Aditivii alimentari

Aditivii alimentari (cunoscuți în limbaj uzual și ca E-uri) reprezintă orice

substanta naturală sau chimicăcare nu este consumată ca aliment în sine și
nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu
valoare nutritivă și care se adaugă intenționat, cu un scop tehnologic
(incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării,
preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului, stocării, sau în
timpul altei modificări aplicate unui aliment, devenind un component sau
afectând într-un fel sau altul caracteristicile alimentelor.[

Pentru a reglementa aceste aditivi și pentru a informa consumatorii, fiecare

aditiv are un număr unic, denumit "numere E", utilizat în Europa pentru
toți aditivii autorizați. Această schemă de numerotare a fost adoptată și
extinsă de către Comisia Codex alimentarius pentru identificarea
internațională a tuturor aditivilor,[4] indiferent dacă acestea sunt aprobate
pentru utilizare.

Numerele E sunt toate prefixate cu "E", dar țările din afara Europei
utilizează numai numărul, chiar dacă aditivul este aprobat în Europa sau
nu. De exemplu, acidul acetic este scris ca E260 pe produsele vândute în
Europa, dar este simplu cunoscut ca aditiv 260 în unele țări. Aditivul 103,
alcanin, nu este aprobat pentru utilizare în Europa, deci nu are un număr E,
deși este aprobat pentru utilizare în Australia și Noua Zeelandă. 

Aditivii alimentari pot fi împărțiți în mai multe grupuri, deși există unele
suprapuneri, deoarece unii aditivi exercită mai mult de un efect. De
exemplu, sareaeste atât un conservant cât și o aromă.

Cu utilizarea în creștere a alimentelor prelucrate începând cu secolul al

XIX-lea, aditivii alimentari sunt utilizați pe scară mai largă. Multe țări
reglementează utilizarea lor. De exemplu, acidul boric a fost utilizat pe
scară largă ca conservant alimentar din anii 1870 până în anii 1920,[7]
[8] dar a fost interzis după primul război mondial din cauza toxicității sale,
așa cum s-a demonstrat în studiile pe animale și la om. În timpul celui de-
al doilea război mondial, nevoia urgentă de conservanți ieftini, disponibili
pentru alimente a dus la utilizarea din nou, dar a fost în cele din urmă
interzisă în anii 1950.[7]

Aditivii alimentari pot fi clasificati avand in vedere mai multe criter
ii:

 I.In functie de scopul urmarit si efectul asupra produsului, aditivii po
t fi clasificati astfel : 

a)aditivi organoleptizanti
-coloranti -decoloranti -amelioranti de culoare -
aromantizanti si potentiatori de arome -amelioranti de gust -
edulcoranti -emulgatori -gelifianti -acidulanti 

b)aditivi conservanti
 -antioxidanti -neutralizanti -antiseptice -antibiotice -
alti aditivi din aceasta familie 

c)aditivi nutritionali
acestia se numesc si tonifianti, fiind de fapt substante din categoria n
utrientilor care se adauga in acele produsele alimentare in scopul cre
sterii valorii nutritive: -aminoacizi -proteine -saruri minerale -
vitamine

 II.O alta clasificare intalnita in literatura de specialitate imparte aditi
vii alimentari in functie de actiunea acestora in: 

a)Conservanti alimentari
 - acestia asigura prelungirea datei de pastrare, a stabilitatii produsel
or alimentare, au actiune bacteriostatica . Principalii conservanti ali
mentari admisi prin normele de igiena sunt: 
-acidul benzoic
 -sarurile acidului benzoic de potasiu, calciu , sodiu
 -acidul ascorbic
 - sarurile acidului ascorbic de potasiu, calciu, sodiu
 -acidul propionic
 -sarurile acidului propionic de potasiu, calciu, sodiu 
-nitratii de sodiu  si de potasiu

b)antioxidantii alimentari
  - sunt substante care asigura stabilitatea grasimilor si  produselor ali
mentare ce contin grasimi, cu exceptia untului (la care nu se admite f
olosirea lor). Actiunea antioxidanta se datoreaza faptului ca aceste su
bstante au capacitate marita de a lega oxigenul, comparativ cu gliceri
dele, acizii grasi nesaturati careleaga mai greu (se mareste perioada d
e inductie a rancezirii), de exemplu:
-tocoferolul alfa
-substanțe de sinteza:
-galantul de propel, galantul de duodecil

Anumite substante chimice maresc efectul antioxidant al acestor substante 
(substante sinergetice):
 -acidul citric
 -acidul ascorbic
 -alte substante din aceasta categorie. 
Efectul sinergetic
se datoreaza blocarii metalelor ce favorizeaza rancezirea grasimilor. 

c)aromantizatii alimentari - cuprind substante naturale sau sintetic
e foarte variate utilizate pentru potentarea aromei si gustului produse
lor alimentare care nu contin sau contin arome in cantitati insuficient
e.

d)amelioratorii alimentari - sunt substante chimice naturale sau sin
tetice, utilizate pentru modelarea  anumitor proprietati ale produselor
Pot fi: organoleptizanti. Acestia potenteaza sau contribuie la formare
a aspectului,culorii si gustului -amelioratori de gust -revelatori de gu
st -amelioratori de textura -emulgatori -amelioratori de consistenta -
amelioratori de culoare

III.Potrivit unei alte opinii se face distinctia intre urmatoarele tipuri de adit
ivi in functie de criteriul actiunii: 

a)conservanti alimentari 
b)antioxidanti alimentari
c)aromatizanti alimentari 
d)amelioratori alimentari 
e)coloranti alimentari