alți membri ai familiei sau vecini. Copilul până intrarea în
grădiniță interacționa cu mai mulți oameni.

 Comunitatea îl ajuta pe copil în dezvoltarea limbajului pentru că un copil  își

dezvoltă limbajul prin imitație adică auzind de la alți oameni sau copii.

O altă amenințare în dezvoltarea limbajului o reprezintă telefonul și televizorul,

mai ales dacă copilul are acces foarte mult până la vârsta de trei ani pentru că
ecranele suprastimulează și nu îl ajută pe copil să aibă cuvinte noi.

Soluția este de a petrece timp cu copilul și de a realiza activități noi, acest

lucru favorizează mult apariția limbajului.

Acum vreau să vă prezint trei activități practice pentru stimularea limbajului.

1. Obiectele reale

Încă de la vârsta de un an îi putem prezenta copilului diferite obiecte care să îl

ajute să își dezvolte limbajul.

La început este bine să îi prezentăm obiecte reale de exemplu îi putem denumi

obiecte precum minge, cană, cub,casă.

Este bine să îi denumim obiectul fară alte clasificări de formă, mărime sau culoare.

De exemplu avem un coș cu fructe și îi spunem banană, măr, strugure, portocală.

La început să nu depășească 4-5 obiecte pentru o categorie.

Putem să organizăm coșuri cu categorii și să îi prezentăm pe rând, de exemplu un
coș cu 5 obiecte și un coș cu 5 fructe.

2. Miniaturile

Miniaturile sunt obiectele care imită realitatea, adică nu putem aduce un elefant
acasă dar putem aduce unul de plastic.

Putem realiza la fel un coș cu animale domestice, un coș cu animale sălbatice sau
un coș cu mijloace de transport.

La fel ca și la obiectele reale ele să nu depășească la început 5 obiecte pe categorie

și prezentăm doar obiectul fără alte denumiri.

3. Cardurile

Cardurile  sau cartonașele sunt o bună modalitate de îmbogățire și dezvoltare a

limbajului.

Cardurile  conțin doar imagini care să îl ajute pe copil să se concentreze pe ideea

de clasificare.

Ele sunt potrivite începând cu vârsta de 2 ani și să conțină categorii care să îl ajute
în dezvoltrea limbajului.

Principalele categorii la început sunt: animale, fructe, legume, culori, forme

geometrice, vehicule, acțiuni.

După învățarea noțiunilor de bază puteți trece la meserii, noțiuni opuse, utilitatea
obiectelor.

Scopul coșurilor cu obiecte este de a-l sprijini pe copil să învețe fiecare obiect din
coș. Este important ca noi să denumim obiectul în timp ce el este uită la noi și apoi
să lăsăm să îl exploreze, să îl atingă.

Un alt joc care poate fi făcut este să asocieze imaginea la obiect. Punem 3 obiecte
de exemplu cal, vacă, porc apoi dăm pe rând câte un cartonaș să potrivească la
obiectul care se potrivește cu imaginea.
 Dacă vrei să petreci timp de calitate și să creezi o legătură de încredere cu copilul
intră pe  https://www.motroneaioan.ro/  și abonează-te, apoi vei primi 4 lecții
gratuite despre cum să te conectezi cu copilul tău prin joc.

Ne auzim curând și spor la joacă.

Copilul țipă, lovește și te simți neputincioasă.

Crizele de furie sunt des întâlnite la cei mici , dar și la adulți. Gestionarea emoțiilor
dificile este un proces care se învață în timp și putem să-l sprijinim pe copil să facă
asta.

Astăzi vreau să discutăm despre cum poți vorbi copilului tău despre furie și câteva
strategii de gestionare a furiei.

În primul rând copilul e bine să știe că furia este o emoție la fel cum este tristețea,
bucuria, entuziasmul, frica.

Copilul are nevoie de limite pentru a crește sănătos din punct de vedere emoțional
și în cazul furiei este bine să stabilim următoarele limite:

·        Când suntem nervoși nu distrugem lucrurile.

·         Nu ne rănim pe noi sau pe cei din jurul nostru.

Apoi îi prezentăm în ce situații ne putem simții furioși:

·        Când un coleg spune ceva neplăcut despre el.

·        Când dă împrumut o jucărie și celălalt copil o strică.

·        Când un adult nu face lucrurile atunci când doreste el sau cum dorește el, de
exemplu nu îi cumpără o jucărie chiar în momentul în care o dorește.

·        Când un alt copil vorbește urât sau lovește.

 Atunci când suntem furioși simțim asta în corpul nostru și îi prezentăm copilului
asta:

·        Corpul transpiră.

·        Încleștăm dinții.

·        Strângem pumnii.

·        Senzația că explodez.

·        Tremur.

 Ultimul pas este să îi prezentăm strategii care să îl ajute să-și gestioneze furia și
ele pot fi așa:

·        Să solicite o pauză pentru a se calma.

·        Să tragă adânc aer în piept și să-l dea afară încet.

·        Să strângă la piept animăluțul de pluș preferat.

·        Să deseneze furia.

·        Să iasă la o plimbare.

·        Să  vorbească cu un prieten.

·        Să numere până la 10.

·         Să facă câteva exerciții fizice.

Aceste modalități de gestionare a furiei trebuie să fie prezentate atunci când copilul
este calm și că poate să le utilizeze atunci când are nevoie.

Vă salut și spor la joacă.

Ce este inteligența emoțională?

Inteligența emoțională reprezintă capacitatea de a evalua și controla propriile

emoții. Abordez acest subiect prin mai multe materiale deoarece este principala
problemă cu care se confruntă copiii care ajung la cabinet.
 Atunci când un copil nu își gestionează emoțiile apar probleme în sfera
comportamentală la școală, grădință sau în sfera familiei. Cercetările au arătat că
nu este suficient să dezvoltăm partea cognitivă și pentru a crește un copil cu o
dezvoltare armonioasă este necesar să îl susținem să își identifice și să își
gestioneze emoțiile.

O serie de cercetări spun că pricipalul predictor care asigură adapatarea în viața de

adult, nu sunt rezultatele școlare ci abilitatea de a gestiona emoțiile și relațiile din
jur.  Nu încurajez ignorarea părții academice ci doar focusul să fie și pe dezvoltarea
emoțională.

Este important să sprjinim dezvoltarea emoțională a preșcolarului deoarece aceasta

este un predictor pentru modul în care se va gestiona mai târziu, în fața unor
conflicte, examene, sau cum își va gestiona relațiile din sfera socială sau a familiei.

Vârsta preșcolară constituie o perioadă în care se produc schimbări în viața

afectivă a copilului. Emoțiile și sentimentele îl însoțesc pe preșcolar în toate
manifestarile lui fie că e vorba de sarcini primite de la adulți sau joacă.

Părinții și educatorii prin activitățile care le desfășoară pot sprijini și oferii copiilor
oportunități care să îi ajute să își dezvolte emoțiile într-un mod adecvat.Pentru a
favoriza o bună adaptare socială copiii trebuie să învețe să recunoască ce simt
pentru a putea vorbi despre emoțiile lor și să identifice asta și la cei din jurul lor.

Dezvoltarea emoțională este esențială în evoluția unui copil de accea părinții și

educatorii trebuie să sprijine aceste segment de educație care este ignorat în
detrimentul achizițiilor academice.

3 jocuri pentru dezvoltarea emoțională:

1.     Ce aș fi dacă aș fi?

Materiale: nu este necesar

Obiective: creșterea stimei de sine, dezvoltă imaginația și creativitatea.

Acest joc ne ajută să înțelegem imaginea copilului despre sine și despre membrii
familiei din care face parte.

Desfașurare:

Ø Dacă ai fi o floare, ce floare ai fi?

Ø Dacă ai fi un animal, ce animal ai fi?

Ø Dacă ai fi o pasăre, ce pasăre ai fi?

Ø Dacă ai fi o culoare, ce culoare ai fi?

Ø Dacă ai fi un instrument muzical, ce instrument ai fi?

La fiecare din aceste întrebări puteți adăuga și cum se simte floarea, ce culoare are,
ce face floare pentru a dezvolta și mai mult jocul.

Apoi puteți la fiecare întrebare să adăugați câte un membru al familei:

Ø Dar mama ce culoare ar fi?, Dar tata?, Dar sora sau fratele?

2.     Mimez emoția

Materiale: cartonașe cu emoții

Obiectiv: identificarea emoțiilor

Desfășurare:

 Amestecați  cartonașele și le puneți într-un bol. Extrageți pe rând câte un cartonaș

și fiecare pe rând mimează emoția respectivă. Scopul acestui joc este de al ajuta pe
copil să își identifice emoțiile fiind primul pas în gestionarea lor.

3.     Masca

Materiale : foi, creioane, carioci, acuarele

Obiective: identificarea emoțiilor, stimularea creativității.

Desfășurare:

Desenăm o mască care poate fi un animal care să aibă diferite emoții în funcție de
ce alege copilul, el poate fi furios, plictisit, trist, bucuros. Această mască poate  să
fie colorată sau pictată. Când este gata putem discuta cu copilul de ce crede că este
bucuros sau ce emoție a ales,  asta îl ajută pe copil să identifice mai ușor emoțiile și
să discute despre ele.

Te rog trimite-mi un răspuns la acest mail spunând care este principala

dificultatea a copilului tău în a-și gestiona emoțiile.
 Salut

Spor la joacă și ne auzim curând.

6 activități cu animale domestice

Am ales astăzi să vă prezint câteva activități care se pot face foarte ușor acasă
pentru a dezvolta limbajul și a învăța animalele.

Animale fac parte din vocabularul de bază și mai ales unii copii le preferă foarte
mult și își doresc să facă jocuri cu ele.

1. Cartonașe cu animale

Cartonașele sunt un mod de a învăța lucruri noi foarte atractiv și ele pot fie scoase
la imprimantă sau cumpărate de la librărie.

Alegeți 9 cartonașe cu animale și le prezentați pe rând fără alte clasificări.

Arătați câte un cartonaș pe rând și spuneți calul, apoi alt cartonaș până le terminați,
în funcție și de atenția copilului alegeți numărul de cartonașe ca el să rămână atent.

După puteți să le puneți în seturi de câte trei și să le arate, arată calu, care este
vaca, în acest mod el reușește să le identifice foarte ușor.

2. Potrivire imagine la obiect

Pentru această activitate aveți nevoie de cartonașe și de animale de plastic.

Puneți trei cartonașe jos, apoi dați câte un animal de plastic pentru a le potrivi.
Lucrați în seturi de câte trei pentru că este mai ușor de înțeles pentru copil.

3. Sunete de animale

Acest joc este foarte potrivit începând cu vârsta de un an când apar primele
onomatopee.

Aici fie pe animale de plastic,pe cărți sau pe cartonașe îi prezentăm copilului, vaca
face muu, pisica face miau, astfel copilul are posibilitatea să repete.

Faceți acest lucru de mai multe ori până când apar primele sunete.
4. Joc senzorial

Pentru acest joc aveți nevoie de o cutie de boabe de grâu sau de porumb, mălai sau
ce aveți prin casă.

Îl legați la ochi sau îl puneți să închidă ochii și ascundeți animalele în grâu. Atunci
când el le găsește poate să le numească cal, vacă și dacă are un limbaj mai
dezvoltat el poate să spună am găsit vaca, am găsit calul.

5. Animale din plastilină

Plastilina este foarte îndrăgită de copii și stimulează foarte bine simțurile și

dezvoltă motricitatea fină.

Aveți  nevoie de câteva bucăți de plastilină și modelați un cal, o pisică. Prima dată
modelați voi apoi să repete după voi.

6. Jocul de-a ferma

Jocul simbolic dezvoltă creativitatea, imaginația și mai ales limbajul. Pentru

această activitate aveți nevoie de animale de plastic, cuburi și o trusă de veterinar.

Construiți o fermă din cuburi în care puteți să exersați sunetele animalelor,  să

spuneți vaca face muu și vaca mânâncă iarbă. Un animal se poate îmbolnăvi și vine
veterinarul să o consulte.

Acesta  este un joc excelent pentru a dezvolta limbajul pentru că copilul poate
vorbi în propoziții într-un mod distractiv și ușor.

Spor la joacă

6 pași pentru a obține cooperarea în timpul de joacă

În răspunsurile  primite am citit adesea că una dintre dificultăți  cu care se

confruntă  părinții este  accea de a menține copilului interesul pentru joacă și  de a
fi mai cooperant.

Astăzi o să discutăm de 6 pași care să vă ajute îl al sprijini pe copil să fie mai atent
în sarcinile de joacă și să colaboreze cu voi.

O să luăm acum pe rând fiecare pas și să îl detaliem și cu exemple concrete:

1. Începeți prin a vă asocia cu copilul, adică implicați-vă în activități amuzante și

recompensatoare în care el își dorește să participați. La început nu îi cereți
 nimic, scopul dumneavoastră este să îl faceți să râdă și să îi placă să  petreacă
timp cu dumneavoastră.

  Începeți cu un joc amuzant de exemplu cucu-bau, avionul, prinselea, suflat de

baloane, sau ceva ce lui îi place foarte mult. De exemplu daca e pasionat de mașini
puteți face o cursă cu mașini sau să le scufundați într-un vas cu apă.

2. Începeți să integrați în joacă mici cereri, alegeți lucruri pe care copilul poate
să le facă fără să stea pe gânduri. Nu uități să recompensați răspunsurile cu
bine, mă bucur că ești atent, ai răspuns super.

Dacă rămânem la exemplul cu mașinile, puteți să întrebați  cum face mașina, ce

culoare are, dacă este mică sau mare, lucruri care știți că sunt învățate.

3. Acum puteți să faceți o sarcină mai complexă, și nu uitați să variați

instrucțiunile dificile cu cele ușoare.

Aici de exemplu puteți introduce un puzzle care conține mai multe piese, un puzzle
cu mașini să rămânem tot în exemplu de mai sus. Alegeți o activitate în funcție de
nivelul copilului.

4. Începeți să reduceți gradul de dificultate al unor sarcini mai complicate

înainte ca copilul să se plictisească sau să obosească.

În această etapă puteți pune întrebări mai simple sau să scădeți nivelul de
dificultate. E important să fiți atenți la copil și să îl observați înainte să vrea să iasă
din joc.

5. Încheiați de fiecare dată activitatea tot printr-un moment de joacă, așa cum
este explicat la pasul 1.

Dacă încheiați tot cu un moment amuzant el o să își mai dorească să vă jucați, să

terminați joacă printr-un moment amuzant.

6. Încercați să fiți dumneavoastră cel care părăsește activitatea în tip ce copilul

încă se bucură de ea, lăsați-l mereu pe copil cu dorința de a continua.

Este important să folosiți acești pași ca jocul să nu devină o corvoadă și copilul să

își dorească să se joace și să petreacă timp cu voi.

Spor la joacă.

 
 

Ce faci când îți e greu să te joci cu copilul?

Îmi aduc aminte de mine că a fost dificil la început să stau pe covor și să intru în
jocul copilului, eram rigid și nu știam ce să fac să mă conectez cu copilul.

Mulți părinți cu care am lucrat de-a lungul timpului s-au confruntat cu această
dificultate.

Astăzi vă propun un exercițiu care să vă aducă mai aproape de copilăria voastră

pentru că de aici apare dificultatea că suntem deconectați de copilăria noastră de
copilul din noi.

Exercițiul de azi îi aparține Alhetei Solther care este specializată în dezvoltarea

copiilor și promovează jocul atașamentului alături de copil.

Ea propune câteva întrebări de a analiza copilăria și de a ne conecta cu propria

copilărie:

1.     Care era jucăria ta preferată când erai copil?Ce îți plăcea să faci cu ea? Și
cu cine?

2.     Există vreo jucărie anume pe care ți-ai dorit-o, dar nu ai primit-o

niciodată? Ce era? Unde ai văzut-o?

3.     Care era jocul tău preferat când erai copil? Cu cine jucai acest joc? Cum
te făcea să te simți?

4.     Amintește-ți un moment când mama sau tatăl s-a jucat cu tine. Ce joc
era? Cum te-ai simțit atunci? A fost plăcut sau neplăcut? Ți-ai fi dorit să
se fi jucat mai mult cu tine?
 5.     Ce amintiri asociezi cu ideea de competiție? Cum te simțeai când câștigai
sau pierdeai un joc?

6.     Te-a criticat cineva vreodată pentru modul în care te jucai sau pentru
jucăriile cu care alegeai să te joci?

Dacă sunt obstacole aceste momente de introspecție ne ajută să ne dăm seama de

copilăria noastră și cum să ne conectăm cu propriul copil.

De multe ori dificultatea de a ne juca cu propriul copil vine din faptul că a fost prea
multă durere în copilăria noastră.

Vă  las în această săptămână cu aceste exercițiu care să vă aducă mai aproape de a
vă putea conecta cu copilul.

Spor la joacă.

5 activități de stimulare senzorială

Jocul senzorial îi oferă copilului nenumărate oportunități de învățare și explorare.

În funcție de simțurile care îl activează jocurile senzoriale pot fi:tactile, vizuale,
auditive, gustative sau olfactive.

Stimularea senzorială este ideală pentru învățare și explorare în copilăria mică.

Prin aceste activități copilul reușește să stea în contact cu cele cinci simțuri și să
învețe lucruri noi. Percepția senzorială ne însoțește pe tot parcursul vieții și trebuie
consolidată în primii ani ai copilăriei.

Am luat din nou  contact cu acest tip de joacă în urmă cu 5 ani când am început să
lucrez cu copii cu tulburări din spectru autist.Atunci am descoperit din nou
plastilina, mâzgă, culori, spumă, deși la început am fost timid acum le descopăr
valuarea și semnificația pe care o au în procesul de învățare.

În perioada 0-3 ani copilul simte la nivel incoștinet senzațiile, după între 3-6 ani
este un drum al devenirii conștiente. Stimularea și dezvoltarea senzorială au un rol
esențial în primi ani de viață ai copilăriei în ceea ce privește dezvoltarea fizică și
intelectuală.

Azi în cabinet folosesc zilnic stimularea senzorială fie că e vorba de de

psihoterapie sau terapie de recuperare pentru beneficiile minunate pe care aceste
activități le au. Au beneficii pentru că consolidează sinele adică perecepția
copilului despre el și este o modalitate excelentă de învățare și conectare.
 10 MODURI PRIN CARE SĂ ÎȚI AJUȚI COPILUL SĂ
ÎȘI CONTROLEZE FURIA
Autor: Dr. Laura Markham, fondator AhaParenting.com

Asemenea adulților, toți copii pot să devină nervoși. Când ne simțim amenințați reacționăm prin luptă, fugă
sau blocaj (”îngheț”). Furia este răspunsul de „luptă” a corpului.
Oamenii nu devin însă nervoși doar ca reacție la stimuli din exterior. Stările interne pot de asemenea să ne
determine starea de nervozitate. Astfel, atunci când frica noastră, rănile sufletești, dezamăgirea, durerea sau
supărarea sunt prea dificil de gestionat, avem tendința să atacăm pentru a ne îndepărta de suferință. Ne
mobilizăm împotriva amenințării percepute (chiar dacă vorbim de propriile supărări) prin atac.
Acest aspect este valabil și pentru copiii noștri. În plus, deoarece copiii nu au un lob frontal atât de bine
dezvoltat precum adulții (care i-ar ajuta să își controleze mai bine comportamentul), sunt cu atât mai
predispuși să izbucnească atunci când sunt furioși.
Uneori atacul are sens, însă acest lucru se întâmplă doar în prezența unei amenințări reale. Aceasta este însă
rară. De cele mai multe ori, atunci când copiii se enervează, doresc să își atace fratele mai mic pentru că le-a
distrus jucăria preferată, părinții care îi disciplinează „pe nedrept”, profesorul care îi face de râs sau
agresorul de la locul de joacă care îi sperie.
În situația în care copiii trăiesc într-o casă în care furia este gestionată într-un mod sănătos, ei învață să îi
facă față într-un mod constructiv. Aceasta înseamnă:

 Controlarea impulsurilor negative

Atunci când sunt la grădiniță, copiii ar trebui să poată să tolereze nivelul ridicat de adrenalină și alte
„substanțe legate de luptă” fără să acționeze sub influența lor lovindu-și un partener de joacă. Dacă noi
acceptăm furia copilului nostru și rămânem calmi, răspunsul biologic devine unul adecvat, iar aceștia își
însușesc calitățile emoționale – să se calmeze fără a se răni, fără a-i răni pe ceilalți sau a strica lucruri

 Conștientizarea sentimentelor mai amenințătoare sub starea de furie

Din momentul în care copilul își permite și i se permite să trăiască sentimentul tristețe pentru jucăria stricată,
durerea lui că mama a fost nedreaptă, rușinea că nu a știut răspunsul la clasă sau teama că a fost amenințat
de colegul lui, poate să treacă mai departe. Aceste sentimente încep să se vindece. Și, aproape prin magie, din
moment ce nu mai are nevoie de furie pentru a se apăra de aceste sentimente, furia lui se evaporează.
Prin contrast, dacă nu ne ajutăm copiii să se simtă în siguranță astfel încât să accepte aceste emoții, ei vor
continua să își piardă controlul, deoarece nu au altă cale de a face față la ceea ce îi supără.

 Rezolvarea problemelor într-un mod constructiv

Scopul nostru este acela de a ajuta copilul să își folosească furia ca un impuls de a schimba lucrurile în așa fel
încât situația să nu se repete. Aceasta ar putea însemna să își mute jucăriile de la locurile accesibile pentru
frate sau să ceară ajutorul părintelui pentru a face față agresorului. Ar mai putea include conștientizarea
propriei contribuții la problemă, astfel încât să facă o treabă mai bună urmărind indicațiile părinților sau să
vină la clasă mai bine pregătit.
Cu ajutorul tău, copilul va învăța să se calmeze chiar dacă este nervos, astfel încât să își poată exprima
nevoile și dorințele fără să atace cealaltă persoană fizic sau verbal. El va învăța să privească și din perspectiva
celeilalte persoane și să caute soluții la problemă, mai mult decât să-și asume că are dreptate și cealată
persoană greșește.
Evident, este nevoie de ani de ghidare din partea părinților pentru a putea învăța copiii aceste calități. Dacă
părinții sunt capabili să își ajute copiii să se simtă în siguranță atunci când își exprimă furia sau își
explorează sentimentele, copiii devin capabili să treacă de la furie la moduri constructive de rezolvare a
problemelor în timpul școlarității.
Cum pot părinții să își ajute copiii să își gestioneze furia?
1. Începe cu tine.
Dacă ai obiceiul de a țipa la copiii tăi, gândește-te că tu ești modelul comportamental pe care ei îl vor copia.
Poate fi dificil să te oprești din țipat, dar dacă te lași pradă tentației, nu te poți aștepta ca ei să învețe să se
controleze. Copilul tău învață privindu-te cum faci față neînțelegerilor și conflictelor.
Prezența ta calmă, chiar și atunci când el este nervos, îl face pe copil să se simtă în siguranță, ceea ce îl ajută
să își dezvolte calea neuronală care oprește răspunsurile de „luptă sau fugi” și permite cortexului frontal
(numit și „creierul rațional”) să preia controlul. Copiii învață din auto-reglarea ta că furia și alte sentimente
supărătoare nu sunt atât de înspăimântătoare cum par – până la urmă, mami și tati nu se sperie de ele.
2. Redu intensitatea.
Ești probabil bun la a rămâne calm atunci când lucrurile merg bine. Ceea ce necesită un efort eroic este să
rămâi calm atunci când lucrurile devin problematice. Să țipi la un copil atunci când ești nervos însă, 
accentuează ceea ce el simte deja și anume că se află în pericol. S-ar putea să nu înțelegi de ce s-ar simți în
pericol atunci când și-a agresat fratele mai mic, dar un copil care lovește, este un copil care se simte
amenințat și intră într-o stare defensivă. Astfel, furia ta va face furtuna mai puternică. Treaba ta este să
readuci calmul, deoarece copiii pot învăța și înțelege cum să „facă mai bine” doar atunci când sunt mai calmi.
3. Ține minte faptul că toate sentimentele sunt permise.
Sentimentele sunt permise, doar acțiunile trebuie să fie limitate. De ce contează acest principiu? Deoarece
atunci când copiii fac haz de emoții, acestea nu mai sunt sub controlul conștient. Apoi ei se dezlănțuie
necontrolat și pot răni pe cineva. Dacă emoțiile sunt permise, copilul le poate accepta, în loc de a încerca să le
reprime. Asta le oferă copiilor controlul cognitiv asupra sentimentelor, astfel încât să le pună în cuvinte mai
degrabă decât să lovească.
4. Setează limite ale agresivității.
Să permiți sentimentelor să se manifeste nu însemnă să permiți acțiuni distructive. Copiii nu trebuie să fie
niciodată lăsați să lovească, nici măcar părinții. Când o fac, au mereu nevoie de setarea unor limite care să îi
ajute să își oprească furia. Poți spune „Poți să fii cât de furios vrei, dar nu te voi lăsa să mă lovești. Voi avea
grijă să fim toți în siguranță. Poți să îmi spui cât de supărat ești fără să mă ca eu să mă înfurii.”
Unii copiii chiar simt nevoia să se reacționeze împotriva a ceva atunci când sunt nervoși. Nu este o problemă
dacă îi lași să reacționeze împotriva mâinilor tale, dacă asta vor, dar dă-ți ochelarii jos și evită rănirea.
La fel, nu lăsa copiii să distrugă lucruri la nervi. Acest lucru se adaugă la sentimentele de vină și ideea că sunt
o persoană rea. Treaba ta este să fii un martor sigur atunci când le asculți supărările.
5. Nu-ți trimite copilul să se calmeze singur.
Scopul tău, atunci când copilul este supărat sau furios, este să îi redai sentimentul de siguranță, ceea ce
necesită prezența ta calmă. Ține minte faptul că nevoia cea mai mare de iubire a copilului tău apare atunci
când ți se pare că ”o merită mai puțin”! În locul unui „time out”, ce îi transmite copilului mesajul că este
singur cu aceste sentimente puternice și înfricoșătoare, încearcă „timpul împreună”, în cadrul căruia să stai
cu el și să îl ajuți să își depășească sentimentele. Vei fi uimit văzânt cum începe să arate mai mult auto-control
atunci când adopți această această practică, deoarece se simte mai puțin neajutorat și singur.
6. Refă conexiunea.
Copilul tău are nevoie să știe că tu înțelegi și că ești acolo să ajuți. Dacă știi ce se întâmplă, spune-i: „Ești atât
de furios că ți s-a stricat jucăria”. Dacă nu știi, spune ce vezi: „Plângi atât de tare… văd cât de supărat ești”.
Oferă permisiune explicită: „E ok, toată lumea are nevoie să plângă (sau devine furioasă, sau este tristă)
uneori. Voi sta alături de tine până îți vor trece furia și supărările”. Dacă îl poți atinge, fă-o pentru a menține
legătura: „Voi ține mâna pe umărul tău. Ești în siguranță. Sunt aici.”
Dacă țipă la tine ca să te îndepărtezi, spune: „Vrei ca eu să plec. Mă voi îndepărta puțin. Voi fi chiar aici când
vei avea nevoie de o îmbrățișare. Nu te voi lăsa singur cu aceste sentimente puternice.”
7. Oferă-i copilului tău modalități pentru a-și gestiona impulsurile agresive de moment.
Copilul tău are nevoia de a ști că tu înțelegi cât este de supărat și de ce. S-ar putea să aibă nevoie de suportul
tău pentru a-și exprima furia fizic, cu tine privindu-l, astfel încât să fii „martor” la dimensiunea furiei sale.
Evident, nu îl vei lăsa să își bată fratele, indiferent cât de urât s-a comportat cu el. Dar îl poți ajuta să își
redirecționeze furia. Ține minte că ceea ce este vindecător nu este exprimarea furiei, ce îl poate face mai
furios. Este descărcarea tensiunii corporale, prin care copilul arată cât este de supărat, astfel încât să se simtă
înțeles.
Atunci când este calm, fă o listă cu modurile constructive prin care face față emoțiilor, și pune-le pe frigider.
Lasa-l să le scrie, sau adaugă imagini, astfel încât să se simtă autorul listei. Oferă-i un exemplu folosindu-le și
tu atunci când ești furios: „Devin nervos, așa că mă voi uita pe Lista supărării. Uite, cred că voi pune niște
muzică și voi dansa până îmi trece!”. Mai jos, câteva idei pentru început:

 Unii copii lovesc pernele de pe canapea, ceea ce pare artificial pentru ei, dar le place mult să aibă
ceva în care să lovească.
 Copiii mici găsesc util să bată din picioare când sunt supărați. Nu te îngrijora, e mai bine decât să își
lovească sora, iar în timp vor învăța să folosească cuvintele potrivite.
 Cu un copil mai mare, poți utiliza sugestia de a desena sau de a scrie despre ceea ce îl enervează,
pentru a rupe apoi în bucăți mici.
 Învață-l să foloseacă „butonul de Pauză” respirând de patru ori pe nas și expirând de patru ori pe
gură.
 Fă rost de două mingi moi: oferă-i una și arată-i cum poți elimina furia prin strângerea mingii.
 Pune muzică și dansați „dansul furiei”.
8. Ajută-ți copilul să fie conștient de „semnalele de alarmă”.
Atunci când copiii sunt plini de adrenalină sau de alți neurotransmițători de „luptă sau fugă”, ei cred că este
o urgență și că luptă pentru viața lor. În acel moment, gestionarea impulsurilor de furie este aproape
imposibilă, și tot ce le putem oferi este un mediu sigur până se va îndepărta furtuna. Dar ne putem ajuta
copiii să își dea seama când devin nervoși și să îi învățăm cum să se calmeze, astfel încât să aibă mai puține
crize de tantrum. Când este mic, trebuie să cunoști indicatorii și să previi apariția furiei – implică-l în
activități relaxante sau ia-l cu tine la cumpărături. Când crește, îi poți spune „Dragule, devii nervos. Putem
rezolva asta. Hai să ne calmăm și să ne dăm seama împreună ce putem face.”
9. Ocupă-te de prevenție pentru a-ți ajuta copilul să treacă peste emoțiile care îl cuprind zilnic.
Sunt câteva lucruri pe care le poți face pentru a-ți ajuta copilul să se simtă în siguranță și conectat, și asta îl
ajută să treacă peste provocările emoționale pe care le întâlnesc copiii zilnic. Acesta idei sunt:

 Răspunde cu empatie la tot ceea ce exprimă copilul, chiar și atunci când setezi limite (Nu poți fi
empatic 24/7, dar încearcă să crești această tendință).
 Petrece cel puțin 15 minute cu copilul în fiecare zi, doar pentru conexiune și bucuria de a fi
împreună.
 Folosește obiceiuri de rutină pentru a-l face să știe la ce să se aștepte.
 Acceptă toate emoțiile pe care copilul le exprimă, și asigură-i siguranța de a plânge atunci când simte
nevoia.
 Asigură-te că fiecare copil se bucură de cel puțin 10 minute de râs, preferabil fiind conectat fizic cu
el.
10. Ajută-ți copilul să își dezvolte inteligența emoțională.
Copiii care se simt confortabil cu emoțiile lor își pot gestiona furia într-un mod mai constructiv. Unii copii,
din păcate, nu se simt în siguranță atunci când exprimă emoții inconfortabile. Uneori au părinți care
diminuează sau chiar ridiculizează temerile și dezamăgirile lor. Uneori sunt trimiși în camerele lor pentru a
se calma și nu primesc niciodată ajutor pentru a face față supărărilor. Uneori durerea și supărarea sunt pur
și simplu copleșitoare. Se chinuie din răsputeri să își reprime furia, gelozia și anxietatea, dar sentimentele
reprimate găsesc alte căi de a se manifesta incontrolabil, ca atunci când preșcolarul adorabil își lovește din
senin fratele mai mic. Acești copii trăiesc cu teama față de sentimentele lor. Pentru a bara rezervorul de frică,
suferință sau durere, acești copii devin nervoși și rămân nervoși. Când se întâmplă asta, un copil poate avea
nevoie de ajutorul unui specialist.
Cum îți dai seama când copilul tău are nevoie de ajutor pentru a face față furiei? Urmărește aceste 10 semne:
 1. Nu își poate controla impulsurile agresive și lovește oameni (alții decât rude), după vârsta de cinci
ani.
2. Are explozii de furie fecvente, indicând că are un nivel acumulat foarte ridicat de furie și supărare,
ce este gata să dea afară.
3. Este mereu în opoziție (după vârsta de doi ani).
4. Nu își recunoaște rolul în a crea probleme, în schimb victimizându-se constant.
5. Își pierde des din prieteni, se ceartă cu adulții sau are conflicte interpersonale puternice.
6. Pare preocupat de răzbunare.
7. Amenință cu auto-rănirea fizică sau chiar recurge la astfel de gesturi.
8. Distruge frecvent lucruri.
9. Își exprimă deseori ura.
10. Rănește copiii mai mici sau animale.
 
Atunci când un copil are probleme de „gestionare a furiei” înseamnă că este speriat de acele sentimente
copleșitoare cuprinse de furie (frică, durere, suferintă). Pentru a se apăra de aceste sentimente vulnerabile,
despre care crede că îl vor distruge, se îmbărbătează și folosește furia pentru a se apăra. El pare atunci să
respingă consolarea, să vă respingă, având în realitate nevoie de ajutor.
Începe prin a utiliza ideile din acest articol pentru a-ți sprijini copilul. Începe să discuți despre emoții. Dacă
simți că lucrurile nu se schimbă în câteva luni, nu ezista să ceri ajutorul unui specialist. Un terapeut
experimentat poate ajuta copilul să treacă peste aceste sentimente puternice și să își dezvolte capacitățile
necesare pentru a le controla. Dar în general, recomandăm ca părinții să meargă la consilier alături de copii.
Nu vrei să îi lași copilului impresia că are probleme și că trebuie să „fie vindecat”. Vrei ca toată familia să
învețe să comunice mai bine, astfel încât să simtă că este iubită și îi sunt înțelese nevoile. Un bun terapeut te
poate ajuta să ajungi la asta.
Autor: Dr. Laura Markham
Sursa: AhaParenting.com

Vă las o listă cu 5 jocuri pentru stimularea senzorială:

1. Jocuri senzoriale făcute în casă.

Materiale: Lădițe de pastic, boabe de cafea, boabe de porumb, mălai, pietre, hărtie
creponată.

Obiectiv: stimularea ariei senzoriale.

Desfășurare:

Percepția senzorială ne însoțește pe tot parcursul vieții. Stimularea tactilă, adică pe

ce pune mâna copilul îl ajută foarte mult să își atreneze momoria și abilitățile
motorii. Aceste materiale eu le folosesc foarte des în cabinet și se fac cu lucruri
care se găsesc în casă. Putem pune într-o cutie, pietre, boabe de grâu sau de cafea.

2.     Traseul senzorial

Materiale: pernă moale, lădițe cu grâu, boabe de fasole, boabe de grâu, boabe de
cafea, mălai, frunze, pernă moale, bile.
 Obiectiv:dezvoltarea simțului tactil

Desfășurare:

Mersul în picioarele goale este foarte benefic deoarece copilul poate simți finețea
parchetului sau alte texturi din interiorul casei.

Putem să îi creem un traseu senzorial  de-a lungul căruia el să întâlnească diferite

materiale: o pernă moale, un vas cu bile, un capăt de mochetă, o lădiță cu nisip, cu
frunze, cu faină, cu boabe de porumb, de cafea. Prin acestă activitate copilul poate
explora diferite texturi și să învețe lucruri noi într-o manieră amuzantă.

3.     Sacul cu comori

Materiale necesare: un scăculeț, ghem de lână, fructe, legume, animale de plastic,

bile senzoriale, obiecte din casă, sticluțe de plastic, instrumente muzicale( tobă,
tamburină, xilofon), bucăți de pânză, bureți.

Obiectiv: Scopul acestei activități este de a activa simțurile copilului: tactil, miros,
gust, văzul, auzul.

Mod de desfasurare: Copilul scoate obiectele din săculeț fiind legat la ochi ,scoate
unul câte unul și încercă să le denumească, dacă nu stie îl ajutăm.

Acest joc este util pentru că dezvoltă explorarea senzorială si ajută la îmbunătățirea
limbajului.

4. Spumă senzorială.
Copiii mici sunt fascinați de a explora mediul, această activitatea este una extrem
de preferată de copiii cu care lucrez. Este ideală pentru copiii cu deficit de atenție
pentru că îi ajută să simtă și să stea în contact.( să fie prezenți).
Materiale necesare:
·        Spumă de ras
·        Colorant alimentar
Bile, scoici, sau alte jucării preferate.
Pași de realizare:
·        Se pune într-un vas spumă de ras.
·        Se adaugă colorant alimentar și se amestecă.
·        Se adaugă scoici, bile sau jucării preferate.
5. Nisp kinetic
Jocul cu nisipul kinetic are un rol terapeutic și oferă o experiență senzorială
extraordinară pentru copii. Nisipul kinetic se modelează ușor și pot fi făcute
 diverse forme. Are ca beneficii: se poate folosi în interior, este o experință
senzorială uimitoare, antrenează atenția, concentrarea și capacitatea de a sta în
sarcină.
Materiale necesare:
·        cutie de plastic cu capac.
·        Nisip kinetic.
·        Forme de plastic.
Pași de realizare:
·        Se toarnă nisipul în cutie.
·        Copilul poate explora și crea propria lume cu ajutorul nisipului.
 
Spor la joacă și ne auzim curând.

5 activități de stimulare a limbajului.

Limbajul este o achiziție fundamentală în dezvoltarea copilului și mulți părinți se

întreabă cum pot ajuta în dezvoltarea lui. 

Astăzi am ales să vin cu 5 idei de joacă foarte ușor de făcut acasă.

1. Să numească obiectele din viața de zi cu zi.

Părintele îi poate prezenta copilului obiecte cum ar fi minge, cub, ușă, lingură.

Apoi copilul să denumească obiectele pe care părintele le spune.

Aici este important ca părintele să îi prezinte obiectele fie în casă sau în parc.

2. Să găsească obiecte perechi.

De exemplu copilul poate pune în pereche lingurile, furculițele din bucătărie.

Se poate face perechi cu cuburi, mașini,păpuși sau alte jucării.

În parc de exemplu se pot găsi păpădii, frunze, conuri care sunt la fel.

3. Să verbalizeze acțiunile de zi cu zi.

Prima dată copilul învață noțiunile de bază cu ar fi: a mânca, a bea, a se spăla, a
dormi, a se juca, a vrea.

Este important atunci când copilul face astfel de acțiuni părintele să le denumească.

Prin acest mod copilul învață mai ușor cuvinte noi.

4. Să numească membrii familiei.

Pentru asta aveți nevoie de niște poze cu toți membrii familiei.

Copilul va denumi pe rând fiecare membru, la început îi spuneți cum se numesc

fiecare.

Puteți face un colaj, astfel copilul poate să lipească și să denumească pe toți

membrii.

5.  Să numească părțile corpului.

Puteți face asta prima dată la dumneavoastră, îi spuneți fiecare parte pe rând.

Apoi copilul poate să numească la el.

După puteți să numească pe animale de pluș, pe cărți.

Prin aceste trei activități copilul poate învăța foarte ușor părțile corpului.

Acestea au fost cele 5 idei din această săptămână.

Vă doresc spor la joacă.

Îmi pare rău ca nu mi-am ascultat instinctul de mamă.

Îmi pare rău că nu mi-am ascultat instinctul de mamă, acest lucru l-am auzit în
această săptămână în cabinetul meu.

Acest lucru l-am auzit de foarte multe ori de când lucrez cu copii cu tulburări din
spectru autist și întârzieri în dezvoltare.

M-am hotărât să scriu acest articol pentru că am observat multe regrete ale
părinților că nu au apelat la un specialist mai devreme.
Și de aceea atunci când tu ca mamă observi că lucrurile nu decurg normal în
dezvoltarea copilului tău apelează cât mai repede la un specialist.

Regretele și sentimentele de vinovăție au fost foarte mari în multe cazuri cu care

am lucrat pentru că au amânat un consult la un specialist cu cel puțin un an.

Uneori familia spune că și un membru al familiei a vorbit mai târziu, dar nu este
doar despre limbaj ci copilul nu explorează jucăriile, nu răspunde la nume, nu este
receptiv la ce se întâmplă în jurul lui.

Este foarte dificil de accept că propriul copil poate avea tulburare în dezvoltare, dar
intervenția timpurie poate  să ajute enorm de mult.

Un lucru comun pe care le-am auzit foarte des este acela simt că nu mă înțeleg cu
el ,că vorbesc singură.

De când lucrez un singur caz nu s-a confirmat, în rest în toate cazurile au fost o
tulburare de dezvoltare.

Intervenția timpurie ajută în recuperarea deficitelor mai repede și facilitează mult

integrarea în mediul grădiniței.

Cu cât deficitele în dezvoltarea copilului sunt mai mari în raport cu vârsta

biologică cu atât e nevoie de mai mult timp pentru recuperare.

Dacă observați întârzieri în dezvoltarea copilului faceți cât mai repede o

programare la un medic în psihiatrie pediatrică și la un psiholog clinician.

Intervenția timpurie crește foarte mult șansele de recuperare și de integrare socială

a copilului.

Închei prin a spune că dacă tu ca mamă observi anumite întârzieri nu ezita să îți
asculți instinctul și să apelezi la un specialist.

O săptămână ușoară și spor la joacă.

Sunt supărat că m-ai certat.

După procesul de recuperare în analiză comportamentală a unui copil cu autism

urmează psihoterapia pentru al ajuta să își identifice și să își gestioneze emoțiile.
Majoritatea copiilor cu autism întâmpină dificultăți în gestionarea emoțiilor și în
integrarea socială.

Astăzi o să vă arăt cum decurge o sesiune de psihoterapie individuală.

Metoda folosită a fost psihodrama care facilitează relațiile sociale din cadrul unui
grup social.

Copil:L. , 12 ani, clasa a II-a diagnosticat cu tulburare de spectru autist.

T: Astăzi o să vorbim despre prieteni și o să alegi pentru fiecare prieten câte un

roboțel.

T: Te rog să alegi un roboțel care  să fi tu și să îl pui în mijloc.

L: Aleg pentru mine, robotul roșu.

T: Spune-mi prietenii tai.

L: Ei sunt A. I. R. C.

L: Pentru A. aleg galben, pentru I. aleg verde, pentru R negru și pentru C. albastru.

T: Când pui degetul pe el devi acel prieten, începi cu cine dorești.

L: Încep cu C.

L:Te rog să prezinți pe C. și să spui ce crezi despre L.

A prezentat fiecare prieten și aici sunt mesajele pentru el.

L:( în rolul lui C.) L. e fericit pentru că are prieteni.

L.:(în rolul lui I): L. este foarte cuminte pentru că mă ascultă.

L(în rolul lui R): Eu îl cert de obicei și câte o dată mă ascultă.

L( în rolul lui A): L-am certat pe L. pentru că ia blocat telefonul lui I. la livadă.

T: Acum pune te rog degetul pe tine și vei asculta câteva lucruri de la prietenii tăi.

Eu spun replicile si el ascultă.

T: Cum te simți acum ?

L: Mă simt supărat că m-a certat A.

T: Spune-i asta ei.

L: Sunt supărat că m-ai certat.

L. a reușit să facă inversiune cu fiecare prieten, chiar dacă la început a fost mai
dificil pentru el.

În această sesiune el a exersat empatia, a putut să identifice cum se simte și asta

contribuie foarte mult la dezvoltarea relațiilor sociale.

Închei prin a spune că este foarte important ca copilul cu autism să fie sprijinit în
dezvoltarea emoțională și socială.

Magnet:

Învață să te joci cu copilul tău cu autism acasă.

Dezvoltă-i limbajul că să se descurce singur.

 

Cum arată o sesiune de grup de dezvoltare personală pentru copii?

Mai jos este explicată sesiunea unui grup condus de mine și cu observațiile pentru
fiecare activitate.
Sesiunea a început cu Saluturi prin următorul consemnʺ Vă plimbați și când întâlniți un coleg îl
strângeți de mână și îi faceți un complimentʺ.

Apoi ca în fiecare sesiune am făcut aducerea la zi prin următorul consemnʺ Vă gândiți la două
lucruri importante pentru voi care le-ați făcut de când nu ne-am văzut.Începe C. spre dreapta.ʺ 

 Grupul este familiarizat cu aducerea la zi și aduce un plus grupului și cel mai important plus este
să se exprime și de a vorbi despre ei ceea ce pentru unii membrii ai grupului a fost un lucru
dificil.

Următoarea activitate are ca scop activarea psihomotrică pentru a dinamiza grupul și a reduce
anxietatea. 

Acest lucru a fost făcută prin următorul consemnʺMergeți în pas de pitic. Stop vă plimbați.
Puneți mâinile pe cap și mergeți pe vârfuri. Stop vă plimbați. Puneți mâinile pe șolduri și
mergeți pe călcâie. Stop vă așezați pe marginea scenei.

A patra activitate se numește Jocul cu marionete care are ca scop dezvoltarea creativității și a
imaginației și capacitatea de a pune întrebări.

 Consemnele pentru această activitate au fostʺ Fiecare ia câte o păpușică, alege pe cea care o
place cel mai mult. O puneți fiecare pe mână. Pe rând fiecare își prezintă păpușica preluând
rolul acesteia. Fiecare spune cum arată, de unde vine, unde stă dacă are famile și cum arată
familia lui, ce vârstă are. Fiecare are la dispoziție trei minute. Și după cele trei minute veți primi
o întrebare de la cineva din grup. Fiecare va primi o întrebare de la grup.ʺ 

Am văzut cu adevărat creativitate și spontaneitate la I. ea a fost foarte dezinvoltă și a reușit să

stârnească hohote de râs, a reușit să facă o poveste creativă și frumoasă.

Dificultăți în exprimare am observat la N, dar este un progres fața de celelalte sesiuni. Apoi după
am făcut verbalizare și au reușit fiecare să identifice emoțiile și să se exprime. 

Funcția activată în această activitate este cea a jocului de rol. Jocul simbolic îl ajută pe copil să
își dezvolte creativitatea și capacitatea de a se exprima.

A cincea activitate este tot pentru activare psihomotrică pentru că anterior activitatea a fost
statică și grupul are nevoie de puțină dinamizare pentru ca altfel încep să vorbească și apar
comportamentele inadecvate. 
Jocul se numește O zi de dimineața până seara. Consemnul pentru aceasta activitate a fostʺ Vă
treziți , va spalati pe față, mâncați repede, repede apoi mergeți la scoală, vă jucați în pauză.
Veniți acasă faceți temele, va jucați apoi vă puneți la culcare.ʺ

Ultima  activitate a fost ca fiecare să spună doua lucruri care le doresc până săptămâna viitoare,
are ca scop capacitatea membrilor grupului de a-și planifica lucrurile care vor să le facă. Apoi
sesiunea s-a terminat cu salutul final.

Grupul de dezvoltare personală îi ajută pe copii în a-și dezvolta abilitățile sociale,

de  a-și exprima emoțiile și de a lucra în echipă.

Vă salut și spor la joacă.

Cum am descoperit materialele și fișele laminate și de ce le folosesc des?

Prima dată când am descoperit aceste fișe era în 2016, eram angajat într-un cabinet
de psihologie.

Colega mea Ruxi a fost într-un centru la Cluj și foloseau aceste materiale, apoi am
început să facem și noi asta.

Am observat ca sunt foarte atractive și copiilor le place asta, învață mai ușor prin
intermediul lor.

Un alt aspect este că pe o anumită temă de exemplu pe culori, poți găsi multe
materiale, astfel copilul nu se plictisește și poate generaliza lucrurile mai bine.

Un alt aspect este legat de costuri care sunt mult mai reduse dacă ai cumpara de pe
piața toate acele cartonașe și materiale.

Acum eu sunt foarte pasionat de asta și creez eu materiale pe care folosesc în

cabinet pentru copiii cu care lucrez.

Sunt foarte potrivite în terapie și în recuperarea copiilor cu nevoi speciale pentru

diversitatea și utilitatea lor.

Avantaje ale materialelor laminate:

  Copilul învață într-un mod interactiv.
 Se pot generaliza mai ușor noțiunile învățate.
 Costurile sunt mult mai reduse.
 Copilul nu se plictisește folosind aceleași cartonașe.
 Sunt atractive și învățarea se produce prin joc.

Tu ce materiale folosești cu copilul tău atunci când învățați ceva nou?

Copilul țipă, lovește și te simți neputincioasă.

Crizele de furie sunt des întâlnite la cei mici , dar și la adulți. Gestionarea emoțiilor
dificile este un proces care se învață în timp și putem să-l sprijinim pe copil să facă
asta.

Astăzi vreau să discutăm despre cum poți vorbi copilului tău despre furie și câteva
strategii de gestionare a furiei.

În primul rând copilul e bine să știe că furia este o emoție la fel cum este tristețea,
bucuria, entuziasmul, frica.

Copilul are nevoie de limite pentru a crește sănătos din punct de vedere emoțional
și în cazul furiei este bine să stabilim următoarele limite:

·        Când suntem nervoși nu distrugem lucrurile.

·         Nu ne rănim pe noi sau pe cei din jurul nostru.

Apoi îi prezentăm în ce situații ne putem simții furioși:

·        Când un coleg spune ceva neplăcut despre el.

·        Când dă împrumut o jucărie și celălalt copil o strică.

·        Când un adult nu face lucrurile atunci când dorește el sau cum dorește el, de
exemplu nu îi cumpără o jucarie chiar în momentul în care o dorește.

·        Când un alt copil vorbește urât sau lovește.

Atunci când suntem furioși simțim asta în corpul nostru și îi prezentăm copilului
asta:

·        Corpul transpiră.
·        Încleștăm dinții.

·        Strângem pumnii.

·        Senzația că explodez.

·        Tremur.

 Ultimul pas este să îi prezentăm strategii care să îl ajute să-și gestioneze furia și
ele pot fi așa:

·        Să solicite o pauză pentru a se calma.

·        Să tragă adânc aer în piept și să-l dea afară încet.

·        Să strângă la piept animăluțul de pluș preferat.

·        Să deseneze furia.

·        Să iasă la o plimbare.

·        Să  vorbească cu un prieten.

·        Să numere până la 10.

·         Să facă câteva exerciții fizice.

Aceste modalități de gestionare a furiei trebuie să fie prezentate atunci când copilul
este calm și că poate să le utilizeze atunci când are nevoie.

Vă salut și spor la joacă.

 De ce este eficientă Artterapia la copiii cu autism?

După recuperare copilul cu autism are nevoie de psihoterapie pentru a învăța

despre gestionarea emoțiilor și cum să se integreze în cercurile sociale.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o metodă foarte eficientă la copiii cu autism,

aceasta este art-terapia.

Art-terapia este o formă de terapie expresivă care utilizează procesul creativ artistic
pentru a obține o îmbunătățire a stării mentale, fizice și emoționale a unei
persoane.
Scopul nu este de crea un obiect de artă ci de a sprijinii dezvoltarea emoțională și
comportamentală a copilului.

Mulți copii cu autism au dificultăți în relaționarea cu cei din jur și de aceea este
nevoie de sprijin în acest sens.

Art-terapia este utilă la :

 îmbunătățirea abilităților de comunicare.

 dezvoltarea unui simț al sinelui.
 facilitarea integrării senzoriale.
 dezvoltarea imaginației și a gândirii abstracte.
 dezvoltarea motricității fine.

 Aceste activități de art-terapie facilitează comunicare de către terapeut și creează

un climat pozitiv care conduce la o experiență pozitivă ajutând la reducerea
anxietății și dezvoltă partea emoțională.

Activități de art-terapie care pot fi făcute acasă:

 să modeleze din plastilină jucăria preferată.

 să deseneze familia sau să o modeleze tot din plastilină.
 să picteze pe baloane emoțiile.
 să picteze cu degetul.
 să picteze cu flori, mașini, cuburi pe o foaie mare.
 să facă un tablou din flori, frunze, crengute, pietre.

Prin aceste modalități art terapie este o componentă valoroasă în cadrul unei
intervenții terapeutice. 

Vă doresc spor la joacă și ne auzim curând.

  
 

Învață să te joci cu copilul tău cu autism acasă.

Dezvoltă-i limbajul că să se descurce singur.

 Afli cum să te asculte și să reduci comportamentele problemă.

 Vezi cum să te joci cu el fără stres și nervi.
  Înveți cum să te joci cu el pentru a nu mai fi respins de altă copii.
 Afli tehnicile potrivite pentru a dezvolta limbajul că să fie independent. 
 Îl sprijini să se descurce singur fără să depindă de tine.
 Timpul și jocul împreună nu va mai fi o corvoadă.
 Copilul va dori să petreacă timp cu tine și să vă jucați împreună.
 Afli cum mărești șansele de recuperare a copilului tău.

Sociograma cu figurine.

Este o metodă de explorare  a relațiilor dintre membrii unui grup.

În cadrul psihoterapiei eu folosesc această tehnică pentru că ea arată dinamică

relațiilor pe care copilul le are și ce impact au asupra lui.

Ea poate fi folosită pentru a vederea dinamica din cadrul familiei, a mediului de

prieteni sau colectivul de la școală sau grădiniță.

În urma aplicării acestei tehnici se poate observa o radiografie mai mult clară
persoanelor pe care copilul le preferă sau le respinge.

Un alt aspect este că îl ajută pe copil să vadă rețeaua sa de sport și persoanele

semnificative din viața sa.

Mai jos este ilustrată o sociogramă a colegilor de la grădiniță, în care se poate

observa relațiile copilului din mediul grădiniței.

Modelajul în psihoterapia copilului.

Este o modalitate de exprimare tactil kinestezicǎ în care mâinile intră în contact

direct cu lutul, plastilina sau pasta ceramică şi, prin diverse acţiuni de manipulare,
materialul folosit primeşte anumite forme.

 Aceastǎ formǎ de art-terapie este o modalitate prin care cel ce modeleazǎ îşi spune
povestea, atât prin figurinele modelate, cât şi prin expresiile verbale care însoţesc
activitatea de modelaj.
Este o modaliate foarte potrivită de a al ajuta pe copil să își exprime emoțiile, să se
observe și își dezvoltă sinele, adică percepția copilului despre sine.

Este utilă îl lucrul cu copii cu autism, adhd ,probleme comportamentale și tulburări

emoționale.

Mai jos este un exemplu de modelaj din cabinet a unui copil care a realizat cu
ajutorul platilinei obiectele preferate.

Utilitatea desenului și a picturii în psihoterapia copilului.

Prin desen şi picturǎ, copilul îşi exprimǎ sentimentele, trǎirile, nevoile, se exprimǎ
pe sine însǎşi şi îşi descoperǎ astfel identitatea.

Din experiența clinică mulți copii au dificultăți de exprimare și gestionare a

emoțiilor, prin desen și pictură ei reușesc să scoată la suprafață lucruri pe care nu le
pot verbaliza.

Pictura, ca şi desenul, este un joc, un dialog între subiect şi terapeut, este un mijloc
de comunicare.

Scopul în lucrul cu desenul este de a ajuta copilul să devină conştient de sine şi de

existenţa sa în lume.

Desenele pot fi utilizate în moduri variate, cu scopuri multiple şi la diferite nivele.

Simplul act de a desena fără intervenţie terapeutică este o puternică exprimare a

sinelui care ajută la stabilirea identităţii persoanei şi este o cale de exprimare a
sentimentelor.

Mai jos este un desen al unei copil din cabinet care își exprimă trăirile și
sentimentele.

Care sunt simptomele perioadei de doliu la copil?

 Copiii, la fel ca adulţii, trec prin acelaşi proces de doliu, experimentează aceleaşi
emoţii.

 Dacă însă în faza iniţială aceştia nu arată o durere intensă, cel mai probabil
procesul de doliu va dura mai mult timp.

 Trecerea bruscă de la o stare emoţională la alta, caracteristică copiilor, de la o

stare de tristeţe profundă la entuziasm, îi poate face pe adulţi să creadă că ei nu trec
prin doliu.

Cu cât un copil este mai mic atunci când un părinte moare, cu atât acest proces este
mai îndelungat, copilul revenind cu diverse întrebări despre moarte chiar şi după
mulţi ani de la pierdere.

Cel mai important în această perioadă este sprijinul emoțional din partea familiei
de bază și cea extinsă( bunici, unchi, mătuși).

Poate exista și un doliu ai complicat cu stări de anxietate, probleme

comportamentale, scăderea radamentului la școală și atunci este recomandat să
apelați la un specialist.

Când mergem cu copilul la psiholog.

Grija față de sine

Abilitatea noastră de a avea relații sănătoase și de a oferi un model în acest sens

reprezintă modalitatea principală prin care le arătăm  copiilor cum să aibă și să
fie într-o relație sănătoasă.

Prin urmare grija față de noi înșine, starea de bine emoțional, abilitatea de a
rămâne echilibrat și de a putea înțelege perspectiva celuilalt, de a ne păstra
optimismul și de a cred în posibilitatea unei schimbări în bine reprezintă una din
cheile acestui proces relațional.

Am rezonat atât de mult cu cele scrise mai sus în cartea Instrumentar de tehnici
terapeutice creative scrisă de Karen Treisman pentru că eram mereu prins în muncă
și uitam de mine.

În Martie în acest an în urma unei ședințe de terapie personală mi-am dat seama ca
eu nu am grijă de mine, asta însemnând timp de îngrijire pentru corp, relaxare și
lucruri plăcute care să-mi aducă energie.
Punctul de reflecție cel mai important a fost când terapeutul meu m-a întrebat tu
cum vrei să ai grijă de de copiii cu care lucrezi, dacă nu ai grijă de tine.

De atunci am început să aloc mai mult timp pentru mine și unul din lucrurile care
îmi aduce cea mai multă energie sunt plimbările în pădure.

Te invit să reflectezi la cum ai tu grijă ca adult de tine că să poți avea grijă de

copiii tăi.

8 motive să mergi cu copilul la psiholog.

 

Astăzi o să vorbim despre cele mai comune probleme pentru care părinții este
indicat să apeleze la un psiholog.

Mă bucur că numărul celor care apelează la un specialist în sănătate mintală este în

creștere și acest lucru trebuie continuat.

1. Nu vorbește deloc sau foarte puțin.

Fiecare copil își  dezvoltă limbajul în modul său propriu, dar există o linie roșie.

Dacă copilul are doi ani de exemplu și nu spune nici un cuvânt cu sens, atunci
acesta este un motiv de îngrijorare.

O intervenție timpurie este mult mai benefică și deficitele nu sunt atât de mari.

2. Copilul este neatent, hiperactiv sau impulsiv.

Copilul își menține cu dificultate atenția în sarcini, face față cu dificultate la a

respecta regulile grădiniței sau la școală.
 
O experiență terapeutică în care se folosesc materiale precum lutul, apa, nisipul
pictura cu degetele, tehnicile de relaxare, aceste tehnici creative pot sprijinii foarte
mult copilul cu dificultăți de atenție.

3. Are un comportament agresiv față de adulți sau alți copii.

Comportamentele agresivie sunt astăzi des întâlnite la școală sau grădiniță și acest
lucru afectează foarte mult integrarea și relațiile sociale.
 
În psihoterapie copilul este ajutat să devină conștient de furia sa, să o cunoască și
să o integreze, astfel să evite să îi rănească pe ceilalți.

4. Are temeri excesive.

Copiii au nevoie să vorbească despre fricile lor ascunse, ele să fie ascultate și
respectate fără a fi judecate.

În terapie copiilor li se ce cere să deseneze furie sau să o redea prin intermediul

marionetelor, acest lucru îi ajută mult să se elibereze de tensiunile acumulate.

5. Dificultăți în gestionarea emoțiilor.

Foarte mulți copii cu care lucrez întâmpină dificultăți de a gestiona emoțiile aspect
ce le îngreunează foarte mult relațiile cu familia sau cu colegii.

Tehnicile creative precum desenul, pictura, modelajul, jocul de rol, poveștile

terapeutice ele sprijină foarte mult procesul de identificare și gestionare a
emoțiilor. 

6. Nu se adaptează la școală sau grădiniță.

Copilul se poate confrunta cu dificultăți de separare mai ales la începutul

grădiniției sau întâmpină dificultăți de socializare și cooperare cu colegii.

În această situație grupurile de dezvoltare personală sunt cele mai potrivite pentru a
facilita relațiile sociale.

7. Familia se separă(divorț).

Divorțul este considerat o traumă pentru copil și în multe cazuri copilul are nevoie
de sprijin și ghidaj la a se acomoda cu noua structură a familiei.
 8. Decesul unui părinte.

În cazul copiilor, doliul în urma unui deces, presupune un proces mai dificil și
mai lung decât în cazul adulților, deoarece ei nu au resursele interioare necesare
integrării conceptului de deces, nu își pot identifica, gestiona și exprima
emoțiile.

Închiei prin a vă îndema să aplelați  la un specialist în sănătate mintală atunci

când este nevoie.

Spor la joacă și o săptămână ușoară. 

5 beneficii ale grupului de dezvoltare personală.

·         Dezvoltă abilitatea copilului de a se integra fără sa fie respins de copii.

·         Învață să respecte regulile în cadrul unui grup.

·         Își dezvoltă capacitatea să își gestioneze emoțiile fără să lovească sau să țipe.

·         Crește stima de sine și colaborarea în echipă.

·         Autocunoaștere și dezvoltarea autocontrolului.

Scurtează timpul de recuperarea a copilul cu autism.

Află cele mai eficiente tehnici dezvolti limbajul copilului cu autism.

Idei de joacă- Animale din ocean

În timpul verii este cel mai potrivit să le explicăm copiilor ce viețuitoare se găsesc
în ocean.
Astăzi vă propun o activitate de lucrul manual pe tema animalelor de apă.

Materiale necesare:
 Culori
 Macaroane
 Foi
 Lipici

Pași de realizare:
 Se pictează macaroanele și se lasă la uscat.
  Se pictează foi cu albastru și lasă la uscat.
 Se lipesc macaroanele în forma animalelor de apă.

Spor la joacă.

Ce fac după diagnosticul de autism?

În  multe cazuri după aflarea diagnosticului care este moment dificil pentru
întreaga familie, mulți părinți nu știu ce să facă.

Procesul de recuperare este unul complex și părintele este de multe ori derutat pe
ce drum să aleagă.

Este important ca familia să fie informată înainte să înceapă terapia de recuperare

astfel să nu fie derutată.

În momentul de față cea mai validată științific este analiza comportamentală

aplicată, ABA așa cum este cunoscută.

Dacă alegeți acest tip de terapie echipa este formată dintr-un coordonator acreditat
BCBA și unul sau doi terapeuți în funcție de numărul de ore de terapie.

Apoi alegeți dacă terapia se va desfășura acasă, la centru sau la un cabinet

individual de psihologie.

Coordonatorul este cel care realizează planul de intervenție și care este aplicat de
către terapeut.
Un aspect foarte important aci, terapeutul nu face planuri de intervenție, din păcate
acest lucru se întâmplă des și nu dă rezultate.

În procesul de recuperare implicarea părintelui este vitală, el trebuie să fie informat

cum se desfășoară procesul de recuperare.

Am observat aici multe probleme, părintele nu este lăsat în camera de terapie, nu

primește materiale video, nu știe planul de intervenție și nu este învățat cum să
generalizeze anumite comportamente.

Părintele are dreptul să primească  planul de intervenție, să participe la ședințele de

coordonare și la terapie.

O terapie în care părintele nu este parte din echipă și este ținut la ușă fără să aibă
acces la ce se întâmplă acolo nu produce rezultate.
Recuperarea este un proces complex și pentru a fi eficientă este nevoie de
colaborare între părinte, terapeut și coordonator.

Dacă ai întrebări despre cum se desfășoară terapia de recuperare lasă-mi un

răspuns la acest mail.

Despre prietenie și vise care se împlinesc mai greu

În urmă cu 10 ani citeam în cartea Calea Barbatului Superior de  David Deida
despre ce înseamnă un prieten care este cu adevărat lângă tine.

În momentul acela nu aveam prieteni, mă simțeam singur și nu înțelegeam valoarea

prieteniei între bărbați.

Astăzi la mai bine de 10 ani mă bucur că am alături de mine doi prieteni foarte
apropriați care să fie un sprijin real și să fiu împlinit din acest punct de vedere.

Acum prin Mihai și Andrei doi frați gemeni am înțeles ce înseamnă să ai parte de
suport la nevoie, să ne susținem pentru a crește și mai ales să avem curajul să ne
spunem când greșim sau viața unuia dintre noi nu se îndreaptă într-o direcție bună.

Am învățat ce înseamnă un prieten adevărat de la tatăl meu.

Pentru mine prietenia lui  cu Vasile Bădilă care a fost alături de el până în ultima
clipă a vieții este un exemplu de urmat pentru mine.

O prietenie se așează în timp și eu alături de cei doi frați am trecut peste provocări
care au pus la încercare acesta prietenie care mi-am dorit-o să fie una mai mult
decât să ne vedem la o bere.

Unele vise pot dura mai mult timp să se împlinească, dar merită întotdeauna decât
să trăim cu multe regrete.

Prietenia se învață acasă și modelul pe care tu îl oferi copilului tău îl va duce mai
departe.

Astăzi trăiesc o prietenie frumoasă bazată pe susținere, evoluție și încredere care s-

a dezvoltat în timp.

Tu ce dorești să transmiți copilului tău despre prietenie?

Ce este evaluarea psihologică a copilului?

Am fost de foarte multe ori întrebat ce este o evaluare pentru copil și cum decurge
o astfel de evaluare.

Orice demers de consiliere, psihoterapie sau terapie de recuperare începe cu un

proces de evaluare psihologică.

În timpul evaluării se strâng date despe copil, dinamica familială care sunt
analizate și duc la o ipoteză diagnostică și stabilirea unor obiective ale intervenției
terapeutice.

Evaluarea copilului se desfășoară într-o cameră cu jucării și copilul este observat

cum interacționează cu mediul, modul în care se joacă într-un mediu plăcut.

Evaluarea psihologică cuprinde interviul cu părinții în care se strâng date despre

copil și istoria lui de viață și evaluarea copilului.

Există două modalități de testare, una prin teste standardizate sau scale de evaluare
a dezvoltării care ne ajută să vedem nivelul de dezvoltare al copilului în raport cu
vârsta lui cronologică.( Testul Portage, Denver).

O altă modalitate de testare sunt prin teste proiective( Testul Familiei, Testul
Arborelui, Fabulele Duss) care surprind în mod inconștient starea emoțională,
dinamica familială, relațiile copilului sau fricile cu care acesta se confruntă.

De subliniat este că orice evaluarea a copilului trebuie să cuprindă, observația

directă de către evaluator a copilului, modul în care el se joacă și interacționează cu
mediul, testele psihologice și interviul cu părinții.

După evaluarea psihologică, psihologul clinician realizează un raport de evaluare

care cuprinde rezultatele evaluării și recomandarile pentru eventual proces
terapeutic.

Te salut și ne auzim curând.

Cum învață copiii în ABA?

În analiza comportamentală aplicată există două modalități de învățare discrete

trial teaching și învățarea incidentală.
Discrete trial teaching este o metodă de învățare în care o sarcină este spartă în pași
mai mici cu predare individuală.

Discrete trail teaching este folosit pentru predarea abilităților de autoservire,

sociale și academice.

Ca și caracteristici această metodă de învățare împarte abilitatea în pași mici,

fiecare pas este predat intensiv până învață și  oferă multe oportunități de învățare.

De exemplu vreau să îl învăț pe copil să spună cal, atunci îi arăt calul pe cartonașe,
animale de plastic, planșe, cărți.

Un singur item aici calul este trecut prin mai multe oportunități de învățare până
copilul învață.

A doua metdodă învățarea incidentală este o modalitate de învățare care pleacă de

la interesele copilului este inițiată de câtre copil.

Rămânem tot la exemplul cu calul și avem un copil căruia îi place să picteze,

atunci pregătim mediul astfel încât să avem o foaie cu un cal de pictat.

Sau poate avem un copil care îi plac lucrurile senzoriale gen spumă, nisip, apă,
atunci putem folosi cai de plastic care să îi caute în nisip sau spumă.

Învățarea incidentală se diferențiază de învățarea discrete trail teaching prin faptul

că interacțiunile sunt inițiate de către copil.

Învățarea incidentală este distractivă și oferă o oportunitatea de învăța într-un

mediu natural și plăcut.

Ambele tipuri de învățare sunt prezente într-o sesiune ABA și e bine să fie un
echilibru între cele două astfel copilul este motivat să învețe.

Ce se află în spatele ședințelor de psihoterapie?

Săptămâna aceasta a fost una încărcată pentru mine și puțin copleșitoare cu cazuri
noi, evaluări psihologice.

Noi ca psihologi avem nevoie de supervizare, adică un alt coleg de profesie cu mai
multă experiență care ne ghidează.
Joi seara când am avut supervizare, am ajuns acolo destul de copleșit și dornic să
văd cum gestionez felul în care mă simt.

Am înțeles că este un proces firesc și e normal să apară momente de oboseală

datorită complexității cazurilor și a încărcăturii lor emoționale.

Psihoterapia copilului este una complexă pentru că implică tot sistemul familial și
momentele de oboseală sau transfer apar mult mai des.

În spatele orelor de psihoterapie se află un proces propriu de terapie, supervizare,

cărți, cursuri pentru a putea susține un proces de terapie eficient. 

Ce este psihoterapia copilului?

Psihoterapia copilului diferă extrem de mult de cea a adultului, în psihoterapia copilului

nu sunt doar discutate ci şi explorate cu ajutorul terapiei prin joc. Prin intermediul modelajului,
desenului, colajului, joc de rol, joc cu marionete şi alte tehnici specifice psihoterapiei copilului,
problemele sunt externalizate expuse pentru a găsi o rezolvare.

 Copiii se joacă spontan, cu o mare satisfacţie şi ne urmărind nici un scop anume. Până la
vârsta de 10-11 ani copiilor le este greu să stea liniştiţi timp îndelungat.

 Terapia prin joc satisface necesitatea copilului de a se mişca, învaţă să preia

responsabilităţi şi apoi să le onoreze, învaţă să înfrunte greutăţile şi să se elibereze de frustrare,
învaţă să reacţioneze la frustrare în forme social acceptabile.

 În joc copii îşi dau frâu liber imaginaţiei, însuşesc valorile societăţii şi capătă anumite
deprinderi sociale.

Mai jos sunt câteva activități din această săptămână pe care le-am realizat împreună cu
copiii în ședințele de psihoterapie.

De ce avem nevoie să creștem copii sănătoși emoțional?

Un model de parenting foarte popular la noi este cel al Uraniei Cremene care a fost elaborat după
teoria lui Eduard Deci și Richard Ryan.
Teoria autodeterminării sugerează că oamenii sunt motivați să crească și să se schimbe prin
nevoi psihologice înnăscute. 
Teoria identifică trei nevoi psihologice cheie care se crede a fi atât înnăscute, cât și universale:
nevoia de competența, nevoia de conectare, nevoia de autonomie.
Conceptul de motivație intrinsecă sau de a face lucrurile pur și simplu de dragul lor, joacă un rol
important în teoria autodeterminării.
Eu personal rezonez cu această teorie pentru că am văzut din practica din cabinet și din viața mea
că atunci când unui copil îi lipsesc momente de conectare, nu este învățat să devină autonom, să
facă alegeri va deveni un adult fără direcție și cu multe răni emoționale.
Mă bucur că după această teorie a fost elaborat un model de parenting și acest lucru a fost făcut
de o româncă.
Mai jos sunt o sinteză a celor trei nevoie de bază însoțită fiecare de 6 tehnici pentru a satisface
fiecare nevoie în parte.
folderul pagina facebook
Eu spun una, tu spui mai multe.
Această activitate îl ajută pe copil să învețe singular și plural și contribuie la
dezvoltarea limbajului .
Exemplu:
Părinte: Eu spun leu.
Copil: Eu spun lei.
Se poate face pe planșe și apoi și pe obiecte reale.
Sursa: Pinterest
Spor la joacă
se găsește in foldrol NOI
 
De îndată ce relaţia cu părintele şi copilul este stabilită, este bine să realizăm
împreună cu părintele un plan pentru etapizarea procesului de separare, stabilind
următoarele aspecte:
 - Când poate veni copilul şi părintele să viziteze grădiniţa
; - Cât timp poate sta părintele alături de copil în primele zile; 
- Ce obiecte de acasă îl pot însoţi pe copil la grădiniţă; 
- Aspecte privind obişnuinţele copilului(ora de somn, tipuri de alimentţie,
deprinderi deja formate, obiceiuri legate de igienă, ritualuri care îl liniştesc, tipuri
de jocuri preferate de copil, moduri de adresare- alint) 
- Aşteptările părinţilor în ceea ce priveşte educarea şi îngrijirea copiilor.

Cum poate fi pregătit copilul de către părinți? (secțiune adresată părinților) Copiii
reușesc să se adapteze relativ ușor la schimbări, dar au nevoie de ajutor, iar
dumneavoastră, ca părinți, puteți să îi pregătiți pentru această etapă. Cum? 

➔ vorbiți despre ceea ce urmează să se întâmple; 

➔ explicați faptul că la grădiniță va petrece o parte din zi, după care va fi luat
acasă, înapoi; 
➔ dacă este posibil, faceți o vizită la ora preluării copiilor, să vadă cum pleacă
însoțiți de părinți și explicați-i că așa veți veni și dvs. la ora promisă;

 ➔ explicați copilului câteva dintre activitățile de la grădiniță;

 ➔ faceți o vizită la grădiniță pentru a-și cunoaște educatoarele, înainte de

începerea propriuzisă a cursurilor; 

➔ explicați pe înțelesul copilului de ce este important să meargă la grădiniță, prin

analogie cu faptul că și dvs. mergeți la serviciu, și frații/ surorile sau alți copii
cunoscuți merg la grădiniță/ școală în fiecare zi, iar acolo se distrează, învață
lucruri noi, folositoare, cunosc alți copii și se joacă împreună; 

➔ fiți un bun exemplu pentru copil (stăpânirea emoțiilor proprii care ar putea să îi
insufle teama de abandon sau față de grădiniță este esențială); copilul se inspiră din
emoțiile părintelui, iar atitudinea dvs. pozitivă, calmă, zâmbitoare, plină de
încredere, îl va ajuta să treacă mai ușor peste această perioadă de acomodare; 

➔ puteți folosi cuvinte-cheie de încurajare : Sunt mândru/ă de tine; Am încredere

în tine; Vei descoperi prieteni/ jocuri noi! 

➔ căutați o prezentare a grădiniței. Puteți folosi poze, filme de prezentare, tururi

virtuale referitoare la grădiniță. Acestea se pot accesa de pe site-ul grădiniței în
vederea familiarizării copiiilor de grupa mică cu mediul grădiniței;

Care sunt efectele unui mame hiperprotectoare în creșterea unui băiat?

Prima relaţie de ataşament al unui copil nou-născut este relaţia cu mama.

Această relație va fi un model pentru următoarele relaţii pe care copilul le va avea şi determină
patternurile de ataşament şi relaţionare în viitoarele relaţii.

În primii ani de viaţă copilul este ca o extensie a mamei, a trăirilor emoţionale, conştiente sau
inconştiente sau foarte profunde.

Dacă  relaţia cu mama este una normală, copilul în viaţa adultă va avea încredere în sine şi va fi
un susţinător al relaţiilor sale la vârsta adultă.

Dacă  relaţia cu mama a fost precară, deficitară, adultul va fi temător şi poate avea probleme de
relaţionare
Relaţia de ataşament dintre o mamă şi băiatul ei este foarte diferită de cea cu fiica. Pentru tânăra
mamă este dificil să înţeleagă cum sunt băieţii şi au tendinţa de a le anula masculinitatea.

Acest lucru se întâmplă în special la mamele care în copilărie au avut o relaţie deficitară cu tatăl
lor. Tendinţa lor este de a le discredita autoritatea şi influenţa, ajungând  ca băieţii  lor să se
ruşineze de propria lor masculinitate.

 La vârsta adultă un astfel de copil va fi nematurizat, nu va avea relaţii sănătoase cu partenerele
lor şi le va fi greu în rolul de părinte. O mamă nu îşi poate creşte singur un fiu, există nevoia
esenţială de relaţia cu tata pentru ca copilul să devină bărbat.

O mamă hiperprotectoare va creşte un copil dependent. Ulterior în viaţa adultă el nu îşi poate
asuma responsabilităţi, în general va aştepta ca nevoile sale să fie făcute de altcineva.

Acest copil simte nevoia să fie mereu îndrumat, consolat, intră mereu în relaţii de dependenţă
pentru că el nu şi-a dezvoltat mijloace adecvate de adaptare în lume, în acest fel el trăieşte în
singurul tipar cu care a fost obişnuit.

De cele mai multe ori copilul dezvoltă tulburări psihofiziologice cum ar fi enuriazis nocturn,
tulburări de somn, temeri nejustificate, dezvoltă relaţii interpersonale în care este pasiv şi există
tendinţa de comportamente inadecvate precum minciuna, ca modalitate de autoapărare a
integrităţii.

Când femeia se identifică doar cu rolul matern, autonomia copilului reprezintă o ameninţare. O
astfel de mamă şi-a pierdut simţul existenţei ca femeie şi are impresia că dacă numai e mamă cu
normă întreagă nu mai e nimic.

Această hiperprotecţie manifestată de mamă indică o teamă de singurătate, însoţită şi de

sentimente de inutilitate.

Închei acest articol prin a spune că e nevoie de conștientizare și grija pentru a crește un băiat care
să devin un bărbat sănătos emoțional.

Ce este psihodrama?

           Astăzi vreau să vă povestesc puțin despre ce este psihodrama metoda terapeutică în care
sunt format și ce beneficii are ea.

Psihodrama este o metodă de psihoterapie care explorează prin acţiune problemele

individului, permite aducerea în prezent, printr-o reprezentaţie scenică, a evenimentelor trecute,
prezente şi viitoare, creând posibilitatea înţelegerii şi procesării conflictelor, situaţiilor şi
sentimentelor, modificarea atitudinii faţă de acestea şi identificarea unor noi modalităţi de
adaptare.

 Astfel, psihodrama nu modifică trecutul şi nu transformă un părinte abuziv şi nici un

context conflictual, însă poate influenţa atitudinea protagonistului faţă de aceste experienţe şi
modul în care ele sunt integrate în personalitatea acestuia, permiţând asimilarea şi exersarea unor
tehnici adecvate de management emoţional şi comportamental.
 Psihodrama este prin excelenţă o metodă de lucru în grup, în care oamenii află ce
înseamnă să înveţi prin a face.

 Această metodă se realizează într-un spațiu special amenajat în care un anumit spaţiu
circular va deveni o „scenă’’ (care se poate delimita printr-o mochetă cu un diametru de 2-3
metri), un alt spaţiu, separat, va deveni „auditoriul”, iar un loc aflat la o oarecare înălţime se
poate constitui în „balcon” (poate fi un scaun, un podium etc). Luminile colorate, recuzita care
cuprinde diferite obiecte (perne, eşarfe ş.a.m.d.) vor dota spaţiul special amenajat pentru
sesiunile de psihodramă.

Grupul de psihodramă creează o atmosferă prietenoasă şi stimulatoare, care îndeamnă

persoana să se exprime prin a pune în scenă diferite dimensiuni ale vieţii sale. 

În acest grup, fiecare persoană devine agent terapeutic pentru ceilalţi membri. Omul
devine actorul propriei vieţi, un scenariu care se scrie în vivo.

 Scena devine spaţiul în care se pun în acţiune conţinuturile lumii interne. 

Aici individul se întâlneşte cu resursele, îndoielile, dorinţele, blocajele şi visele sale, pe

care le explorează într-un cadru securizant.

 Psihodrama intervine în mod esenţial asupra relaţiilor; prin tehnicile sale specifice
metodelor de acţiune (dublul, inversiunea de rol, oglinda, solilocviul, sociometria), ea produce o
restructurare a modurilor disfuncţionale de “a fi” în raport cu ceilalţi, provoacă persoana să
descopere răspunsuri noi la o anume situaţie şi să devină o fiinţă autonomă şi spontană. 

Care sunt stadiile dezvoltării unui copil din perspectiva psihodramei?

Pe parcursul dezvoltării copilului, ambientul extern și ceilalți factori semnificativi au delicată

şi fundamentală sarcină de a hrăni şi oferi spațiu creşterii psihologice prin intermediul activării
funcțiilor psihologice şi relaționale de bază.

 Însă nu întotdeauna acest proces funcționează în mod armonic, şi prin urmare alături de
experimentarea unor funcții sănătoase şi utile, copilul poate trăi funcții patologice şi dăunătoare
pentru dezvoltarea sa.

 Relația cu copilul, chiar şi cea care este dictată de cele mai bune intenții, trezeşte în adult
amintiri, nevoi şi trăiri ale propriei copilării. Prin urmare, relația adult/copil se caracterizează atât
prin prezența de funcții psihologice care favorizează o dezvoltare armonioasă, cât şi funcții care
împiedică dezvoltarea echilibrată. 

Primul stadiu al matricei de identitate se caracterizează prin incapacitatea copilului de a se

distinge de mediul său, se simte ca fiind ,,unul cu universul”- stadiul nediferenţiat.( Etapa
dublului) .

În cel de-al doilea stadiu, atenţia copilului este centrată pe ,,celălalt” şi prin uimire, disconfort
şi curiozitate descoperă că nu este ,,unul cu universul”- stadiul diferenţiat .(Etapa oglindirii).
  Al treilea stadiu, emerge atunci când copilul va putea să îl detecteze şi pe celălalt,
extrăgându-l din context. 

Al patrulea stadiu va fi prezent atunci când copilul se va situa activ în realitatea

înconjurătoare şi chiar se va plasa în locul ,,celuilalt”, jucându-i rolul.( Etapa inversiunii de rol). 

În cel de-al cincilea stadiu, inversiunea identităţii este completă. ,, Copilul a crescut, îi învaţă
pe alţi copii rolurile pe care le-a jucat el în copilăria timpurie, identificându-se în acest fel cu
roluri pe care le-a văzut la adult” 

În acelaşi timp, ceilalţi îi recompun rolurile iniţiale ca într-o oglindă.  Aceste cinci stadii,
spunea Moreno, reprezintă ,, bazele psihologice pentru toate procesele de rol şi pentru fenomene
ca intuiţia, identificarea, transferul”

Prin cele 5 etape are nevoie copilul să treacă pentru a se putea dezvolta armonios din punct
de vedere psihologic.

1.      DE CE ESTE IMPORTANTA IMPLICAREA TATALUI IN EDUCATIA BAIETILOR?

Baietii invata ce este masculinitatea in primul rand de la tatal lor. Un model sanatos pentru un
baiat este atunci cand relatia dintre el si fiul lui este una bazata pe afectiune si pe exprimarea
emotiilor.

Tatal ofera lucruri diferite in relatia cu fiul sau, jocurile sunt bazate mai mult pe miscare si in a
invata lucruri noi, este bazata mai mult pe practica prin a face lucruri noi.

Cum sa fi un tata prezent in viata fiului tau si cum sa faci acest lucru?

In primul rand prin a petrece timp impreuna, prin a desfasura diverse jocuri si activitati. Pentru
un baiat tatal este un erou care poate sa faca foarte multe lucruri. Prin jocuri de miscare si alte
activitati, un baiat invata sa fie mai indemanatic si ajuta in a-si crea propiria autonomie si
independenta.

Un alt aspect este ca tatal sa fie implicat in ingrijirea baiatului inca de la inceput prin al schimba,
 
prin baia de seara, plimbari in parc, aceste actiuni ajuta in a obtine o conexiune puternica si in a
consolida relatia tata-fiu.

Tatal poate sa ajute pe baiat sa isi gestioneze emotiile, este important ca tatal sa nu ignore
emotiile baiatului si sa nu il critice. Daca un baiat se simte apreciat, validat el poate sa discute cu
tatalui despre problemele si obstacole pe care la intampina.

1.      CARE SUNT EFECTELE ABSENTEI TATALUI DIN VIATA SI EDUCATIA

BAIETILOR?

Figura paterna poate sa lipseasca total din viata baiatului sau acesta poate sa fie prezent, dar sa
fie absent emotional si neimplicat in viata baiatului in satisfacerea nevoilor lui emotionale.
Absenta tatalui afecteaza dezvoltarea socio-emotionala a baiatului, iar cu cat tatal nu este prezent
in viata baiatului de la o varsta frageda cu atat efectele sunt mai daunatoare.
Daca tatal este absent baiatul poate suferii de probleme comportamentale si dificultati in sfera
relatilor. In randul adolescentilor s-a constatat ca acestia pot fi mai predispusi la comportamente
de risc alcool, tutun si droguri si alte comportamente nedorite.

Studiile trasmit ca implicarea  tatalui este o conditie a dezvoltarii capacitatii cognitive, a

succesului si performantelor academice, a starii emotionale si mentale, a increderii in sine, daca
tatal este absent baiatul are de suferit. Lipsa implicarii tatalui creste aparitia tulburarilor de somn,
anxietate si depresie.

Atunci  cand tatal este implicat baiatul creste cu o identitate de gen sanatoasa si cu un model de
masculinitate echilibrat. Pentru baieti implicarea tatalui inseamna acceptarea si intelegerea
proprilor emotii si satisfacerea nevoilor emotionale.

Un baiat al carui tata este prezent emotional, va deveni mai sigur pe el, se va maturiza din punct
de vedere emotional, va fi afectos si responsabil si va avea capacitatea a stabili limite si granite
in relatiile cu cei din jur.

 1.      DE CE SA II INVATAM PE BAIETII DESPRE EMOTII?

Cei mai multi dintre baieti sunt deficitari in provocarile lor pentru a obtine o maturizare
emotinala sanatoasa. De multe ori din cauza unor idei prost intelese de genul doar fetele plang ii
indeparteaza pe baieti de la o exprimare sanatoasa inca din copilaria mica.

Apoi cu un bagaj saracacios din punct de vedere emotional ne asteptam ca baiatul sa isi
gestioneze conflictele care apar la scoala, in grupul de baieti sau schimbarile care apar in viata
lor. De cele mai multe ori baietii au nevoie sa isi intelega viata emotionala si sa aiba un
vocabulor in ce privesc emotiile.

Specialistul in educatia baietilor Michel Thompson vorbeste despre alfabetizarea  emotionala

care implica recunoasterea si perceptia emotiilor noastre care ne ajuta sa ne intelegem mai bine
pe noi si pe ceilati. 

O buna dezvoltare din  punct de vedere emotional ne ajuta sa ne imbunatatim toate relatiile din
viata personala si profesionala.

Din grupurile de masculinitate la care am participat una dintre cele mai mari provocari pe care le
au barbatii este legata de exprimarea sanatoasa a emotiilor fara frica de a fi catalogati drept slabi.

 Se intampla de multe ori ca un barbat sa ajunga cu un vocabular emotional sarac datorita lipsei
educației emotionale din sfera familiala si scolara. Multa lume considera ca baietii nu au nevoie 
de asa multa afectiune si conectare ceea ce studile demostreaza ca nu e asa.

 Azi la grupul de dezvoltare personală pentru copii am explorat următoarele lucruri:

 O poveste terapeutică despre prieteni și apoi ce înseamnă un prieten.

 Un joc de societate pentru a învăța să aștepte rândul și să comunice cu ceilalți membri.
  Joc cu slime pentru a stimula simțurile și a dezvolta atenția și concentrarea.
 Joc de psihomotricitate pentru dezvoltarea coeziunii grupului.

Grupul de dezvoltare personală este o întâlnire cu celălalt, o întâlnire ce permite fiecăruia să se

descopere şi să se dezvolte în acord cu propriile resurse.

Într-un astfel de grup, în care copiii se simt în siguranţă, se simt acceptaţi si valorizaţi pentru
ceea ce sunt, ei experimentează (într-un mediu sigur) situaţii dificile cu care se confruntă în viața
de zi cu zi şi îşi descoperă resursele personale pentru a le face față.

Povești din cabinet

Psihoterapia oferă copilului un cadru securizant pentru a-și exprima trăirile și pentru a învăța
comportamente noi.

Relația terapeutică este punctul cheie al schimbării și este elementul central din procesul
terapeutic.

Mai jos sunt câteva activități din psihoterapie din această săptămână:

1. Povești terapeutice și jocuri de rol pentru modelarea comportamentelor problematice.

2. Fișe pentru identificarea emoțiilor.
3. Poveste pe baza experiențelor din vacanță.

Copilul în psihoterapie învață să se cunoască, să povestească și activitățile propuse au rolul de a

întări eul, adică percepția copilului despre el.

Adaptarea la grădiniță

Ne apropiem cu pași repezi de deschiderea unui nou an școlar care este important pentru toți
copiii, dar mai ales pentru cei care merg pentru prima dată.

Desprinderea de familie și intrarea în colectivitate, în viața socială are un impact deosebit atât
pentru copil cât și pentru familie.

Uneori desprinderea de mamă nu este atât de ușoară și astfel m-am gândit la 5 pași simpli care îl
ajută pe copil să se adapteze mai ușor la grădiniță.

Tema sesiunii din această săptămână a fost dezvoltarea simțurilor, acest lucru favorizează sinele
și capacitatea de a sta în contact.

Azi la grupul de dezvoltare personală pentru copii am explorat următoarele lucru:

1. Poveste terapeutică despre simțuri.

Sortare și explorarea mai multor materiale(scoici,cafea, porumb, paste).

 Pictura cu degetul.

Joc de societate.

Grupul de dezvoltare personală favorizează comunicarea și capacitatea de a sta în contact și

dezvolta atenția și concentrarea. 

Teme articole
1. Cum stărnim curiozitatea copilului?
2. Cum punem limite în relația cu copilul?
3. 4 strategii eficente pentru copilul cu deficit de atenție
4. De ce e important copilul  cu autism să făcă psihoterapie după ABA?
5. Ce ne spun desenele copilului?

Astăzi sunt tare nerăbdător să particip la cursul Andreeei Neagu  despre evaluarea experiențială a
relației părinte copil.

Primul pas în procesul terapeutic este evaluarea copilului și a relației lui parentale pentru ca mai
apoi se stabilește obiectivele terapiei.

Abea aștept în aceste două zile să afle cele mai noi tehnici de evaluare pentru a-mi eficientiza
munca în cabinet. 

3 strategii eficiente pentru copiii cu deficit de atenție.

Principalul simptom al tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție este incapacitatea

copilului de a se concentra într-o sarcină sau de a fi atenți la stimuli din jur.

Astăzi vreau să vă prezint trei strategii eficiente care îi pot ajuta pe copiii cu deficit de atenție
 să-și mărească capacitatea de concentrare.

1. Jocurile senzoriale.

Copilul cu deficit de atenție are dificultăți în a sta în contact cu ce se întâmplă în jurul lui.
Cele mai bune activități din practica mea din cabinet pe care eu le folosesc constant sunt: nisipul
kinetic, bile senzoriale,spumă de ras, slime, pictura cu degetul și apa.

Aceste activități îl liniștesc, cresc puterea de concentrare și copilul reușește să fie mai prezent la
mediul înconjurător.

Copiii preferă mult aceste activități senzoriale, sunt o sursă mare de distracție și îi ajută în
dezvoltarea atenției.
 2. Modelajul din plastilină.

Plastilina este foarte potrivită pentru copiii de 2,5- 6/7 ani, îi ajută să își dezvolte motricitatea
fină și simțul tactil.

Copilul poate modela personajul favorit, o jucărie, un animal sau chiar un peisaj de toamnă.

Prin modelarea plastilinei copilul devin mai prezent, mai atent și mai ales că crește mult 
capacitatea de a sta în contact de a explora un stimul pentru o perioadă mai lungă de timp.

3. Desenul.

Desenul sprijină copilul să devină mai conștient de sine și ajută la dezvoltarea eului și
exprimarea sentimentelor.

Copilul poate desena liber o activitate preferată, un loc preferat, familia lui, colegii de la școală
sau grădiniță sau ce simte el în momentul acela.

Eu recomand creioanele cerate sunt foarte potrivite pentru copiii cu o putere de concentrare mai
slabă.

Vă doresc spor la joacă.

Ce este psihoterapia copilului?

Psihoterapia copilului este din ce în ce mai cunoscută în România și tot mai mulți părinți caută
sprijin.

Psihoterapia oferă un cadru în care copil își poate exprima trăirile și poate învăța comportamente
noi.

Este un proces în care părintele participă activ alături de terapeut ca schimbarea să aibă loc.

Când cerem ajutorul unui psihoterapeut:

 Copilul are probleme de adaptare la școală sau grădiniță.
 Copilul nu își poate gestiona emoțiile și apar comportamente problematice.
 Are dificultăți de relaționare în familie sau la grădiniță sau școală.
 Se confruntă cu diverse frici.
 Divorțul părinților.
 Decesul unui părinte.

Psihoterapia copilului diferă extrem de mult de cea a adultului, în psihoterapia copilului nu sunt
doar discutate ci şi explorate cu ajutorul terapiei prin joc. 
 Prin intermediul modelajului, desenului, colajului, joc de rol, joc cu marionete şi alte tehnici
specifice psihoterapiei copilului, problemele sunt externalizate expuse pentru a găsi o rezolvare.

Copiii se joacă spontan, cu o mare satisfacţie şi ne urmărind nici un scop anume. Până la vârsta
de 10-11 ani copiilor le este greu să stea liniştiţi timp îndelungat.

Terapia prin joc satisface necesitatea copilului de a se mişca, învaţă să preia responsabilităţi şi
apoi să le onoreze, învaţă să înfrunte greutăţile şi să se elibereze de frustrare, învaţă să
reacţioneze la frustrare în forme social acceptabile.

În joc copii îşi dau frâu liber imaginaţiei, însuşesc valorile societăţii şi capătă anumite deprinderi
sociale.

Ce ne spun desenele copilului?

4 activități creative pentru toamnă.

Toamna este pentru mine anotimpul preferat pentru multitudine de culori și pentru ce ne oferă
natura în acest anotimp.

Activitățile de lucru manual sunt extrem de potrivite pentru preșcolari pentru că stimulează
simțurile, dezvolta motricitatea fină, crește capacitatea de concentrare.

Astăzi vă propun patru activități simple care pot fi făcute acasă și sunt foarte potrivite pentru
acest anotimp.

1.  Copac de toamnă din semințe

Este o activitate senzorială și plăcută de toamnă și nu numai. Această activitate dezvoltă

îndemânarea, motricitatea fină și puterea de concentrare.
Materiale necesare:
·         Foi
·         Semințe
·         Lipici lichid
·         Culori
Pași de realizare:
·         Se pictează semințele și se lasă la uscat 1-2 ore.
·         Se pune lipici pe suprafața copacului.
·         Se lipesc semințele.
 
2.  Frunze de toamnă din lână.

Este o activitate excelentă pentru anotimpul de toamnă. Această activitate dezvoltă îndemânarea
și motricitatea fină. Motricitatea fină îl ajută pe copil în lucrurile practice și la scris.
Materiale necesare:
·         Carton
·         Foarfecă
·         Lână
Pași de realizare:
·         Se taie din carton forme de frunză.
·         Se înfășoară cu lână sau ață pe toată suprafața cartonului.
3. Copac de toamnă cu macaroane.
Activitățiile făcute împreună cu copilul creează mai multă conexiune și întărește relația părinte-
copil. Ne aflăm cu pași repezi spre toamnă. Benficiile activității de azi sunt: îmbunătățește
atenția și concentrarea, motricitatea fină, dezvoltă simțurile.
Materiale necesare:
·         Foi
·         Macaronane
·         Lipici lichid
Pași de realizare:
·         Se pictează macaroanele și se lasă la uscat 1-2 ore.
·         Se pune lipici pe suprafața copacului.
·         Se lipesc macaroanele.
4. Melc din plastilină.
Este o activitate care dezvoltă mult motricitatea fină și simțul tactil. Modelarea plastilinei este
foarte potrivită și pentru dezvoltarea atenției.
Materiale necesare:

 Ochi de plastic.
 Plastilină.
 Castane.

Pași de realizare:

 Se modelează forma melcului din plastilină, apoi se pun ochii.

 La final se pune castana și melcul este gata.

Vă doresc spor la joacă.

 
Cum ajutăm copilul să facă faţă fricii. 
Discutaţi despre frică şi îngrijorarea copilului. Dacă este prea mic şi îi este dificil să vorbească
despre fricile lui, puteţi folosi jocul cu păpuşi, în care fiecare păpuşă îi spune celeilalte lucurile
care o sperie. Este foarte important să vă faceţi o ideea clară despre lucrurile care îl sperie pe
copil, astfel încât să puteţi să îl ajutaţi să facă faţă emoţiei.
Iniţial încercaţi să feriţi copilul de lucrurile de care se teme precum câini, zgomote puternice,
insecte. Pe măsură ce se vor simţi mai confortabil şi încrezători, faceţi-le cunoştinţa din nou,
treptat, cu lucrurile de care se tem. Însoţiţi expunerea de verbalizare: "acum ne apropiem de
păianjen; simţi cum frică creşte, este mare; ne apropiem şi mai mult şi frica este şi mai mare;
stăm lângă păianjen .... simţi cum frică începe să scadă".
Reacţionaţi moderat la reacţiile de frică ale copilului. Rectionand cu frică la frică copilului îi veţi
intensifica şi mai mult emoţia.
 Modelaţi comportamentul copilului astfel încât să facă faţă activ situaţiilor care le provoacă frică,
nu să le evite. Vorbiţi copiilor despre situaţii în care aţi simţit că vă este teamă şi povestiţi-le cum
aţi învăţat să faceţi faţă
Verbalizaţi în prezenţa copilului emoţia de frică şi explicaţi modalitatea prin care reuşiţi să îi
faceţi faţă. Astfel modelul dvs. de gestionare a emoţiei de frica va fi învăţat şi practicat şi de
copil (ex. folosirea vorbirii cu sine, gândirea de detectiv).
Modelaţi comportamentul copiilor prin citirea de poveşti şi vizionarea de filme de desene
animate. Analizaţi cu copilul modalitatea în care personajele au făcut faţă fricii şi au reuşit să o
controleze.
Acceptaţi emoţiile de frică ale copilului şi evitaţi blamarea, învinovăţirea sau ironizarea
copilului.
 sursa: Salvați copiii.
Cum să ai un copil încrezător în sine?
Încrederea în sine se formeză atunci când copilul întâlnește provocări în viața lui și prin modul în
care se raporteză la aceste obstacole. Pentru a se dezvolta încrederea în sine copilul are nevoie de
o susținere bazată pe dragoste din partea părinților.
Cinci modalități prin care un copil devine încrezător:
v  Să aibă responsabilități.
Dacă nu dezvoltăm compentența la un copil el va deveni dependent mereu de un adult. Este bine
ca el încă de mic să fie impicat în treburile casnice și încurajat să își dezvolte autonomia.
v  Încurajează-i talentele
Este bine să punem accentul pe ce poate să facă bine un copil, la ce se pricepe și să îl încurajăm
de fiecare dată.  Valorizarea si încurajarea ajuta la dezvoltarea unei încredere de sine sănatoase.
v  Valorizăm comportamentele pozitive
Când copilul îndeplinește anumite sarcini este de preferat să menționam acest lucru prin: Îmi
place că... Mă bucur că... Ai reușit să... Ai procedat corect când...
Un coportament există atunci când el este întarit, recompensat de ceilalți, punând accent pe
lucrurile pozitive crește șansa să apară frecvent.
v  Ajută-l să ia decizii singur
Încrederea în sine se mai formeză atunci când un copil ia decizii, el poate să decidă cu ce se
îmbracă sau cu ce temă poate sa începă atunci când lucreză pentru școală.
v  Iubește-l necondiționat
Este exterem de important ca, copilul să se simtă validat, iubit chiar dacă uneori apar
comportamente problematice, să sublinem că ne deranjeză comportamentul și nu persoana.
Cum punem limite în relația cu copilul?
Impunerea unor limite este esențială ca un copil să se dezvolte armonios, dacă un copil nu are
limite și este lăsat să facă tot ce dorește apar cel mai adesea multe probleme de comportament.
Când trebuie să punem o limită, de exemplu limitarea accesului la mass-media e bine să ținți
cont de trei reguli: oferiți explicații și motive pentru care faceți acest lucru, încercați sa vedeți
nevoia care duce la un anumit comportament și abordați o manieră cât mai calmă și jucăușă.
Cum cunoaștem copilul prin desen?
 

Tema sesiunii din această săptămână a fost prima zi de școală sau grădiniță.

Azi la grupul de dezvoltare personală pentru copii am explorat următoarele lucru:

 1. Poveste terapeutică despre bucurie și să denumească 5 lucruri care le aduc
bucurie.
2. Desen despre cum s-au simțit în prima zi de școală sau grădiniță.
3. Joc de societate.
4. Cântat cu instrumente muzicale.
5. Joc liber pentru dezvoltarea abilităților sociale.

Grupul de dezvoltare personală favorizează comunicarea și capacitatea de a sta în contact și

dezvolta atenția și concentrarea. 

Ce ne spun simbolurile desenate de copii?

Desenele copilului ne indică foarte multe lucruri despre starea lui sufletească și ce se întâmplă în
interiorul lui.

Astăzi o să analizăm câteva simboluri care se regăsesc în desenele copiilor.

Conform lui Evi Crotti psiholog pentru copii cele mai des întâlnite simboluri sunt: Soarele, Luna,
Cerul, Apa, Pământul, Munții, Curcubeul și Animalele.

Soarele

Soarele este asociat cu figura tatălui, prin reprezentarea soarelui copilul își exprimă nevoia de a
deveni mai independent.

Soarele simbolizează dorința  de autonomie și independență, un element de susținere, creștere

fizică și psihică a copilului.

Luna 

Este un simbol care apare mai rar în desenele copiilor și indică o stare de neliniște, de anxietate
sau sunt preocupați de intimitatea lor sexuală, cel mai adesea este caza unei mame
hiperprotectoare.

Cerul

Este un simbol religios al relației pe care copilul o are cu divinitatea.

Dacă este colorat cu albastru intens un moment de regresie emotivă a copilului, care se poate
manifestă prin enurezis( să facă pipi pe el).

Apa
Are o dublă interpretare, poate fi un indicator al stării de bine sau dacă este desenat sub formă de
ploaie poate să fie un rol de amenințare.

Pământul

Indică o siguranță dată de figura maternă care a știut să îl hrănească adecvat pe copil, oferindu-i
o stabilitate emoțională.

Curcubeu

Curcubeul  exprimă bogăție, orginalitate, nevoia de se exprima, de a fi luat în seamă.

Munți

Copilul care desenează munți ușor stacojii exprimă o nevoie de atașament față de mamă, de
apropriere fizică, de a se simții protejat de ea.

Animale

Copilul care desenează animale simte nevoia de exprimare și mai ales dacă sunt animale
sălbatice acolo indică o competiție cu tatăl specifică perioadei oedipiene.

Aceste simboluri și ale detalii despre desenele copiilor le găsiți în cartea lui Evi Crotti pe care o
recomand.

Cum îl cunoaștem pe copil prin desene?

În prima parte a copilăriei copilul nu poate verbaliza tot ce trăiește prin cuvinte.

Desenul este un instrument care reflectă sentimentele copiilor și ce ce se confruntă în acel

moment.

În copilăria mică copilul nu este capabil să se autoregleze, adică să își controleze emoțiile și este
nevoie de sprijin din partea unui adult să îl ajute să se gestioneze cu emoții precum furia sau
tema.

Astăzi vreau să vorbim despre două trăsături de personalitate care pot fi observate în
desenele copiilor si acestea sunt introversia și extraversia.

Copilul extrovert are nevoie de spațiu, este foarte sociabil, își face prieteni cu ușurință și preferă
contactul cu oamenii.

Acești copii sunt interesați de tot ce îi înconjoară, extrovertitul îți ia energia din exterior din
contactul cu oamenii.
 
În desenele copilului el ocupă întreaga foaie cu multe foarte care se întind de la un capăte la altul
și folosește culori vi.

Copilul introvert este un copil mai rezervat căruia îi place să petreacă timp și singur și are mai
puțini prieteni.

Acestor copii uneori le este mai dificil să își exprime sentimentele și are nevoie de susținerea
celorlalți.

În desene el ocupă un colț un spațiu mai mic și culori delicate.

Am discutat de aceste două trăsături de personalitate pentru că este important să înțelegem

copilul pentru al sprijinii.

Este important de precizat că aceste două trăsături de personalitate ne naștem cu ele și rămân pe
tot parcursul vieții.

3 nevoi ale copilului între 0 și 3 ani.

Citind cartea Montessorii de la naștere la 3 ani de Charlotte Poussin, ea povestește acolo de 3

nevoi fundamentale ale copilului în primii trei ani.

Mi-a plăcut modul în care au fost expuse aceste nevoie și am rezonat foarte bine cu ele,
observându-le în practica din cabinet.

Nevoia de concentrare.

O nevoie pe care e bine să fie îndeplinită pentru că azi tot mai mulți copii și adolescenți nu pot să
își focuseze atenția.

Copilul își dezvoltă capacitatea de a se concentra ca și calitate și durată doar concentrându-se.

Un mediu fără multe ecrane care sunt o adevărată amenințare și scade mult capacitatea de
concentrare. 

O multitudine de jucării și expunerea la ecrane încetinesc capacitatea copilului de a se concentra

și de a fi atent.

Nevoia de libertate, dar și de limite.

În carte am descoperit un lucru esențial  cu referire să punem limite pentru că am observat ca azi
de multe ori părinții sunt la polul opus de la pedeapsa la libertate, fără nici o limite.

A fi liber nu înseamnă, cu siguranță că trebuie să lăsăm copilul în voia lui, ci mai degrabă să-i
pregătim un mediu în care să poată acționa liber.

Limitele îi conferă copilului siguranța și o creștere armonioasă.

Limitele impuse cu fermitate și căldură îl ajută pe copil să aibă o stimă de sine bună și o
dezvoltare emoțională armonioasă.

Nevoia de a se conștientiza pe sine și de a merge spre independență.

Favorizarea independenței este un aspect foarte important în creșterea unui copil, asta am văzut
din propria experiență pentru că eu am fost foarte dependent de părinți.

În primul an de viață un atașament sănătos cu mama, ea fiind atentă la nevoile copilului și este
prezentă emoțional alături de copil creează  un drum spre independență.

În perioada 0-3 ani viața psihică a copilului se dezvoltă foarte mult datorită relației, a mișcărilor
care se coordonează și a limbajului care se elaborează.

Acestea au fost cele trei nevoi pentru copiii de 0-3 ani și sper să fie de folos pentru o educație
sănătoasă.

3 jocuri de autocunoaștere  pentru copiii de 4-6 ani.

Astăzi vreau să vă prezint trei jocuri foarte ușor de făcut acasă care îl sprijină pe copil să
vorbească despre sine și să își exprime emoțiile.

1.Lănțișor din paie.

Este o activitate care dezvoltă motricitatea fină și capacitatea copilului  de a vorbi despre sine.

Aveți nevoie pentru această activitate de paie, foarfecă și ață.

După ce copilul taie paiele le pune pe ață, de fiecare dată când pune un pai el spune:
1. Culoarea mea preferată este..
2. Mâncarea mea preferată este…
3. Eroul meu preferat este este….
4. Cel mai bun prieten este…
5. Un lucru care pot să îl spun despre mama este..
6. Un lucru care pot să îl spun despre tata este..
7. Jocul meu preferat este….
 8. Povestea mea preferată este…
9. Un loc în care îmi place să merg este…
10. Vacanța mea preferată a fost..

2.    Ce aș fi dacă aș fi?

Acest joc ne ajută să înțelegem imaginea copilului despre sine și despre membrii familiei din
care face parte.

Desfașurare:

Ø  Dacă ai fi o floare, ce floare ai fi?

Ø  Dacă ai fi un animal, ce animal ai fi?

Ø  Dacă ai fi o pasăre, ce pasăre ai fi?

Ø  Dacă ai fi o culoare, ce culoare ai fi?

Ø  Dacă ai fi un instrument muzical, ce instrument ai fi?

La fiecare din aceste întrebări puteți adăuga și cum se simte foloarea, ce culoare are, ce face
floare pentru a dezvolta și mai mult jocul.

Apoi puteți la fiecare întrebare să adăugați câte un membru al familiei:

Ø  Dar mama ce culoare ar fi?, Dar tata?, Dar sora sau fratele?

3. Desenul cu amintiri preferate.

Copilul împarte foaia în trei și desenează trei amintiri care pot fi din vacanța, de la grădiniță

sau de la joacă.

Spor la joacă.

Astăzi mi-am propus să fie o zi de relaxare în natura și de introspecție la săptămâna care tocmai a
trecut.

Am avut o săptămână destul de încărcată la cabinet și am observat că se tot repetă un tipar, în

proporție de 90 la % munca mea la cabinet este cu băieți.

Trăim vremuri în care mama este prezentă total în viața fiului, uneori hiperprotectiva și tatăl care
este preocupat de a aduce un venit fără a fi aproape mai deloc alături de fiul lui.
Observ băieți foarte nesiguri, super atașați de mama lor așa cum a fost și eu. 

Mi-am amintit de o carte pe care am citit-o în urmă cu câțiva ani despre ritual de creștere a unui
băiat și cum devine bărbat.

În jurul vârstei 10-12 ani băiatul trebuie să treacă în energia tatălui, dacă tatăl este absent și îl
respinge el se-ntoarce tot la mama de care se va atașa poate toată viața.

Lipsa unui suport masculin din partea tatălui și a unori mentori îl face pe viitorul bărbat să fie
incapabil de o relație sănătoasă cu o femeie, lipsă de direcție și misiune în viață, un atașament
dependent de mama și fără a înțelege puterea unei prietenii cu alți bărbați.

Picături de ploaie la cimitirul tatălui  meu

A trecut  mai bine de un an și jumătate de la moartea tatălui meu, cancerul l-a răpus foarte repede
și a fost dureros pentru că  a fost la o distanță de 4  zile de la moartea mamei lui.

Pentru a traversa acest doliu mai ușor a devenit o rutina de merge în fiecare weekend când vin
acasă la mormântul lui, de a mă conecta cu esența lui.

Vă spunem săptămâna trecută că ne confruntăm tot mai mult cu băieți ale căror masculinitate e
foarte slabă datorită faptului că tatăl lor nu este prezent în viața lor.

Relația mea cu tatăl nu a fost întotdeauna cea mai grozavă fiind foarte diferiți și eu  m-am simțit
de multe ori respins.
  
În ultimi ani ai lui de viață am ajuns să avem o relație foarte bună și  momentul de rămas bun
fost cel care ne-a vindecat pe amândoi.

Faptul că relația cu tata nu a fost foarte bună am devenit mai feminin , fără prieteni și extrem de
nesigur pe mine și a asta m-a condus spre tabere de masculinitatem, cărți , terapie și mai ales o
misiune de fi alături de băieți și familiile lor pentru a-și găsi calea.

Mersul la cimitir e ca un moment de reflexie al săptămânii în care eu îi cer sprijin pentru a-mi
continua călătoria mea  și a sprijinii pe cei cu care lucrez.

Concluzia este aceea că Universul ne dă foarte multe lucruri poate chiar dureroase dar ele sunt un
pas pentru a ne găsi pe noi și de a trece la nivelul următor.

Sunt acum în călătoria mea de a-mi consolida bărbăția chiar și după plecarea tatălui meu.

Cel mai frumos mesaj pe care l-am primit în ziua înmormântării tatălui meu a fost că de azi ești
purtătorul de lumină al familiei tale, un îndemn pe care mă străduiesc să îl împlinesc.

Picăturile de ploaie sunt  comportamentele noastre pe care le facem și care puțin câte puțin ne
definesc și asta este ceea ce oferim urmașilor noștri.
Închei cu un îndemn prin a  reflectă că cea ce facem noi în fiecare zi dăm mai departe
copiilor noștri.

Sunt aici, am grijă de tine.

Vineri la sport s-a întâmplat ceva care m-a făcut să mă uit și mai puternic  la ce se întâmplă cu
mine.

Andrei cel mai bun prieten al meu a făcut  o glumă, dulapul de la sală se închide cu un cod. 

Eu am uitat să pun acel cod și el în glumă a închis dulapul, mergea deschis doar cu o cheie de la
antrenor, am început să urlu că îi arunc toate haine  lui, m-am simțit tare umilit.

Se activase foarte puternic rana de a fi umilit, am trăit multe glume proaste, la școală și chiar la
liceu.

Rana de a fi umilit s-a activat foarte puternic dintr-o glumă, noroc că el a fost calm și el a
gestionat bine situația.

Ce vreau să spun este că rănile pe care le trăim atunci când suntem mici se activează în relațiile
de familie, de cuplu, de prietenie sau de muncă,  de multe ori de la lucruri foarte banale.

Chiar dacă suntem adulți avem în noi un copil interior, acest copil interior este partea
inconștientă care ne influențează modul în care trăim în prezent.

Noi purtăm copilul nostru de la toate vârstele așa cum este ilustrat în păpușile matrioșka chiar
dacă suntem adulți.

Fiecare din noi duce cu el acele răni din copilărie care se activează în diverse situații în viața de
zi cu zi.

Copilul rănit din interiorul nostru are nevoie de blândețe, de siguranță de  sunt aici  și am grijă
de tine.

Vindecarea rănilor noastre se facem printr-un proces terapeutic în care învățăm să avem grijă de
acest copil rănit din interiorul nostru care poate a suferit multe lucruri atunci când a fost copil.

Conștientizarea și vindecarea rănilor ne ajută să avem mai multă grijă în primul rând de
noi  și pentru a nu da mai departe copiilor noștri.

Cum sprijinim dezvoltarea atenției la copii?

Mulți copii cu nevoi speciale, dar și copii tipici le este dificil să își mențină atenția pentru
sarcinile pe care le realizează.
De multe ori se plictisesc repede și ajung să abandoneze sarcina.

O modalitate foarte bună de a-i ajuta este să le pregătim activități senzoriale, acestea îi ajută
extrem de mult să intre în contact cu simțurile lor și devin mai prezenți.

În ultima vreme  am mers extrem de mult pe această metodă  și copii au fost mult mai în contact
cu mine fie ca a fost grup de dezvoltare personală sau individual.

În copilăria mică activarea simțurilor sprijină dezvoltarea creierului și a sinelui, adică percepția
copilului despre el.
 
Prin intermediul jocurilor senzoriale se pot debloca emoții și copilul poate vorbi mai ușor despre
cum se simte.

10 activități de stimulare senzorială:

 Coș senzorial( să exploreze o pană, o minge, boabe de cafea, o esență de lămâie).

 Pictat cu mâinile.
 Spumă senzorială(spumă de ras cu colorat alimentar sau culori non-toxice).
 Slime.
 Apă cu spumă în care punem diverse jucării.
 Nisip kintetic.
 Aluat puteți face împreună  și este foarte distractiv.
 Pictat cu fructe.
 Bilele hidrofile.
 Plastilină( puteți modela obiecte, familia sau orașe și lumi imaginare).

Vă doresc spor la joacă și dacă a-ți încercat aceste activități lasă un comentariu cu experiența
copilului tău.

Ce este jocul simbolic și de ce este important în dezvoltarea copiilor?

Acest tip de joc este cel mai frecvent joc în timpul copilăriei. Jocul de rol este tipul de joc în care
copiii își asumă diferite roluri. În jocul simbolic obiectele sunt folosite pentru a devein alte
obiecte, de exemplu un creion poate să devină o rachetă.
Puteți crea jocuri de rol împreună care îl poate învăța lucruri noi, de exemplu de-a magazinul, de-
a ferma. În acest mod se creează o oportunitate de conxiune între copil și părinte și dezvoltă
limbajul.
Este o modalitate distractivă de a introduce cunoștințe noi, de exemplu puteți construi o fermă în
care sunt animale și fiecare animal mănâncă mâncarea lui sau face sunetul caracteristic lui.
Animalul se poate îmbolnăvi și vine veterinarul care îl tratează. Aceste scenarii îi dezvoltă
limbajul, creativitatea și este într-o manieră distractivă și plăcută.
Prin jocul de rol copiii învață foarte multe lucruri despre ei și mediul înconjurător, îi ajută să își
dezvolte și abilitățile sociale și comunicarea. Un alt aspect al jocului simbolic este că îi dezvoltă
și latura emoțională pentru că personajele se pot confrunta cu diverse situații.
 Prin jocul sde rol vedem și ce se întâmplă în interiorul copiilor de exemple el poate pun un
conflict la grădiniță sau alte aspecte din viața lui.
Exemple de jocuri de rol:
1.  Evenimente sociale: zi de naștere, prima zi la grădiniță, teatru de păpuși, la iarbă
verde, în vacanță.
2.  Meserii: pompier, veterinar, fermier, doctor, pilot, șofer. Pentru fiecare se pot crea
scenarii din care se pot învăța lucruri noi.
3.  Cunoașterea mediului: sistemul solar, gradina zoologica, țările lumii.
 
Vă doresc spor la joacă.
 
4 Jocuri pentru anxietatea de separare
Anxietatea de separare este o frică excesivă la separarea copilului de persoana care este atașat.
Reacțiile copilului  în anxietatea de separare sunt: plâns când unul dintre părinți pleacă la servici
sau în alte locuri, teama de persoane necunoscute, refuzul de a sta cu alte persoane în afară de
părinți, verifică constant prezența adulților.
Vă propun 5 jocuri care îl ajută pe copil să se desparte mai ușor de părinte.
JOCUL NONDIRECTIV, CENTRAT PE COPIL – Este un joc simplu în copilul alege ce vrea sa
se joace iar părintele îl supervizează, intervenind în joacă doar dacă este solicitat, dar este
prezent și atent la tot ce face copilul. Este util pentru reconectare după separare (după o zi la
serviciu sau școală etc), după un eveniment stresant sau traumatizant sau doar pentru întărirea
relației părinte-copil.
JOCUL SIMBOLIC PE ANUMITE TEME- un joc directiv în care părintele sau copilul poate
propune tema. 
Se folosesc animale de pluș, cuburi, plastilină din care se pot confecționa personaje și se poate
crea o poveste pe o anumită temă (exemplu: ne jucăm de-a grădinița, vizită la doctor, statul la
bunici o perioadă mai lungă sau orice situație considerată stresantă pentru copil). 
 JOCURI DE SEPARARE – respectiv ascunsa, baba oarba, cucu-bau etc .
JOCURI DE CONTACT FIZIC- bătaie cu perne, gâdilat, de-a calu.
Dacă  copilul manifestă simptome severe sau funcționalitatea lui este afectată vă îndemn să
apelați la un specialist.
Ce este modelajul și 5 activități practice.
Este o modalitate de exprimare tactil kinestezicǎ în care mâinile intră în contact
direct cu lutul, plastilina sau pasta ceramică şi, prin diverse acţiuni de manipulare,
materialul folosit primeşte anumite forme.
 Aceastǎ formǎ de art-terapie este o modalitate prin care cel ce modeleazǎ îşi spune
povestea, atât prin figurinele modelate, cât şi prin expresiile verbale care însoţesc
activitatea de modelaj.
Este o modaliate foarte potrivită de a al ajuta pe copil să își exprime emoțiile, să se
observe și își dezvoltă sinele, adică percepția copilului despre sine.
Este utilă îl lucrul cu copii cu autism, adhd ,probleme comportamentale și tulburări
emoționale.
Exemple de activități de modelaj cu plastilina sau lut:
1. Modeleză o formă care îți place.
2. Modelează un animal.
3. Modelează jucăria perferată.
4. Modelează familia ta.
5. Modelează o amintire din vacanță.
Spor la joacă.
 
 
Cum ajută desenul și pictura pe copil. 5 activități practice.
Prin desen şi picturǎ, copilul îşi exprimǎ sentimentele, trǎirile, nevoile, se exprimǎ
pe sine însǎşi şi îşi descoperǎ astfel identitatea.
Din experiența clinică mulți copii au dificultăți de exprimare și gestionare a
emoțiilor și prin desen și pictură ei reușesc să scoată la suprafața lucrui pe care nu
le pot verbaliza.
Pictura, ca şi desenul, este un joc, un dialog între subiect şi terapeut, este un mijloc
de comunicare.
Scopul în lucrul cu desenul este de a ajuta copilul să devină conştient de sine şi de
existenţa sa în lume.
Desenele pot fi utilizate în moduri variate, cu scopuri multiple şi la diferite nivele.
Simplul act de a desena fără intervenţie terapeutică este o puternică exprimare a
sinelui care ajută la stabilirea identităţii persoanei şi este o cale de exprimare a
sentimentelor.
Exemple de activități:
1. Desenează eroul tău preferat.( Apoi discutat, ce faci, pe cine ajută, ce calități are,
prin ce obstacole trece).
2. Desenează personajul din desene preferat.( De ce îți place, ce face el).
3. Desenează familia ta.
4. Desenează o amintire preferată.
5. Desenează jucăria sau jocul preferat.
Spor la joacă.
De ce să citim povești terapeutice?
Poveștile terapeutice au scopul de a oferi modele comportamentale pozitive, ajută
în dezvoltarea emoțională și crește capacitatea de a deveni autonomi.
De ce să spunem povești terapeutice copiilor?
Ø Sunt interactive
Ø Oferă modele de comportamente pozitive
Ø Sunt educaționale
Ø Dezvolta abilități de rezolvare a problemelor.
Exemplu de povești terapeutice:
Colecția emoțiile lui Noni( Sunt invidios, Îmi este frică..)
Emoțiile Sarei(Tristețea și Bucuria, Frica și Curajul, Furia și liniștea)
Girafa Gilly( activități pentru creșterea stimei de sine).
Activități de stimularea simțurilor  pentru copiii 0-3 ani.
Pentru stimularea simţurilor este foarte importantă furnizarea unei cantităţi
semnificative de materiale precum sertarele, cutiile, sticlele, paharele, cutiile de
iaurt, hainele, componentele din lemn, hârtiile, frunzele, sforile, corzile, bucăţile de
lână, ghivecele, conservele, florile, fructele… De asemenea, sunt necesare
instrumentele muzicale, farfuriile, lingurile şi furculiţele…
 Activităţi de dezvoltare vizuală:
 • oferirea unor obiecte luminoase colorate pentru a fi privite de copil, precum un
biberon, o zuruitoare... apropierea feţei în timpul comunicării cu copilul;
• amplasarea unor obiecte care se mişcă în leagănul copilului, precum panglici sau
obiecte de îmbrăcăminte în culori strălucitoare, de preferat atârnate de tavan;
• jocul de-a v-ati ascunselea (“cucu-bau”);
• cântece simple şi mimică;
• obiecte de aruncat, de apucat şi de privit, mângâiat, precum baloane sau avioane
de hârtie; • privirea unor cărţi ilustrate;
• jocuri de-a v-aţi ascunselea;
• recunoaşterea unor forme, mărimi, clasificarea obiectelor
 • ghicirea unor părţi care lipsesc din anumite forme.
 Activităţi de dezvoltare auditivă:
• cu copiii, este suficient să se folosească obiecte sonore, precum clopoţei, pentru a
le atrage atenţia;
• cutii muzicale;
• jocuri de reproducere a unor sunete;
 • ascultarea unei game diferite de sunete atunci când copilul este atent;
 • imitarea sunetelor produse de animale, instrumente sau obiecte;
• ascultarea unor cântece şi învăţarea acestora pe de rost;
• desfăşurarea unor jocuri care să-l ajute pe copil să se orienteze în cameră doar
prin intermediul sunetelor sau prin ordinea producerii sunetelor.
 Activităţi de dezvoltare tactilă:
 • identificarea diferitelor părţi ale corpului doar prin atingerea acestora;
 • imprimarea unor urme ale unor părţi ale corpului pe diferite materiale (noroi,
hârtie, acuarele, făină…) şi apoi identificarea acestora;
• manevrarea a cât mai multe obiecte şi clasificarea acestora în funcţie de
caracteristici;
 • desfăşurarea unor jocuri cu ochii închişi; încercarea de a recunoaşte jucării sau
alte obiecte cunoscute doar cu ajutorul mâinilor.
 Activităţi de dezvoltare a gustului şi mirosului:
 • degustarea unor fructe şi apoi încercarea de a le recunoaşte degustându-le din
nou cu ochii închişi;
• verificarea faptului că unele lucruri miros mai puternic iar altele mai puţin sau
deloc;
• recunoaşterea lemnului, brânzei sau a altor materiale prin mirosirea acestora; •
mirosirea florilor şi a parfumurilor;
• identificarea unor diferenţe între mirosuri similare.
Sursa: Petrecerea timpului liber( Program 0-3 ani).
COŞUL CU COMORI PENTRU COPIII DE 6 LUNI-1 AN.
Scopul acestei activităţi este de a activa mai bine simţurile copilului:
• Simţul tactil: formă, textură, greutate, temperatură, prin descoperirea mâinii;
• Simţul mirosului: varietate de mirosuri;
 • Simţul gustului: varietatea nu va fi limitată.
• Simţul auzului: percuţie, fricţiune, rupere, absenţa sunetului;
• Simţul vizual: culoare, dimensiuni interesante, formă, luminozitate.
Obiectele pot fi:
 • naturale: scoici mari, mere… (Atenţie însă la obiectele mici! Acestea nu trebuie
să existe în coş, pentru că pot fi înghiţite de copii!); • obiecte din materiale
naturale: gheme de lână, flaut din trestie, perii…
• obiecte din lemn: cutiuţe, bobine, role,
 • obiecte metalice: linguri, conserve, triunghiuri… verificate însă pentru siguranţa
lor în raport cu copilul;
• obiecte de piele, cauciuc, îmbrăcăminte: portofel, geantă de piele, fermoare,
bucăţi de cauciuc…
• hârtie şi obiecte de carton: caiete, tuburi, hârtie…
 • obiecte de sticlă: sticluţe, oglinzi, şiraguri de mărgele de lemn sau plastic etc.
  Se va folosi un coş d cu obiecte de zi cu zi, alese cu scopul de a oferi stimuli şi
experienţe pentru toate cele cinci simţuri ale copilului, precum şi la mişcarea
corpului.
Acestea sunt obiecte care pot fi găsite la domiciliu, nu sunt obiecte comerciale.
Copilul dobândeşte abilitatea de a coordona mişcările între ochi[1]mână-gură.
Introduce obiectele în gură pentru a le cunoaşte şi atunci când le gustă, se gândeşte
„Ce este asta?”.
 Aceasta facilitează accesul la tot ceea ce-l interesează şi, prin urmare, încurajează
curiozitatea naturală.
El învaţă singur şi prin el însuşi, iar adultul trebuie să-l supravegheze pentru a-i
oferi securitate şi încredere.
Sursa: Petrecerea timpului liber( Program 0-3 ani).
 Am fost workaholic și am uitat să trăiesc.
Dependența de muncă este la fel de păguboasă că și dependența de mâncare,
alcoolism, droguri.
Munca excesivă te oprește de a la fi eficient în ceea ce faci, petreci foarte puțin
timp cu familia și prietenii, ești mereu epuizat și uiți să te relaxezi.
În luna Martie a acestui an în terapia mea mi-am dat seama în urma unui desen că
eu nu mai trăiesc, nu am activități care mă bucură, tot timpul intru în proiecte noi și
sunt lipsit de energie.
Uitam adeasea să mă îngrijesc și chiar dacă aparent făceam multe lucruri, eficiența
era foarte scăzută.
Când eram în această goană după rezultate uitam să trăiesc și eram de cele mai
multe ori stors de energie.
Eu am facut asta pentru că nu mă simțeam suficient de bun și asta credeam că asta
mă face competent.
Am renunțat ușor la mai multe proiecte, am început să mă îngrijesc mai mult adică
să gătesc ca să am trei mese pe zi, să fac sport și să petrec timp cu familia și
prietenii pentru că și pe acest aspect mă izolasem destul de mult.
 În goana dupa rezultate uităm să ne bucrăm de proces și mai ales că creativitatea
nu vine atunci când suntem epuizați și storși de energie.
Principala lecție de anul acesta a fost să pun limite și să am grijă mai mult de mine,
iar starea mea acum este mult mai bună și sunt mai eficient în tot ce fac.
Ca în orice dependență e bine să ne uităm în lumea interioară și să cerem ajutor
dacă este cazul, să apelăm la un specialist.
Închiei prin a spune că dacă nu avem puțină grijă de noi nu putem avea grijă
de copiii noștri și bunurile materiale nu înlocuiesc conexiunea și validarea de
care are nevoie copilul.

 Vorbește despre ce simți

Uneori este greu să ne identificăm emoțiile și poate și mai greu să spunem ce

simțim în anumite momente.

8 activități pentru învățarea culorilor.

Învățarea unor concepte noi se poate face cel mai bine prin joacă.

Un alt aspect important este bine să ținem cont de preferințele copilului atunci când
vrem să îl învățăm ceva nou. 

De exemplu dacă îi plac mașinile le putem spune ce culoare au, putem picta cu ele,
le putem sorta pe culori.

Acum vă las 8 activități pentru învățarea culorilor:

 1.  Pictat cu biluțe de pom-pom.

2. Pictat fructe cu bețișoare de urechi.

3. Fructe și legume din hârtie creponată.

4. Pictat cu frunze.

5. Pus biluțe de pom-pom în sticlă și să spună culoarea.

6. Sortare biluțe de pom-pom în cofraj de ouă.

7. Copac de toamnă din hârtie creponată.

8. Sortare pe culori cu obiecte din casă.

Spor la joacă.

4 activități pentru dezvoltarea emoțională și stimei de sine.

1.      Joc pentru dezvoltarea încrederii în sine.

Materiale necesare: creioane, carioci, foi

Obiectiv: cunoașterea și dezvoltarea stimei de sine

Desfășurare:

Copilul poate desena un animal care are puteri magice( animalul poate fi curajos, puternic,
încrezător) îl va desena așa cum dorește copilul. După ce a desenat vorbim cu copilul despre
animaluț să îl descrie ce poate face și să îi dea un nume.

2.      Copăcelul emoțiilor

Materiale necesare: carioci, foi, creioane colorate, reviste, cărți cu imagini.

 Obiectiv: identificarea emoțiilor

Desfășurare:

 Copilul va desena un copăcel și după îi punem la dispoziție cărticele, reviste pentru a găsi
imagini cu cele patru emoții( tristețe, furie, frică, bucurie). Apoi după ce le va tăia și le va lipi,
astfel va realiza colajul despre emoții.

3.      Cine sunt eu?

Materiale : coală mare, reviste cu jucarii, mâncăruri, locuri preferate, activități, sporturi,
foarfece, lipici, carioci.

Obiective: autocunoașterea și creșterea stimei de sine

Desfășurare:

Copilul decupează din reviste sau foi cu diverse activități scoase la imprimantă cu lucrurile care
îi plac cum ar fi jucării, activități, locuri preferate, sporturi. Apoi le va lipi pe foaia mare unde în
centru scriem numele lui sau dacă știe să scrie face el acest lucru și apoi să povestească sa colajul
care l-a făcut despre el.

4.      Eroul

Materiale: nu este necesar

Obiective: autocunoaștere, găsirea resurselor proprii, dezvoltarea creativității

Desfășurare:

Acest joc îl ajută pe copil să-și dea seama de resursele de care dispune. Este un joc ideal pentru a
crește stima de sine, copilul poate să răspundă la întrebări sau le poate și desena.

Ø  Cum arată personajul preferat?

Ø  De ce l-ai ales?

Ø  Ce face acest personaj?

Ø  Cum se simte acest personaj?

Ø  De ce îi este frică acestui personaj?

Ø  Cine îl protejează?

Ø  Cum se poartă eroul cu ceilalți?

Ø  Cum îl văd ceilalți?

Ø  Ce le place celorlalți la el?

Ø  Ce super puteri are?

Ø  Cum le folosește?

Ø  Ce super  putere ai vrea să ai și tu?

4 activități de autocunoaștere pentru copii

1.  Baloane vesele, baloane supărate

Obiectiv:dezvoltarea emoțională prin identificarea paletei de trăiri afective experimentate în

diverse situații

Metoda terapeutică: desenul și pictura

Materiale: un creion, pensule, culori

Etape:

·         Desenarea a 4 baloane care au emoții de( furie, frică, bucurie, iubire).

·         Asocierea fiecărei emoții cu o culoare.

·         Pictarea baloanelor și evidențierea trăsăturilor faciale prin utilizarea unei nuanțe mai închise

·         Discutarea posibilelor gânduri ce ar putea să treacă prin minte balonașelor, in momementul

trăirii emoțiilor exprimate.

·         Discuții finale cu privire la cum s-a simțit copilul pe parcursul activității

2.  Colajul Eu sunt

Obiectiv: autocunoaștre

Metoda terapeutică: colajul

Materiale: O coală mare, reviste( jucării, familia, școală, prieteni, măncare), foarfecă, lipici.

Etape:

·         Analiza revistelor expuse și discutarea elementelor care îi atrag atenția copilului.

·         Copilul va fi rugat să decupeze imagini din reviste care îi plac și îl definesc

·         Lipirea imaginilor discutate și notarea numelui copilului

·         Discuții finale cu privire la modul în care copilul s-a simțit pe parcursul activității
3.  Margele magice

Obiectiv: conștintizarea punctelor tari și a limitelor proprii prin dezvoltarea capacității de

auocunoaștre

Metoda terapeutică: Construcție de materiale

Materiale: Paste, o ață lungă

Etape:

·         Analiza materialelor ce se vor utila în realizarea mărgelelor.

·         Relizarea mărgelelor pin înșirarea diferitelor modele de paste avute la dispoziție.

·         O discuție depre ce anume îi place copilului la propria persoană și ce îi displace

·         Dicuții finale cu privire la modul în care s-a simțit copilul pe parcursul activității și ce anume a
învățat.

4.  Calități decupate

Obiectiv: conștientizarea punctelor tari prin stimularea explorării personale

Metoda terapeutică: colajul

Materiale: foi, foarfece, lipici, reviste cu diferite teme și imagini

Etape:

·         Analiza revistelor puse la dispoziție și discutarea imaginilor care îl atrag pe copil

·         Alegerea din imaginile analizate a câtorva simboluri ce semnifică calitățile copilului

·         Decuparea imaginilor și lipirea lor

·         Discuții finale cu privire la modul în care s-a simțit copilul pe parcursul activității și ce anume a
învățat.

Sursa:101 aplicații arterapeutice în conilierea copiilor- Ioana Drugaș

Tufa de trandafiri
(tehnică extrasă din cartea „Ferestre către copiii noștri” – Violet Oaklander)
Rugați copiii să închidă ochii, să intre în spațiul personal și să își imagineze că sunt
tufe de trandafiri. Adresați-le următoarele întrebări pentru a-și contura mai bine
imaginea în minte:
Ce fel de tufă de trandafiri ești?
Ești una mică sau una mare?
Ești deasă? Ești înaltă?
Ai flori? Dacă da, ce flori? Nu trebuie neapărat să fie flori de trandafir.
Ce culoare au florile tale?
Ai multe, sau doar câteva?
Ești complet înflorit sau ai doar câțiva muguri?
Ai frunze? Ce fel de frunze?
Cum arată tulpina și ramurile tale?
Cum arată rădăcinile tale? Sau poate că nu ai niciuna? Iar dacă ai sunt lungi și
drepte, sau sunt răsucite? Sunt adânci?
Ai spini? Ce fel de spini?
Unde ești? Într-o curte? Într-un parc? În deșert? Pe malul mării? Într-o casă? În
oraș? La țară? În mijlocul oceanului?
Ești într-o glastră, dau crești din pământ, sau poate chiar din ciment?
Ce este în jurul tău? Sunt și alte flori, sau ești singur? Sunt copaci, animale,
oameni, păsări?
Există ceva în jurul tău ca un gard? Dacă da, ce este? Sau ești într-un spațiu
deschis?
Cum este să fii o tufă de trandafiri? Cum supraviețuiești? Are cineva grijă de tine?
Cum este vremea pentru tine acum?
Apoi îi invitați pe copii să deschidă ochii atunci când sunt gata și să deseneze tufa
lor de trandafiri.
Ulterior îi invitați să descrie tufa de trandafiri folosind verbe la timpul prezent, ca
și când ar fi acea tufă. Puteți nota câteva răspunsuri. După ce a terminat de descris
tufa, reveniți și citiți fiecare afirmație întrbându-l dacă ceea ce a spus se aseamănă
cu ceva din viața sa.
9 activități pentru dezvoltarea limbajului pentru copiii 1-3 ani.
Vă propun azi câteva idei simple care îi ajută pe cei mici în dezvoltarea limbajului
și sunt ușor de făcut acasă.
1. Puzzle-uri simple.( să denumească ce face, de exemplu animale, sau
mijloace de transport.
2. Onomatopee( să face cum fac animalele: miau, muuu,guiț).
3. Cartonașe cu clasificări( fructe, animale,mijloace de transport).
4. Coșuri cu obiecte( obiecte din casă, fructe, legume, ).
 5. Cărți simple.
6. Să potrivească pe categorii(animale, mijloace de transport, culori, fructe,
legume)
7. Denumește acțiuni din viața de zi cu zi( a bea, a mânca, a se spăla).
8. Denumește  ce vezi din casă sau din parc.
9. Cântece simple( Azi grivei e mânios, Acum e toamnă da, Broscuța oac).

Ce aș fi dacă aș fi ( joc de autocunoaștre).

DACĂ... Completaţi următoarele propoziţii 
Dacă aş fi o floare aş fi...................................... 
Dacă aş fi animal aş fi....................................... 
Dacă aş fi o culoare aş fi................................... 
Dacă aş fi o jucărie aş fi.................................... 
Dacă aş fi actor aş fi.......................................... 
Dacă aş fi vedetă aş fi.......................................
 Dacă aş fi instrument muzical aş fi................... 
Dacă aş fi sportiv aş fi...................................... 
Clasa mea 
Dacă clasa mea ar fi............... 
O maşină, ar fi........................
 O mâncare, ar fi.....................
 Un film, ar fi.......................... 1
 O floare, ar fi..........................
 O emisiune TV, ar fi..............
 O materie, ar fi....................... 
O profesie, ar fi...................... 
O melodie, ar fi......................
 Un animal, ar fi......................

 Tehnica broscuţei ţestoase pentru gestionarea emoțiilor.

 Obiectivul acestei activităţi este de a-i învăţa cum să facă managementul emoţiilor
negative. Copiii ar trebui să înţeleagă că atunci când se simt nervoşi sau furioşi ar
trebui să îşi ia timp pentru a se recupera din emoţia negativă. Pentru a învăţa
tehnica broscuţei ţestoase, copiii ar trebui să stea în semicerc. Spuneţi-le
următoarele instrucţiuni:
 1) Închideţi-vă ochii şi imaginaţi-vă că aveţi o carcasă ca cel al unei ţestoase
 2) Imaginaţi-vă că sunteţi nervoşi: inima vă bate tare, faţa voastră se înroşeşte şi
simţiţi că aţi dori să ţipaţi
 3) Acum, stop, respiraţi adânc, relaxaţi-vă muşchii şi retrăgeţi-vă în carcasa
voastră
 4) Vă puteţi simţi respiraţia şi inima? Au scăzut acum? 
5) Staţi în carcasa voastră până vă calmaţi. Apoi, puteţi să ieşiţi din ea.

Dragă Ioan
Azi noapte m-am gandit la tine Ioan, băiețelul care a fost de multe ori rănit și
singur cu doi părinți copleșiți de propriile lor dureri.

Tu ai fost dorit ca fata și ai fost băiat, un băiat care a fost diferit și care a spulberat
visele tatălui lui de a fi puternic, interesat de animale și bărbătos.
Lumea bărbaților a pentru tine a fost un pericol marcat de multe ori de violență și
nesiguranță.

Cand erai micuț te îmbrăcai în fuste și pantofii mamei tale, chiar și pe strada,
spuneai ca te cheamă Corina.

Multă vreme adultul de azi te-a judecat că te imbracai în rochii și îți puneai câinele
în lesă să te plimbi pe stradă.

Te iert și acele lucruri au fost doar un strigăt ca esti respins de figura cea mai
importantă din viața ta și anume tatăl tău.

Au urmat de aici ani în care nu ti-ai găsit locul între băieții de vârsta ta și pe
deasupra ai fost și foarte umilit de multe ori.
Ai găsit cu greu prietenia celorlalți băieți și acum este recunostinta că Nicu  a vrut
în clasa a VIII-a să fie prieten cu mine și alți râdeau de el că de ce este prieten cu
mine.

În toți anii cel mai mult ai simțit ca îți lipsește iubirea și protecția masculină după
care ai tânjit și ca adult, și asta a creat multă confuzie și nesiguranță în tine.

Astazi motronică cel mic iti mai ceri tributul de a fi iubit si protejat, ce pot să spun
eu ca azi noapte am conștientizat cu eu acum bărbatul de 29 de ani îți poate oferi
asta.

Vreau să-ți spun ca te iubesc, am grijă de tine și iti ofer toată siguranța de care ai
nevoie, sunt cu tine și te strâng în brațe cu toată masculinitatea de care sunt capabil
acum.

Astăzi pot să iti ofer ce ai nevoie si sunt lângă tine motronică cel cu multe răni și
mereu în căutarea de fi acceptat ca băiat.

Închei prin a-ti spune ca te iubesc necondiționat și iti ofer toate îmbrățișările de
care știu ca ai mare nevoie.
Eseu cu tema Cum l-am văzut pe Ioan în 2021?
Cerințe
1. Trebuie să fie un text word  de 1-2 pagini.
2.

 Joc dezvoltare personală pentru adolescenți.

 Pentru acest joc aveți nevoie de trei coli de hârtie și pe fiecare notați Eu în trecut,
Eu în prezent/ Eu în viitor.
Este un foarte bun joc de autocunoaștere și îi ajută pe adolescenți să își dea seama
ce trăiesc și cum să își exprime trăirile. 
Eu în trecut (Ieri) Cum ati fost? ……. 
De observat: Cum gestioneaza trairile/afectele si cum gandeste (Ce spune? Se
poate exprima?Poate rationaliza?).
 Eu în prezent (Astăzi) Cum eşti acum?…….. 
De observat: Relatia reala cu ceilalti (este obiectiv?....). 
Eu în viitor (Maine) Cum si-ar dori sa fie în viitor?........... 
De observat: Daca si-a facut planuri si daca poate gandi asupra deciziilor.
Joc pentru conectarea în familie.
CĂLĂTORIA Consemn: Imaginaţi-vă că tocmai v-aţi urcat într-un tren pentru a
face o călătorie. Fiecare vine dintr-o lume, o lume pe care numai el o cunoaşte şi
pe care o lasă în urmă pentru a se îndrepta spre alta. În tren v-aţi întâlnit cu toţii
pentru prima oară, deci nu vă cunoaşteţi. Pe rând fiecare călător îşi va spune
povestea lui. Va descrie lumea din care vine, ce ia cu el de acolo şi ce lasă în urmă,
care sunt motivele pentru care o părăseşte, cum este lumea spre care se îndreaptă şi
care sunt aşteptările lui în legătură cu ea.
 
Jocuri de autocunoaștere pentru adolescenți
 REALIZĂRILE MELE
 Consemn: Fiecare membru din grup face o listă cu cinci lucruri pe care le-a
realizat până în prezent şi de care este mândru, urmând ca fiecare să expună
grupului această listă. După expunerea celor cinci lucruri, fiecare selectează
realizarea cu care se mândreşte cel mai mult şi vorbeşte despre aceasta. Sunt
întrebaţi care sunt calităţile personale care i-au ajutat să aibă aceste realizări şi de
asemenea cum s-au simţit atunci când au vorbit în faţa celorlalţi de acestea.
MAGAZINUL MAGIC
 Consemn: Imaginaţi-vă că există undeva, pe un tărâm magic, un magazin cu
calităţi umane. Puteţi găsi aici orice calitate umană doriţi şi puteţi cere cât vreţi,
deoarece nu există preţuri. Dacă doriţi puteţi lăsa în schimbul celor cerute atât cât
doriţi din ce aveţi voi în surplus sau lucruri de care nu mai aveţi nevoie şi vă
deranjează. În final, fiecare participant spune ce simte şi ce gândeşte o persoană
care posedă acele calităţi.

Joc de autocunoaștere 
EU ŞI RELAŢIILE MELE 
Consem : Pe o foaie de hârtie desenează-te pe tine şi pe oamenii cei mai apropiaţi
de tine, la care ţii tu cel mai mult. Îi poţi imagina pe aceştia altfel decât oameni şi
să-i desenezi aşa cum doreşti. Ei pot fi pete de culoare, linii, forme, obiecte,
animale sau orice ce te-ar ajuta să-i reprezinţi.
 Întrebări suport pentru discuţii: - Povesteşte-mi despre oamenii pe care i-ai
desenat. Unde se află ei? Ce fac ei? Hai să vorbim despre fiecare persoană desenată
de tine...Ce vârstă are fiecare? Care dintre ei crezi că te apreciază cel mai mult?
Cine te place aşa cum eşti? Ce te determină să spui asta? Cu care dintre ei vorbeşti
atunci când ai nevoie de încurajare şi sprijin? Cu cine discuţi despre planurile tale
de viitor, despre ceea ce doreşti să faci?