Dinicu Golescu: calatoria ca roman utopic Cativa ani dupa Asachi calatorea in Apus si scria o istorie peda- gogicd a drumurilor sale marele logofat al Tarii Romanesti Dinicu Golescu, fiul lui Radu Golescu. Acesta, mare ban si apoi mare vornic, pomenit sub initiale de N. Filimon in Ciocoii vechi si noi, fusese o figura de boier luminat, un sprijinitor al culturii si al invat&amantului. in acti- unile lui il urmeaza fiul cel mic, Dinicu Golescu, care, in urma revo- lutiei lui Tudor si a intrarii turcilor in fara, se refugiazA cu multi alti boieri la Brasov, unde ia parte la lucrarile unui grup care preconiza publicarea unui dictionar, traduceri, infiintarea unui teatru sia unei societati literare si alte opere culturale. Este posibil ca acesti doi sau trei ani petrecuti in mediul citadin al Brasovului, cu o viata culturala mai activa si mai importanta decat cea din Bucuresti, sa-i fi dat ideea calatoriilor sale de mai tarziu, dupa cum i-au dat-o si pe accea a trimiterii fiilor s&i la scoli din Apus. Cunoasterii acestor medii in care urma s&-si aseze fill si unei cure balneare la Mehadia, in Banat, li se datoreaza in orice caz o serie de insemnari ale caror importanta si deschidere se amplifica pe masura ce se concretizeaza intr-un text si pregateste pentru tipar o carte care premerge ideilor lui Asachi. Cel mai probabil este c& Golescu scrie aceasta carte dupa un exemplu cunoscut in strainatate, caci in bibli- otecile de acolo a vazut ,cara de car{i coprinzatoare de calatorii facute de evropei”, si nu doar in {ari departate, in India sau China, ,ci inca s{ prin {arile cele mat apropiete”, poate ,Scrisorile” prozatorulul pre- romantic si istoricului rus Nikolai Karamzin, care-si publica insem- narile sale in 1791-1792. Cartea contine descrierea celor trei calatorli fcute in Occident in cursul antlor 1824, 1825 si 1826; marele boler care era Dinicu Golescu le impartaseste cititorilor entuzlasmul sau pentru lumea pe care 0 descopera acolo, o lume clvilizata, in care toate straturile sociale colaboreazé pentru interesul comun, administratia ingrijeste de ave- rea sl linistea publica, far Justilia is! face datorla si, pana la urma, flecare primeste rasplata potrivita muncii sale. Fara sa neglijeze fru- musetile locurilor prin care trece s1 adesea chiar semnificatia lor 19 scanned with CamscannerInceputul secolului al XIX-lea tt de la inceput sa aseze in parale), ar eee ce vede in strainatate cu ceea ce s4, in patria sa, unde oamen paotl satenii, sunt supusi a precried pea fare Semen e sicl Ani nae ui cutremrd mintea omulut cand is va aduce aminte ca faptura dumnezeirii, omenirea, fratit nostri au fost cate zece asternuti pe pamént cu ochii in soare si o barna mare $i grea pusa pe pantecile lor ca, muscandu-i mustele si {antarii, nici sa poata a sa feri”. . Tot ce vede in aceste calitorii pare sa-i prilejuiasca autorului un amplu si dramatic proces de constiint4 pentru ca abia atunci, prin contactul direct cu o civilizatie intemeiata pe reguli si pe respectarea lor, ar fi inteles inapoierea si coruptia in care traiau si el ~ boier cu Privilegii mostenite - si intreaga societate romaneasca. Cainta lui sincera, cu ample gesturi retorice, il face sa-i marturiseasca cititoru- lui, in scurte capitole intitulate Cuvantdri deosebite, motivele schim- barit de optica pe care i-o prilejuiesc drumurile prin Transilvania si Banatul austriac $1 prin Austria propriu-zisa, in Bavaria, in Italia de nord si in Elvetia, unde il duc treburile lui si ale familiei sale. Toate tablourile impartasind experiente de viata sau reprezentand diferite locuri cunoscute in calatoriile sale (mai ales Austria pare s& cumuleze admiratia boierului valah) justifica procesul de luminare si de transformare a ,pacatosului”. Calatorul vede in aceasta tara 0 Justitie dreapta si neinfeudata ierarhiei sociale (imparatul pierde un proces cu gradinarul sau, pentru ca acesta avea dreptatea de partea luj), acolo discuta cu un muncitor care ii arata c4, in douazeci de ani de munca cinstita, putuse economisi bani ca sa-i cumpere fiului sau © gospodarie si tot acolo vede ca imparatul trece prin oras tinandu-si paliria mai mult in mana decat pe cap, pentru ca nu poate sé nu raspunda salutulut si uralelor oamenilor care-1 aclama si-l intampina cu bucurie, Toata gospodaria orasulul este orientata sa raspunda interesului public, s1 mu doar celor privilegiati: carele cu marfuri nu Pot circula in Viena decat noaptea ca sa aprovizioneze capitala, pen- fru a nu deranja circulatia din timpul zilel, exista spitale pentru toate categoriile de bolnavi, inclusiv pentru cel saraci, care nu pot plath existé numeroase scoli de diferite feluri, aziluri pentru batrani si suferinal, muzee care pastreaza comori de arta, palate s1 biserici de mare frumusete. In fata acestel imagini ilustrand o realitate tranda- fire, autorul asaza tabloul vietti obisnuite din patrie, lipsa de scolt si de spitale, felul satenilor de a se arunca la Pamant cand intalnesc vreun slujitor mai rasaril, cu garbact in mana, care nici nu se uita la cel Supusi puteril sale diseretionare, coruptia care cangreneaza jus- Ulta $1 administratia, nepriceperea demnitarilor, care si-au cumparal, istorica, autorul pare pr intr-o comparatie elocvent stie ca a lasat in urma, aca: 20 scanned with CamscannerDinicu Golescu: edlatoria ca roman utopic sinu meritat slujbele (.de vor lua anaforalele in mana sa le ceteasca si sale indrepteze, li se vor parea ca siint scrise in limba armeneasca”), si alte atatea lucruri pe care imi este rusine sa si le povestesc”. Intentia evidenta a autorului este de a face din cartea sa nu doar o pledoarie pentru modelul de civilizatie european, ct si o incercare de a-{ pune pe Cititorii sai in situatia de a parcurge aceleasi etape ale transformarii asumate de el insusi, asa cum trecuse de la simpla admiratie pentru civilizatia si corectitudinea sistemulul vazute in Occident la hotararea de a contribui la abandonarea relelor moravurl si la transformarea tarii intr-o lume a dreptatii si bunei guvernari. Autorul isi atribuie toate defectele clasei sale, avaritia, dispretul pentru lege si pentru oamenii de rand, orbirea in fata bunelor exem- ple si a moralei crestine, pentru ca scopul pledoariei sale nu era de a-i denunta pe vinovati, de a-i condamna printr-un pamflet si a-i indeparta astfel de cauza pe care o apara, ci de a-i convinge si de a-si castiga aliati. De aceea, deci, in descrierea calatoriel el nu se opreste decat asupra aspectelor pozitive din multele sale experiente de calator, pe care le poate da ca exemplu. Vazuse, fara indoiala, si destule fete mai putin laudabile ale acestor locuri, iar pe unele le si aminteste in trecere: murdaria si inghesuiala din marile orase, cu strazi inguste unde locuitorii .nici cA vad soare in veci", sau ,praful cel mult din pietre carele s& pricinuieste din necontenitul umblet al calestilor”, ordinea rigida din societatea austriaca si stricta ei ierarhizare, dar ele sunt doar o pata de culoare intr-o descriere aprobatoare a lumii pe care o propune ca model societatii romanesti. Ideea bunului conducator, a celui care are intelepciunea sa fie preocupat de bunastarea intregului popor si sa-si asume, cu rabdare, proiecte culturale pentru un timp mai indelungat, revine de mai multe ori pe parcursul expunerii si este intovarasita de lauda modestiei care trebuie sa-I caracterizeze pe acesta. Un asemenea conducator i se pare a fi regele Ludovic al Bavariei, caruia ii placea sa umble prin lume ca un cetatean obisnuit (vom regasi acelasi exemplu intr-o anecdota relatata in calatoriile lui Filimon, peste treizect de ani), st Golescu isi exprima direct entuziasmul pentru acest comportament: Nu este mai mare bucurie decat de a-1 vedea cinevas cum umbla prin norodul sau, prin oras, prin gradini si la teatru, intocmai ca flecare orosan, si imbracat cu nicl un chip de lux, el cu foarte obicinuite haine, ca sa dea buna pilda la celalanti", Dar pilda modestiei este completata cu bunele actluni, cu participarea la serbarile anuale unde se premiaza cei mai buni gospodari, crescator! de vite sau inventatori, si astfel ii incurajeaza pe toll ceilal{i sa emuleze pentru ceea ce va duce la un castig pentru toata lumea: .Care va fi acela ce nu va lacrama de bucurie la o aga vedere, pentru o asa impreunare a obla- duitorului cu norodul su?” Si aceste exemple nu-i au in vedere numal 21 scanned with CamscannerUY inceputul secoluiui al XNea. pe conducatori. ci si poporul de rind, care si el ¢ dator si raspunda bunelor pilde cu grija pentru invatatura si deschiderea mintit, inelu- siv prin frecventarea teatrului, cum a vazut in Austria oameni simpli (bimici) mergand la teatru .cu nevasta si copii... flindea ne arata pildele acelor vrednici de pomenire”. insemnarile sunt evident scrise ulterior, dupa notite luate pe drum, sub impresia directa, pe care le utilizeaza dupa cerinta planului sau, c&ci la Viena admira biserica Sfantul Stefan, .care este lucrata cu mare mestesug arhitectonicesc, pentru care multe insemnasem, dar dupa ce am vazut biserica de la Milan, lucrata cu asemenea arhitec- turd, insa cu mai deosibita podoaba si mestesug, ca sA nu scriu de doaué ori tot acelea lucruri, le-am radicat”. Adevarul este c& descrieri Propriu-zise de peisaje, tablouri urbane, detalii caracteristice sunt relativ putine in text, covarsite de cele cu rol demonstrativ. Referindu-s la ele, Calinescu a zis, in 1941, c Golescu este nu admira frumusetea pietei din Pesta, de pilda, .a caria ocolisu tot gandesc ca va fi aproape de 800 de stanjeni’, nici alcatuirea ingenioasa din cutite si sabii care configureaza pajura imperiala in muzeul de la Viena; pe el il impresioneaza grandoarea si sugestia multiplicitatii reflectate intr-o ordine data. Golescu admira mestesugul in sens de techné, de ars, dibacia unita cu minutia din care rezulta capodopere de rabdare si de maiestrie care nu exclud originalitatea, cum a vazut, de pilda, in dantelaria Domului din Milano, cu ,turnuri de marmora mai cu deosibire |s.m., M.A.) spate si toate sapaturile florilor mai invoalte” decat la catedrala Sfantul Stefan din Viena, cu care il com- para. Mestesugul nu exclude, ci presupune fnventiay insa in sens de geniozitate pa in palatul dogilor din Venetia> ale carei ,mes- tesug, frumuseta si neobicinuita podoaba pe vremea de acuma sant vrednice de vedere, mai vartos o scara boltita, a cariia bolta este de lespezi de marmura, cu multime de mici statue si felurimi de flori si stocaturi arhitectonicesti”, Mestesugul sau maiestria, perfectiunea tehnica a artistului s¢ ~ verifica in desavarsirea detaliului. Acest critertu, consecinta a princi- plulut claste de imitatio care se suprapune nel viziuni egale asupra jumil, se aplica si peisajului natural cateodata, supremul omagitt parand a fi acela de a semana cu artificialitatea in reductionism! sau ordonat, cact o gradina publica, cu ,o nespusa frumoasa vedere din varful unui turn, este comparata aprobator cu ‘un produs al maxi- mei minutlozitati si schematizari, cu o harta, ,cdci se vede toata Gradina, toate invartiturile ce face apa cea mare, cum si canalurile. ostrovul, palatul, multime de sate, cAmpii, pe care toate le vede parcd 22 scanned with CamscannerDinicu Golescu: cdildtoria ca roman utopic ar fio hart supt picioare”. Ca un adevarat elev al Academiei domnesti, unde aristotelismul ramasese religia necontestata pana la inceputul secolului al XIX-lea, Dinicu Golescu este un adept al mimesisului, care apreciaza formele dupa unicul criteriu al veridicitatii, al .asema- narii”, iar arta dupa inaltimea si limpezimea moralei pe care 0 pro- pune. El este un clasic prin instinct ca si prin educatie, admirator al frumosului determinat etic, in care omul innobileaz4 natura. Caracteristica acestei priviri asupra peisajului este perspectiva exterioara, faptul ca privitorul se plaseaza de obicei in afara tabloului, pe 0 pozitie privilegiata care marcheaz4 adesea nu numai distanta fata de obiect, in sens spatial, ci si o anumita simetrie a organizarii lui. Asa este la Triest dealul de pe care el admira privelistea (.vedere nespus de frumoasa’), impartind tabloul in doua figuri geometrice ale caror unghiuri de fuga se intalnesc in ochiul privitorului, .neispravita si nemarginita mare” si acea ,frumusete a orasului”, cu portul, cora- biile si .broastele de copii” care se joacd pe ele. Vizitatorii straini chiar, observa Golescu, ,cele mai multe ceasuri le petrec intr-acele incruci- sate uliti, c4ci pe acolo stand, vede in patru parti frumusetea ulitilor, liniile caselor, marginile mari pline de corabii, dealurile cu gradini si cu vii’. La fel la Venetia, unde digul .pardosit tot cu lespezi de piatra” pe care se plimba calatorul imparte tabloul in doua, ,avand la mana stanga impreunate siruri de case, iar la mana dreapta marginea maril, cu multe corabii si luntrii”. Venetia ii inspira si o imagine a orasului ca simbol al decrepitudinii, al nemilostivirii timpului care nu cruta nici piatra: Casele pe dinafara nu sant frumos impodobite, dupa obiceitil arhitectonicesc de acum, ci in felurimi de fapturi din vechime, care frumusetea s-au pierdut-o; dar urmele s cunosc. Sa cunoaste cAau fost acest oras un ce deosibit, sa cunoaste ca au lacuit intr-insul oameni mari si cd odata au dat pravila in toata Evropa...” Era 0 con- statare banala pe care o face, peste doua decenii, si un calator ca Taine: .Timpul si-a pus haina cenusie si decolorata peste toate aceste cladiri vechi”. In comparatia antropomorfa pe care 0 face, cu .un om trecut de 100 ani pe carele, dupa ce I-au lasat toate puterile si sa afla intru asa proasta stare, sta langa el si un tanar voinic si frumos, carele priveste cum, din zi in zf, sa dea batranului un branci in rapa”, se regaseste de fapt motivul poetic care circula din secolul al XVIII-lea si pe care-I regasim, prin intermediar german, $i la Eminescu: ,S-a stins viata falnicii Venetii”. Dinicu Golescu stie ca, in afara de frumusetea fesitA din mana omulul, .frumusetarile cele prin omeneasca stradanie savarsite”, exist si o .fireasc frumusete”, adica o frumusete naturala. Exemplul pe care il da vizitand parcul castelului din Laxenburg, langa Viena, foarte simplu, este in acord cu estetica secolului sau si cu educatia sa; calitorul vede un rau mare” care curge printr-o gradina din care 23 scanned with CamScannerInceputul secolului al XIX-lea scot st multe canaluri eu apa, ce sa impart prin mal multe part! ale gradinil", iar ,apa cea m: are” isi are si ea ,infrumusetarile ei, caci la unile locuri este ingusta si curge printre doi munti de piatra, s1 la un loc cade de sus in jos...” Sunt aici si dumbravi, alei $1 alte ,deosibite lucruri pe care trebuie cinevas negresit s& le vaza caci nevazandu-le, iar ii lipseste stiinta de deosibite lucruri”. Rezulta c& si pentru fru- mosul natural ii este necesara privitorului o anumita educatie, o .stiinta de deosibite lucruri”, ca s4 poata aprecia ceea ce vede, dar Jucrurile sunt mai complicate putin pentru ca, intuitiv, calatorul izo- Jeaza din natura un cadru, admira natura sub forma unui peisaj. Ca si in portul de la Triest, el vede privelistea dintr-o perspectiva care o segmenteaza si care selecteaza anumite componente: canalele care impart gradina, dumbravile, cascada, puse in relief fata de alte ,infru- musetari” neprecizate. Este vorba de fapt de un domeniu rearanjat la sfarsitul secolului al XVIlI-lea ca parc englezesc. Sugestia este deci de natura (pre)romantic4, vazuta prin ochiul unui privitor educat de © estetica aristotelica, predata intr-o scoala coridaleana, bizantina, de unde si capacitatea de a izola o ,icoana”, un cadru, adic un tablou (.cadrajul”) in care actioneaza elementele constitutive, apa, pamantul etc. Aleea pe care o vede el la Berna (,0 plimbare de zioa si noaptea, fiindca o lumineaza cu felinare, foarte frumoas si romanticeasca’), desi arata sensibilitate culturala la noua moda romantica, este vazuta tot prin intermediul asezarii in perspectiva pentru ca este un tablou decupat, un construct privit din afara. Estetica lui Dinicu Golescu este 0 combinatic eclectic si desigur tranzitorie. Ceea ce rezulta din invataturile neoaristotelice acumulate in tinerete este o viziune clasicizanta in care se incadreaza si admi- ratia pentru marile plete si constructii din Austria, reprosate de Calinescu, sau aranjamentele muzeale, ordinea geometric a tablou- rilor urbane st insasi morala extrasa din picturile alegorice pe care Ie admira. In fata altor provocari insa, calatorul nu respinge nici suges- tia artificializarii naturii care imita reprezentarea cartografica sav al unei picturi in trompe lceil, 0 pictura barocd deci riding ancl een mestesug al zugravului” de la Milano unde, it " + »vede impotriva si un munte foarte mare, aSup" c&ruia sant copaci si printre ei drum ; uri de picior, rape, scorbor pestera, un fuisor chinezesc...” si unde trecatorul so grabeste ca sa inceapa a s& sul pe acea frumoasa galerie si pe munte”, Nici nu 5° putea altfel, caci o persoana cultivata inva f i sensi inva’ tura specifica mu poate decat sa reactionese ferent eae eactioneze favorabil la acesti stimu! cterogeni, al caror rezultat comun este dorinta de a gasi un sens incercand sa le descrie, calator! scanned with CamscannerDinicu Golescu: cdllatoria ca roman utopic Modelul pe care Dinicu Golescu il construieste cu rabdare si arta a mozaicului in aceasta ,insemnare” a calatoriei sale este de fapt 0 ,utopie” de felul lui Candide al lui Voltaire, care se construfeste cu prilejul unei calatorii, asa cum isi desfasoara argumentele numeroase utopii din literatura universala, Exista totusi o particularitate: aceasta utopie isi construieste proiectul unei societati mai bune si mai ordo- nate, modelul oferit cititorului adica, cu mijloacele observatiilor reale facute in timpul voiajului, dar cu o stricta selectie care sa permita conturarea unei lumi aproape fara repros (am ardtat acest lucru in Utopia as a Journey: Dinicu Golescu's Case’). Aceasta utopie e mai capabila sd le ofere cititorilor cultivati un model credibil pentru reforme deoarece adevarul tuturor detaliilor invocate poate fi verificat si, in anumite cazuri, le este bine cunoscut din propriile lor calatorii. Faptul ca Insemnarea lui Golescu traseaza un program de reforma a tari n-a scapat comentatorilor, ba chiar, la centenarul aparitiei sale, Perpessicius observa intr-un articol din Universul literar c& ,Dinicu Golescu a presarat aceleasi ganduri de programa sociala si in prefetele altor lucrari, precum in Adunare de tractaturi, Adunare de pilde bise- ricesti si filosofesti sau in Elementuri de filosofie morald...”. De aici si pana laa crede ca ea a avut un rol efectiv in evolutia ,spiritului public” al contemporanilor nu era decat un pas si rafinatul iubitor de litera~ turd care a fost Ion Pillat la si facut, scriind intr-un text altfel compre- hensiv ca ,pe vremuri, cartea lui D. Golescu a fost pilda si invatatura pentru contemporanii autorului”’. Din pacate, n-a fost asa. Cartea de calatorii a lui Dinicu Golescu trebuia sa-i convinga pe decidentii politici, boierimea din primele cinuri, c& modelul occidental merita s4 fie urmat. Cu diplomatic si cu exemple variate, apeland la dovada prosperitatii si a frumusetii acestei societati admirate, citito- riila care se gandea Dinicu Golescu in 1826 urmau sa accepte o serie de schimbari, s4 renunte la o parte din privilegii. Dar desi cartea are acceptul cenzorului G. Petrovici de la tipografia din Buda din 2 sep- tembrie 1826, ea n-a fost tiparita imediat, asa cum o arata faptul c& in ultima parte a celei de a treia calatorii sunt mentionate explicit date ulterioare: la 10 octombrie 1826, autorul se afla in ,craiia Vitemberg” (regatul Wartemberg), iar la 20 noiembrie se afla din nou in Viena, dupa ce fusese in Elvetia si in Bavaria. Cartea nu putea sa apara deci inainte de inceputul anului 1827, cand a si fost probabil tiparita, fara sa fle ins pusa in circulatie. O instanta superioara cenzorului Petrovici, Oficiul gremial de revizuire a cArtilor, cere la 18 decembrie 1827 s& fie oprita difuzarea ei pentru motivul ca ar cuprinde o informatie daunatoare (paricidul din familia contelui Beleznay). in fine, probabil la inceputul anului 1828, se admite punerea cértii in circulatie, cu recomandarea ca editiile ulterioare sA excluda pasajul respectiv’. Desi este mentionata in doua publicatii contemporane, adica in prefata lui 25 scanned with CamscannerInceputul secolului al XIX-lea a i , din 1827, st in edit. Vasile Popp la Psaltirea in versurt Seman romarice din's rialul lui Heliade din primul num: . We Insemnarea calétoriei lui Dinicu Golescu n-a ajuns jy ie le era destinata si n-a circulat, practic, in public. Oferite probabil chiar de catre autor, cele doua exemplare etlate la originea mentiunilor respective nu atesta raspandirea cartit. Daca tinem seama si de faptul ca Heliade Radulescu, in Cuvantul rostit jg inmorméntarea lui Dinicu Golescu, in octombrie 1830, nici nu maj Ppomeneste Insemnarea intre operele raposatului, putem spune maj degraba cA dimpotriva, cartea a fost ocultata si tinuta in rezerva: ea mai este pomenita in deceniile urmatoare de doua sau trei ori, doar din auzite (Kogalniceanu in 1839, intr-un text manuscris, care vor- beste de ,o calatorie in Germania de Radu Golescu’), fiind amintit Pe scurt abla in 1875 de Grigore Tocilescu si apoi, cu largi extrase, de Moses Gaster, in 1885. Este evident ca ceea ce Dinicu Golescu considerase util si posibil a sfarsitul anului 1826 nu mai era acceptabil si oportun in 1827 si 1828. Acesti ani sunt cei ai pregatirii si reluaril ofensivei rusesti catre vest, catre Marea Neagra si muntii Balcani, printr-o larga activitate diplomatica si cautarea de aliante printre conducatorii Principatelor Si apot prin razboiul care il continua pe cel incheiat in 1774, Acest al dotlea pas catre realizarea planului de infaptuire a Rusiei mari incepe prin incursiunea cazacilor in Iasi, care il ridiea pe domnitorul Ionita Sandu Sturdza in aprilie 1828 pentru a-l duce la Tiraspol, si se ter. mina in septembrie 1829 prin p: irtutea cima sacordaautonomia adminstala Pancipaitie doe ocupatia lor de catre Rusia na la plata datoriei de razboi. ‘Sub supravegherea si cu apr -a Rusiel si ora si corpul de legi denumite Regulamentul organic, incheiat in marti ° es : le 1830. Este evident cA in condiftiile razbotulut gi ale ocupatiel rusesti, proiectul de dezvol- scanned with CamscannerDinicu Golescu: céilatoria ca roman utopic ultima si aceea care nu apucase sa intre la tipar la momentul dorit. Nu doar dezvoltarea politica si culturala a societatii este afectata prin decesul neasteptat al lui Dinicu Golescu, ci si aceea a literaturii. Modelul calatoriei pentru instructie, pentru a se pune la curent cu felul in care Europa rezolva aceste probleme ale modernizarii, pe care Virgil Nemoianu il numeste ,proto-junimist”®, plutea insa in aer si daca incercarea unei utopii sub forma unui mozaic de impresii reale de voiaj n-a mai fost repetata, mai multe dintre calatoriile consemnate de diversi intelectuali in anii urmatori continua tiparul celui care umbla prin lume pentru a strange nu doar amintiri frumoase, ci si invataminte utile siesi si tari sale. 27 scanned with Camscanner