Noi orizonturi

Era o seara placuta de mai . Absolventii liceului Willow’s Peak isi primeau in sfarsit
diplomele de absolvire dupa o perioada dificila de examene si framantari interioare . In
fruntea lor , o fata cu parul negru , privirea pierduta si mantia stransa pe corp ca o bariera.

“Magna Cum Laude” a promotiei 2019 , Anastasia Topps , striga directorul liceului
in timp ce prezenta distinctiile elevilor . Sef de promotie se gandea ea , oare cati dintre
oamenii care o priveau acum in ochi in timp ce isi ridica diploma se bucurau cu adevarat
pentru ea sau o dispretuiau pentru ca este ea acolo si nu una din odrasele lor ?

Nu stia , si sa fim sincer pana la capat , nici nu ii prea pasa. Era mandra de sine
insasi . Nu a fost niciodata un elev slab , scoala pentru ea a reprezentat o eliberare a
stresului de zi cu zi , a judecatii , a tristetii . In carti , nimenui ii pasa cine este , ce au facut
parintii ei , ce poate ea deveni , cine este acum , si cine a fost inainte. Nu , citind , toti
suntem egali . De la criminali pana la sfinti , de la orfani pana la regi . Iar asta , ii placea. Asa
ca a citit . A citit ce ii placea si ce o interesa. Nu avea o gandire pragmatica , nu era buna cu
cifre sau la teorii abstrace , dar in schimb avea o predispozitie naturala catre literatura ,
filosofie , geografie , istorie si stiintele naturii . Profesoara ei de literatura universala i-a si
spus in ultima ora a acelui an :

Esti ca un con de lumina invaluit intr-o perdea de umbra Anastasia . Nici nu stii cat
potential poti sa ai . Te rog , niciodata sa nu te pierzi .

Era placut. Sentimentul acesta ca cineva avea incredere in ea, ca cineva atunci
cand o privea in ochi vedea o persoana , si nu o papusa franta de o crima de mult apusa .
incepuse sa se gandeasca la viitor . Avea deja 18 ani , iar anii de liceu din acest mic oras s-
au terminat . Incepea un nou capitol in viata ei , un capitol pe care l-a asteptat inca de cand
era de-o schioapa . Dar ce urma sa faca ?

Nu avea un plan cu adevarat . Stia doar ca vroia sa plece din orasul acesta .
Undeva unde o poate lua de la capat , undeva unde perspectivele I se pot schimba , unde
se poate gandi la viitor si unde poate lasa trecutul in urma . Avea optiuni , pana la urma
absolvise ca sefa de promotie , varianta normala ar fi fost sa isi continue studiile in cadrul
unui colegiu .
Si-ar fi dorit desigur sa lase totul in urma pentru a intra intr-o universitate
prestigioasa ca Yale sau Harvard, dar in final realitatea si dorinta sunt lucruri diferite. Era o
fata inteligenta , da . Dar nu era acel 1 % din cei 1 % . Nu avea nici pe departe o situatie
financiara care sa ii permita sa viseze macar la a intra intr-un asemenea loc . Asa ca s-a
orientat.
Rosemary College din Peak’s Tree , ii oferea o bursa scoala completa . Cazare ,
masa , acces la o educatie decenta , si in primul rand , libertate . Pentru ca Peak’s Tree ,
desi un orasel cu doar cateva mii de locuitori mai insemnat decat cel in care locuia acum ,
avea acel element pe care Anastasia si-l dorea cu atata ardoare. Era departe . 900 de
kilometri mai exact . Genul de loc suficient de mic cat incat sa te poti face remarcat ca un
nou venit , dar in acelasi timp suficient de mare incat monotonia sa nu se mai instaleze . Asa
ca a aplicat. Si in sinea ei se intreba daca a luat decizia potrivita . S-a intrebat in prima
saptamana pana cand a primit scrisoarea de aprobare . S-a intrebat pana cand a pasit
pentru prima data o luna mai tarziu in gara din Peak’s Tree. S-a intrebat o ora mai tarziu
cand a intrat prima oara in camera ei de camin situat in aripa vestica a universitatii . S-a
intrebat pana cand s-a intins in pat , a simtit aerul proaspat al amiezei dinspre curtea
exterioara a colegiului si a privit razele de soale rasarind printre crengile copacilor aflati la o
arunca de bat de ferestre.

Apoi nu s-a mai intrebat . Stia .

Stia ca este acasa.