Arta populară la români.

Gheorghe Oprescu.

Introducere – Sunt specificate aspecte nesănătoase ale achiziției / comercializării de produse

țărănești (pg.1, 2).

Legătura dintre arta populară și situația geografică a românilor – Autorul afirmă că ne

putem studia etnografia doar având în analiză și arta etnografică a țărilor vecine. De asemenea
se întreabă ce este al nostru și ce a venit din străinătate la noi, pg.18. Consideră că există un
substrat traco-dacic al etnografiei naționale românești. Românii au “înflorit” mult tot ce au
împrumutat (pg.18.). Ata populară este moștenită din moși strămoși, iar originea ei este la
țărani, la cei care ,în permanență o produc (în principiu cei în vârstă, cu mai puțină ocupație în
alte lucruri).

Broderiile - În general, informații utile.

Găteala capului – vorbește despre acoperământul capului la femie.

Țesăturile și alesăturile (pg. 32.) – capitol important – (Pentru Produlești, pg. 36)

Autorul este de acord că în arta covoarelor, a scoarțelor, au intervenit multe influențe străine, în
funcție de regiune (Oltenia, Muntenia, Banat,Transilvania, Moldova, Basarabia, Maramureș
etc.),dar consideră că au avut un fond sau un substrat autohton (de aici). Pg. 48, despre
vopselele naturale. Bibliografie. Din Viața poporului Român – T. Pamfile și discursul lui S.Fl.
Marian. Autorul face trimitere la renunțarea hainelor și culorilor naturale în favoarea hainelor și
culorilor de oraș, mai spălăcite, datorită coloranților cu anilină.

Ceramica – pg.50. – ceramica în funcție de etnie este mai greu de distins... Descrierea
ceramicii. În final autorul afirmă decăderea ceramicii, după Primul Război Mondial. Ceramica,
ca element identitar.

Crestăturile și sculpturile în lemn – autorul afirmă prezența unor simboluri ale porților în mai
multe culturi, de asemenea afirmă că secuii au împrumutat modelele porților de al noi și că noi
le aveam de la daci (pg.63, 65, 68) ...

Ouăle încondeiate - nimic util.

Icoanele pe sticlă și gravurile în lemn – nimic util, Concluzii – nimic deosebit.