Crime Si Criminali de Razboi Din Transilvania Hortysta

®Mm\
Crime si criminali
9
de război în
Ardealul de Nord
ocupat de
UNGARIA horthistă
® BUCUREŞTI
Editura Pan Europe

IAŞI - 2002
Dorin Buzdugan, Vasile POP
Crime şi criminaii de război în Ardealui de Nord
ocupat de Ungaria horthistă. 1940-1944
Cole^ u J-
S-0^-XJs>£>i
DORIN BUZDUGAN
VASILE POP
CRIME Şl CRIMINALI DE RĂZBOI ÎN

ARDEALUL DE NORD
OCUPAT DE UNGARIA HORTHISTĂ.
1940-1944
EDITURA PAN EUROPE

IAŞI - 2002
Editura PAN EUROPE - laşi
Tel: 032-276154, tel/fax: 032-276154
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DORIN BUZDUGAN, POP VASILE
Crime şi criminali de război în Ardealul de Nord
ocupat de Ungaria Horthistă. 1940-1944/ Dorin Buzdugan,
Vasile Pop - laşi; Pan Europe, 2002.
laşi: Pan Europe, 2002
280 p: 235/165 cm
ISBN 973-99816-7-4
I. Buzdugan, Dorin
94(498.4+439)"1940/1944n
Tehnoredactare: PAN EUROPE laşi
ISBN 973-99816-7-4
Prefaţă
Arhiva - cartea de aur a unei naţii - aibă sau neagră, roşie sau verde. Rămâne
istoricilor să descifreze sensul cuvântului scrijelit pe hârtie, papirus sau zid, pânză sau piele.
Noi, editorii documentelor pe care le punem în circulaţie pentru cercetătorii istoriei
naponale a mmânilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic, nu vom proceda la interpretarea
sensului, veridicităţii sau acoperirii cu fapte a acuzaţiilor incriminate prin sentinţele date de
Tribunalul poporului din Cluj.
Nu o vom face, nu din lipsă de convingeri, ci, din teama că la nivelul actual al
materialului documentar (memorii, documente, presă ş.a.) emiterea de Judecăţi nu este
posibilă atâta timp cât documentele fundamentale nu sunt puse la dispoziţia cercetătorului.
înşişi documentele pe care le edităm fac parte din categoria celor încadrate, conform
concepţiei urmaşilor emitenţilor, în „fondul secret".
Numai întâmplarea, sau mai bine spus venirea la conducerea Arhivelor Naţionale,
după 1990, a unor persoane cu altă deschidere asupra istoriei şi a rolului documentului în
cunoaşterea adevărului a făcut posibil accesul editorului la documentele Curţii de Apel Cluj
din perioada 1945-1950.
Aici, printre alte dosare, se află şi cel cuprinzând sentinţele emise de instanţa de
Judecată, special instituită pentru Judecarea, conform Legii 312/1945, a criminalilor de război
şi a celor vinovaţi de dezastrul ţării.
Pentru informare, enumerăm evoluţia legislaţiei, aşa cum a fost ea concepută şi
adoptată de puterea legislativă a epocii.
Tratatele de pace, încheiate la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, de la
Versailles, Saint Germain şi Neuilly, au căutat să rezolve, printre altele, şi problema,
neobişnuită în istoria tratatelor internaţionale, a răspunderii penale a conducătorilor politicii
şi a militarilor pentru „insulta supremă a moralei internaţionale" şi pentru acţiunile lor
„potrivnice legilor şi uzanţelor războiului”.
Crima de război este un atentat împotriva bazelor de convieţuire internaţională.
Prin criminali de război se înţeleg persoanele care au violat legile sau cutumele de
război1.
In această lucrare se citează şi definiţia dată de Sir Cecil Hurst, fost preşedinte al
comisiunii de anchetă a Naţiunilor Unite, pentru care crimele de război sunt „un act comis în
timp de război, prin violarea regulilor de război scrise sau universalmente admise".
Sheldon Glueck, profesor de drept penal şi de criminologie de la Universitatea
Harvard, defineşte drept „criminalii de război, persoanele - oricare ar fi rangul lor în armată
sau în politică - care în prepararea sau conducerea războiului militar, politic, economic sau
industrial, au comis, în exerciţiul funcţiunii lor oficiale, acte contrarii legilor şi obiceiurilor
războaielor regulate, principiilor de drept penal respectate în mod general de statele
civilizate sau care au provocat, ordonat sau favorizat, sfătuit sau îndeplinit astfel de acte,
sau, avănd cunoştinţă că astfel de acte sunt pe punctul de a fi comise şi având obligaţiunea
şi puterea legală de a le împiedica, nu au făcut acest lucru".
Profesorul V. V. Palia spune că „infracţiunea internaţională este o acţiune
periculoasă din punct de vedere internaţional, prin faptul că nu a contribuit, fie la perfectarea
sau executarea unui război interzis, fie la violarea legilor sau cutumelor războiului, fie la
crearea de situaţiuni de natură să tulbure relaţiile pacifice între state, fie în fîne, la
instaurarea unei politici naţionale ce ofensează universalitatea continentului uman".
' G. Vrăbiesc, Tribunalul Militar Internaţional de la Nurnberg, p.5.

Crime şi criminali de război In Ardealul de Nord. 1940-1944
In Charta anexată Convenţiei din 8 august 1945 de la Londra, încheiată între cele
patru Mari Puteri, prin crearea Tribunalului de la Numberg, punctul şase, infracpunile
internaţionale se împart în: crime contra păcii, crime de război şi crime lese-umanitate.
a) Crimele contra păcii constau în acte de direcţiuni, preparaţie, iniţiativă şi executare
a războaielor de agresiune şi a războaielor întreprinse prin violarea tratatelor internaţionale,
a acordurilor internaţionale sau a asigurărilor date. Tot astfel sunt considerate şi
participaţiunile la un plan comun sau la un complot în unul din scopurile arătate.
b) Crimele de război constau în violarea legilor şi uzanţelor de război. Astfel de
violuri cuprind, fără a fi limitate, omoruri, rele tratamente sau deportări pentru a fi
întrebuinţaţi la munca forţată sau în orice alt scop, crime comise faţă de populaţia civilă în
ţările ocupate sau în alte părţi, omorul şi relele tratamente faţă de prizonierii de război sau a
persoanelor pe mare, omorârea ostaticilor, jefuirea proprietăţii publice şi private, distrugerea
inutilă a oraşelor şi satelor şi diferitelor devastări cu nimic Justificate de unităţile militare.
c) Crimele de lese-umanitate constau în omoruri, exterminări, aservire, deportări şi
orice acte inumane, comise împotriva populaţiei civile în timpul sau după război, ori
persecutările pentru motive politice, sociale sau religioase comise în executarea crimelor ce
intră în competenţa de Judecată a Tribunalului Internaţional sau conexe cu aceste crime, fie
ele legiferate sau nu de legile în vigoare în ţările unde ele s-au comis.
Textul acestui act internaţional mai prevede şi responsabilitatea şefilor,
organizatorilor, instigatorilor sau a complicilor care au participat la elaborarea sau
executarea unui plan comun sau complot, în vederea comiterii uneia din crimele mai sus
arătate. Toţi aceşti participanţi sunt responsabili de actele persoanelor care au executat
planul sau complotul.
Faptul că acuzatul ocupa o funcţie oficială, fie ca şef al Statului, ministru sau
însărcinat cu o conducere departamentală, nu este de natură să atragă înlăturarea
responsabilităţii şi nici chiar o micşorare a acesteia.
Nici faptul că un acuzat ar fi lucrat sub ordinele unui guvern sau ale unui superior nu
înlătură responsabilitatea, dar poate, dacă tribunalul consideră echitabil acest lucru, să
atragă o micşorare a ei.
Articolul nr. 28 din Chartă prevede şi confiscarea bunurilor derobate ce se găsesc la
acuzat.
în privinţa principiului nullum crimen, nulla poena sine lege, aceasta se explică
prin faptul că, în domeniul internaţional, izvorul de bază al dreptului şi unicul guvernator al
legii este tratatul, adică o convenţie obligatorie pentru orice stat care a aderat la această
convenţie - pacta sunt servanda.
In S.U.A. obligativitatea tratatelor internaţionale este exprimată chiar în Constitupe.
Astiel, paragraful nr. 2, articolul VI, prevede: „Constituţia de faţă şi legile Statelor Unite
făcute pe baza ei, precum şi tratatele care sunt încheiate sau vor fi încheiate de Statele
Unite, vor fi o lege supremă pentru ţară". Deci, convenţiile internaţionale sunt izvoare de
drept.
De reţinut este şi faptul că, în afara acestor consideraţii, toate crimele internaţionale
şi, în primul rând, acele dintre ele care se caracterizează prin încălcarea legilor şi a
crezanţelor războiului, sunt crime ce se pedepsesc de codurile penale ale diferitelor state.
Aici se încadrează, printre altele, omorurile, violurile, banditismul, incendierile ş.a.
Astfel că pedepsirea crimelor internaţionale îşi găseşte JustiTicarea şi din punct de
vedere al principiului nullum crimen sine lege.
Convenţia de la Londra, încheiată la 8 august, intitulată J^cte concemant la poursuite
et le châtiment des grands criminels de guerre des puissances europăennes de TAxe" a
dispus alcătuirea Tribunalului Miltar Internaţional European. Conform acesteia, principiul
legalităţii penale în plenul său nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, este
înlăturat, fiindcă Judecătorii pot crea pedepse după necesitate. Judecând fapte comise
anterior apariţiei convenţiei.
Principiul analogiei admis de unele state, care dă dreptul judecătorului de a reţine şi

pedepsi un fapt ce nu intră în dispozitivul unui text de lege, prin asimilare cu un alt fapt
legalmente pedepsit, constituie o breşă la principiul legalităţii care caută a cădea în
desuetudine în epoca de după război.
S-a mai susţinut că principiul nulla poena sine \ege presupune, chiar în dreptul
intern, existenţa unei vieţi fireşti, normale şi liniştite a statului. în circumstanţe excepţionale,
de război, principiul poate fi depăşit.
Tribunalul Internaţional, aşa cum a fost conceput prin această convenţie, era
competent a judeca pe criminalii de război ale căror acte delictuoase n-au putut li localizate
geogralic.
Dacă infracţiunile puteau fi localizate, competente erau Tribunalele naţionale,
conform punctului 6 din convenţie.
In baza acestui text a lost creat Tribunalul Poporului din România.
Constituirea acestei instanţe speciale, care urma să cerceteze şi să judece pe cei ce
se făceau vinovaţi de crime de război sau de dezastrul ţării, a intervenit şi pentru a da
satisiacţie unor împrejurări de ordin politic extern - articolul 14 din Convenţia de Armistiţiu
încheiată la 12 septembrie 1944 între România şi URSS1, în următoarea cuprindere:
„Guvernul şi înaltul Comandament Român se obligă să colaboreze cu înaltul Comandament
Aliat (Sovietic) la arestarea şi judecarea persoanelor acuzate de crime de război".
în baza acestor acte juridice au fost emise mai multe legi, după cu urmează: Legea
nr. 488 din 11 octombrie 1944 (M.O. nr. 235, Legea nr. 291 - M.O. nr. 189 din 18 august
1947); Legea nr. 50 din 21 ianuarie 1945 (M.O. nr. 17); Legea nr. 51 din 21 ianuarie 1945
(M.O. nr. 17); Legea nr. 312 din 24 aprilie (M.O. nr. 94/24 aprilie 1945); Legea nr. 535 din
12 iulie 1945 (M.O. nr. 155).
La 11 iulie 1945 este înfiinţat Tribunalul Poporului din Cluj prin legea nr. 526 (M.O.
nr. 154), care avea competenţă în circumscripţiile Curţilor de Apel - Cluj, Oradea, Tărgu-
Mureş, Braşov, Sibiu şi Timişoara.
Prin Legea nr. 455 din 22 iunie 1946, cercetarea şi judecarea infracţiunilor prevăzute
şi pedepsite de Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945, au trecut în competenţa Curţilor de Apel
Bucureşti şi Cluj.
Prima condamnare a Tribunalului Poporului din Cluj a fost dată la 13 martie 1945.
Legea nr. 312/1945 a fost emisă sub presiunea URSS care, ca putere ocupantă (în
ţară erau aproximativ un milion de militari sovietici), sancţiona unele fapte neprevăzute ca
infracţiuni la data săvârşirii lor şi prevedea o procedură de instrucţie excepţională şi o
judecată cu o procedură restrânsă în materie de recurs, astfel că aplicarea ei s-a făcut în
lumina conceptului ce-i stă la bază.
Conform acestei legislaţii au fost cercetate faptele comise de administraţia hortistă
din partea de Ardeal ruptă din trupul patriei prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940.
Perioada stalinistă a fost teatrul unor spectaculoase procese care, printre altele,
reflectă lupta pentru putere, impunerea principiului luptei de clasă ca principiu suprem în
toate structurile vieţii politice, sociale, juridice, administrative şi economice.
Am scris mai multe „variante" scurte sau mai cuprinzătoare care aveau menirea să
expliciteze cum au fost posibile crimele comise de guvernanţii maghiari împotriva populaţiei
civile române din teritoriul rupt din trupul României. La citirea oricărei variante am avut
senzaţia că vom putea ii acuzaţi de „implicare" în prezentarea documentelor.
Drept consecinţă am decis să ne mărginim la punerea în circulaţie a materialului, pur
şi simplu, fără nici un fel de implicare (interpretare), având în vedere că istoriografia a
reflectat cuprinzător evenimentele premergătoare care au făcut să fie posibile Dictatul de la
Viena din 30 august 1940 şi crimele comise în numele purificării etnice, superiorităţii rasei, a
menirii istorice a catolicismului maghiar ş. a.
1 Monitorul Oficial nr. 219/22 septembrie 1944 republicată In M.O. nr. 264/14.11.1944
8 Crime şi criminali de război în Ardealul de Nord. 1940-1944
Oricum, evenimentele sunt prea apropiate pentru a nu stârni încă patimi, ce pot
deforma opinia asupra unui eveniment istoric şi, în consecinţă, pot distorsiona, mai subtil
sau mai vizibil, un eveniment. Este motivul pentru care preferăm să înfăţişăm cititorului
(istoricului) documentele nude, lăsând pe cei interesaţi să-şi facă propria părere şi să
întregească viziunea de ansamblu asupra evenimentelor prin completarea fondului
documentar (interesantă ar fi editarea sentinţelor Tribunalului poporului de la Budapesta
privind aceleaşi evenimente).
în munca de editare a documentelor din volum am mers pe ideea respectării formei
grafice a celui ce a conceput documentul. Nu am intervenit în transcrierea numelor
subiecţilor, deşi de multe ori este evident că, fie cel ce a conceput documentul, fie cel ce l-a
dactilografiat, a redat numele aceleiaşi persoane în forme grafice diferite.
Stnictura frazei, acordul gramatical etc. nu totdeauna sunt cele mai fericite.
Intervenţia noastră însă ar fi dat, fără voia noastră, alt sens. De aceea am păstrat formele
din textul primar, aşa cum sunt păstrate în arhive.
Avertizăm cititorul că autorii acestor documente sunt Securitatea şi Justiţia
comunistă şi că trebuie citite ca atare.
Cum însă istoria, pentru a putea fi scrisă în spiritul adevărului, are nevoie de
documente, credem că a da publicităţii acest material istoric constituie o obligaţie şi o
datorie.
Sperăm ca această carte să reprezinte o provocare pentru toţi cei care gestionează
fondurile documentare create de instituţiile similare din ţările intrate, în urma celui de al
doilea război mondial, sub ocupaţie sovietică, pentru a pătrunde adevărul istoric al epocii.
Autorii
România
Tribunalul poporului Cluj
Completul de Judecată
Dos. nr. 8/1946
Hotărârea nr. 8
Şedinţa publică din 28 Iunie 1946
Tribunalul poporului, Completul de judecată Cluj, înfiinţat prin legea

nr. 526 din 10 Iunie 1945 şi compus din:
Preşedinte: d-l dr. Nicolae Matei, preşedinte de tribunal, delegat
la Tribunalul poporului prin decizia nr. 21788/1946 a
Ministerului Justiţiei.
Asesor: dr. Nerva Hărăguş, judecător la Judecătoria de

muncă Cluj delegat la Tribunalul poporului prin
deciziunea nr. 21788/1946 a Ministerului Justiţiei.
I
Judecători Bojan Pavel de la Frontul Plugarilor,

ai poporului: Belovai Ştefan, de la Partidul Comunist Român,
Dan Gheorghe de la Confederaţia Generală a Muncii,
Meseşan Augustin de la Frontul Plugarilor,
Taflan Victor de la Partidul Naţional Liberal
Tătărăscu,
Gligorin Alexandru de la Partidul Social Democrat,
Covaci Mihai de la Frontul Plugarilor
traşi la sorţi conform deciziei nr. 21789 şi decizia nr. 45956/1946 a
Acuzatori publici fiind: d-nii dr. Paul Andrei,

Râpeanu Grigore,
dr. Pop I. Simion şi
Ghiron Morariu.
Grefier fiind d-l Gavril Stanca.
La ordine fiind pronunţarea hotărârii asupra acţiunii penale pornită

prin actul de acuzare din 14 Mai 1946 al acuzatorilor publici de pe lângă
Tribunalul poporului din Cluj în urma aprobări Consiliului de Miniştri, prin
procesul verbal nr. 12 din 17 Mai 1946 în contra acuzaţilor:
dr. Gyapai Ladislau, vitez dr. Nadănyi loan, dr. Nemeth Emeric, vitez
Cser Ludovic, Felegyhâzi Megyesi Âgoston, dr. luliu Petri, Frâter loan, dr.
Rektor Bela, Garrai Ştefan, dr. Bodolai Endre, Szinkiai Francisc, Megyesi
Andrei, Bus Desideriu, Ori luliu, vitez Fekete Gheorghe, llonka Alexandru,
Teveli loan, Szollosi Ştefan, Szabados Geza, Toth loan, Juhâsz Mihai,
Pozsgai Alexandru, Keresztes Gavril, Felfoldi Ştefan, Garrai Emeric, Feher
Alexandru, Horvâth losif, Szabo Mihai, jandarm Megyeri, jandarm Budai,
dr. Toperczer N., soţia lui Megyesi losif născută Mutza Elisabeta, văduva
lui Kiss loan născută Zeffer Rozalia, Vadăsz losif, Szilărszki Melania
născută Coşariu, Coşariu Irina, dr. Csoka Ladislau, dr. Pirkier Ernest, dr.
Rogozi Papp Zoitân, dr. Sârkozi Bela, vitez Zegenyi Carol, vitez Demeny
N., vitez Endrodi Barabâs, vitez Bojer Endre, Fekete Elisabeta, Vancsa
loan, Kerenyi Ştefan, dr. Vasărhelyi Ladislau, dr. Urban Ladislau
(Francisc), Paksi Kiss Tiberiu, dr. losif Forgâcs, dr. Papp Geza, Tâar
Kâzmir, dr. Varga Ludovic, Csâszâr Samoilă, Horkâi Zoitân, dr. Szekeiy
losif, Menyhârt Francisc, dr. Orosz losif, Szentkuti Andrei, dr. Boldizsâr
Paul, Lakatos Andrei, Ojtozi Elek, dr. Szâsz Francisc, Inczedi Joksman
Odon, dr. Kapesius N., Botos loan, Ujvâri Irina, Enyedi Irma, Horâk
Viiheim, Elena Bâthori, Joos Andor, dr. Mârton Sigismund, dr. Mâjai
Francisc, dr. Hennel Francisc, vitez dr. Jâvor Ernest, colonel vitez
Kormendi Geza, general de corp de armată vitez Kozma Ştefan, maiorul
Schroder, căpitan de jandarmi Pinter, plutonier major Szâilos Francisc, Lax
losif, Gâlffi Desideriu, dr. Bonda Ştefan, dr. Filo Francisc, dr. Zsigmond
loan, locotenent colonel Kiss Vasile, dr. Schmidt Emeric, maior Komâromi
Ladislau, Dudăs loan, locotenent de jandarmi Szentpâii G. Kălmăn,
Csordâcsics Egon, Kugler Gheorghe zis Fuleki, plutonier major Bânyai
Pavel, plutonier major Biro Balâzs, plutonier major Fejer Andrâs, plutonier
Gossi Ştefan, Lovasz Irma, dr. Toth Matei, dr. Polonkai Gâza, Ferenczi
Bâia, Szabo Kâlmân, vitez Gaâl Ernest, dr. Abrahâm losif, Szâsz Gero,
Farkas Pavel, dr. Szentivânyi Gavril, dr. Barabâs Andrei, Virânyi Andrei, dr.
Vincze Ştefan, locotenent colonel Balla, Loor Tivadar, dr. Schilling loan, dr.
Veress Eugen, dr. Lehner Sigismund, dr. Sârosi luliu, Takâcs Ştefan,
Szomorjai loan, Kâssai loan, Garamvolgyi Adalbert, Desaknai N.,Gecse
losif, Fekete Margareta, Lakadâr losif, Olâh Alexandru, Jancso Rozalia,
Antalffi Paul, Bereczki Ernest, Ivânyi Andrei, Tamâsi Ludovic, Lakatos
Francisc, Szilâgyi Ştefan, dr. Rosner Ştefan, Vajai Alexandru, dr. Nagy
Eugen, Balogh Carol, Harâcsek losif, căpitan Berendes Vasile, Orgovânyi
losif, Vajai Emeric, Bertalan Ştefan, Czeisperger Petru, Oszvâth Zoitân,
Ormos Ludovic, dr. Szlâvi Vasile, dr. Gazda Andrei, dr. Schretter loan, dr.
Udvari losif, Elekes Francisc, locotenent colonel Mariska Gheorghe, Pethes
Ştefan, căpitan de jandarmi dr. Horvâth Alexandru, dr. Krâsznai Vasile,
Lâzâr losif, plutonier major Sârkozi N., plutonier major Horvâth loan. Vida
loan, Kerekes Adam, Kovâcs Mihai, Farmathi Alexandru, Angya loan.
Dorin Buzdugan, Vasile POP 11
Pethovâri Petrik Vasile, Szabo Adalbert, Duba Irina, Nagy Ştefan, dr.
Moinâr Francisc, dr. Sâmy Bela Adalbert, dr. Denes Desideriu, dr. Ilenyi
Vasile, dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru, Hullmann Francisc, dr. Toth
Ludovic, Fejer loan, colonel Sârvâri N., Taşcan Florea, Biro Jânos, Verga
Gheorghe, Sârkadi Augustin, Bede Ştefan, dr. Szaplonczai Vasile, Coman
Ştefan, Borbely Kâlmăn, Szmolenszki Ladislau, dr. Kuales Norbert, dr.
Debreczeni N., Szmolka Henrich, Orendi Gustav, locotenent colonel
Pasztori Ernest, locotenent colonel Jakab precum şi în contra acuzatului
vitez Rajnai (Reiner) Carol, general de brigadă în retragere trimis în
judecată prin actul de acuzare nr. 2 din 26 Februarie 1946, aprobat de
Consiliul de Miniştri prin procesul verbal nr. 4 din 1 Martie 1946, toţi cei de
mai sus fiind daţi în judecată pentru dezastrul ţării săvârşit prin crimele de
război, prevăzute de art. 2 lit. f, g, h, I, m, n şi o din legea nr. 312/1945 aşa
după cum se specifică în actul de acuzare pentru fiecare din acuzaţi, crime
săvârşite prin aceea că unii dintre ei au executat înfiinţarea ilegală a
ghetourilor evreieşti, alţii au supus la cercetări violente, prin torturi şi alte
mijloace ilegale de constrângere, populaţia evreiască, cu scop de a
mărturisi unde şi-au ascuns bunurile în special lucrurile de valoare, alţii au
practicat cu intenţie o execuţie excesivă a legiuirilor derivate din starea de
război sau a măsurilor cu caracter politic şi rasial, alţii au săvârşit represalii
izvorâte din acelaşi mobil, alţii au organizat deplasări şi transporturi de
persoane în scop de exterminare, alţii în calitate de comandanţi de
ghetouri, au supus la tratamente neomenoase pe nefericiţii pensionari ai
acestora, alţii au realizat averi în mod ilicit, profitând de legiuirile şi măsurile
rasiale şi în fine alţii s-au pus în slujba fascismului şi hitlerismului,
contribuind prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice.
Unii dintre acuzaţi au săvârşit aceste crime în calitate de instigatori şi
alţii în calitate de complici. Care acuzaţi ce anume fapte criminale au
săvârşit şi care a fost participarea fiecăruia la săvârşire acestor crime este
arătat în actul de acuzare, prin care acuzaţii au fost trimişi la judecata
acestui Tribunal al poporului.
La apelul nominal făcut la pronunţare, au răspuns acuzaţii;
vitez Cser Ludovic, soţia lui Megyesi losif născută Mutza Elisabeta,
văduva lui Kiss loan născută Zeffer Rozalia, Vadâsz losif, Szilărszki
Melania născută Coşariu, Coşariu Irina, dr. Csoka Ladislau, dr. Pirkier
Ernest, Fekete Elisabeta, Vancsa loan, Tâar Kâzmir, Inczedi Joksman
Odon, Botos loan, Enyedi Irma, Horâk Viiheim, Bâthori Elena, dr. Mâjai
Francisc, Lax losif, dr. Schmidt Emeric, Kugler Gheorghe zis Fuleki, Szabo
Kâlmân, dr. Szentivânyi Gavril, dr. Schilling loan, dr. Lehner Sigismund,
Gecse losif, Fekete Margareta, Olâh Alexandru, Jancso Rozalia, Lakatos
Francisc, Szilâgyi Ştefan, Orgovânyi losif, Czeisperger Pertu, Oszvâth
Zoităn, Lăzăr losif. Vida loan, Kovăcs Mihai, Farmathi Alexandru, Angya
loan, Pethovâri Petrik Vasile, Szabo Adalbert, Duba Irina, Nagy Ştefan, dr.
Moinâr Francisc, dr. Sâmy Bela Adalbert, dr. Denes Desideriu, Hullmann
Francisc, Sârkadi Augustin, Borbely Kâlmăn, Szmolka Henrich şi vitez
Rajnai (Reiner) Carol, aflaţi în stare de arest precum şi apărătorii dr. Nagy
Grigore pentru acuzaţii Fekete Elisabeta, Gecse losif, Pethovâri Petrik
Vasile şi Schmidt Emeric ca apărători din oficiu pentru acuzatul Oszvăth
Zoităn apărător ales, dr. Vaida Felician pentru acuzaţii Vida loan, Kovăcs
Mihai, dr. Sâmy Bela Adalbert din oficiu, iar pentru acuzaţii Duha Irina şi
Nagy Ştefan apărător aies, dr. Blaszek Alfred iar pentru acuzaţii Vadăsz
losif, Orgovânyi losif apărător ales, iar pentru Lăzâr losif din oficiu, dr. Sari
Ştefan, pentru Csoka Ladisiau, dr. Mâjai Francisc din oficiu, dr. Richard
Filipescu pentru dr. Pirkler Ernest, Băthori Elena, Szabo Kâlmăn,
Czeisperger Petru, Jancso Rozalia, Szmolka Henrich apărător ales, iar
pentru Olâh Alexandru, Szilâgyi Ştefan şi dr. Schilling loan din oficiu, dr.
Amiras Aladar pentru Vancsa loan şi general Rajnai Carol din oficiu, iar
pentru Farmathi Alexandru şi Angya loan apărător ales, dr. Gyenge
Ladisiau pentru Kugler Gheorghe, vitez Cser Ludovic, Lakatos Francisc,
Szabo Adalbert, Sârkadi Augustin şi Enyedi Irma din oficiu, iar pentru Tăar
Kăzmir, Coşariu Irina şi Szilărszki Melania apărător aies, dr. Szatmari loan
pentru Inczedi Joksman Odon, dr. Szentivânyi Gavril şi soţia lui Kiss loan
din oficiu, dr. Botos Ştefan şi dr. Dunca E. Pentru Botos loan apărători
aleşi, dr. Păstăi Geza substituit prin dr. Nemeth Zoitan pentru Lehnef
Sigismund şi Hullmann Francisc din oficiu, iar pentru soţia lui Megyesi losif
născută Mutza Elisabeta apărător ales, dr. Nemecz Alois pentru dr. Molnăr
Francisc şi dr. Denes Desideriu apărător ales, dr. Teodor Criveanu pentru
Horâk Viiheim apărător ales, şi pentru Fekete Margareta din oficiu, dr.
Xantopol Constantin pentru Borbely Kâlmân şi Lax losif apărător ales, dr.
Aurel Socol pentru Coman Ştefan apărător ales, lipsind ceilalţi acuzaţi, fiind
contumaci.
TRIBUNALUL POPORULUI
Asupra acţiunii penale de faţă.

Având în vedere că prin actele de acuzare amintite mai sus şi prin
procesele verbale nr. 12 din 17 Mai 1946 şi nr. 4 din 1 Martie 1946 a
Consiliului de Miniştri, acuzaţii arătaţi mai sus au fost daţi în judecata
acestui Tribunal al poporului, pentru crimele de război, prevăzute de art. 2
din legea nr. 312/1945, cum se specifică în aceste acte de acuzare, pentru
fiecare din acuzaţi.
I
Având în vedere că apărătorii tuturor acuzaţilor prezenţi au ridicat

incidentul de neconstituţionalitate a legii nr. 312/1945.
Că Tribunalul poporului păşind că neconstituţionalitatea unei legi se
poate cerceta numai de către înalta Curte de Casaţie în Secţiuni unite, s-a
mărginit a lua act de ridicarea acestui incident, urmând ca să fie dezbătut

de înalta Curte de Casaţie.
t
Având în vedere că în prealabil apărătorul dr. Bagosi Alexandru

prezentându-se pentru Margareta Rosner văduva acuzatului dr. Rosner
Ştefan a cerut disjungerea cauzei acestui acuzat, pe motiv că fiind decedat,
incriminarea faţă de el este stinsă, iar pentru judecata cu privire la
consecinţele materiale cu privire la bunurile numitului acuzat nu se poate
urma faţă de moştenitori decât îndeplinindu-se procedura legală faţă de
aceşti moştenitori, ori în cazul moştenitorilor acuzatul dr. Rosner Ştefan
această procedură de citare nu s-a urmat şi prin urmare este cazul a se
disjunge cauza acestui acuzat.
Având în vedere că acuzatorii publici nu s-au opus la această cerere
şi chiar acuzarea a mai cerut disjungerea pentru acelaşi motiv şi a
acuzatului Szâsz Francisc fost subprefect al judeţului Cluj.
Că de asemenea acuzarea a cerut disjungerea acuzatului Inczedi
Joksman Oddn motivat de faptul că împotriva acestui acuzat s-au
descoperit fapte noi, pentru dovedirea cărora acuzarea are nevoie de timp,
fapte care vor pune într-o lumină mai vie vinovăţia acestui acuzat.
Având în vedere că apărătorul acestui acuzat nu s-a opus la

disjungere.
Că Tribunalul poporului apreciind concludenţa cererilor de mai sus, a
dispus disjungerea cauzei, atât în ceea ce priveşte pe acuzaţii decedaţi dr.
Rosner Ştefan şi dr. Szâsz Francisc precum şi a acuzatului Inczedi
Joksman Oddn.
Având în vedere că apărătorul acuzatului Kozma Ştefan a cerut de
asemenea disjungerea cauzei acestui acuzat, pe motiv că prezenţa sa în
acest lot de acuzaţi nu este justificată cu nimic, întrucât faptele ce i se
impută nu au nici o legătură cu faptele celorlalţi acuzaţi şi tocmai din acest
motiv atmosfera încărcată, în procesul ghetourilor ar putea să influenţeze
asupra mersului procesului acestui acuzat.
Având în vedere că acuzarea a cerut respingerea acestei cereri de
disjungere pe motiv că faptele săvârşite de acest acuzat se încadrează în
măsurile antievreieşti.
Că Tribunalul poporului a considerat de asemenea că faptele ce i se
impută acestui inculpat au legătură şi similitudine cu faptele celorlalţi
acuzaţi, întrucât toate sunt executări ale măsurilor cu caracter rasial,
antievreiesc, ordonate atât de guvernul cât şi de autorităţile maghiare şi
astfel a respins cererea de disjungere formulată de apărătorul acuzatului
Coman Ştefan.
Având în vedere că trecând la interogarea acuzaţilor, aceştia au

declarat după cum urmează:
Acuzatul vitez Cser Ludovic a negat faptele ce i se impută, susţinând
că misiunea lui ca organ trimis de primăria Oradea, a fost să ia în primire
locuinţele rămase goale de pe urma ridicării evreilor, să sigileze locuinţele
şi să ia în păstrare banii şi obiectele de valoare, dar ridicare evreilor cădea
în atribuţiunea poliţistului, pe lângă care el era numai delegat. Că astfel
fiind, poliţistul şi nu el a fost cei care a ridicat pe femeia soţia lui Puţovan
loan.
Acuzatul Megyesi Elisabeta născută Mutza a recunoscut că a făcut
percheziţii vaginale la unele evreice cu ocazia internării în ghetou, dar a
negat că ar fi făcut aceste percheziţii cu brutalitate şi în special a negat că
ar fi dezvirginat pe tânăra Gluck Itu.
La fel şi acuzata Zeffer Rozalia, a negat că ar fi făcut percheziţiile
vaginale cu brutalitate şi în special că ar fi dezvirginat pe Danzinger Olga.
Acuzaţii Vadăsz losif, Fekete Elisabeta, Horâk Viiheim, Szabo
Kălmăn, Gecse losif, Fekete Margareta, Olăh Alexandru, Jancso Rozalia,
Lakatos Francisc, Szilâgyi Ştefan, Orgovânyi losif, Czeisperger Petru,
Oszvâth Zoităn, Lăzâr losif. Vida loan, Kovăcs Mihai, Farmathi Alexandru,
Angya loan, Pethovâri Petrik Vasile, Szabo Adalbert, Duha Irina, Nagy
Ştefan, Kugler Gheorghe zis Fuleki, Sârkadi Augustin şi Szmolka Henrich
au negat faptele ce li se impută.
Având în vedere că acuzatele Szllârszki Melania născută Coşariu şi
Coşariu Irina au negat de asemenea că au condus cele două fetiţe ale
farmacistului Roth, la Oradea, cu intenţia de a le preda Gestapoului şi au
susţinut că având şi ele drum la Oradea, nu au făcut altceva decât le-a
servit călăuză, pentru ca fetiţele să nu rămână răzleţe de părinţi.
Având în vedere că acuzatul dr. Csoka Ladislau a declarat că îşi
menţine cele declarate în faţa acuzatorului public cu anumite modificări şi
anume: nu a avut cunoştinţă că dispoziţiunile lui Endre Lăszio privitoare la
înfiinţarea ghetourilor nu s-ar baza pe vreo dispoziţie legală. Că dacă ar fi
primit ordin de la Subsecretariatul de Stat de la Ministerul de Interne Ungar,
Endre Lâszio să interneze şi cetăţeni de origine etnică maghiară, ar fi
executat acest ordin întrucât a fost în convingerea fermă că orice emană
de la Subsecretarul de Stat Endre Lăszio se sprijină pe lege. A mai
declarat acest acuzat că atunci când a apărut ordonanţa nr. 1610/1944
M.E. privitoare la reglementarea unor chestiuni în legătură cu desemnarea
teritoriului de locuit şi a locuinţelor evreieşti, a crezut că ordinul circular
semnat de subsecretarul de stat Bâky şi emis la 7 Aprilie 1944 nu este
altceva decât instrucţiuni de executare a ordonanţei nr. 1610/1944 M.E.
publicată în Budapesti Koziony (Monitorul Oficial Ungar) din 28 Aprilie
1944. în fine acest acuzat a recunoscut că atunci când s-au făcut
internările de evrei în ghetou în oraşul Satu Mare era în posesia Monitorului

Oficial cuprinzând ordonanţa nr. 1610/1944 M.E.
Acuzatul dr. Pirkier Ernest a declarat că n-a avut nici un amestec şi
n-a luat nici o dispoziţie cu privire la ghetou, recunoscând totuşi în
contrazicere cu aceasta că a luat parte la conferinţa ţinută de subsecretarul
de stat Endre Lâszio la Satu Mare, cam pe la mijlocul lunii Aprilie. Din
încredinţarea acuzatului dr. Csoka Ladisiau a făcut o explorare a terenurilor
oraşului în scop de a găsi locul potrivit pentru înfiinţarea ghetoului. Acelaşi
acuzat a recunoscut că a avut misiunea să aprovizioneze populaţia din
ghetou cu alimente şi în sfârşit a declarat că se simte chiar vinovat pentru
că a semnat hotărârea de respingere a cererii formulată de sfatul evreiesc
al ghetoului de a se lărgi perimetrul ghetoului, semnătură făcută în calitate
de referent.
Acuzatul Vancsa loan a negat că ar fi bătut pe evrei cu ocazia
strângerii lor în ghetou, dar a recunoscut că a ridicat pe fetiţa de 2 ani, de
origine evreiască, adoptată de femeia Lindenthal Adela, declarând că
aceasta a făcut-o la ordin.
Acuzatul Tâar Kâzmir a declarat la interogatoriu că el n-a avut altă
misiune decât să primească în ghetou banii şi obiectele de valoare,
eliberând chitanţe şi a negat că ar fi bătut evreii pentru a scoate de la ei
aceste obiecte, după cum a negat şi făptui că şi-ar fi însuşit vreun obiect
evreiesc.
Acuzatul Botos loan a declarat că funcţiunea lui de secretar
administrativ al Partidului Ardelean nu era o funcţiune politică ci una pur
administrativă, că nu s-a ocupat de ziaristică şi că articolul apărut în ziarul
Ellenzek din Cluj sub semnătura sa, conţinând reportajul despre viaţa
evreilor în ghetou, nu este scris în întregime de el, ci el a făcut numai un
referat despre traiul evreilor din ghetou, referat care a fost amplificat şi
denaturat de redacţia ziarului, astfel că acest reportaj nu conţine expresia
voinţei lui.
Acuzata Enyedi Irma a negat că ar fi denunţat pe familia Salamon ce
locuia la ferma Aszupatak de lângă Cluj şi a susţinut că numai după ce
această familie a fost descoperită de autorităţi pe la începutul lunii Iunie
1944, în scopul de a nu i se întâmpla vreun rău vărului său cu numele
Bonyhai, pentru că îi camuflase pe aceşti evrei şi cu considerare la
împrejurarea că dânsa avea cunoştinţe la poliţie, a făcut un denunţ aşa
zicând postum, pe care a reuşit să-l înregistreze cu o dată anterioară
arestării familiei Salamon, în scopul de a înşela aparenţele.
Acuzata Bâthori Elena a recunoscut că fiind întrebată de un poliţist
maghiar, că unde locuieşte Tenner Olga, dânsa nebănuind că despre ce
este vorba i-a indicat adresa.
Acuzatul dr. Măjai Francisc, la interogatoriu a încercat să susţină că

ordonanţa nr. 1610/1944 M.E. se referea la ghetouri şi că singura
ordonanţă pe baza căreia organele administrative au procedat la înfiinţarea
ghetourilor este cea emisă de subsecretarul de stat Bâky, la data de 7
Aprilie 1944. Acuzatul a mai declarat că adunarea evreilor în ghetouri s-a
făcut de către organele poliţieneşti, iar dânsul ca primar al oraşului Târgu-
Mureş a avut numai misiunea să desemneze locul ghetoului că, după
internarea evreilor în ghetouri a raportat verbal subprefectului, că situaţia
acolo este insuportabilă. Acuzatul a recunoscut că a făcut parte şi din
comisia de triere, trecând pe la această comisie aproximativ 1.500 de
cereri, din care a şi aprobat aproape 100. Faptul că şi în ghetoul Târgu-
Mureş, ca şi de altcum în toată Ungaria, au fost internate şi persoanele
care nu erau obligate la purtarea stelei galbene, acuzatul l-a explicat cu
aceea că internarea acestora s-a urmat la ordinul verbal al lui Endre Lăszio
şi că dânsul considerând că acest ordin este aplicabil în materie de
ghetouri şi că art. 14 din ordonanţa nr. 1610/1944 M.E. care excepta pe cei
care nu erau obligaţi la purtarea stelei galbene, reglementa o materie cu
totul diferită de ghetouri. Acuzatul a recunoscut faptul că încă la 28 Aprilie
1944, cu ocazia conferinţei ţinută de Lâszio Endre la Târgu-Mureş i s-a
spus că evreii vor trebui să-şi ducă cu ei în ghetouri mâncare pe timp de 14
zile, după care timp, obligaţia de întreţinere cade în sarcina Primăriei
respective până la data când evreii vor fi deportaţi, recunoscând acuzatul
chiar şi expres, că încă de la această dată era în cunoştinţă de cauză că
evreii se strâng în scop de deportare. Acuzatul Mâjai Francisc, a negat că
ar fi fost comisar guvernamental, după refugierea în Ungaria Trianonică şi
a susţinut că a fost numai referentul acestui comisar, în ceea ce priveşte
problemele de alimentare, dar că şi din acest post şi-a dat demisia când
puterea a fost preluată de guvernul Szâilasi, după care dată n-a mai
funcţionat şi apoi s-a reîntors în Ardealul de Nord, de unde se refugiase din
faţa trupelor româno-sovietice.
Acuzatul Lax losif a negat că ar fi fost denunţătorul anchetatorilor cu
privire la evreii care posedau bijuterii, susţinând dimpotrivă că având
cunoştinţe cu unul dintre ei şi anume cu Laros a fost în posibilitatea să
intervină pentru mulţi evrei, pentru a-i salva de la bătăi şi schingiuiri. Că a
făcut numai bine evreilor din ghetou, aducându-le de câte ori a putut ieşi
din ghetou, alimente, cumpărate chiar din banii proprii.
Acuzatul dr. Schmidt Emeric, fostul primar al oraşului Reghin, a
recunoscut că împreună cu Komâromi, a ales locul pentru ghetou şi că
înfiinţarea ghetoului, a executat-o pe baza unui ordin scris primit de la
locotenent colonel de jandarmi Ferenczi.
Acuzatul dr. Szentivânyi Gavril, a declarat la interogatoriu că nu a
cunoscut ilegalitatea ordinului cu privire la ghetou, căci în caz că ar fi
cunoscut-o ar fi intervenit.
Acuzatul dr. Schilling loan, a recunoscut că luat parte la conferinţa lui

Endre Lăszio, în scopul instruirii înfiinţării ghetourilor şi că sosind acasă de
la conferinţă, a convocat primpretorii pentru a le transmite cele auzite la
conferinţă. ’ A negat însă că ar fi dat ordin primpretorilor, deoarece a
susţinut dânsul că administraţia civilă nu a avea nimic de făcut în
chestiunea ghetourilor ci strângerea evreilor era de atributul exclusiv al
poliţiei şi jandarmeriei. în ceea ce priveşte trimiterea românilor în Germania
în anul 1943, a susţinut că nu s-au întâmplat constrângeri din partea
autorităţilor administrative în acest sens, iar în vara anului 1944, când într-
adevăr s-au întâmplat asemenea constrângeri, dânsul nu a mai fost
subprefect, întrucât de la data de 2 Mai 1944, de când se internase în spital
nu a mai revenit ia oficiu şi după ieşirea din spital s-a pensionat.
Acuzatul dr. Lehner Sigismund a negat că ar fi conlucrat la alegerea
locului pentru ghetou şi a susţinut că în calitate de medic însărcinat cu
supravegherea ghetoului a luat toate măsurile de igienă care au fost
posibile.
Acuzatul dr. Molnăr Francisc, a negat faptul ce i se impută, susţinând
că şi-a făcut datoria ca medic al ghetoului din Şimieul Silvaniei, făcând tot
ceea ce îi era posibil, pentru a menţine în situaţiunea dată o stare sanitară
bună. Că mai mult, a făcut chiar vaccinarea tuturor celor aflaţi în ghetouri,
ceea ce nu s-a făcut în nici un alt ghetou din Ardeal.
Acuzatul dr. Sâmy Bela Adalbert, a negat că ar fi fost referentul
cauzelor evreieşti şi că ar fi avut vreun amestec în chestiunile ghetoului
recunoscând totuşi că a semnat pentru subprefectul judeţului circulara
referitoare la interzicerea primirii cererilor evreilor de a trece la religia
creştină.
Acuzatul dr. Denes Desideriu, a recunoscut că după încetarea
administraţiei militare în comuna Crasna, judeţul Sălaj, a adus la îndeplinire
unele măsuri de expulzare iniţiate de Comandamentul militar. A mai
recunoscut că în calitate de secretar general al primăriei Zalău a dat
ordonanţă, prin care interzice evreilor să cumpere de pe piaţă, precum şi
aceea că a semnat mai multe ordonanţe şi acte cu caracter antievreiesc în
numele şi în lipsa primarului, susţinând însă că rezolvarea acestor
chestiuni fusese hotărâtă în prealabil de primar.
Acuzatul Hullmann Francisc, a negat că ar fi fost referent a cauzelor
evreieşti, fără să poată însă da justificare, că pentru ce a rezolvat diferite
chestiuni aparţinând acestei materii, ca de exemplu, cererea înaintată de
sfatul evreiesc de a li se aproba să li se dea trei vaci din vitele evreilor,
pentru a avea laptele necesar copiilor din ghetou, pe care cerere acuzatul a
pus rezoluţia: „fără obiect".
Acuzatul Coman Ştefan, a negat că ar fi avut vreun amestec în
expulzarea celor 34 evrei din comuna Borşa, întâmplată în primăvara
anului 1942, susţinând că aceste expulzări au fost ordonate de Prefectura

şi de primpretorul Kadicsfalvi din Vişeul de Sus, iar tabelele expulzaţilor au
fost întocmite de notarul Farkas losif, care primise această încredinţare
direct de la primpretorul Kadicsfalvi, întrucât acest notar fiind de origine
etnică maghiară, se bucura de încrederea superiorilor. Acest acuzat a
negat că ar fi cerut sau ar fi primit bani de la evrei pentru a nu îi trece pe
listele celor ce urmau să fie expulzaţi.
Acuzatul Borbely Kălmân, a arătat că a preluat prefectura numai la
10 Mai 1944, dată la care ghetoul era deja înfiinţat. Acuzatul nu a putut da
vreo explicaţie pentru ce nu a intervenit ca să se pună capăt stării
deplorabile acelor internaţi în ghetouri, deşi a recunoscut că a fost personal
impresionat de starea mizerabilă în care se găseau cei care erau internaţi
în ghetou.
Acuzatul Rajnai (Reiner) Carol, a declarat la interogatoriu că
expulzările de români din anul 1940 au fost duse la îndeplinire de dânsul, la
ordin superior. Şi că dânsul ca militar nu putea să tracă peste ordin.
Că acest ordin nu l-a depăşit şi că după câte îşi aduce aminte nu a
expulzat 100 de familii, ci numai 100 de persoane, aşa cum primise ordinul.
Că la fel a procedat şi cu unele luări de brevete, chestiuni în care de
asemenea a primit ordine concrete de sus, persoanele care urmau să
beneficieze de pe urma acestor retrageri fiind desemnate de la Budapesta
şi deci dânsul neavând nici un amestec în alegerea sau iniţierea acestor
atribuţiuni.
Că, a susţinut acuzatul în chestiunea ghetoului dânsul în calitate de
prefect nu a avut nici o atribuţiune întrucât toată această problemă a fost
executată de către subsecretarul de stat Endre Lâszio, cu ajutorul
locotenent colonelul Eugen Peterffi, comandantul şcolii de jandarmi din
Oradea.
Având în vedere actele şi lucrările de la dosar.

Având în vedere probele administrate în faţa acestei instanţe, precum
şi concluziunile orale şi scrise ale părţilor, s-au constatat în fapt
următoarele:
Poporul evreiesc forţat de secole încoace prin destinul său, să
trăiască răsfirat pe întreg globul pământesc, între celelalte popoare ale
lumii, fără să aibă o ţară proprie, a suferit în decursul secolelor nenumărate
prigoane.
Ştiinţa socială a stabilit că antisemitismul nu este decât o diversiune
politică.
Adică în locul rezolvării reale a problemelor sociale, deplasează
soluţiunea în direcţia rezistenţei minime.
Dorin Buzdugan. Vasile POP 19
Antisemitismul evului mediu pe vremea inchiziţiei spaniole s-a bazat

pe separarea religioasă a evreilor.
Noul antisemitism izbucnit la începutul secolului XX este bazat pe
teoria rasială care cunoaşte rasa superioară şi rasa inferioară, cu scopul ca
poporul considerat superior să aibă dreptul de subjugare, umilire şi jefuire a
raselor denumite inferioare.
Această formă a prigoanei popoarelor face parte din arsenalul
imperialismului german, duşmanul de moarte al progresului şi al
democraţiei, care a nimicit nu numai milioane de evrei, dar şi alte zeci de
milioane de oameni, fiii cei mai buni ai popoarelor iubitoare de libertate.
în Ungaria Hortistă a fost cel mai vechi fascism din Europa, fiind
primul care a introdus legi antievreieşti deja în anul 1920 prin legiferarea
instituţiei „numerus clausus” în universităţile din Ungaria. Acelaşi regim l-a
practicat prin prigoana muncitorilor şi elementelor progresiste, asasinatele
politice, având legături strânse din primul moment al venirii la putere a
regimului hitlerist în Germania. Ca urmare s-au emis o serie de dispoziţiuni
antievreieşti şi s-au executat măsuri neumane, cum a fost deportarea unui
număr de 30.000 evrei în vara anului 1941 la Kamenetz Podolsk,
expulzările făcute de comandamente militare din Ardeal în 1940, pogromul
de la Ujvidek şi alte fapte similare.
Totuşi aceste măsuri puteau fi considerate locale şi sporadice până
în luna Mai 1944, când guvernul de slugi ai Berlinului a realizat prigoana
totală a evreilor din Ungaria, prin jefuirea, ridicarea şi deportarea lor cu
scop de exterminare.
Precum va rezulta din documentele acestui proces şovinismul
huliganilor guvernului Sztojai a întrecut chiar şi aşteptările hitleriştilor
germani.
întrucât armatele germane în înaintarea lor pe teritoriul Uniunii
Sovietice au făcut cruzimi nepermise de legile purtării războiului. Uniunea
Sovietică încă din anul 1941 a instituit o comisie extraordinară de Stat,
având ca misiune sistematizarea materialului informativ primit din diferite
părţi ale teritoriului cotropit de hitlerişti.
lată cum sunt descrise aceste atrocităţi săvârşite de germani în
broşura „Atrocităţile năvălitorilor fascişti germani". Editura Militară G.P.
apărută în 1942 în URSS, fascicola 4, pag. 14;
„Un detaşament de represalii al trupelor SS a sosit ia 21 Octombrie
1941 în satul Cecarevo. Toţi locuitorii au fost scoşi cu forţa în stradă unde
au fost aşezaţi în rând şi pe grupe: bărbaţi şi băieţi separaţi de femei,
folosindu-se pentru acestea pumnii, coatele şi paturile armelor. Ofiţerul a
declarat: Noi nu vom împuşca pe bărbaţii şi fiii voştri, iar voi scoateţi-vă
lucrurile de prin case căci le vom da foc. Toţi au văzut atunci că satul a şi
început să ardă. Femeile au alergat ţipând spre casele lor, iar după ele
20 Crime şi criminali de război In Ardealul de Nord. 1940-1944
copiii mici piângând şi agăţându-se de poalele mamelor. Unele din ele au

rămas pe loc de spaimă şi groază şi nu au mai avut putere să se mişte. în
timpul acesta, s-a început împuşcarea bărbaţilor şi a băieţilor. Ei au fost
puşi la zidurile unei case în flăcări şi împuşcaţi pe loc, de la o mică
distanţă". („Atrocităţile năvălitorilor fascişti germani”, Editura Militară G.P.
apărută în 1942 în URSS, fascicola 4, pag. 14 ).
„în satul Protasova, districtul Dubnonsk, regiunea Tuia, hitleriştii au
dezbrăcat în pielea goală pe ţăranul Norozou, preşedintele colhozului local
şi l-au ţinut timp de 24 ore în genunchi într-o încăpere rece, apoi l-au purtat
prin sat iar după aceea l-au îngropat pe jumătate în pământ şi nu au permis
timp de o săptămână să i se îngroape cadavrul”.
„în satul Procovschi, districtul Ceremisinov, regiunea Kursk, fasciştii I-
au dezbrăcat pe ţăranul Alechin şi l-au pus să-şi sape singur mormântul,
forţându-l să se culce de câteva ori în groapă, pentru măsurare. După ce
mormântul a fost gata i-au rupt ambele mâini, i-au tăiat urechile, i-au scos
ochii şi după aceea l-au împuşcat”.
în afară de aceste cruzimi, armatele hitleriste au mai săvârşit şi altele
şi anume în regiunea Stalino au fost înmormântaţi nu mai puţin de 25.000
de cetăţeni paşnici sovietici ucişi de armatele hitleriste, iar în regiunea Kiev,
aceeaşi armată a schingiuit, împuşcat şi otrăvit în dube ucigaşe peste
195.000 cetăţeni sovietici. Prin aceste schingiuiri şi exterminări hitlerişti au
tins la micşorarea numărului populaţiei ruse, ucrainiene, bieloruse şi a altor
popoare din Uniunea Sovietică, în scop de a depopula aceste teritorii,
pentru ca mai târziu să le colonizeze cu germani.
Faţă de populaţia evreiască întâlnită în teritoriile ocupate armatele
hitleriste s-au purtat şi mai sângeros, lată ce scrie comunicatul biroului de
informaţie al Comisariatului Externelor din Uniunea Sovietică în această
privinţă;
„în ceea ce priveşte atrocităţile ce se comit asupra populaţiunii
izraelite, a teritoriilor ocupate de hitlerişti, sistemul nimicirii, până la ultimul
om practicat de ei, a luat proporţii ce nu se pot concepe de mintea
omenească.
Numai în două zile, 26 şi 27 August bandiţii fascişti germani au
organizat un sângeros măcel în mai multe oraşe ucrainiene.
în oraşul Lutzk au fost împuşcaţi 20.000 de evrei, adunaţi sub
pretextul înregistrării, iar în oraşul Sarnii în care abia în primăvara aceasta
pe lângă miile de ucrainieni şi ruşi fuseseră executaţi 18.000 de evrei au
fost din nou concentraţi din împrejurimi peste 14.000 de evrei, care au fost
executaţi şi ei la 26 August. La Kiev şi Dniepropetrovsk în timpul cât a durat
ocupaţia germană aceştia au exterminat peste 60.000 de oameni”.
Toată această gamă de cruzimi şi fărădelegi în flagrantă contrazicere
cu convenţiunile internaţionale de la Haga, au ajuns la cunoştinţa Naţiunilor
Unite, care încă din anul 1942 începând, în mai multe conferinţe s-a ocupat
cu ele. Astfel în comunicatul biroului de informaţii al Comisariatului

poporului pentru afacerile externe ale Uniunii Sovietice din 19 Decembrie
1942 cu privire la realizarea din partea autorităţilor hitleriste a planului de
nimicire a populaţiei evreieşti din Europa se dă un avertisment acestor
schingiuitori, spunând că: „Grea va fi mâna popoarelor care vor pedepsi pe
ocupanţii fascişti germani, după ce-şi vor scutura jugul lor. Nu vor scăpa de
răzbunarea popoarelor eliberate nici clica hitleristă conducătoare, nici
executanţii ticăloşi ai ordinelor ei sângeroase şi criminale”. (Vezi
„Răspunderea penală a hitleriştilor” de profesor A. Trainin, pag. 9 şi 10).
Pe aceeaşi linie. Camera Reprezentanţilor din Statele Unite ale
Americii, la 19 martie 1942 a adoptat următoarea rezoluţie:
„Având în vedere că poporul american priveşte cu indignare
atrocităţile comise faţă de populaţia civilă a ţărilor ocupate de nazişti şi în
special omorârea în masă a bărbaţilor, femeilor şi copiilor evrei şi având în
vedere că această politică nazistă constă în cruzimi şi în teroare şi a
produs nimicirea populaţiei Poloniei şi a altor ţări din Europa Centrală şi de
Est, Camera decide, că aceste crime bestiale ce se comit contra a
milioanelor de bărbaţi, femei şi copii, lipsiţi de apărare nu-şi pot găsi nici o
justificare, trebuie condamnate şi se condamnă ca fiind acţiuni nedemne de
orice ţară, sau guvern, care pretinde un loc printre popoarele civilizate”.
„Congresul decide, că persoanele direct sau indirect vinovate de
aceste acte criminale, trebuie trase la răspundere şi pedepsite în raport cu
felul crimei de care sunt vinovate".
La fel a adoptat o rezoluţie şi Senatul American, chiar înaintea
Camerei Reprezentanţilor, rezoluţie care se încheie cu următoarea frază:
„... când va veni ora plăţii - şi ea este aproape - hitleriştii vor purta
întreaga răspundere şi pentru aceasta din urmă politică sângeroasă a
exterminării poporului evreiesc”.
Toate aceste avertismente au fost radiodifuzate de către Naţiunile
Unite şi au apărut chiar şi în presa ţărilor, cu care Naţiunile Unite se aflau
în război, astfel că nu numai conducătorii au putut lua cunoştinţă de ele,
dar şi orice om care citeşte un ziar.
Este de remarcat şi faptul că Naţiunile Unite, prin glasul comun a
celor trei mari au mai dat un important avertisment hitleriştilor şi sateliţilor
lor, la 2 Noiembrie 1943, avertisment dat în numele a 32 de naţiuni, lată
cum glăsuieşte acest avertisment:
„Nemţii care au luat parte la împuşcările în masă a ofiţerilor italieni
sau la executarea ostaticilor olandezi, belgieni şi norvegieni sau a ţăranilor
cretani, precum şi acei care au luat parte la exterminarea poporului polonez
sau la nimicirea populaţiei din teritoriile URSS-ului, actualmente în curs de
curăţire de duşmani, trebuie să ştie, că vor fi judecaţi la faţa locului de către
popoarele pe care ei le-au brutalizat”.
Această proclamaţie accentua cu deosebire următoarele:

„Cei care şi-au mânjit mâinile cu sângele nevinovat să-şi ia seama,
ca nu cumva să se găsească printre cei vinovaţi, deoarece cele trei puteri
aliate îi vor găsi în mod sigur pe adevăraţii criminali chiar şi la marginea
pământului şi îi vor da pe mâna acuzatorilor pentru a se face dreptate".
S-a dovedit că declaraţia aceasta comună a celor trei mari a fost
reprodusă în întregime în ziarele „Peşti Hirlap" şi „Magyar Nemzet" din
Budapesta, astfel că nu numai conducătorii hortişti dar şi oricare cetăţean a
putut lua cunoştinţă de ea.
Şi cu toate acestea, faptele oribile au fost comise de toţi aceia, care
aveau o cât de mică părticică de imperiu, ba mai mult chiar şi de unii care
nu aveau calităţi oficiale, ci erau simpli cetăţeni şi cu toate că nu erau
obligaţi de a face asemenea acte, s-au prezentat benevol la săvârşirea lor.
Faptele în sine aşa cum au fost comise, se pot încadra în
dispoziţiunile penale de drept comun, ele aveau şi la data comiterii lor,
caracter vădit ilegal şi caracter de infracţiuni, astfel că cei care le-au comis
nu se pot disculpa cu aceea că nu au cunoscut caracterul lor şi că în cazul
când ar fi condamnaţi ar suferi pedepse pentru fapte care la data săvârşirii
lor nu ar fi fost incriminate.
în ceea ce priveşte calificarea ce s-a dat acestor fapte prin legea nr.
312/1945 infractorii, de asemenea nu se pot plânge că aceasta constituie
pentru ei ceva neprevăzut, deoarece cum s-a arătat toţi puteau să
cunoască repetatele avertismente date de Naţiunile Unite la timpul său în
acest sens.
Nu mult după venirea guvernului Sztojai-Dome la putere în Ungaria,
măsurile sporadice antievreieşti s-au transformat în măsuri totale şi
guvernul maghiar a început să emită ordonanţe Ministeriale având ca
obiect reglementarea acestor măsuri antievreieşti.
O primă măsură luată de guvernul Sztojai este dispoziţia luată prin
ordonanţa nr. 1240/1944 prin care toţi evreii care au depăşit vârsta de şase
ani au fost obligaţi la purtarea unui semn distinctiv constând în coaserea pe
haină în mod vizibil a stelei lui David de culoare galbenă.
Paralel cu această măsură discriminatorie, luată cu un scop bine
determinat. Ministrul de Interne Jaross Andor a împuternicit pe Endre
Lâszio, care la începutul lunii Aprilie, avea calitatea de subprefect al
judeţului Pest-Pillis-Solt-Kiskun, delegat în Ministerul de Interne să
organizeze strângerea evreilor în ghetouri pe întreg teritoriul ţării şi să
întocmească instrucţiunile necesare acestei operaţiuni.
Din hotărârea nr. B.X. 4419/1945 pronunţată la 7 Ianuarie 1946 de
către Tribunalul poporului din Budapesta în procesul celor 3 criminali de
război Jaross Andor, Endre Lâszio şi Bâky Ladislau, rezultă că aceste
instrucţiuni emise de Ministerul de Interne maghiar sub nr. 6163/1944, la
data de 7 Aprilie 1944 şi având ca obiect desemnarea teritoriului de locuit
pentru evrei, au fost întocmite de cei doi subsecretari de stat de la

Ministerul de Interne şi anume Endre Lâszio şi Bâky Ladislau, dar ca
părinte spiritual al acestor instrucţiuni a fost Endre Lâszio, el neavând
calitatea de subsecretar de stat al acelui minister la data de 7 Aprilie 1944
instrucţiunile au fost semnate de Bâky Ladislau, care atunci era unicul
subsecretar de stat la Ministerul de Interne.
în sprijinul acestor constatări ale Tribunalului poporului din Budapesta
vine şi faptul că la conferinţele succesive de la Satu Mare, Târgu-Mureş şi
Muncacevo, având ca obiect instruirea verbală şi explicarea conţinutului
instrucţiunilor scrise, tuturor capilor autorităţilor administrative şi poliţieneşti,
Endre Lâszio a fost acel care a apărut şi nu semnatarul instrucţiunilor adică
Bâky Ladislau.
încă în preambulul instrucţiunilor se spune; „Guvernul regal ungar în
scurt timp va curăţa ţara de evrei. Curăţirea o ordon pe regiuni, iar în
vederea atingerii scopului, evreimea fără deosebire de sex sau vârstă va fi
transportată în lagăre de concentrare anume desemnate. în oraşe şi
comune mai mari, mai târziu o parte a evreimii va fi aşezată în clădirile
evreieşti, respectiv în ghetoul desemnat de autorităţile ordinii publice”.
Mai târziu, după ce în alineatul II din instrucţiuni se ocupă de
exceptările de la această măsură a acelor evrei care sunt necesari în
economia de război, în alineatul III se spune că se socotesc ca evrei
persoanele descrise în ordonanţa nr. 1240/1944 M.E.
Adunarea evreilor urma să se facă de poliţie şi jandarmerie având
competenţa teritorială respectivă, iar în caz de nevoie se putea face apel la
forţa armată, de asemenea se recomandă conlucrarea armonioasă cu
serviciul de siguranţă german care urma să se deplaseze ca organ sfătuitor
la fata locului, de ia caz la caz.
Instrucţiunile îndruma mai departe autoritatea administrativă
judeţeană ca să înfiinţeze lagăre de concentrare în proporţie cu numărul
evreilor care urmează să fie adunaţi în acel lagăr, iar locurile alese să le
raporteze subsecretarului de stat al siguranţei publice.
După concepţia scrisă în aceste instrucţiuni prima măsură ce trebuia
luată era adunarea evreilor fără deosebire de sex şi vârstă în lagăre
comune, iar a doua măsură era trierea evreilor, urmând ca în lagăr să
rămână numai evreii periculoşi din punct de vedere al siguranţei publice, pe
când ceilalţi trebuiau să fie aşezaţi în termen de 30 de zile într-un cartier
special desemnat al oraşului, adică într-un ghetou. întrucât evreii erau
răspândiţi în diferite comune din ţară iar acele lagăre de concentrare în
vederea trierii urmau să se înfiinţeze numai în anumite centre, transportul
de la diferitele localităţi în centru respectiv, trebuia efectuat cu trenul după
metoda transportării prizonierilor de război, sau în cazul lipsei trenului cu
mijloace de locomoţie puse la dispoziţie de autorităţile administrative

locale.
Evreii ce urmau să fie astfel centralizaţi, nu aveau dreptul să ia cu ei
decât îmbrăcămintea ce era pe corpul lor, un singur schimb de lenjerie,
apoi alimente de fiecare persoană pe cel puţin 14 zile şi un pachet în
greutate maximă de 50 kg, înţelegându-se în această greutate chiar şi
hainele de pat, dar în nici un caz evreii nu aveau dreptul de a duce cu ei
bani, bijuterii sau alte obiecte de valoare.
Paralel cu acţiunea de strângere a evreilor autorităţile administrative
locale, erau îndrumate să desemneze comisiuni care să însoţească
organele poliţieneşti şi ale jandarmeriei pe la casele şi prăvăliile evreieşti şi
să închidă şi să sigileze aceste încăperi. Cheile prevăzute cu numele exact
şi domiciliul evreului trebuiau să le predea în plic sigilat la Comandantul
ghetoului. Obiectele supuse stricăciunii şi animalele care nu servesc în
scop de reproducţie trebuiau preluate de autorităţile administrative şi să le
întrebuinţeze în primul rând pentru armată, pentru organele siguranţei şi în
fine pentru aprovizionarea locală.
Aceste instrucţiuni au fost comunicate tuturor subprefecţilor,
primarilor, comandanţilor legiunilor de jandarmi, prefecturilor şi şefilor de
poliţii etc. cu menţiunea că aceste instrucţiuni sunt cu totul confidenţiale şi
autorităţile sau comandamentele sunt răspunzătoare de păstrarea
secretului, până la începerea acţiunii de curăţire.
Din actele de la dosar, din depoziţiile martorilor şi chiar din
recunoaşterile acuzaţilor rezultă că nici aceste instrucţiuni strict
confidenţiale nu au fost respectate de către autorităţile însărcinate cu
aducerea lor la îndeplinire, desigur din motivul că la conferinţele de la Satu
Mare, Târgu-Mureş şi Muncacevo, Endre Lâszio le-a comunicat alte ordine
verbale, care modificau în multe privinţe aceste instrucţiuni şi cu care
ocazie capilor autorităţilor administrative li s-a spus că scopul adunării
evreilor în ghetou este în ultimă instanţă deportarea lor în Germania.
Că aşa este o mărturiseşte printre alţii acuzatul dr. Mâjai Francisc,
care la interogatoriu în faţa instanţei de judecată a mărturisit că la
conferinţa susţinută de Endre Lâszio ia Târgu-Mureş în ziua de 28 Aprilie
1944, subsecretarul de stat le-a comunicat că după expirarea celor 14 zile
evreii vor fi internaţi în ghetou de primărie până când vor fi deportaţi.
Aşadar încă la 28 aprilie 1944 în conferinţa în care se explică de către
subsecretarul de stat detaliile în procedura de urmat la strângerea evreilor,
acest subsecretar de stat a mărturisit, verbal, lucruri care întreceau cele
cuprinse în instrucţiunile nr. 6163 din 7 Aprilie 1944, apărute sub
semnătura lui Băky Ladislau.
Dar, fiindcă aceste instrucţiuni, cu conţinutul analizat mai sus erau
totuşi nişte instrucţiuni strict confidenţiale, cuprinzând dispoziţii care nu
trebuiau să fie date în vileag, guvernul maghiar încă înainte de începerea
înfiinţării ghetourilor s-a simţit obligat să concretizeze într-o ordonanţă a

preşedinţiei consiliului de miniştri, măsurile antievreieşti, pentru ca, aceste
măsuri, să apară a fi luate în cadrul legal al unei ordonanţe date de guvern
în virtutea puterii provizorii acordată de parlamentul ungar în materie de
legiferare pe timp de război. Este vorba de ordonanţa nr. 16/1944 publicată
în Monitorul Oficial ungar din 28 Aprilie 1944 şi având titlul; „Despre
reglementarea unor chestiuni în legătură cu desemnarea teritoriului de
locuit şi a locuinţelor evreieşti”.
în conformitate cu art. 8 al acestei ordonanţe, primul funcţionar
administrativ al unei localităţi cu o populaţie sub 10.000 de suflete, are
facultatea să dispună ca evreii să fie mutaţi într-un timp anumit în altă
localitate desemnată de acest funcţionar, iar în conformitate cu art. 9 din
această ordonanţă, acelaşi prim funcţionar administrativ al unei comune cu
o populaţie de peste 10.000 suflete sau a unui oraş poate dispune în mod
facultativ ca evreii să locuiască numai în anumite cartiere sau anumite
străzi, eventual chiar şi în anumite case. Atât în cazul prim cât şi în cazul al
doilea, primul funcţionar al Municipalităţii are datoria să se îngrijească de a
pune la dispoziţia evreilor, astfel mutaţi, locuinţele necesare.
Aceeaşi ordonanţă, în art. 14, dispune că prevederile ei nu se aplică
acelor evrei care în conformitate cu ordonanţa nr. 1240/1944 M.E. nu sunt
obligaţi la purtarea semnului distinctiv, adică a stelei galbene.
în cursul dezbaterilor s-a stabilit în fapt, că Endre Lăszio inspiratorul
instrucţiunilor nr. 6163/1944 a convocat pentru Ardealul de Nord, două
conferinţe de pregătire şi anume prima în ziua de 26 Aprilie 1944 la Satu
Mare, iar a doua la 28 Aprilie acelaşi an la Târgu-Mureş. La ambele
conferinţe au fost invitaţi şi au participat toţi subprefecţii, toţi primarii de
oraşe, reşedinţe de judeţ sau municipii, primpretorii, comandanţii legiunilor
de jandarmi, precum şi chestorii poliţiilor. Cu această ocazie li s-au dat
instrucţiuni verbale, care în mare parte au depăşit chiar prevederile
instrucţiunilor confidenţiale amintite mai sus, şi că este aşa se dovedeşte
cu însăşi modul în care au fost adunaţi evreii.
De altcum chiar la sfârşitul instrucţiunilor amintite mai sus se spune
că acestea se înmânează tuturor subprefecţilor, primarilor, poliţiştilor şi
jandarmilor, astfel că este neîndoios că acestea sunt organele care au fost
însărcinate cu ducerea la îndeplinire a Măsurilor de aşa-zisă „curăţire a ţării
de evrei”.
Aceste organe şi-au îndeplinit misiunea cu vârf şi îndesat, lată cum
motivează sentinţa Tribunalului poporului din Budapesta în procesul Endre,
Bâky şi Jaross sub nr. B.X. 4419 din 7 Ianuarie 1946, rolul administraţiei
maghiare în ce priveşte strângerea evreilor în ghetou:
„Nu poate să fie nici o îndoială că executarea concentrării şi
deportării peste graniţă a unui număr de 434.351 persoane cu locuinţe
răspândite în diferită părţi ale ţării abia în termen de două luni a fost
posibilă numai datorită colaborării active a autorităţile maghiare
cunoscătoare a situaţiei locale. La acestea se referă depoziţia martorilor dr.
Bolyai Mandel Martin şi Domokos Maximilian, foşti funcţionari conducători
ai sfatului evreiesc din Budapesta, după care la timpul său mai multe
personalităţi conducătoare germane au declarat în faţa lor (Eichmann
Vislinkeny) că situaţia în Ungaria este specială pentru că Endre şi Bâky
dictează un tempo mai rapid în afacerile evreieşti decât singuri nemţii. Iar
după depoziţia lui Wessenmajer, la timpul său Eichmann Adolf comisarul
german pentru Ungaria a afacerilor evreieşti i-a comunicat că esenţa
procedurii la deportări se bazează pe jandarmeria şi^ administraţia
maghiară, pentru că el nu are decât un mic comandament. în depoziţia lui
următoare Wessenmajer declară că, fără contribuţia maghiară nu putea să
lichideze nici atât de rapid, şi nici aşa fără piedică ba mai mult a amintit, că
atunci, când Horty a declarat că nu mai face deportări, după aceea nici nu
au mai făcut nimic".
Tot în cursul dezbaterilor, din actele de la dosar, din interogatoriile
acuzaţilor şi din depoziţiile martorilor, rezultă evident că această
administraţie avea rolurile împărţite între membrii ei cu atribuţiuni bine
fixate, pentru fiecare din membrii administraţiei de stat.
Astfel că, după instrucţiunile nr. 6563/1944 emise de Bâky Ladislau
cât şi după ordonanţa nr. 1610/1944 M.E. şi, în fine, după chiar
instrucţiunile verbale date în conferinţele succesive ţinute în acest scop,
executantul direct al măsurilor de strângere a evreilor în ghetou era primul
funcţionar al municipalităţii care după legiuirile administrative maghiare era
pentru oraşe reşedinţe de judeţ şi pentru municipii, primarul, iar pentru
teritoriul judeţului era subprefectul.
Toate celelalte organe ale poliţiei, jandarmeriei, care laolaltă se
cuprind în legiuirile şi instrucţiunile maghiare sub noţiunea de organe ale
ordinii publice (Rendezzeti Hatosagok) precum şi organele subalterne ale
primilor funcţionari ale municipalităţii ca de exemplu pretorii, notarii sau
medicii orăşeneşti sau de circumscripţii sanitare, nu au fost altceva decât
organe auxiliare ale funcţionarilor însărcinaţi cu executarea directă a
strângerii evreilor, adică în cazul din speţă a primilor funcţionari ai
municipalităţii.
Acest adevăr rezultă din art. 8-9, a ordonanţei nr. 1610/1944 M.E. în
care articole, mutarea evreilor din localităţile cu o populaţie sub 10.000 de
suflete şi înfiinţarea de ghetouri în oraşele cu populaţie ce depăşeşte
această cifră este lăsată la facultatea si libera apreciere a primului
funcţionar al municipalităţii.
De asemenea din instrucţiunile nr. 6163/1944, rezultă că numai
operaţiunea comportând forţa armată de ridicare a evreilor este dată în
sarcina organelor de ordine publică, adică în sarcina poliţiei şi jandarmeriei,
dar conducerea acestor operaţiuni, desemnarea locurilor ghetourilor,

desemnare care trebuia făcută ţinând seama de numărul celor ce urmau să
fie ridicaţi şi, hotărârea în ultimă instanţă asupra cazurilor de exceptare, o
aveau primii funcţionari ai municipalităţii, care erau preşedinţii comisiunilor
de ghetou cu atribuţiuni care vor fi descrise în continuare.
Aceasta rezultă şi din faptul că aceste instrucţiuni au fost comunicate
în primul rând subprefecţilor şi primarilor, adică şefilor de administraţie
respectivi.
în sfârşit, tot primii funcţionari, au fost aceia care în preziua strângerii
evreilor în ghetou, au emis sub semnătura lor, publicaţiuni prin care
ordonau strângerea evreilor în ghetou şi interdicţia de circulaţie pentru
aceştia până la începerea operaţiunilor de strângere, lată o parte din
publicaţiunea emisă de acuzatul Gyapai Ladislau, primul funcţionar al
municipalităţii Oradea în gradul de subprimar şi locţiitor al primarului, care
pe atunci era demisionat;
„Interzic evreilor, obligaţi la purtarea stelei galbene de la data
publicării prezentului afiş să-şi părăsească locuinţa. Deocamdată până la
alte dispoziţiuni, evreii vor putea părăsi locuinţele în intervalul de la orele 9-
10 dimineaţa. Excepţia acestui interval, toată lumea este obligată să stea în
locuinţă. La ordinul guvernului regal maghiar, în Oradea plasez pe evreii
obligaţi la purtarea stelei galbene în ghetou. Invit pe toţi cetăţenii neevrei,
care păstrează valorile evreilor să le notifice în termen de trei zile de la
prezenta publicaţie la oficiul primăriei. Voi avea grijă de primirea
notificărilor. Fac atenţi pe locuitorii neevrei ai municipiului că faţă de toate
acele persoane, care păstrează averi evreieşti şi nu le vor anunţa în
termenul de mai sus: voi proceda cu cea mai mare stricteţe şi voi lua
măsuri imediate pentru internarea lor în lagăr”.
Aşa fiind nu încape îndoială că aserţiunea acuzaţilor subprefecţi, sau
primari, că misiunea lor s-a redus numai la aprovizionarea cu alimente şi
materiale de construcţie a ghetourilor şi că nu au avut nici un amestec în
ceea ce priveşte ordonarea „in concreto" a înfiinţării ghetourilor şi nici în
ceea ce priveşte strângerea evreilor, este fără temei şi nu poate fi ţinută în
seamă.
Dacă aşa stau lucrurile, atunci, chiar dacă s-ar admite că aserţiunea
acestor acuzaţi, arătaţi mai sus, că strângerea şi a persoanelor exceptate,
s-a făcut de către organele forţei publice, prin abuz şi, fără ştirea lor, totuşi
această împrejurare nu-i apără de răspundere, întrucât dânşii ca şefii
administraţiilor respective nu se putea să nu ştie că în oraşele sau judeţele
respective n-a mai rămas nici un bătrân, nici un bolnav şi în special nici un
copil evreu, deşi după ordonanţa nr. 1610/1944 M.E. copiii sub şase ani
nefiind obligaţi a purta semnul distinctiv al stelei galbene, potrivit art. 14 din
ordonanţa acum amintită, erau exceptaţi de la internarea în ghetou.
Dar, în plus s-a mai dovedit şi, o spun chiar acuzaţii la interogatoriu
(vezi interogatoriul acuzatului dr, Mâjai Francisc), că erau instituite în
fiecare oraş comisiuni de triere compuse din subprefecţi, primari,
comandantul legiunii de jandarmi şi chestorul poliţiei, înaintea căror
comisiuni veneau nenumăratele cereri şi plângeri, privind abuzurile
săvârşite tocmai cu persoanele exceptate, cereri şi plângeri însă, care au
găsit ferecate porţile raţiunii şi ale inimilor membrilor acestor comisiuni.
Deci, pe lângă faptul că, după cum se va vedea la fiecare ghetou în
parte, primii funcţionari ai municipalităţii răspund pentru înfiinţarea
ghetoului însuşi, pentru felul neomenos în care s-a înfiinţat ghetoul
respectiv, pentru lipsa de aprovizionare cu cele necesare traiului, răspund
şi pentru omisiunea culpabilă de a nu fi supravegheat organele subalterne
şi, în special, cele ale forţei publice, să nu comită abuzuri cu ocazia ridicării
evreilor din căminele lor.
în ceea ce priveşte organele ordinii publice, noţiune în care se
cuprind organele poliţieneşti şi ale jandarmeriei, este incontestabil că
aceste organe răspund pentru toate maltratările, toate schingiuirile şi toate
bătăile comise cu ocazia acestor operaţiuni.
Cât priveşte rolul prefecţilor în aceste operaţiuni, este neîndoios, că
ei n-au participat la conferinţele administrative convocate de Endre Lâszio,
însă este cu neputinţă de închipuit că subprefecţii la înapoierea lor să nu le
fi împărtăşit ceea ce s-a discutat acolo sau, este de neînchipuit ca ei înşişi
să nu-i fi întrebat pe subprefecţi despre scopul convocării lor la acele
conferinţe. De altcum s-a dovedit şi au recunoscut chiar acuzaţii (vezi
interogatoriul acuzatului dr. Szentivânyi Gavril şi Inczedi Joksman Odon) că
Endre Lâszio în cursul peregrinării lui prin diferite oraşe în scop de a
îndruma înfiinţarea ghetourilor, a luat totdeauna contact şi cu prefecţii.
Desigur că aceste luări de contact, nu aveau ca obiect probleme culturale
sau de altă natură, ci erau în legătură cu misiunea specială a lui Endre
Lâszio.
Prefecţii de judeţ, văzând în prealabil ce urma să se ducă la
îndeplinire, dar mai ales după începerea strângerii în ghetou, văzând
modul cum se face această strângere şi, în cunoştinţa dispoziţiunilor legale
în vigoare, trebuiau să ia o măsură de interpretare a abuzurilor sau, în
cazul când voiau să fie în formă legală trebuiau să suspende aceste
măsuri, sau cel puţin abuzurile şi, să raporteze ministrului de interne
situaţia.
Tot prefectul trebuia să fie acela, care trebuia să sesizeze de
schingiuirile şi cruzimile care se aplicau evreilor, în soopul de a declara
unde au ascuns bani şi valorile. Cu atât mai mult trebuiau să facă acest
lucru, cu cât fiecare prefect a recunoscut la interogatoriu că a vizitat
ghetoul. Cu ocazia cestor vizite prefectul trebuia să vadă şi starea de
mizerie în care se găseau evreii în ghetou, atât din punct de vedere al
cazării, cât şi din punct de vedere al alimentării şi sănătăţii. Aceşti prefecţi

nu s-au sesizat însă nici unul atunci când au văzut cu proprii lor ochi, că
naşteri noi se întâmplă sub cerul liber şi pe teren umed şi nici atunci când
au văzut că mor copii sugaci de inaniţie, nemaiavând ce să sugă din
piepturile unor mame cu sânii secaţi din cauza lipsei de hrană.
în ceea ce priveşte cortegiul celorlalţi acuzaţi, printre care funcţionari
ai primăriei, însărcinaţi cu inventarierea bunurilor evreieşti, cetăţeni simpli
ai oraşului, instruiţi şi repartizaţi pe lângă organele poliţiei, în scopul ca
imediat după ridicarea evreilor din locuinţe să procedeze la închiderea şi
sigilarea acestor locuinţe, s-a dovedit că toţi aceşti acuzaţi nu s-au mărginit
la îndeplinirea atribuţiunilor ce le fuseseră repartizate, ci depăşindu-le s-au
transformat în organe de ridicare cu forţa a evreilor, de multe ori abuziv şi
excedând instrucţiunile primite de forţa publică, iar alte ori s-au transformat
în anchetatori, schingiuind şi maltratând pe evrei în scop de a-i face să
mărturisească unde şi-au ascuns banii şi valorile.
După cum s-a arătat mai sus iniţiativa creării ghetourilor a pornit de
sus, iar cei care urmau să o execute în concret s-au trezit deodată cu
ordonanţele, instrucţiunile scrise şi sugestiile verbale antievreieşti, aşa cum
toate aceste dispoziţiuni au fost arătate mai sus.
Rămâne să se examineze mai jos cum trebuiau să reacţioneze
organele administrative şi ale ordinii publice, inclusiv organele de
supraveghere şi control, cum au fost prefecţii, faţă cu întregul complex al
acestor dispoziţiuni.
Ca o chestiune de principiu trebuie să arăt dintru început că toţi
prefecţii, subprefecţii şi primarii acuzaţi în acest proces sunt posesorii unei
diplome a Facultăţii de Drept, deci, ca jurişti, nu pot invoca scuze că nu ar fi
putut să aprecieze legalitatea ordinelor primite şi a ordonanţelor apărute.
Aşa privită chestiunea, ei erau în măsură să cunoască şi, desigur au
şi cunoscut că însăşi ordonanţa nr. 1610/1944 M.E., care reglementa pe
faţă problema înfiinţării ghetourilor era o ordonanţă neconstitutională.
Este notoriu şi necontestat că guvernul maghiar primise de la
parlament depline puteri pentru a reglementa chestiunile curente, pe cale
de ordonanţe ale Consiliului de Miniştri, ordonanţe care aveau putere de
lege. Nu este mai puţin adevărat însă, că aceste ordonanţe nu puteau să
fie emise în contradicţie cu constituţia maghiară după cum de altfel nici
chiar legile votate de parament nu pot să fie în contradicţie cu legea
fundamentală a statului.
„Ori, privaţiunile de drepturi, reglementate prin ordonanţele din
chestiune se referă la problema privind egalitatea drepturilor tuturor
cetăţenilor, problemă de esenţă constituţională, care drepturi nu puteau fi
ştirbite pe cale de ordonanţă prezidenţială. Nu era nici o împuternicire
legislativă care ar fi dat posibilitatea la aceea, ca egalitatea de drepturi a
unui grup de cetăţeni, declarat ca rasă şi separat ca atare, să poată fi

limitată pe cale de ordonanţă. Astfel aceste ordonanţe din punct de vedere
constituţional trebuie calificate neconstituţionale (constatări făcute de
Tribunalul poporului din Budapesta în procesul iniţiatorilor acestor măsuri
rasiale).”
Dar, admiţând că nu s-ar putea cere organelor administrative să
verifice constituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe cu putere de lege
şi, în acest caz, dacă aceste organe administrative ar fi rămas în cadrul
strict legal al ordonanţei nr. 1610/1944 M.E., ar fi putut să vadă că
înfiinţarea ghetourilor este reglementată ca o dispoziţie facultativă pentru
ele şi, astfel fiind, trebuiau să aprecieze, că lăsată chestiunea la facultatea
lor nu este cazul să ia o măsură atât de gravă, răpind o întreagă categorie
de oameni, mai bine zis un popor întreg din căminele lor, din anturajul lor
obişnuit, într-un timp record de scurt şi fără a avea nici cele mai mici
consideraţiuni umane faţă de bătrâni, bolnavi şi copii. Prin faptul că şi în
cadrele ordonanţei nr. 1610/1944, apreciind că este cazul să se uzeze de
această măsură, cei la facultatea cărora era lăsată această apreciere sunt
vinovaţi de executare excesivă a unor legiuiri şi dispoziţiuni izvorâte din
starea de război, constituind aceste aprecieri în sensul luării unor măsuri
grave, ca un veritabil act de iniţiativă din partea lor.
Dar aceste organe administrative n-au rămas nici măcar în cadrele
ordonanţei nr. 1610/1944, care ea însăşi avea un caracter vădit
anticonstituţional şi în acelaşi timp imoral şi s-au pretat în a executa
instrucţiunile scrise şi emise de Ministerul de Interne sub semnătura lui
Bâky Ladislau, sub nr. 6163/1944, instrucţiuni care nici măcar ca formă nu
erau obligatorii, întrucât un om posedând un titlu juridic şi având o practică
juridică ia prima vedere ştia că asemenea instrucţiuni nu pot să fie
executate.
Organele administrative maghiare, însă, trecând şi peste acest
considerent au depăşit aceste instrucţiuni şi au executat chiar şi ordine şi
sugestii verbale ale Secretariatului de Stat de la Ministerul de Interne:
Endre Lâszlo.
S-a arătat mai sus că potrivit art. 14 din ordonanţa nr. 1610/1944
M.E. nu puteau fi internaţi în ghetou cei care erau exceptaţi de la purtarea
stelei galbene. De asemenea se prevedea că în cazul în care evreii vor fi
separaţi de restul populaţiei cazarea lor urmează să se facă numai în case
apte pentru a fi locuite şi, nu pot fi înghesuite mai mult decât trei persoane
în aceeaşi cameră. Cu toate acestea cazarea s-a făcut în majoritatea
cazurilor în fabrici de cărămidă şi într-o aglomeraţie şi promiscuitate de
nedescris, iar acolo unde ghetoul, a fost înfiinţat î’ntr-o parte a oraşului,
adică în case, au fost înghesuite câte 14-15 persoane într-o cameră, aşa
după cum s-a întâmplat în ghetourile din Oradea, Satu Mare şi Sighet. în
conferinţele administrative s-a spus întâi că cei exceptaţi de la purtarea
stelei galbene nu vor fi internaţi în ghetou, dar mai târziu pe la sfârşitul

conferinţei Endre Lâszlo a ordonat totuşi ca toţi evreii fără deosebire
trebuie să fie internaţi în ghetou, iar cei convocaţi la acea adunare n-au mai
protestat şi s-au împăcat cu acest ordin (vezi interogatoriul luat la instrucţie
dr. Mâjai Francisc). Tot din interogatoriul acestui acuzat rezultă că unele
instrucţiuni verbale erau în flagrantă contrazicere chiar cu instrucţiunile
scrise înmânate pe loc de către Endre Lâszlo şi suita sa şi că aceste
contraziceri au fost notate de acuzat pe instrucţiunile scrise, care erau
redactate într-un spirt mai legalist.
Din interogatoriul dr. Csoka Ladislau, rezultă că la 8 Mai 1944 a fost
convocată o nouă conferinţă la Muncacevo, unde au luat parte aceleaşi
persoane ca la Satu Mare şi Târgu-Mureş şi unde li s-au adus la cunoştinţă
participanţilor condiţiunile în care evreii urmau să fie deportaţi la Auschwitz.
De altcum, despre faptul că evreii sunt strânşi în scop de deportare
participanţii luaseră la cunoştinţă încă din primele conferinţe administrative
de la Satu Mare şi Târgu-Mureş. Numai aşa se explică faptul că, de la
început aceste organe administrative n-au fost de părere să facă o cazare
mai bună evreilor şi nici nu au mai fost dispuşi în zilele următoare să ia
măsuri pentru îndreptarea lucrurilor în ghetou deoarece în cunoştinţa
faptului că şi aşa evreii vor fi deportaţi credeau că e de prisos să mai ia
vreo măsură în folosul celor care erau deja sortiţi deportării, lată cum arată
acuzatul Csoka Ladislau această mentalitate în interogatoriul său de la
instrucţie:
„Ştiu că conducătorii populaţiei evreieşti din ghetou mi-au înaintat o
cerere prin care au solicitat lărgirea teritoriului ghetoului, pentru motivul că
încăperile erau insuficiente şi trăiau din punct de vedere igienic prost. Eu
însă nu am rezolvat această cerere a lor pentru că deja ştiam că urmează
transportarea”.
Iar, mai departe, recunoaşte acelaşi acuzat;
„Mai ştiu şi corespunde adevărului că eu am dispus ca toate vitele de
lapte pe care evreii le-au adus în ghetou şi care au fost necesare pentru
aprovizionarea copiilor şi bolnavilor le-am luat de la ei".
Desigur că le-a luat pentru că pentru toţi cei sortiţi deportării era de
prisos să se mai acorde lapte chiar şi de la vitele lor proprii.
După toate cele de mai sus o întrebare firească se impune; Trebuiau
sau nu aceşti reprezentanţi ai administraţiei maghiare să primească rolurile
ce le-au fost împărţite, să execute ordinele primite şi ordonanţele apărute.
Răspunsul la această întrebare este clar şi fără echivoc: Prefecţii, dacă
erau câtuşi de puţin cu sentimente umane, trebuiau să refuze patronarea
acestor fapte oribile, iar subprefecţii şi primarii, deşi funcţionari de carieră
puteau totuşi să reziste, motivând rezistenţa lor, cu împrejurarea că aceste
ordine şi ordonanţe nu au caracter legal, iar în cazul când am admite
constrângerea lor morală prin ameninţarea de a fi destituiţi din slujbe, totuşi

nu-şi pot justifica excesele atât din aprecieri, acolo unde chestiunile erau
lăsate la aprecierea lor, aşa cum este cazul prevăzut în art. 8 şi 9 din
ordonanţa nr. 1610/1944, cum şi modul de aducere la îndeplinire a
operaţiunilor şi în special a rezolvărilor diferitelor cereri de îndulcire a
traiului celor oropsiţi, despre rezolvarea într-o formă umană desigur că nu
puteau să ştie organele superioare de teapa lui Endre Lâszio sau Bâky
Ladislau.
După cele expuse mai sus, se va arăta felul în care au fost înfiinţate
diferitele ghetouri pe teritoriul Transilvaniei de Nord, tratamentul pe care I-
au avut evreii în aceste ghetouri şi persoanele vinovate, arătându-se la
fiecare contribuţia personală la aceste infracţiuni. Astfel:
A. Ghetoul Oradea
în ghetoul Oradea au fost adunaţi toţi evreii din acest oraş, precum şi
cei domiciliaţi în judeţul Bihor. Primul act care vestea înfiinţarea ghetoului
ajuns la cunoştinţa populaţiei evreieşti, a fost publicaţiunea emisă de
acuzatul Gyapai Ladislau ajutorul de primar, care înlocuia pe primarul
demisionat. Publicaţiune dată şi afişată în noaptea de 2-3 Mai 1944. Părţi
din această publicaţiune au fost reproduse mai sus, se aminteşte de data
aceasta, că prin această publicaţiune însuşi acuzatul dr. Gyapai Ladislau
ordonă mutarea tuturor evreilor locuitori ai Oradiei, într-un cartier anume
determinat al oraşului denumit „ghetou”, şi această ordonare - spune
acuzatul în publicaţiunea sa - a făcut-o cu referire la unele dispoziţiuni
verbale primite în acest sens.
în Oradea, ca şi în Sighet şi Satu Mare şi, spre deosebire de restul
oraşelor ardelene, ghetoul a fost înfiinţat într-un cartier mai sărăcăcios al
oraşului, astfel că din acest punct de vedere s-ar putea spune că
executanţii înfiinţării lui au fost conduşi de sentimente oarecum mai
civilizate, având în vedere că aici cazarea evreilor s-a făcut în case de
locuit şi nu în fabrici de cărămizi, în păduri defrişate sau în grădini sub cerul
liber.
Această argumentare în sprijinul unor sentimente mai umane este
însă şi ea răsturnată de felul cum s-a determinat perimetrul ghetoului. în
această privinţă este suficientă dovada că o populaţie care reprezenta
peste 30% din totalul populaţiei oraşului a fost plasată în încăperi care nu
erau suficiente decât pentru cel mult 1/15 parte a locuitorilor oraşului, astfel
că evreii s-au văzut nevoiţi a sta câte 14-15 persoane într-o cameră
(depoziţia martorilor dr. Jakab Ludovic şi Nussbaum Adalbert). Consecinţa
acestei înghesuieli a fost că nimeni nu s-a putut odihni şi situaţia sanitară a
devenit dezastruoasă pentru că, nici apeductul, nici closetele nu au putut
satisface nevoile celor din ghetou. Dacă se mai adaugă, după cum
relatează martorul dr. Jakab Ludovic, că autorităţile orăşeneşti intenţionat
au întrerupt curentul electric pe perimetrul ghetoului, iar apa au redus-o,
seara după o anumită oră au suprimat-o, se poate închipui cât de
deplorabilă era starea unei populaţii aşa de numeroasă înghesuită pe un
perimetru atât de restrâns.
în ziua de 3 Mai 1944 acuzatul Gyapai Ladislau a convocat o
consfătuire la primărie, la care au luat parte şefii serviciilor, funcţionarii
primăriei precum şi şeful poliţiei din Oradea şi unde acuzatul dr. Gyapai
Ladislau, a înmânat participanţilor instrucţiuni scnse, purtând data de 3 Mai
1944 şi intitulate „instrucţiuni către comisiuni". în conformitate cu aceste
instrucţiuni au fost create de către acest acuzat comisiuni speciale
însărcinate cu strângerea locuitorilor evrei de prin locuinţele lor. Aceste
comisiuni se compuneau dintr-un organ poliţienesc şi, unul sau doi membri,
delegaţi de primărie. Organul poliţiei avea menirea să ridice familiile
evreieşti, iar delegaţii primăriei aveau misiunea să preia banii şi valorile ce
se găseau în locuinţă, să încuie această locuinţă, să o sigileze şi să ia cu
sine cheile locuinţelor.
t
Chiar din felul cum acuzatul dr. Gyapai Ladislau, a preconizat

strângerea evreilor prin aceste comisiuni, rezultă că intenţia lui era ca
această strângere să se facă în cea mai mare grabă, fără a da posibilitate
populaţiei evreieşti să ia cele mai necesare şi urgente măsuri în legătură cu
lucrurile ce urmau să-şl ia cu sine, sau în legătură cu conservarea şi
administrarea bunurilor ce lăsau în urmă. Şi lucrurile s-au întâmplat
întocmai, pentru că aceste comisiuni s-au dovedit a nu fi dezamăgit pe cei
care le-au instituit, în cazul în speţă pe primarul oraşului Oradea, acuzatul
dr. Gyapai Ladislau, ba mai mult în excesul lor de zel au întrecut chiar
instrucţiunile primite. Aşa de exemplu nu numai că aceste comisiuni au fost
foarte severe cu timpul acordat pentru pregătire, dar au întrecut în
severitate orice închipuire şi în ceea ce priveşte modul de transportare a
puţinelor bagaje îngăduite de a se lua cu sine, interzicând evreilor să-şi
angajeze mijloace de transport sau hamali şi obligându-i să-şi târască
pachetele pe stradă de la locuinţă până la ghetou. în unele cazuri nici
atunci când vreun vecin milos a voit să ajute familiile evreieşti să transporte
bagajele, membrii acestei comisiuni au interzis acest lucru, ameninţând pe
creştini spunându-le; „Nu este permis ca un ungur să ducă bagajele unei
evreice" (cazul acuzatului vitez Cser Ludovic din Oradea, conform
depoziţiei martorei Nagy Rozalia).
Conduse de aceleaşi intenţiuni aceste comisiuni au făcut excese şi
mai grave. De multe ori nu au permis familiilor evreieşti ca să ia cu sine nici
măcar o linguriţă, o furculiţă sau un cuţit şi nici un fel de lenjerie. Altor
familii nu li s-au permis să ia nici măcar bagajul de 50 kg admis prin
instrucţiuni, ci au fost scoase din'casă fără nici un bagaj numai cu lenjeria

şi îmbrăcămintea ce o aveau asupra lor. Transportul, de la locuinţă şi până
la ghetou s-a făcut în modul cel mai înjositor, iar în timpul acestor
operaţiuni n-au lipsit strigătele, înjurăturile, ghionturile şi chiar bătăile din
partea poliţiştilor şi jandarmilor.
Internarea evreilor din Oradea în ghetou s-a făcut într-un timp record,
adunându-se aproximativ 30.000 persoane numai în 5 zile. Concentrarea
lor s-a făcut în curtea sinagogii, iar de acolo printr-o uşă îngustă au fost
împinşi în interiorul perimetrului ghetoului. Cu ocazia aceasta au fost
ridicaţi şi duşi în ghetou şi copii sub şase ani, bătrânii şi chiar bolnavii de
acasă sau de la spital.
Astfel este cazul unui bolnav operat abia de două zile de apendicită
la spitalul Sf. losif, care a fost ridicat şi forţat să meargă pe jos până la
ghetou şi numai la intervenţia unor surori de caritate a fost lăsat să fie
transportat într-un vehicul.
Punctul culminant al cruzimilor săvârşite faţă de populaţia evreiască
din Oradea ca şi de altfel faţă de populaţia evreiască din toate părţile
Ungariei, a fost căutarea şi percheziţionarea acestei populaţii după valorile
ascunse. Maltratările, torturile şi schingiuirile comise în acest scop în
interiorul ghetoului, întrec cele mai bestiale cruzimi săvârşite în evul mediu,
în special în timpul inchiziţiei, iar autorii acestor cruzimi şi torturi au întrecut
în sălbăticie Torquemada Evului Mediu. O specialitate deosebită a
ghetoului din Oradea, care-l deosebeşte de toate celelalte ghetouri din
Ardeal, este împrejurarea iniţiată de acuzatul Peterffi Eugen, că deşi
conform instrucţiunilor generale evreii din detaşamentele de muncă nu
trebuiau internaţi în ghetouri, totuşi acuzatul Peterffi a executat prin ofiţerii
săi asistând şi personal la aceasta, adunarea evreilor din detaşamentele de
muncă care erau organizate în unele localităţi din judeţul Bihor şi oraşul
Oradea.
Acestea fiind în linii generale faptele întâmplate între 3 Mai şi 3 Iunie
1944, faţă de populaţia evreiască a Oradiei, urmează să se examineze mai
jos contribuţia fiecărui acuzat la aceste orori.
Astfel: acuzatul dr. Gyapai Ladislau, este vinovat pentru că în mod
intenţionat deşi în calitate de jurist cunoştea ordonanţele în vigoare şi-şi
putea da seama că singura ordonanţă care mai avea o oarecare formă
legală era ordonanţa nr. 1610/1944 M.E. după care înfiinţarea unui ghetou
era pentru el o chestiune pur facultativă, totuşi a primit instrucţiunile şi
sugestiile verbale ale lui Endre Lâszio şi a hotărât înfiinţarea ghetoului,
emiţând o publicaţiune prin care arată, că ordonă aceste măsuri personal şi
numai în baza unor ordine verbale primite în acest sens.
Acuzatul deşi ştia că sunt persoane exceptate de la obligativitatea
ghetoului, totuşi a instruit comisiunile speciale de ridicarea evreilor, în
sensul ca să ridice pe toţi evreii fără deosebire, atât copii, cât şi femei.
bolnavi şi bătrâni, iar în calitate de şef suprem al acestor operaţiuni, făcând

această omisiune în mod intenţionat şi cu scopul ca aceste comisiuni să
poată comite orice abuzuri. De asemenea, acest acuzat nu s-a îngrijit ca
perimetrul ghetoului să fie corespunzător, ca întindere, cu numărul
populaţiei ce urma să fie internat acolo, fapt prin care a cauzat suferinţe,
privaţiuni şi chiar moartea a numeroase persoane. Perimetrul acestui
ghetou a fost desemnat de acest acuzat, după cum s-a mai arătat în cele
precedente, de aşa manieră, încât pentru o populaţie reprezentând
aproximativ 30% din totalul populaţiei oraşului, a desemnat un cartier care
nu întrecea 3% din întinderea suprafeţei intravilane a oraşului Oradea.
Acuzatul dr. Gyapai Ladislau nu s-a îngrijit apoi ca această populaţie
internată în ghetou să aibă cel puţin minimul de existenţă din punct de
vedere alimentar asigurat, ba mai mult a dispus întreruperea curentului
electric pe raza ghetoului, precum şi reducerea în mod considerabil a
debitului de apă şi a timpului de funcţionare a apeductului.
Toate aceste măsuri au fost luate de acuzatul dr. Gyapai Ladislau în
cunoştinţa celor ce urmau să se întâmple populaţiei evreieşti, cunoştinţă pe
care a dobândit-o în conferinţa cu Endre Lâszio la care a participat şi
dânsul. Sufletul acestui acuzat a fost astfel alcătuit încât în loc să se
cutremure de soarta ce-i aşteaptă pe cei internaţi în ghetou, a preferat din
contră să-şi manifeste ura de rasă de câte ori i se ivea ocazia.
Astfel când o delegaţie a evreilor din ghetou a intervenit în interesul
igienei ghetoului, acuzatul a respins cu indignare această intervenţie, iar
când o altă delegaţie de fruntaşi creştini ai vieţii publice din Oradea,
îngroziţi de cele ce se petreceau în ghetou, s-au prezentat acuzatului dr.
Gyapai Ladislau şi au cerut îndulcirea regimului din ghetou arătând situaţia
sanitară deplorabilă de acolo, acuzatul Gyapai a răspuns: „Domnilor, toate
acestea sunt blufuri. Să luaţi la cunoştinţă că ghetoul nu este loc de
viligiatură” (depoziţia martorului Katona Bela).
Animat de aceste sentimente şi în cunoaşterea faptului că evreii erau
condamnaţi a nu se mai întoarce la casele lor, acuzatul dr. Gyapai în
calitate de primar a permis golirea locuinţelor evreieşti şi transportarea
mobilelor din aceste locuinţe cu care ocazie a înlesnit ca oamenii regimului
în lipsa unui control serios, să-şi însuşească toate lucrurile de valoare din
dulapurile şi sertarele acestor mobile.
Dar înşirând numai faptele ordonate de acest acuzat şi omisiunile
culpabile de control ale acestuia, ar însemna să se lase aparenţa că acest
acuzat fiind primar şi deci funcţionar administrativ de carieră în această
calitate nu a făcut altceva, decât a executat ordinele superiorilor, care şi în
cazul când au fost ilegale, totuşi nu-1 pot face responsabil de o crimă
intenţionată, ci cel mult de o neglijenţă. Acuzatul Gyapai Ladislau şi-a
dezvăluit sufletul şi pornirile sale de ură rasială de câte ori a avut ocazia.
Astfel, din prima zi de înfiinţare a ghetoului a făcut următoarele declaraţii

presei locale:
„A trebuit să rezolvăm această problemă pentru existenţa naţiunii şi
pentru aceea a victoriei pe care trebuie să o cucerim împreună cu
camarazii noştri germani. Ori este condiţia prealabilă acesteia ca
societatea creştină să fie curăţată de jidani. Am avut grijă şi de aceea -
continuă - ca jidanii să poată trăi înăuntrul ghetoului o viaţă normală. Chiar
dacă trebuie să cedeze ceva din confortul actual, nu vor duce lipsă de cele
necesare".
De asemenea în numărul din 4 Mai 1944 al ziarului Magyar Lapok,
au apărut următoarele declaraţii ale acestui acuzat, sub titlul: „Subprimarul
a luat măsuri severe contra creştinilor care ocolesc legea evreiască”, lată o
parte din acest articol:
„Dr. Gyapai Ladislau subprimar a făcut declaraţii presei în legătură cu
problemele evreieşti. Plasarea evreilor în ghetou decurge cu cea mai mare
grabă. Mi-a ajuns la cunoştinţă că unele elemente creştine caută să
dejoace acest proces în favoarea evreilor adică să-l îngreuneze. Se înţeleg
pe ascuns cu evreii şi fără aprobarea autorităţilor s-au mutat în locuinţele
lor, iar obiectele de valoare le ascund. Atrag atenţiunea populaţiei creştine
să se abţină de ia astfel de fapte, căci contra acelora care abuzează voi lua
măsuri severe. Am evacuat locuinţele ocupate fără aprobarea autorităţilor,
iar cei care s-au mutat, adică cei care sunt vinovaţi de ascunderea averilor
evreieşti vor fi internaţi".
Că acuzatul Gyapai Ladislau ştia că evreii nu se vor reîntoarce pe la
casele lor o dovedeşte articolul din ziarul Magyar Lapok, apărut în 5 Mai
1944 şi conţinând declaraţiile sale, declaraţii prin care acest acuzat a
căutat să câştige popularitatea păturilor sărace şi în general a populaţiei
ariene a oraşului Oradea, iată conţinutul acestui articol:
„Albiturile confiscate din locuinţele evreilor vor fi împărţite pe preţ
redus populaţiei. Munca în legătură cu transportarea evreilor în ghetou s-a
terminat azi. Subprimarul Gyapai Ladislau a făcut o declaraţie în legătură
cu problema expulzării evreilor. Am dat ordin autorităţilor competente ca
lemnele de foc confiscate de la evrei să fie transportate la un depozit de
lemne. în timp scurt voi hotărî care este necesitatea de lemne a lucrătorilor
creştini şi voi da dispoziţie a elibera lemne pe măsura necesităţilor.
Animalele luate de la evrei, vaci, păsări de casă, care sunt într-un număr
destul de mare le-am plasat la ferma oraşului. Vacile le voi împărţi
agricultorilor orădeni cu condiţia ca laptele să-l predea sucursalei O.M.T.K.
şi prin aceasta cred că aprovizionarea cu lapte se va îmbunătăţi. Vitele
cornute le-am trimis la piaţă şi vor fi puse la dispoziţia populaţiei creştine”.
Acuzatul Gyapai Ladislau îşi mai dezvăluie sufletul şi prin cuvântarea
ţinută la şedinţa organizaţiei (K.A.B.Sz./ Asociaţia Camarazilor de pe frontul
de est, asociaţie care în realitate era o armată de partizani ai iui Imredy.
lată cum redă ziarul Magyar Lapok din Oradea în numărul său din 23 Iunie
1944, această cuvântare:
„Nu mai tolerăm înjosirea idealului nostru eroic. Voi care aţi văzut ce
a făcut Stalin în ţara lui proprie, cum a asasinat 30.000.000 de ruşi. Voi ştiţi
ce putem să aşteptăm noi ungurii de la el. Răspunsul nu este secret, a
spus clar comisarul poporului jidan pentru afacerile externe la Moscova.
Ungurii vor trebui să fie exilaţi în Tuchestan, să nu creadă nimeni că pentru
acest exil am putea primi chiar şi vagoane de vite. Sânge şi lacrimi, bătrâni
şi copii, femeii şi bărbaţi, cadavrele lor ar arăta drumul acestor noi exoduri
către Asia. Şi cine ar târî cu biciul în mână pe aceia care abia se trag cu
tălpile însângerate? Jidanii şi în primul rînd jidanii noştri unguri. Bolşevicul
este egal cu evreimea. Acea societate care vrea să lupte împotriva
acesteia, trebuie să extirpeze din rândurile ei această speţă, pentru că
jidanii nu vor şi nici nu ştiu să se asimileze. Primarul Gyapai aici a justificat
cu date iredutabile caracterul păgubitor al evreimii”.
Din cele analizate mai sus, rezultă cu prisosinţă că acuzatul dr.
Gyapai Ladislau cu intenţie şi din ură de rasă s-a pus cu totul în slujba
hitlerismului şi a fascismului şi a executat în mod intenţionat înfiinţarea
ghetoului din Oradea, la 3 Mai 1944, patronând întregul cortegiu de torturi
şi cruzimi împreunate cu acest ghetou, neexceptând de la această
suferinţă nici chiar persoanele care conform ordonanţelor şi a instrucţiunilor
primite nu puteau fi introduse în acest ghetou.
Concomitent cu strângerea evreilor de pe raza oraşului Oradea
aceeaşi luptă nefastă a îndeplinit-o pentru judeţul Bihor acuzatul vitez dr.
Nadânyi loan, subprefectul judeţului Bihor, care în ziua de 3 Mai 1944 fără
vreun ordin legal, ci numai pe baza ordinilor verbale şi a sugestiilor primite
de la Endre Lâszio, a ordonat strângerea evreilor din tot cuprinsul judeţului
Bihor.
în urma acestui ordin au fost strânşi evreii din oraşul Salonta şi din
comunele Aleşd, Marghita, Valea lui Mihai şi Secuieni, fiind ridicaţi din
locuinţele lor după acelaşi procedeu ca şi cei din Oradea, concentraţi în
tabere locale şi apoi transportaţi într-un mod cu totul neomenos într-un
ghetou separat înfiinţat în Oradea, iar paza acestui ghetou şi ordinea
publică în el a fost menţinută prin jandarm locotenent colonel acuzat
Peterffi Eugen.
în ce priveşte tratamentul în cele două ghetouri din Oradea şi mai cu
seamă torturile aplicate pentru a-i determina pe evrei să mărturisească
unde au ascuns valorile şi banii, nu se poate face distincţie dintre cele două
ghetouri, pentru că atât paza acestora, cât şi operaţiunile de constrângere
cu scopul declarării valorilor, au fost îndeplinite în ambele ghetouri de
subalternii aceluiaşi acuzat, adică locotenent colonel Peterffi Eugen.
în ghetoul din Oradea, ce-i drept, ordinea publică a fost exercitată

până la 10 Mai 1944 de către organele de poliţie din Oradea, sub
conducerea ofiţerului de poliţie, acuzat dr. Nemeth Emeric fost cu domiciliul
în Budapesta, strada Nador nr. 12 dar de la data de 10 Mai 1944 comanda
forţelor publice însărcinată cu paza ambelor ghetouri a trecut în mâna
jandarmilor, având comandant suprem pe acuzatul locotenent colonel de
jandarmi Peterffi Eugen.
Concomitent cu preluarea comenzii de către acesta din urmă, s-a
instituit şi o aşa numită „comisiune de ghetou” compusă din acuzatul
Peterffi, subprefectul Nadânyi loan şi primarul Gyapai Ladislau. Această
comisiune avea misiunea să supravegheze toate măsurile luate împotriva
evreilor şi să-şi dea avizul împotriva tuturor acestor măsuri, dar în special
avea competenţa de a se pronunţa asupra dispenselor de internare în
ghetou a evreilor exceptaţi de la aceste măsuri. Acest trio criminal a
patronat prin felul cum au judecat exceptările, internările copiilor sub şase
ani, a femeilor în ultimul stagiu de stare binecuvântată, a bătrânilor, a
bolnavilor proaspăt operaţi şi deci netransportabili, precum şi a zecilor de
persoane, care chiar şi după ordonanţele rasiale maghiare mai aveau
dreptul de a fi exceptaţi de sub aceste măsuri.
La parchetul Tribunalului poporului din Budapesta a fost ascultat
subsecretarul de stat Endre Lăszio, înainte de condamnarea sa la moarte,
pentru a da relaţii asupra convenirilor pe care le-a avut cu diferitele organe
de executare din Ardeal.
în această declaraţie a sa Endre Lăszio a mărturisit că a avut
întrevederi cu acuzaţii Gyapai şi Nadânyi cu privire la ghetoul din Oradea şi
că le dăduse instrucţiuni ca să aplice un tratament uman celor internaţi în
ghetou.
La fel a mărturisit şi subsecretarul de stat Bâky Ladislau care era
şeful suprem al organelor ordinii interne, cu care ocazie acesta a mai
declarat că nu s-a dat nici un ordin suprem ca evreii din ghetou să fie bătuţi
sau chinuiţi şi că dacă s-au întâmplat asemenea cazuri, pentru aceasta
trebuie să răspundă personal diverşii comandanţi şi supraveghetorii din
ghetouri.
în opoziţie, chiar cu aceste îndrumări ale lui Endre şi Bâky, care nici
ei nu pot fi lăudaţi de umanitarism, comandanţii supraveghetorilor, au
inventat cele mai năstruşnice măsuri de persecuţie şi de tortură. Scopul
mărturisit al acestor măsuri de tortură şi cruzimi a fost determinarea
evreilor să declare unde şi-au ascuns banii şi bijuteriile, dar în cursul
instrucţiei şi judecării acestui proces, s-a dovedit că foarte de multe ori,
acest scop fusese numai un pretext, iar adevăratul zel era schingiuirea şi
torturarea populaţiei evreieşti, pentru a desăvârşi cu ^n ceas mai devreme
exterminarea evreilor, lucru despre care toţi aceşti comandanţi şi
supraveghetori aveau cunoştinţa că este un plan bine determinat.
Aşa, chiar şi înainte de 10 Mai 1944 încă sub comanda ofiţerului de

poliţie acuzatul Nemeth Emeric, s-au comis o serie de neomenii, femeile au
fost supuse la percheziţii vaginale. Oamenilor introduşi în ghetouri li s-au
confiscat orice obiecte ce mai aveau asupra lor, fără a li se elibera vreo
dovada despre această confiscare. în acest mod li s-au luat ceasurile,
bricegele, stilourile, tacâmurile şi chiar lucrurile de îmbrăcăminte mai
valoroase.
Adevărata teroare în ghetoul din Oradea, a început însă după data
de 10 Mai 1944, când comanda a fost preluată de acuzatul Peterffi Eugen.
Acesta din primele zile a lansat o publicaţiune cu titlul “disciplina în ghetou”
conţinând aproximativ 80 de articole cu diferite prohibiţiuni, pentru aproape
fiecare călcare a acestor prohibiţiuni, fiind prevăzută sancţiunea împuşcării.
încă din preambulul acestei publicaţiuni acuzatul Peterffi scrie;
„Ghetoul este păzit de jandarmi. Acei care pe nedrept şi pe locul
interzis şi fără escortă de jandarmi ar încerca să părăsească teritoriul
ghetoului, vor fi împuşcaţi de jandarmi".
Cu privire la atitudinea şi respectul pe care toţi cei din ghetou,
inclusiv femeile, trebuia să-l dea membrilor armatei maghiare sau germane,
iată ce prevede această publicaţiune:
„Oriunde în ghetou apare vreun ofiţer ungur sau german, bărbaţii îl
vor saluta cu pălăria ridicată în mod cuviincios, în faţa lor nu vor putea să
stea decât fără pălărie şi în poziţie de drepţi. Dacă ar intra în orice cameră,
acela care observă de prima data, este obligat să comande “drepţi”
executarea poziţiei de drepţi este obligatorie şi pentru femeile prezente în
cameră”.
Iar finalul publicaţiunii suna în felul următor;
“în ghetou să fie linişte şi ziua. Larma, cântecul, strigătele, certurile
sunt interzise. între stingere şi deşteptarea în ghetou să fie tăcere de
mormânt".
în cursul celor aproximativ 30 de zile cât a fiinţat ghetoul în Oradea,
fiecare din nefericiţii pensionari ai ghetoului au putut constata pe propria lor
spinare, disciplina impusă de jandarmeria acuzatului Peterffi Eugen. Mii de
persoane au fost schingiuite, bătute şi torturate de o grupă bestială de
schingiuitori, compusă din ofiţeri şi plotoneri de jandarmi, instruiţi special în
acest scop. în cursul schingiuirilor şi drept consecinţe acestora au ucis 17
persoane, iar mai multe persoane au murit în urma acestui tratament.
Unul din adjutanţii acuzatului Peterffi a fost şi acuzatul dr. luliu Petri
fost avocat şi notar public în Oradea, iar în calitate de locotenent de
jandarmerie în rezervă a fost însărcinat de acuzatul Peterffi cu toate
chestiunile evreieşti, lată ce a mărturisit despre acuzatul dr. luliu Petri,
fostul său şef, acuzatul Peterffi, în depoziţia s-a făcută la Tribunalul
poporului din Budapesta în ziua de 20 Decembrie 1945. "Când am fost
încredinţat cu chestiunile evreieşti, această parte a atribuţiunilor mele a fost

girată ca adjutant de el. Susnumitul a ştiut despre toate, a luat parte la
toate consfătuirile, dispoziţiunile mele le-a cunoscut. Nu îmi aduc aminte că
dr. luliu Petri, într-un singur caz să fi intervenit la mine în interesul vreunui
evreu, sau că ar fi cerut vre-o moderaţie sau o concesiune în măsurile luate
de mine.”
Acuzatul Peterffi a mai recunoscut în aceeaşi depoziţie că a înfiinţat
personal echipa specială de anchetă după valorile ascunse şi că a
încredinţat pe locotenent de jandarmi Felegyhâzi Megyesi Âgoston, acuzat
şi el în acest proces cu conducerea acestor operaţiuni.
Frâter loan, fost locotenent de jandarmi activi, a fost încredinţat cu
controlul anchetatorilor şi în această calitate după cum rezultă în depoziţia
martorilor, nu numai că a asistat la schingiuiri, dar câte odată şi el personal
a aplicat aceste măsuri.
Un rol similar a avut dr. Rektor Bela, locotenent de jandarmi activi a
lui Peterffi.
lată câteva dovezi, cu privire la activitatea acestor criminali.
Depoziţia martorului Schwartz Ernest, procesul verbal din 8 August
1945:
“Secţia de urmărire specială a fost compusă din circa 40 de
persoane îmbrăcaţi în civili, fiind toţi subofiţeri de jandarmi. Procedeul lor
era următor: Au citat dintre evrei pe mai mulţi cu situaţie şi chiar şi oameni
săraci pentru interogator. Când cel citat a intrat, a fost crunt bătut cu
cauciucuri şi cu pumnii. Pe urmă cu cuvintele ”dezbracă-te jidanule" victima
a fost constrânsă să se dezbrace complet. Din nou a fost bătut mai ales la
talpă cu cauciuc. La bărbaţi testiculele au fost lovite şi torturaţi cu curent
electric. Era un mod de inchiziţie obişnuit la femei că un pol al curentului
electric a fost băgat în vagin iar celălalt în gura victimei. O altă procedură
preferată era, ca victima stând într-un lighean cu apă, apa a fost pompată
printr-un cauciuc în gură până când victima a leşinat. O altă obişnuită
inchiziţie a fost că gura victimei a fost astupată cu burete de şters. Cunosc
numele unor victime care de groaza schingiuirilor s-au sinucis cu otravă în
toiul schingiuirilor, cum sunt medicul dr. Osvath, medicul dr. Stolz şi mulţi
alţii al căror nume îmi scapă. Era un obicei ca în cazul când după părerea
altora nu au ajuns la rezultate prin schingiuirea bărbatului, atunci au fost
aduşi soţia şi copiii, chinuiţi în faţa bărbatului, a tatălui, ca să scoată vreo
declaraţie cu privire la afirmative valori ascunse. Cunosc un caz când
internatul ca să scape de bătăi şi schingiuire a declarat de la început ce
anume valori sau bani a ars. Cu toate acestea a fost bătut până la sânge.
Ştiu că au fost mulţi, care au murit în urma acestui tratament. între alţii unul
cu numele Weiss Leopold, numărul acelor victime care astfel au fost bătuţi,
schingiuiţi şi batjocoriţi în această instituţie de inchiziţie se ridică la mâi
multe mii de persoane. S-a întâmplat că anchetatorii nu mai aveau material
de informaţii, atunci au stat lângă fereastră şi dintre femeile care au venit

să ridice raţia de pâine, au ochit câteva, le-au adus acolo, le-au dezbrăcat
şi le-au bătut. Teroarea era aşa de puternică, încât oamenii mai bine au
renunţat la singurul aliment, adică pâinea, decât să fie expuşi la aceste
torturi.
Martorul Nussbaum Adalbert, privitor la procedeul echipei speciale
a spus următoarele;
"Eu imediat ce am intrat am fost dus în pivniţă şi cu întrebarea "tu
ostaşul lui Stalin, unde ţi-ai ascuns valorile”, au început să mă bată cu o
ferocitate nemaipomenită, după aceasta, a pus picioarele mele pe o
zdreanţă udată şi mi-au astupat gura cu ciorapii mei, au adus o maşină de
electricizare, un pol al curentului, au agăţat în penisul meu, iar celălalt pol
la degetul mic al mâinii stingi şi au dat drumul la maşină electrică, făcând
curent întrerupt ca să fie mai dureros. De durere am fost nevoit să sar la o
înălţime de un metru de la pământ. După acest procedeu a scos din
pantalonul meu un creion roşu, spunând "te-am prins tu ai fost acela care a
desenat stele roşii şi ai făcut propagandă în oraş şi sub acest titlu au
început să mă bată din nou.
A doua zi a venit un locotenent de jandarmi, mi se pare cu numele
de Rektor, de origine din Nyiregyhâza, adresându-mi-se cu următoarele
cuvinte; „Recunoşti în sfârşit jidanule că tu ai făcut propagandă cu stele
sovietice?” şi fără să aştepte vreun răspuns mi-a dat vreo 16-18 palme,
care erau atât de puternice, încât n-am putut să mănânc nici peste câteva
zile de ticul nervos al fălcii. Tot timpul bătăilor şi schingiuirilor s-a dat
drumul la megafon cântând cu o intensitate neobişnuită să nu se audă
vaietele victimelor. Ştiu că aparatul electronic l-au aplicat la femei în aşa fel
ca un pol al curentului a fost condus până în uterul femeii, iar celălalt la
degetul cel mic al mâinii stângi, astfel chinuindu-le cu curent întrerupt.
Aceasta am auzit-o atunci de la soţia lui Bardos Ladislau, care în acel timp
a fost anchetată. Mai ştiu tot de la această femeie că a fost obligată să se
dezbrace şi să danseze dezbrăcată în faţa anchetatorilor jandarmi fiind
mereu biciuită în timpul dansului. Astfel am fost chinuit timp de cinci zile,
după care am fost pus să lucrez la evidenţa mărfurilor jefuite avocatului
Balazs Emeric, care a murit în deportare, a fost bătut aici într-o măsură atât
de exagerată încât nu a putut sta nici în picioare, talpa i-a fost tratată cu
comprese cu apă rece, asemenea Kahan Ludovic, Kahan Ferdinand, dr.
Elovici Alexa şi mai mulţi alţii.
„Am fost transportat în ziua de 26 Mai 1944, în vagon am fost
înghesuiţi 75 de persoane, cu un vas de apă şi un vas pentru necesităţi.
Era mare căldură şi o situaţie insuportabilă. Am fost debarcaţi în Auschwitz,
acolo despărţiţi de familie şi duşi în diferite lagăre şi eliberaţi în ziua de 5
Mai 1945 de armatele americane. Din lagărul de muncă de circa 7.000
persoane, bărbaţi orădeni, după cât ştiu au rămas în viaţă patru persoane,
restul au fost omorâţi prin bătăi, prin înfometare, boli şi nimiciţi în camera
de gaz.”
Martorul dr. Feher Andrei, între altele declară următoarele:
„La această poliţie specială am fost torturată în modul cel mai crud.
Prima zi am fost torturat timp de două ore şi jumătate încontinuu. Ordinul la
început l-a dat un locotenent tânăr, care citind actul meu de scutire a
declarat că aceasta nu valorează nimic şi a dispus ca inspectorul
(bătăuşul) care m-a cercetat să nu mi-l dea înapoi. Acest inspector al
grupei VIII, la care am fost repartizat avea numele de Horvâth losif, fiind
îndemnat şi de superiorul lui, fără să mă lase să vorbesc ceva, a început să
întoarcă manivela maşinii de electrizare, am fost silit să iau în mâna
dreaptă şi stângă electrodul pozitiv respectiv negativ şi astfel oscilarea s-a
produs în corpul meu. Ajutorul lui a manipulat aparatul de radio şi cu cât
eram mai tare chinuit, a făcut ca radioul să cânte mai tare, ca să nu se
audă strigătele mele. Am primit vreo 40 de lovituri pe talpă, 50 de palme,
electrizarea s-a făcut în variate forme. La început numai în cele două mâini
trebuia să ţin electrozii, apoi urma ca unul dintre electrozi formaţi special de
a-l pune în gură, ca un fel de zăbală, trebuia să-l pun în gură. Era ceva
grozav când toţi dinţii au simţit oscilarea curentului electric. Dacă n-am ţinut
electrodul destul de strâns în dinţi, sau de chinuri l-am lăsat să cadă jos am
fost bătut cu o cruzime extraordinară, cu cizme şi pumni. Au mai făcut alte
variante cu electrizarea, din care îmi amintesc că în ultima jumătate de oră
când opt călăi; au luat parte la torturarea mea, m-au legat cu o sfoară de
un baston. Au introdus un electrod în anus, iar cu celălalt au atins membrul
meu. La această tortură ca spectatori au fost de faţă şi doi locotenenţi de
jandarmi tineri ai căror nume nu-l cunosc. De altcum nu numai în această
fază când am fost permanent bătut şi unul a dansat pe corpul meu, dar şi
mai înainte aproape permanent a fost prezent şi câte un ofiţer locotenent
de jandarmi”.
„După cum am auzit şi femeile au fost grozav chinuite mai cu
seamă cu electricizare. Personal nu ştiu, dar în timp cât eram în ghetou şi
chiar şi la Auschwitz unde am fost deportaţi, am auzit de la orădeni, că
comisarul de poliţie Nemeth, care supraveghea ghetoul s-a purtat brutal, nu
numai cu evreii internaţi, dar şi cu membrii aşa zisului consiliu evreiesc.”
lată depoziţia unei femei, victima cercetărilor, soţia lui Guttman
Emanoii, care declară următoarele:
„Eu am fost cercetată la fabrica Dreher în camerele de chinuire timp
de şase zile după înfiinţarea ghetoului. Când m-a dus pe mine, deja acolo
am găsit mulţi oameni şi chiar cunoştinţe de ale mele trântite la pământ în
chinuri groaznice după bătăile şi schingiuirile la care au fost supuşi. în
prima zi cum am intrat în camera de schingiuire, cei trei oameni care erau
acolo, m-au întrebat cum mă cheamă şi unde-mi sunt bijuteriile, apoi mi-au
spus să mă dezbrac. Eu ezitând, au rupt hainele de pe mine şi au început

să mă lovească cu bastoanele de cauciuc. Când mă uitam într-o parte mă
loveau de altă parte, mi-au spus să mă descalţ, ceea ce am făcut, apoi am
căzut jos din cauza loviturilor. Ei au început să mă lovească cu bastoanele
de cauciuc peste tălpi până mi-am pierdut cunoştinţa, când m-am trezit mi
au aruncat hainele şi a trebuit să fug în curte. A doua zi au început la fel ca
în prima zi, apoi mi-au strâns unghiile cu uşa şi au început chinuirea cu
electricizarea”.
„Mi-au dat în mână un mâner în legătură cu un generator mic de
electricitate şi acesta a trebuit să-l ţin pe inimă, iar celălalt pol al cablului
era prins de limbă. Au probat să introducă cablul electric şi în vagin, dar au
renunţat, eu având hemoragie din cauza bătăii primite, la fel a făcut în
celelalte zile, până când am spus unde sunt bijuteriile. A fost prezent
Peterffi personal”.
„în timpul cât am fost schingiuită a fost prezent şi un ofiţer de
jandarmi cu grad de căpitan. Printre schingiuitori ştiu că a fost unul Szabo
cu gradul de stegar şi unul Teveli care dădea dispoziţii".
„După ce au terminat cu chinuirea mea, deoarece am declarat unde
sunt ascunse bijuteriile, eu a trebuit să merg la fabrică să pregătesc
mâncare, căci schingiuitorii mâncau şi lucrau acolo. Ei lucrând şi noaptea.
Asemenea trebuia să fac curăţenie în cameră după fiecare schingiuire.
Fiind acolo am găsit sute de cazuri de chinuire adică am văzut prin uşile
care se întredeschideau şi am auzit zbieretele şi am văzut rănile cauzate.
La început au chinuit numai pe bogaţi, iar pe urmă i-au luat pe rând pe toţi,
după locuinţă şi chinuirile erau din ce în ce mai groaznice. Am văzut şi
oameni în nesimţire în camerele de schingiuire, căci trebuia să spăl urmele
de sânge, vomitări sau fecale ale celor chinuiţi, care n-au putut să se
stăpânească din cauza schingiuirilor”.
în dosarul cauzei mai sunt o serie de depoziţii asemănătoare. Este
concludentă în ceea ce priveşte intenţia schingiuitorilor de a grăbi sfârşitul
acestor oameni, condamnaţi la moarte, depoziţia martorului dr. Jakab
Ludovic, din care rezultă că anchetatorii cu ocazia schingiuirilor, de multe
ori s-au adresat victimelor cu cuvintele; „De ce ţii la aceste nimicuri şi de ce
nu descoperi unde le-ai ascuns căci peste câteva zile şi aşa vei fi băgată în
groapa cu var”.
Din depoziţia martorilor Csurka Petru, fost ofiţer de jandarmi, Heller
Nicolae, Rothbar Zoitan, Deutsch Ignaţiu, Grunfeid Herman, dr. Kupfer
Maximilian, Weis EmanoiI, Spitzer Arthur, Aron losif, rezultă că ofiţerii de
poliţie şi de jandarmi toţi aveau cunoştinţă de bestialităţile comise în
camerele de chinuire de la Fabrica Dreher.
Aceste neomenii erau atât de strigătoare că în acel timp Ministerul
de Interne a trimis un procuror pentru anchetarea cazului, care a făcut un
raport cerând pedepsirea locotenent colonelului Peterffi şi locotenentului

Felegyhâzi Megyesi Âgoston.
Că, locotenent dr. luliu Petri a fost elementul cel mai principal, de
adjutant al lui Peterffi, el menţinând legătura cu ofiţerul de gestapo
Demeter din Oradea.
Că acuzatul Felegyhâzi Megyesi Âgoston la adunările ofiţerilor a
vorbit deschis şi detaliat despre schingiuiri, despre aplicarea electricizării şi
despre toate metodele neomenoase, iar Peterffi a spus numai atâta că
trebuie îngrijit ca nu cumva să afle cineva din afară ce se petrece la
Dreher.
Că la bătăile şi schingiuirile de la Dreher au luat parte acuzaţii:
Frâter loan, locotenent de jandarmi (originar din Berettyoujfaiu), dr. Rektor
Bela, locotenent de jandarmi (originar din Nyiregyhâza), Garrai Ştefan
căpitan de jandarmi, dr. Bodolai Endre fost locotenent jandarmi
Că au fost identificaţi parte din schingiuitori de la fabrica Dreher şi
anume: Szinkiai Francisc, plutoner major, Megyesi Andrei, plutonier major,
ambii agenţi jandarmi din Budapesta, Bus Desideriu şi Ori luliu, plutonieri
agenţi la M.A.V., vitez Fekete Gheorghe şi llonka Alexandru, plutonier
major din secţia de agenţi speciali din Debreţin, Teveli loan, Szollos'i
Ştefan, Szabados Geza şi Toth losif, plutonier major din secţia de agenţi
speciali de peste Dunăre, Juhăsz Mihai, Pozsgai Alexandru, Keresztes
Gavril, Felfoldi Ştefan, Garrai Emeric şi Feher Alexandru, plutonier din
batalionul şcolii de jandarmi din Oradea. Asemenea identificaţii cu numele
Megyeri, Budai şi Szabo Mihai, originari din Szentes, subofiţeri de
jandarmi, Horvâth losif la secţia a Vlll-a de chinuire subofiţeri de jandarmi.
Aceiaşi muncă de chinuire au făcut la primărie etajul II cam. 28
comisarul de poliţie dr. Toperczer N. şi detectivul Tapaszto precum şi
detectivul Varadi.
Unul din organele de execuţie a primarului din Oradea a fost
acuzatul vitez Cser Ludovic, fost funcţionar la Primăria Oradea. Acesta a
fost convocat la conferinţa de instruire a membrilor comisiunilor însărcinate
cu strângerea evreilor şi în această calitate a fost repartizat pe lingă
organele poliţieneşti care au adunat evrei din cartierul Oradiei, numit
Colonia Jozsa. în executarea acestei misiuni s-a prezentat şi la pantofarul
Puţovan loan, a cărui soţie era de origine etnică evreică, însă trecuse în
primăvara acelui an la creştinism şi avea o fetiţă în vârstă de şapte ani,
născută creştină. Dată fiind această situaţie de fapt însuşi poliţistul pe care
acuzatul îl însoţea, s-a opus ridicării acestei femei, însă acuzatul Cser
Ludovic, printr-un extraordinar exces de zel a stăruit în mod vehement ca
să fie ridicată şi nu numai femeia, dar şi fetiţa ei care era creştină. Când
vecinele au început să plângă la vederea acestei scene tragice, acuzatul
i-a răspuns: "pentru un jidan puturos nu merită să plângeţi, când soţia lui
Puţovan loan slăbită de emoţie şi de groază nu au putut să transporte
bagajul şi fetiţa, vecinele au voit să o ajute atunci acuzatul le-a împiedicat

spunându-le: „nu este permis ca un ungur să ducă bagajele unei evreice”.
Este de menţionat că toate acestea s-au întâmplat în timp ce soţul
nenorocitei femei lipsea de acasă, astfel că soţia lui s-a găsit deodată într-o
situaţie extrem de nenorocită, iar acuzatul nu a avut nici măcar atâta milă
ca să amâne această operaţiune până seara când s-ar fi reîntors soţul
femeii.
Acuzatul vitez Cser Ludovic deşi era numai delegat al primăriei,
având atribuţiuni bine determinate de primirea valorilor şi sigilarea
locuinţelor, cu de la sine putere şi cu exces de zel, pornit din ură de rasă şi-
a depăşit atribuţiunile şi s-a substituit rolului poliţiştilor, contribuind astfel
personal la nenorocirea evreilor.
S-a dovedit că fetiţa pantofarului Puţovan loan a fost scoasă din
ghetou după două săptămâni, dar soţia lui a fost deportată la Ausch\witz
împreună cu evreii şi nu s-a întors de acolo decât în vara anului 1945.
Toate aceste fapte se dovedesc cu prisosinţă cu depoziţiile
martorilor Nagy Rozalia, Buia Ileana şi Puţovan loan.
Cel care are responsabilitatea pentru faptele de mai sus conform
motivelor de ordin general, este prefectul oraşului Oradea şi Judeţului
Bihor, adică acuzatul Rajnai Carol.
Acuzatul, general de brigadă în rezervă, Vitez Rajnai (Reiner) Carol,
a fost dat în judecată acestui Tribunal al poporului prin actul de acuzare din
26 Februarie 1946 al d-lor acuzatori publici de pe lingă acest Tribunal al
poporului făcând parte din lotul nr. 2 de judecare.
întrucât la data judecării lotului nr. 2 acuzatul a ridicat excepţiunea
lucrului judecat, susţinând că pentru aceleaşi fapte, pentru care este dat în
judecată acestui Tribunal al poporului, a mai fost judecat şi de Tribunalul
poporului din Budapesta şi condamnat la şase ani recluziune, iar Tribunalul
poporului a admis atunci principial această exceptiune, urmărind ca
acuzatul să facă dovada acestei afirmaţii că deoarece acuzatul este învinuit
între altele şi cu complicitatea la crimele de război săvârşite cu ocazia
înfiinţării ghetoului din Oradea, Tribunalul poporului bazat pe legătura dintre
aceste fapte grave puse în sarcina acuzatului şi între faptele prin care s-au
înfiinţat ghetourile din Ardealul de Nord în general şi în special în Oradea,
bazat şi pe dispoziţiunile art. 29 pct. 4. din procedura penală, a dispus
conexarea dosarului acuzatului Rajnai (Reiner) Carol şi judecarea lui în
cadrul lotului VIII (ghetouri), introdus în faţa acestui Tribunal.
Având în vedere că de la disjungerea cauzei acuzatului din lotul II
de judecare şi până azi a fost procurat dosarul nr. IX. 502/1945 a
Tribunalului poporului Budapesta din care rezultă ce-ii drept, că acuzatul
Rajnai Carol a fost condamnat la 19 Februarie 1946 la şase ani recluziune,
pentru aceleaşi fapte, pentru care este dat în judecată acestui Tribunal al
poporului.
Că, însă această hotărâre nu este definitivă, şi este atacată cu apel
atât de acuzat, cât şi din partea acuzatorilor publici maghiari, urmând a fi
judecate aceste apeluri de Consiliul Regnicular al Tribunalelor populare din
Budapesta.
Pe de altă parte prin adresa nr. 34421 din 21 Decembrie 1945 a
Ministerului Justiţiei Maghiare, cu privire la acuzatul Rajnai Carol, s-a adus
la cunoştinţa Tribunalului poporului din Cluj că pe baza dovezilor ce au fost
puse la dispoziţia Ministerului de Justiţie Maghiar, acest minister a
consimţit în principiu la extrădarea acuzatului Rajnai Carol, României,
pentru a fi judecat drept criminal de război.
Că, apoi prin adresa telegrafică nr. 908/1946 emisă de acelaşi
minister al justiţiei, acuzatul Rajnai (Reiner) Carol a fost extrădat în mod
definitiv României, pentru a fi judecat drept criminal de război.
Considerând că potrivit art. 2. din ordonanţa nr. 81/1945 M.E. a
guvernului provizoriu naţional-maghiar şi având obiect justiţia populară.
„Infracţiunile săvârşite în afara teritoriului statului Maghiar, precum
în ceea ce priveşte oricare infractor, care urmează să fie extrădat,
competenţa Tribunalului poporului există până când nu s-a ordonat
extrădarea făptuitorului „închis" (Maghyar Koziony hivatalos lap nr. 3 din 5
februarie 1945 din Debreţin)".
Aşadar, o dată ordonată extrădarea acuzatului Rajnai Carol, după
cum s-a arătat mai sus, competenţa Tribunalului poporului din Budapesta a
încetat şi din punct de vedere al judecării acuzatului în faţa acestui tribunal,
nu importă că acuzatul a fost sau nu condamnat de către Tribunalul
poporului din Budapesta, cu atât mai mult că hotărârea nr. N.b.lX
5070/1945/6 din 19 februarie 1946 a Tribunalului poporului din Budapesta
nu este definitivă, ci este atacată cu apel, urmând a fi judecată de Consiliul
Regnicular al Tribunalelor Populare Maghiare din Budapesta. Ori aşa stând
lucrurile, este evident că şi în cazul când într-adevăr în prima instanţă
acuzatul a fost condamnat la şase ani recluziune pentru fapte întâmplate
pe teritoriul Ardealului de Nord, pentru care este dat în judecată şi a acestui
Tribunal al poporului. Consiliul Regnicular al Tribunalelor Populare
Maghiare de la Budapesta când va judeca apelul acuzatului, nu va putea
să nu ţină seama de faptul extrădării acuzatului şi deci de încetare a
competinţei Tribunalelor populare maghiare în ceia ce priveşte pe acuzat,
potrivit art. 2 din ordonanţa nr. 81/1945 M.E. citată mai sus, care
reglementează justiţia populară în Republica Ungară.
Având în vedere că în primul rând şi mai ales în legătură cu acest
lot, acuzatul Rajnai Carol este învinuit, că fiind prefect al municipiului
Oradea şi al judeţului Bihor, începând cu luna Mai 1944 a conlucrat la
înfiinţarea şi organizarea ghetoului din Oradea, cu tot cortegiul de terori de

acolo şi descrise mai sus în prezenta hotărâre.
Că, prin acest fapt susţine actul de acuzare, acuzatul se face
vinovat de săvârşirea crimei de război prevăzută de art. 2 lit. n din legea nr.
312/1945.
Având în vedere că în cursul dezbaterilor şi din dosarul cauzei
rezultă că, acuzatul Rajnai Carol şi-a luat postul de prefect în primire numai
la 9 mai 1944, deci după ce ghetoul fusese înfiinţat.
Că, însă chiar după înfiinţarea ghetoului, aici au continuat să fie
internate şi persoanele care erau exceptate de la această măsură întrucât
erau exceptate chiar şi de la purtarea semnului distinctiv al stelei galbene.
Că, acuzatul Rajnai Carol, în calitatea lui de prefect al municipiului
Oradea şi judeţului Bihor în baza dreptului ce îl avea conferit de legea
administrativă atunci în vigoare, de a controla şi a supraveghea orice
măsură luată în oraş sau judeţ, trebuia să intervină ca să nu se mai ţină
internaţi în ghetou şi cei exceptaţi de la această măsură, cum au fost în
special copiii sub şase ani, ori, acuzatul s-a complăcut în a lăsa lucrurile în
felul cum le-a găsit, deoarece şi dânsul era de aceeaşi părere, după cum
se va expune mai jos.
Dar, acuzatul Rajnai Carol a săvârşit şi o altă misiune culpabilă prin
care a ajutat şi a favorizat pe schingiuitori şi pe anchetatori după valorile
ascunse. într-adevăr deşi ştia că în ghetou se bate, se maltratează până la
cazuri mortale, în scopul aflării valorilor ascunse, totuşi nu a luat nici o
măsură pentru sistarea acestor atrocităţi, atrocităţi de care s-au sesizat mai
târziu chiar la Consiliul de Miniştri maghiari.
Acuzatul Rajnai Carol a văzut tot ceea ce s-a petrecut în ghetou şi
nu a arătat Ministerului de Interne la timp, pentru luarea măsurilor de
îndreptare. Că nu a raportat, rezultă din depoziţia fostului ministru de
interne maghiar, Jaross Andor, care în depoziţia sa ca martor luată în faţa
Tribunalului poporului din Budapesta, declară textual;
nPe baza cunoştinţelor mele de drept public, susţin că drepturile de
supraveghere de prefect al lui Rajnai era în vigoare şi faţă de colonelul de
jandarmi Peterffi, comandantul ghetoului, cu atât mai mult, că Peterffi
îndeplinea în ghetou o misiune poliţienească administrativă, iar ghetoul nu
era o parte autonomă, ci făcea parte din corpul municipiului Oradea, că
trebuia să facă demersurile necesare faţă de Peterffi, sau dacă considera
inaptă persoana lui, trebuia neapărat să raporteze.
Dar acuzatul Rajnai Carol nu a supravegheat şi nu a controlat nici
viaţa din ghetou, adică activitatea primarului dr. Gyapai Ladislau. în
această ordine de idei, acuzatul nu a controlat şi nu a supravegheat, faptul
că în ghetou curentul electric a fost suprimat, că debitul de apă a fost
considerabil restrâns, că alimentele sunt insuficiente, şi că perimetrul
ghetoului este cu totul disproporţionat faţă de numărul celor internaţi în

ghetou, tot atâtea omisiuni, care au favorizat şi ajutat prin însăşi lipsa de
supraveghere şi control, pe acuzatul dr. Gyapai Ladislau şi organele
însărcinate cu conducerea din punct de vedere sanitar al ghetoului, ca să
săvârşească aceste crime de război.
Despre aceste fapte acuzatul avea cunoştinţă, căci iată ce scrie
ziarul „Erdelyi Neplap” din Oradea sub titlul „Comitetul Municipal
administrativ a ţinut o şedinţă cu prezidenţia prefectului Rajnai Carol” (nr.
111 din 19 mai 1944):
„în cursul raportărilor secţiilor s-au ivit numeroase probleme în
legătură cu dispoziţiile referitoare la evrei şi în special la internarea evreilor
în ghetou. Prefectul Rajnai Carol a accentuat, că condiţiile igienice şi de
salubritate în ghetou sunt complet satisfăcătoare”.
Aşa vedea acuzatul Rajnai Carol situaţia în ghetoul din Oradea. Şi
acest punct de vedere s-a dovedit să fie drept consecinţă concepţiilor sale
politice, exprimate public diferitelor comunicări ţinute în timpul cât a
funcţionat ca prefect. într-adevăr încă de la instalare, acuzatul Rajnai Carol
în discursul său spune următoarele;
„Dar nu cer sprijin obişnuit, ci o colaborare cu totul de altă nuanţă, în
acea idee că poate a sosit ultimul ceas când avem posibilitatea să
împărtăşim ideologia de dreapta şi să o transplantăm nu numai în cercul
nostru strâns în judeţul Bihor şi în oraşul Oradea, ci şi pe toată ţara.”
în aceiaşi zi în cuvântarea ţinută la Primăria Oradea spune textual;
„Ne-am situat la dreapta şi trebuie să terminăm definitiv cu ideologia
şi activitatea de stânga.”
în ziua de 11 Mai 1944 la o recepţie de presă, acuzatul Rajnai
(Reiner) Carol a declarat printre altele „Manifestaţiile presei maghiare
dinaintea datei de 19 Martie 1944 le-am primit cu stupefacţie. Această
presă şi-a uitat de menirea ei că nu a ieşit deschis alături de cauza aliatului
nostru. Faptul numirii mele a dat un nou imbold unităţilor luptătoare.
Prezenţa mea aici înseamnă împrejurări şi concepţii schimbate. Nu
sunt dispus să tolerez astfel de stăruinţe care slăbesc puterile naţiunii în
lupta împotriva groazei din Răsărit.”
La 1 Iunie 1944 în şedinţa adunării judeţene acuzatul Rajnai Carol
la interpelarea deputatului Szabo loan, că are cunoştinţă prefectul că mai
mulţi membrii ai consiliului judeţean au ascuns bunurile evreieşti, a
răspuns:
„Da, am cunoştinţă că în fiecare caz descoperit, există cercetări şi
vinovaţii vor fi pedepsiţi... Aici la Oradea a fost mai severă şi va fi mai
severă procedura”.
Aşa rezultă construcţia sufletească a acuzatului Rajnai Carol cu
care a pornit la drum când a fost numit prefect la Oradea şi aşa se explică
pentru ce nu a luat nici o măsură de îndreptarea lucrurilor din ghetou.
Dar, acuzatul Rajnai Carol a mai avut şi o altă activitate în anul

1940, când în calitate de general de brigadă a fost comandant militar al
municipiului Oradea.
în această calitate încă din primele zile a participat la deposedarea
şi retragerea brevetelor şi autorizaţiilor de la diferiţi cetăţeni evrei şi români.
Ca exemplu, prin ordonanţa nr. 3946/940, a retras autorizaţia de
funcţionare a firmei Palace, iar prin actul nr. 3298/940, a retras autorizaţia
de la firma Astoria.
lată cum motivează acuzatul retragerea autorizaţiei firmei Palace:
„întrucât s-au ivit excepţii serioase împotriva activităţii Palace”.
Acuzatul s-a amestecat în toate compartimentele vieţii profesionale
şi economice din Oradea. Astfel concedierea funcţionarilor români şi evrei
de la întreprinderile particulare, din oficiile şi stabilimentele publice, a
interzis profesarea avocaturii şi a medicinii la majoritatea avocaţilor şi
medicilor români şi evrei.
Dar punctul culminant al activităţii sale în calitate de comandant
militar al oraşului Oradea, a fost expulzarea celor 100 de familii din Oradea.
Deşi ordinul primit era în sensul să fie expulzate 100 de persoane,
acuzatul a dispus expulzarea celor 100 de familii, ridicându-se astfel
numărul celor expulzaţi numai din oraşul Oradea la aproximativ 400 de
persoane.
Cu toate că ordinul s-a ocupat numai principial de expulzări
neindicând modul cum trebuie să se facă această expulzare, acuzatul
Rajnai Carol a dus la îndeplinire intenţionat şi în mod excesiv cât se poate
de neomenos acest ordin, lăsând frâu liber urii de rasă a agenţilor săi.
lată pe scurt cum s-au întâmplat faptele;
Toţi cei vizaţi au fost arestaţi de către jandarmi şi exportaţi la
Penitenciarul din Oradea, aici după perchiziţionare au fost înghesuiţi în
celule, iar pe la sfârşitul primei zile agenţii de executare au înscenat o
executare în masă a celor închişi cu scopul de a-i tortura moral. După
această simulare de execuţie, toţi cei arestaţi în frunte cu episcopul dr.
Nicolae Popovici al Oradiei, au fost conduşi la gară cu escorte puternice şi
cu maltratări. La gară au fost îmbarcaţi în vagoane de vite, pline cu gunoi,
fără scaune, fără lumină şi fără apă, iar în timpul îmbarcării publicul de la
gară i-au huiduit, făcând haz de această situaţie, apoi vagoanele au fost
plumbuite şi expediate în România pe ruta Bekescsaba, Lokoshaza,
Kurtici.
Averile celor expulzaţi au fost luate în primire de curatori maghiari
aleşi pe sprânceană de acuzat.
Acuzatul Rajnai Carol, dacă ar fi avut câtuşi de puţine sentimente
omeneşti şi nu ar fi fost stăpânit de ură de rasă, chiar în cazul când a avut
ordinul de expulzare, putea să facă această expulzare în mod uman. Aşa
în primul rând nu trebuia să expulzeze 100 de familii, în loc de 100 de

persoane, în al doilea rând putea să lase celor expulzaţi să-şi ia unele
lucruri strict necesare şi să ia măsuri pentru administrarea şi conservarea
bunurilor ce-i rămâneau în urmă, şi în fine trebuia să facă expulzarea în
vehicule corespunzătoare şi nu pe o rută lungă, care a cauzat numeroase
lipsuri şi suferinţe, ci prin punctul de frontieră Băile Felix - Mirău situat
numai la doi km de oraşul Oradea”.
Prin faptul că nu a făcut expulzarea în aceste condiţiuni omeneşti,
este evident că acuzatul în mod intenţionat a săvârşit o execuţie excesivă a
măsurilor cu caracter politic şi rasial.
Acuzatul Rajnai Reiner Carol a lăsat mâna liberă şi chiar a ordonat,
fără nici un motiv just schingiuirea, maltratarea şi internarea în lagărul din
Puspokiadany a mai multor români. Astfel este cazul victimei Oros Vasile
care la 20 Septembrie 1940 a fost ridicat din locuinţa sa şi dus în localul
Comandamentului militar, unde a fost legat de mâini cu sârmă în care s-a
introdus curent electric, apoi a fost bătut cu bastonul de cauciuc atât de
crunt, că i-au căzut dinţii din gură, timpanele ambelor urechi i-au fost sparte
şi coşul pieptului i-a fost rănit.
La fel a fost maltratat şi Bucico Coriolan fost primar al oraşului
Oradea, iar după maltratare a fost internat în lagărul de la Puspokiadany.
lată cum descrie dr. Turi Coloman, fostul referent administrativ al
acuzatului, în timpul administraţiei militare, din Oradea, atitudinea şi
activitatea acuzatului Rajnai Carol din timpul acestei administraţii;
„El nu a ascuns atitudinea lui şovină,- naţionalistă şi antisemită.
Aceste sentimente erau generatoarele actelor lui de samavolnicie. Când la
26 Noiembrie 1940 şi-a luat rămas bun, i-am spus în faţă, că activitatea lui
a fost nenorocoasă, la care acuzatul a declarat că, va răspunde totdeauna
pentru faptele lui”.
Având în vedere că faţă de faptele săvârşite de acuzat şi arătate mai
sus, Tribunalul poporului a trebuit să schimbe calificarea dată prin actul de
acuzare şi să stabilească că faptele acuzatului Rajnai Reiner Carol se
constituie complicitate la crimele prevăzute de art. 2 lit. h şi m, autor al
crimelor de război prevăzute de art. 2 lit. c din legea nr. 312/1945.
După cum s-a arătat mai sus pe lângă autorităţile administrative şi
poliţieneşti care au executat internarea evreilor în ghetou, o parte a
populaţiei maghiare, animată de această ură de rasă ca şi Administraţia de
Stat, a ajutat această administraţie ori de câte ori a avut ocazia, denunţând
pe cei ce au putut să se ascundă din faţa urgiei executorilor acestor măsuri
rasiale.
Unul dintre aceşti denunţători auxiliari ai administraţiei de Stat a fost
acuzatul Vadâsz losif din Oradea, fost cu domiciliul în strada Tompa Mihai
nr. 41. Acuzatul fiind de profesiune monteur electrician a fost trimis ca să
lucreze în strada Episcopiei.
în această stradă la casa locuitorului Bene Emerich, stăteau ascunşi

doi evrei şi anume; David Oszcâr şi Balozs Emerich. Aceştia se ascunseră
încă din luna Aprilie 1944, deoarece fuseseră urmăriţi pentru activitatea
comunistă, iar de la începutul lunii Mai 1944 nu au mai părăsit această
ascunzătoare, ştiind că dacă apar în public ar fi internaţi în ghetou,
întâmplarea a făcut ca la 6 Septembrie 1944, casa lui Bene Emerich să fie
avariată din cauza unui bombardament aliat, cu care ocazie David Oszcâr
a fost rănit de dărâmăturile tavanului şi numai cu mare greutate a putut fi
salvat de la moarte.
Uzina Electrică Oradea a luat dispoziţiunea ca să trimită electricieni
pe la casele bombardate în scopul de a demonta contoarele pentru a nu se
pierde. în executarea acestei misiuni electricienii Schmack şi Szentmikiosi
au ajuns cu verificările şi la casa lui Bene Emerich, unde au recunoscut pe
cei doi evrei ascunşi acolo. Plecând de la această casă, electricianul
Szentmikiosi a adus la conştiinţă acuzatului Vadâsz losif, cele descoperite
de ei şi peste aproximativ o oră la casa lui Bene Emerich s-au prezentat doi
poliţişti însoţiţi de acuzatul Vadâsz losif şi, în urma identificării evreilor
David Oszkâr şi Balozs Emerich prin acuzatul Vadâsz losif, poliţiştii i-au
arestat atât pe cei doi evrei cât şi pe Bene Emerich şi soţia lui. Toţi aceştia
au fost condamnaţi la câte două luni închisoare, cu menţiunea că după
executarea acestei închisori cei doi evrei urmau să fie internaţi, dar
survenind evenimentele de război cu eminenţa eliberării Oradiei de către
trupele sovieto-române cei doi evrei au fost predaţi comandamentului
militar cu scopul de a fi executaţi, însă prin intermediul unor tovarăşi de-ai
lor au reuşit să evadeze din închisoarea militară.
Este adevărat că în cursul instrucţiei, tovarăşul de lucru al acuzatului
Vadâsz, anume Schmak Francisc, a afirmat că după descoperirea celor doi
evrei, colegul său Szentmikiosi a anunţat această descoperire unui poliţist
care se afla în stradă.
Că această mărturie al lui Schmak Francisc, este susţinută de
martorul Kala Gustâv într-o oarecare măsură şi anume că acuzatul Vadâsz
losif, în timp ce lucra cu acest martor, a fost chemat de la locul unde lucra
de un băiat de la apărarea pasivă, că numai în urma acestei chemări
acuzatul Vadâsz losif s-a dus la casa lui Bene Emerich.
Dar aceste depoziţii nu sunt demne de crezare, ci sunt făcute dintr-un
spirit de solidaritate cu acuzatul, căci dacă am admite ce spune martorul
Schmak Francisc că anume Szentmikiosi Ladislau a fost aceia care a
anunţat prima dată poliţia, atunci cum se explică faptul că poliţistul nu a
intrat imediat în casa lui Bene Emerich şi nu a chemat drept călăuză pe
Szentmikiosi Ladislau?
De asemenea, şi din depoziţia martorului Kala Gustâv rezultă că
Szentmikiosi Ladislau şi Schmak Francisc au venit la casa unde lucra
acuzatul Vadâsz losif şi au vorbit cu acuzatui reiatându-i că ia casa lui

Bene Emerich au fost descoperiţi doi evrei. în acelaşi timp martorul
Schmak Francisc a susţinut în depoziţia sa că nu s-a întâlnit în ziua aceia
cu acuzatul Vadâsz losif, ci numai în ziua următoare. Din această
contradicţie se poate trage concluzia că atât martorui Schmak Francisc cât
şi Kala Gustăv au voit intenţionat să-şi salveze colegul, adică pe acuzat. Iar
depoziţia lor nu poate fi demnă de crezare.
în opoziţie cu mărturisiriie acestora este faptul recunoscut de acuzat
şi dovedit cu martorii Bene Emerich, David Oszkâr şi Balozs Emerich că
acuzatul Vadâsz losif a fost acela care a însoţit pe cei doi poliţişti la casa
lui Bene Emeric şi care a stăruit în identificarea lor şi, această operaţiune s-
a întâmpiat la aproximativ o oră după piecarea eiectricienilor Schmak
Francisc şi Szentmikiosi Ladislau ori, dacă Szentmikiosi Ladislau ar fi fost
denunţătorul direct faţă de poliţişti şi imediat după părăsirea casei lui Bene
Emerich, atunci nu ar fi trebuit să treacă o oră de la descoperire şi până la
venirea poiiţiştiior şi nici nu ar fi fost nevoie să fie chemat pentru identificare
acuzatul Vadâsz losif, când era de faţă Szentmikiosi Ladislau şi ar fi putut
să le servească date pentru identificarea celor doi evrei.
Lucrurile s-au petrecut cu totul altfel şi anume Szentmikiosi Ladisiau
şi cu Schmak Francisc descoperind pe cei doi evrei, când au terminat lucrul
au părăsit casa lui Bene Emerich şi, au trecut pe la acuzatul Vadâsz losif
care lucra, o lucrare de electrician la o altă casă din vecinătate, i-au
comunicat cele descoperite şi au plecat, iar acuzatul Vadâsz-^.-losif,
rămânând în aceeaşi stradă, fiind condus de ură de rasă, în mod
intenţionat a căutat să se întâlnească cu poliţia şi nu s-a lăsat până când
nu a condus pe cei doi poiiţişti în faţa iocului, ca să aresteze pe cei
ascunşi.
O altă categorie de acuzaţi în acest proces sunt moaşele comunale,
sau anumite femei, care fără a avea calificarea de moaşe, i-au ajutat totuşi
pe anchetatori la cercetarea valorilor ascunse până şi în ceie mai intime
locuri ale persoanelor anchetate. Desigur că, dacă aceste moaşe şi-ar fi
făcut datoria profesională în mod conştiincios, ele nu ar putea fi calificate
drept criminale de război, deoarece fiind în serviciul comunal, nu puteau să
refuze anumite examene corporale ţinând de specialitatea lor. Dar ele fiind
otrăvite de otrava fascismului, a urii de rasă şi, fiind animate de pofta de
îmbogăţire în mod intenţionat au săvârşit o serie întreagă de cruzimi şi
torturi cu ocazia cercetărilor corporale şi, nu rareori au fost cazuriie când,
au necinstit în cursul acestor cercetări chiar şi fetele virgine, fapte
nepermise nici din punct de vedere moral nici din punct de vedere legal.
O astfel de moaşă comunală a fost în comuna Marghita, judeţul
Bihor, acuzata Elisabeta Megyesi, care a fost pusă împreună cu cealaltă
moaşă comunală de acolo numită Elisabeta Valko, ca să cerceteze femeile
internate în ghetou, căutând la ele bani şi bijuterii. Acuzata, după cum s-a
dovedit, a avut misiunea să caute numai în anumite părţi şi anume în ghete

şi haine, iar cealaltă moaşă trebuia să caute în organele genitale. Până
când însă, moaşa Elisabeta Valko n-a depăşit cadrul uman de cercetare,
acuzata Elisabeta Megyesi s-a purtat tot timpul extrem de brutal cu cele pe
care le cerceta.
în timp ce se făceau aceste examene vaginale, moaşa Elisabeta
Valko a fost chemată la o pacientă în comună, iar acuzata i-a luat locul şi în
ceia ce priveşte percheziţiile vaginale. Cu această ocazie a examinat pe
tânăra Gluck Itu în vârstă de 16 ani care deşi era virgină, totuşi acuzata a
examinat-o rupându-i cu mâinile himenul şi producându-i o hemoragie,
astfel că atunci când s-a înapoiat moaşa Elisabeta Valko, acuzata a fost
găsită de aceasta cu mâinile pline de sânge. Martorii audiaţi în cauză,
relatează cum, acuzata Elisabeta Megyesi, când a examinat pe tânăra
Gluck Itu, simţind că are ceva ascuns în părţile intime, a somat-o foarte
furios ca să împingă obiectul ascuns afară şi apoi pe acelaşi ton furios a
cerut un cuţit. Nu s-a dovedit însă că într-adevăr a întrebuinţat cuţitul la
tăierea himenului, astfel că ruptura a făcut-o cu mâinile goale. De fapt s-a
dovedit că Gluck Itu avusese ascuns în anus un sul în care erau puse
bancnote în valoare de 1.900 pengo şi astfel acuzata nepricepându-se
dacă acest obiect este ascuns în vagin sau în rect, fiind pornită pe teroare,
a făcut acest gest nesocotit, rupându-i vaginul acelei fete, provocându-i o
hemoragie fără să fi fost în stare să găsească acel sul cu bancnote. Se
vede că cealaltă moaşă a fost mai expertă fiindcă la înapoiere ea a fost
aceea, care a scos sulul cu bancnotele din rectul victimei Gluck Itu.
Probabil că în împrejurări morale, Gluck Itu, dacă ar fi avut îngrijirile
necesare, ar fi scăpat cu viaţă, dar având în vedere că în ziua următoare
percheziţiei a fost transportată împreună cu ceilalţi evrei din Marghita la
Oradea, iar de acolo peste trei zile au fost învagonaţi şi duşi la Auschwitz,
nu a mai avut posibilitatea să se mâi trateze şi astfel a făcut o infecţie
generală şi în cursul transportului spre Auschwitz a murit în vagon. Martorii
relatează convingerea lor că această moarte s-a întâmplat din pricina
septicemiei generale, iar precipitarea morţii s-a datorat şi mizeriilor îndurate
în ghetou, dar mai ales în vagon spre Auschwitz, într-o înghesuială foarte
mare şi pe timpul unor călduri insuportabile.
Acuzata Elisabeta Megyesi a avut şi dorinţe de îmbogăţire. Astfel a
pretins de la femeile evreice ce urmau să fie internate în ghetou, bijuterii şi
încălţăminte, făgăduindu-le că nu le va face nimic nici cu ocazia controlului.
Toate aceste fapte puse în sarcina acuzatei s-au dovedit cu
declaraţiile martorelor Elisabeta Valko, Berkovits Berta, Pollak Lujza,
Herschkovits Şarlota, Grunfeid Ileana, Grunfeid Aranka şi soţia lui Preissier
Abraham.
O colegă în specialitate şi întru fără de legi a acuzatei Elisabeta

Megyesi a fost, în Valea lui Mihai, acuzata văduva lui Kiss loan, născută
Zeffer Rozalia, moaşă comunală încredinţată cu examinarea internă a
femeilor ce urmau să fie internate în ghetoul din Valea lui Mihai. Şi această
acuzată s-a întrecut pe sine însăşi în misiunea primită cercetând vaginul
femeilor cu o brutalitate nemaipomenită şi întinzând aceste cercetări chiar
şi la fetele tinere între 13 şi 14 ani. Faptele de mai sus se dovedesc cu
depoziţia martorelor Patos Maria, Bauer Agnes şi Weinberger Margareta.
B. Ghetoul Satu Mare
în judeţul Satu Mare au fost înfiinţate două ghetouri şi anume unul în

oraşul reşedinţă de judeţ, Satu Mare şi, al doilea în oraşul Baia Mare. în
afară de aceste două ghetouri a mai fost un lagăr de concentrare în oraşul
Careii Mari, iar evreii adunaţi acolo au fost transportaţi în ghetoul din Satu
Mare.
La 27 Aprilie 1944 a avut loc în Satu Mare conferinţa lui Endre Lâszio
la care au participat subprefectul judeţului dr. Bojer Endre, primarul oraşului
dr. Csoka Ladislau, ajutorul de primar al aceluiaşi oraş Satu Mare, dr.
Rogozi Papp Zoitân, secretarul general al primăriei Satu Mare, dr. Pirkier
Ernest, precum şi şefii autorităţii poliţieneşti şi ai jandarmeriei. S-a .arătat
mai sus modul cum au decurs aceste consfătuiri şi cunoştinţele acumulate
de participanţi astfel că nu este cazul a se mai aminti din nou.
Este suficient a se arăta însă că şi primarul oraşului Satu Mare a
emis o publicaţiune sub numărul 12150 din 3 Mai 1944 a cărui cuprins în
rezumat este următorul:
„Anunţaţi pe evreii care locuiesc pe teritoriul municipiului şi obligaţi
conform ordonanţei mele nr. 12080, preşedinte, la purtarea semnului
distinctiv, că începând de la 3 Mai ora cinci dimineaţa nu-şi pot părăsi
locuinţele. Dintre acei evrei care nu locuiesc în cartierele desemnate, drept
tabere evreieşti, începând de la 5 Mai până la noi dispoziţiuni nu-şi pot
părăsi locuinţa decât zilnic între orele 9-11 a.m. exclusiv în scopul ca în
acest interval să se îngrijească de apă, alimente şi cele strict necesare
pentru existenţa lor. Cei care vor eluda această permisiune, vor fi internaţi.”
Şi la Satu Mare ca şi la Oradea, primarul împreună cu secretarul
general şi ajutorul de primar au convocat o conferinţă în sala primăriei,
citând acolo întregul personal poliţienesc, al jandarmeriei, percepţiei, al
administraţiei financiare, a primăriei şi al corpului didactic primar şi
secundar. Conferinţa a fost prezidată de acuzatul dr. Csoka Ladislau, care
a dat instrucţiuni în legătură cu strângerea şi internarea în ghetou a
evreilor. La această conferinţă au luat parte, ca asistenţi ai primarului, dr.
Sârkozi Bela ofiţer de poliţie, vitâz Zegenyi Carol comandantul personalului
de gardă poliţienească, dr. Pirkier Ernest secretarul general al primăriei, dr.

Nagy Eugen şeful poliţiei şi Demeny N. comandantul legiunii de jandarmi.
Cu această ocazie s-au format şi comisiunile pentru strângerea evreilor.
Nici la Satu Mare nu s-au respectat ordonanţele şi instrucţiunile
referitoare la cei exceptaţi, şi astfel aici au fost internaţi toţi evreii fără
deosebire, adică şi copiii sub şase ani, bătrânii, bolnavii şi, în generai, toţi
cei exceptaţi de la purtarea stelei galbene.
S-a amintit în partea generală a acestei hotărâri că toţi cei însărcinaţi
cu aducerea la îndeplinire a strângerii evreilor erau în cunoştinţa celor ce
urma să li se întâmple evreilor, precum şi în cunoştinţa ilegalităţii ordinelor
de internare, astfel că nu este cazul a se mai repeta această problemă.
Este totuşi edificator şi concludent a se arăta, că acuzatul dr. Csoka
Ladislau, primarul oraşului Satu Mare a avut francheţa să mărturisească la
instrucţie că îşi dădea seama că săvârşeşte o operaţiune ilegală, lată
textual ce a declarat în interogatoriul său la instrucţie:
„Fiind jurist şi, cu o veche practică administrativă, îmi dau seama că
această dispoziţie luată şi transmisă de către Secretariatul de Stat Endre
Lăszio nu avea bază legală, pentru că a reglementat o materie
neconstituţională, care nu se poate reglementa prin astfel de ordine... La
întrebarea acuzatorului public mai declară, că dacă primeam ordine
similare privind persoane de naţionalitate maghiară nu le-aş fi executat”.
Ghetoul din Satu Mare a fost înfiinţat, ca şi la Oradea, într-un cartier
al oraşului, adică, în case de locuit, dar şi aici perimetrul ghetoului a fost
stabilit în flagrantă disproporţie cu cei 18.000 de evrei care au fost internaţi
acolo.
Aprovizionarea cu alimente a populaţiei din ghetou a fost făcută vădit
cu intenţia de a subalimenta pe cei internaţi acolo, fapte prin care cei
însărcinaţi cu ceastă operaţiune au contribuit la cauzarea unei vieţi
insuportabile pentru pensionarii ghetoului, lată cum descrie martorul dr.
Borgida losif această stare de lucruri;
„Până la mutarea evreilor din provincie, au fost aşezaţi astfel încât
într-o odaie normală erau plasate 10-15 persoane. întrucât după acest
aranjament au fost aduşi vreo 3.000 de evrei şi câteva mii din satele
judeţului, situaţia a devenit insuportabilă, foarte mulţi oameni au fost
aşezaţi în pivniţe şi păduri în condiţii mizerabile. Am intervenit personal pe
lângă conducătorii de mai sus, dar nu au onorat cererile pentru extinderea
teritoriului ghetoului".
„La internare, în teritoriul ghetoului toată lumea a fost strict
percheziţionată, iar la femei au făcut şi percheziţii vaginale în condiţii
ruşinoase. Toate valorile am fost nevoiţi să le predăm unui ofiţer de poliţie
sau de jandarmi.
în ce priveşte alimentarea, am primit de la primărie alimente atât de

insuficiente, încât din acestea nu s-a putut trăi. Astfel noi din banii adunaţi
pentru scopuri comune, am plătit odată 200 mii de pengo consilierului
Pirkier pentru ca să fim aprovizionaţi de dinafară. Notez că această sumă
au acceptat-o şi în preziua începerii deportării”.
Schingiuirile şi torturile s-au ţinut lanţ şi aici cu scopul de a determina
pe evrei să mărturisească unde au ascuns banii şi bijuteriile. Patronii
acestor torturii şi schingiuirii au fost în special dr. Sârkozi Bela, ofiţer de
poliţie şi comandant al ghetoului, vitez Zegenyi Carol, inspector de poliţie şi
vitez Demeny N. locotenent colonel de jandarmi, dar nici şefii administraţiei
nu erau străini de cele ce se petreceau în ghetou, în privinţa cercetărilor
după bunuri şi valori, lată ce declară martorul dr. Borgida losif cu privire la
maltratările, intimidările şi şicanele ce li se făceau din partea autorităţilor
maghiare:
„Paza ghetoului era deosebit de strictă. Spre a ne intimida în timpul
nopţii au circulat camioane cu farurile aprinse şi mitralierele montate.
Cunosc unele cazuri de scăpare simulată cu scopul de a pune mâna pe
ultima valoare ascunsă cu atâtea riscuri. Cazul d-nei Markovits, care a
predat valori importante ascunse, unui poliţist ce a făcut pază în timpul
scăpării, victimele le-au dus la poliţie, acolo au fost crunt bătute şi readuse
din nou în ghetou. în schimb valorile au fost reţinute. Din ordinul
comandantului ghetoului Sârkozi Bela, comisar de poliţie, s-a exercitat o
presiune extraordinară prin intimidare asupra oamenilor, ca toate valorile
să fie predate. După o propagandă intensă de intimidare făcută de Sârkozi
şi de Zegenyi au pus în faţa reşedinţei sfatului evreiesc un coş cu scopul că
până la un anumit termen toată lumea are dreptul de a arunca în acel coş
valorile, fără să fie observat şi pedepsit. în urma acestei mărinimii a
poliţiştilor s-au adunat de la internaţii intimidaţi valori foarte mari de bijuterii,
ceasuri, brăţări etc. Ghetoul a fost vizitat în mai multe rânduri mai ales de
către Zegenyi, inspector de poliţie şi vitez Demeny locotenent colonel de
jandarmi care au venit să ne viziteze în ghetou şi pentru a se delecta de
situaţia noastră mizerabilă”.
în ghetoul din Satu Mare s-au întâmplat schingiuiri aşa de mari din
partea unei grupe speciale de torturare şi cercetare după averi ascunse,
încât cei internaţi în ghetou se îmbulzeau la trenurile de deportare numai
ca să scape de maltratările din ghetou.
în privinţa aceasta depoziţia martorei soţia lui Delmann Andrei este
edificatoare:
„...Aici am fost predaţi unor anchetatori speciali, oameni tineri,
îmbrăcaţi în civil, dar care au făcut parte din jandarmeria specială de front,
în prealabil toată lumea a fost avertizată că nu are nici un rost să nu
recunoască, pentru că ei au mijloace suficiente spre a ne constrânge să
spunem adevărul. Noi am aşteptat în curte şi de acolo am auzit vaietele.
strigătele victimelor. Nu peste mult timp a venit şi rândul meu. Am fost

conduşi în faţa unei comisiuni de trei, care au încercat să mă înduplece, să
declar unde e blana persiană, pe care de astfel niciodată nu am avut-o şi
alte valori, spunând că ei ştiu foarte bine că am ascuns multe lucruri. între
timp a intrat şeful lor, tot în civil, un om mic blond, care a spus că nu are
nici un rost, să vorbească cu mine, ci să păşească la fapte. Atunci am fost
prinsă şi după aceea am fost obligată să dau jos pantofii, m-a culcat pe o
bancă, unul dintre ei m-a prins cu genunchiul, iar celălalt a început să mă
bată în tălpi cu o bâtă lungă până s-a obosit şi pe urmă mi-a ridicat rochia
şi m-a bătut acolo unde a putut. Eu am strigat şi m-am văitat de chinuri. Am
fost bătută grozav, după aceea obligată să fac pas alergător în jurul
camerei, apoi obligată să-mi trag pantofii ceea ce era încă un chin. Din nou
am fost anchetată să spun adevărul că unde sunt ascunse valorile şi pentru
că nu am spus au repetat acelaşi procedeu; din nou descălţată de pantofi
şi din nou am fost bătută şi schingiuită. în timpul bătăii a intrat conducătorul
lor spunând să mă bată şi mai bine. Atunci am fost trimisă afară şi am
aşteptat într-o altă curte până când am fost din nou chemată şi trimisă din
nou la ghetou. Am fost atât de mult zdrobită încât corpul meu a fost plin de
vânătăi şi nu am putut să umblu fiind transportată de trei persoane. Peste o
săptămână din nou am fost chemată la anchetă şi atunci de frica bătăii m-
am prezentat benevol la un transport ca să fiu transportată cât se poate de
urgent, astfel am scăpat de alte schingiuiri”.
Aceşti anchetatori şi schingiuitori aveau metode inchizitoriale de a
stoarce mărturisirile ce le trebuiau. Aceste metode constau în a bate cu
bastonul de cauciuc la tălpi şi la mâini, în a strânge testiculele la bărbaţi.
După cum rezultă din probele de la dosar foarte mulţi evrei au fost astfel
maltrataţi. Martorii audiaţi în cauză îşi amintesc astfel de bijutierul Gross
Samuilă, de Lebovits Leopold, Spitz Belâ, Salamon Heirich, Princz losif,
Reiter Emeric, apoi de Gero Alexandru, comerciant de cereale care după
ce într-o zi fusese grav schingiuit, a doua zi când a fost chemat din nou la
cercetări de groaza schingiuirii s-a sinucis.
După analizarea faptelor petrecute în ghetoul oraşului Satu Mare
este necesar a se analiza personalitatea acelor care au contribuit la
înfiinţarea acestui ghettou, precum şi rolul avut de fiecare dintre ei.
Capul oraşului Satu Mare a fost primarul acuzat dr. Csoka Ladislau.
Acest acuzat este originar din oraşul Debreţin, a ajuns în postul de primar
al municipiului Satu Mare în urma dictatului de la Viena şi în baza meritelor
personale pe care le-a avut faţă de regimul hortisto-fascist din Ungaria. S-a
amintit mai sus că vinovăţia acuzaţilor primari de carieră nu s-ar putea
stabili atât de uşor, dacă nu s-ar cunoaşte sufletul acestor acuzaţi, care
rezultă din manifestările lor. Astfel s-ar putea luneca uşor pe panta
concepţiei că aceştia fiind funcţionari de carieră trebuiau să execute
anumite ordine, chiar ilegale, sub imperiul constrângerii morale, deoarece

în caz contrar s-ar fi văzut ameninţaţi să-şi piardă postul şi deci existenţa
lor şi a familiei lor.
Nu acesta este însă cazul primarului dr. Csoka Ladislau, care şi-a
arătat ura de rasă şi sentimentele tipic fasciste încă înainte de înfiinţarea
ghetoului printr-o serie de acte din iniţiativă proprie, nebazată pe nici un
ordin sau lege.
Pe această linie acuzatul dr. Csoka Ladislau încă de la 14 Noiembrie
1942 emite publicaţiunea nr. 3038 din 1942 apărut în ziarul Samos, prin
care interzice evreilor ca să cumpere mai mult de 100 kg lemne
săptămânal.
Ca rezultat al prigoanei dezlănţuită de acest primar venetic, ziarul
Samos din 30 Octombrie 1942 elogiind activitatea acuzatului, poate face
bilanţul în sensul că într-un singur an 74 de localuri de prăvălii evreieşti au
trecut în mâini creştine. Articolul poartă titlul „O nouă descălecare la Satu
Mare”.
Acelaşi ziar ocupându-se de aceeaşi problemă scrie în articolul
intitulat „Schimb de gardă" următoarele:
„Natural că la introducerea administraţiei civile nu s-a putut tergiversa
mult. Schimbarea a trebuit să se facă cu foc şi fier. Defectul era că în
mâinile celor mai mulţi era un contract valabil pe un an. A trebuit să
aşteptăm mai mult până expiră contractul. Munca a început la 1 Ianuarie a
acestui an. Că primarul dr. Csoka Ladislau, împreună cu consilierul
comunal a făcut o muncă, nu mică, iar aceasta o dovedeşte o listă din care
rezultă că schimbul de gardă a fost făcut şi executat fără rezerve. Pe piaţa
Horti, 23 de localuri evreieşti au trecut în mâini creştine...”.
Dar acuzatul, consecvent cu sine însuşi, nu s-a ocupat numai de
prăvălii, ci a urmărit cu tenacitate deposedarea evreilor de orice mijloc de
existenţă, lată cum descrie ziarul Samos, activitatea acuzatului în ceea ce
priveşte birjarii şi taximetriştii:
„Acum doi ani dacă sosea călătorul la gară birjarii evrei bărboşi îl
duceau în oraş. Şi aici conducătorul oraşului a făcut o situaţie curată. în
acel timp dintre 68 birjari, 48 erau evrei, iar din 25 proprietari de taximetru,
20 erau evrei. Azi deja nu mai există nici un taximetrist evreu la Satu Mare.
Pe capră şi la volan stau creştini”.
Tot acuzatul dr. Csoka Ladislau este acela care la 6 Martie 1943
emite o ordonanţă cuprinzând regulamentul de funcţionare a ştrandului
comunal din Satu Mare, care prin punctul 3 pune pe locuitorii evrei ai
oraşului alături de persoanele cu moravuri uşoare, de persoanele cu boli
venerice şi de persoanele cu boli scârboase, interzicându-le accesul la
ştrandul comunal. Această ordonanţă se află la dosarul cu acte al ghetoului
Satu Mare la pag. 63.
Acelaşi acuzat la 29 Aprilie 1944, prin adresa nr. 11870/1944 fără nici
o instrucţie superioară intervine la oficiul poştal din localitate ca să interzică
convorbirile telefonice pentru evrei şi să refuze primirea oricărui mandat
poştal din partea lor. Această dispoziţie este motivată cu aceia că evreii
probabil vor căuta să-şi ascundă valorile prin mandat poştal sau uzând de
convorbiri telefonice sau de telegrame. La această adresă şeful oficiului
poştal a răspuns negativ, susţinând că nu poate să ia astfel de măsuri în
lipsa unor ordine venite de la superiorii lui direcţi. Aceste acte se găsesc la
dosarul anexă pag. 90-91.
Acuzatul şi ajutorul de primar dr. Papp Rogozi Zoitân, temându-se că
nu vor putea aduna în ghetou cât mai urgent pe toţi evreii din Satu Mare,
au trimis o adresă sub nr. 12456 din 7 Mai 1944 directorului liceului
reformat din Satu Mare, prin care îi invită ca pentru operaţiunea de
strângere a evreilor în ghetou să-i pună la dispoziţie toţi profesorii liceului
întărind cererea sa cu următoarea frază, care dezvăluie adevăratele lui
sentimente:
„Sunt convins că şi domnul director simte importanţa completă a
acestei obligaţiuni patriotice”.
Acest act se găseşte la acelaşi dosar la pagina 96.
Acesta este sufietul şi acestea sunt sentimentele de care era animat
fostul primar al oraşului Satu Mare, în momentul când a primit instrucţiunile
şi ordinele pentru strângerea evreilor în ghetou. Nu este deci de mirare
excesul de zel pe cale l-a dovedit în decursul acestei operaţiuni.
Dar acuzatul dr. Csoka Ladislau s-a ocupat şi cu formarea opiniei
publice împotriva Uniunii Sovietice, căci iată conţinutul discursului său din
30 Iunie 1943, publicat în ziarul Samos;
„Honvezii, bat hoardele roşii care s-au pregătit să ne copleşească,
să ne distrugă, le mai aşteaptă o lovitură. încă o lovitură care trebuie să fie
ultima, puternică, după care nu mai există reculegere. Sperăm în braţele
oţelite ale honvezilor noştri. Sperăm în forţele neclintite a vitejiei
strămoşeşti maghiare şi sperăm aşa cum am scăpat o dată de molima
stăpânirii infamiei roşii şi a nihilismului că şi acum în colaborare cu aliaţii
noştri vom putea salva întreaga Europă".
Unul din cei mai intimi colaboratori ai acuzatului dr. Csoka Ladislau a
fost acuzatul dr. Pirkier Ernest, secretarul general al primăriei Satu Mare.
Acesta a fost încredinţat împreună cu subprimarul Rogozi Papp Zoitân, să
deseneze cartierul şi perimetru ghetoului. însuşi acuzatul dr. Csoka
Ladislau a afirmat la interogatoriul că acuzatul Pirkier a luat parte alături de
dânsul, atât la conferinţa de la Satu Mare cât şi la cea de la Muncacevo,
acuzatul Csoka Ladislau ţinând să sublinieze în interogatoriul său la
instrucţie că executantul efectiv al dispoziţiunilor referitoare la ghetou a fost
Pirkier Ernest şi că la conferinţa de la Satu Mare, instrucţiunile scrise ale lui
60 Crime şl criminali de război în Ardealul de Nord. 1940-1944
Endre Lâszio au fost primite şi de acuzatul Pirkier Ernest şi de ajutorul de

primar dr. Rogozi Papp Zoitân.
Acuzatul dr. Pirkier Ernest a fost încredinţat cu executarea concretă a
aprovizionării cu alimente a populaţiei evreieşti din ghetou. Dacă această
aprovizionare s-a făcut aşa cum s-a arătat mai sus, este evident că
răspunderea directă o poartă acest acuzat. S-a dovedit de altfel că
acuzatul dr. Pirkier Ernest a primit din partea evreilor suma colectată de
200.000 pengo chiar spre ziua începerii deportării. Acuzatul nu a putut
justifica ce a făcut cu această sumă.
Martorul Borgida losif, a declarat că el în numele sfatului evreiesc s-a
plâns personal acuzatului Pirkier despre bătăile şi schingiuirile ce se
întâmplau în ghetou, dar acesta nu a luat nici o măsură ca să fie sistate
bătăile şi schingiuirile, după cum nu a luat nici o măsură ca să lămurească
pe cei aflaţi în ghetou despre soarta care-i aştepta, căci în cazul în care
evreii din ghetou ar fi ştiut cu siguranţă că vor fi deportaţi ar fi făcut tot
posibilul ca să scape, prin evadare, din ghetou. Acuzatul dr. Pirkier Ernest
avea cunoştinţă de soarta care era hărăzită evreilor şi cu toate că fusese în
legături bune înainte cu evreii, totuşi nu i-a prevenit, ci din contra i-a
asigurat mereu că nu vor fi deportaţi, fapt prin care le-a făcut un mare rău
(depoziţia martorului dr. Borgida losif).
Acest acuzat figurează ca semnatar a mai multor adrese şi deciziuni
prin care s-au respins cererile evreilor din ghetou, de a se lărgi perimetrul
ghetoului şi de a li se permite să primească din lucrurile lor proprii, lenjerie,
lemne de foc, etc. Această cerere a fost rezolvată prin hotărârea primarului
Csoka Ladislau din 16 Mai 1944 în sensul că; „Lărgirea lagărului de evrei
nu-mi stă în putinţă pentru că după părerea experţilor teritoriul actual este
perfect suficient pentru plasarea numărului existent de evrei".
Este adevărat că primarul a permis să se dea alimente din alimentele
evreilor, dar acesta a făcut-o pentru că avea informaţia Corpului 9 armată
din Cluj, că pe alocuri evreii au otrăvit alimentele şi în credinţa că şi aceste
alimente sunt otrăvite, primarul a dispus ca să se dea evreilor spre
consumare. Hotărârea acuzatului dr. Csoka Ladislau în acest sens purtând
nr. 13123 din 15 Mai 1944 a fost comunicată şi acuzatului dr. Pirkier
Ernest, după cum rezultă din dosarul actelor anexă fila 19-20. Deci şi
acuzatul Pirkier s-a împăcat cu ideea că pentru evrei sunt bune şi
alimentele otrăvite, lată declaraţia martorului Borgida losif;
„Nici nu ştiam noi care va fi soarta noastră, iar reprezentanţii
autorităţilor au făcut tot posibilul ca să ne ducă în eroare. Am fost încurajaţi
să continuăm lucrările de construcţie, de introducere a curentului electric, â
apeductului, a canalizării etc. pentru ca să ne menţină în eroarea noastră,
că vom trăi aici şi nu vom fi transportaţi. Totuşi o dată, cu puţine zile înainte
de deportare s-a lansat un zvon printre internaţi, că vom fi transportaţi
peste frontieră; masele au manifestat o stare de revoluţie fiind hotărâţi de â
muri mai bine aci, decât să fie deportaţi. în această situaţie, conştient de
răspunderea conducătorului, am cerut audienţă la prefectul Endrodi
Barabâs prin intermediul poliţistului Zegenyi ca să pot cunoaşte o
declaraţie autentică asupra soartei noastre. Nu am fost primit de prefect, ci
de locotenent colonel vitez Demeny N., căruia arătându-i zvonurile şi
îngrijorările noastre, am cerut să ne spună precis ce se ştie despre soarta
noastră. El ne-a declarat pe onoarea lui de ofiţer că nu vom fi transportaţi
peste frontierele ţării".
Cu privire la atitudinea în această direcţie a acuzatului Pirkier, acest
martor spune următoarele:
„Pirkier a jucat rolul unui executant efectiv. în legătură cu situaţia mea
personală a făcut promisiunea cumnatului meu Fridrich Pincz (scutit
conform dispoziţiunilor atunci în vigoare) că va aranja şi scutirea mea şi a
familiei mele. în acest scop a şi preluat de la cumnatul meu un port ţigaret
de aur de mare valoare, dar nu a făcut nimic, deşi eu aveam cinci decoraţii
şi puteam să fiu scutit. Acest Pirkier ne-a comunicat totdeauna să fim siguri
că nu vom fi transportaţi, când s-a început transportul evreilor din provincie
atunci ne-a ademenit cu aceea că numai evreii din provincie nu şi cei de la
Satu Mare vor fi deportaţi. în general acest învinuit de la început a jucat
rolul unui protector al populaţiei evreieşti, dar totdeauna numai în aparenţe.
Pentru a arunca praf în ochii noştri a adus odată o cantitate de ţigări".
De altfel acuzatul dr. Pirkier Ernest a avut un rol nefast şi la
administraţia militară a municipiului Satu Mare din toamna anului 1940 de
sub comanda generalului Bajor, când în calitate de consilier administrativ a
dispus retragerea brevetelor de la mai mulţi locuitori români şi evrei, ca şi
de exemplu de la comercianţii de lemne şi de la birjari.
în ceea ce priveşte acuzatul dr. Rogozi Papp Zoitân, ajutor de primar
al oraşului Satu Mare, se constată din dosarul anexă cuprinzând actele
aflate în arhiva primăriei oraşului Satu Mare, că acest acuzat a fost referent
în cauza interzicerii evreilor de a frecventa ştrandul orăşenesc. S-a mai
arătat că acest acuzat, împreună cu Pirkier Ernest a desenat locul
ghetoului şi că în general a secundat întru-totul pe acuzatul dr. Csoka
Ladislau.
Din dosarul cauzei rezultă că la ghetoul din Satu Mare, comandantul
suprem a fost locotenent colonel Demeny, care a ştiut de toate schingiuirile
şi torturile întâmplate în ghetou, astfel că el răspunde pentru toate aceste
schingiuiri.
Acuzatul vitez Zegenyi Carol a fost inspector de poliţie la Satu Mare,
iar acuzatul dr. Sârkozi Bela a fost ofiţer de poliţie şi şeful biroului
controlului străinilor. Ambii au comandat şi supravegheat brutalităţile
comise în ghetou, cu scopul aflării valorilor ascunse, fapt pentru care
Tribunalul poporului le-a stabilit responsabilitatea.
Familia Schwartz din Satu Mare, convenind anterior cu doi evrei

polonezi care aveau experienţă în ceea ce priveşte deportările de evrei s-a
hotărât a nu se lăsa internată în ghetou, şi în acest scop şi-a construit un
adăpost subteran, improvizat dintr-o pivniţă unde după ce au introdus
alimente suficiente pentru aproximativ un an, au închis intrarea camuflând-
o într-un mod foarte ingenios şi în acelaşi timp au săpat un tunel de la
pivniţă până la cămara de lemne, în partea opusă fabricii de lumânări,
astupând ieşirea acestui tunel cu un bloc de pământ şi punând adăpostul în
legătură cu coşul fabricii ca să poată primi aer. Dar fiindcă prin coşul fabricii
adăpostul se aerisea greu, cei 14 fugari ascunşi în acest adăpost trebuiau
să iasă cu rândul la ieşirea tunelului din cămara de lemne pentru a lua
noaptea aer. Tot noaptea desfăceau blocul de pământ pentru a putea face
curent pentru aerisirea adăpostului. Ghinionul acestor evrei a fost că alături
cămării de lemne să găsea locuinţa acuzatei Fekete Elisabeta, care avea
camera de alimente împreună cu un geam mic orientat înspre această
cămară de lemne. Această acuzată a auzit seara zgomotele ce le făceau
evreii când ieşeau la aer şi a denunţat cazul poliţiei, care sub conducerea
acuzatului Vancsa loan au scos pe cei 14 evrei din adăpost făcând să fie
deportaţi spre Auschwitz. în cursul transportului cu trenul acest grup de 14
evrei a sărit din vagon pe teritoriul Ceho-Slovaciei (Rusiei subcarpatice),
dar au fost prinşi şi executaţi, astfel că nu sau înapoiat decât 4 persoane.
Acuzata Fekete Elisabeta a încercat să se apere în faţa Tribunalului
poporului că nu ea a fost denunţătoarea grupului de evrei ascunşi în
adăpost, ci că acest grup s-a folosit în adăpost de curentul electric şi
oameni ai uzinei electrice au descoperit la contor consumul electric, fapt
care a dat de bănuit că în pivniţă sunt ascunşi oameni. Această apărare nu
este însă justificată, deoarece s-a dovedit cu martorul Schwartz Herman şi
Schwartz Eugen că atunci când cei 14 evrei au fost scoşi din adăpost,
acuzata Fekete Elisabeta se afla la faţa locului şi s-a lăudat chiar declarând
că este mândră că dânsa este aceea care a denunţat cazul poliţiei. De
altfel acelaşi fapt este recunoscut în parte şi de acuzatul Vancsa loan,
detectivul de atunci, care a arătat ca s-a dus la casa din strada Koicsei nr.
37 în urma unui denunţ făcut de către o persoană particulară.
în sarcina acuzatei Fekete Elisabeta s-a mai dovedit şi împrejurarea
că în momentul când evreii au fost scoşi din adăpost, o evreică şi-a potrivit
chiloţii, acuzata pe loc a denunţat-o acuzatului Vancsa loan, că aceasta ar
fi ascuns ceva obiecte sub chiloţi, ceea ce a determinat ordinul ca acea
evreica să fie percheziţionată şi însăşi acuzata a fost aceea, care a
executat percheziţia.
Dealtfel în afară de dovezile testimoniale a martorilor Schwartz

Eugen, soţia lui Schwartz Herman şi Schwartz Herman, mai sunt două
împrejurări care răstoarnă cu totul apărarea acuzatei. Astfel acuzatul
Vancsa loan în momentul căutării evreilor în adăpost, stătea cu pistolul
încărcat la deschizătura adăpostului din cămara de lemne de lângă locuinţa
acuzatei, în timp ce alţii începuseră să desfacă podeaua construită la
intrarea în pivniţă din magazia fabricii de ciment. Aceasta este o dovadă că
poliţia a fost informată despre deschizătura adăpostului din cămara de
lemne, că această informaţie nu puteau să o dea lucrătorii uzinei electrice,
care se pretinde că au iniţiat controlul, ci numai vecina camerei de lemne,
care a fost acuzata.
A doua împrejurare care răstoarnă apărarea acuzatei este articolul
publicat în ziarul Samos din 18 Iunie 1944 în legătură cu descoperirea
acestui grup de evrei. în acest articol se spune că pista de la care a pornit
poliţia a fost zgomotul suspect pe care l-au auzit în fiecare noapte anumiţi
vecini ai casei din str. Koicsei nr. 37. Ori singura vecină apropiată a acestei
case a fost acuzata. în cursul cercetărilor de la instrucţie s-a mai dovedit de
altfel că acuzata încă înainte de această împrejurare şi-a arătat ura de
rasă. Martora soţia lui Schwartz Herman arată cum această acuzată cu trei
t
zile înainte de intrarea evreilor în pivniţă, văzând cum un ungur bate pe un

evreu a venit şi a lovit şi ea pe acest evreu, numindu-l într-una Jidan
puturos". Aceasta fiind construcţia sufletească de atunci a acuzatei Fekete
Elisabeta, este explicabil de ce atunci când a auzit zgomote suspecte în
curtea fabricii de lumânări, nu a ezitat nici un moment ca să nu-i denunţe,
iar când denunţul ei a dus la rezultatul pozitiv nu şi-a putut stăpâni
manifestarea sentimentului de bucurie şi mândrie că este autoarea chestiei
descoperirii.
Acuzatul Vancsa loan, a fost şeful corpului de detectivi al poliţiei Satu

Mare şi în această calitate a avut o activitate deosebit de bogată în special
în chestiuni evreieşti, astfel, a luat parte după cum însuşi o recunoaşte la
strângerea evreilor pentru a fi internaţi în ghetou, distingându-se ca
specialist în căutarea evreilor ascunşi în adăposturi subterane, aşa cum
este cazul adăpostului din str. Kbicsei (azi Decebal nr. 37), unde a ridicat
pe cei 14 evrei ascunşi acolo, şantajându-i cu o sumă mare de bani, în felul
că a promis familiei lui Schwartz Eugen că-i va scăpa în schimbul sumei de
100.000 pengo iar fratele Schwartz Eugen auzind această promisiune s-a
coborât cu acuzatul în adăpost şi i-a arătat ascunzătoarea cu bani pe care
îi aveau, iar după ce acuzatul a luat banii nu s-a mai ţinut de cuvânt să-i
salveze, fapt din care rezultă că această promisiune n-a fost decât un
şantaj, pentru a determina evreii să declare locul unde au ascuns banii şi

bijuteriile (depoziţia martorului Schwartz Eugen şi Schwartz Herman).
De altcum, acuzatul Vancsa loan a urmărit metodic descoperirea
valorilor ascunse de evrei. Astfel, este cazul obiectelor depuse de Edelman
Miksa la soţia lui Jackner Koloman născută Nagy lolan, pe care acuzatul
descoperindu-le le-a ridicat. De asemenea este cazul lui Izrael Alexandru
unde acuzatul Vancsa s-a dus să caute bani şi bijuterii chiar după ce soţia
lui Izrael Alexandru fusese deportată (martori soţia lui Lakii Antal născută
Berkovits Barbara). La fel este cazul lui Simmerman Martin unde acuzatul a
descoperit bijuteriile îngropate în pământ şi covoarele camuflate într-o
putină cu fund dublu.
Acelaşi acuzat a mai descoperit în Satu Mare şi adăpostul în care se
ascunsese Lebkovits Edmund, Freud Viiheim şi Weiss I. cu familiile lor în
str. Vajai nr. 6, adăpost construit de aceştia cu ajutorul zidarului Krammer
loan din Satu Mare. După vreo patru săptămâni de şedere în adăpost evreii
fiind informaţi că acuzatul Vancsa loan suspicionează pe zidarul Krammer,
pe care evreii îl aduseseră să locuiască la parterul clădirii lor, şi-au mutat
familiile în altă parte şi a rămas în adăpost numai Lebkovits Edmund şi
cumnatul său Freud Viihelm. La 24 Iunie 1944, acuzatul Vancsa loan a
arestat pe Krammer ca suspect şi în urma cercetării a descoperit adăpostul
unde a găsit pe cei doi evrei. Aceştia pe baza legăturilor prieteneşti din
trecut au rugat pe acuzat să nu-i denunţe şi să le favorizeze plecarea în
Turcia, promiţându-i în schimb bijuteriile şi briliantele lor. Acuzatul a luat
aceste bijuterii, dar n-a fost dispus să cedeze în chestiunea denunţării.
Acuzatul Vancsa loan a săvârşit şi alte brutalităţi cu ocazia strângerii
evreilor în ghetou, aşa este cazul familiei Weiss Nicolae, când a obligat pe
mama acestuia să ducă un pachet de 50 Kg în spate, deşi era o femeie de
59 de ani şi bolnăvicioasă.
Conform acestor sentimente de care acuzatul era animat, atunci
când i s-a adus la cunoştinţă de către acuzatul Kerenyi Ştefan, că femeia
Lindenthal Adela are o fetiţă de doi ani a evreicei soţia lui Goldfinger
acuzatul Vancsa s-a prezentat la Lindenthal Adela, care adoptase pe fetiţă,
le-a dus la poliţie şi în urma unor maltratări i-a luat fetiţa şi a internat-o în
ghetou. Lindenthal Adela fiind de origine etnică germană convenise cu
soţia lui Goldfinger Tiberiu ca să adopte pe fetiţa de doi ani a acesteia din
urmă, lucru care s-a şi întâmplat în Martie 1944. Pe la sfârşitul lunii Mai
1944 mama adoptivă a fetiţei voind să plece la Budapesta s-a dus în piaţă
după cumpărături şi în acest răstimp şi-a lăsat fiicele adoptive la soiţii
Kerenyi Ştefan. Când s-a înapoiat Lindenthal Adela de la piaţă a găsit în
curtea lui Kerenyi pe agenţii de poliţie şi anume acuzatul Vancsa şi agentul
Vida. Fetiţa a fost despărţită de mama ei adoptivă şi deportată la
Auschwitz, de unde nu s-a mai întors. Exterminarea acestei copile se
datorează acuzatului Kerenyi Ştefan, care atunci când i s-a lăsat fetita, a
denunţat cazul acuzatului Vancsa loan, şi apoi se datoreşte lui Vancsa

loan care nu a ţinut seama că această fetiţă fusese adoptată încă din
Martie 1944 de către un creştin. Acelaşi acuzat ştia că copii sub şase ani
nu erau obligaţi la purtarea stelei galbene şi nici la internarea în ghetou, iar
în cazul din speţă, mai ştia că fetiţa fusese adoptată şi botezată în religie
romano-catolică încă din luna Martie 1944.
Dar acuzatul Vancsa loan, a avut aceeaşi comportare şovină şi
fascistă încă înainte de internarea evreilor în ghetou, astfel este cazul lui
Friedman Alexandru, care la 17 Aprilie 1944 a fost bătut crunt de Vancsa
loan pentru motivul că nu ar avea cusută regulamentar steaua galbenă pe
piept. Cu această ocazie s-a purtat extrem de brutal cu acest Friedman
Alexandru urmărindu-l în mod perseverent mai mult timp.
Aceeaşi comportare răzbunătoare şi perseverentă a acuzatului a fost
şi faţă de copii minori a lui Zelmin lacob, repatriat în România, pe care sub
învinuirea că fac spionaj i-a urmărit şi a făcut tot posibilul ca să fie deportaţi
în Galiţia la Kamenetz Podolsk, de unde nu s-au mai reîntors. Martorul
Lusztig David a arătat la instrucţie cum soacra lui Zelmin a intervenit la
Budapesta pentru salvarea copiilor şi cum comisarul de poliţie a fost de
acord să amâne deportarea copiilor până la sosirea rezultatului de la
Budapesta, dar acuzatul Vancsa loan a stăruit aşa de mult ca să nu se
aştepte acest rezultat, încât comisarul şi-a schimbat hotărârea şi a dispus
trimiterea copiilor peste frontieră încă în dimineaţa acelei zile. La puţin timp
după expulzare a sosit telegrafic de la Budapesta prelungirea cu şase luni
a dreptului de şedere în Ungaria a acestor copii, însă totul a fost prea
târziu, căci copiii fuseseră expulzaţi. Nici astăzi nu se mai ştie de soarta
celor trei copii. Este foarte probabil că au fost exterminaţi deodată cu cei
30.000 de evrei la Kamenetz-Podoisk.
Aceasta este activitatea nefastă a acuzatului Vancsa loan arătată
numai în linii mari. Căci după cum rezultă din depoziţiile martorilor, acuzatul
Vancsa loan a fost acela care nu a scăpat nici o ocazie cât timp a avut
puterea în mâna sa, ca să facă rău semenilor săi şi acest rău îl făcea nu
pentru că-şi temea slujba pentru că s-a dovedit în fapt că era mai excesiv
chiar decât şefii săi şi chiar atunci când putea să treacă cu vederea un fapt,
nu o făcea, deşi lui nu i s-ar fi întâmplat nimic, întrucât nimeni nu ştia de
cazul respectiv.
Ceea ce primarul dr. Csoka Ladislau a executat pe raza oraşului Satu

Mare, acuzatul dr. vitez Bojer Endre, subprefectul oraşului Satu Mare, a
executat în cuprinsul judeţului Satu Mare prin înfiinţarea lagărului de
concentrare din Careii Mari şi al ghetoului din Baia Mare.
Până când însă în Careii Mari nu a fost decât o tabără de

concentrare a evreilor, după care evreii au fost transportaţi în ghettoul din
Satu Mare, până atunci în Baia Mare a fost înfiinţat un ghetou independent.
lată cum s-au petrecut faptele în mod cronologic cu ocazia înfiinţării
acestui ghettou.
La vreo 2-3 zile după conferinţa de la Satu Mare, adică la sfârşitul
lunii Aprilie 1944, Endre Lâszio, s-a deplasat la Baia Mare pentru a da
direcţiuni pe teren referitor la internarea evreilor în ghetou. La consfătuirea
care a avut loc la sediul Partidului Crucilor cu Săgeţi a luat parte locţiitorul
primarului dr. Tamas Carol care neprimind misiunea de a conlucra la
înfiinţarea ghettoului, plecase din localitate şi astfel fusese înlocuit cu dr.
Rosner Ştefan, care avea calitatea de ajutor de primar al oraşului Baia
Mare. Au mai participat la consfătuire dr. Nagy Eugen, şeful poliţiei, Vajai
Alexandru, fost secretar general al primăriei, comandantul legiunii de
jandarmi căpitan dr. Vârheli Tiberiu, Gergely luliu, preşedintele Partidului
Crucilor cu Săgeţi pentru Ardeal, Harâcsek losif preşedintele societăţii
Baross.
Participanţii acestei conferinţe s-au deplasat apoi pe teren şi au ales
locul ghetoului pentru evreii din Baia Mare pe un teren viran, cu 3-4
şoproane al fabricii de sticlă Konig, Iar pentru evreii din plasele Baia Mare,
Şomcuta Mare şi Copalnic Mănăstur la o fermă constând dintr-un grajd şi o
şură situată în comuna Valea Borcutului la o distanţă de 2-3 km de oraşul
Baia Mare.
Şi aici ca şi în celelalte ghetouri amintite până acum s-au format
echipele de strângere a evreilor, de preluare a banilor şi valorilor etc., sub
conducerea şefului poliţiei dr. Nagy Eugen şi a preşedintelui partidului
Nyilas, Gergely luliu. Strângerea evreilor s-a făcut într-un ritm extrem de
scurt şi cu brutalităţi nemaipomenite, nelăsând oamenilor decât cel mult 10
minute ca să părăsească casele, oprindu-i să-şi ia alimente şi bagaje.
Ghetoul a fost astfel fixat încât pentru un perimetru unde abia ar fi
încăput 250 persoane au fost înghesuiţi aproximativ 3.500 de locuitori
evrei. Echipele de cercetare au început percheziţiile corporale încă de la
intrarea oamenilor în ghetou şi aici percheziţiile vaginele şi brutalităţile
împreunate cu aceste percheziţii n-au lipsit.
Nu s-a luat nici o măsură ca nenorociţii oameni să fie cazaţi astfel ca
să nu sufere de ploaie şi vânt şi au fost lăsaţi să doarmă şi pe pământ
umed şi sub cerul liber, astfel că după câteva zile copiii mici şi femeile s-au
îmbolnăvit, încât a fost necesară improvizarea lor în spital, îngăduit de
autorităţi în sinagoga evreiască.
lată cum descrie martorul dr. Gazda Akos această stare de lucruri:
„Primăria n-a luat nici o măsură pentru asigurarea convieţuirii evreilor
în ghetou, decât a săpat câteva gropi improvizate cu garduri primitive
destinate pentru closet şi a împrejmuit ghetoul cu şanţ.
Dorin Buzdugan, Vasile POP • 67
N-a existat nici asigurarea apei de băut timp de trei săptămâni, evreii
în număr de 3.500 persoane fiind nevoiţi să consume apă murdară dintr-o
fântână murdară. Din cauza apei murdare au avut mai multe cazuri
infecţioase".
Cercetările şi percheziţiile pentru descoperirea valorilor ascunse a
fost făcută în ghetourile din Baia Mare de către o echipă specială condusă
de şeful poliţiei, acuzatul Nagy Eugen. Metodele de schingiuire erau unele
din cele mai ingenioase. Astfel, după ce cel anchetat era dezbrăcat la piele,
era pus cu burta la podea. Unii din anchetatori îl legau de picioare,
introducându-i drugi de lemn sub genunchi apoi îl spânzurau cu capul în
jos şi îi aplicau lovituri cu vâna de bou şi bastonul de cauciuc peste tălpile
picioarelor şi peste fese. N-a lipsit nici strângerea testiculelor, introducerea
sub unghii a acelor etc. Din cauza acestor torturi mai multe familii s-au
sinucis, aşa au fost familiile Benedek Lăszio şi Gottlieb Vasile.
lată cum descrie martorul Gelert Bela, modul de schingiuire aplicat
de unul din anchetatori, anume detectivul acuzat Orgovânyi losif;
„Soacra mea şi cumnata, care până în prezent nu s-au mai reîntors
din deportare au fost introduse pe rând în aceste camere de torturi. Soacra
mea care atunci era în vârstă de 70 ani, a fost bătută de bănuit cu vâna de
bou, pentru că refuza să declare unde sunt bijuteriile fiului ei cu care trăia.
Modul de aplicare a loviturilor era groaznic, fiecare din cei chemaţi erau
dezbrăcaţi la pielea goală şi i-au bătut atâta vreme până îşi pierdeau
conştiinţa. Eu şi cumnata mea care trebuia să urmeze la rând am aşteptat
îngroziţi trecerea clipelor de groază, auzind strigătele care veneau din
camera de tortură unde se afla soacra mea. în timpul cât numitul era
înăuntru a ieşti afară bănuitul şi s-a dus în fundul curţii. Toţi au respirat
uşuraţi că s-a terminat maltratarea soacrei, însă nădejdea nu s-a realizat,
căci peste câteva minute bănuitul s-a reîntors venind cu o nouă vână de
bou în mână. Soacra mea a fost ţinută înăuntru timp de circa o oră, dar
nouă ni se părea o veşnicie, mai ales că auzeam strigătele ei de ajutor şi
de durere, însă nu puteam face nimic. După mama mea care a ieşit întinsă
afară a urmat la rând cumnata mea Gelert Berta, însă mama ştiind numai
că este strigat numele fetei sale, ştiind ce urmează şi pentru că a început
să ţipe, strigând cât o ţinea gura să nu o lăsăm să intre, mama mea a fost
groaznic bătută având urme de vânătăi pe întreg corpul şi nu mai putea să
vorbească. Pentru a-i alina durerile a fost tot timpul ţinută în cearceafuri
ude, încât din ziua în care a fost bătută nu a mai putut să umble şi a trebuit
să o târâm după noi în ziua în care a trebuit să ne învagonăm. Cu cumnata
au procedat la fel supunând-o la aceleaşi torturi şi bătăi, înjurând-o tot
timpul cu cuvinte murdare, pentru motivul refuzului de a declara locul unde
şi-a ascuns valorile”.
Soarta evreilor adunaţi din plasa Baia Mare, Şomcuta Mare şi

Copalnic Mănăstur şi internaţi la şura din Valea Borcutului, nu a fost mai
puţin tristă. Aici au fost înghesuiţi într-un grajd şi o şură circa 200 persoane,
iar cei care n-au mai încăput în aceste locuri au fost lăsaţi sub cerul liber.
Şi aceşti internaţi au fost torturaţi de echipa lui Orgovânyi losif şi a
tovarăşilor lui. Din cauza condiţiunilor neumane în care au fost ţinuţi au
murit zeci de persoane, precum şi toţi copiii nou-născuţi.
Comandant al ghetoului a fost căpitan dr. Vârhelyi Tiberiu.
Această stare de fapt se desprinde din depoziţiile martorilor dr.
Gazda Akos, Friedman Sarolta, Lâzârovici Margareta, Berger luliana,
Palkovits Izidor şi Goldberger Margareta.
în afară de subprefectul dr. Bojer Endre, care a ordonat înfiinţarea
ghetoului din Baia Mare au mai participat la aceste operaţiuni şi următorii;
acuzatul dr. Rosner Ştefan, care însă fiind decedat, la cererea apărătorului
succesorilor lui a fost disjuns, urmând ca în ce priveşte consecinţele
materiale cu referire la bunurile sale, să fie cercetate şi judecate ulterior.
Acuzatul dr. Vajai Alexandru fost prim notar al primăriei oraşului Baia
Mare, a fost însărcinat de primar cu rezolvarea problemelor evreieşti în
care calitate s-a purtat extrem de neomenos din toate punctele de vedere
şi anume a rezolvat nefavorabil orice cerere justă a celor internaţi în ghetou
lăsând astfel pe evrei înfometaţi săptămâni de-a rândul, a depus un
deosebit zel cu ocazia internării evreilor în ghetou, alcătuirii comisiilor de
strângere a lor şi instruirea acestor comisii pentru facerea percheziţiilor.
Acuzatul dr. Nagy Eugen şeful poliţiei Baia Mare, în calitatea iui de
comandant al ghetoului a supus pe evrei unui tratament foarte crunt. A
condus echipele de cercetări şi percheziţionare, patronând toate bătăile,
lată cum descrie martorul Viiheim Veiemin rolul acuzatului Nagy Eugen:
„Cum aveam internată soţia şi alţi membrii de familie m-am dus
împreună cu alţi prieteni să le dăm mâncare. După ce am intrat, fostul şef
al poliţiei Nagy Eugen nu ne-a mai dat drumul să ieşim, din contră pentru a
ne pedepsi ne-a dezbrăcat pe cei intraţi în număr de vreo şase şi a poruncit
unui evreu puternic să ne dea 25 de lovituri în partea dorsală. A rămas
nemulţumit pentru că loviturile au fost prea mici şi a dat ordin unui nyilaş
care ne-a dat 25 lovituri în aşa hal încât am rămas în nesimţire”.
Tot acuzatul Nagy Eugen este acela care a urmărit şi pe evreii de la
detaşamentele de lucru care veniseră la Baia Mare în permisie ca să-şi
vadă rudeniile, acuzatul i-a prins şi i-a internat în ghetou, iar în urmă i-a
deportat împreună cu ceilalţi evrei, deşi evreii din detaşamentele de lucru
erau exceptaţi de la internare şi depodare (acuzatul a dispus ridicarea şi
internarea în ghetou chiar şi a bolnavilor intransportabili ce erau internaţi în
spitale).
Acuzatul Balogh Carol a fost funcţionar la fabrica Phonix din Baia
Mare, fără a avea calitatea oficială s-a angajat benevol să participe la
cercetarea evreilor pentru descoperirea valorilor ascunse. în acest scop

mergea zilnic în ghetou când singur, când însoţit de soldaţi germani
înarmaţi şi maltrata cu lovituri la fese pe evreii care nu stăteau în poziţie de
drepţi în timpul cât trecea el pe lângă ei. Avea de asemenea mania să
ordone evreilor mai tari ca să bată pe cei mai slabi, din faptul că mergea în
ghetou cu soldaţi înarmaţi se crede că avea legături şi cu Gestapoul
german pe care îl informa despre tot ce se petrecea în ghetou.
O activitate similară în ceea ce priveşte strângerea evreilor în ghetou
şi cercetarea lor în scopul descoperirii valorilor ascunse a avut acuzatul
Harâcsek losif, pe atunci preşedinte al Societăţii Baross (Asociaţia
comercianţilor creştini), care fiind membru al Partidului Crucilor cu Săgeţi
fără a fi funcţionar public s-a oferit cu serviciul benevol la această sinistră
operaţiune. Este de presupus modul în care a activat acest acuzat de
vreme ce singur s-a prezentat la acest serviciu.
în calitatea lui de preşedinte al societăţi Baross încă începând din
anul 1942 întocmea liste despre evreii din Baia Mare, pe care le trimitea
Cercurilor de Recrutare, în scopul de a fi concentraţi aceşti evrei la
detaşamentele de muncă speciale, avea menirea să extermine evreii, iar
prăvăliile, birourile şi cabinetele acestor evrei, scoşi astfel din viaţa
economică, le-a repartizat diferiţilor fascişti unguri.
Una din figurile cele mai sinistre ale oraşului Baia Mare de sub
ocupaţia hortistă a fost acuzatul Orgovânyi losif, detectiv la secţia de
urmăriri politice a Poliţiei din Baia Mare, între data de Octombrie 1941 -
Octombrie 1944.
S-a amintit mai sus în mod tangenţial că acest acuzat a făcut parte
din comisia specială de anchetare a evreilor internaţi în ghetou.
într-adevăr, acest acuzat a fost spaima ghetoului din Baia Mare, în
calitatea lui de specialist în schingiuiri. Aţâţat de jandarmi şi civili a supus la
schingiuiri groaznice pe evreii bănuiţi că şi-au ascuns bunurile. în special
maltrata pe femeile evreilor bogaţi, aşa de exemplu, a bătut crunt pe soţiile
avocaţilor Toplones şi Bernârd. Pe membrii familiei Iszâk i-a bătut atât de
îngrozitor încât au murit la câteva zile, în cursul transporturilor, după cum
relatează martorul dr. Gazda Akos şi Lazarovits Margareta. Din pricina
acestor torturi nemaipomenite s-au sinucis familiile dr. Benedek Laszio şi
Gold Vasile, după cum s-a amintit mai sus.
Cu ocazia deselor razii ale acestuia prin ghetou, avea obiceiul să ia
alimentele şi hainele de la evrei (depoziţiile martorilor Viiheim Velemin şi
Gelert Bela). De asemenea în scop de bătaie de joc răsturnase cazanele
cu mâncare pregătită, pentru ca evreii să rămână nemâncaţi. Cu o ocazie a
pretins evreilor din ghetou să depună suma de 5.000.000 pengo, căci în
caz contrar va aplica metoda zeciuielii, adică va fi împuşcat fiecare al
zecelea evreu.
Evreii Szinetar Avram, Gelert Bela şi Gelert Berta au fost bătuţi cu o

vână de bou peste tălpile picioarelor şi peste tot corpul înfăşuraţi în
prealabil în cearceafuri ude pentru a-i face să mărturisească unde şi-au
ascuns bunurile.
Dar activitatea acuzatului Orgovânyi losif n-a început numai cu
ocazia internării evreilor în ghetou. încă începând din anul 1941 în
colaborare strânsă cu serviciul de contraspionaj maghiar, a desfăşurat o
intensă activitate pentru urmărirea şi prinderea luptătorilor comunişti, pe
care după ce i-a arestat în cursul anchetelor îi supunea la cele mai
groaznice chinuri şi bătăi cu vâna de bou, strângerea testiculelor,
introducerea de ace sub unghii, facerea de foc între degetele picioarelor,
legarea burduf şi spânzurarea cu capul în jos, iar după aceste anchete şi
torturi le dresa acte şi-i trimitea în lagărul de la Someşeni şi Gorâny,
precum şi în judecata Tribunalului volant.
Acuzatul Orgovânyi stătea în strânsă legătură şi cu căpitan Berendes
Vasile, comandantul fabricii Phbnix din Baia Mare care îi furniza obiecte de
tortură în persoana muncitorilor bănuiţi de activitate comunistă.
Astfel în luna August 1941 Filipâs Ludovic, din serviciul Societăţii
Petroşani din Baia Mare, a fost predat de acuzatul Berendes Vasile,
acuzatului Orgovânyi losif, ca să-l maltrateze deoarece era bănuit de
comunism şi a refuzat propunerea acuzatului Berendes Vasile ca să intre
în serviciul său ca spion denunţător al comuniştilor de la fabrica Petroşani.
Acuzatul Orgovânyi losif l-a ţinut închis 11 zile la poliţie, în care timp l-a
schingiuit crunt, alegându-se acest Filipâs Ludovic, cu mai multe leziuni
corporale, care i-au fost pe urmă tratate de medicul dr. Pop luliu din Baia
Mare, iar după aceste maltratări acuzatul Orgovânyi losif l-a obligat ca timp
de trei ani să se prezinte la Poliţia Baia Mare, fiind ţinut astfel sub
supravegherea poliţiei, şi fiind exclus de la dreptul de a ocupa vreun
serviciu, deoarece era considerat ca element periculos pentru apărarea
naţională, lată cum descrie acest Filipâs Ludovic chinurile pe care le-a
îndurat în timpul cercetărilor ce au fost făcute de acuzatul Orgovânyi losif;
„Când am fost închis în luna August 1941, la denunţul fostului
conducător de uzină de la firmele Petroşani şi Phdnix, Berendes Vasile, de
prezent fugit cu armata ungară şi care a căutat să mă determine să-mi
schimb vederile politice şi să stau în serviciul său şi să denunţ pe tovarăşii
mei comunişti, deoarece eu am refuzat, am fost arestat chiar de dânsul şi
cu automobilul lui personal m-a dus la poliţie şi m-a predat lui Orgovânyi,
care m-a ţinut arestat timp de 11 zile. în acest interval de timp am fost
aproape zilnic maltratat de bănuit, care la început mi-a aplicat câteva
lovituri cu vâna de bou peste ambele mâini şi când peste acestea nu mă
mai putea bate m-au descălţat şi peste ambele picioare mi-au aplicat
atâtea lovituri până când am fost umflat la ambele picioare. în această
situaţie cu dureri grave m^punea să dansez roată în camera în care mă
tortura şi dacă nu puteann, atunci mă lovea cu bastonul de cauciuc. Când

mi-au aplicat loviturile peste talpă, mă legau cu picioarele ghem, iar peste
picioarele adunate ambele mâini legate şi între ele mi-au trecut un băţ gros
sub genunchi şi astfel peste tot corpul care se balansa peste spatele
ambelor scaune sau pe pământul gol, mi se aplicau loviturile. Când aceste
bătăi nu duceau la nici un rezultat am fost dezbrăcat şi bănuitul în sadismul
său mă strângea de ambele testicule până când cădeam în nesimţire.
După 11 zile de astfel de chinuri am fost pus în libertate de bănuit
însă din cauza torturilor ce am îndurat am fost bolnav şi a trebuit să fiu pus
sub îngrijire medicală timp de mai multe luni, în acest timp am fost îngrijit
de d-l dr. Pop luliu, medic din Baia Mare.
Asemenea din cauza torturilor ce am îndurat la testicule am devenit
impotent timp de opt luni. Mâinile mi-au fost legate cu sârmă, încât atunci
când corpul îmi atârna peste spatele ambelor scaune mi se tăia carnea sub
greutatea corpului”.
în Februarie 1944 acuzatul Orgovânyi losif, a predat pe martorul
Filipăs Ludovic lagărului politic din Someşeni unde a stat deţinut patru
săptămâni şi unde a fost supus la tot felul de maltratări uneori chiar în
prezenţa acuzatului Orgovânyi losif, care nimerindu-se pe la acel lagăr
contribuia şi el la lovirea victimei.
La fel a torturat în Iunie 1941 şi pe Levi Zoităn pe care l-a trimis în
lagărul de internare şi muncă din Gorâny de unde este readus la Baia Mare
şi supus din nou chinurilor de către acuzatul Orgovânyi losif, căruia acest
acuzat i-a pus hârtie între degetele picioarelor şi i-a dat foc, în prezenţa
acuzatului Berendes Vasile de la fabrica Phonix. Acuzatul a trimis din nou
pe Levi Zoitân în lagărul de la Gorâny, unde a stat până în Mai 1943, când
a fost trimis în judecata comisiei 5 (Kolozsvâry btdstanâcs) unde a fost
condamnat la cinci ani temniţă.
La fel a procedat şi cu alţi oameni bănuiţi de comunism, astfel a
arestat pe Roth Piroska şi alţi cinci tovarăşi de ai ei, apoi pe Lazarovics
Rudolf şi alţii.
lată cum descrie o victimă a acuzatului Orgovânyi losif chinurile ce
le-a îndurat de la acest acuzat. Este declaraţia martorului - victima luliu
Cetăţeanu din Baia Mare;
„Având o soră în România la Dorohoi şi trecând graniţa pentru a o
cerceta, pe când m-am înapoiat la Baia Mare venindu-i la cunoştinţa
acuzatului Orgovânyi losif a început a mă suspiciona. Mi-a propus să fiu
agentul şi informatorul lui secret însă eu am refuzat. Pentru aceasta la data
de 11 Noiembrie 1942 pe motiv că aş fi spion m-a arestat, m-a dus la
poliţia din Baia Mare unde m-a chinuit în mod îngrozitor. Mi-a pus cătuşe la
mâini, mi-a băgat o bâtă pe sub genunchi, legându-mi mâinile de bâtă, apoi
agăţându-mă sus de-mi era corpul atârnat, m-a bătut apoi la tălpi şi m-a
72 Cnme şi criminali de război în Ardealul de Nord. 1940-1944
chinuit în aşa fel că am leşinat de două ori, iar după ce leşinam turnau apă
pe mine ca să mă trezesc. Ziua întreagă m-a chinuit astfel, iar seara m-a
băgat la celulă ameninţându-mă că va aresta şi pe tatăl meu şi pe mama
mea. Eu de groază mi-am tăiat arterele de la mâna stângă şi în ziua
următoare am fost dus la spital unde am fost tratat. De la Baia Mare am
fost trimis înapoi la Ungvâr şi de acolo după trei luni şi jumătate de chinuri
şi bătăi am fost apoi adus la Budapesta unde am fost închis vreo doi ani.
Revenind la Baia Mare, cam prin luna Martie 1944. Aici am fost apoi
judecat de o comisie trimisă de la Budapesta din care îmi amintesc că
făcea parte şi judecătorul cu numele Tarda şi sub motivul că aş fi fost spion
şi comunist, am fost condamnat la 15 ani de temniţă. Acuzatul Orgovânyi
losif, când m-a bătut m-a lovit şi peste organele genitale”.
Aceasta este activitatea acuzatului Orgovânyi, adus de autorităţile
maghiare la Baia Mare, tocmai din localitatea Buda Teteny, în scopul de a
da dovadă de felul cum ştiau aceste autorităţi să trateze naţiunile
conlocuitoare.
Furnizorul acuzatului Orgovânyi losif a fost după cum s-a arăta mai
sus acuzatul căpitan Berendes Vasile, comandantul militar al fabricilor
Phbnix şi Petroşani din Baia Mare, care fiind membru al Partidului Crucilor
cu Săgeţi şi colaborator al serviciului de contraspionaj maghiar, s-a
îndeletnicit cu descoperirea muncitorilor comunişti de la cele două fabrici şi
predarea lor secţiei de urmăriri politice a acuzatului Orgovânyi losif. Astfel
în 1941 a predat acestei secţii un tabel cuprinzând numele a 80 de
muncitori comunişti, iar din 1942 a predat Cercului de Recrutare Baia Mare
un tabel cuprinzând numele muncitorilor evrei din fabrici suspectaţi şi
propuşi de el să fie încadraţi în detaşamente de muncă specială, în scop
de exterminare.
Acelaşi acuzat a organizat o şcoală muncitorească la fabrica Phonix
unde a ţinut conferinţe antidemocratice şi şoviniste, difuzând în rândul
muncitorilor o serie de ziare cu conţinut propagandistic hitlerist.
Colaboratorii acuzatului Orgovânyi losif în ceea ce priveşte bătăile şi
schingiuirile din ghetou au fost acuzaţii; Vajai Emeric şi Bertalan Ştefan,
ambii având calitatea de detectivi la poliţia din Baia Mare. Pe lângă
cercetările după valorile ascunse aceşti doi detectivi s-au îndeletnicit şi cu
prinderea din păduri a evreilor, care fugiseră acolo la începutul lunii Mai
pentru a scăpa de internarea în ghetou. Cei astfel prinşi sunt internaţi în
ghetou unde sunt supuşi la maltratări crude cu scopul de a-i face să
declare persoanele ce eventual mai sunt ascunse prin păduri, lată cum
relatează martorul Bak Eugen maltratările la care a fost supus de acuzatul
Vajai Emeric şi Orgovânyi losif cu acea ocazie:
„Unul dintre noi rătăcindu-se a fost văzut de cineva şi atunci jandarmii
maghiari mergând pe urmele ascunzătoarei noastre, am fost descoperiţi şi
internaţi în ghetou în ziua de 20 Mai 1944 la Baia Mare. La o zi după
internare am început să fim audiaţi pentru a afla cine mai este ascuns din
noi în pădure. Ascultările s-au făcut într-o cameră din apropierea ghetoului
şi fiecare detectiv asculta câte unul din noi. Eu am fost ascultat de
detectivul Vajai de la Poliţia Baia Mare care după ce m-a luat la întrebări
pentru ce m-am ascuns, dar nici nu am putut răspunde la întrebările care
mi le-au pus, că mi-a şi ordonat să-mi dau jos ghetele şi mi-a aplicat mai
multe lovituri peste tălpile picioarelor cu un baston de cauciuc. Asemenea
numitul mi-a împlântat sub unghiile degetelor de la mâini ace pentru a mă
tortura şi mai mult. A trebuit să pun degetele deasupra biroului şi după ce
mi-a legat mâinile de masă cu un dispozitiv anume pregătit, a început să-mi
vâre ace sub unghiile degetelor. Din cauza acestor torturi mi-am pierdut
conştiinţa încât nu am mai putut asculta şi am fost aruncat afară într-o
cămară de lemne unde am fost lăsat aproape o jumătate de zi până ce mi-
am revenit, după care am fost dus din nou în ghetou. în camera de tortură
am fost ţinut două ore”.
„După mine a fost introdus la scurt timp comerciantul de lemne din
Baia Mare, Fischer Nicolae, mort la Auschwitz. în momentul când Fischer
intra în camera de tortură, detectivul Vajai ieşea de acolo, am auzit când se
adresa lui Orgovânyi sosit atunci din oraş, cu următoarele cuvinte: „Vino că
te aşteaptă şi pe tine o amiază bogată”. Vajai a ieşit atunci din camera
unde am fost bătut şi a intrat Orgovânyi. Am auzit ţipete de durere şi ajutor,
însă ce a făcut cu acel om înăuntru nu ştiu, căci nu am văzut. Seara când
m-am dus la ghetou, l-am văzut pe Fischer căzut la pământ cu capul umflat
şi trei vânătăi în vârful capului, fiind complet lipsit de cunoştinţă, când şi-a
revenit puţin l-am întrebat de către cine a fost bătut şi mi-a spus că de
Orgovânyi, însă fiind mereu cu febră, ameţit, n-am putut vorbi cu el. în
această stare a fost îmbarcat în trenul care ne-a dus la Auschwitz unde am
stat în ziua de 2 Iunie 1944. Când am debarcat cei sănătoşi am fost
aruncaţi la dreapta şi cei bolnavi şi bătrâni la stânga, care apoi au fost duşi
la crematoriu. Printre aceştia se afla şi comerciantul Fischer, care la
selecţie avea încă febră şi a fost dus cu cei infirmi”.
O altă unealtă a organizatorilor ghetoului din Baia Mare a fost
acuzatul Czeisperger Petru, care a fost membru al Partidului Crucilor cu
Săgeţi. în această calitate fără a avea calitate de funcţionar public, ca toţi
nyilaşiştii în general, a participat la strângerea evreilor în ghetou şi la
căutarea după bunurile ascunse cu care ocazie îşi punea în practică
educaţia de nyilaşist. lată cum descrie martorul Klein Adolf felul de
comportare al acestui acuzat;
„La sfârşitul lunii Aprilie 1944, când s-a făcut internarea evreilor în
ghetou mă aflam concentrat la Cluj, am reuşit să obţin o permisie pentru a-
mi revedea familia. Când m-am apropiat de ghetou, care era pe locul unei
foste fabrici de fier, am fost observat de către învinuitul Czeisperger Petru,
74 Crime şi criminali de război in Ardealul de Nord. 1940-1944
care a luat o rangă respectiv o bâtă şi a venit la mine întrebându-mă că ce

caut acolo, fiindcă mă cunoştea mai înainte. A început a mă bate apoi cu
bâta lovindu-mă peste tot corpul fără alegere. După ce s-a plictisit de bătăi
m-a închis apoi într-o cameră fără geamuri împreună cu alţi 18 evrei prinşi
acolo, unde am fost ţinuţi două zile fără mâncare şi fără apă sub paza
poliţiei. între timp Czeisperger mi-a luat tot ce aveam asupra mea, un toc
rezervor, un portofel cu 50 pengo, batista, creionul şi un geamantan cu
alimente. Şi de la ceilalţi camarazi a luat toate lucrurile ce aveau la ei. Pe
urmă am fost trimis la Comenduire şi de acolo la unitatea de unde
venisem”.
O soartă asemănătoare celei a lui Klein Adolf rezultată din depoziţia
de mai sus a avut-o şi martorul Lembel Ludovic.
Acuzatul Czeisperger Petru, a făcut parte şi din Divizia 9 trenuri
Oradea, divizie compusă din nyilaşişti şi, însărcinat cu supravegherea
transf)ortului evreilor de la Szonyu, de lângă Gyor, înspre Germania.
în această calitate împreună cu acuzatul Oszvăth Zoităn scoteau
afară evreice din ghetou şi le siluiau şi le jefuiau de haine după cum rezultă
din depoziţia martorilor Magyar Tivadar, Kretz losif şi Kocsibar Andrei.
Comandantul lagărului evreiesc din localitatea Szonyu de lângă Gyor
(Ungaria) a fost acuzatul Ormos Ludovic, care era originar din Oradea, iar
în timpul transporturilor efectuate de Divizia 9 trenuri Oradea a fost
însărcinat ca şi Czeisperger şi Oszvăth cu supravegherea deportării
evreilor în Germania.
în timpul cât a fost comandantul lagărului din Szonyu a aplicat un
tratament neomenos evreilor din acele lagăre, jefuindu-i de bunuri şi
participând împreună cu acuzatul Czeisperger şi Oszvăth la siluirea
femeilor.
A neglijat în mod intenţionat alimentarea celor internaţi în lagăr,
precum şi cazarea. Odată a cazat evrei într-un pod al unei clădiri, care
având grinzile putrede s-a surpat din care cauză au murit mai mulţi evrei. în
sarcina sa s-au dovedit şi cazuri când evreii au murit de pe urma bătăilor
aplicate de dânsul.
Faptele lui s-au dovedit cu depoziţia martorilor Kacsibar Magyar
Teodor, Şasea Coloman, Decsei Silivestru şi alţii.
S-a arătat mai sus rolul de executant în ceea ce priveşte luarea
măsurilor de înfiinţare a ghetoului pe teritoriul judeţului Satu Mare, rol avut
de acuzatul Bojer Endre, subprefectul de atunci al judeţului. Răspunderea
lui este similară cu a celorlalţi subprefecţi. Nu este cazul a se repeta
consideraţiunile pentru care răspunde, este suficient doar a se arăta că a
avut calitate de subprefect al judeţului şi a se arăta grozăviile comise în
ghetoul din Baia Mare, grozăvii care denotă că subprefectul de atunci nu s-
a sesizat de aceste lipsuri şi care denotă astfel că trebuie să răspundă
pentru aceste omisiuni culpabile.
O altă persoană care trebuia să se sesizeze atât de alimentarea

insuficientă cât şi de cazarea defectuoasă, dar mai ales de bătăile şi
schingiuirile şi nelegiuirile comise atât în ghetoul din Satu Mare, cât şi la cel
din Baia Mare, a fost acuzatul vitez Endrodi Barabăs, numit de către
guvernul Sztojai la 25 aprilie 1944, prefect al oraşului şi judeţului Satu
Mare, având şi calitatea de locotenent colonel pensionar.
Şi cum era să se sesizeze acest prefect de cele ce se întâmplau în
cuprinsul oraşului şi judeţului Satu Mare, când era pătruns de sentimente
imrediste şi nyilaşiste, căci iată cum publică în ziarul Samos în nr. 102 din 6
Mai 1944, apelul lansat de acest acuzat pentru solidaritatea naţiunii
maghiare:
„Rog pe toţi fii şi fetele oraşului meu să nu se lase dezbinat frontul
nostru. Să nu se lase înşelaţi prin manopere viclene a duşmanului extern şi
mai ales a celui intern, prin provocarea compătimirii către sine însuşi, prin
calomnii, dar în sfârşit să ne solidarizăm, doar suntem atât de puţini. între
unguri şi unguri nu există şi nu trebuie să fie diferenţe, nici chiar atunci
dacă unul este în cadrul Partidului Naţional Socialist, celălalt în Partidul
Nyilas, sau în cadrul Partidului Imredist, luptă pentru fericirea patriei şi
pentru libertate".
Şi iarăşi cum era să se sesizeze acest prefect şi cum era să
considere că nu există o ordonanţă cu putere de lege în materia strângerii
evreilor, când iată ce cuvinte rosteşte la 6 Mai 1944, cu ocazia instalării
sale solemne ca prefect la Satu Mare:
„Duşmanul, nu numai cu armele urmăreşte nimicirea noastră, şi cu
aliaţii lui, care convieţuiesc cu noi, prin mijloace josnice cu distrucţie, cu
sabotaj şi cu alarmism vrea să distrugă frontul nostru intern, care după
aceea ar aduce după sine înfrângerea frontului extern. Conform
prevederilor regulamentului de serviciu, acel soldat care nu luptă în
momentul de criză, pronunţă cuvinte de disperare sau îşi aruncă arma
trebuie să fie executat, iar acela care aici în interior vrea să tulbure unitatea
frontului al doilea, ori cu alarmism, ori cu distrucţie, sau în acel post unde
este pus la datorie nu execută munca lui cu cel mai mare devotament,
acela sabotează şi nu merită o altă procedură decât cea prevăzută de
regulamentul de serviciu”.
Iar în ceea ce priveşte atitudinea lui politică a declarat următoarele:
„Cu toate puterile mele voi stărui ca nimeni să nu ne poată împiedica
în munca de construire al noului stat, de muncă, naţional socialistă, pentru
victoria finală în lupta contra duşmanului bolşevic, capitalist evreiesc”.
„Pe calea aceasta îndatoririle noastre sunt prevăzute de guvern şi pe
acestea noi le executăm fără rezervă şi în spiritul vremurilor noi...".
Din depoziţiile martorilor rezultă că acuzatul vitez Endrodi Barabâs,
se deplasa aproape zilnic pe teritoriul ghetourilor de la Satu Mare şi Baia
Mare, cu care ocazie a declarat că nu va tolera prezenţa nici unui evreu pe

teritoriul judeţului.
Dar mai mult a dezlănţuit o adevărată prigoană împotriva evreilor
exceptaţi de internarea în ghetou, aşa după cum a fost cazul familiei
Weisz, care deşi invalid de război 75% a fost ridicat din comuna Secaş şi
închis în ghetou. La fel şi copii lui Fekete losif şi multe alte persoane.
Acuzatul vitez Endrodi Barabâs, în toamna anului 1944 a organizat o
adevărată vânătoare după evreii întorşi în judeţ de la detaşamentele de
muncă, ordonând ca orice evreu găsit pe teritoriul judeţului să fie executat
fără cruţare. Astfel pe baza acestui ordin a fost executat în ziua de 22
Octombrie 1944 detaşamentistul Fekete Martin, după cum rezultă din
certificatul de moarte depus la dosar.
Acesta este prefectul, stâlpul administraţiei fasciste a statului ungar.
C. Ghetoul Cluj
în municipiul Cluj, primul care a început exercitarea instrucţiunii lui

Endre Lâszio a fost primarul dr. Vasârhelyi Ladislau. Acesta a convocat o
întrunire în ziua de 2 Mai 1944 la care au participat 150 de funcţionari ai
municipiului Cluj, apoi şeful poliţiei dr. Urban Ladislau, precum şi
comandantul circumscripţiei de jandarmi Paksi Kiss Tiberiu. Cu această
ocazie acuzatul dr. Vasârhelyi Ladislau a dat citire instrucţiunilor lui Endre
Lâszio dând şi îndrumări verbale funcţionarilor cum să procedeze începând
cu 4 Mai 1944 la strângerea evreilor în ghetou.
Locul ghetoului la Cluj spre deosebire de Oradea şi Satu Mare a fost
ales pe teritoriul fabricii de cărămidă. Se va vedea mai jos că această
împrejurare a fost determinantă şi pentru alte oraşe care gravitează în raza
de influenţă a oraşului Cluj, întrucât autorităţile acestor oraşe imitând pe
acuzatul Vasârhelyi, au desemnat şi ei locul ghetoului la fabrici de
cărămidă sau pe locuri virane. Aşa au fost oraşele Târgu-Mureş, Reghin,
Bistriţa şi Şimieul Silvaniei. Locul desemnat pentru ghetou nu era însă
potrivit nici din punct de vedere sanitar şi nici ca întindere, pentru că
teritoriul era aşa de restrâns încât n-au putut încape cei 18.000 de oameni
adunaţi din oraşul Cluj.
în această privinţă este edificatoare depoziţia martorului Kovâcs
Ştefan care declară la instrucţie:
„Locul pentru dormit era aşa de redus încât oamenii stăteau în
grămadă şi le făcea imposibilă orice odihnă. Pe un teritoriu de şase m.p.
erau îngrămădite nouă persoane cu bagaje cu tot. La o populaţie de
aproximativ 17.000 evrei, primăria a instalat o conductă de apă cu circa 15
robinete, de la care trebuiau să ia apă pentru spălat, pentru fiert, pentru
curăţat, aceste robinete funcţionau din când în când. De cele mai multe ori
erau însă închise, chiar pe o zi întreagă...".
„Din această cauză cea mai mare parte dintre noi sufeream de sete
şi nu ne puteam spăla şi îngriji de curăţenie şi igienă specială. Din această
cauză lumea era silită să fure apă şi nu rare ori s-a întâmplat în timp ce
cineva lipsea pentru o clipă de la baracă pentru a-şi procura lemne de foc, i
se fura apa destinată mâncării. Mâncare primeam numai o dată pe zi, încât
eram nevoiţi să ne completăm hrana cu mâncare fiartă de noi în limita
posibilităţilor. Nici pentru copii şi nici pentru adulţi nu s-a distribuit lapte, iar
acea puţină cantitate de lapte pe care spitalul evreiesc a reuşit să-l
introducă în ghetou, era mult prea insuficientă pentru cel puţin 1.000 de
copiii şi oameni bolnavi”.
„Pentru necesităţile fiziologice s-au construit circa patru şanţuri care
făceau serviciul de latrine, două erau pentru bărbaţi şi două pentru femei.
Aceste latrine erau construite astfel că pe nişte stâlpi a fost aşezată o
scândură la margine de şanţ şi oamenii îşi făceau necesităţile unul lângă
altul în număr de circa 20 inşi, câţi încăpeau pe scândură. Şanţurile erau
deschise şi împrejmuite cu scânduri. Pe timp de ploaie şi căldură atmosfera
era îmbibată de putoarea ce exala din aceste şanţuri. Bolnavi au fost
mulţi... Era o casă infirmerie, în care erau trataţi bolnavii şi femeile
însărcinate erau adăpostite pentru caz de naştere”.
în acelaşi sens mărturiseşte şi Hevesi Nicolae la instrucţie când
spune:
„Eram adunaţi pe teritoriul fabricii de cărămidă a coloniei Iriss. Nu era
nici o casă sau loc acoperit decât şura în care se făcea aerisirea
cărămizilor. Aceste şuri însă nu aveau nici un perete. Astfel au stat circa
18.000 oameni, copii, femei şi bătrâni, în praf, ploaie şi vânt. Condiţiile de
igienă erau sub orice critică. Latrinele au fost făcute numai după prima
săptămână astfel că aranjarea trebuinţelor era un chin şi o nenorocire".
Primarul, dr. Vasărhelyi Ladislau, primul funcţionar al municipalităţii
avea putere discreţionară să aleagă după cum crede de cuviinţă locul
ghetoului, dar n-a avut omenie în dânsul ca să caute un loc potrivit,
deoarece ştia care va fi soarta evreilor şi împăcându-se cu această soartă
a ales locul aşa după cum rezultă din depoziţiile de mai sus.
Comisiunile de strângere a evreilor în oraş au fost făcute de
asemenea de acuzatul dr. Vasărhelyi Ladislau. Din depoziţiile martorilor
rezultă că primarul a dat instrucţiuni celor 150 de membri ai comisiunilor de
strângere a evreilor ca să se poarte cât mai sever cu ei, să-i
percheziţioneze după valori şi chiar să facă percheziţii vaginale.
lată ce declară în această privinţă martorul Kovăcs Ştefan:
„... în baza legilor rasiale ungare eu eram exceptat de sub regimul
evreilor nebotezaţi şi în baza decoraţiunilor în număr de nouă câştigate în
războiul mondial trecut, eram exceptat de sub măsurile rasiale evreieşti...

Cu toate acestea în ziua de 25 Mai 1944 seara, am fost ridicat de către trei
persoane şi anume: Bresan, Bodi - un tânăr de la instanţa industrială - şi de
către un detectiv al cărui nume nu îl ştiu şi am fost dus la ghetou cu familia.
Cu această ocazie mi-au luat fără nici o dovadă, fără a dresa un proces
verbal, două aparate fotografice de precizie, aparate de mărit, celulă
fotoelectrică şi instrumente, compas, alte instrumente profesionale şi
bicicletă. La intrarea în ghetou am fost percheziţionaţi. Ni s-au luat puţinele
obiecte de preţ ce ne-au mai rămas şi apoi ni s-a dat drumul să ne aşezăm
unde vrem. Teritoriul ghetoului era sub cerul liber şi ne-am aşezat sub nişte
şuri în care se păstrau ţiglele şi cărămizile arse, pe pământul gol, în praf de
cinci cm grosime, expuşi la vânt şi la ploaie, în contra cărora ne apăram
agăţând cearceafuri şi covoare pe stâlpi”.
La fel declară şi martorul Geller Mihai.
în ceea ce priveşte percheziţiile vaginale şi în special participarea
personală ca îndrumător la acestea a acuzatului Vasârhelyi Ladislau, este
interesant de redat mărturia lulianei Nagy, care a declarat:
„A doua zi dimineaţă la orele şase eu şi grupa mea ne-am prezentat
la Primărie, unde ne-au pus la dispoziţie un taxi şi cu Vasârhelyi împreună
am mers la fabrica de cărămidă a oraşului. Ajunşi la fabrica de cărămidă,
am fost repartizate câte două funcţionare în câte o cameră, în total în trei
camere, pentru femei şi o cameră pentru bărbaţi, (personal primarul
Vasârhelyi ne-a repartizat pe camere împreună cu secretarul dânsului
Szacsvai), spunându-ne că trebuie să facem percheziţii corporale, pentru a
găsi bijuteriile sau alte obiecte valoroase pe care deportaţii le ascund".
„După masă a sosit Vigh lluş, pe care o cunosc personal şi care he-a
adus nişte mănuşi de gumă, ni le-a predat nouă şi a spus că este ordin ca
să facem percheziţii vaginale. Am primit mănuşile însă eu nu le-am
întrebuinţat. însă din camera lui Kremmer Kamila, care era lângă a noastră,
între timp am auzit strigătul lui Kremmer Kamila, care striga la deportate şi
am auzit şi plânset din partea evreicelor”.
Acuzatul dn Vasârhelyi Ladislau în afară de activitatea sa la
înfiinţarea ghetoului din Cluj a exercitat persecuţii personale din motive de
ură personală şi mai ales din pofta de câştig. Astfel a persecutat pe dr.
Schreiber Andrei, proprietarul hotelului New York din Cluj, pentru motivul
că nu a voit să-i cedeze cafeneaua în folosinţa unei berării la care era
cointeresat şi Vasârhelyi. Drept consecinţă a acestei persecuţii Schreiber
Andrei deşi era exceptat de la măsurile rasiale, a trebuit să stea ascuns în
Budapesta, unde însă a fost împuşcat de un grup de nyilaşişti şi aruncat în
Dunăre. Pentru responsabilitatea acuzatului Vasârhelyi Ladislau faţă de
cele arătate mai sus, ar fi suficient să se amintească aici numai calitatea lui
de primar al municipiului Cluj în timpul înfiinţării ghetoului.
Totuşi pentru a ilustra gravitatea participări Iui, trebuie amintit că în

ghetoul din Cluj au fost internaţi aproximativ 5.000 de copii sub şase ani,
care deci nu erau obligaţi la purtarea stelei galbene, deci potrivit art. 14 din
ordonanţa nr. 1610/1944 M.E. nu erau obligaţi a merge în ghetou.
Acest acuzat împreună cu dr. losif Forgâcs secretarul general al
judeţului Cluj, reprezentând pe subprefectul judeţului, apoi vitez Paksi
Tiberiu, colonel de jandarmi din partea legiunii de jandarmi şi dr. Papp
Geza, comandant de poliţie din partea poliţiei, fiind constituiţi în comisii, au
rezolvat, exceptând chiar şi legiuirile rasiale în mod samavolnic şi
neomenos toate cererile prin care evreii exceptaţi îşi cereau drepturile lor.
Organele de ordine publică din Cluj, au fost, vitez Paksi Kiss Tiberiu,
colonel de jandarmi, fost comandant al circumscripţiei IX din Cluj, dr. Urban
Ladislau (Francisc), fost ofiţer al poliţiei de stat maghiar din Cluj şi dr. Papp
Geza comisar de poliţie din Cluj.
Lor li se datoresc toate schingiuirile şi toate maltratările făcute, atât
de ei personal, cât şi de agenţii lor. Acuzatul vitez Paksi Kiss Tiberiu fiind
comandantul circumscripţiei IX de jandarmi cu sediul în Cluj, a fost
superiorul tuturor organelor forţelor publice din Ardealul de Nord, care
opera în ghetourile din acest teritoriu. în această calitate a dat ordine şi
instrucţiuni, chiar şi faimosului locotenent colonel de jandarmi Peterffi
Eugen din Oradea, care după cum rezultă din raportul ofiţerului de legătură
vitez Ferenczi Ladislau colonel de jandarmi trimis de la Cluj, Ministerului de
Interne de la Budapesta, secţia IX, care raport are următorul pasaj:
„La Cluj la 9 Mai 1944,’
Evenimentele acţiunii de strângere a evreilor de pe teritoriul
circumscripţiei nr. 9 le reportez conform celor de mai jos:
1. La Oradea din cauza numărului prea mare al evreilor, strângerea
lor s-a făcut destul de greu. Numărul poliţiştilor s-a dovedit insuficient iar
percheziţiile domiciliare şi corporale nu au fost executate de specialişti şi
astfel s-a dat o largă posibilitate pentru ascunderea valorilor. Datorită
acestor împrejurări la ordinul d-lui colonel Paksi Kiss direcţiunea întregii
acţiuni la Oradea a fost preluată de către locotenent colonel vitez Peterffi
Eugen comandantul şcolii de jandarmi..."
Asemenea reproduce un ordin din 13 Mai 1944 al acuzatului cu
referire la alimentele sechestrate de la evrei:
„După informaţiile noastre, jidanii au expediat în ţară lame de ras de
reclamă otrăvite. Astfel se poate presupune că alimentele sechestrate de la
evrei, în cursul acţiunii de curăţire, în special untura şi făina, asemenea
sunt otrăvite. Pentru a preveni nenorocirile care s-ar putea ivi din otrăviri ar
fi fost de dorit, ca alimentele sechestrate de la evrei să fie destinate
exclusiv pentru alimentarea evreilor şi din acestea să nu se împartă nici
ţinui creştin, excepţie făcând untura, care în prealabil ar trebui să fie

supusă unei examinări”.
Că acuzatul vitez Paksi Kiss Tiberiu, avea comanda supremă asupra
forţelor jandarmeriei din întregul Ardeal, rezultă şi din ordinul dat de acesta
în ziua de 13 Mai 1944, privitor la alimentele sechestrate de la evrei.
Nu se poate să fie îndoielnic faptul că în calitatea sa de comandant
suprem al forţelor jandarmereşti din Ardealul de Nord, acest acuzat a fost
inspiratorul tuturor neomeniilor aplicate în ghetou.
O altă unealtă a primarului acuzat dr. Vasărhelyi Ladislau, a fost
ofiţerul de poliţie cu 2 stele dr. Urban Ladislau (Francisc), un om în vârstă
de aproximativ 30 ani, originar din Miscolcz sau din Komârom, fiind şi
absolvent de politehnică. Ca unealtă a lui Vasărhelyi a îndeplinit funcţia de
comandant al ghetoului din Cluj. lată cum descrie martorul Hevesi Nicolae
comportarea acestui comandant de ghetou:
„în fiecare dimineaţă a făcut adunarea. Dacă cineva s-a prezentat că
este infirm sau bolnav, aceia au fost adunaţi separat şi unul dintre ei a fost
pălmuit de către Urban cu obligaţia de a transmite această palmă celorlalţi
nenorociţi. Dacă palma dată de primul om nu a fost suficient de puternică
atunci Urban i-a tras o palmă şi mai tare, arătând că astfel trebuie să fie un
om pălmuit. Aşa s-a amuzat când a văzut că acei nenorociţi se bat şi se
batjocoresc”.
Acuzatul dr. Urban Ladislau a bătut personal pe martora Markovics
Ecaterina, precum şi pe alţi evrei din ghetou. Organele executive ale
acestui comandant de ghetou erau jandarmi îmbrăcaţi în civil. Aceşti
schingiuitori erau aşa de cruzi încât vaietele victimelor se auzeau până
departe de locul de tortură, iar cei cercetaţi acolo ieşeau aşa de zdrobiţi
încât aveau nevoie să fie sprijiniţi, de câte două persoane, ba mai mult s-au
văzut multe cazuri când cei bătuţi în camera de tortură erau scoşi de acolo
pe brancarde.
O vedere ciudată şi înduioşătoare era masa de cărucioare de copii şi
a vehiculelor individuale ale infirmilor, care au rămas la fabrica de cărămidă
în momentul învăgonării evreilor cu destinaţia la Auschwitz, cărucioare
rămase pe loc, pentru că autorităţile clujene de atunci, erau conştiente că
nevinovaţii copilaşi nu vor mai avea nevoie de cărucioare.
Pentru a descrie starea de lucruri din ghetou în special cu privire la
maltratările şi schingiuirile făcute, se vor reproduce mai jos câteva depoziţii
de martori edificatoare.
lată ce declară martora Deutsch Margareta;
„Am fost dusă şi la grupa specială de anchetă. Aici au lucrat jandarmi
îmbrăcaţi în civil. Deşi le-am spus că soţul meu este în Ucraina de doi ani,
totuşi am fost crunt bătută cu cauciuc. Socrul meu Deutsch Gheorghe în
vârstă de peste 70 ani, a fost bătut şi schingiuit atât de grav, încât n-a mai
putut să stea în picioare”.
lată ce declara martorul Felszener Samoilă;

„în ghetou am fost anchetat de către un anchetator jandarm îmbrăcat
în haine civile, fiind întrebat că unde mi-am ascuns averea. în timpul
anchetei am primit câteva lovituri cu pumnii, apoi am fost ameninţat că
dacă nu voi spune, voi fi bătut la talpă. Acest mod era cunoscut la
anchetatori şi sunt cazuri când oamenii au fost grav bătuţi şi după bătaie
transportaţi cu targa. Cunosc cazul lui Liedenthal. Ştiu că unii s-au sinucis
din cauza bătăilor”.
Declaraţia martorului Frankovits Alexandru:
„La întoarcerea mea acasă mi-am găsit casa bombardată şi puţină
mobilă în anumite locuri. Soţia, copilul şi mama mea au fost omorâţi. încă
în timpul când ne aflam în ghetou, zilnic câte 20-30 oameni au fost chemaţi
în camere separate, unde au fost întrebaţi să spună unde au ascuns
averile, în special lucrurile de valoare, şi eu personal am fost chemat însă
nu m-am dus, că am intrat în lotul al patrulea de deportare, deşi eram
repartizat în lotul cinci, m-am temut să mă duc întrucât cei care veneau din
camera de cercetări erau bătuţi, schingiuiţi. Unchiul meu dr. Simon Aladâr
şi soţia sa s-au otrăvit în ghetou şi au murit din cauza mizeriilor şi a fricii”.
Depoziţia martorului Geller Mihai;
„Am stat liniştiţi timp de trei zile, când am fost chemat printr-un curier
de serviciu, un tânăr evreu, la comandantul lagărului, unde am fost luat în
primire de trei jandarmi de la Coşice şi am fost supus la torturi şi schingiuiri
neumane, pentru a mărturisi locurile unde mi-am ascuns obiectele de
valoare. Am fost dezbrăcat până la piele, legat la mâini şi la picioare, bătut
cu cravaşa de gumă de către unul din jandarmi, altul dădea cu piciorul în
mine, iar al treilea s-a urcat pe piept şi mă lovea cu pumnii. Mi-am pierdut
conştiinţa sub efectul acestei torturi, iar apoi a fost aruncată apă cu găleata
ca să-mi revin, asta s-a întâmplat în trei rânduri, fără să poată obţine nici o
mărturisire. Am fost dus apoi prin curtea ghetoului şi arătat lumii de acolo
cu următoarele vorbe... «Uitaţi-vă, acesta a fost Geller Mihai. A fost numai,
pentru că acum este o zdreanţă. învăţaţi de la el şi toţi cei care vor
ascunde adevărul şi nu vor mărturisi unde şi-au ascuns lucrurile, vor păţi ca
dânsul!»”.
Dar nu numai evreii au fost bătuţi ca să mărturisească unde au
ascuns lucrurile, ci şi creştinii mai ales dacă atunci respectivul tăinuitor era
român. Astfel a fost bătut Câmpean losif, pentru motivul că a reţinut de la
un cumnat al său un covor persan şi 5.000 de pengo.
După aceste brutalităţi şi excese, a venit rândul deportării evreilor,
deportare care s-a făcut în condiţii cât se poate de brutale. Au fost cazuri
când într-un vagon au fost înghesuiţi uneori şi 92 de persoane. Vagoanele
au fost închise şi astfel au trebuit să stea tot timpul călătoriei pe căldura
lunii Iunie fără mâncare, fără apă şi trebuind a-şi face chiar şi necesităţile în
vagon. La toate aceste brutalităţi şi-au avut partea lor de contribuţie

similară acuzaţii dr. Urban Ladislau şi acuzatul dr. Papp Geza comisar de
poliţie.
în una din comisiunile însărcinate să însoţească poliţia cu ocazia
strângerii evreilor în ghetoul din Cluj, a fost şi acuzatul Tâar Kâzmir,
funcţionar la primăria oraşului Cluj. Dacă acest modest funcţionar şi-ar fi
făcut cu acea ocazie serviciul său fără nici un exces de zel şi fără a-şi
manifesta ura rasială, el nu ar fi fost nici azi tras la răspundere. Dar
acuzatul Tăar Kâzmir a fost nemilos, excesiv şi crud, având în acelaşi timp
pofte ambiţioase de îmbogăţire. N-a avut nici o consideraţie faţă de nimeni.
Aşa de exemplu pe medicul dr. Kirâiy Eugen, care fusese medicul lor
curant şi în această calitate salvase viaţa fratelui acuzatului, l-a ridicat în
grabă de la locuinţă şi nu i-a dat voie nici măcar să-şi schimbe haina care
era udă de ploaie. Tot acestui medic şi soţiei sale le-a luat până şi
verighetele de pe deget.
Martorul Moinâr Izidor, a declarat despre acest acuzat că pentru a-i
face pe evrei să predea obiectele de valoare, a înscenat în interiorul
ghetoului o execuţie în masă cu mitraliera.
lată cum descrie martora Gurkovschi Alis, procedura acuzatului Tâar
Kâzmir;
„Eu cu mama şi bunicii ne-am prezentat în faţa lui Tâar care ne-a
cerut să-i predăm toate valorile şi bijuteriile noastre. Când mi-a venit
rândul, eu am declarat că nu am bijuterii, atunci el s-a răstit la mine
strigându-mi «Dar ce-i cu ceasul acela?». Atunci mi-am adus aminte că
aveam pe mâna stângă un ceas pe care l-am scos şi l-am predat, iar el a
băgat ceasul în buzunar. Nici mama nici bunicii mei şi nici eu n-am primit
nici o chitanţă pentru valorile ce i le-am predat lui Tâar”.
Iar martora Koss lulia declară despre acelaşi acuzat;
„Eu fiind prietenă cu soţia farmacistului Bezdan, am venit la aceasta
ca să mai stau de vorbă cu ea, am găsit-o foarte agitată şi deprimată,
spunându-mi că au trecut pe la ea nişte agenţi ai primăriei care i-au cerut
actele de legitimaţie şi i-au spus ca să se pregătească pentru că o să vină
după toată familia ei ca să-i ducă în ghetou. Peste puţin timp într-adevăr au
venit trei funcţionari civili, printre care şi Tâar Kâzmir. Doi dintre acei
funcţionari au început să pună întrebări familiei lui Bezdan după actele de
legitimaţie ce i le-a prezentat d-na Bezdan. în acest timp Tâar Kâzmir m-a
întrebat pe mine, ce caut eu acolo. Eu i-am spus că sunt acolo în calitate
de prietenă a familiei Bezdan. Atunci Tâar Kâzmir, mi-a spus să plec
imediat de acolo, altfel o să mă ducă şi pe mine în ghetou. Eu din cauza
atitudinii atât de severe a lui Tâar am fost atât de emoţionată că nici nu mi-
am luat rămas bun de la familia Bezdan”.
Aceleaşi fapte le relatează şi martora Krausz Margareta, arătând în
depoziţia sa cum acuzatul Tăar Kâzmir, împreună cu alţi funcţionari stăteau
la poarta ghetoului şi îi percheziţionau pe cei aduşi în ghetou, luându-le

banii, bijuteriile, ceasurile şi alte obiecte, fără a elibera vreo chitanţă.
Această martoră mai arată că având cunoştinţă că acuzatul Tâar l-a rugat
să înlesnească deplasarea el în ghetoul din Reghin, unde erau internaţi
părinţii săi, la care rugăminte acuzatul Tâar Kâzmir a răspuns ironic că nu e
nevoie de acest lucru, pentru că şi aşa toţi evreii vor fi împreună.
Cu ocazia percheziţiilor acuzatul Tâar Kâzmir şi-a însuşit mai multe
obiecte căci numai aşa se explică cum s-au găsit la el în timpul arestării,
vreo trei arme de vânătoare şi numeroase haine elegante, după cum
relatează martorul Chifor loan.
Dar acuzatul Tâar Kâzmir, executând în mod excesiv atribuţiunile
primite pentru strângerea evreilor în ghetou, s-a amestecat şi în chestiuni
de primire şi internare în ghetou a evreilor care erau exceptaţi de la
aceasta, lată ce spune în această privinţă martorul Muller Alexandru;
„La Cluj, în faţa casei mele în care stătea şi soacra mea, am văzut
cum tocmai erau urcate în camion toate rudele mele. Fără a mai judeca
situaţia m-am urcat şi eu în camion, ajungând odată cu ele la ghetou.
Intrând aici, am dat de individul Tâar Kâzmir funcţionar în ghetou, care
aflând de la mine că sunt la muncă de folos obştesc ceea ce am dovedit cu
documente, nu a voit să mai ţină seama de aceasta, declarându-mi: «D-ta
nu trebuie să te mai reîntorci acolo, ci rămâi aici în ghetou». A doua zi,
graţie unor prieteni am reuşit să evadez din ghetou. Am fost însă prins la
gară de organele siguranţei şi readus în ghetou. înainte de a ajunge la
ghetou, am fost dus la poliţie, unde întâlnindu-mă cu Tâar acesta mi-a
spus; «Vor vedea ei jidanii că nu se mai poate evada din ghetou...»”.
„Arătându-i că nu am decât 500 de pengo m-a condus la ghetou
unde venind în faţa lui Tâar Kâzmir acesta mi-a luat toate valorile şi cei 500
pengo şi totodată a dat ordin unui plutonier major ca să fiu condus în secţia
de „masaj”. Ajuns în această cameră specială, fără a-mi spune un cuvânt
au tăbărât pe mine, lovindu-mă crunt cu bastoanele de cauciuc ce le
aveau, pe toate părţile corpului şi chiar şi în cap, şi după ce am căzut de
mai multe ori şi am fost din nou ridicat şi maltratat, am căzut definitiv jos,
fiind leşinat. Această distracţie ticăloasă a durat aproape un ceas. Ieşind
sau mai bine zis fiind scos din camera de masaj, m-a aşteptat Tâar Kâzmir,
care cu o figură foarte satisfăcută mi-a adresat cuvintele; „Cel puţin acum
vei învăţa, că nu se poate aşa uşor evada din ghetou”. Graţie lui Tâar am
ajuns şi eu în lagărele din Auschwitz, Buchenwald de unde numai eu şi
soţia ne-am salvat”.
Nici în oraşul Cluj n-a lipsit ceata denunţătorilor acelora care căutau
să scape de internarea în ghetou şi deportarea la o moarte sigură.
Una din aceşti denunţători a fost acuzata Ujvâri Irina născută Varga
din Cluj. Activitatea ei se poate rezuma în următoarele. în luna Mai 1944 în
timp ce evreii din oraşul Cluj erau în curs de internare în ghetou, soţii
Korosi Zoitan şi Stossel Ernest venind în concediu dintr-un detaşament de
lucru din Prundul Bârgăului, au aflat că soţiile lor sunt deja internate în
ghetoul din Cluj. Aceştia, cu ajutorul unui ofiţer german de la ghetou căruia
i-au plătit o importantă sumă de bani, au reuşit să-şi scoată soţiile
împreună cu încă o femeie, anume Herschkovits Roza şi să le ducă la
muncă lângă Biserica evreiască neologă din str. Horea. De la biserica
evreiască cele trei femei au mers în casa lui Herschkovits din str. Horea nr.
34 cu planul de a nu se mai reîntoarce în ghetou, ci de a se refugia în
România aşa cum au hotărât cu o zi mai înainte.
Planul lor a fost însă zădărnicit de învinuita Ujvâri Irina care le-a
văzut când au intrat în casa lui Herschkovits, prin uşa prăvăliei sale, ce se
afla în str. Horea, peste drum de casa unde au intrat cele trei femei, plecate
din ghetou. Imediat ce învinuita observă intrarea femeilor în casa lui
Herschkovits după cum arată martorul Gheorghe Albon, aceasta s-a retras
în fundul prăvăliei, unde avea telefon şi a telefonat poliţiei cele observate
de dânsa. Acelaşi martor stând de vorbă cu agentul poliţiei, acesta a
declarat că a fost trimis pe baza unui denunţ telefonic.
Rezultatul a fost că la foarte scurtă vreme s-a şi prezentat în casa lui
Herschkovits un agent de poliţie, care cu certitudinea omului bine informat,
cunoscând şi numele femeilor, le-a ridicat pe toate trei şi împreună cu soţii
Korosi şi Stossel i-a dus la poliţie unde soţia lui Stossel a fost lovită. La
poliţie cei doi soţi Korosi şi Stossel, au fost eliberaţi căci făceau parte dintr-
un detaşament de muncă, iar femeile au fost retrimise din nou la ghetou de
unde n-au mai putut scăpa, astfel că toate au fost deportate în Germania,
de unde nu s-au mai reîntors.
Starea de fapt, aşa cum este conturată mai sus rezultă în mod
neîndoielnic din depoziţiile martorilor Gheorghe Albon, Korosi Zoitan,
Stossel Ernest, Pakai losif, Binger Martin, soţia lui Lazar Kaspar născută
Pakai Elisabeta şi Berkovits Jeni. Prin urmare din cele arătate mai sus se
constată cu certitudine rolul de denunţătoare al învinuitei, fără de a cărei
activitate cele trei femei evreice şi-ar fi putu salva viaţa.
O altă denunţătoare, de pe urma activităţii căreia au fost exterminate

11 persoane, a fost acuzata Enyedi Irma din Cluj. Faptele s-au petrecut în
felul următor;
La moşia Aszupatak din apropierea oraşului Cluj, pe care o deţinea
în arendă locuitorul Bonyhai Ştefati, împreună cu fraţii evrei Salamon
Ernest şi Salamon Arpad, cu mult înaintea internării evreilor în ghetou,
întâmplate în luna Mai 1944, s-au stabilit familiile celor doi fraţi evrei,
locuind în încăperile conacului moşiei. Pe lângă membrii familiei fraţilor
Salamon a mai venit să locuiască la moşia arătată mai sus şi nişte rude ale
acestor fraţi, astfel că în total locuiau acolo un număr de 11 persoane.
Aceste 11 persoane cu bunăvoinţa unor anumiţi funcţionari ai poliţiei
din Cluj, după cum rezultă din depoziţia martorului Milich losif au reuşit să
scape de internare în ghetou, internare începută în ziua de 3 Mai 1944 şi ar
fi reuşit să se salveze definitiv, dacă n-ar fi intervenit activitatea criminală a
învinuitei Enyedi Irma.
Bonyhai Ştefan, asociatul fraţilor Salamon nu locuia la moşia
Aszupatak şi nu mergea pe acolo decât foarte rar. Din cauza
bombardamentului, însă ce s-a efectuat asupra oraşului Cluj, în ziua de 2
Iunie 1944 Bonyhai Ştefan împreună cu mama sa au hotărât să se mute şi
ei la rnoşie.
în urma hotărârii luate, familia Bonyhai, însoţită de învinuita Enyedi
Irma, o rudă a lor, au şi plecat la moşie încă în ziua de 2 Iunie 1944. în
acelaşi timp Bonyhai Ştefan era concentrat în caiitate de sublocotenent la
serviciul de aprovizionare al armatei maghiare din Cluj, iar fraţii Salamon
Ernest şi Arpad se găseau concentraţi la un detaşament de muncă şi în
acel timp lucrau în gara Oradea.
Sosind la moşie membrii familiei Bonyhai, prin Bonyhai Ştefan au pus
în vedere fraţilor Salamon că toţi evreii care se găsesc acolo să plece
imediat unde vor şti ei, ameninţând pe soţiile fraţilor Salamon, că dacă nu
pleacă el va aranja lucrul în aşa fel încât va fi rău de ei.
într-adevăr Bonyhai Ştefan şi Bonyhai Aiexandru împreună cu
învinuita Enyedi Irma, au pus la cale denunţarea celor 11 evrei de la moşie
către poliţia oraşului Cluj. în urma acestei hotărâri în ziua de 4 Iunie 1944,
de la orele 14 învinuita Enyedi Irma a plecat la Cluj şi în aceeaşi zi în urma
denunţului făcut pe la orele 18 a şi sosit un camion la moşie însoţit de trei
poliţişti, care mai întâi au căutat pe Bonyhai Ştefan şi după o scurtă
convorbire cu acesta la invitaţiile sale s-au deplasat spre încăperile locuite
de cei 11 evrei pe care i-au ridicat şi după ce i-au îmbarcat în camion au
plecat la poliţie. A doua zi, la poliţie, evreii au fost maltrataţi şi, în special
soţia lui Salamon Arpad a fost bătută grav de către agenţii de poliţie
Szatmâri şi Gomboş pentru a spune unde a ascuns bijuteriile familiei. Cu
ocazia acestor cercetări învinuita Enyedi Irma a fost văzută de către soţia
lui Salamon Arpad căutând la poliţie pe Szatmâri.
încă în zilele de 6 sau 7 Iunie 1944 cei 11 evrei ridicaţi de la moşia
Aszupatak au fost îmbarcaţi în tren împreună cu alţi evrei şi deportaţi în
lagărele de la Auschwitz, de unde nici unul nu s-a mai reîntors.
Cele de mai sus rezultă în mod neîndoielnic din recunoaşterea
învinuitei coroborată cu depoziţia martorilor Bonyhai Eila, Salamon Ernest,
Neulander EmanoiI, Milich losif, Salamon Arpad, Tessier Estera şi alţii.
Acuzata Enyedi Irma a încercat să arate faptul că denunţul înaintat
poliţiei l-a făcut numai după descoperirea membrilor familiei Salamon şi
acesta l-a făcut numai cu scopul de a feri pe vărul său Bonyhai de urmările
pe care le-ar fi suferit în cazul în care ar fi fost acuzat că a primit o familie
de evrei. Acuzata a mai susţinut că prin legăturile care le avea la poliţia
Cluj, i-a reuşit să înregistreze acest denunţ cu o dată anterioară arestării
evreilor de la ferma Aszupatak.
în opoziţie cu această susţinere a acuzatei este depoziţia martorului
Salamon Ernest, care a declarat că fiind concentrat la detaşamentul de
lucru în gara Oradea şi mergând din curiozitate să vadă ce evrei sunt
deportaţi din Cluj cu un tren care tocmai oprise în gara Oradea a văzut şi
pe nevastă şi pe restul familiei, cu toate că era încredinţat că o lăsase în
siguranţă şi oarecum camuflată la ferma de la Aszupatak. Soţia acestui
martor i-a spus că acuzata a fost aceea care i-a denunţat la poliţie, întrucât
chiar detectivul poliţiei i-a comunicat acest fapt.
De altfel şi logica lucrurilor impune această concluzie. într-adevăr,
până la 2 Iunie familia lui Salamon a putut să stea liniştită la Aszupatak,
ferma care fusese arendată de familia Salamon, sub numele camuflat al lui
Bonyhai care avea o locuinţă compusă din trei camere şi o bucătărie. Dar
în urma bombardamentelor din 2 Iunie de la Cluj, familia Bonyhai de teama
repetării acelor bombardamente s-a decis să se instaleze la ferma
Aszupatak. Şi atunci s-a întâmplat povestea cu ariciul şi sobolul. Familia lui
Salamon compusă din 11 persoane în lipsa şefului lor Salamon Ernest,
care era concentrat la un detaşament de lucru, a fost pur şi simplu dată
afară din locuinţă de familia Bonyhai şi obligată să se adăpostească într-o
şură de la fermă, dar se vede că nici aşa nu-i convenea familiei Bonyhai ca
aceşti 11 evrei să-i deranjeze cu prezenţa lor, chiar în şură. Acuzata care
era verişoară cu Bonyhai şi care avea legături cu comisarii de la poliţia din
Cluj, s-a oferit să facă acest serviciu vărului său şi astfel a denunţat pe cei
11 evrei. Acuzata a săvârşit această faptă cu atât mai vârtos, cu cât dânsa
fiind fără avere, locuia la vărul său Bonyhai şi era în convingerea că numai
aşa vor putea avea confort în cele trei camere de la ferma Aszupatak, dacă
vor scăpa de familia lui Salamon Ernest.
Un alt denunţător al evreilor din Cluj a fost acuzatul Horăk Viihelm.

Antecedentele denunţului acestui acuzat se pot rezuma în următoarele.
Când s-a început internarea evreilor din Cluj, mulţi din ei dându-şi
seama de calvarul ce li se pregătea odată cu punerea în aplicare a acelei
măsuri, au căutat să scape, uzând de toate mijloacele, ce le puteau sta la
îndemână. O parte din acei care au reuşit a se salva, s-au folosit de
omenia unor cunoscuţi care i-au adăpostit, i-au tăinuit, i-au hrănit şi i-au
ocrotit cum au putut şi cât au putut. Dacă ei totuşi n-aii reuşit să scape
până la urmă, nenorocirea lor s-a datorat unor oameni fără suflet,
înveninaţi de doctrinele urii ce le întunecase minţile şi le pervertise
sufletele.
Printre evreii, care rămăseseră de la început internaţi în ghetouri au
fost şi cei aparţinând familiei Schwartz şi Schdnhausz, compusă din
bărbaţii Schwartz Alexandru şi Schdnhausz Maximilian, soţia primului.
Hermina şi, fiica lor Mariana, soţia celui de-al doilea. Când s-a produs
internarea, Schwartz Hermina se găsea în spital, fiind bolnavă iar, toţi
ceilalţi au fost lăsaţi în locuinţa lor din str. laşilor nr. 27, datorită bunăvoinţei
medicului poliţiei dr. Konczwald Tiberiu şi a şefului biroului controlului
străinilor din poliţia oraşului, dr. Ernest Borkai, care i-au ocrotit şi i-au ţinut
la curent cu tot ceea ce era în interesul lor.
S-a întâmplat însă ca îngrijitor de stradă (utczatizedes) să fie
acuzatul Horăk Viihelm. Trebuie menţionat că această organizaţie a
îngrijitorilor de stradă (utczatizedes) a fost o creaţiune tipic fascistă a
regimului hortist, înfiinţată anume în scopul ca aceşti şefi de stradă să fie
ochii şi urechile regimului, pentru ca astfel nimic să nu scape neobservat
de către acest regim. Referitor la activitatea acuzatului Horăk Viihelm,
depoziţiile martorilor se contrazic. Sunt pe de o parte depoziţiile martorilor
Deutsch Susana şi Schdnhausz Maximilian din care rezultă că pe la
sfârşitul lunii Mai o maşină a poliţiei având misiunea să meargă la spitalul
evreiesc în str. laşilor, adică în acea stradă unde locuia şi acuzatul şi
familiile Schdnhausz şi Schwartz. în timp ce maşina era oprită în faţa
spitalului după versiunea martorei Deutsch Susana şi a martorului
Schdnhausz Maximilian, ar fi venit acuzatul Horăk Viihelm şi ar fi denunţat
agenţilor Gestapo-ului, că mai sunt două familii evreieşti a lui Schdnhausz
şi Schwartz, care nu sunt ridicate pentru că aceste familii au legături cu
poliţia. Tot după această versiune, şoferul maşinii ar mai fi spus lui
Schdnhausz Maximilian că ce ură a putut să aibă pe el şeful străzii, încât a
fost în stare să-l denunţe agenţilor Gestapo-ului în faţa spitalului evreiesc.
88 Crime şh criminali de război în Ardealul de Nord. 1940-1944
A doua versiune a depoziţiunilor este aceea a şoferului Sutez Tiberiu,

care a negat să-i fi spus lui Schdnhausz Maximilian, că şeful străzii l-a
denunţat. Această depoziţie este oarecum întărită şi de depoziţia martorei
Fabian luliana, care susţine că în ziua când a ridicat poliţia şi Gestapo-ul
familiile Schdnhausz şi Schwartz, Horâk Viiheim a fost acasă şi a venit o
doamnă oarecare care mai târziu a auzit că o cheamă Borkai şi l-a rugat pe
acuzat să meargă cu ea la casa lui Schdnhausz pentru a-i ajuta să-şi ridice
lucrurile personale, pentru a nu fi închise şi sigilate în casa lui Schdnhausz.
Din aceste depoziţii s-ar părea că acuzatul Horâk ViIheIm n-ar fi avut
nici un amestec în ridicarea celor două familii evreieşti şi că, deci, depoziţia
lui Schdnhausz Maximilian şi Deutsch Susana ar trebui înlăturate.
Tribunalul poporului însă a înlăturat depoziţia martorului Sutez
Tiberiu cât şi a martorei Fabian luliana, ca nefiind demne de încredere,
întrucât primul s-a contrazis la confruntarea cu martorul Schdnhausz
Maximilian, precum şi la depoziţia luată la cabinetul de instrucţie, iar Fabian
Ileana locuieşte chiar la sora acuzatului Horâk Viiheim şi este de presupus
că a voit să facă un act de complezenţă cu depoziţia sa.
Motivele pentru care Tribunalul poporului a constatat vinovăţia
acuzatului Horâk Viiheim sunt următoarele:
Există la dosarul cauzei o declaraţie dată de soţia lui Horvâth Ştefan
născută Seridkd Ana din Debreţin, dată înaintea notarului public din
Debreţin, din care rezultă că aceasta a dus mâncare familiilor Schdnhausz
şi Schwartz, care nu fuseseră internate în ghetou în prima jumătate a lunii
Mai 1944, fiind lăsaţi acasă sub pretext că sunt necesari la curăţirea
molozurilor rezultate în urma bombardamentelor.
Această ajutorare, prin ducerea mâncării făcută de martora soţia lui
Horvâth Ştefan, a fost observată de acuzat, care a ameninţat-o că dacă va
mai continua cu transportul de alimente pe seama acestor familii evreieşti,
va fi iriternată şi ea drept pedeapsă.
în acelaşi sens au depus la Cabinetul de instrucţie al acuzatorului
public şi martorii Sebestyen Andrei şi Sebestyen Rozalia, care deşi n-au
fost ameninţaţi direct de către acuzat, totuşi în acel timp au fost avertizaţi
de familiile Schdnhausz şi Schwartz, să se păzească când aduc mâncarea,
să nu fie văzuţi de supraveghetorul străzii, adică de acuzat, pentru că
acuzatul îi urmăreşte.
Faptul că acuzatul urmărea aceste două familii evreieşti, era
cunoscut de aceste familii de la comisarul de poliţie Borkai Ştefan,
protectorul lor, care le mai spusese şi împrejurarea că la poliţie curg în mod
continuu denunţurile făcute de acuzat, împotriva acestor două familii
asigurându-le în acelaşi timp ca să nu aibă nici o teamă, că el - comisarul
Borkai - le va muşamaliza.
Că aceste depoziţii ale victimelor Schdnhausz Maximilian şi Schwartz
Alexandru cuprind în ele mult adevăr, rezultă şi din faptul că însuşi acuzatul
la interogatoriul său din cursul instrucţiei a recunoscut că d-na Borkai, soţia

comisarului de poliţie, l-a întrebat că de ce a denunţat în scris familiile
Schdnhausz şi Schwartz şi chiar şi pe dânsa, că ţine în casa ei evrei
ascunşi.
Din toate aceste depoziţii, puse în concordanţă, rezultă cu prisosinţă
că acuzatul Horâk Viiheim nu a fost străin de ridicarea şi internarea în
ghetou a familiilor Schonhausz şi Schwartz, cu atât mai mult cu cât acest
acuzat, ca supraveghetor de stradă din organizaţia utczatizedes-ilor, avea
tocmai misiunea ca să nu rămână nimic de executat, chiar şi din legiuirile
de internare a evreilor în ghetou.
O altă persoană auxiliară a operaţiunilor de internare în ghetou, a fost

acuzata Elena Bâthori. S-a întâmplat ca în vecinătatea casei ei să
locuiască Olga Tanner, de origine etnică evreică, logodită cu Istvănovici
Desideriu. Aceasta spre a scăpa de internare în ghetou, s-a mutat din str.
Janos Zsigmund nr. 30, din vecinătatea acuzatei, pentru a nu fi
recunoscută şi denunţată de vecini şi a găsit o altă locuinţă în str.
Gheorghe Bariţiu nr. 30, unde s-a înregistrat sub numele Olga Istvănovici,
pentru ca în felul acesta să i se piardă urma.
Măsura luată de această femeie, a fost într-adevăr eficace, căci până
la 27 Iunie 1944 nu s-a întâmplat nimic. Şi poate nu i s-ar fi întâmplat nici
de aici înainte dacă nu ar fi avut ghinionul să fie întâlnită de fosta ei vecină
din str. Janos Szigmund, adică de acuzata Băthori Elena, care
recunoscând-o a denunţat-o primului poliţist care i s-a ivit în cale. Poliţistul
s-a prezentat la portăreasa casei din str. Gheorghe Bariţiu nr. 30, căutând
după Olga Tanner, dar portăreasa i-a răspuns că o astfel de persoană nu
locuieşte în acea casă, ci locuieşte numai o persoană cu numele de Olga
Istvănovici. Poliţistul s-a mulţumit cu acest răspuns şi a vrut să plece, dar în
stradă acuzata Băthori Elena l-a convins că Olga Istvănovici este una şi
aceeaşi persoană cu Olga Tanner, astfel că poliţistul s-a înapoiat la clădire
şi a arestat pe Olga Tanner care după arestare a fost internată în diferite
lagăre şi închisori din Budapesta şi în urmă a fost deportată în Germania la
Daschau şi Belsen, de unde după nesfârşite peripeţii s-a înapoiat în ţară în
luna Ianuarie 1946.
Rolul acuzatei Elena Băthori la această denunţare este dovedit cu
depoziţia martorei Farkas Ana născută Maczalek, care a văzut în stradă o
femeie care discuta cu poliţistul şi în timp ce Olga Tanner era condusă la
poliţie a auzit-o pe acesta zicând femeii din stradă: „Acum eşti mulţumită că
m-au ridicat?”.
Este adevărat că martora Farkas Ana nu a recunoscut atunci cine era

femeia din stradă, care a insistat pe lângă poliţist, identificând victima, dar
depoziţia sa este completată cu recunoaşterea acuzatei Bâthori Elena,
care în cursul instrucţiei a recunoscut că a denunţat pe victimă unui poliţist,
fiind îndemnată la aceasta de soţul său şi fiind înfricată de un străin care i-a
spus că dacă nu o va denunţa va suferi rigorile legilor. Este adevărat că în
faţa Tribunalului poporului cu ocazia dezbaterilor orale a revenit asupra
acestor recunoaşteri, declarând totuşi că recunoaşte că ea a fost aceea
care a dat adresa victimei din str. Gheorghe Bariţiu nr. 30, dar a tăgăduit că
ar fi însoţit pe poliţist până la acea casă. Această tăgadă este infirmată de
depoziţia martorei absolut neinteresată Farkas Ana, care a declarat că a
văzut-o pe femeie în stradă, consfătuindu-se cu poliţistul şi a auzit şi văzut
chiar pe victimă adresând acelei femei cuvintele citate mai sus.
Aşa fiind nu mai poate exista nici o îndoială, că aceea care a cauzat
în mod direct nenorocirea victimei Olga Tanner a fost acuzata, fapte prin
care a contribuit cu intenţie, în calitate de complice la internarea acestei
victime în lagăr şi în consecinţă la deportarea ei în Germania.
Executorii măsurilor de internare a evreilor de pe teritoriul judeţului

Cluj în ghetoul din oraşul Cluj, au fost subprefectul judeţului Cluj dr. Szâsz
Francisc şi primarul oraşului Huedin dr. Szekeiy losif.
Ambii au luat parte la conferinţele pregătitoare ţinute de Endre Lâszio
la Satu Mare şi Târgu-Mureş, executând cu fidelitate toate instrucţiunile
primite.
Subprefectul dr. Szâsz Francisc a murit la 2 Iunie 1944, astfel că
Tribunalul poporului, pentru considerentul că moştenitorii săi nu au fost
introduşi în cauză, a trebuit să ordone disjungerea cauzei privitoare pe
acest acuzat, urmând ca acţiunea împotriva moştenitorilor acestui acuzat
pentru consecinţele prevăzute de art. 9 alin. 2 din legea nr. 312/1945 să fie
judecate ulterior.
în ceea ce priveşte strângerea evreilor din oraşul Huedin, această

operaţiune a fost executată în mod neomenos de către organele poliţiei şi
cu concursul subalternilor primarului, printre care în primul rând a fost dr.
Boldizsâr Paul, fost consilier cu aprovizionarea oraşului Huedin.
Acest din urmă acuzat, care nu a avut nici o legătură oficială cu
strângerea şi internarea evreilor totuşi a luat parte la aceasta samavolnic,
cu exces de zel şi este autorul celor mai multe brutalităţi. ,A umblat tot
timpul cu biciul în mână şi, a lovit tot timpul în oameni nevinovaţi, ordonând
percheziţionarea tuturor persoanelor, inclusiv a copiilor sugaci şi din

leagăn.
Din partea poliţiei au executat aceste măsuri, în frunte cu şeful poliţiei
cu numele de Orosz losif, Menyhârt Francisc ofiţer de poliţie
(fendorfelugyelo), Szentkuti Andrei detectiv, Lakatos Andrei ofiţer de poliţie
şi Ojtozi Elek comisar de poliţie.
Din depoziţia martorilor Peksai Alexandru, Irina Knock, Ambrus loan,
Hunyadi Ştefan, Knock SâmoiI, toţi domiciliaţi în Huedin, rezultă că ofiţerii
de poliţie au făcut anchete atât la populaţia evreiască cât şi la populaţia
creştină care au vrut să păstreze unele obiecte ca să le scape de jaful
organizat al hitleriştilor. Astfel poliţistul Orosz losif a bătut cu o bâtă până
când bâta s-a frânt din cauza loviturilor aplicate cu ea lui Peksai Alexandru.
Poliţistul Menyhârt Francisc a lovit cu sabia testiculele aceluiaşi martor
până când acesta a leşinat. Acuzatul Boldizsăr Paul a avut o atitudine
excesiv de brutală. Evreicele au fost denumite de el „curve puturoase”.
Când martora Irina Knock a vrut să se urce în camionul cu care a fost
transportată mama ei, acuzatul a împins-o cu următoarele cuvinte: ncară-te
de aici tu curvă puturoasă de jidancă, că de nu îţi dau un picior în cur de o
să devii floare”. Aceeaşi martoră povesteşte cum au plâns copiii mici la
examinările interne ordonate de acest călău.
Soţia lui Ambrus loan a fost cercetată din ordinul şefului de poliţie, de
către detectivul Szentkuti Andrei, cu scopul de a găsi obiectele date în
păstrare de deportata Nussbecher Klara. Această femeie a fost atât de
crunt schingiuită încât şi-a pierdut minţile din cauza chinurilor suferite. La
fel a procedat faţă de Hunyadi Ştefan, fostul şef de gară din Huedin, care
după o bătaie şi schingiuire la poliţie a fost internat în lagărul de
concentrare.
Din depoziţia martorului Laszio Francisc, care a fost funcţionar la
poliţia regală maghiară, rezultă că toate obiectele de valoare şi lucrurile
jefuite de la evrei, le-au împărţit acuzaţii Orosz losif, Menyhârt Francisc,
împreună cu Lakatos Andrei casierul poliţiei şi le-au expediat la Budapesta
pentru scopurile lor.
Acuzaţii Boldizsâr Paul, Menyhârt Francisc, Orosz losif şi Szentkuti
Andrei, după transportare evreilor în ghetoul de la Cluj, în fiecare dimineaţă
s-au prezentat la comandantul ghetoului şi au început anchetarea evreilor
din Huedin, la detaşamentul special de schingiuire de la ghetoul din Cluj.
După fiecare anchetă evreii au fost scoşi cu targa, în stare de inconştienţă,
din camera de schingiuire. Una din victimele schingiurilor cu numele
Fischer Margareta relatează astfel procedeul schingiuitorilor:
„Când a intrat sora mea în birou, Boldizsâr Paul a întâmpinat-o cu o
întrebare: «mă cunoşti dumneata?». Sora mea a răspuns în mod natural cu
«da». Boldizsâr a răspuns râzând: «da de unde; nu mă cunoşti tu curvă de
jidancă, ai să mă cunoşti de abia de acum înainte» şi a întrebat-o unde şi-a

ascund obiectele de valoare, la care sora mea a răspuns că nu le-a ascuns
nicăieri. La aceasta Boldizsăr i-a dat două palme din care cauză doi dinţi
din faţă i-au căzut. Atunci a luat o listă şi de acolo a început să citească
inventarul obiectelor predate locuitorului llosvai Carol din Huedin, după
aceea fără să aştepte vreun răspuns, a prins-o de păr, a trântit-o la
pământ, călcând-o cu picioarele. Sora mea de durere a început să se vaite
când Boldizsăr a dat ordin să-şi dezbrace ciorapii cu care i-a astupat gura,
iar picioarele goale le-a bătut cu cauciucul. Atunci sora mea şi-a pierdut
cunoştinţa, iar după ce şi-a revenit, la ordinul lui Boldizsăr a aşezat
creioane între degete şi i-au strâns mâinile, astfel că în urma chinurilor a
căzut leşinată. Când şi-a revenit a fost deja în baracă. Sora mea a fost
ameninţată de Boldizsăr că va mai continua cercetările peste câteva zile,
dar n-a venit rândul ei, pentru că între timp a fost deportată”.
Dr. Szekeiy losif, primarul oraşului Huedin expert în materie de
administraţie publică, a fost conştient de ilegalitatea ordinelor şi cu toate
acestea le-a emis şi a stăruit în executarea lor. Acest acuzat trebuia să ştie
că executarea ordinelor contra bunelor moravuri trebuie oprite.
Aceasta a fost starea deplorabilă a evreilor din oraşul şi judeţul Cluj
în luna Mai 1944. S-a arătat mai sus, care a fost felul de cazare şi felul de
alimentare al evreilor din ghetoul Cluj şi totuşi în opoziţie cu această stare
de lucruri, acuzatul Botos loan solicită Partidului Ardelean organizaţia Cluj,
în scopul de a deruta opinia publică maghiară, ca nu cumva să se
găsească cineva să compătimească pe evrei şi eventual să le sară în
ajutor, s-a deplasat la locul ghetoului de pe teritoriul fabricii de cărămidă
Cluj şi deşi nu a putut să constate decât lucruri, mai riiult decât tragice, a
scris şi publicat în ziarul „Ellenzek” din 17 Mai 1944 articolul intitulat ”Am
fost afară la ghetou” şi sub titlurile „Cum trăiesc jidanii în domiciliul forţat din
Cluj”, „O scurtă vizită la fabrica de cărămidă, unde oamenii joacă fotbal şi
rummy, dar nimeni nu vrea să lucreze”.
lată în extras unele părţi din acest reportaj;
„Eu sunt ca şi majoritatea zdrobitoare a ungurilor clujeni. Nu am avut
cu ei nici o legătură mai apropiată. Aceasta şi-au cauzat-o ei atunci când
pe la 1925 în mod voluntar, s-au rupt din corpul chinuit al maghiarimii. Faţă
de ei ungurii clujeni, timp de două decenii s-au purtat aşa cum se poartă de
obicei faţă de străini".
„Totuşi m-am dus în ghetou, căci aşa am simţit că a fost destul din
acea exagerare care bântuie în jurul nostru, este clar, şi a fost destul din
sentimentalismul adevărat şi mascat, a fost destul din bârfa fără
răspundere şi dăunătoare ”.
„Imediat pot să liniştesc pe toţi agitaţii. în tabăra evreiască nici un om
nu a îngheţat, nimeni nu s-a sinucis, şi faţă de autoritatea de metal a
poliţistului ungur, nimeni nu şi-a ridicat nici măcar un deget. în lagărul
evreiesc nu este nici un bolnav molipsitor, în schimb 26 de medici păzesc

sănătatea locuitorilor lagărului...”.
„Situaţia sanitară a lagărului este corespunzătoare, posibilităţile de
curăţare erau puse la dispoziţie. Un semn vizibil este imensa lenjerie
spălată, care flutură în aerul primăverii”.
„Printre clujeni sunt puţini jidani cu caftane şi cu perciuni. Dimpotrivă
printre ei pot să fie multe sute, care de vechi generaţii s-au rupt de
Tarnopol, de Varşovia, însă instinctul strămoşesc totuşi ţâşneşte din ei
când cad asupra lor timpuri vitrege. Nu există nici o deosebire deja în ce
priveşte comportarea între jidanii din Galiţia şi cei din Cluj”.
„Rezemaţi de stâlpii sârmei, cete mai mici sau mai mari, vorbeau
împreunându-şi capurile. Aceasta este Galiţia tipică. Aşa îi cunosc bărbaţii
care au fost pe fronturi în oraşele ţării răsăritene”.
„După ce cazarea s-a întâmplat în aşa fel, încât familiile şi rudele să
fie împreună, câte una din astfel de grupe aduce deodată mâncare în găleţi
şi vedre de apă, pe urmă este împărţită în barăci între ei. Fiecare îşi
primeşte porţia, completă, deci nimeni nu rabdă de foame şi nimeni nu
duce lipsă. Acum sunt aprovizionaţi din belşug şi cu conserve, căci fiecare
persoană a putut să aducă în tabără un pachet de 50 kg şi, afară de
acesta, alimente pe mai multe zile. Inspectarea bagajelor de către
comandantul lagărului a fost făcută îngăduitor, astfel încât mulţi şi-au adus
bagaje de 100 kg, mai mult chiar 150 kg".
„Şi în timpuri bune au jucat cărţi, acum odată pot să tot joace cărţi
până când se satură”.
„Ei au căptuşit hambarele de uscat ţigle, cu cearceafuri şi cuverturi
de pat. Din depărtare tabăra semănă cu o haină răscusută cu o mie de
petice. Lângă cort însă viaţa îşi continuă liniştit cursul. Fiecare îşi continuă
liniştit distracţia şi munca lui, dacă vrea să muncească. Sfatul a înfiinţat şi
un birou tehnic în care iau loc inginerii cu renume, însă am auzit că
degeaba pregătesc cele mai frumoase planuri, nu, sau abia, vine rândul la
executarea lor. E bine pentru ei. Oricum acesta e acel spirit de ghetou, dar
aceasta e a lor, cu aceasta autorităţile maghiare n-au nici în clin nici în
mânecă. Primarul municipiului într-adevăr le-a satisfăcut orice pretenţie
raţională, ar trebui să fie treaba lor”.
Deşi în calitate de secretar al Partidului Ardelean, era conştient de
soarta ce li se hărăzise evreilor, totuşi îşi încheie articolul cu următoarea
frază;
„Au ajuns exact acolo de unde au pornit, în ghetoul format de ei,
după sufletul lor, în care viaţa nu este comodă, dar nici nu este rea. în orice
caz este cu mult mai bună decât viaţa ungurilor bombardaţi şi a honvedului
care luptă pe front şi care pe lângă lipsa de confort îşi riscă şi viaţa în acea
luptă, care nu numai pentru noi, dar din cauza lor se desfăşoară”.
94 Clime şi criminali de război în Ardealul de Nord. 1940-1944
După cum rezultă din această frază, acuzatul face vinovaţi chiar şi de
declanşarea războiului pe evrei. Prin acest fapt este evident că acuzatul
Botos loan, în mod intenţionat s-a pus în slujba hitlerismului şi a
fascismului, articolul său şi activitatea sa în calitate de secretar al Partidului
Ardelean, fiind tot atâtea fapte proprii, prin care a contribuit la realizarea
scopurilor politice ale hitlerismului şi ale fascismului.
O figură sinistră care a avut mare rol la munca de selecţionare a

evreilor în lagărul din Auschwitz, a fost acuzatul Kapesius N. farmacist din
Sighişoara şi voiajor pentru Ardeal al firmei germane T.G. Farbenindustrie.
Acest acuzat a contribuit la nenorocirea tuturor evreilor din toate
ghetourile din Ardeal, fiind văzut la Auschwitz de martorul dr. Kirâly Eugen
din Cluj, când activa la selectarea celor care erau trimişi în crematoriul de
lângă Auschwitz. Această muncă de selectare se făcea în felul că tinerii
găsiţi apţi pentru muncă au fost trecuţi la dreapta iar copiii, bătrânii şi
bolnavii şi în general toţi acei care aveau o înfăţişare slabă, precum şi
mamele care nu s-au despărţit de copiii mici au fost trecuţi la stânga. Cei
trecuţi la dreapta au fost dezbrăcaţi de haine, au fost trecuţi prin etuve
speciale, pentru a fi deparazitaţi şi apoi au fost îmbrăcaţi în uniforme de
ocnaş şi trimişi în diferite lagăr de muncă. Categoria celor trimişi la stânga,
au fost înghesuiţi în camere special amenajate pentru exterminare cu gaz,
au fost gazaţi, iar cadavrele lor au fost incinerate în crematoriile din
Auschwitz şi Birkenau.
Pe măsură ce oamenii întrebuinţaţi la muncă erau istoviţi de povara
muncilor grele, erau trecuţi în diferite spitale de selectare iar cei consideraţi
că nu vor mai fi buni de muncă un timp mai îndelungat şi că refacerea lor
fizică ar costa prea mult, erau de asemenea gazaţi şi apoi arşi în
crematorii. Acuzatul Kapesius N. deşi în timpul cât a fost voiajorul firmei
T.G. Farbenindustrie, a fost susţinut chiar de către medicii evrei de prin
oraşele ardelene, totuşi când a ajuns la Auschwitz în calitate de căpitan
farmacist, şi-a renegat toate cunoştinţele avute printre medicii evrei şi a
procedat cu cea mai mare cruzime la selectarea nenorocitelor victime.
Acest acuzat s-a purtat cu o cruzime nemaipomenită în calitate de căpitan
al armatei S.S. cu ocazia primirii transporturilor zecilor de mii de evrei din
Ardealul de Nord. Fără nici o milă a ordonat evacuarea lor din vagoane şi
deposedarea lor de ultimele bagaje strict necesare, pe care le mai aveau în
vagon, apoi a ordonat grupare acestora în două coloane, într-una fiind
bărbaţii iar în cealaltă femeile şi copiii şi, în fine, a asistat tot timpul la
operaţiunile selectării aşa cum s-a arătat mai sus.
Ghetourile din regiunea secuiească
în regiunea secuiească au fost înfiinţate trei ghetouri şi anume:

A. Ghetoul din Târgu-Mureş, pentru oraşul Târgu-Mureş, pentru
partea de Vest a judeţului Mureş şi pentru judeţul Odorhei.
B. Ghetoul Reghin, pentru partea de Răsărit a jud Mureş şi partea de
Nord a judeţului Ciuc.
C. Ghetoul Sfântul Gheorghe, pentru judeţul Trei-Scaune şi partea de
Sud a judeţului Ciuc.
Pentru înfiinţarea ghetourilor din regiunea secuiească a avut loc la 28

Aprilie 1944 la Târgu-Mureş conferinţa prezidată de Endre Lâszio,
subsecretarul de stat de la Interne, cu participarea tuturor prefecţilor,
subprefecţilor, primarilor comunelor urbane, primpretorilor de plase, şefilor
de poliţie, comandanţilor legiunilor de jandarmi şi funcţionarilor superiori ai
administraţiei civile, precum şi comandanţii unităţilor militare mai
importante. Şi aici, în regiunea secuiească, ca şi la Satu Mare, s-au dat
aceleaşi instrucţiuni scrise şi iscălite de subsecretarul de stat de la Interne
Băky Ladislau, şeful organelor ordinii publice din Ungaria, precum şi
instrucţiuni verbale date de Endre Lâszio şi pentru a nu repeta cele spuse
mai sus cu ocazia examinării acestor instrucţiuni, nu se vor mai analiza şi
aici.
Trebuie însă menţionat că aici au fost ridicate din partea
participanţilor anumite probleme, după cum recunoaşte însuşi acuzatul dr.
Mâjai Frarîcisc, fostul primar al oraşului Târgu-Mureş. Aceste obiecţiuni au
fost ridicate în privinţa copiilor şi în privinţa alimentelor.
în ce priveşte prima chestiune, un participant a obiectat că nu ar fi
ridicat şi internat în ghetou copii sub şase ani, deoarece la aceasta se
opune ordonanţa nr. 1610/1944 M.E. dar Endre Lâszio l-a întrerupt pe
interpelator cu cuvintele: „Desigur şi copiii, toţi vor fi ridicaţi şi nu va rămâne
nici un membru de familie". Un alt participant a ridicat obiecţiunea că evreii
nu vor putea să-şi procure alimente pe 14 zile, deoarece alimentele se
distribuie pe cartele, astfel că nimeni nu se va putea alimenta pe mai mult
timp. Obiecţie la care Endre Lâszio a răspuns lapidar, că nu interesează
acest lucru.
Rezultă din aceste obiecţiuni că cine avea voinţă putea ridica orice
chestiuni fără pericol de a fi tras la răspundere şi dacă aceste obiecţiuni ar
fi fost susţinute cu tărie, este mai mult ca sigur că nu s-ar fi întâmplat
excese.
Tot din interogatoriul acuzatului Mâjai Francisc rezultă că încă din
data de 29 Aprilie 1944 se ştia că evreii vor fi deportaţi, deoarece Endre
Lâszio i-a comunicat, că primăria va trebui să se îngrijească de alimentarea

evreilor până când vor fi transportaţi din localitate.
în regiunea secuiească operaţiunile de strângere a evreilor şi
internarea lor în ghetou, s-au petrecut cu aceeaşi severitate şi cu aceleaşi
brutalităţi ca şi în celelalte ghetouri. Nici aici nu a lipsit convocarea
organelor de execuţie din partea primarului dr. Mâjai Francisc, nici
împărţirea îndatoririlor, nici conlucrarea la aceste operaţiuni a elementelor
nyilaşiste, străine de orice oficiu public şi înrolate voluntar al aceste
operaţiuni. N-au lipsit nici cercetările după valorile ascunse, însoţite de
obişnuitele percheziţii vaginale.
în oraşele reşedinţă de ghetouri, evreii au fot strânşi, puşi direct în
ghetou, iar în celelalte oraşe secuieşti, evreii au fost adunaţi la şcoli, sau la
poliţie şi de acolo au fost transportaţi ca prizonieri, cu trenuri şi cu maşini
sau chiar cu căruţe în ghetoul cel mai apropiat de localitatea respectivă.
După aceste consideraţiuni generale, valabile pentru ghetourile din
întreaga regiune secuiească, se va examina mai jos fiecare ghetou în parte
şi anume:
D. Ghetoul din Târgu-Mureş
în oraşul Târgu-Mureş, locul pentru ghetou a fost desemnat în fabrica

de cărămidă care era în stare de ruină. Clădirea fabricii era aşezată în
mijlocul unui teren în apropiere de aproximativ 20.000 metri pătraţi.
Clădirea avea acoperişul stricat în cea mai mare parte, era pavată cu
ciment şi fiind folosită de ani de zile, peste acest pavaj se aşezase
murdărie, fiind umedă. Interiorul cădirii era compus din ganguri şi cuptoare,
care fiind dărăpănate, ude şi murdare aveau aspectul unor hrube sau
catacombe. Aici au fost îngrămădiţi circa 7.380 de suflete însumând
populaţia evreiască din partea de vest a judeţului Mureş, din judeţul
Odorhei şi din oraşul Târgu-Mureş.
Comandantul ghetoului a fost chestorul poliţiei, acuzatul dr. Bedo
Geza, cgre şi-a pus ca înlocuitor al său pe comisarul Liptai Desideriu.
întrucât în clădirea fabricii nu au încăput decât 2.400 de oameni,
restul a trebuit să rămână sub cerul liber, pe timp ploios şi rece, fiind nevoiţi
să-şi construiască un fel de cort din puţinele haine, pe care le aduseseră cu
ei.
în ghetou încă din primele zile s-a resimţit lipsa de mâncare, iar mai
târziu această lipsă a devenit înspăimântătoare. Alimentele trimise de
primărie pentru ghetou şi cumpărate din banii evreilor, erau insuficiente, de
calitate proastă, fiind numai rămăşiţele veştede sau putrede luate de pe
piaţă. Singurul aliment care a mai ameliorat puţin situaţia a fost pâinea
datorită faptului că fabrica de pâine din Târgu-Mureş, având şi un

coproprietar evreu, a livrat pâinea în condiţii mai omeneşti.
în prima săptămână după internare nu a fost nici o instalaţie pentru
bucătărie, fiecare familie îşi pregătea masa cum putea, pe socoteala
proprie, şi numai după o săptămână la intervenţia sfatului evreiesc,
autoritatea municipală a permis ca evreii să-şi aducă în ghetou opt vane de
bere, în care să se poată pregăti mâncare caldă, dar nici atunci nu se
putea pregăti hrana în condiţii bune, din cauza lipsei de lemne, pentru că
autorităţile nu permiteau evreilor să-şi aducă de la casele lor lemne de foc.
Nici cu apa de băut situaţia nu era mai înfloritoare. La început nu
exista in ghetou decât un mic izvor, care se scurgea pe o conductă foarte
subţire, încât nici pe departe nu ajungea pentru populaţia ghetoului. Abia
după câteva zile autoritatea comunală a permis evreilor să repare pompa
de apă din curtea fabricii, dar nici această pompă nu era capabilă să
satisfacă trebuinţele normale de apă, astfel că evreii au fost siliţi să
consume şi apă nepotabilă dintr-un bazin murdar şi dintr-un lac cu apă
stătută. Abia la urmă de tot, după multe şi stăruitoare plângeri s-a adus apă
cu o cisternă a pompierilor, însă nici atunci în mod regulat şi în cantitate
suficientă.
Dar punctul cel mai ruşinos ai ghetoului din Târgu-Mureş l-a constituit
lipsa closetelor. Deşi strângerea evreilor s-a făcut în cea mai mare grabă,
totuşi autorităţile comunale nu s-au îngrijit ca în prealabil să fie construite
closetele necesare. Abia după adunarea evreilor echipe de evrei au săpat
în fundul curţii şanţuri pe care le-au împrejmuit cu bucăţi de scânduri
putrede şi cu bucăţi de hârtie gudronată găsite în curtea fabricii. Martorii
relatează că în primele trei zile până când s-au putut prelungi aceste
closete-şanţuri, au avut loc scene teribile. Oamenii, bărbaţi şi femei
deopotrivă şedeau ore întregi la rând aşteptând să-şi poată satisface
nevoile cele mai elementare.
în astfel de condiţii de trai se înţelege de la sine, că foarte mulţi
oameni s-au îmbolnăvit. Deşi încă de la 29 Aprilie, primarul dr. Măjai
Francisc a ordonat înfiinţarea unui mic spital în sinagoga evreiască, totuşi
acesta s-a dovedit neîncăpător, astfel că mulţi bolnavi au trebuit să rămână
în ghetou. Medicul dr. Horvâth Adam, care fusese însărcinat cu
supravegherea medicală a ghetoului era complet dezinteresat şi nu
depunea nici o stăruinţă pentru îmbunătăţirea condiţiilor în ghetou. De cele
mai multe ori nici nu mergea pe la ghetou, ci trimitea în locul său pe
medicul dr. Tăios Matei.
Aceasta este în linii generale situaţia tragică a cazării şi alimentării
celor aproape 7.500 de evrei din ghetoul Târgu-Mureş. Această stare de
lucruri din ghetou s-a dovedit pe deplin cu martorii audiaţi al Cabinetul
acuzatorului public, precum şi cu martorii Vancea losif, Hauss Martin,
Krausz Gavril, Steir Blanca, dr. Kovăcs Ladislau şi alţii, audiaţi în faţa
completului de judecată.
După cum s-a arătat mai sus, cel care avea îndatoririle să execute
cazarea şi alimentarea evreilor în ghetou era acuzatul dr. Mâjai Francisc,
primarul oraşului.
Acest acuzat încă a doua zi, după conferinţa lui Endre Lăszio adică la
29 Aprilie 1944, la îndrumările primite de la acesta, a dispus înfiinţarea unui
mic spital la sinagoga evreiască. Chiar acuzatul Mâjai Francisc recunoaşte
în interogatoriul său la instrucţie, că a luat această măsură pentru a da de
gândit evreilor cu privire la măsurile ce urma să aibă loc contra lor. într-
adevăr o delegaţie a sfatului evreiesc compusă din Darvasi, Lederer şi
Schwartz, s-a prezentat la acuzat cerându-i să nu înfiinţeze lagăr în oraşul
Târgu-Mureş, ci cel mult un ghetou într-o parte a oraşului, în case, iar
acuzatul a făgăduit acest lucru, însă nu s-a ţinut de cuvânt. Când după
înfiinţarea ghetoului la fabrica de cărămizi, aceeaşi delegaţie a încercat să
ia legătura din nou cu acuzatul Mâjai, nu a putut intra la acuzat deoarece
secretarul general al primăriei, acuzatul Hennel Francisc, le-a comunicat
că: „în chestiuni evreieşti nu se discută!".
De altcum însuşi acuzatul Mâjai a recunoscut la interogatoriu că a dat
ordin să se afişeze că nu primeşte pe nimeni în chestiuni evreieşti,
justificând această măsură cu faptul că se ivise o prea mare aglomerare de
cereri evreieşti şi că prea mulţi îl căutau pe el direct, în loc să se adreseze
secretarului general al primăriei.
De altfel s-a dovedit în cursul instrucţiei că prohibirea de a se primi în
chestiuni evreieşti era în vigoare nu numai la acuzatul Mâjai ci şi la
prefectul Joos, la subprefectul Mârton şi la secretarul general al prefecturii
Javor.
Colaboratorii acuzatului Mâjai Francisc au fost primnotarul primăriei
dr. Hennel Francisc, primnotarul prefecturii dr. Jâvor Ernest fiecare fiind
însărcinat ca referent al cauzelor evreieşti în resortul său.
Organele forţei publice pentru strângerea evreilor au avut ca şefi pe
colonelul dr. Papp loan, comandantul inspectoratului de jandarmi a celor
patru judeţe secuieşti, colonelul Zalântai loan, comandantul legiunii de
jandarmi a judeţului Mureş şi dr. Bedo Geza chestorul poliţie Târgu-Mureş.
Dar în afară de aceştia s-au amestecat în aceste operaţiuni şi
colonelul vitez Kormendi Geza, comandantul trupelor de operaţie din oraş
şi judeţ, precum şi generalul vitez Kozma Ştefan, comandant al unei
organizaţii paramilitare cu numele Szekeiy Hataror, formaţie încadrată mai
târziu în armata regulată, la venirea la putere a guvernului Szâllasi. însuşi
acuzatul Mâjai declară la interogatoriu, că a întrebat pe generalul Kozma,
că de ce se interesează de chestiunea strângerii evreilor în ghetou, întrucât
aceasta nu formează o chestiune militară, iar generalul Kozma i-a răspuns
că a fost rugat în mod special de Endre Lâszio cu ocazia vizitei lui la Târgu-
Mureş.
Şi Gestapo-ul german a fost reprezentat în această comisie
superioară care dirija internarea evreilor în ghetou, reprezentant al
Gestapoului german fiind maiorul Schroder.
Nici la Târgu-Mureş n-a lipsit obişnuita publicaţie din ajun, înştiinţând
pe locuitorii evrei că nu mai au voie să părăsească locuinţele. Şi aici au fost
întocmite echipe pentru ridicarea evreilor. Echipele s-au compus ca
pretutindeni din soldaţi, din poliţişti, premilitari şi din funcţionari ai primăriei.
Deşi în principiu li se spuneau celor ridicaţi că au voie să-şi ridice cu
ei câte un bagaj de 50 kg de fiecare persoană şi hrana pentru 14 zile, totuşi
în practică evreii nu au putut să ridice nici măcar aceste lucruri puţine,
deoarece timpul pentru pregătire a fost acordat atât de limitat, încât cea
mai mare parte a evreilor a trebuit să plece cu mâinile goale, unii chiar
dezbrăcaţi aşa cum au fost luaţi din pat (depoziţia martorului Gardos
Aladar).
Că din interogatoriul acuzatului Măjai Francisc, rezultă că la început li
se acordase un răstimp de opt zile pentru adunarea evreilor, iar în
dimineaţa zilei de 3 Mai un ofiţer (probabil acuzatul Kormendi Geza) a
comunicat lui Măjai că timpul restrângerii a fost redus la opt zile şi a mai
cerut 80 de funcţionari municipali pentru ca internarea să decurgă într-un
tempo mai rapid. La această cerere acuzatul Măjai Francisc nu a mai făcut
nici o obiecţie nici atunci când Endre Lâszio s-a interesat telefonic despre
mersul operaţiunilor, ci s-a grăbit să răspundă că totul decurge în ordine şi
şi-a dat toată stăruinţa ca să fie pe placul acestui şef. Acuzatul Mâjai
Francisc n-a făcut nici o obiecţie nici în ceea ce priveşte nerespectarea
ordonanţelor, nici în ceea ce priveşte pe cei exceptaţi de internarea în
ghetou. După cum n-a respectat aceste ordonanţe nici în ceea ce priveşte
felul în care prevedea internările în ghetou cu case de locuit şi cu un
anume număr de locatari în fiecare casă. Ori s-a dovedit că uneori chiar
membrii echipelor de ridicare mai omenoşi decât superiorii lor au admis
aceste exceptări bazate pe ordonanţe şi bazate chiar pe instrucţiunile ce li
s-au distribuit, lată cum relatează un astfel de caz avocatul dr. Schwartz
Lazar, invalid 75% din primul război mondial, scăpat de la internare în
ghetou, numai datorită interpretării umane pe care a dat-o un membru al
echipei de ridicare, instrucţiunilor pe care le avea în buzunar.
„A doua zi dimineaţă la orele cinci s-a prezentat la locuinţa mea un
poliţist însoţit de doi premilitari dându-mi ordin ca în 10 minute să fiu gata
de plecare cu familia. Am replicat gardianuiui că sunt dintre evreii exceptaţi
de ordonanţa guvernului, deoarece nu sunt obligat a purta steaua galbenă
ca invalid de război de 75%. Gardianul mi-a răspuns că nu cunoaşte
dispoziţiunile referitoare la cei exceptaţi, dar se va interesa clarificând cazul

meu...”.
„Peste două ceasuri gardianul s-a întors şi atunci am avut o discuţie
cu el cerând să-mi arate ordinul pe care-l are de a mă ridica, gardianul a
scos din buzunar un exemplar din ordin bătut la maşină şi multiplicat, pe
care l-am citit în întregime. Ordinul prevedea că vor fl evacuaţi toţi evreii din
oraş şi duşi în lagăr de concentrare, cu excepţia celor care conform
ordonanţei nr. 1240/1944 M.E. sunt scutiţi de a purta steaua galbenă şi cu
excepţia bolnavilor în pat şi a câte unei persoane din familie necesară
pentru îngrijirea bolnavului, dacă nu are persoană de serviciu”.
„Am reuşit a-l convinge pe gardian...".
Acuzatul Mâjai Francisc n-a luat măsuri ca să execute ordonanţele în
litera şi spiritul lor, ci a fost totdeauna gata să execute ordinele scrise şi
verbale ale subsecretarului Endre Lâszio deşi ştia că acestea nu au nimic
legal la bază şi acuzatul a procedat astfel, fiindcă însuşi s-a dovedit a fi fost
un om lipsit de cea mai elementară omenie. Pentru a ilustra sufletul
adevărat al acuzatului Mâjai, este necesar a se reda cazurile de mai jos ca
exemplificare.
Locuitorul evreu Maximilian Elekes era exceptat cu toată familia sa în
calitate de invalid de război. Totuşi fiica lui fusese dusă în ghetou. Numitul
a făcut cerere la comisia de triere explicând situaţia. Această cerere deşi
justă şi legală a fost respinsă (vezi declaraţia lui M. Elekes şi actul prin care
se comunica respingerea, la dosar).
Medicul dr. Kovâcs Ladislau născut din tată creştin şi mamă evreică
a încercat să-şi salveze mama din ghetou. Existând un ordin în sensul că
aparţinătorii cei mai apropiaţi ai mobilizaţilor la munca obştească sunt
scutiţi de lagăr - şi cum medicul Kovacs era mobilizat la munca obştească
a înaintat o cerere în acest sens primarului, având şi un referat favorabil din
;)artea medicului şef al judeţului dr. Horvâth Adam. Peste două zile a primit
adresa de răspuns aflată la dosar, prin care acuzatul Mâjai îi comunica că
mama sa nu se poate considera cea mai apropiată aparţinătoare, ci numai
nevasta şi copiii (vezi la dosar şi depoziţia doctorului Kovâcs Ladislau).
Aceste comisiuni de triere erau compuse din subprefectul judeţului
Mârton Sigismund, primarul Mâjai Francisc, colonel de jandarmi Becsker
Lorand şi chestorul poliţiei Bedo Gâza. însuşi acuzatul Mâjai a recunoscut
la interogator că au fost supuse spre deliberare acestei comisiuni
aproximativ 1.500 de cereri pentru exceptări şi că din acestea n-au fost
admise decât vreo 47 precum şi vreo 20 de cereri ale unor secui, care deşi
erau de religie mozaică, avea originea etnică evident maghiară.
Această comisiune de triere a procedat cu cea mai mare severitate şi
nu în conformitate cu ordonanţele preşedinţiei Consiliului de Miniştri
cunoscute în toată lumea, ci în conformitate cu instrucţiunile verbale şi
scrise ale lui Endre Lâszio.
Acuzatul dr. Mâjai Francisc s-a apărat în instanţă cu aceea că, fiind
primar de carieră nu putea să se opună ordinului lui Endre Lâszlo. Această
apărare a acuzatului nu a putut fi luată în seamă, de vreme ce, din conduita
acestui acuzat a rezultat o execuţie cu totul excesivă a ordinelor primite.
Este suficient a se aminti din nou cazul medicului dr. Kovâcs Ladislau, care
deşi nu avea decât mamă, el nefiind căsătorit, totuşi acuzatul Măjai a dat o
altfel de interpretare ordinului în vigoare, că cel mai apropiat aparţinător al
unui detaşamentist poate fi exceptat de la internarea în ghetou, că mama
sa nu se putea considera ca cel mai apropiat aparţinător, ci numai nevasta
şi copiii.
Dacă nu ar fi faptul că acuzatul Măjai Francisc a executat ordinele
ilegale ale lui Endre Lâszlo, în flagrantă contrazicere cu ordonanţa nr.
1610/1944 M.E., dacă nu ar fi lipsa de măsuri pentru cazare, alimentare şi
igienă în ghetoul din Târgu-Mureş, precum şi celelalte abuzuri şi ar fi
existat numai acest singur caz al lui dr. Kovâcs Ladislau, încă ar fi
suficientă dovadă pentru ca acuzatul dr. Măjai Francisc să fie considerat ca
unul care neavând suflet [...], a făcut o execuţie cu totul excesivă a
legiuirilor şi măsurilor derivate din starea de război.
Nici în ghetoul Târgu-Mureş n-au lipsit faimoasele echipe de
jandarmi, având misiunea să cerceteze şi să caute după valorile ascunse.
Această echipă avea comandanţi pe acuzaţii căpitan Konya, căpitan Pinter
şi plutonier major Szăllos Francisc. Din ordinul acestora, jandarmii băteau
în mod îngrozitor pe evrei în cursul cercetărilor, în scopul de a descoperi
valorile ascunse şi aceste bătăi le aplicau deopotrivă bărbaţilor, femeilor şi
copiilor.
Locul de tortură era o casă în curtea fabricii compusă din 4-5 camere,
din care două camere erau puse la dispoziţia jandarmilor
(cserndornyomozo), aici făcându-se torturile, lată cum descrie martorul Reti
Gheorghe una din aceste sene de tortură:
„Am fost şi eu printre evreii duşi în ghetou şi am fost crunt bătut de
şapte ori de agenţii kemelharito sau ai jandarmeriei de urmărire, pentru a
spune unde am ascuns averea. Cunosc numai numele lui Szăllos care era
un om brunet, de statură mijlocie, slab, cam de 45 de ani. Acesta m-a bătut
rău la tălpi, mâini şi trup cu bastonul de cauciuc. El m-a bătut de două ori.
Doi tovarăşi de-ai lui pe care nu ştiu cum îi cheamă m-au bătut până când
am leşinat, legându-mă cu „guzsbakotes”. Toţi aceşti bătăuşi m-au bătut şi
la testicule”.
Felul cum se făceau aceste bătăi mai rezultă şi din depoziţiile Gardos
Aladar, Adier losif, Kohn Acaţiu, Rosenfeid Roza, Rossman Ernest, dr.
Charap Adalbert, Landau Aranka şi Krausz Martin.
Concomitent cu cercetările după descoperirea valorilor ascunse, au
fost strânse de la evrei toate ceasurile, stilourile şi blănurile, ba mai mult
chiar şi verighetele, care după aprecierea martorului Gardos Aladar

însumau cam 5 kg şi 500 gr aur iar evreii au fost siliţi să semneze procese
verbale prin care declarau că toate aceste obiecte le predau de bună voie.
O unealtă a anchetatorilor din ghetoul Târgu-Mureş a fost acuzatul

Lax losif, bijutier evreu. Acesta în calitate de bijutier cunoştea pe toţi evreii
din Târgu-Mureş, care aveau valori în special bijuterii şi servea aceste date
anchetatorilor. Acest acuzat era aşa de temut în ghetou, încât la locul unde
se adăpostea el pe teritoriul ghetoului, era un adevărat pelerinaj de
solicitatori, rugându-l ca în schimbul unor sume de bani să intervină pentru
ei, pentru a-i scăpa de ghearele anchetatorilor. Acest acuzat era veşnic
văzut în cele două camere de tortură amintite mai sus, iar martorul Krausz
Martin a arătat în declaraţia sa de la instrucţie, că în timp ce a fost bătut de
către jandarmii anchetatori, acuzatul Lax losif se găsea în anticamera
camerei de tortură şi când chiar anchetatorii se plictiseau bătând şi vedeau
că nu vor putea stoarce nici o declaraţie de la martor, acuzatul Lax losif a
spus cu glas tare jandarmilor: „continuaţi şi bateţi pe martor, căci atunci va
preda bijuteriile”.
Tot din depoziţia martorului Krausz Martin rezultă că, acuzatul Lax
losif, se ocupa şi înainte cu denunţarea diferitelor persoane şi apoi cu
intervenţia în favoarea lor pentru a le salva, intervenţie pe care o făcea în
schimbul unei sume de bani. Acuzatul Lax era şi în serviciul biroului de
contraspionaj ca informator secret şi de asemenea era informator secret al
gărzii financiare. în anul 1942 a denunţat pe Krausz Martin că are bijuterii
în urma cărui denunţ i-au fost confiscate o parte diri ele. Acuzatul Lax losif
s-a oferit să i le salveze, dar martorul Krausz Martin n-a avut încredere în
el, deoarece zvonul public în oraş era că Lax losif se ocupă cu denunţuri şi
pe urmă intervenţii pentru a contrabalansa efectele denunţului, în scopul de
a trage profit material pentru sine. Aceste relatări ale martorului Krausz
Martin sunt coroborate şi cu declaraţia fratelui său adică a martorului
Krausz Gavril, care a fost audiat şi verbal în faţa completului de judecată.
în acelaşi sens sunt şi depoziţiile martorilor Gali Ştefan şi soţia lui
Steier Jacob născută Weitraub Blaka.
Acuzatul Lax losif, a încercat să se apere în faţa completului de
judecată, că el nu denunţa evreii bogaţi pentru a fi cercetaţi după valori şi
bijuterii, ci el având oarecare legături cu poliţia din Târgu-Mureş, intervenea
în mod gratuit şi dezinteresat pentru a-i salva, iar dacă uneori pretindea
sume de bani pentru aceste intervenţii, aceste sume de bani le întrebuinţa
pentru a mitui pe anchetatori în scop de a salva pe cei schingiuiţi. în acest
sens acuzatul a propus o serie de martori, pe care Tribunalul poporului i-a
audiat.
Din depoziţiile acestor martori rezultă însă numai atât că acuzatul Lax
losif a intervenit de câte ori a fost rugat, pentru a salva de la torturi anumite
persoane şi că pentru aceste intervenţii i se plăteau şi anumite sume de
bani.
Martorii nu spun însă şi, nici acuzatul n-a afirmat că el ar fi comunicat
acestor martori măcar o singură dată, că aceste sume de bani au destinaţia
de a fi plătite anchetatorilor, drept mită pentru ca să se sisteze torturile,
astfel că toată lumea era în credinţa - şi pe bună dreptate — că aceste
sume curg în buzunarul acuzatului Lax losif. De asemenea acuzatul Lax
losif nu a putut justifica în faţa completului de judecată al Tribunalului
poporului, originea şi motivul legăturilor strânse, pe care le avea cu poliţia
oraşului Târgu-Mureş, atât în timpul internărilor în ghetou cât şi în timpul
anterior înfiinţării ghetoului.
De asemenea din depoziţiile martorilor acuzării rezultă că acuzatul
Lax losif, era veşnic în anticamera camerei de tortură, chiar şi atunci când
cel bătut şi torturat nu-i solicitase intervenţia (vezi depoziţia martorei
Steiner Blanka).
Astfel fiind Tribunalul poporului a apreciat probatoriul, ajungând la
concluzia că, acuzatul Lax losif, avea legături strânse cu poliţia oraşului
Târgu-Mureş, cu serviciul de contraspionaj maghiar, cu garda financiară şi
în fine cu anchetatorii din ghetoul Târgu-Mureş, denunţând pe oricine
despre care ştia un anumit lucru şi făcând aceste denunţuri anterioare
înfiinţării ghetoului, atât în scopul de a trage foloase materiale, cât şi în
scopul de a se face simpatizat de comandantul ghetoului, pentru ca el şi
familia sa să împărtăşească o soartă mai bună.
Cel care avea obligaţia ca să supravegheze şi să controleze întreaga

operaţiune de strângere a evreilor din oraşul Târgu-Mureş, a fost prefectul
judeţului Mureş acuzatul Joos Andor. Pentru a nu repeta, se va omite a mai
arăta motivele pentru care acest acuzat răspunde penaliceşte întrucât
aceste motive au fost dezvoltate pe larg mai sus la consideraţiunile
generale ale acestei hotărâri. în acest lot se va menţiona însă, că acest
acuzat Joos Andor, a fost numit ca prefect al judeţului Mureş de către
guvernul fascist Sztojai-Dome şi numai după ce prefectul anterior dr. Miko
demisionase, probabil în scop de desolidarizare cu noul regim ce urma să
se instaureze.
Ceea ce la Târgu-Mureş a fost înfăptuit în materie de ghetou, de

către acuzaţii Măjai Francisc şi ceilalţi colaboratori ai săi, în oraşul şi judeţul
Odorhei au fost duse la îndeplinire de acuzaţii; dr. Bonda Ştefan
subprefectul judeţului Odorhei, dr. Filo Francisc, primarul oraşului Odorhei,
dr. Zsigmond loan, şeful poliţiei şi locotenent colonel Kiss Vasile,
comandantul legiunii de jandarmi Odorhei, toţi fiind supravegheaţi în baza
dreptului de control şi a supravegherii generale de către acuzatul Gâlffi
Desideriu prefectul judeţului Odorhei.
Toţi aceştia luaseră parte la conferinţa pregătitoare ţinută de Endre
Lăszio la 28 Aprilie la Târgu-Mureş, au primit instrucţiunile acestuia şi le-au
executat fără nici o rezervă, depăşind şi încălcând în mod flagrant
dispoziţiunile ordonanţei nr. 1610/1944 M.E. prin faptul că au fost ridicaţi şi
trimişi în ghetou şi cei care erau exceptaţi de la purtarea stelei galbene.
Comportarea acestor acuzaţi, de la începerea adunării evreilor şi
până la predarea lor la ghetoul din Târgu-Mureş, nu diferă întru nimic de
comportarea autorităţilor din Târgu-Mureş, în ceea ce priveşte
neomenozitatea (depoziţia martorului Schwechter Eugen).
E. Ghetoul Reghin
Capii autorităţilor din Reghin au fost invitaţi să se prezinte în ziua de

26 aprilie 1944 la conferinţa lui Endre Lâszio la Nyiregyhâza, ceea ce au şi
executat, dar întrucât Endre Lâszio s-a deplasat conform unei hotărâri
ulterioare şi la Târgu-Mureş, aceşti şefi ai autorităţilor din Reghin au
participat şi la conferinţa din Târgu-Mureş. Ceilalţi reprezentanţi ai
autorităţilor din secuime, deşi chemaţi la Nyiregyhâza, totuşi au primit la
timp telegrama de contramandare şi astfel au aşteptat sosirea lui Endre
Lâszio la Târgu-Mureş.
Primar al oraşului Reghin era acuzatul dr. Schmidt Emeric, şef al
poliţiei Reghin acuzatul Dudâs loan, iar comandant al trupelor în regiunea
Reghinului a fost acuzatul maior Komâromi Ladislau. Deosebit de aceşti
trei capi ai autorităţilor, au mai avut amestec la înfiinţarea ghetoului din
Reghin şi locotenent de jandarmi Szentpâii G. Kâlmân, comandantul
Pictorului de jandarmi şi Csordâcsics Egon, consilier la primăria oraşului
ghin.
Aceştia au fost cei care au hotărât unde să se înfiinţeze ghetoul,
alegând ca şi la Târgu-Mureş tot o fabrică de cărămidă dărăpănată
neîncăpătoare. La Reghin, ca şi la Târgu-Mureş, s-au format echipe, după
aceeaşi metodă, care apoi au procedat la strângerea celor aproximativ
1.400 evrei din oraş. Echipeie au procedat cu aceeaşi cruzime, nelăsând

pe evrei să-şi ia cu sine în ghetou, nici măcar cantităţile de bagaje şi
alimente permise de instrucţiunile lui Endre Lâszlo. Echipele au ridicat şi pe
evreii exceptaţi.
Viaţa în ghetou a fost la fel de mizerabilă ca şi la Târgu-Mureş, însuşi
acuzatul dr. Schmidt Emeric a declarat la interogatoriul său de la instrucţie;
„Ştiu că fabrica de cărămidă era în ruină... Nu m-am dus acolo niciodată,
că nu puteam să vad un tablou îngrozitor, pe care mi-l imaginam”.
Astfel evreii erau cazaţi în şoproanele fără pereţi laterali, a acestei
fabrici în ruină. Numai o mică parte din ei au fost introduşi în unele clădiri
de la marginea oraşului Reghin.
La Reghin, ca şi la Târgu-Mureş, au lipsit la început cu desăvârşire
closetele şi numai mai târziu au fost săpate câteva şanţuri în acest scop,
de către evrei. Apa de asemenea lipsea şi numai după câteva zile li s-a
adus apă cu o cisternă a pompierilor, însă aceasta a fost în cantitate
insuficientă, astfel că evreii au fost nevoiţi să bea apă nepotabilă dintr-o
baltă.
Aprovizionarea cu alimente, de asemenea s-a făcut de către primărie
în mod defectuos. Adesea evreii neprimind decât 100 de grame de pâine
pe zi şi o ciorbă de cartofi.
Este de la sine înţeles că în această stare de cazare şi alimentare,
oamenii stând în ploaie şi în vremea răcoroasă de la începutul lunii Mai,
foarte mulţi dintre ei, în special copiii s-au îmbolnăvit, iar medicii evrei nu
puteau să le vie în ajutor, din pricina lipsei de medicamente, lată cum
descrie medicul creştin dr. Belteki Alexandru, starea sanitară a ghetoului
din Reghin.
„După primirea ordinului scris am vizitat ghetoul şi am văzut pe evrei
cum stăteau în condiţii foarte rele, parte în clădiri, parte afară, pe un timp
ploios şi rece, nu aveau apă suficientă şi potabilă, nici closete, nici
bucătării, nici alimente, nici lapte pentru copii, nici săpun pentru spălat şi
nici lucrurile cele mai necesare”.
Şi dacă se mai adaugă şi împrejurarea că în ghetoul din Reghin au
fost aduşi şi evreii din provincie, adică din partea de răsărit a judeţului
Mureş şi din partea de nord a judeţului Ciuc, ridicându-se numărul total al
evreilor din ghetoul Reghin la aproximativ 4.000 suflete, este lesne de
înţeles starea netolerabilă în care se aflau aceşti evrei. Cel care era
executantul înfiinţării ghetoului conform ordonanţelor M.E. şi conform
instrucţiunilor scrise şi verbale ale lui Endre Laszio, era primul funcţionar al
municipalităţii, care în Reghin nu era nimeni altul decât primarul dr.
Schmidt Errieric ajutat fiind în chestiunile de cazare şi aprovizionare de
consilierul său orăşenesc acuzatul Csordâcsics Egon, care fusese
însărcinat de acuzatul dr. Schmidt ca să fie referentul cauzelor evreieşti.
106 Crime şi criminali de război fn Ardealul de Nord. 1940-1944
Acuzatul dr. Schmidt şi ajutorul său, în afară de faptul că erau obligaţi să

verifice legalitatea însăşi a ordinelor de înfiinţare a ghetourilor, sunt vinovaţi
în special de faptul că această executare a înfiinţării ghetoului din Reghin
au făcut-o în mod cu totul neomenos - fără să se îngrijească ca cei
internaţi în lagăr să fie cazaţi în mod satisfăcător fără să se îngrijească în
prealabil ca să le asigure alimentele necesare şi apa potabilă de care
aveau nevoie. Acuzatul dr. Schmidt Emeric nu se poate disculpa cu aceea
că n-a avut inimă să privească starea de lucruri din ghetou, ci dimpotrivă ar
fi avut datoria să se deplaseze la ghetou să vadă starea de lucruri de acolo
şi să ia măsuri omeneşti de îndreptare, ba mai mult ar fi avut elementara
datorie ca să se deplaseze în ghetou înainte de strângerea evreilor şi să le
asigure în prealabil condiţii omeneşti de trai.
Dar, acest lucru se vede din probaţiune că nu-i preocupa pe acuzaţi,
într-adevăr acuzatul Csordâcsics Egon consilierul orăşenesc al oraşului
Reghin, fiind încredinţat de acuzatul dr. Schmidt Emeric, ca să fie referent
în cauzele evreieşti, a lucrat direct pe teren, fiind unul din organizatorii
ghetoului, iar după deportarea evreilor şi-a creat un mijloc de venit, fiind
numit curator al averilor evreieşti. Acest acuzat Csordâcsics Egon s-a
amestecat şi în chestiuni care nu-l priveau în mod direct. Astfel el a fost
acela care a ordonat internarea în ghetou a evreului Rosenberg Moise
invalid de război 100%, pe care chiar comandantul lagărului l-a pus în
libertate după 24 ore de internare, întrucât situaţia lui de exceptat era
evidentă (depoziţia martorului Rosenberg Moise).
Cu conducerea ghetoului de drept ar fi trebuit să fie însărcinat şeful
poliţiei locale, acuzatul Dudăs loan, dar acuzatul maior Komăromi Ladislau,
comandantul trupelor din regiunea Reghinului s-a instalat cu forţa drept
comandant al lagărului şi nu a permis acuzatului Dudăs loan să se
amestece în această chestiune. Abia după intervenţia lui Dudăs la
Ministerul de Interne acesta a fost instalat drept comandant de ghetou. Se
menţionează de altfel că după declaraţia lui Schmidt Emeric făcută la
instrucţie, acest maior Komăromi Ladislau a fost recomandat primarului dr.
Schmidt Emeric de însuşi prefectul judeţului Mureş, acuzatul Joos Andor,
ca să ajute pe primar în toate chestiunile de care are nevoie.
Dar în afară de cei doi acuzaţi între care se disputa comanda
ghetoului, s-a mai găsit un al treilea pretendent la această odioasă funcţie.
Este vorba de acuzatul Kugler Gheorghe zis Fuleki, care nu avea nici o
funcţiune publică, ci era funcţionar particular, însă era membru marcant al
Partidului Crucilor, cu Săgeţi. Acest acuzat s-a erijat în conducător al
ghetoului din Cluj, iniţiind cercetări şi anchete pentru găsirea valorilor
ascunse şi dând dispoziţiuni pentru menţinerea disciplinei. Sunt numeroşi
martori, care relatează isprăvile odioase ale acestui acuzat. Aşa de
exemplu martorul Fazekas loan arată cum acuzatul Kugler bătea şi înjura
pe evrei „jidani puturoşi”. în acelaşi sens dau declaraţii la instrucţie martorii
Komuves Ecaterina, Kisselstein SamoiI, Herschkovits Adalbert, Heisler

losif, Leopold Maximilian şi alţii.
Răspunderea acuzatului Kugler Gheorghe este cu atât mai mare cu
cât el nu poate să invoce un ordin al autorităţii superioare, întrucât el ca
funcţionar particular nu era obligat să se amestece în aceste operaţiuni şi
cu atât mai puţin să aibă acte de iniţiativă şi exces.
în afară de maltratările aplicate de acuzatul Kugler George nici în
ghetoul Reghin n-au lipsit echipele speciale de cercetare după valori
ascunse. Şi aici s-au făcut percheziţii corporale, la femei percheziţii
vaginale şi s-au aplicat tuturor bătăi cumplite într-o pivniţă special
amenajată în acest scop. lată ce declară în această privinţă martorul
Schmuk Alexandru;
„Interogatoriul era luat în pivniţa unei case şi în birou. Cei care nu
voiau să recunoască sau nu aveau ce să recunoască erau bătuţi în felul
următor:
Tuturora li se ordona să scoată ghetele din picioare, după aceasta li
se băgau în gură ciorapii ca să nu poată striga. îi culcau pe burtă, le legau
mâinile şi picioarele împreună în aşa fel, că tălpile picioarelor erau în sus,
iar după aceasta cu bâta de gumă erau bătuţi la tălpile picioarelor. Cei
bătuţi erau apoi alungaţi afară şi acolo trebuiau să joace. Conducătorul şi
principalul bătăuş al acestei echipe era Bănyai Pavel. La fel erau bătute şi
femeile şi fetele. Două fete din Reghin au înnebunit din cauza bătăilor. Pe o
femeie bătrână cu numele Berkovits au bătut-o aşa de tare că tot corpul îi
era vânăt. Moskhovits Mendel de la Gheorgheni a fost aşa de rău bătut
încât timp de trei săptămâni a urinat numai sânge. Acesta a fost bătut de
Ferenczi Bela”.
în acelaşi sens declară şi martora Irina Schmuk;
. „Am fost transportaţi la Reghin fiind internaţi în ghetou. De ia orele
şase seara a început percheziţia la bagaje şi corporale, separând bărbaţii
de femei şi copii, astfel că nu mai ştiau unul de altul şi, cum percheziţia a
durat mult după miezul nopţii, noaptea am stat în câmp liber în ploaie până
la orele patru, când în sfârşit percheziţionarea s-a terminat. în timpul cât
am stat în Reghin, o echipă de detectivi pe baza informaţiilor pe care le-au
primit de la autorităţile din Gheorghieni, au început maltratarea evreilor
introducându-i într-o cameră de schingiuire pe rând pentru a-i obliga să
spună persoanele şi locurile unde îşi ascund valorile, astfel pe Moskhovits
Mendel l-au bătut îngrozitor, încât a început a scuipa şi urina sânge. Pe
soţia lui Berkovits Jacob au bătut-o într-un mod atât de grav în trei rânduri,
încât a murit în ghettou, unde a şi fost înmormântată, iar pe o fată din
Reghin au maltratat-o şi chinuit-o atât de grav de nenumărate ori, încât a
înnebunit. Din cauza urletelor ei pe care nu le mai puteau suporta, nici
chiar schingiuitorii, au scos-o afară din ghetou."
Din depoziţia martorilor de mai sus precum şi a martorilor Lupu Zsiga,

Diamandstein Maximilian, dr. Weisz Menyhert, Mark Koloman, Griin Albert,
au putut fi identificaţi următorii schingiuitori: plutonier major Bânyai Pavel,
plutonier major Biro Balâzs, plutonier major Fejer Andrâs şi Gossi Ştefan
precum şi detectivul din Poliţia Gheorghieni Ferenczi Bela.
în ceea ce priveşte percheziţiile vaginale, acestea au fost făcute cu
multă cruzime de moaşa comunală, acuzata Lovasz Irma, care lucrând cu
mâinile murdare a infectat o serie întreagă de femei. La aceste cercetări n-
a cruţat nici măcar fetele virgine (depoziţiile martorilor soţia lui Neumann
Vasile, Mendelovits Elena, Rossenbaum Magda, Rechtenberg Frida şi
altele).
Pe lângă ghetoul din Reghin a funcţionat şi o comisie de triere a
exceptaţilor, compusă din acuzatul dr. Schmidt Emeric, şeful poliţiei Dudăs
loan şi comandantul jandarmeriei Szentpăli G. Kălmăn. Acuzatul dr.
Schmidt Emeric a declarat la interogator la instrucţie, că nu şi-a putut
îndeplini misiunea conform ordonanţelor în vigoare, întrucât maiorul
Komăromi Ladislau teroriza de-a dreptul această comisiune, făcând ca să
se respingă toate cererile de exceptare, chiar şi pe cele întemeiate.
Aşa s-a întâmplat cu Schmuk Alexandru care deşi era exceptat fiind
invalid de război 75% nu i s-a admis cererea de exceptare şi astfel a fost
transportat cu vagoanele împreună cu ceilalţi evrei, dar la graniţa Ungaro-
Germană comandantul german văzându-i actele la scos din vagon şi l-a
lăsat să vină acasă.
lată deci un caz, când însuşi comandantul german al transporturilor
de evrei în Germania, a fost mai omenos şi mai legalist, decât acuzaţii de
la Reghin.
în ghetoul din Reghin au fost aduşi şi evrei din partea de Nord a

judeţului Ciuc.
în această regiune se află şi oraşul Gheorghieni, al cărui primar
acuzatul dr. Toth Matei, a luat parte la conferinţa lui Endre Lâszio,
acceptând tonul măsurilor luate de el. Executarea ridicării evreilor a făcut-o
prin şeful poliţiei, anume acuzatul dr. Polonkai Geza, întrucât şeful poliţiei
Ormeny s-a ferit să ia parte la această crimă monstruoasă. Evreii din acest
oraş au fost adunaţi îri localul unei şcoli primare, unde au fost ţinuţi timp de
opt zile, fără nici un fel de mâncare, după care au fost transportaţi la
Reghin. Au fost ridicaţi toţi exceptaţii, implicit copiii. Printre exceptaţii
ridicaţi este Schmuk Alexandru despre care ne vom ocupa mai jos. De
asemenea Kondor Eugen, om de 70 de ani, trecut cu mult înainte la
creştinism, care a fost ridicat din spital şi dus pe targă şi care apoi a primit
împărtăşania potrivit regulilor creştine de la preotul Laszio Ignaţiu, chiar din

localul unde evreii erau internaţi (vezi depoziţia martorei Schmuk Irina).
Sub directivele acuzatului dr. Polonkai s-au făcut ridicările,
percheziţiile la bagaje şi cele corporale, precum şi percheziţiile vaginale la
femei.
Acuzatul a oprit populaţia creştină să introducă în localul şcolii unde au
fost adunaţi evreii, alimente şi lapte pentru copii, strigând la oameni: „Jidanii nu
merită nici o milă" şi că „au mâncat destul”. Iar în ziua când evreii au fost
transportaţi spre Reghin, acuzatul în culmea fericirii spunea în auzul tuturor:
„Acum am terminat cea mai mare operă a vieţii mele şi acum pot să mor” (vezi
depozjţia martorului dr. Herman Ladislau).
în aceeaşi poliţie amoraşului Gheorghieni mai exista un detectiv, care a
avut o parte însemnată în chinuirea evreilor, anume acuzatul Ferenczi Bela.
Acesta a fost trimis în ghetoul din Reghin, pentru a colabora cu echipa de
poliţişti de acolo la cercetările pentru aflarea bijuteriilor ascunse. Cu această
ocazie numitul, a participat la maltratările barbare aplicate evreilor. în special el
a bătut pe evreii din Gheorghieni (vezi depoziţia martorilor Schmuk Irina,
Schmuk Alexandru, Lupu Zsiga şi Weinstein Francisc).
Se menţionează în treacăt că deşi în oraşul Sfântul Gheorghe a fost
înfiinţat un ghetou aparte, totuşi mai târziu s-a dispus transportarea tuturor
celor internaţi aici în ghetoul din Reghin.
F. Ghetoul din Sfântul Gheorghe
La Sfântul Gheorghe ridicarea evreilor şi internarea lor în ghetou, s-a

făcut într-un mod oarecum diferit faţă de celelalte ghetouri din Ardeal.
Anume în seara zilei de 2 Mai 1944 poliţia a trimis citaţie tuturor locuitorilor
evrei din oraşul Sfântul Gheorghe, cu menţiunea că a doua zi dimineaţa la
ora şase să se prezinte la poliţie cu toţi membrii de familie, având asupra
lor actele doveditoare ale cetăţeniei maghiare. în dimineaţa zilei de 3 Mai
toţi evreii s-au prezentat la poliţie, unde au fost reţinuţi, iar cu echipele au
fost lăsaţi să meargă la locuinţă numai câte un singur membru al familiei,
pentru a-şi ridica lucrurile permise, iar după această operaţiune, toţi evreii
au fost transportaţi într-un edificiu neterminat din marginea oraşului Sfântul
Gheorghe.
Tot aici au fost aduşi şi evreii din judeţul Trei-Scaune, din oraşul
Miercurea Ciuc şi din partea de Sud a judeţului Ciuc, astfel că în total au
fost strânşi în acest edificiu, aproximativ 700 de oameni.
Această clădire era departe de a satisface nevoile celor 700 de
oameni, din punct de vedere al cazării. în primul rând pentru că era o
construcţie neterminată având podul primului etaj alcătuit numai din
scânduri. Clădirea nu avea uşi, nu avea ferestre, era expusă curenţilor,

astfel că o bună parte dintre cei cazaţi aici, s-au îmbolnăvit. Celor internaţi
aici le lipsea hrana, apa, îmbrăcămintea necesară şi în general sufereau de
aceleaşi lipsuri ca şi evreii din celelalte ghetouri, fără a mai adăuga că şi
din punct de vedere sanitar nu aveau o situaţie mai bună decât cei din alte
ghetouri. Şi la Sfântul Gheorghe s-au întâmplat percheziţii corporale şi
vaginale pentru descoperirea valorilor şi bijuteriilor ascunse. Comandantul
ghetoului a fost sublocotenent german S.S. care a rămas neidentificat.
Acesta a fost ajutat de alţi ofiţeri germani şi maghiari.
Comisia de înfiinţarea ghetoului din Sfântul Gheorghe a fost compusă
din acuzatul dr. Szentivănyi Gavril, prefectul judeţului, dr. Barabăs Andrei
subprefectul judeţului, dr. Virânyi Andrei primarul oraşului Sfântul
Gheorghe, dr. Vincze Ştefan şeful poliţiei Sfântul Gheorghe şi locotenent
colonel Balla, comandantul legiunii de jandarmi Trei-Scaune. Toţi aceşti
acuzaţi au participat la conferinţa lui Endre Lăszio din Târgu-Mureş şi au
primit şi executat fără rezervă ordinile acestuia.
Responsabilitatea acuzatului dr. Szentivănyi Gavril este la fel ca şi a
tuturor prefecţilor, totuşi întrucât prin martorul Gâll Carol şi Becze Anton s-a
făcut dovada că a avut o comportare bună faţă de populaţia rurală şi faţă
de refugiaţii din Bucovina, care erau în trecere peste teritoriul judeţului şi cu
considerarea că în Sfântul Gheorghe ghetoul nu a existat în fiinţă decât o
săptămână după care toţi evreii au fost transportaţi în oraşul Reghin,
Tribunalul poporului a ţinut seama de toate aceste împrejurări la măsurarea
pedepsei.
Tot în ghetoul Sfântul Gheorghe după cum s-a arătat mai sus, au fost
adunaţi şi evreii din partea de Sud a judeţului Ciuc şi din oraşul Miercurea
Ciuc. Răspunzători de strângerea evreilor din această regiune şi în special
modul neomenos prin care s-a făcut această strângere, care nu diferă întru
nimic de celelalte ghetouri, au fost acuzaţi: vitez Gaâl Ernest prefect al
judeţului Ciuc, dr. Abrahâm losif subprefect al aceluiaşi judeţ, Szăsz Gero
primarul oraşului Miercurea Ciuc, Farkas Pavel şeful poliţiei din Miercurea
Ciuc şi locotenent colonel Loor Tivadar, comandantul legiunii de jandarmi
Miercurea Ciuc.
Toţi aceşti acuzaţi au luat parte la conferinţa lui Endre Lâszio
acceptând şi executând fără nici o rezervă toate instrucţiunile date de
Endre Lâszio.
Transportul tuturor evreilor de la Sfântul Gheorghe la Reghin, s-a
făcut într-un mod excesiv, înghesuind câte 70 de oameni într-un vagon şi
transportând pe toţi evreii fără deosebire de sex şi vârstă, şi chiar pe
bolnavii intransportabili.
G. Ghetoul Sighet
în oraşul Sighet ghetoul s-a înfiinţat în două cartiere periferice ale

oraşului, permiţându-se celor internaţi să locuiască în casele din aceste
cartiere, dar cum numărul celor internaţi întrecea capacitatea de cazare a
perimetrului ghetoului, oamenii au fost nevoiţi să stea şi prin pivniţe, poduri
de case şi şoproane.
Perimetrul ghetoului a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată, iar
ferestrele au fost vopsite cu var, pentru ca locatarii caselor să nu poată
privi afară.
După cum s-a dovedit în cursul instrucţiei în faţa completului de
judecată, ghetoul din Sighet a fost înfiinţat ceva mai înainte decât celelalte
ghetouri din Ardealul de Nord.
într-adevăr judeţul Maramureş fiind considerat în întregimea lui că
aparţine Ruteniei Subcarpatice, a împărtăşit soarta acestei provincii de
care Endre Lăszio s-a ocupat deosebit.
Astfel Endre Lâszio a convocat încă ia 12 Aprilie 1944 o conferinţă la
Muncacevo, a cărei obiect a fost discutarea înfiinţării ghetoului şi
organizarea deportării evreilor din această provincie.
La conferinţa de la Muncacevo au participat din partea judeţului
Maramureş subprefectul dr. Ilenyi Vasile, primarul oraşului Sighet dr.
Gyulafalvi Rednik Alexandru, şeful poliţiei Sighet dr. Toth Ludovic,
comandantul legiunii de jandarmi Agy Zoitân şi comandantul circumscripţiei
IV teritorială de jandarmi colonelul Sârvâri.
Subprefectul dr. Ilenyi Vasile a convocat o conferinţă la 15 Aprilie
1944 în care a împărţit rolurile între autorităţile din Sighet după modelul
cunoscut de la celelalte ghetouri.
încă în după amiaza aceleiaşi zile şeful poliţiei Sighet dr. Toth
Ludovic, a ţinut o consfătuire cu funcţionarii de la primărie, funcţionarii
poliţieneşti şi jandarmi, cu care ocazie le-a adus la cunoştinţă înfiinţarea
ghetoului şi a format totodată 20 de echipe compuse fiecare dintr-un
comisar şef, doi poliţişti, doi jandarmi şi un funcţionar administrativ, dându-
le în acelaşi timp şi instrucţiunile necesare despre felul cum trebuie să
procedeze la strângerea evreilor. Prima operaţiune întreprinsă de aceste
echipe a fost confiscarea obiectelor de valoare, bijuteriilor, a vaselor
preţioase, blănurilor şi banilor, după ce în prealabil se emisese o ordonanţă
că evreii n-au voie să părăsească domiciliul începând cu orele 18.
După 5-6 zile cât au durat confiscările de bunuri, s-a procedat la
strângerea şi internarea evreilor în ghetouri. Şi aici s-a procedat tot în mod
neomenos, nelăsându-se să-şi ia măcar lucrurile strict necesare, decât
numai la greutatea de 50 kg, în care se cuprinde atât hainele, cât şi
alimentele. Au fost ridicaţi şi bolnavii intransportabili şi cei exceptaţi de la

purtarea stelei galbene.
Comandant al ghetoului a fost numit şeful poliţiei dr. Toth Ludovic.
Primăria prin acuzaţii dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru primar şi prin
substitutul său acuzatul Hullmann Francisc primnotar al primăriei nu s-au
îngrijit de aprovizionarea celor internaţi în ghetou, lăsându-i fără alimente,
aceste autorităţi comunale au refuzat până şi punerea la dispoziţie pe
seama celor internaţi a vacilor cu lapte, proprietatea evreilor, lapte necesar
pentru copiii sugari.
Din acuza acestor dispoziţiuni de cazare şi alimentare, s-au ivit multe
cazuri de tifos exantematic după cum rezultă din raportul nr. 8982 din 8 Mai
1944 al primarului oraşului către Ministerul de Interne.
Dar punctul culminant şi aici ca şi în celelalte ghetouri, l-a format
cercetarea după valorile ascunse, cercetare întreprinsă de echipele
colonelului Agy Zoitân şi ale acuzatului dr. Toth Ludovic. Dealtfel încă la
intrarea în ghetou, jandarmii, poliţiştii şi funcţionarii primăriei au făcut
percheziţii corporale atât bărbaţilor cât şi femeilor, nelăsând la o parte nici
percheziţia vaginală chiar la fetiţele de opt ani, şi cu această ocazie au
confiscat obiectele apreciate de ei ca fiind de valoare.
Martora Rozenberg Margareta a arătat în depoziţia sa cum femeilor,
aşezate la perete, dezbrăcate la piele şi sub ameninţarea împuşcării, li se
făceau percheziţii în vagin şi anus.
La fel arată şi martorii Perl Fani, Werner Vasile, Palati Ştefan, Perl
loan, Mezei Terezia, Davidovici Francisc.
în afară de acuzatul dr. Toth Ludovic şi poliţiştii săi au mai fost aduşi
pentru paza ghetoului încă 50 de elevi jandarmi de la şcoala de jandarmi
din Miscolcz sub comanda colonelului Sărvări comandantul de jandarmi al
Circumscripţiei a IV-a din Sighet. Şi această echipă, în frunte chiar cu
comandantul său a maltratat şi torturat pe evrei, răpindu-le lucrurile ce au
mai rămas, după cum declară în interogatoriul său chiar acuzatul Hullmann
Francisc.
După cum s-a arătat mai sus persoanele care au avut rolul nefast al
înfiinţării ghetoului în oraşul Sighet ca prim funcţionar al municipalităţii au
fost pentru oraşul Sighet, acuzatul Gyulafalvi Rednik Alexandru primar, iar
pentru judeţul Maramureş acuzatul dr. Ilenyi Vasile, subprefect al judeţului.
Primul acuzat, fiind primar al oraşului, a excelat încă înainte de
înfiinţarea ghetoului printr-o serie de măsuri rasiale luate contra evreilor şi
anume luarea prăvăliilor, retragerea brevetelor, interdicţii de a se
aproviziona de pe piaţă, fixări de domiciliu obligatoriu şi în fine expulzării
din oraş.
în ceea ce priveşte înfiinţarea ghetoului, el ca şi ceilalţi primari trebuia
să ştie că ordinele verbale sau instrucţiunile scrise primite la Muncacevo de
la Endre Lăszio, nu au nici o bază legală şi, ca atare, nu este cazul să fie
executate. Cu toate acestea a procedat la înfiinţarea ghetoului şi

înghesuirea lor în mod cu totul neomenos, într-un perimetru extrem de
restrâns. Acelaşi acuzat patronase comisia, având în frunte pe şeful
contabilităţii dr. Nagy Ştefan, însărcinat cu inventarierea bunurilor rămase
de pe urma internărilor în ghetou.
în ceea ce priveşte aprovizionarea cu alimente, delegă această
problemă şefului economatului primăriei Palati Ştefan, iar rezolvarea tuturor
chestiunilor evreieşti o trece asupra primnotarului oraşului acuzatul
Hullmann Francisc, lăsându-l pe acesta să-şi facă aşa zicând de cap, fără
să-l controleze şi fără să ia o măsură de îndreptare a lucrurilor.
Acuzatul Hullmann Francisc a fost mâna dreaptă a primarului

oraşului, având însărcinarea să rezolve chestiunile evreieşti. Pe lângă
faptul că nu s-a interesat de aprovizionarea cu alimente a celor internaţi în
ghetou, omiţând să controleze pe şeful economatului, marea vină de a fi
rezolvat toate cererile înaintate de comunitatea evreiască prin Sfatul său,
într-un spirit fascist şi plin de ură de rasă.
Astfel nu-l interesează şi înduioşează nici cererile repetate ale
Sfatului evreiesc prin care solicitau să se dea lapte de la vacile evreilor
pentru copiii sugari şi a căror mame nu mai puteau avea lapte în urma
înfometării şi pentru bătrânii bolnavi, deşi la 4 Mai 1944 primeşte cererea
sfatului evreiesc înregistrată la nr. 9030 din 4 Mai 1944 prin care solicită să
li se dea trei vaci pentru ghetou, din vacile confiscate de la evrei pentru
alăptarea copiilor sugari, nu o rezolvă decât la 11 Mai 1944, iar atunci pune
rezoluţia; „Târgytalan” (fără obiect). La fel respinge cererea Sfatului
evreiesc cu numărul 9654 din 13 Mai 1944 pentru eliberarea mobilierului
din fostele cămine de copii evrei, pentru înfiinţarea unui cămin de copii în
ghetou, pentru a-i sustrage pericolului de îmbolnăvire.
Respinge prin rezoluţie „fără obiect", cererea Sfatului evreiesc nr.
99656 din 13 Mai 1944 prin care solicită materiale pentru dezinfectare şi
medicamente pentru combaterea epidemiei de tifos exantematic ce bântuia
în ghetou. Respinge cererea nr. 8872 din 1 Mai 1944 a Sfatului evreiesc
prin care cere plata indemnizaţiei familiilor celor concentraţi în taberele de
muncă, pe care nu o rezolvă, şi o transpune în 26 Mai 1944, deci după 26
de zile la serviciul economic al primăriei, unde este clasată fără obiect,
evreii fiind atunci deportaţi.
Primind cererea nr. 8873 din 1 Mai 1944 a Sfatului evreiesc prin care
se cer 20 de maşini de cusut, trei maşini de scris şi pingele din cele
confiscate de la evrei, nu o rezolvă decât în 11 mai 1944 după 11 zile şi
atunci aprobă doar maşini de cusut.
La interogatoriul său acuzatul Hullmann Francisc tăgăduieşte că ar fi

fost referentul cauzelor evreieşti, dar în opoziţie cu această negare a sa
sunt toate cererile rezolvate de el şi aflate la dosar. Acuzatul nu a putut da
justificare pentru care motiv nu a rezolvat la timp cererile înaintate de Sfatul
evreiesc, ci numai după aproximativ 8-10 zile când apoi punea pe ele
rezoluţia: „fără obiect".
Executorul instrucţiunilor lui Endre Lâszio, pentru judeţul Maramureş

a fost subprefectul judeţului dr. Ilenyi Vasile, care a executat prin subalternii
săi administrativi plângerile tuturor evreilor din judeţ şi anume din comunele
Dragomireşti, Ocna Şugatag, Vişeul de Sus şi altele şi transportarea lor în
ghetoul din Sighet. Nici acuzatul dr. Ilenyi Vasile nu a respectat exceptările
de la internare prevăzute în ordonanţele în vigoare şi în ce priveşte judeţul
Maramureş, a executat aceiaşi muncă de inventariere şi confiscarea
bunurilor evreieşti, pe care primarul oraşului Sighet a făcut-o pentru oraşul
de reşedinţă
S-a arătat mai sus felul în care au fost cazaţi evreii din ghetoul
Sighet. S-a arătat apoi cum acuzatul dr. Toth Ludovic şeful poliţiei din
Sighet a fost numit comandant al ghetoului. S-a mai arătat astfel cum au
fost aduşi 50 de elevi jandarmi de la Miscolcz şi puşi sub comanda colonel
Sărvări, pentru a face paza ghetoului. Tot mai sus s-a arătat cum au fost
percheziţionaţi şi internaţi în ghetou şi cum au fost torturaţi pentru a
mărturisi unde şi-au ascuns valorile, adică banii şi bijuteriile.
Din probele de la dosar şi anume din depoziţiile martorului Polyonka
Desideriu, Kovi Vasile, Davidovici Francisc, Vogel Ignat, Perl Fani,
Rosenberg Margareta, Oblat Filip Francisc şi alţii, rezultă că vinovaţi de
toate aceste maltratări şi torturi sunt acuzaţii dr. Toth Ludovic comandantul
ghetoului, Konyuk losif ajutor comandant de ghetou care şi înainte de
atunci îndeplinea funcţiunea de comandant al pompierilor din oraşul Sighet.
Despre acest din urmă acuzat, Hullmann Francisc declară în interogatoriul
său că ori de câte ori trebuia luată vreo măsură contra evreilor, Konyuk
losif primea cu plăcere şi se executa în mod conştiincios, depunând o
activitate foarte intensă. Mai sunt vinovaţi de aceste maltratări şi torturi şi
acuzaţii Fejer loan comisar la poliţia Sighet, colonel Agy Zoitân
comandantul legiunii de jandarmi Sighet şi colonel Sârvâri N. comandantul
circumscripţiei IV teritoriale de jandarmi din Maramureş.
în cursul lunii mai 1944 evreii Indig Smil şi Indig Peises reuşesc să
evadeze din lagărul din Bărbeşti, de unde urmau să fie transportaţi la
Sighet şi s-au ascuns în casa lui Paşca Niţu din comuna Bârsana, judeţul
Maramureş.
Acesta i-a menajat un oarecare timp în schimbul unei recompense
băneşti promisă de cei doi evrei dar mai pe urmă temându-se de rigorile
legilor rasiale a denunţat cazul subprimarului comunei care a raportat
notarului, iar acesta la rândul său a intervenit la postul de jandarmi local, de
unde apoi s-a format o echipă de jandarmi compusă din Taşcan Florea,
Biro Jănos, Varga Gheorghe care s-au deplasat la casa lui Paşca Niţu
pentru prinderea celor doi evrei. Până aici nimic anormal faţă de
dispoziţiunile rasiale de atunci, ceea ce iese din comun este procedura
crudă a acestor trei jandarmi. într-adevăr după găsirea celor doi evrei,
acuzatul Taşcan Florea i-a supus unei percheziţii în cursul căreia şi-a
descărcat arma mai întâi în pieptul victimei Indig Smil, care a căzut mort pe
loc şi apoi în pieptul lui Indig Peises care nu a murit imediat şi a început să
se zvârcolească, jelindu-se jandarmului cu cuvintele: „l-ai împuşcat pe
fratele meu, nu-ţi e ruşine, aşa scrie legea voastră să omorâţi pe toţi
evreii?’’, la care jandarmul Taşcan Florea i-a răspuns; „aşa scrie legea lui
Hitler”.
Fiind rănit grav Indig Peises, a cerut apă şi martorul Cora Petru a voit
să-i dea apă şi să-l panseze dar a fost oprit de acuzatul Taşcan Florea şi în
acelaşi timp ceilalţi doi acuzaţi Biro Jânos şi Varga Gheorghe au tras şi ei
în victimă, câte un glonţ de armă şi în urma acestui fapt, victima Indig
Peises a.murit imediat.
Această stare de fapt se stabileşte cu depoziţia martorilor Jacobovits
Simion, Cora Petru, Paşca Maria, Paşca Niţu şi alţii.
Un alt caz asemănător s-a petrecut în oraşul Sighet în luna Aprilie

1944, încă înainte de înfiinţarea ghetoului, iar înfăptuitorii sunt acuzaţii;
Sârkadi Augustin frizer din Sighet şi Bede Ştefan sergent în Sighet care
ieşind pe stradă cam ameţiţi de băutură au început să strige: „că toţi jidanii
spurcaţi trebuie împuşcaţi. Moarte jidanilor! Vreau să văd sânge de jidan",
întâmplarea s-a petrecut în colţul străzii Dorobanţilor cu piaţa Unirii unde
întâlneşte doi copii de evrei, pe unul îl chema FrenkeI Boris de 12 ani pe
care acuzatul Sârkadi observându-l că are steaua galbenă pe piept îl
apostrofează cu cuvintele: „te zsigo vagy (tu eşti jidan)’’ şi la răspunsul
afirmativ al băiatului acuzatul Sârkadi Augustin îndeamnă pe acuzatul Bede

Ştefan să-l împuşte, ceea ce acuzatul execută iar victima FrenkeI Boris s-a
prăvălit la pământ, încetând din viaţă a doua zi.
Această stare de fapt se dovedeşte cu depoziţia martorilor Mureşan
losif, Oblat Filip, Grun Lazăr, Fenyes Emeric, Mezosi Ludovic şi soţia lui
Roman loan.
Prefectul judeţului Maramureş în acest timp apocaliptic pentru

naţiunea evreiască conlocuitoare a fost acuzatul Szaplonczai Vasile
membru al partidului Imredist.
Responsabilitatea sa este responsabilitatea tuturor prefecţilor din
acel timp.
H. Ghetoul Şimieul Silvaniei din Sălaj
Şefii autorităţilor administrative şi de ordine publică care au participat

la conferinţa pregătitoare de la Satu Mare a lui Endre Lâszio ţinută la 26
Aprilie 1944 şi având obiect internarea evreilor în ghetou şi deportarea lor
în lagărele din Germania au fost: dr. Gazda Andrei subprefectul judeţului
Sălaj, dr. Schretter loan primar al oraşului Zalău, dr. Udvari losif primar al
oraşului Şimieul Silvaniei, locotenent colonel Mariska Gheorghe
comandantul legiunii de jandarmi Sălaj, Elekes Francisc şeful poliţiei Zalău
şi Pethes Ştefan şeful poliţiei Şimieul Silvaniei.
îndată după înapoierea celor de mai sus de la conferinţa amintită,
subprefectul judeţului dr. Gazda Andrei a pus la curent pe prefectul
judeţului baronul Jozsika loan cu instrucţiunile primite de la subsecretarul
de stat Endre Lâszio în scopul „curăţirii ţării de evrei”.
Baronul Jozsika loan considerând, cum era şi normal, că aceste
măsuri nu numai că nu au nici o bază legală dar din contră au un caracter
vădit ilegal şi imoral şi-a dat demisia din postul de prefect iar după două
zile a fost numit prefect al judeţului Sălaj acuzatul dr. Szlăvi Vasile, care
îndată după numirea sa în colaborare cu subprefectul dr. Gazda Andrei a
convocat o conferinţă la prefectura judeţului, la care au luat parte toţi
pretorii din judeţ, primarul oraşului Zalău şi cel a oraşului Şimieu,
comandantul legiunii de jandarmi, şefii poliţiei Zalău şi Şimieu. La această
conferinţă foştii participanţi au primit instrucţiuni cum să procedeze la
strângerea evreilor în ghetou.
Tot în această conferinţă s-a stabilit ca pentru teritoriul judeţului Sălaj
să înfiinţeze un singur ghetou şi anume în oraşul Şimieul Silvaniei unde să
îngrămădească toţi evreii din judeţ.
în acest scop subprefectul judeţului s-a deplasat la Şimieu unde în

înţelegere cu primarul acestui oraş dr. Udvari losif şi cu şeful poliţiei din
Şimieu Pethes Ştefan, precum şi cu însoţitorii săi de la Zalău şi anume
locotenent colonel Mariska Gheorghe şi primmedicul judeţului dr. Suchi au
ales locul ghetoului în oraşul Şimieu, la început într-un cartier mai populat
cu evrei din strada Bâthori precum şi pe toate locurile virane din jurul
sinagogii evreieşti iar mai la urmă răzgândindu-se au stabilit definitiv ca loc
al ghetoului fabrica de cărămizi „Cărămidăria Klein" din Cehei, o comună
situată la cinci km de oraşul Şimieu.
La stabilirea locului ghetoului au participat şi acuzatul dr. Molnăr
Francisc medicul oraşului Şimieu, acuzatul dr. Krâsznai Vasile primpretorul
plasei Şimieu şi inginer Kemeksei Ştefan şeful serviciului tehnic al oraşului
Şimieu.
Şi la Şimieu, ca pretutindeni, s-au format echipe de strângere a
evreilor, echipe compuse din câte un poliţist, un agent de siguranţă, un
funcţionar administrativ, doi premilitari şi câte un reprezentant al acelor
partide extremiste de dreapta, partidul Imredist şi Partidul Crucilor cu
Săgeţi.
Şi aici ca la celelalte ghetouri organele de execuţie ale înfiinţării
ghetoului au fost primii funcţionari ai municipalităţii care pentru oraşui Zalău
a fost primarul dr. Schretter loan, iar pentru oraşul Şimieul Silvaniei
primarul dr. Udvari losif şi în fine pentru întregul judeţ Sălaj subprefectul
acestui judeţ acuzatul dr. Gazda Andrei. Fiecare dintre aceştia au avut
rolurile cunoscute din motivarea de mai sus referitoare la alte ghetouri.
Organele de ridicare a populaţiei evreieşti de prin case şi de internare în
ghetou au fost pentru oraşul Zalău şeful poliţiei Zalău acuzatul Elekes
Francisc, iar pentru oraşul Şimieul Silvaniei şeful poliţiei locale, acuzatul
Pethes Ştefan şi în fine pentru evreii din alte comune ale judeţului pretorii
locali, precum şi comandantul legiunii de jandarmi Sălaj locotenent colonel
Mariska Gheorghe.
Operaţiunile de strângere a evreilor şi internarea în ghetou au
început pe întreg teritoriul judeţului Sălaj, în dimineaţa zJei de 3 Mai 1944,
când ridicarea lor s-a făcut după aceleaşi norme cunoscute până aici şi în
acelaşi timp record de 15-20 de minute, cronometrat de şeful echipei care
stătea cu ceasul în mână.
în oraşul Zalău strângerea şi percheziţionarea evreilor s-a terminat
până în seara zilei de 5 Mai 1944 când au fost duşi la gară unde au fost
ţinuţi peste noapte într-un şopron, iar a doua zi au fost îmbarcaţi în
vagoane de marfă şi transportaţi în ghetoul din cărămidăria lui Klein, în
apropierea oraşului Şimieu.
în oraşul Şimieul Silvaniei ridicarea evreilor a fost condusă de şeful
poliţiei acuzatul Pethes Ştefan, având ca şefi de echipă pe membrii
partidului Crucilor cu Săgeţi cum au fost: Lâzâr losif, Angya loan, Nagy
Alexandru, Vida loan, Kerekes Adam şi Farmathi Alexandru. Aceşti şefi de
echipă au procedat cu aceleaşi brutalităţi ca şi la alte ghetouri, ridicând pe
evrei în cea mai mare grabă şi nepermiţându-le să ia cu sine decât bagaje
până la 50 de kg şi mâncare pentru 14 zile.
După ce evreii din Şimieu au fost concentraţi în localul şcolii evreieşti
au fost înşiruiţi într-un convoi şi conduşi spre ghetoul din Cehei, forţându-i
să meargă pe jos chiar şi pe bătrâni, pe copii şi pe bolnavi, lovindu-i cu
patul armei pe cei care nu puteau merge pe jos.
Comandantul ghetoului de la cărămidăria din Cehei a fost numit
acuzatul dr. Krăsznai Vasile primpretorul plasei Şimieul Silvaniei.
Din punct de vedere al cazării acest ghetou era absolut
necorespunzător deoarece clădirea fabricii nu avea decât o singură
locuinţă cu trei camere, care a fost rezervată pentru comandantul
ghetoului, iar populaţia evreiască a fost îngrămădită în uscătoria fabricii şi
în cele două şoproane fără pereţi laterali. Desigur că cei 8.500 de evrei
adunaţi în acel ghetou nu au putut încăpea în aceste şoproane astfel că
cea mai mare parte au rămas sub cerul liber, având aspectul unui târg de
vite, după cum relatează martorii dr. Bartha Zoitân şi inginer Kemeksei
Ştefan. Este adevărat că între timp s-au mai construit 25 de barăci fără
pereţi laterali, dar acestea pe lângă faptul că au fost improprii din pricină că
erau expuse vântului, nici nu erau suficiente, astfel că şi după construirea
acestora au mai rămas sub cerul liber aproximativ 2.500 de persoane, care
au fost nevoite să-şi improvizeze corturi din puţinele haine ce li se
permisese să-şi ia cu ei. în ce priveşte alimentarea evreilor în ghetou,
aceasta a lăsat mult de dorit. Primăria oraşului s-a dezinteresat complet de
această problemă, iar comandantul ghetoului dr. Krăsznai Vasile i-a supus
pe evrei la înfometare nedându-le decât o singură dată mâncare constând
dintr-o ciorbă necomestibilă de cartofi sau fasole şi 80 grame de pâine pe
zi. S-au mai văzut şi cazuri când seara şi dimineaţa evreii culegeau coji de
pâine aruncate la gunoi de jandarmi (din depoziţia martorilor Adier Rachela
şi Feiger Armin).
Nici cu apa potabilă evreii din ghetou nu stăteau mai bine. Existau
două fântâni din care una era rezervată pentru jandarmii cu paza. iar
evreilor cealaltă fântână a cărei apă fiind infestată cu colibacili s-au
îmbolnăvit aproximativ 80% din evrei de enterocolită şi de diaree (depoziţia
martorilor dr. Krausz Bernath, Toth Carol şi dr. Benedek losif).
Cererea medicilor evrei adresată primăriei Şimieu prin intermediul
medicului ghetoului dr. Moinâr Francisc a rămas fără rezultat. în loc de
closete au săpat două şanţuri paralele, fără pereţi despărţitori, unde
pensionarii ghetoului fără deosebire de sex şi vârstă, erau nevoiţi să-şi facă
necesităţile în cea mai mare promiscuitate ceea ce a determinat pe
comandantul ghetoului dr. Krăsznai Vasile şi pe acuzatul Lăzăr losif să se
distreze pe seama acestor scene înjositoare şi să facă fotografii pe care

apoi acuzatul Lâzâr losif le-a expus în vitrina librăriei sale cu menţiunea:
„aceasta este morala evreilor în ghetou” (depoziţiile martorilor dr. Krausz
Bernath, Adier Rachela, Weinberger Paul şi Isac Desideriu).
Starea sanitară a celor din ghetou a fost deplorabilă. într-adevăr
pentru toţi aceşti evrei nu a fost improvizat decât un fel de spital compus
din trei cămăruţe dintre care una servea pentru ambulanţă, a doua pentru
bolnavii obişnuiţi şi a treia pentru bolnavii alienaţi.
Femeile gravide erau constrânse să nască sub cerul liber sau în
barăci pe pământ umed fără nici o asistenţă medicală.
Dar punctul culminant al mizeriei în ghetou l-a format şi aici ca şi la
celelalte ghetouri, maltratările şi torturile aplicate pentru descoperirea
valorilor ascunse.
în această privinţă acuzatul dr. Krâsznai Vasile nu a fost egalat de
nici un alt comandant de ghetou. Este adevărat că şi subalternii săi,
acuzaţii Lâzâr losif, plutonier Sârkozi, Pethes losif, Angya loan şi alţii au
fost aleşi după chipul şi asemănarea comandantului ghetoului.
Metodele de tortură au fost variate începând de la loviturile peste
tălpile picioarelor şi până la strângerea testiculelor la bărbaţi şi introducerea
bastoanelor de lemn în vagin la femei. în ingeniozitatea lor anchetatorii au
mers aşa de departe încât au făcut foc cu hârtii între degetele picioarelor
celor torturaţi şi au ars cu lumânări părţile păroase ale acestora. Au fost
cazuri când evreii au înnebunit de pe urma acestor chinuri.
Toate aceste chinuri inchizitoriale, au fost dovedite prin depoziţia
martorilor Silberger Leopold, Weinberger Paul, Isac Desideriu, Goldberger
Adolf, Adier Rachela, dr. Krausz Bernath, Grunbaum Emeric, Feiger Armin,
soţia lui Csengeri Francisc, Birta losif şi dr. Bartha Zoitân.
La aceste maltratări au luat parte, pe lângă membrii echipelor de
strângere a evreilor şi de inventariere a bunurilor rămase în urma lor şi un
detaşament special de jandarmi adus de la Budapesta pentru paza
ghetoului, detaşament îndemnat la maltratări de conducătorii ghetoului şi
echipele de strângere.
în ghetoul din Şimieul Silvaniei, bătăile şi torturile s-au ţinut în mai
multe etape: echipele de strângere a evreilor au percheziţionat corporal şi,
la femei chiar vaginal, în primul rând în momentul ridicării persoanelor din
locuinţă. A doua percheziţie a fost făcută la locul de concentrare de la
şcoala evreiască şi în sfârşit a treia percheziţie a fost făcută la intrarea în
ghetou precum şi în interiorul ghetoului. Toate aceste percheziţii au fost
făcute în modul cel mai neomenos, fiind însoţite de lovituri şi maltratări.
în interiorul ghetoului traiul celor internaţi era insuportabil.
Comandantul ghetoului se comporta ca un adevărat satrap. Pedepsea cu
spânzurarea la stâlp şi legarea burduf precum şi alte pedepse corporale pe
orice evreu care după părerea lui nu saluta cuviincios când el trecea prin
ghetou sau nu lua poziţia de drepţi sau îndrăznea să se roage conform
ritului său religios sau, în sfârşit, nu lucra aşa cum dorea dânsul la anumite
munci în oraş ca măturatul străzilor, transportarea lemnelor pentru
construcţia barăcilor etc. dr. Krâsznai Vasile s-a dedat şi la acte mai crude.
Organizând chefuri nocturne la locuinţa sa sau chiar în ghetou, aducea
tinere evreice din ghetou pe care apoi le siluia punând să fie fotografiat în
timpul raportului sexual, după cum relatează martorii Grunbaum Emeric şi
Grtinbaum Klara.
Din depoziţiile martorilor audiaţi cu privire la înfiinţarea ghetoului din
Şimieu şi la traiul evreilor din acest ghetou rezultă şi alte grozăvii, dar este
suficient a se expune aici că după cum rezultă din depoziţiile martorilor:
Leopold Silberger, Feiger Armin, Isac Desideriu, dr. Benedek losif şi dr.
Krausz Bernath datorită condiţiilor speciale din ghetoul Sălajului evreii care
au ajuns la Auschwitz au fost cei mai debili din toţi evreii deportaţi şi astfel
datorită acestei debilităţi consecinţă a traiului neomenos din ghetoul
Şimieul Silvaniei evreii proveniţi din acest ghetou au avut cel mai mare
procent de selectări pentru gazare şi exterminare.
Cercetând activitatea fiecărui acuzat în parte, rezultă că cel care
avea în mod direct datoria să cerceteze felul în care se scurge viaţa
evreilor din ghetoul Şimieul Silvaniei a fost acuzatul Udvari losif, primarul
oraşului Şimieul Silvaniei. Vinovăţia lui este vinovăţia tuturor primarilor de
pe teritoriul oraşelor unde au fost înfiinţate ghetouri. Deci proasta cazare,
alegerea însăşi a locului ghetoului la o fabrică de cărămidă, departe de
oraş şi fără suficiente clădiri de adăpostire, lipsa de aprovizionare cu
alimente, lipsa de apă potabilă, confiscarea bunurilor de la evrei sunt fapte
ce pledează pentru vinovăţia sa.
Aceeaşi activitate cu excepţia îngrijirii cazării şi alimentării ghetoului a
avut-o şi primarul oraşului Zalău, acuzatul dr. Schretter loan. Dar acest
acuzat a luat măsuri antievreieşti chiar înainte de înfiinţarea ghetoului.
Astfel că ordonanţa nr. 4092 din 25 Aprilie 1944, a interzis evreilor să se
aprovizioneze prin cumpărare de pe piaţa oraşului înainte de orele 11.
Ceea ce acuzatul dr. Schretter ’loan a făcut pentru oraşul Zalău,
acuzatul dr. Gazda Andrei subprefectul oraşului Sălaj a înfăptuit pentru
teritoriul judeţului Sălaj.
Acesta încă înainte de înfiinţarea ghetoului a luat măsuri ilegale,
evacuând din locuinţele lor, mai multe familii evreieşti şi forţându-le să
locuiască cu alte familii evreieşti, prin comprimare, iar locuinţele devenite
astfel libere, le-a predat unor locuitori de origine etnică maghiară. De
asemenea tot acest acuzat a provocat internarea în lagărele din Zalău şi
Puspokiadany a unui număr de aproximativ 120 de persoane de diferite
naţionalităţi, bănuite de activitate antifascistă.
în tot cursul celor patru ani de stăpânire hortistă a avut o activitate
nefastă contribuind la trimiterea în mod forţat a românilor la munci în
Germania. De asemenea a contribuit la trimiterea în evidenţa cercurilor de
recrutare a tuturor evreilor suspecţi, în scop de a fi trimişi la detaşamente
de lucrări speciale. în aceeaşi perioadă de timp a retras numeroase
brevete şi a interzis libera practică ia numeroşi liberi profesionişti,
contribuind astfel la înlăturarea din viaţa economică a elementelor
nemaşhiare.
In timpul înfiinţării ghetoului din judeţul Sălaj, el este persoana care a
adus şi a trimis ordinele lui Endre Lâszio, primite în conferinţa de la Satu
Mare, el este acela care, în conferinţa anume convocată a instruit şi pe
ceilalţi şefi şi autorităţi cum să procedeze la strângerea evreilor în ghetou şi
tot el este acela care s-a deplasat la fata locului în Şimieul Silvaniei şi a
contribuit la desemnarea locului ghetoului în condiţiile arătate mai sus.
Acuzatul dr. Gazda Andrei este şi executantul direct prin subalternii
săi, primpretorii diferitelor plăşi, a măsurilor de strângere a evreilor de pe
teritoriu! judeţului Sălaj, cu excepţia oraşelor Zalău şi Şimieu şi aducerea
acestor evrei în ghetoul din Şimieul Silvaniei.
S-a expus mai sus felul în care şefii organelor de ordine publică şi în
general toţi membrii echipelor de strângere a evreilor şi internarea lor în
ghetou, au maltratat, schingiuit şi torturat aceste victime, aici rămâne să se
arate cine sunt vinovaţi de aceste maltratări.
A I
In Zalău şefii autorităţilor de ordine publică au fost: şeful poliţiei

acuzatul Elekes Francisc şi comandantul legiunii de jandarmi Sălaj
acuzatul locotenent colonel Mariska Gheorghe. Aceştia pe lângă activitatea
lor ia strângerea evreilor pentru ghetou, chiar şi anterior acestei operaţiuni
s-au distins prin arestarea tuturor celor bănuiţi de activitate antifascistă.
Aceiaşi activitate de maltratare a avut-o acuzatul Pethes Ştefan în
calitatea lui de şef al poliţiei Cehul Silvaniei, precum şi dr. Horvâth
Alexandru comandantul autorităţii de jandarmi din acelaşi oraş.
Dar spaima ghetoului din Şimieul Silvaniei a fost acuzatul dr.
Krâsznai Vasile. S-a arătat mai sus până unde a mers acest acuzat cu
neomenozitatea. Cruzimile lui s-au manifestat de la modul cum a înţeles să
impună disciplina exagerată în ghetou şi până la orgiile nocturne săvârşite
cu tinerele evreice, scoase noaptea din ghetou pentru satisfacerea poftelor
lui perverse.
Spânzurările lui la stâlp, legările burduf şi bătăile se petrec de cele
mai multe ori în prezenţa acuzatului dr. Krâsznai Vasile, cum a fost cazul
bătrânului Paszternek SamoiI şi Hersch Lazăr.
Pentru descoperirea bunurilor ascunse, a organizat anchete şi torturi
într-o cameră de la postul de comandă al ghetoului, operaţiune în care a
fost ajutat de plutonier Sârkozi, de Lâzâr losif, de Angya loan, de plutonier
Pethovâri Vasile. Asemenea cameră de tortură exista şi la postul de

comandă al jandarmilor şi la poliţie, unde operau acuzaţii locotenent
colonel Mariska Gheorghe, căpitan Horvâth Alexandru, Vida loan, Kerekes
Adam, Nagy Alexandru, Kovâcs Mihai şi Farmathi Alexandru.
lată cum descrie martora Farkas Eva o astfel de scenă:
„După 10 zile de la internarea noastră în ghetou, Krâsznai a chemat
pe părinţii mei şi le-a cerut să-i spună unde şi-au ascuns valorile şi
bijuteriile. Părinţii au refuzat, a doua zi m-au chemat pe mine şi m-au dus în
camera de tortură. Cum am intrat în cameră, o cameră mică, cu pământ pe
jos, cu noroi din cauza apei, care era azvârlită pe cei care leşinau din
cauza bătăilor. Am văzut în aceea cameră pe Krâsznai, pe plutonier
Sârkadi şi încă un jandarm. Cum am intrat în cameră m-au întrebat:
„declari sau nu?” eu le-am răspuns că nu am ce declara. La aceasta mi-au
ordonat să mă dezbrac şi să mă culc jos. Am ridicat rochia, m-am
dezbrăcat şi m-am culcat pe burtă să nu mă murdăresc de noroi pe o
lădiţă. Mi-au ordonat să mă culc în noroi şi un jandarm mi-a scos chiloţii,
apoi a început a mă lovi o jumătate de ceas la tălpi. După ce m-au bătut la
tălpi m-au aruncat afară. Când am ieşit afară n-am putut merge pe
picioarele mele, ci am fost dusă pe targă în ghetou. A doua zi pe la orele
11, Krâsznai a trimis după mine. Am fost dusă tot pe targă, fiindcă nu
puteam merge din cauza bătăii din ziua precedentă. Acolo fiind un căpitan
de jandarmi, a dat ordin să ia targa căci voi putea merge pe picioarele
mele. Krâsznai m-a întrebat că ce legătură am avut cu şeful poliţiei Pethes
şi fiindcă i-am spus că nu am avut nimic cu el m-a pus să fiu vizitată. După
masă pune pe dr. Moinâr, asistat de dr. Krausz de m-au vizitat, aceştia
constatând că eram virgină. După câteva zile m-a chemat din nou ia el şi
mi-a spus să am cu el relaţii de dragoste”.
La fel declară şi martorul Silberger Leopold:
„în ghetoul din Cehei am fost interogaţi ca să spunem unde am
ascuns averea noastră. Cei care au făcut interogările au fost trei detectivi
din Cluj, dintre care unul Sârkdzi care a fost cel mai brutal şeful bătăuşilor,
care ne-au maltratat pe noi. Bătăile cu ocazia interogării constau în aceea
că eram bătuţi cu un baston de cauciuc chiar de Sârkozi la palmă şi la
tălpile picioarelor, pe burtă şi la testicule. Pe unii îi dezbrăcau şi aşa îi
băteau, iar alţii erau bătuţi îmbrăcaţi. Alţii au fost bătuţi în felul următor. îi
forţau să-şi introducă degetele într-o maşină pe care o’aveau acolo sau la
încheietura uşii, iar apoi închizând uşa sau strângând maşina, toţi se
răneau la degete”.
Cât priveşte orgiile făcute de acuzatul Krâsznai iată ce declară
martorul Grunbaum Emeric:
„Acuzatul Krâsznai scotea pe fetele cele mai frumoase din ghetou,
ducându-le într-o odaie de la locuinţa lui, unde erau mai mulţi prieteni între
care Moinâr Francisc şi notarul Kertesz, care după ce se îrnbătau făceau
cele mai mari batjocoriri cu femeile şi fetele evreice. Eu am fost acela care
am adus fetele şi femeile evreice acasă la el. în mai multe rânduri eu am
dus la casa acestuia şi obiecte pe care le-a strâns de la evreii din ghetou;
haine, pachete, obiecte de valoare, bani şi chiar aur. Eu, de mai multe ori
în timpul când chefuiau înăuntru, stăteam afară lângă trăsură cu un post
lângă mine, până când se terminau chefurile, apoi duceam pe fete şi femei
înapoi în ghetou. La petrecerile de felul acesta lua parte şi dr. Moinâr,
medicul ghetoului. Auzeam pe fete şi femei vorbind între ele, când le
duceam cu căruţa, de faptele ce au făcut cu ele. Se plângeau că au fost
dezbrăcate la pielea goală, batjocorite şi violate”.
S-ar putea cita încă multe isprăvi ale acestui acuzat, ca de exemplu
îndemnarea medicilor evrei să otrăvească trei evreice, care înnebuniseră în
ghetou, sau cazul violării a două fete evreice şi obligarea medicului evreu
Marguliesz Edmund să provoace avort uneia dintre ele, care rămăsese
însărcinată, dar cu aceste fapte înşirate nu s-ar schimba măsura pedepsei,
care este îndeajuns de determinată cu celelalte fapte arătate. Este suficient
să se mai arate declaraţia martorului Krausz Bernath, care spune: „era
atâta groază în ghetou, încât în momentul când apărea acuzatul Krâsznai,
ca un curent electric trecea ştirea şi toţi îngroziţi spuneau: „vine Krâsznai”
şi toţi se fereau din calea lui.”
Dar în afară de şefii autorităţilor ordinii publice, au contribuit la

maltratări şi torturi şi anumite persoane civile din oraş membrii ai partidelor
extremiste de dreapta care s-au anunţat în mod voluntar să activeze, atât
la strângerea evreilor şi internarea lor în ghetou, cât şi la anchetarea lor în
scop de a determina să mărturisească locul unde şi-au ascuns lucrurile de
valoare.
Una din aceste persoane este acuzatul Lâzâr losif, venind din
Ungaria Trianonică şi stabilit în oraşul Şimieul Silvaniei, ca librar. A fost
membru al Partidului Crucilor cu Săgeţi şi numai astfel se poate explica
cum a cooperat la aceste fapte, fără să fi avut vreo funcţiune publică şi deci
obligativitatea de a participa la strângerea evreilor.
Acuzatul Lâzâr losif încă înainte de înfiinţarea ghetoului şi-a
manifestat ura de rasă împotriva evreilor.
Martorul Steiner Martin a arătat că în Şimieul Silvaniei, când acuzatul
Lâzâr venea pe trotuar, evreii, care îl vedeau, trebuiau să treacă de partea
cealaltă a străzii, altfel îi apostrofa, şi îi maltrata.
în calitate de comandant de premilitari a utilizat pe premilitarii evrei la
curăţirea localului Bisericii Romano-Catolice al cărei epitrop era şi cu
această ocazie îi bătea şi batjocorea pe aceşti premilitari.
La data înfiinţării ghetoului a făcut de toate. A fost membru în echipe

de strângerea evreilor, a perchiziţionat personal pe evrei, le-a confiscat
hainele şi în fine a participat personal la torturi şi maltratări în scopul de a-i
determina pe evrei să declare unde şi-au ascuns valorile.
Acelaşi martor Steiner Martin, relatează în faţa complectului de
judecată, că acuzatul Lăzăr losif, a confiscat alimentele de la copiii
martorului, a bătut şi maltratat atât copiii cât şi pe nevasta acestuia.
Aceleaşi lucruri le arată în sarcina acuzatului şi martorii Fischmann
Alexandru şi dr. Bartha Zoitân, iar martora Grunbaum Klara descrie
activitatea acuzatului în modul următor;
“Lâzâr losif a venit de mai multe ori la ghetou şi a săvârşit atrocităţi.
Astfel a doua zi după ducerea noastră în ghetou, Lăzăr losif nu a fost
mulţumit cu modul cum am lucrat eu, deoarece nu am fost dusă la lucru şi
anume; transportarea materialului de construcţie şi dânsul înfuriindu-se pe
mine m-a legat de un lemn şi m-a lovit cu piciorul, încât din cauza acestor
atrocităţi am leşinat şi după aceea am zăcut o săptămână. Legarea de
lemn consta în aceea, că am fost legata de mâini şi de picioare, cu mâinile
la spate şi eram atârnată cu o frânghie de un lemn astfel, că picioarele nu
mi atingeau pământul. Lăzăr losif a pus pe dentistul Radu şi pe medicul dr.
Markovics ca să mă lege şi dânşii m-au stropit cu apă, după ce am leşinat”.
Martorul Steiner Martin şi-a menţinut în faţa complectului de judecată
declaraţia dată la instrucţie întru totul, care declaraţie fiind mai amplă se
reproduce mai jos pentru a ilustra una din scenele la care participă
acuzatul Lâzâr losif. lată această depoziţie de la instrucţie a martorului
Steiner Martin;
“Evreii cărora li se luau interogatoriile au fost supuşi la torturi la care
era prezent şi acuzatul Lăzăr losif, şi aceste interogatorii se făceau după
indicaţiunile şi după sugestiile lui şi el îndemna pe jandarmi să bată pe
evreii aduşi la interogator. Aceşti evrei au fost torturaţi şi bătuţi personal de
Lăzăr losif, iar alţii de către jandarmi la îndemnul lui, spunându-le; “să nu
cruţaţi pe aceşti porci evrei şi să-i bateţi ca să divulge ascunzişurile
lucrurilor preţioase. ”A fost bătută cu această ocazie soţia lui Rozenberg
Adalbert, căreia i s-au aplicat o sută de lovituri cu bastonul de cauciuc
peste tălpile picioarelor încât nu se mai putea încălţa. Iar când încerca să-şi
tragă pantofii ţâşnea sângele din picioarele ei, trecând prin încălţăminte.
Tot în felul acesta a fost bătut Goidgianz Mauriţiu, soţia şi fiică lui, la
ultimele două, legându-le cătuşele de mâini atât de strâns încât li s-au
înnegrit mâinile. Goidgianz Mauriţiu a fost bătut atât de grav la tălpile
picioarelor, încât era plin de răni şi nu putea umbla decât desculţ, iar în
timpul bătăii acuzatul Lăzăr losif i s-a adresat cu cuvintele; “Jidan puturos,
nici acum nu vrei să declari unde ţi-ai ascuns aurul? Lasă că o să te învăţ
eu minte ca să nu mai minţi”.
Iar în ceea ce priveşte iniţiativa proprie a acuzatului Lâzâr losif şi

sufletul său fascist, iată ce mărturiseşte martora Csengeri Francisca;
„Cu ocazia perchiziţiunilor făcute la şcoala evreiască mi-a luat toate
lucrurile, toate alimentele, precum şi pantofii buni ai copiilor şi m-a
ameninţat că are să mă înveţe zicând: “curvă de evreică" m-a lovit odată cu
pumnul în piept, mi-a scos din deget inelul de cununie, declarând că nu-i
trebuie inelul unei jidauce, apoi mi-a luat ceasul".
Acuzatul Lâzâr losif a luat parte şi la anchetele după bunuri ascunse,
ce se făceau pe la casele evreilor în prezenţa acestor evrei, duşi anume la
casele lor în acest scop, cu care ocazie, acuzatul Lâzâr losif din proprie
iniţiativă a maltratat pe mai mulţi evrei.
Nenumărate sunt cazurile de maltratări comise de acuzatul Lâzâr
losif şi nenumărate sunt modurile în care a comis aceste maltratări. Pentru
a le înşira ar fi nevoie de un spaţiu prea mare şi de aceea se crede
suficient să se sintetizeze faptele acestui acuzat în cuvintele martorului dr.
losif Benedek, care spune în declaraţia sa din faţa complectului de
judecată, că "Lâzâr losif din proprie iniţiativă s-a amestecat ori de câte ori
putea să bată sau să schingiuiască pe cineva, atât în ghetou, cât şi în afară
de ghetou".
Dacă se adaugă la aceste cuvinte împrejurarea că acest acuzat nu
avea nici o calitate oficială, deci nu poate invoca nici măcar scuza unui
funcţionar public care săvârşeşte numite fapte, oarecum la ordinul
superiorului, este uşor de înţeles că responsabilitatea lui Lâzâr losif este
bine stabilită.
Apărarea sa din cursul judecării, că nu ar fi în plenitudinea facultăţilor
sale mintale, a trebuit să fie înlăturată de Tribunalul poporului, întrucât din
felul cu s-a comportat în timpul judecării, s-ar putea trage concluzia că
acuzatul a simulat numai alterarea facultăţilor sale mintale.
Pe de altă parte acuzatul nici nu a încercat să facă o dovadă că ar fi
avut facultăţile mintale alterate în timpul săvârşirii infracţiunii ce i se impută,
singurul timp operant pentru a i se stabili lipsa de imputabilitate şi deci lipsa
de responsabilitate penală.
Schingiuitori similari cu cei arătaţi mai sus, au fost şi acuzaţii

plutonier major Sârkozi N. comandantul postului de jandarmi Jibou şi
plutonierul Horvâth loan, comandantul secţiei de jandarmi Nuşfalău, a căror
fapte nu se deosebesc întru nimic de a celorlalţi anchetatori. Activitatea lor
în sfera de atribuţiunii teritoriale a fiecăruia din ei s-au dovedit cu martorii
arătati mai sus.
O altă serie de schingiuitori a evreilor din Şimieul Silvaniei o

constituie acuzaţii Vida loan, Kerekes Adam, Kovâcs Mihai, Farmathi
Alexandru, Angya loan, plutonier major Pethovâri Petrik Vasile, Szabo
Adalbert şi Duha Irina.
Particularităţile prin care se remarcă fiecare din ei în afară de
procedura care le este comună atât între ei, cât şi cu acelorlalţi anchetatori,
adică pecetea personală a fiecăruia din aceşti acuzaţi, rezultă din
următoarele fapte:
Acuzatul Vida loan, s-a remarcat prin tortura aplicată lui KIermann
Adalbert căruia i-a pus în mână un steag roşu improvizat dintr-o cârpă şi l-a
obligat să bea o cantitate de apă oţetită în scopul de a-l determina să
mărturisească unde şi-a ascuns valorile. Din cauza acestor maltratări
victima KIermann Adalbert s-a îmbolnăvit şi a murit în cursul transportului
spre Auschwitz.
Această maltratare şi batjocoră a fost comisă de acuzatul Vida loan
în cooperare cu acuzatul Kerekes Adam, iar acesta din urmă a mai
maltratat şi pe evreul Feiger Armin, predându-l unui soldat S.S. pentru
continuarea maltratărilor.
O altă specialitate a acuzatului Vida loan, în colaborare cu acuzatul -
Kovâcs Mihai a fost luarea din ghetou a evreilor şi gonirea lor înaintea
bicicletelor, spre oraş, în pas alergător, pentru a ajunge la casele
respective unde apoi ţinea anchete şi tortura pe aceşti evrei pentru a-i
determina să mărturisească locul unde sunt ascunse valorile.
Aceste fapte ale acuzaţilor sunt dovedite de depoziţiile martorilor Isac
Desideriu, Feiger Armin şi Weinberger Paul.
Acuzatul Kovâcs Mihai a comis şi din proprie iniţiativă maltratări şi
anchetări după bunuri ascunse, după cum rezultă din depoziţiile martorilor
arătaţi mai jos.
Acuzatul Farmathi Alexandru, fiind premilitar, chemat să ajute la
internarea evreilor în ghetou, a comis aceleaşi brutalităţi că şi ceilalţi
acuzaţi, dar specialitatea lui şi-a manifestat-o prin arderea părului la
subsuori a victimei Moskhovits Samoila, care era învinuit că ar fi ascuns un
butoi cu undelemn. Arderea a făcut-o cu lumânarea.
Faptele lui s-au dovedit cu dispoziţia martorilor Weinberger Paul,
Adier losif, Izsâk Desideriu şi alţii.
Acuzatul Angya loan participând ca voluntar la strângerea evreilor în
calitatea lui de membru al Partidului Crucilor cu Săgeţi, se remarcă de la
început prin cruzimi mari. Astfel în timpul când evreii din Şimieul Silvaniei
erau adunaţi în localul şcolii evreieşti şi aşteptau să fie transportaţi la
cărămidăria Klein din Cehei, şi în timp ce acuzatul Lâzâr losif în timpul
percheziţiei îi batjocorea aşezându-i în poziţie de drepţi cu faţa spre un zid,

acuzatul Angya ioan trăgea focuri de armă peste capetele acestor evrei în
scopul de a-i intimida.
O altă faptă caracteristică a acuzatului Angya Ioan, este
constrângerea victimei Rozenberg Desideriu să intre în interiorul closetului,
adică în partea cu fecalele şi să caute acolo aparatul de radio, pe care
acesta îl ascundea acolo.
Acuzatul Angya Ioan avizat că evreul Hirschfeid Ignaţiu care evadase
în timpul transportului spre Ausch\witz şi care după mai multe luni de trai
prin păduri nemaiputând îndura foamea şi mizeria a apărut în oraşul
Şimieu, s-a dus şi l-a prins şi în loc să îl conducă la spital aşa cum cerea
nenorocitul de evreu, l-a condus şi l-a predat poliţiei.
Toate faptele acestui acuzat, sunt dovedite cu prisosinţă cu depoziţia
martorilor, soţia lui Csengeri Francisc, Weiss Heim, Steiner Martin, Izsâk
Desideriu, Mirseinfeid Rudolf, Hirschfeid Martin, Oltean Maria, Doboş
Maria, văduva Doboş Lodovica, Tokai Elisabeta, Hexan Cătălina, Borcs
Elisabeta măritată Takăcs.
Acuzatul plutonier major de jandarmi Pethovâri Petrik Vasile a fost
şef al postului de jandarmi Vâlcăul de Jos, din anul 1941 până în anul
1944. Acest acuzat s-a remarcat cu ocazia internării evreilor în ghetou,
când escortând un convoi de evrei din mai multe sate, i-a bătut şi le-a
confiscat obiectele mai importante, iar după ce au ajuns în ghetou,
împreună cu plutonier Sărkdzi au luat parte la torturarea evreilor, bătând
astfel pe Schefter Izidor, Elias losif, Schwartz, Kohn Beniamin, Weisz
Francisc şi Schefter Ludovic.
Dar acest acuzat şi-a început cariera de schingiuitor încă din primul
an al ocupării funcţiei sale de şef al postului de jandarmi Vâlcăul de Jos.
Obiectivele sale au fost românii şi evreii. A persecutat pe români,
constrângându-i să se refugieze pentru cele mai mici motive a bătut crunt
ca exemplu pe cei 15 tineri români din Bănişor, apoi pe locuitorii din
Vâlcău, apoi pe cei din comuna Şag, pe care i-a urmărit ca să-i trimită la
muncă în Germania şi în felul acesta pe mulţi alţi români. Aşa fiind nu este
de mirare că atunci când s-a ivit o ocazie ca să conducă la ghetou evreii,
din cele 13 comune din circumscripţia sa, s-a comportat aşa de neomenos.
O altă figură a schingiuitorilor este acuzatul Szabo Adalbert fost
funcţionar la Pretura Şimieu. Acesta a fost însărcinat de acuzatul Krâsznai
Vasile să supravegheze un grup de 50 de tineri evrei care lucrau la
strângerea lemnelor pentru barăci.
Cu această ocazie s-a purtat într-un mod cu totul neomenos faţă de
aceşti tineri, înfometându-i şi obligându-i să muncească peste puterile lor,
precum şi bătându-i în mod cum se poate de crud. Dar partea personală,
care îl deosebeşte de ceilalţi bătăuşi, este ingeniozitatea cu care a introdus
pentru aceşti tineri evrei obiceiul de a-i obliga să cânte cântece antisemite
seara când se înapoiau de la lucru.
Nici în ghetoul din Şimieul Silvaniei nu a lipsit percheziţiile vaginale,
după cum de altfel s-a arătat mai sus, numai că în acest ghetou pe lângă
moaşele însărcinate cu această operaţiune, s-a mai amestecat şi acuzata
Duha Irina, care deşi funcţionar la primăria Şimieu şi trimisă în ghetou
numai ca să elibereze dovezi despre obiectele confiscate de la evrei, din
propria iniţiativă s-a oferit şi a făcut percheziţii la femei, făcând chiar
percheziţii vaginale. Şi aceste percheziţii nu le-a făcut într-un mod civilizat,
ci cât se poate de brutal şi cu pornire specială izvorâtă din ură de rasă.
Depoziţia martorei Adier Sulamita cu privire la activitatea acuzatei
Duha Irina, este edificatoare. Această martoră relatează cum acuzata Duha
Irina este printre cele care făceau percheziţii, că acuzata a luat hainele mai
bune şi când martora a rugat-o să-i lase cel puţin un sfert, acuzata i-a
răspuns; „tu jidancă puturoasă, nici aşa nu vei avea nevoie de ele, acolo
unde mergi”. Aceeaşi martoră arată că acuzata a făcut perchiziţii vaginale,
făcând chiar şi acestei martore astfel de percheziţie.
Că acuzata Duha Irina într-adevăr a făcut perchiziţie vaginală şi încă
în mod brutal o dovedeşte martora Fazekas Eva.
Este un lucru, care rămâne şi azi după mai bine de doi ani de la
înfiinţarea ghetourilor de neexplicat, cum o funcţionară administrativă
căreia bunul simţ normal şi pudoarea i-ar fi dictat să se ocupe numai de
atribuţiunile ce-i fuseseră date, la un moment dat depăşeşte aceste
atribuţiuni şi îndeplineşte funcţiuni, care şi pentru o moaşă sunt
repugnabile. Şi dacă se mai adaugă la acest fapt şi împrejurarea că
acuzata era necăsătorită, într-adevăr fapta ei nu se poate explica, decât
priri acel "amok" colectiv, care cuprinsese pe oamenii otrăviţi de ideile
dementului de la Berehtesgaden.
Cel care avea sarcina să se îngrijească de starea sanitară a

ghetoului din Şimieul Silvaniei era medicul oraşului din Şimieu, acuzatul dr.
Moinâr Francisc. Acest acuzat nu numai că nu protesta atunci când s-a
ales locul ghetoului la cărămidăria Klein din Cehei, al cărei teren era
jumătate mlăştinos, nu numai că nu a luat nici o măsură ca acei internaţi în
acest ghetou să aibă apă potabilă suficientă dar a arătat un dezinteres
complect faţă de tot ce se petrecea în ghetou şi în special faţă de starea
sanitară de acolo. Martorul dr. losif Benedek medic evreu, arată în
declaraţia sa, cum acest medic nu a arătat nici un interes stării sanitare a
ghetoului, deşi vedea că o mare parte din cei internaţi dormeau pe jos şi
sub cerul liber şi vedea că femeile năşteau într-o cameră pe duşumea pe
paie ca vitele. Faţă de această situaţie deplorabilă, faţă cu infectarea apei
cu colibacili, faţă cu cei 22 de evrei morţi în ghetou, ca o consecinţă a

acestor stări de iucruri, acuzatul dr. Moinâr Francisc s-a mulţumit să
raporteze că totul este bine în ghetou. Aceste rapoarte despre vizitele sale
în ghetou în ziiele de 2, 4, 5, 6, 8, 12, 16 şi 20 Mai, precum şi 5 Iunie 1944
se află anexate la dosarul cauzei.
Acuzatul s-a apărat cu aceea că nu a putut să facă mai mult, căci nu
depindea de el şi că acolo unde a putut a ajutat, cum este de exemplu
inocularea tuturor acelor internaţi contra tifosului ceea ce nu s-a făcut în
nici un alt ghetou din Ardeal.
La prima vedere s-ar putea crede că acuzatul dr. Moinâr Francisc în
calitate de medic nu ar fi putut face mai mult, întrucât el nu dispunea de
material, dar privind problemă mai aprofundat şi cercetând mai cu de
amănuntul sufletul, aşa cum se desprinde din depoziţiile martorului dr. losif
Benedek şi dr. Krausz Bernath reiese că acuzatul dr. Moinâr Francisc nu a
voit să vie în ajutorul celor internaţi în ghetou, nici atunci când putea să vie
în ajutor. Astfel martorul dr. losif Benedek a declarat că nu se putea
apropia nimeni de acuzat să-i ceară o îndreptare, căci nimeni nu îndrăznea
să facă acest lucru, întrucât acuzatul nu stătea de vorbă cu nimeni, iar
martorul dr. Krausz Bernath relatează un fapt si anume având o soacră
bătrână internată în ghetou, iar el fiind la început exceptat la această
măsură şi fiind anterior în legături de prietenie cu acuzatul, a trimis printr-un
prieten al său o mică cutie de zahăr soacrei sale bolnave cu îndrumarea să
îl roage pe medicul ghetoului adică pe acuzat să facă această binefacere.
Acuzatul dr. Moinâr Francisc a refuzat acest serviciu mic cerut de un fost
prieten ai său, de altă rasă.
De aici se poate deduce că acuzatul dr. Moinâr Francisc nici când a
putut să facă un bine, nu l-a făcut, ori aşa fiind este greu de presupus, că
ar fi luat toate măsurile de igienă posibilă şi că deci dânsul nu are nici o
vină pentru starea de mizerie în care se aflau evreii din ghetoul Şimieu.
Un colaborator al acuzatului dr. Gazda Andrei, a fost primnotarul

judeţean dr. Sâmy Bela Adalbert. Acesta a însoţit pe şeful său subprefectul
dr. Gazda Andrei la toate conferinţele atât de la prefectura Zalău, cât şi în
oraşul Şimieul Siivaniei.
El este acela, care a cerut de la pretorii şi primarii din judeţ, numărul
total al evreilor, pentru ca să ştie cum să programeze transportul. Acest
fapt rezultă din circularea sa nr. 7607 din 4 Mai 1944.
După deportarea evreilor primind un număr de cereri a unor evrei
concentraţi în detaşamentele de muncă, prin care cereau a trece la religia
creştină, acuzatul dr. Sâmy Bela Adalbert emite ordinul circular nr. 12145
din 29 iulie 1944, prin care dispune ca să respingă toate cererile fără măcar
a le înregistra şi totodată dă ordin ca pe evreii petiţionari să-i predea poliţiei
în lagăre şi jandarmeriei, care autorităţi la rândul lor i-au deportat în lagăre
de exterminare din Germania.
Motivarea acestui ordin circular sună astfel;
„Evreii prin trecerea lor în masă la creştinism, nu vreau altceva decât
slăbirea măsurilor rasiale, privitor la persoana lor, sau urmaşii lor, au indus
în eroare autorităţile”.
Dar acuzatul dr. Sămy Bela Adalbert, deşi neagă la interogator că ar
fi fost referentul cauzelor evreieşti, emite o serie de ordonanţe circulare,
încă înainte de înfiinţarea ghetoului. Astfel: circulara referitoare la
desfiinţarea tuturor societăţilor evreieşti.
Circulara, ca evreilor să nu li se distribuie pâine la preţul oficial ci la
preţul arbitrar al brutarilor.
Circulara din 19 Aprilie 1944 în care cere autorităţilor administrative
ca să expulzeze pe evreii din cuprinsul judeţului, ce nu aveau apartenenţă.
Circulara referitoare la interzicerea tuturor cărţilor scrise de către
scriitorii evrei.
Circulara referitoare la predarea cabinetelor medicale a medicilor
evrei, la medicii creştini.
Circularele şi ordinele referitoare la închiderea şi inventarierea
prăvăliilor evreieşti şi predarea lor societăţilor comerciale fasciste.
Ceea ce acuzatul dr. Sâmy Bela Adalbert a fost pentru subprefectul

dr. Gazda Andrei, acuzatul dr. Denes Desideriu a fost pentru primarul din
Zalău acuzatul dr. Schretter loan.
Acuzatul dr. Denes Desideriu a fost notar în comuna Crasna, judeţul
Sălaj, de la 9 Septembrie 1940 până în Martie 1941, iar în inventarul de
timp din Iunie 1943 până în Octombrie 1944 a fost secretar general al
primăriei Zalău.
Activitatea acestui acuzat în calitate de secretar general al primăriei
Zalău se poate schiţa în următoarele;
1. Prin decizia nr. 4092 din 25 Aprilie 1944 prin care interzice evreilor
de a face cumpărături în piaţă înainte de orele 10, fie personal, fie prin
interpuşi. Aceasta la simpla sugestie a conducătorului biroului contabilităţii
de la prefectură, că în alte oraşe s-ar fi interzis evreilor cumpărarea de pe
piaţă.
Colaborează la deportarea evreilor în care scop, primăria pune în
vedere evreilor ca să înainteze cereri despre membrii familiei lor, pentru a
elibera cartele cu scopul de a şti numărul lor, în vederea deportării. De
toate cererile primite ţine evidenţă.
2. în Mai 1944 întocmeşte un tablou de 21 persoane, toţi fasciştii

unguri, cărora le distribuie aparate de radio gratis, confiscate de la evrei.
Prin ordinul nr. 3797 din 17 Aprilie 1944 redactat de acuzat şi semnat
de acuzatul Schretter loan, încă în 17 Aprilie 1944, ia măsuri de închiderea
prăvăliilor la 10 evrei, când deja nu era ordinul prefecturii pentru închidere.
3. Prin ordinul nr. 4797 din 29 Aprilie 1944, comunică poliţiei să
păzească prăvăliile închise ale evreilor şi să nu se dea oricui fără bani şi
prin rezoluţia pusă pe adresa nr. 5546 din 8 Mai 1944, scrie textual:
„Doresc să menţionez că deja la data de 16 Aprilie 1944, am luat
măsuri pentru închiderea prăvăliilor evreieşti, deci înaintea apariţiei
ordonanţei nr. 50500 din 1944 E.K. dată în acest sens”. Iar prin ordonanţa
6955 din 22 Aprilie 1944 aduce ia cunoştinţa prefectului că a executat
închiderea prăvăliilor (vezi lista prăvăliilor în scrisoarea nr. 807/1944).
4. Cu rezoluţia pusă pe actul nr. 5585 din 9 Mai 1944 comunică că a
predat administraţiei financiare animalele fostă proprietate a evreilor.
5. în 29 aprilie 1944, primind adresa nr. 2731 din 22 Aprilie 1944 a
Armatei a IX-a Cluj, prin care îi cere ca locuinţele evreilor ce vor fi evacuaţi
să se predea militarilor, pune rezoluţia de luare la cunoştinţă, din care
reiese că avea cunoştinţă despre deportarea evreilor.
Dar în afară de activitatea aceasta desfăşurată de acuzat, în anul
1943-1944 ca secretar general al primăriei Zalău, acuzatul din primele luni
de la numirea sa ca notar al comunei Crasna din judeţul Sălaj, desfăşoară
o activitate excesivă, rasială.
Administraţia militară din Ardealul de Nord care a durat de la 7
Septembrie 1940 până la 26 Noiembrie acelaşi an, a întocmit liste de evrei,
care după concepţia fascistă a acestei administraţii militare nu aveau
apartenenţa la comuna Crasna.
Acuzatul dr. Denes Desideriu în loc să pună la coş aceste liste,
îndată după încetarea administraţiei militare, le ia în studiu, se foloseşte de
ele şi emite decizia nr. 2650 din 29 Noiembrie 1940, prin care interzice
dreptul de a locui în comună la 23 familii evreieşti dispunând expulzarea lor
în termen de cinci zile. Făcând această faptă cu referire la legea nr. IV din
1939, care încă nu fusese extinsă în Ardealul de Nord.
lată cum motivează acuzatul această decizie:
„Ţinând seama de starea de război şi că situaţia alimentară a
locuitorilor este gravă, mai mult, de multe ori aceasta se loveşte de un
obstacol de neînlăturat, în ce priveşte aprovizionarea cu articole de primă
necesitate şi astfel împărţirea acestor cantităţi mici de alimente de primă
necesitate cu locuitorii leneşi (referindu-se la evrei) care nu s-au încadrat în
nici o muncă productivă, socială sau particulară, este în contrazicere cu
interesele comunei".
în contra acestei hotărâri de expulzare de pe teritoriul comunei

Crasna, toţi cei interesaţi au făcut apeluri, iar unele din ele au fost motivate
chiar de acuzatul dr. Denes Desideriu, creându-se şi prin aceasta un izvor
de venit.
Cea mai mare parte din aceste apeluri au fost admise chiar de către
autorităţile fasciste de atunci în frunte cu dr. Gazda Andrei şi primnotarul
oraşului dr. Sămy Bela Adalbert.
Dacă nu ar fi probe despre altă activitate a acuzatului dr. Denes
Desideriu în chestiuni de aplicarea excesivă a legiuirilor şi măsurilor
antievreieşti şi ar fi numai aceste hotărâri de expulzare din comuna Crasna
şi totuşi ar fi suficient pentru a stabili responsabilitatea penală a acestui
acuzat, în baza legii criminalilor de război, ca unul care din proprie iniţiativă
a făcut o executare a măsurilor luate în mod cu totul ilegal de către
administraţia militară maghiară din toamna anului 1940.
Toate aceste crime de război şi fapte ilegale au fost acoperite de ochi

binevoitori ai prefectului de atunci al judeţului Sălaj, dr. Szlăvi Vasile, numit
în acest scop de guvernul fascist a lui Sztojai-Dome.
Responsabilitatea acestui prefect este similară cu a tuturor
prefecţilor, care patronând înfiinţarea ghetoului, s-au făcut favorizatorii
acestei măsuri unice în istoria omenirii.
I. Ghetoul Someş
La conferinţa subsecretarului de stat Endre Lăszio ţinută la Satu

Mare la 26 Aprilie 1944, au participat din partea judeţului Someş,
subprefectul judeţului dr. Schilling loan, primarul oraşului Dej, dr. Veress
Eugen primarul oraşului Gherla, dr. Tamâsi Ludovic şeful poliţiei Dej, dr.
Sărosi luliu şeful poliţiei Gherla, Bereczki Ernest şi comandantul legiunii de
jandarmi al judeţului Someş, maior Antaiffi Paul.
Cel care a difuzat ordinele lui Endre Lăszio celorlalţi capi de autorităţi
ai judeţului Someş a fost acuzatul dr. Schilling loan, care a convocat în ziuă
de 30 aprilie 1944 o conferinţă la prefectura Someş, la care au participat
toţi pretorii din judeţ, primarii oraşelor Dej şi Gherla, comandantul legiunii
de jandarmi şi medicul oraşului dr. Lehner Sigismund. Aici acuzatul dr.
Schilling loan a dat toate îndrumările necesare şi de comun acord au ales
loc pentru ghetou, în pădurea defrişată „Bungur” situată la o depărtare de
trei km de oraşul Dej, iar în Gherla la fabrica de cărămizi.
Pentru ca evreii din Dej să nu bănuiască soarta care li se pregătise,
toată această comisie a lansat zvonul în oraş că se defrişează o porţiune în
„Bungur" şi se construiesc barăci pentru cazarea refugiaţilor germani din

Ucraina.
La Dej, ca şi în alte localităţi, s-a procedat la formarea echipelor, s-a
emis publicaţia prin care s-a interzis evreilor să părăsească domiciliul, iar în
dimineaţa de 3 Mai 1994 pe la orele cinci echipele au descins prin
surprindere şi simultan la toate casele evreieşti.
Ridicarea evreilor din casele lor, s-a făcut cu aceiaşi brutalitate ca şi
în alte părţi. Nici aici nu li s-a lăsat timpul suficient ca cei ridicaţi să se
pregătească. Nici aici nu a fost exceptat nimeni de la internarea în ghetou
şi au fost ridicaţi şi cei care conform ordonanţelor în vigoare erau exceptaţi
de la purtarea stelei galbene.
La început toţi evreii din oraş au fost concentraţi în trei sectoare,
unde au fost supuşi la percheziţii corporale şi după despuierea lor de
obiectele de valoare au fost încolonaţi şi conduşi la locul ghetoului din
pădurea „Bungur”.
lată cum descrie această operaţiune martora Schwartz Ana:
„Eu locuisem în casa lui Bakai Nicolae, unde au fost strânşi evreii în
zilele de 3-5 Mai 1944 şi unde li s-au făcut percheziţii. în antreul casei
inculpatele Fekete Margareta, Jakabffi Ana, Labone şi alte femei nyilaşiste
de care nu-mi amintesc, făceau perchiziţii la femei. Intrând în casă am
văzut pe o masă o grămadă de bijuterii adunate şi o listă de la ce-i care s-
au confiscat lucrurile. Ana Jakabffi a fost şefa femeilor care au făcut
perchiziţiile şi în faţa ei am văzut un teanc de bani confiscaţi şi alături de ei
o poşetă. Evreica Weisberger Hedi, Hendier Diana şi Elefant Olga după ce
au ieşit din camera de perchiziţii ne-au spus că l-i s-au luat banii ascunşi în
părul capului şi toate plângeau, dar nu le-am întrebat de ce plâng, fiindcă
nu aveam voie să vorbim cu ele.
în ziua de 14 Mai 1944 dl. Bakai n-a mai permis să se facă perchiziţie
în casă la femei şi atunci a continuat perchiziţia femeilor în garaj, acolo în
altă cameră a garajului s-a făcut perchiziţie şi la bărbaţi. Fiind în apropierea
garajului în etajul casei lui Bakai, am auzit ţipete, vaiete şi sunetul loviturilor
de bâte din camera unde s-au făcut percheziţiile bărbaţilor. După
terminarea percheziţiei când s-a făcut curăţenie în camere, am văzut circa
opt beţe groase de patru cm rupte şi aruncate pe jos. La acuzata Fekete
Margareta am văzut patru ceasuri de aur femeieşti. Eu am fost curioasă să
văd ce fel de ceasuri are, dar ea observând le-a acoperit cu mâneca hainei,
în camera de perchiziţie a femeilor am văzut adunate mai multe haine de la
evreicele perchiziţionate. D-ra Wolf Olga, Hirsch Olga şi d-na KIerman, ştiu
că acuzata Fekete Margareta şi celelalte femei din compania ei, au făcut
perchiziţii vaginale la femeile evreice".
Executorul înfiinţării ghetoului în oraşul Dej a fost primarul oraşului

acuzatul dr. Veress Eugen, iar ajutorul său direct a fost medicul oraşului dr.
Lehner Sigismund.
Comandant al ghetoului a fost numit comisarul guvernamental dr.
Takâcs Ştefan.
Viaţa în ghetou era foarte rea. Cazarea a fost de asemenea
necorespunzătoare. Aprovizionarea cu alimente de asemenea a fost
defectuoasă. La început cei internaţi în ghetou nu aveau nici apă de băut,
abia mai târziu au adus apă cu o cisternă a pompierilor, la intervenţia
prefectului de atunci contele Bethlen Bela. Din cauza acestor condiţii
vitrege de trai, au murit 25 de evrei, precum şi copiii nou născuţi.
Starea sanitară de asemenea era mizerabilă, iar acuzatul dr. Lehner
Sigismund nu s-a interesat de acest lucru.
lată cum descrie martorul dr. Steinfeid Desideriu, această stare de
lucruri:
„Când m-au ridicat de ia domiciliu echipe speciale mi-au confiscat
banii şi toate bijuteriile, iar locuinţele le-au sigilat şi când ne-au ridicat de
acasă nu ne-au lăsat să luăm cu noi decât 25 kg alimente de persoană,
internându-ne în oraş în trei sectoare, unde nyilaşişti Fekete losif, Gecse
losif, Takâcs Ştefan şi Lakadâr losif ne-au perchiziţionat, cu care ocazie
ne-au bătut cu ciomegele peste tot corpul dezbrăcându-ne la piele. Din
bagaje ne-au confiscat totul în afară de două rânduri albituri şi alimente.
După ce ne-au internat în ghetoul din pădurea „Bungur” în condiţii
neomeneşti, fără adăpost, fără hrană, fără apă, fără closete, fără aşternut,
decât frunze uscate, am stat un număr de 8.500 evrei în condiţii absolut
neomeneşti din care cauză s-au îmbolnăvit mulţi şi au murit 25 evrei şi
mulţi copii sugaci, mamele neavând hrană nu i-au putut alăpta.
Pentru îndreptarea situaţiei mizerabile, am intervenit personal la
medicul oraşului dr. Lehner, care venea zilnic în ghetou şi am cerut
medicamente pentru bolnavi, scânduri pentru organizarea closetelor,
deoarece closetele erau în mijlocul ghetoului, în gropi simple, fără nici o
despărţitură pentru a nu se vedea părţile ascunse, dar dr. Lehner a refuzat
categoric, spunând că el nu are vreme şi că nu-i pasă, deoarece evreii erau
internaţi pentru examinare. Când a murit primul evreu în ghetou am cerut
lui dr. Lehner să ne indice locul unde să organizăm un cimitir. Atunci el ne-
a ales şi indicat o groapă lângă pârâu şi mi-a spus că aceea este bună şi
pot încăpea toţi evreii”.
După internarea evreilor în ghetou, a început goana după căutarea
aşa-ziselor valori ascunse. Cei care perchiziţionau erau atât poliţişti cât şi
anumiţi membrii ai Partidului Crucilor cu Săgeţi din Dej.
Astfel după cum rezultă din depoziţia martorului Steinfeid Desideriu,
printre schingiuitori erau Fekete losif, Gecse losif, Takâcs Ştefan, Lakadâr
losif şi comisarul de poliţie Desaknai, Garamvolgyi, Szomorjai şi Kăssai.
Pentru a arăta modul în care au decurs aceste cercetări, precum şi

antecedentele înfiinţării ghetoului, se citează din depoziţia martorului dr.
Weinberger EmanoiI:
„înainte de înfiinţarea ghetoului de la fostul meu chiriaş Nagy, agent
la poliţia din Dej, am auzit că înfiinţarea ghetoului era lăsată la aprecierea
autorităţilor locale. Auzind această posibilitate fiind rănit din războiul din
1914/18 de două ori şi fiind scutit de obligaţia de a purta steaua distinctivă,
m-am prezentat la primarul Veress şi am cerut informaţii referitoare la
înfiinţarea ghetoului, rugându-l ca în cazul în care s-ar’ înfiinţa să mă
scutească de internare, cerându-i să scutească oraşul de înfiinţarea
ghetoului, luându-mi răspunderea personal asupra evreilor din oraş.
Primarul Veress atunci când am stat de vorba cu el, asupra locului
ghetoului, reproşându-i că locul nu este corespunzător, neavând case, apă
şi fără soare, în pădure, mi-a răspuns că nu este el de vină ci acuzatul dr.
Lehner care a propus locul.
Eu nefiind internat decât a treia zi, am intervenit la primarul Veress ca
să aprovizioneze ghetoul cu apă, dar el a răspuns că nu are timp de cinci
zile. După cinci zile am organizat noi prin şoferul Izsâk, care ne-a cărat apă
cu mari greutăţi, la interval de 2-3 zile, primind fiecare persoană o jumătate
de litru de apă.
în ghetou eram internaţi 7.860 persoane. Prima dispoziţie luată a fost
că ne-au tăiat părul la bărbaţi, iar femeilor l-au scurtat. La intervalul de opt
zile, s-au îmbolnăvit copiii de pojar, eu am intervenit la Takâcs Ştefan să-l
aducă pe doctorul oraşului, Lehner, pentru a lua măsuri de vindecare şi
organizare a vieţii ghetoului. Venind ia ghetou dr. Lehner a ordonat să se
facă anumite gropi comune pentru bărbaţi şi femei, servind drept closete.
Eu am intervenit ia dr. Lehner ca să admită internarea în spitalul oraşului
Dej a evreilor bolnavi, însă el n-a admis şi n-a luat nici o măsură, făcând
numai promisiuni. La o colibă din marginea ghetoului se făceau cercetările
evreilor bănuiţi că şi-ar fi ascuns bunuri. într-o zi pe la orele şase
dimineaţa, am fost şi eu chemat de nyilaşişti şi introdus în acea colibă.
Cum am intrat în colibă, Desaknai mi-a ordonat să mă dezbrac la piele şi
să mă culc cu burta la pământ. După ce m-am executat mi-a sucit mâinile
la spate şi îndoindu-mi picioarele la spate mi le-a legat de mâini cu nişte
curele şi în gură mi-a introdus proprii mei ciorapi. în această poziţie un
nyilaşist pe care nu ştiu cum îl cheamă m-a călcat cu picioarele pe spate ca
să nu mă pot mişca, iar Desaknai a început să mă bată cu un ciomag de
cauciuc tare ce nu se putea îndoi la tălpile picioarelor, până ce am căzut în
nesimţire. După câteva minute am simţit curgându-mi pe cap apă rece şi
atunci mi-am revenit, picioarele şi mâinile fiindu-mi dezlegate şi ciorapii
scoşi din gură. Sculându-mă în picioare, Desaknai mi-a poruncit să dansez
sârba în aşa fel ca să ating cu capul plafonul colibei care era la o jumătate
de metru de capul meu. Cu picioarele umflate şi pline de vânătăi, am fost

silit să dansez sârba, în timp ce Desaknai mă lovea cu bastonul de cauciuc
peste burtă şi spate. Dându-mi ordin să mă îmbrac n-am fost în stare să-mi
trag pantalonii şi cizmele, fiindu-mi umflate picioarele. Atunci au venit doi
nyilaşişti, m-au luat de subsuori, scoţându-mă afară din colibă, m-au
aruncat într-un grajd de alături, lăsându-mă jos pe nişte paie. Fiindcă eu nu
i-am declarat locul unde ascunsesem anumite lucruri, când stăteam pe
paie în grajd, am văzut ducându-i la colibă şi pe fii mei Weinberger Eric şi
Weinberger Norbert şi am auzit strigătele şi ţipetele lor. După ce şi ei au
ieşit din colibă, neputându-se îmbrăca şi încălţa, mi-au spus că au fost
bătuţi la tălpile picioarelor şi în palme de comisarul Desaknai silindu-i să
divulge locul şi persoanele unde depozitasem anumite lucruri, spunându-le
că eu am mărturisit prea puţine lucruri şi persoane. După o jumătate de oră
am văzut pe un nyilaş aducând la colibă pe soţia mea, iar pe cei doi fii ai
mei i-au introdus într-o cameră alăturată pentru a vedea cum va fi torturată
mama lor, soţia mea, la început nu a spus unde am ascuns valorile, atunci
i-au fost scoşi pantofii din picioare şi culcând-o cu faţa la pământ au bătut-o
la tălpile picioarelor aşa de tare încât eu din grajd am auzit ţipetele şi
vaietele ei. După câteva minute, venind la mine Desaknai mi-a spus că
sunt om mincinos şi că soţia mea i-a indicat numele persoanelor unde mi-
am ascuns lucruri şi fiindu-mi frică să nu fiu torturat din nou, am aprobat că
este adevărat”.
Răspunderea acuzatului Veress Eugen fostul primar al oraşului Dej,
este similară cu a celorlalţi primari, ca primfuncţionar al municipalităţii, în
sarcina căruia era atât cazarea, cât şi alimentarea celor internaţi în ghetou.
Faptele obiective arătate mai sus şi rezultate din depoziţiile martorilor,
depoziţii în mare parte citate, sunt temeiul responsabilităţii penale a acestui
acuzat.
în ceea ce priveşte colaboratorul principal al primarului oraşului,
adică acuzatul dr. Lehner Sigismund, este suficient de a se menţiona, că
după cum relatează martorul Weinberger EmanoiI, însuşi acuzatul Veress
Eugen i-a comunicat că medicul dr. Lehner a fost acela, care a impus
hotărârea ca locul ghetoului să fie fixat în pădurea „Bungur”.
Se aminteşte şi împrejurarea că, acuzatul dr. Lehner Sigismund nu s-
a îngrijit în prealabil ca ghetoul din Dej să fie aprovizionat cu apă, nu s-a
îngrijit ca barăcile să fie suficiente, nu s-a îngrijit ca femeile gravide să fie
lăsate să nască în spitale, ce le-a lăsat să nască acolo în pădure, în barăci,
pe pământul umed, cauzând ,moartea tuturor celor nou născuţi şi în fine s-
a mai dovedit că, până şi morţii din ghetou, erau îngropaţi pe perimetrul
ghetoului lângă şanţuri, care servea drept latrine şi nu au permis nici
comandantul ghetoului, nici medicul ghetoului, ca aceşti morţi să fie
înmormântaţi în cimitir şi cu ceremonia tradiţională.
în ceea ce priveşte acuzatul dr. Schilling loan, fostul subprefect al

judeţului Someş, este adevărat că s-a dovedit că în ziua de 2 Mai 1944 s-a
internat în spital şi că în oraş a circulat zvonul că această internare este cu
tâlc, fiind făcută în scopul de a nu lua parte la strângerea evreilor în ghetou.
Nu mai puţin adevărat este însă, că până la 2 Mai 1944 acuzatul
Schilling loan a participat la toate pregătirile făcute în vederea internării
evreilor în ghetou şi anume a participat la conferinţa de la Satu Mare, a
convocat conferinţele pregătitoare de la Dej şi a dat îndrumările necesare.
Chiar şi în ceea ce priveşte alegerea locului ghetoului, acuzatul dr.
Schilling loan a avut partea lui de contribuţie, întrucât această alegere şi
pregătirile pentru defrişarea pădurii, precum şi începerea construirii
barăcilor s-au făcut înainte de internarea acuzatului în spital.
Dar acuzatul Schilling loan a avut o atitudine şovină în tot timpul cât a
funcţionat ca subprefect. El este acela, care a respins apelul făcut de
martorul Paul Augustin, împotriva hotărârii de internare, dată de
primpretorul plasei lleanda. Hotărârea acuzatului dr. Schilling loan, poartă
numărul 11934 din 18 Octombrie 1941 şi se află la fila nr. 53 din dosar.
După cum rezultă din depoziţia martorului dr. Macavei Andrei,
acuzatul Schilling loan, în timpul celor patru ani de ocupaţie hortistă, a
făcut nenumărate greutăţi ca să nu se deschidă şcoli cu limbă de predare
română.
Tot acuzatul dr. Schilling loan a fost acela care a dat ordin în scris
notariatelor ca să întocmească liste de lucrători pentru a fi deportaţi îh
Germania. Aceste liste trebuiau să fie întocmite şi să cuprindă pe locuitorii
lipsiţi de avere, pe cei care au fost pedepsiţi şi pe cei care nu au fost
chemaţi la armată.
Acest fapt este stabilit prin interogatorul notarului Zoiya losif, fost
notar al comunei Târlisua din judeţul Someş.
S-a amintit mai sus, că printre schingiuitorii ghetoului din Dej, au fost
şi acuzaţii Gecse losif, Fekete Margareta şi Lakadâr losif. Ca şi aceştia
sunt la fel ca şi ceilalţi schingiuitori, dar aceşti trei acuzaţi se remarcă totuşi
prin anumite particularităţi faţă de ceilalţi anchetatori.
Acuzatul Gecse losif, deşi nu avea nici o calitate oficială, pentru că
nu era funcţionar public, totuşi fiind membru al Partidului Crucilor cu Săgeţi
s-a oferit în mod benevol la strângerea evreilor pentru ghetou, la
perchiziţionarea lor pentru a descoperi valori ascunse.
Dar în afară de bătăile şi schingiuirile care nu se deosebesc faţă de

alţi schingiuitori, acest acuzat s-a dovedit a fi lovit cu bastonul de cauciuc
peste tot corpul pe avocatul dr. Biro Samoila din Târgul Lăpuşului, lovirea a
fost atât de puternică, încât acest avocat a trebuit să fie transportat la
vagon pentru îmbarcare, de alţii, iar ajuns la gară, după cinci minute a
murit.
lată cum relatează martorul Goidstein losif, cazul arătat mai sus;
„Când a fost perchiziţionat dr. Biro Samoila eram lângă el, mai fiind şi
alţi trei pe care nu ştiu cum îi cheamă. Eu, dr. Biro şi Rosenberg Armin ne
am prezentat deodată la perchiziţie acuzatului Gecse losif, dezbrăcaţi la
pielea goală. El a scotocit prin buzunarele hainelor, scoţând totul afară şi
aruncând pe o grămadă lucrurile găsite. Când am fost percheziţionat eu,
acuzatul Gecse m-a lovit cu un baston de cauciuc pe spate şi când m-am
aplecat să-mi ridic hainele, mi-a aplicat o palmă, ieşind apoi afară să mă
îmbrac. în timp ce mă îmbrăcam acuzatul îl percheziţiona pe dr. Biro,
luându-i din buzunar nişte acte, l-am auzit pe dr. Biro protestând să nu i le
ia, căci pentru ele a muncit o viaţă întreagă. Atunci acuzatul Gecse losif l-a
lovit cu ciomagul de cauciuc peste spate, gât şi cap, spunând că nu-i
trebuie acte, căci merge la moarte. Când dr. Biro a încercat să iasă afară,
acuzatul i-a mai aplicat o lovitură în dreptul frunţii, deasupra urechilor, în
urma căreia victima a căzut jos. Eu împreună cu Rosenberg Armin m-am
repezit la dr. Biro, l-am ridicat ducându-l la o parte, unde l-am îmbrăcat,
fără ghete şi de unde l-am dus până la vagon, distanţa de 150 metri şi
unde, când l-am lăsat jos, am constatat că e mort.”
Tot astfel acuzatul Gecse losif a bătut şi pe evreul Herman din Dej.
O altă figură a schingiuitorilor din ghetoul Dej, este acuzata Fekete
Margareta. Şi aceasta fără să aibă vreo calitate oficială s-a înrolat voluntar
la odioasa muncă de percheziţionare a victimelor din ghetou şi nu s-a
mărginit numai la percheziţii corporale, ci a făcut şi percheziţii vaginale la
femei. Activitatea ei şi atitudinea ei se explică prin faptul că a fost membră
în partidul Crucilor cu Săgeţi atât ea cât şi soţul ei, acesta din urmă fiind
vizitat chiar de Szăllasi cu ocazia venirii lui în Dej, după cum a recunoscut
acuzata la interogatorul său. Aşa se explică cum acuzata Fekete Margareta
a făcut percheziţii vaginale cu un băţ ca în cazul soţiei lui Abraham Nathan.
Tot aşa se explică faptul că acuzata Fekete Margareta cu ocazia
percheziţionării victimei Elek Frida, pentru găsirea unei blăni, l-a protestele
victimei că nu posedă o astfel de blană, a sărit ameninţătoare, strigând că
victima minte şi că este o bestie (depoziţia martorei Elek Frida).
Acuzata Fekete Margareta cu ocazia percheziţiilor şi-a însuşit
numeroase obiecte de valoare, ca: ceasuri de aur, verighete, haine, inele şi
alte lucruri.
Acuzatul.Lakadâr losif de asemenea nu a avut nici o calitate oficială,
fiind însă membru al partidului Crucilor cu Săgeţi, s-a înrolat şi el benevol,
participând la toate operaţiunile de strângere a evreilor în ghetou şi de

percheziţionarea lor după bunuri ascunse.
Şi-n cuprinsul judeţului Someş s-au întâmplat maltratări şi schingiuiri,

atât cu ocazia internării evreilor în ghetou, cât şi-n general în tot timpul
celor patru ani de ocupaţie hortistă.
Astfel în comuna Reteag, judeţul Someş, acuzatul Olâh Alexandru s-
a purtat în mod neomenos cu victimele care erau internate în ghetou,
bătându-le cu ocazia percheziţiilor, în special căutând să le violeze. în
acelaşi timp servea şi drept călăuză la soldaţii germani, în trecere prin
comuna Reteag, indicându-le tinerele evreice, pentru raporturi sexuale.
Aşa este cazul tinerei Harnik Gita, care numai cu mare greutate a putut să
scape de ei.
lată cum descrie martora Iszak Florentina, comportarea acuzatului în
timpul percheziţiilor vaginale, pe care le făcea acuzata Jancso Rozalia:
„Eu încă am fost percheziţionată de acuzata Jancso Rozalia, atât
corporal, cât şi vaginal. La camera de percheziţie a femeilor era un geam
stricat, acoperit cu hârtie ruptă şi prin această hârtie jandarmii şi acuzatul
Olâh Alexandru şi alţi bărbaţi ce se găseau în camera vecină priveau cum
acuzata dezbrăca şi percheziţiona femeile făcând haz şi diferite critici la
adresa noastră. După ce am fost dezbrăcată m-a întins pe o masă
făcându-mi percheziţie vaginală şi apoi în această poziţie mi-a poruncit să
aştept, ieşind afară, iar după câteva clipe a apărut cu acuzatul Olâh
Alexandru, introducându-l la mine în cameră, iar ea a ieşit afară şi cu uşa
întredeschisă a zis: „du-te mă înăuntru şi vezi ce carne bună pentru tine şi
fă ce vrei cu ea”!
Când l-am văzut pe acuzat am sărit jos de pe masă strigând să iasă
afară, dar el s-a repezit la mine, a încercat să mă cuprindă în braţe, să rnă
trântească pe jos, dar nu a reuşit, din pricina opunerii mele categorice. în
timpul luptei cu acuzatul am fost prinsă de mai multe părţi ale corpului şi în
opunerea mea m-am lovit la mâna stângă de masă în aşa mod, că şi azi
simt durere la mână".
Acuzatul a avut o atitudine fascistă şi faţă de premilitarii români şi
evrei, din comuna Reteag, în calitatea lui de ajutor de comandant al
plutonului de premilitari români din comună.
Acuzata Jancso Rozalia, moaşa comunală din Reteag, de asemenea
a avut o comportare şovină şi plină de ură rasială.
Nu numai că a supus la percheziţii vaginale atât pe fetiţe de 6-7 ani,
cât şi pe bătrânele de 70-80 de ani, dar specialitatea ei era, că voia să vie
în ajutor acuzatului Olâh Alexandru, punându-i la dispoziţie fete tinere, fără
apărare cu ocazia percheziţiei, şi îndemnându-l să profite de ele chiar în

camera de percheziţii. Astfel este cazul martorei Iszak Florentina, după
cum rezultă din depoziţia ei citată mai sus.
lată cum descrie martora Stern Dora, activitatea acuzatei Jancso
Rozalia:
„într-o cameră alăturată camerei unde erau percheziţionaţi bărbaţii,
acuzata Jancso Rozalia dezbrăcând femeile la piele, le-a făcut percheziţii
vaginale cu mâna, fără mănuşi, chiar şi la fetiţe=mici de 6-12 ani, mie încă
mi-a făcut percheziţie vaginală şi a făcut şi fetiţei mele lulia Stern de 12 ani,
care a fost bolnavă timp de trei săptămâni, iar martora Hirsch luliana zice
că ei i-a făcut percheziţie vaginală într-un mod extrem de barbar şi murdar
şi chiar la surioara ei Hirsch Estera de 13 ani, care a plâns deşi am rugat
pe acuzată să o scutească, dar ea a refuzat. După percheziţie sora mea
Hirsch Estera a căzut bolnavă foarte grav, astfel că atunci când s-a făcut
selecţia la Auschwitz, a fost clasată printre cele bolnave şi a fost arsă în
crematoriu”.
Dar acuzata Jancso Rozalia nu a avut numai porniri antievreieşti
izvorâte din concepţii abstracte fasciste, ci a avut şi dorinţe de îmbogăţire,
confiscând în profit personal cu ocazia percheziţiei şi anumite lucruri ca
bijuterii, bani şi haine, de la cei pe care îi supunea percheziţiei.
Faptele săvârşite de acuzaţii Olâh Alexandru şi Jancso Rozalia se
stabilesc pe deplin cu depoziţia martorilor Moskhovits Margareta, Bergovics
Magdalena, Elena şi Margareta Mendelsohn, Harnik Gita, Maiovits Berta,
Izsak Florentina, Stern Dora, Bernstein Dora şi Hirsch luliana.
în comuna Ciceu Giurgeşti, în judeţul Someş, a funcţionat ca notar

din toamna anului 1940, până în vara anului 1944, acuzatul Lakatos
Francisc. în timpul funcţiunii sale nu a scăpat nici un prilej de a persecuta
elementul românesc, terorizându-l pentru ai determina pe câţi mai mulţi
români să părăsească comuna şi să se refugieze în România.
Specialitatea acestui acuzat în ceea ce priveşte persecuţia
românească a constat în spolierea şi deposedarea membrilor de familie a
celor fugiţi în România făcând tot posibilul ca aceşti membrii să nu poată
folosi bunurile imobile rămase chiar în coproprietate cu cei refugiaţi în
România.
Astfel este cazul martorei Banabic Sofia ai cărei fii trecuseră în
România şi deci şi dânsa avea dreptul să folosească casa, întrucât era
văduvă, murind tatăl celor trei fii refugiaţi. Totuşi acuzatul Lakatos Francisc
a constrâns-o pentru a i se introduce în locuinţă colonişti ungurii dintre care
cei care purtau titlul de „vitez". Martora Banabic Sofia relatează cum că
acest acuzat i-a introdus de fapt colonişti în casă, retrăgând dreptul ei de
locuinţă şi susţinând că proprietatea casei este a celor doi fii plecaţi în

România şi ca atare Statul Ungar poate dispune de casă. De altfel Banabic
Sofia nu este singura care a fost deposedată de casă, ci sunt o serie
întreagă de persoane cu cazuri similare.
Acuzatul Lakatos Francisc a avut o comportare fascistă şi cu ocazia
strângerii evreilor în ghetou. Un fapt, care îl scoate în evidenţă în mod
deosebit, este cazul mamei lui Friedman Moise din comuna Ciceul
Giurgeşti, care deşi obţinuse eliberarea din ghetou şi revenise în comună,
acuzatul Lakatos Francisc nu i-a dat voie să locuiască în comună şi a
forţat-o să plece din nou în ghetou (depoziţia martorului Friedman Moise).
Acuzatul Antalffi Paul, fiind comandantul legiunii de jandarmi Dej, a

fost conducătorul jandarmilor, care a procedat la strângerea evreilor din jud
Someş. Răspunderea sa este ca şi a celorlalţi comandanţi de autorităţi de
ordine publică.
în oraşul Gherla de asemenea s-a înfiinţat un ghetou pe terenul

fabricii de cărămidă, iar evreii adunaţi în acest ghetou au fost transportaţi
după şapte zile în ghetoul Cluj, de unde apoi au fost deportaţi în Germania.
Executorii înfiinţării ghetoului, a strângerii evreilor şi a percheziţiei lor sunt
acuzaţii, Tamâsi Ludovic primarul oraşului Gherla, Ivânyi Andrei comisar
şef al poliţiei Gherla şi Bereczki Ernest şef al poliţiei Gherla. Metodele de
internare şi percheziţionare, nu diferă întru nimic de metodele aplicate de
celelalte ghetouri. De asemenea nu diferă nici cazarea şi alimentarea
evreilor din ghetou.
Aşa fiind şi răspunderea acestor acuzaţi este similară cu a celorlalţi.
J. Ghetoul Bistriţa
în oraşul Bistriţa ghetoul a fost înfiinţat la ferma Stamboli, situată la o

depărtare de aproximativ patru km de oraş. Strângerea evreilor a început în
dimineaţa zilei de 3 Mai, şi această strângere a fost dusă la îndeplinire de
echipele cunoscute.
Cazarea s-a făcut în barăci şi-n coteţe de porci, dar multă populaţie a
rămas sub cerul liber. Nu exista bucătărie, nici fântâni şi nici infirmieri.
Iar drept latrine erau câteva gropi săpate în centrul lagărului, care ne
fiind îngrădite şi camuflate, lumea se abţinea să le folosească din cauza
simţului de pudoare.
Nici o măsură de igienă nu a fost luată, după cum nu s-a luat nici o
măsură de internare a bolnavilor şi a femeilor pe cale să nască.
Nici situaţia alimentară nu era strălucită. Pentru fiert au fost aduse
vane de baie din casele evreieşti iar apa a fost adusă în cantitate cu totul
insuficientă, dintr-o cisternă a primăriei.
în această stare au fost ţinuţi aproximativ 30 de zile cei aproape
8.000 de evrei, internaţi în acest lagăr.
Primul funcţionar al municipalităţii a fost primarul Kuales Norbert, iar
pentru judeţ subprefectul Szmolenszki Ladislau. Aceşti doi şefi de autorităţi
după ce s-au reîntors de la conferinţa lui Endre Lâszio de la Târgu-Mureş,
împreună cu prefectul de atunci Bethlen Bela, au ales locul ghetoului aşa
după cum s-a arătat mai sus şi au început preparativele de construire a
barăcilor, căutând să deruteze opinia publică prin lansarea zvonului că la
ferma Stamboli se proiectează înfiinţarea unei crescătorii de porci,
ameninţând cu măsuri grave comunitatea evreiască care începuse de
câteva zile să se neliniştească, deoarece realitatea începea să-şi croiască
drum.
Şeful autorităţilor de ordine publică a fost pentru oraş acuzatul
Debreczeni, şeful poliţiei din Bistriţa, iar pentru teritoriul judeţului locotenent
colonel de jandarmi Pasztori, comandantul legiunii de jandarmi Năsăud.
Nu este necesar a se mai aminti detaliat felul brutal şi-n pripă a
adunării şi internării evreilor în ghetou, după cum nu este necesar să se
mai amintească brutalităţile, la care au fost supuşi cei internaţi cu ocazia
percheziţiei şi cu ocazia anchetelor pentru descoperirea valorilor ascunse.
Ci este suficient a se fixa şi aici că metodele din toate aceste puncte de
vedere au fost dureros de asemănătoare cu metodele aplicate în celelalte
ghetouri.
Vinovăţiile, de asemenea, sunt similare şi anume: la fostul primar al
oraşului Bistriţa, Kuales Norbert şi fostul subprefect al judeţului Năsăud,
este similară cu ceilalţi şefii de poliţie şi comandanţi de legiuni de jandarmi,
după cum este similară şi răspunderea.
Aceste similitudini de participări şi de răspunderi rezultă din faptele
materiale întâmplate şi dovedite cu martorii audiaţi în dosarul ghetoului din
Bistriţa, la care Tribunalul poporului face trimitere şi mai rezultă din faptul
material al calităţilor oficiale, pe care aceşti acuzaţi le-au deţinut în acel
timp.
Şi-n ghetoul Bistriţă ca şi-n celelalte ghetouri au fost prezente o serie
de persoane, care fără a avea calităţi oficiale sau legături directe cu
ghetoul s-au prezentat în mod benevol şi au comis o serie de brutalităţi şi
crime de război, pentru care Tribunalul poporului le-a stabilit în mod

individual responsabilitatea.
într-adevăr dintre aceştia fac parte:
Acuzatul Orendi Gustav agent al gestapoului din Bistriţa, care a
supravegheat cu motocicleta ridicarea evreilor şi internarea lor în ghetou,
iar după internare a făcut dese vizite în interiorul ghetoului, lovind şi
maltratând pe cei internaţi acolo. Maltratările lui constau între altele, în
oprirea internaţilor de a-şi pregăti mâncare, prohibiţiuni la aprovizionarea
cu apă şi cu alte alimente şi, în sfârşit, prin interzicerea ţăranilor să vândă
alimente celor din ghetou.
Acuzatul Szmolka Henrich, fără a avea calitate de funcţionar public
şi, deşi om mai în vârstă, s-a angajat în serviciul poliţiei Bistriţa pentru a o
ajuta la strângerea şi internarea evreilor. Pe lângă serviciile făcute pentru
strângerea evreilor, s-a mai angajat ca supraveghetor de ghetou,
interzicând rudelor celor internaţi care veneau de la detaşamentele de
lucru, să vadă pe aparţinătorii lor (cazul martorului lacob Izidor).
Martorul Herman Maierovits relatează cum am văzut personal pe
acuzatul Szmolka Henrich dând ordin să întoarcă apa din poarta ghetoului
pentru a nu fi dată evreilor din ghetou. Acelaşi martor l-a văzut pe acuzat
interzicând femeilor de la ţară să vândă lapte evreilor din ghetou.
Martorul Brack Mendel declară că acuzatul Szmolka Henrich era
însărcinat cu aprovizionarea ghetoului cu alimente, dar nu s-a îngrijit de
aceasta, ci din contră a preluat toate alimentele predându-le cooperativei
de stat (Futura). Acelaşi martor arată cum au încercat să intervină la acuzat
să lase să aducă apă în ghetou, dar acuzatul nici nu a vrut să stea de
vorbă cu evreii, nici măcar cu acei pe care îi cunoştea mai înainte.
Afară de acest amestec al acuzatului în mersul ghetoului a mai luat
parte şi la percheziţii corporale cu care ocazie a confiscat lucrurile de
valoare de la cei percheziţionaţi, însuşindu-şi o parte din ele.
Apărarea a ridicat incidentul că acuzatul Borbely Kâlmân, nu putea fi
judecat în faţa completului de judecată al Tribunalului poporului, deoarece
pentru faptele pentru care a fost cercetat, acuzatorul public a dat ordonanţă
de clasare aflată la dosar.
Având în vedere, că în momentul când această ordonanţă de clasare
a fost dată, acuzatorul public nu a fost în posesiunea materialului
documentar şi anume a sentinţei Tribunalului poporului din Budapesta, din
care rezultă în mod precis responsabilitatea şi complicitatea prefecţilor în
ceea ce priveşte tratamentul inuman aplicat evreilor internaţi în ghetouri.
Având în vedere că numai din această sentinţă a Tribunalului
poporului din Budapesta s-a putut constata, că acuzatul Borbely Kâlmân în
calitatea lui de prefect a judeţului Năsăud, dacă raporta - şi aceasta era
obligaţia lui de prefect - că evreilor internaţi din ghetoul din Bistriţa li se
aplică un tratament inuman, prin faptul că nu a admis cele mai primitive

instalaţii pentru bolnavi, lipsiţi de apă şi alimente, în care caz Ministerul de
Interne, dacă raporta, ar fi luat măsuri pentru îndreptarea lucrurilor.
Din relatările faptelor acuzaţilor Debreczeni şi Pasztori se poate
vedea în mod indubitabil, că evreii internaţi în ghetoul din Bistriţa au fost
maltrataţi în mod îngrozitor pentru a-i face să declare locurile şi persoanele
unde şi-au ascuns valorile, fapte de care acuzatul Borbely Kâlmân avea
cunoştinţă în urma vizitei sale în ghetou şi care rezultă şi din memoriul
soţiei sale depus la dosar.
Având în vedere că acuzatul Borbely Kâlmân în calitatea de prefect,
ştia tot ce se întâmplă în ghetou, ştia că acuzaţii Debreczeni şi Pasztori
maltratează pe evreii internaţi pentru a declara bijuteriile ascunse şi cu
toate acestea nu a raportat Ministerului de Interne şi nici nu a luat vreo
măsură ca bătăile şi tratamentul inuman din ghetou să înceteze, această
omisiune intenţionată a acuzatul întruneşte toate elemente complicităţii la
crimă prevăzută de legea nr. 312/1945, art. 2 lit. h.
Acuzatul Borbely Kâlmân a primit postul de prefect în ziua de 10 Mai
1944, când în Ungaria la ordinul lui Hitler s-a instalat guvernul Sztojai-
Dome.
Acest general Sztojai-Dome era omul de încredere a lui Hitler şi în
serviciul lui şi, este îndeobşte cunoscut că acest fapt îl cunoştea şi acuzatul
Borbely Kâlmân şi deci prin acceptarea postului de prefect s-a identificat în
totul cu concepţiile guvernului, primind acest post în timpul când se luaseră
măsurile ilegale de internare-a evreilor din întcegul teritoriu al Ungariei,
măsuri pe care acuzatul azi le detestă şi le declară inumane’lşl .ilegale. "
Postul de prefect era ui^ post politic, astfel că acuzatul, membru
exponent al organizaţiei Imrediste de extremă dreapta, cu toate că
guvernul luase măsurile antievreieşti, a primit cu plăcere postul de prefect,
deci prin acest fapt a colaborat cu regimul fascist nu numai pe teren politic
dar şi pe teren economic ajutând prin ordinele şi dispoziţiile date, maşina
de război germană, şi luând măsuri restrictive economice s-a identificat cu
totul cu regimul hitlerist, fapte care se încadrează în art. 2 lit. o din legea nr
312/1945.
Acestea sunt faptele dovedite referitor la înfiinţarea ghetourilor pe

teritoriul Transilvaniei de Nord, la internarea evreilor în aceste ghetouri şi la
tratamentul pe care l-au aplicat, autorităţile de atunci, celor internaţi.
La 8 Mai 1944 subsecretarul de Stat Endre Lăszio împreună cu
locotenent colonel de jandarmi vitez Ferenczi Ladislau, a convocat o nouă
conferinţă a Muncacevo, unde au participat capiii autorităţilor din fiecare
judeţ al Ardealului de Nord şi unde li s-a adus la cunoştinţă participanţilor
felul cum sunt programate trenurile de deportare, condiţiunile deportării şi

locul unde vor fi deportaţi.
între 18 şi 20 Mai 1944 locotenent colonel Ferenczi Ladislau,
reprezentând şi substituind pe Endre Lăszio a convocat şi ia Cluj o
conferinţă administrativă similară cu cea de la Muncacevo. La această
conferinţă au participat reprezentanţii administraţiei civile şi militare din
regiunea Clujului, cuprinzând Dejul şi Bistriţa, precum şi regiunea
secuiască cu Târgu-Mureş şi Reghin. La această conferinţa locotenent
colonel Ferenczi Ladislau a instruit pe participanţi asupra modului cum
trebuie să-i învagoneze pe evrei, în scopul deportării lor în Germania.
Deportarea tuturor evreilor din toate ghetourile din Ardeal, s-a făcut în
modul cel mai neomenos. Pe căldurile de la sfârşitul lunii Mai, sau de la
începutul lunii Iunie 1944, au fost îmbarcaţi într-un vagon de marfă câte 70-
80 de persoane, de-a valma, bărbaţi, femei şi copii, tineri şi bătrâni,
sănătoşi şi bolnavi.
în fiecare vagon nu s-a pus decât două găleţi; una de apă, alta pentru
W.C. înainte de îmbarcare fiecare evreu a mai fost percheziţionat odată,
pentru ca să le fie confiscate şi ultimele obiecte ce eventual putuseră dosi.
După îmbarcarea în vagon, acestea au fost închise cu lanţuri speciale, iar
pasagerii n-au mai fost lăsaţi prin gări să-şi ia apa necesară, sau să
golească găleţile murdare. S-a întâmplat chiar mai mult şi anume cadavrele
celor care au murit în cursul transportului, nu au fost scoase din vagon
până la Auschwitz, care era staţia finală.
în afară de această promiscuitate cauzatoare de dureri fizice şi
morale, pe tot parcursul drumului jandarmii însoţitori au căutat să
intimideze în fel şi chip pe cei care îşi făceau călătoria din urmă.
Aşa s-a întâmplat deportarea din regiunea secuiască. Dar la fel s-a
întâmplat deportarea evreilor şi de la Sighet şi de la Şimieu şi de la Bistriţa
şi, în generai, din toate ghetourile.
Trenurile cu nenorocitele victime au fost conduse până la gara
Koşice, iar acolo predate soldaţilor germani care le-au condus până la
lagărul de muncă şi exterminare de la Auschwitz şi Birkenau.
Şi cu aceasta primul act din tragedia evreilor din Ardeal a luat sfârşit,
urmând ca actul următor să fie săvârşit în lagărele de exterminare de către
maeştrii discipolilor, care săvârşiseră primul act.
Şi în acest timp şefii administraţiei fascisto-ungară din Ardeal inspirau
articole de ziar, de felul articolului publicat în ziarul Szekeiy Szo nr. 100 din
1944 inspirat de prefectul judeţului Mureş, de acuzatul Joos Andor, în care
se spune;
„Ordonanţele Ministerului de Interne referitoare la strângerea evreilor
în ghetou s-a executat cu o disciplină exemplară şi cu acel ton cavaleresc,
care a caracterizat totdeauna naţiunea maghiară. Cu o mână a sfărâmat pe
inamic şi cealaltă mână s-a grăbit să vină în ajutorul inamicului căzut. Evreii
evacuaţi au fost puşi în tabere şi s-a avut grijă ca din punct de vedere
sanitar şi alimentar să nu se poată face nici o reclamaţie”.
în cursul judecării procesului din acest lot al criminalilor de război
Tribunalul poporului a constatat nevinovăţia unor acuzaţi şi a pronunţat
achitarea lor din lipsă de dovezi. Aşa sunt;
Acuzatele Szilârszki Melania născută Coşariu şi Coşariu Irina, au fost
acuzate că din proprie iniţiativă şi cu intenţie au predat cele două fetiţe (una
de 10 ani şi alta de 11 ani) - ale farmacistului evreu dr. Roth, Gestapoului
german din Oradea, instalat în strada Kapucinus nr. 14.
înaintea acestui Tribunal al poporului, s-a dovedit că într-adevăr
aceste două acuzate au condus şi pe cele două fetiţe la strada Kapucinus
nr. 14 din Oradea, dar din faptul că farmacistul Szilârszki soţul primei
acuzate ceruse într-adevăr un farmacist detaşamentist pentru ducerea
farmaciei sale din Băile Felix.
Acest farmacist dr. Roth s-a şi prezentat la farmacie aducând cu sine
şi familia s-a, compusă din soţie şi cele două fetiţe.
Că, încă din ziua sosirii sale, farmacistul dr. Roth s-a prezentat
organelor siguranţei publice, cu actele pentru viză, dar se vede că actele
sale nu au fost în regulă şi pentru acest motiv a fost ridicat şi dus la Oradea
după abia o săptămână de funcţionare la farmacia acuzatului.
Aşa fiind nu se poate presupune că acuzatele au avut intenţia să
denunţe familia farmacistului dr. Roth, când tocmai soţul primei acuzate îl
ceruse de la Minister şi când familia acuzatelor avea nevoie de acest
farmacist.
Mai degrabă se poate crede ipoteza că, acuzatele văzând că
farmacistul Roth şi soţia sa au fost ridicaţi şi duşi la Oradea şi neştiind de
soarta lor, atunci când fetiţele farmacistului Roth au venit de la ştrand,
înspăimântate de lipsa părinţilor lor, acuzatelor le-a venit în minte, că este
lucru natural ca să conducă aceste fetiţe la Oradea la sediul locului, unde
farmacistul Roth fusese dus, pentru ca astfel aceste două fetiţe să nu
rămână răzleţe de părinţii lor.
De altcum s-a mai dovedit că farmacistul dr. Roth mai avusese o
încurcătură cu actele, la câteva zile după sosirea sa la Băile Felix, astfel că
acuzatele au putut crede cu drept cuvânt că şi de data aceasta dr. Roth va
ieşi cu bine din încurcătură şi astfel fiind este mai bine ca fetiţele să fie la
un loc cu părinţii lor, iar faptul că acuzatele au fost acelea’ care le-au
condus la Oradea se explică prin aceia, că ele domiciliind în Sălăuş,
comuna situată la vest de Oradea, se ducea în fiecare seară, după
închiderea farmaciei din Băile Felix cu trenul până la Oradea şi de acolo
întrerupând luau un alt tren, care le ducea până în Sălăuş.
Se poate accepta că, un om cu mintea bună şi cu raţiune mai
sănătoasă ar fi judecat, că în împrejurările de atunci ar fi fost mult mai
nimerit ca pe cele două fetiţe să le ţină camuflate şi să nu le ducă la

Oradea, putând a presupune că eventual fascistul dr. Roth va putea ieşi din
încurcătură şi atunci pe toţi îi aşteaptă deportarea dar acuzatele, ca femei,
este probabil că nu au putut avea această raţiune sănătoasă.
în orice caz de la greşeala de tactică săvârşită de acuzate şi până a
ie atribui intenţia de a denunţa şi preda aceste două fetiţe Gestapo-ului
german, în scop de exterminare, există o oarecare distanţă de care
Tribunalul poporului ţinând seamă, a ajuns la concluzia că acuzatele
Szilărszki Melania şi Coşariu Irina nu au avut intenţia să predea în mâinile
Gestapo-ului pe cele două fetiţe ale farmacistului dr Roth din Bratislava şi
în consecinţă le-a achitat de sub acuza contra lor.
Al doilea acuzat faţă de care Tribunalul poporului a ajuns la concluzia

că lipsesc probele de vinovăţie, este acuzatul Szabo Kălmăn, primpretorul
plăşii Reghin. Acest acuzat a fost învinuit cu aceea că, când martorul
Marmor Gidali s-a prezentat la acuzat cu o scrisoare scrisă de cumnatul
acuzatului şi cu certificat medical constatator al invalidităţii de 75% a tatălui
martorului, adică a lui Marmor Elias, acuzatul ar fi rupt scrisoarea, iar
certificatul de invaliditate l-ar fi încuiat în sertarul mesei sale, strigând că
pentru jidani nu făcea protecţie.
Tribunalul poporului nu a putut pune temei pe această depoziţie,
întrucât acuzatul nu era primpretor în plasa unde a fost ridicat invalidul de
război. Marmor Elias, ci într-o plasă de unde nu au fost ridicaţi evreii.
Pe de altă parte Tribunalul poporului nu a considerat că deportarea
lui Marmor Elias s-a datorat împrejurării că acuzatul ar fi reţinut actul în
sertarul biroului său, deoarece fiul invalidului Marmor Gidali nu avea de
unde să ştie, dacă Szabo Kălmăn a înaintat sau nu actul la Comisia de
triere.
De altcum dacă ar fi adevărat ceia ce a declarat martorul Marmor
Gidali, că acuzatul a reţinut actul în sertarul biroului său, martorul nu avea
decât să meargă la spitalul care îi eliberase certificatul pe care apoi să-l
înainteze direct Comitetului de triere, fără a mai cere protecţia acuzatului.
Aşa fiind Tribunalul poporului, din cauza lipsei de vinovăţie, a
pronunţat achitarea acuzatului Szabo Kălmăn.
Faţă de acuzatul Szilăgyi Ştefan, de asemenea Tribunalul poporului a
trebuit să pronunţe o hotărâre de achitare, deoarece din depoziţiile
martorilor audiaţi, nu rezultă că ar fi săvârşit faptele de care este învinuit.
Faptul că în calitatea lui de comerciant din comuna Reteag, a produs
nemulţumiri cu ocazia distribuirii alimentelor raţionalizate nu poate fi
încadrat în textele legii nr. 312/1945, mai mult este fapt notoriu, că la
comune rurale, cum este şi Reteag, nu putea să fie distribuite atâtea

articole raţionalizate şi nici în cantităţi suficiente, astfel că este verosimil că
locuitorii ţărani ai comunei să fie trăit în credinţa greşită că, acuzatul
dispune de stocuri mari din aceste articole şi că nu vrea să le distribuie.
Aşa se explică duşmănia pe care i-a arătat-o anumite persoane din
comună, căutând să facă depoziţii defavorabiie acuzatului, asupra unor
fapte care după aprecierea Tribunalului poporului, nu constituie crime de
război, iar faptele conţinând crime de război cu care a fost acuzat, nu s-au
dovedit.
Acuzatul Nagy Ştefan a fost învinuit că a avut rol de denunţător al

românilor şi evreilor înaintea organelor contraspionajului maghiar.
întrucât toti martorii, care au fost audiaţi referitor la aceste chestiuni,
nu au cunoştinţe directe şi „propri sensibus" despre faptul că într-adevăr că
acuzatul a făcut acele denunţuri şi a determinat arestarea şi expulzarea
mai multor evrei şi români, sau internarea lor în lagăre. Tribunalul poporului
a găsit că în ce priveşte acest capăt de acuzare, nu există dovezi suficiente
care să ducă la condamnarea acuzatului.
în ceea ce priveşte acuza că din proprie iniţiativă după internarea
evreilor în ghetou, mergând prin păduri, a prins pe evreii Vidor Sigismund şi
Ruthner Mendel, fugiţi din ghetou, şi ascunşi în pădurea Bicului ducându-i
legaţi la Poliţia Şimieu, de unde au fost internaţi în ghetou şi deportaţi la
Auschwitz, unde Vidor Sigismund a murit. Tribunalul poporului a avut în
vedere depoziţia martorului Gavra Teodor, cu care s-a dovedit că acuzatul
Nagy Ştefan a fost concentrat în tot cursul lunii Mai la Zalău. Martorul ştie
acest fapt fiind funcţionar fiscal, îl căuta mereu ca să încaseze ceva
impozite.
Aşa fiind. Tribunalul poporului a apreciat că nu sunt probe de
vinovăţie a acuzatului şi în consecinţă l-a achitat de sub acuza ridicată
contra sa.
în ceea ce priveşte acuzatul Coman Ştefan s-a dovedit în faţa acestui

Tribunal al poporului, că deşi acest acuzat este primnotar af comunei
Borşa, totuşi fiind de origine etnică română, nu era considerat om de
încredere al regimului hortist, ci orice chestiune secretă sau confidenţială
era repartizată de primpretorul plasei Vişeul de Sus, Kadicsfalvi, notarul
comunei Borşa, acuzatului Farkas losif, care singur s-a ocupat de
chestiunea celor 34 de evrei expulzaţi şi exterminaţi pe muntele Baloşina.
Acuzatul Coman Ştefan a fost învinuit şi cu aceia că totuşi atunci

când unii evrei interveniseră la Budapesta pentru salvarea conaţionalilor lor
şi de la Minister se emisese un ordin telegrafic pentru revocarea expulzării,
acuzatul Coman Ştefan nu ar fi voit să dea urmare acestui ordin telegrafic
de revocare, deşi i se adusese la cunoştinţă existenţa lui.
Tribunalul poporului a constatat că, nu s-a dovedit împrejurarea că,
acel ordin telegrafic ar fi parvenit la cunoştinţa acuzatului Coman Ştefan şi
chiar în cazul când acuzatul Coman Ştefan ar fi auzit un zvon despre
existenţa unui astfel de ordin, ca funcţionar nu putea să ia o măsură până
când nu ar fi primit un ordin precis de la superiorii lui direcţi, primpretorul
Kadicsfalvi.
De altfel s-a mai dovedit că acuzatul Coman Ştefan îşi avea familia la
Vişeul de Sus şi că în fiecare sâmbătă părăsea comuna Borşa ducându-se
la Vişeul de Sus pentru a petrece în familie, ori s-a dovedit şi aceia că
acest ordin telefonic ar fi venit într-o sâmbătă, deci într-un timp când este
foarte probabil că acuzatul Coman Ştefan nici nu era în Borşa.
Aşa fiind şi, cu considerarea faptului că în ceea ce priveşte
chestiunile evreieşti, acuzatul nu avea amestec, că toată problema
evreiască îi fusese repartizată direct notarului Farkas losif, care singur a
rezolvat-o, fapt pentru care a şi fost condamnat în lotul nr. 6, al acestui
Tribunal. Tribunalul poporului a apreciat că lipsesc dovezi de vinovăţie în
sarcina acuzatului Coman Ştefan şi în consecinţă l-a achitat de sub acuza
ridicată contra sa.
IN DREPT:
Având în vedere faptele săvârşite de acuzaţii arătaţi mai sus;

Având în vedere probele administrate pentru fiecare dintre acuzaţi,
atât în faţa completului de judecată, cât şi la cabinetele de instrucţie care
au fost citite în şedinţă publică.
Având în vedere că faptele acuzaţilor dr. Gyapai Ladislau, vitez
Nadănyi loan, dr. Csoka Ladislau, vitez Bojer Endre, dr. Vasârhelyi
Ladislau. dr. Szekeiy losif, dr. Mârton Sigismund, dr. Mâjai Francisc,
colonel vitez Kozma Ştefan, Gâlffi Desideriu, dr. Bonda Ştefan, dr. Filo
Francisc, dr. Schmidt Emeric, dr. Toth Matei, vitez Gaâl Ernest, dr.
Abrahâm losif, Szăsz Gero, dr. Barabâs Andrei, Virânyi Andrei, dr. Veress
Eugen, Tamâsi Ludovic, dr. Gazda Andrei, dr. Schretter loan, dr. Udvari
losif, dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru, Szmolenszki Ladislau şi Kuales
Norbert, care în calităţile lor de primari, subprefecţi sau comandanţi de
grupuri de armată şi garnizoane, cu intenţie au dat ascultare unor ordine
verbale şi a unor instrucţiuni scrise, emise de cei doi subsecretari de stat ai
Ministerului de Interne Maghiar, Endre Lăszio şi Băky Ladislau şi au

procedat la înfiinţarea ghetourilor pe teritoriul Ardealului de Nord, deşi după
ordonanţa nr. 1610/1944 M.E. înfiinţarea ghetourilor sau deplasarea
evreilor dintr-o localitate cu populaţie mai mică de 10.000 suflete era
chestiuni facultative pentru primul funcţionar al municipalităţii, au comis
crima prevăzută de art. 2 lit. m din legea nr. 312/1945, deoarece cu intenţie
au ordonat înfiinţări de ghetouri evreieşti, iar prin faptele lor intenţionate,
săvârşite în cunoştinţa celor ce urmau să ii se întâmple evreilor, adică în
cunoştinţa faptului că guvernul maghiar hotărâse „curăţirea ţării de către
evrei”, adică deportarea lor în Germania, aceşti acuzaţi pe lângă faptul că
au săvârşit crima de război prevăzută de art. 2 lit. m din lege, au mai
săvârşit şi pe cea prevăzută de lit. o, din acelaşi art., întrucât prin aceste
fapte, care le sunt proprii, s-au pus în mod intenţionat în slujba hitlerismului
şi fascismului, contribuind la realizarea scopurilor politice, care atunci, între
altele, era şi exterminarea poporului evreiesc.
Fapta acuzatului maior Schroder N. întruneşte elementele crimei de
război prevăzută de art. 2 lit. f din legea nr. 312/1945, deoarece în calitatea
lui de şef al Gestapo-ului german din Târgu-Mureş în mod intenţionat a
contribuit la organizarea deportărilor evreieşti în Germania, în scop de
exterminare. Tribunalul poporului reţinând faptele cu care este învinuit în
actul de acuzare, a schimbat calificarea dată în actul de acuzare,
considerând că fapta lui întruneşte numai elementele crimei prevăzute de
art. 2, lit. f din lege.
Faptele acuzatului dr. Schilling loan, întrunesc elementele crimei de
război prevăzută de art. 2 lit. m, n şi o din legea nr. 312/1945, deoarece în
mod intenţionat a contribuit ca autor la înfiinţarea ghetoului din Dej, apoi în
mod intenţionat a executat excesiv dispoziţiile cu caracter politic şi rasial,
ordonând ca să se trimită în mod forţat români la muncă în Germania şi în
fine prin aceste fapte a mai violat şi dispoziţiile lit o din art. 2 din lege,
întrucât prin aceste fapte proprii s-a pus în slujba hitlerismului şi a
fascismului, contribuind la realizarea scopurilor lor politice.
Faptele acuzaţilor dr. Varga Ludovic, vitez Endrodi Barabâs, dr.
Szlâvi Vasile, dr. Ilenyi Vasile, dr. Szaplonczai Vasile, Borbely Kâlmân,
vitez Rajnai (Reiner) Carol şi Joos Andor, întrunesc elementele complicităţii
la crimele de război prevăzute de art. 2 lit. h şi m din lege, întrucât în mod
intenţionat au favorizat şi ajutat pe primii funcţionari ai municipalităţii la
înfiinţarea ghetourilor iar pe organele ordinii ’ publice la schingiuiri şi
maltratări în scopul aflării valorilor ascunse, ajutare şi favorizare, săvârşite
prin faptul că în calitatea lor de prefecţi au tolerat cu bună ştiinţă aceste
măsuri. Prin aceste fapte de complicitate, săvârşite cu voinţă şi ştiinţă,
aceşti acuzaţi au violat şi textul art. 2 lit. o, întrucât prin aceste fapte proprii
s-a pus în slujba hitlerismului şi a fascismului, contribuind la realizarea
scopurilor lor politice.
Faptele acuzaţilor maior de jandarmi Antalffi Paul, Czeisperger Petru,

Oszvâth Zoitân, Ormos Ludovic, Angya loan, Lâzâr losif şi Vancsa loan
întrunesc elementele crimelor de război prevăzute de art. 2 lit. h şi o din
lege, întrucât în mod intenţionat au participat ca autori la maltratarea
evreilor din ghetou în scopul găsirii valorilor ascunse, fapte prin care s-a
pus în slujba hitlerismului şi a fascismului, contribuind la realizarea
scopurilor lor politice.
Faptele acuzaţilor vitez Demeny N., dr. Urban Ladislau, Paksi Kiss
Tiberiu, dr. Papp Geza, Menyhârt Francisc, dr. Orosz losif, Szentkuti
Andrei, dr. Boldizsâr Paul, dr. Ojtozi Elek, colonel dr. Papp loan, colonel
Zalântai loan, dr. Bedd Geza, căpitan de jandarmi Konya, plutonier Szâilos
Francisc, Dudâs loan, locotenent jandarmi Szentpâii Kâlmăn, Kugler
Gheorghe zis FCileki, plutonier major Bânyai, plutonier Biro Balâzs,
plutonier Fejer Andrei, Gossi Ştefan, Lovasz Irma, dr. Polonkai Geza, dr.
Nemeth Emeric, Felegyhâzi Megyesi Âgoston, dr. Petri luliu, Frâter loan,
dr. Rektor Bela, Garrai Ştefan, dr. Bodolai Endre, Szinkiai Francisc,
Megyesi Andrei, Bus Desideriu, Ori luliu, vitez Fekete Gheorghe, llonka
Alexandru, Teveli loan, Szolidsi Ştefan, Szabados Geza, Toth loan, Juhâsz
Mihai, Pozsgai Alexandru, Keresztes Gavril, Felfoldi Ştefan, Garrai Emeric,
Feher Alexandru, Horvâth losif, Szabo Mihai, jandarm Megyeri, jandarm
Budai, dr. Toperczer N., soţia lui Megyesi losif născută Mutza Elisabeta,
văd. lui Kiss loan născută Zeffer Rozalia, dr. Szărkdzi Bela, vitez Gegenyi
Carol, Ferenczi Bela, dr. Vincze Ştefan, locotenent colonel Balla, dr. Sârosi
luliu, Takăcs Ştefan, Szomorjai loan, Kâssai loan, Garamvdigyi Adalbert,
Desaknai N., Gecse losif, Fekete Margareta, Lakadăr losif, Jancso Rozalia,
Bereczki Emest, Ivânyi Andrei, dr. Nagy Eugen, Balogh Carol, Orgovânyi
losif, Vajai Emeric, Bertalan Ştefan, Elekes Francisc, locotenent colonel
Mariska Gheorghe, Pethes Ştefan, dr. Horvâth Alexandru, dr. Krâsznai
Vasile, plutonier major Szărkdzi N., plutonier major Horvâth loan, Pethdvâri
Petrik Vasile, Duha Irina, dr. Toth Ludovic, Fejer loan, colonel Sârvâri N.,
Taşcan Florea, Biro loan. Varga Gheorghe, dr. Debreczeni N., Orendi
Gustav, locotenent Pasztori Ernest şi locotenent colonel Jakab N. întrunesc
elementele crimelor de război prevăzute de art. 2 lit. h şi o din legea nr.
312/1945, întrucât în calitatea lor de anchetatori, în mod intenţionat au
supus pe cei cercetaţi în chestiuni cu caracter politic şi rasial la acte de
violenţă, torturi şi alte mijloace ilegale, de constrângere şi în acelaşi timp
prin aceste fapte care le sunt proprii, s-au pus în slujba hitlerismului şi a
fascismului, contribuind la realizarea scopurilor lor politice.
Fapta acuzatului căpitan Berendes Vasile întruneşte elementele
instigării la crima de război prevăzută de art. 2 lit. h din lege, întrucât în
mod intenţionat a determinat schingiuirea şi maltratarea în chestiuni politice
şi rasiale a unei mari serii de muncitori de la fabrica „Phonix” din Baia

Mare, unde acuzatul era comandant militar.
Fapta acuzatului Bede Ştefan, întruneşte elementele crimei de război
prevăzută de art. 2 lit. e din lege, întrucât în mod intenţionat a săvârşit
represiune individuală, omorând un evreu din motive de persecuţie politică
şi rasială, iar fapta acuzatului Sârkadi Augustin de a-l fi determinat în mod
intenţionat la comiterea acestei infracţiuni, întruneşte elementele instigării
la această crimă.
Faptele acuzaţilor Lax losif şi Farmathi Alexandru, întrunesc
elementele complicităţii la crima de război prevăzută de art. 2 lit. h din lege,
întrucât au ajutat în mod intenţionat la maltratarea evreilor din ghetou, în
scopul de a descoperi valorile ascunse, maltratări şi schingiuiri care au
urmat cu ocazia cercetărilor şi anchetelor aduse în chestiuni cu caracter
politic şi rasial.
Faptele acuzaţilor Csâszâr Samoilă şi Horkâi Zoitân întrunesc
elementele crimei de război prevăzută de art. 2 lit. I din lege, întrucât în
mod intenţionat au realizat averi în mod ilicit cu ocazia participării la
conducerea războiului şi cu ocazia îndeplinirii măsurilor cu caracter rasial
de deportare a evreilor din Ardealul de Nord şi în acelaşi timp în mod
intenţionat au ajutat la schingiuirea şi maitratarea acestor evrei de către
anchetatori, în scopui aflării valorilor ascunse, fapte prin care s-au făcut
complici la săvârşirea crimei de război prevăzută de art. 2 lit. h din lege.
Fapta acuzatului Olâh Alexandru, întruneşte elementele crimei de
război prevăzută de art. 2 lit. o din lege întrucât în mod intenţionat s-a pus
în slujba hitlerismului şi fascismului, prin activitatea sa desfăşurată în
calitate de premilitar, atât cu ocazia instruirii premilitarilor români şi evrei,
cât şi cu ocazia strângerii şi internării evreilor în ghetou, contribuind prin
aceste fapte la realizarea scopurilor politice ale fascismului.
Fapta acuzatului Botos loan de asemenea întruneşte elementele
crimei de război prevăzută de art. 2 lit. o din lege, întrucât prin articolul de
ziar publicat de dânsul, s-a pus în slujba fascismului contribuind la
realizarea scopurilor lor politice, în mod intenţionat, determinând opinia
publică maghiară să nu compătimească pe evreii internaţi în ghetou.
Faptele acuzatului dr. Kapesius N. întrunesc elementele crimelor de
război prevăzute de art. 2 lit. g, h şi o din lege, întrucât în mod intenţionat a
contribuit ca autor la Auschwitz la anchetarea evreilor deportaţi acolo în
scopul descoperirii valorilor ce le aveau la ei şi apoi tot cu intenţie a supus
pe aceşti evrei din lagărul de la Auschwitz la un tratament neomenos,
punându-se cu aceste fapte proprii în slujba hitlerismului şi contribuind
astfel la realizarea scopurilor lui politice.
Faptele acuzaţilor Lakatos Andrei şi Tâar Kâzmir întrunesc
elementele crimelor de război prevăzute de art. 2 lit. n din lege, întrucât în
mod intenţionat au practicat o execuţie excesivă a legiuirilor şi a
dispoziţiilor cu caracter politic şi rasial şi în acelaşi timp s-au făcut şi

complici la crima de război prevăzută de art. 2 lit. m din lege, întrucât prin
faptele lor au ajutat la internarea evreilor în ghetou.
Faptele acuzaţilor dr. Pirkier Ernest, dr. Rogozi Pap Zoitân, dr. losif
Forgâcs , Ujvâri Irina, Enyedi Irma, Horâk Viiheim, Bâthori Elena, dr.
Hennel Francisc, vitez Jâvor Ernest, dr. Zsigmond loan, locotenent colonel
Kiss Vasile, maior Komâromi Ladislau, Csordâcsics Egon, Farkas Pavel,
dr. Szentivânyi Gavril, Loor Tivadar, vitez Cser Ludovic, Vadâsz losif,
Fekete Elisabeta, Kerenyi Ştefan, Vida loan, Kerekes Adam şi Kovâcs
Mihai întrunesc elementele complicităţii la crima de război prevăzută de art.
2 lit. m din lege, întrucât în mod intenţionat au contribuit la înfiinţarea
ghetourilor evreieşti din Ardeal, prin sfaturile lor şi prin ajutoarele date, fie
în calitate oficială fie în calitate de denunţători.
Faptele acuzaţilor Lakatos Francisc, dr. Sâmy Bela Adalbert, dr.
Denes Desideriu, întrunesc elementele crimei de război prevăzută de art. 2
lit. n din lege, întrucât în mod intenţionat au practicat o execuţie excesivă a
legilor derivate din starea de război şi a dispoziţiilor cu caracter politic şi
rasial.
Fapta acuzaţilor Szmolka Henrich şi Hullmann Francisc întruneşte
elementele complicităţii la crimele de război prevăzute de art. 2 lit. m şi n
din lege, întrucât în mod intenţionat au contribuit la înfiinţarea ghetourilor
evreieşti şi au practicat cu intenţie o execuţie excesivă a dispoziţiilor cu
caracter politic şi rasial.
Fapta acuzaţilor Szabo Adalbert, dr. Moinâr Francisc şi dr. Lehner
Sigismund întruneşte elementele crimei de război prevăzută de art. 2 lit. g
din lege, întrucât în calitatea lor de medici sau supraveghetori de ghetouri,
au aplicat un tratament neomenos din punct de vedere sanitar şi din alte
puncte de vedere evreilor internaţi în ghetouri.
Considerând că potrivit acestor calificări Tribunalul poporului a aplicat
pedepsele, măsurându-le după gravitatea faptelor fiecărui acuzat, iar acolo
unde s-a stabilit cumul real de infracţiuni s-a stabilit pedeapsa cea mai
gravă, fără a mai fi sporită, la fel s-a procedat şi în cazul cumulurilor ideale
de infracţiuni şi anume atât în cazul de cumul de infracţiuni de drept
comun, cât şi în cazuri de cumul între infracţiuni de drept comun şi
infracţiuni politice.
Considerând că în cazul acuzaţilor Czeisperger Petru, Lâzâr losif, s-a
făcut aplicarea art. 157 pct. 1 lit. 1 din cod. pen., motivat de gravitatea
obiectivă a faptelor calificate infracţiuni de drept comun, mai mică, luată
aceasta ca o circumstanţă atenuantă, obiectivă şi coborând pedeapsa de la
muncă silnică pe viaţă, la muncă silnică pe timp mărginit, iar aplicarea art.
121 şi 123 din codul penal, s-a făcut numai în ceea ce priveşte
complicitatea la crima de război prevăzută de art. 2 lit. m din legea nr.

312/1945.
Considerând că la fel s-a aplicat art. 157 şi acuzaţilor locotenent
jandarmi Szentpâii Kâlmân, dr. Vincze Ştefan şi locotenent colonel Balla
luată circumstanţa atenuantă, obiectivă din faptul unei gravităţi mai mici a
infracţiunii săvârşite de aceşti acuzaţi.
Considerând că în ceea ce priveşte acuzaţii Vancsa Ion şi Oszvăth
Zoităn, de asemenea li s-a aplicat circumstanţa atenuantă obiectivă în
sensul celor arătate mai sus, numai privitor la infracţiuni de drept comun,
iar art. [...] referitor la complicitate s-au aplicat numai pentru stabilirea
pedepsei de detenţiune simplă.
Considerând în ceea ce priveşte acuzaţii soţia lui Megyesi losif
născută Mutza Elisabeta şi Kugler Gheorghe zis Fuleki, circumstanţa
atenuantă obiectivă bazată pe o gravitată mai mică a infracţiunii comise şi
numai în ceea ce priveşte infracţiunile de drept comun, neaplicându-se
această circumstanţă atenuantă în ceea ce priveşte crima prevăzută de art.
2 lit. o din lege.
Că la fel s-a procedat şi în ceea ce priveşte acuzatele văduva lui Kiss
loan născută Zeffer Rozalia şi Fekete Margareta.
Considerând că şi acuzatului Sărkadi Augustin i s-au acordat
circumstanţe atenuante bazate pe gravitatea mai mică a infracţiunii.
Că la fel s-a aplicat şi acuzaţilor dr. Lehner Sigismund şi Szabo
Adalbert.
Considerând că în ceea ce priveşte pe acuzaţii Jancso Rozalia,
Pethovâri Petrik Vasile, circumstanţe atenuante bazate pe o gravitate mai
mică a infracţiunii comise, s-au aplicat numai în ceea ce priveşte crima de
război prevăzută de art. 2 lit. h din lege.
Că asemenea în ceea ce priveşte pe acuzatul Angya loan,
circumstanţe atenuante pe bază de gravitate mai mică a infracţiunii s-a
aplicat numai în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. lit. h din
lege.
Considerând că şi acuzatului dr. Moinâr Francisc i s-au aplicat
circumstanţe atenuante bazate e o gravitate mai mică a infracţiunii comise
de el.
Considerând că în ceea ce priveşte pe acuzatul Borbely Kâlmân de
asemenea s-au aplicat circumstanţe atenuante numai la complicitatea
crimei prevăzută de art. 2 lit. h, motivate de faptul că infracţiunea săvârşită
de el are o gravitate mai mică.
Considerând că acuzaţii Lax losif şi Farmathi Alexandru li s-au aplicat
de asemenea circumstanţe atenuante, motivate numai pe considerentul
gravităţii mai mic a faptelor săvârşite de ei, iar acuzatei Duha Irina i s-au
aplicat circumstanţe atenuante pentru acelaşi motiv, dar numai în ceea ce
priveşte crima prevăzută de art. 2 lit. h din lege.
Văzând şi dispoziţiile art. 25 pct. 1 cod penal şi art. 25 pct. 2 precum

şi art. 58 pct. 2 din aceeaşi lege.
Văzând şi dispoziţiile art. 4 alin. I pct. 2 din procedura penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 14 din legea nr. 312/1945.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Declară pe acuzaţii;
1. Dr. Gyapai Ladislau, 44 ani, cetăţean maghiar, anterior purtând
numele de familie Leier, născut în Gyor, fost primar al
municipiului Oradea, căsătorit cu Meyer Maria, ultimul
domiciliu cunoscut în lagărul Mattan Bavaria, azi cu
domiciliul în loc necunoscut;
2. Vitez dr. Nadânyi loan, major, cetăţean maghiar, fost subprefect al
judeţului Bihor, cu ultimul domiciliu în Budapesta str.
Napraforgo, Ungaria, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
3. Dr. Nemeth Emeric, major, cetăţean maghiar, fost comisar de poliţie
la Poliţia Regală Maghiară Oradea, cu ultimul domiciliu în
Budapesta str. Nădor nr, 12, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
4. Vitez Cser Ludovic, de 55 ani, cetăţean român, căsătorit cu doi
copii, funcţionar particular, domiciliat în Oradea str. Gyula
Pâl nr. 7, aflat în stare de arest;
5. Felegyhâzi Megyesi Agoston, cetăţean maghiar, fost locotenent de
jandarmi, cu ultimul domiciliu în Budapesta, azi cu
6. Dr. luliu Petri, cetăţean român, fost notar public şi locotenent de
jandarmi, cu ultimul domiciliu în Budapesta, azi cu
7. Vitez dr. Frâter loan, cetăţean maghiar, fost locotenent de jandarmi,
cu ultimul domiciliu cunoscut în Berettyo-Ujfaiu, Ungaria,
azi cu domiciliul în loc necunoscut;
8. Dr. Rektor Bela, major, cetăţean maghiar, fost locotenent de
jandarmi, cu ultimul domiciliu cunoscut în Nyiregyhăza,
Ungaria, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
9. Garrai Ştefan, major, cetăţean maghiar, fost căpitan de jandarmi, cu
ultimul domiciliu cunoscut în Nyiregyhăza, Ungaria, azi cu
10. Dr. Bodolai Endre, major, cetăţean maghiar, fost locotenent de

jandarmi, cu ultimul domiciliu cunoscut în Ungaria, azi cu
11. Szinkiai Francisc, major, cetăţean maghiar, plutonier major de
jandarmi fost agent jandarm în Budapesta, azi cu
12. Megyesi Andrei, major, cetăţean maghiar, plutonier major fost agent
jandarm în Budapesta, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
13. Bus Desideriu, major, cetăţean maghiar, agent jandarm la căile
ferate maghiare, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
14. Ori luliu, major, cetăţean maghiar, plutonier major la căile ferate
maghiare, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
15. Vitez Fekete Gheorghe, major, cetăţean maghiar, plutonier major
din secţia de agenţi speciali din Debreţin, azi cu domiciliul
în loc necunoscut;
16. Ilonka Alexandru, major, cetăţean maghiar, plutonier major din
secţia de agenţi speciali din Debreţin, azi cu domiciliul în
loc necunoscut;
17. Teveli loan, major, cetăţean maghiar, plutonier major din secţia de
agenţi speciali de peste Dunăre, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
18. Szollosi Ştefan, major, cetăţean maghiar, plutonier major din secţia
de agenţi speciali de peste Dunăre, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
19. Szabados Geza, maior, cetăţean maghiar, plutonier major din secţia
de agenţi speciali de peste Dunăre, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
20. Toth loan, major, cetăţean maghiar, plutonier major din secţia de
agenţi speciali de peste Dunăre, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
21. Juhâsz Mihai, major, cetăţean maghiar, plutonier major din
Batalionul şcolii de jandarmi Oradea, azi cu domiciliul în
loc necunoscut;
22. Pozsgai Alexandru, major, cetăţean maghiar, plutonier major din
loc necunoscut;
23. Keresztes Gavril, major, cetăţean maghiar, plutonier major din
loc necunoscut;
24. Felfoldi Ştefan, major, cetăţean maghiar, plutonier major din
loc necunoscut;
25. Garrai Emeric, major, cetăţean maghiar, plutonier major din

loc necunoscut;
26. Feher Alexandru, major, cetăţean maghiar, plutonier major din
loc necunoscut:
27. Horvâth losif, major, cetăţean maghiar, plutonier major din
loc necunoscut:
28. Szabo Mihai, major, cetăţean maghiar, plutonier major din
Batalionul şcolii de jandarmi Oradea, originar din Szentes
Ungaria, azi cu domiciliul în loc necunoscut:
29. Jandarmul Megyeri, major, cetăţean maghiar, din Batalionul şcolii
de jandarmi Oradea, de azi cu domiciliul în loc
necunoscut:
30. Jandarmul Budai, major, cetăţean maghiar, din Batalionul şcolii de
jandarmi Oradea, azi cu domiciliul în loc necunoscut:
31. Dr. Toperczer N., major, cetăţean maghiar, comisar de poliţie, fost
şeful secţiei de poliţie al Poliţiei de Stat Maghiare din
Oradea, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
32. Soţia lui Megyesi losif, născută Mutza Elisabeta, cetăţeancă
româncă, de 33 ani, căsătorită, cu un copil, de profesiune
moaşă, cu domiciliul în Marghita, aflată în stare de arest;
33. Văduva lui Kiss loan, născută Zeffer Rozalia, cetăţeană română,
majoră, de profesiune moaşă, domiciliată în comuna Valea
lui Mihai, judeţul Bihor, aflată în stare de arest;
34. Vadăsz losif, de 45 ani, cetăţean român, monteur electrician,
domiciliat în Oradea, căsătorit, cu doi copii, aflat în stare
de arest;
35. Dr. Csoka Ladislau, de 48 ani, cetăţean maghiar, fost primar al
municipiului Satu Mare, căsătorit, cu doi copii, aflat în
stare de arest;
36. Dr. Pirkier Emest, de 65 ani, cetăţean român, căsătorit, cu doi copii,
fost secretar al municipiului Satu Mare, domiciliat în Satu
Mare, aflat în stare de arest;
37. Dr. Rogozi Papp Zoitân, major, cetăţean român, fost ajutor de
primar al municipiului Satu Mare, cu ultimul domiciliu în
Satu Mare, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
38. Dr. Sârkozi Bela, major, cetăţean maghiar, ofiţer de poliţie, şeful
biroului controlului străinilor de la fost Poliţie Regală
Maghiară din Satu Mare, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
39. Vitez Zegenyi Carol, major, cetăţean maghiar, fost inspector de

poliţie la Poliţia Regală Maghiară din Satu Mare, azi cu
40. Vitez Demeny N., major, cetăţean maghiar, fost locotenent colonel
de jandarmi şi comandantul legiunii de jandarmi din Satu
Mare, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
41. Vitez Endrodi Barabâs, major, cetăţean maghiar, fost prefect al
judeţului şi municipiului Satu Mare, fost locotenent colonel
al armatei maghiare, cu ultimul domiciliu avut în Ungaria,
42. Vitez Bojer Endre, major, cetăţean maghiar, fost subprefect al
judeţului Satu Mare, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
43. Fekete Elisabeta, de 43 ani, cetăţeancă română, căsătorită, fără
copii, domiciliată în Satu Mare, aflată în stare de arest;
44. Vancsa loan, major, căsătorit, cu doi copii, fost agent de poliţie la
Poliţia Regală Maghiară din Satu Mare, domiciliat în Satu
Mare, aflat în stare de arest;
45. Kerenyi Ştefan, major, cetăţean român, fost portar, cu domiciliul în
Satu Mare, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
46. Dr. Vasârhelyi Ladislau, major, cetăţean maghiar, fost primar al
municipiului Cluj, cu ultimul domiciliu în Budapesta, azi cu
47. Dr. Urban Ladislau Francisc, major, cetăţean maghiar, fost ofiţer de
poliţie la Poliţia de Stat Maghiară din Cluj, cu ultimul
domiciliu avut în Miscolcz, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
48. Paksi Kiss Tiberiu, major, cetăţean maghiar, comandant al
Circumscripţiei de jandarmi IX din Cluj, colonel jandarm al
Jandarmeriei Regale Maghiare, cu ultimul domiciliu în
Budapesta, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
49. Dr. losif Forgâcs, major, cetăţean maghiar, fost primnotar al
judeţului Cluj, cu ultimul domiciliu în Cluj, azi cu domiciliul
în loc necunoscut;
50. Dr. Papp Geza, niajor, cetăţean maghiar, comisar la Poliţia de Stat
Maghiară din Cluj, fost membru în comisia de ghetou, cu
ultimul domiciliu în Cluj, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
51. Tâar Kâzmir, de 31 ani, cetăţean român, fost funcţionar la Primăria
municipiului Cluj, domiciliat în Cluj str. Memorandumului
nr. 6, necăsătorit, fără avere, aflat în stare de arest;
52. dr. Varga Ludovic, major, cetăţean român, fost prefect al
municipiului Cluj, cu ultimul domiciliu în Cluj, azi cu
53. Csâszâr Samoilă, major, cetăţean maghiar, fost administrator

financiar al Administraţiei Financiare Cluj, cu ultimul
domiciliu în Budapesta, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
54. Horkâi Zoitân, major, fost ofiţer de gardă financiară la Administraţia
Financiară a judeţului Cluj, cu ultimul domiciliu în
Budapesta str. Fiume nr. 6, azi cu domiciliul în loc
necunoscut:
55. Dr. Szekeiy losif, major, fost primar al comunei urbane Huedin, cu
ultimul domiciliu în Huedin, azi cu domiciliul în loc
necunoscut:
56. Menyhârt Francisc, major, cetăţean maghiar, fost ofiţer de poliţie la
Poliţia de Stat Regală Maghiară din Huedin, în gradul de
inspector (rendorfelugyelo), cu ultimul domiciliu în Huedin,
57. Dr. Orosz losif, major, cetăţean maghiar, fostul şef al Poliţiei de Stat
Regale Maghiare din Huedin, cu ultimul domiciliu în
Budapesta, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
58. Szentkuti Andrei, major, cetăţean maghiar, fost agent secret la
Poliţia de Stat Regală Maghiară din Huedin, cu ultimul
59. Boldizsâr Paul, major, cetăţean maghiar, fost subnotar (consilier cu
aprovizionarea) la Primăria oraşului Huedin, cu ultimul
60. Lakatos Andrei, major, cetăţean maghiar, fost funcţionar casier la
Poliţia de Stat Regală Maghiară din Huedin, cu ultimul
domiciliu în Huedin, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
61. Ojtozi Elek, major, cetăţean maghiar, fost comisar la Poliţia de Stat
Regală Maghiară din Huedin, cu ultimul domiciliu în
Huedin, azi cu domiciliul în loc necunoscut:
62. Dr. Kapesius N., major, cetăţean român, originar din Sighişoara,
fostul reprezentant al firmei T.G. Farbenindustrie de
profesiune farmacist, cu ultimul domiciliu în Huedin, azi cu
63. Botos loan, 50 ani, cetăţean român, ziarist fost secretar al Partidului
Ardelean (Erdelyi Part) organizaţia Cluj, domiciliat în
comuna Bârghiş, judeţul Târnava Mare, aflat în stare de
arest;
64. Ujvări Irina, cetăţeană româncă, de 33 ani, casnică, fost domiciliată
în Cluj str. 6 Martie nr. 3, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
65. Enyedi Irma, cetăţeancă româncă, de 40 ani, casnică, domiciliată în
Cluj str. Arpâd nr. 15, aflată în stare de arest;
66. Horâk Viiheim, de 40 ani, cetăţean român, muncitor, căsătorit, fără

copii, cu ultimul domiciliu în Cluj str. laşilor nr. 28, aflat în
stare de arest;
67. Bâthori Elena, de 46 ani, cetăţeană româncă, casnică, domiciliată în
Cluj str. Moldovei nr. 16, aflată în stare de arest;
68. Joos Andor, major, cetăţean maghiar, fost prefect al judeţului Mureş
în timpul guvernului Sztojai, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
69. Dr. Mârton Sigismund, major, cetăţean maghiar, fost subprefect al
judeţului Mureş, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
70. Dr. Măjai Francisc, de 52 ani, cetăţean maghiar, fost primar al
oraşului Târgu-Mureş, de religie unitariană, născut în
comuna Gălăteni, judeţul Mureş, domiciliat în oraşul
Târgu-Mureş str. Regele Carol I nr. 2, căsătorit, aflat în
stare de arest;
71. Dr. Hennel Francisc, major, cetăţean maghiar, fost primnotar al
oraşului Târgu-Mureş, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
72. Vitez dr. Jâvor Ernest, cetăţean maghiar, fost notar al Prefecturii
judeţului Mureş, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
73. Colonel dr. Papp loan, cetăţean maghiar, fost comandant al
Inspectoratului de Jandarmi al celor patru judeţe secuieşti,
74. Colonel Zalântai loan, cetăţean maghiar, fost comandant al Legiunii
de Jandarmi Mureş, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
75. Dr. Bedo Geza, cetăţean maghiar, fost chestor poliţiei Târgu-Mureş,
76. Colonel Vitez Kormendi Geza, cetăţean maghiar, fost comandant al
Administraţiei Militare din Târgu-Mureş în timpul
guvernului Sztojai, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
77. Vitez Kozma Ştefan, cetăţean maghiar, general de corp de armată,
fost comandant al Garnizoanei Târgu-Mureş, azi cu
78. Maiorul Schroder, cetăţean german, fost şef al secţiei de Gestapo
din Târgu-Mureş în timpul ocupării Ungariei de către
trupele germane, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
79. Căpitan jandarmi Konya, din cserndornyomozo, cetăţean maghiar,
80. Căpitan Pinter, cetăţean maghiar, din cserndornyomozo (echipa
specială de urmărire), azi cu domiciliul în loc necunoscut;
81. Szăllos Francisc, cetăţean maghiar, plutonier major din
cserndornyomozo (echipa specială de urmărire), azi cu
82. Lax losif, cetăţean român, de 41 ani, de religie mozaică, bijutier,

domiciliat în Târgu-Mureş, aflat în stare de arest;
83. Gâlffi Desideriu, cetăţean german, fost prefect al judeţului Odorhei
în timpul guvernului Sztojai, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
84. Dr. Bonda Ştefan, cetăţean maghiar, fost prefect al judeţului
Odorhei, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
85. Dr. Filo Francisc, cetăţean maghiar, fost primar al oraşului Odorhei,
86. Dr. Zsigmond loan, cetăţean maghiar, fost şef al poliţiei Odorhei, azi
cu domiciliul în loc necunoscut;
87. Locotenent colonel Kiss Vasile, cetăţean maghiar, fost comandant
al Legiunii de jandarmi Odorhei, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
88. Dr. Schmidt Emeric, 61 ani, cetăţean român, fost primar al oraşului
Reghin, judeţul Mureş, născut în Reghin, domiciliat în
Reghin str. Vasile Alecsandri nr. 7, religie romano-catolică,
fără profesiune, aflat în stare de arest;
89. Maior Komâromi Ladislau, cetăţean maghiar, fost comandant al
Administraţiei Militare a oraşului Reghin, azi cu domiciliul
în loc necunoscut;
90. Dudâs loan, cetăţean maghiar, fost şeful poliţiei Reghin, azi cu
91. Szentpâii G. Kâlmân, cetăţean maghiar, locotenent de jandarmi,
fost comandant al sectorului de jandarmi, azi cu domiciliul
în loc necunoscut;
92. Csordâcsics Egon, cetăţean maghiar, fost consilier la Primăria
Reghin, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
93. Kugler Gheorghe zis Fuleki, 42 ani, cetăţean român, de religie
romano-catolică, născut în Brâncoveneşti, judeţul Mureş,
domiciliat în comuna I. G. Duca, judeţul Mureş, funcţionar
particular, aflat în stare de arest;
94. Bânyai Pavel, cetăţean maghiar, plutonier major din
95. Biro Balăzs, cetăţean maghiar, plutonier major din
96. Fejer Andrâs, cetăţean maghiar, plutonier major din
162 Cnme şi criminali de război în Ardealul de Nord. 1940-1944
97. Gossi Ştefan, cetăţean maghiar, plutonier major din

98. Lovasz Irma, 35 ani, cetăţeană română, născută în Reghin, de
profesiune moaşă, cu ultimul domiciliu în Reghin str.
Proletarilor nr. 25, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
99. Dr. Toth Matei, cetăţean maghiar, fost primar al oraşului
Gheorghieni, judeţul Ciuc, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
100. Dr. Polonkai Geza, cetăţean maghiar, fost subşef al Poliţiei din
Gheorghieni, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
101. Ferenczi Bela, cetăţean maghiar, fost detectiv al poliţiei
Gheorghieni, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
102. Vitez Gaâl Ernest, cetăţean maghiar, fost prefect al judeţului Ciuc în
timpul guvernului Sztojai, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
103. Dr. Abrahâm losif, cetăţean maghiar, fost subprefect al judeţului
Ciuc, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
104. Szăsz Gero, cetăţean maghiar, fot primar al oraşului Miercurea
105. Farkas Pavel, cetăţean maghiar, fost şef al poliţiei din Miercurea
106. Szentivănyi Gavril, 58 ani, cetăţean român, născut în Sfântul
Gheorghe, fost prefect al judeţului Trei-Scaune, aflat în
stare de arest;
107. Dr. Barabâs Andrei, cetăţean maghiar, fost subprefect al judeţului
Trei-Scaune, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
108. Virânyi Andrei, cetăţean maghiar, fost primar al oraşului Sfântul
Gheorghe, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
109. Dr. Vincze Ştefan, cetăţean maghiar, fost şef al poliţiei din Sfântul
Gheorghe, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
110. Locotenent colonel Balla, fost comandant al Legiunii de Jandarmi
Trei-Scaune, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
111. Loor Tivadar, colonel, fost comandant al Legiunii de Jandarmi Ciuc,
112. Dr. Schilling loan, 63 ani, cetăţean român, de profesiune proprietar,
născut şi domiciliat în comuna Năsal, judeţul Someş, aflat
în stare de arest;
113. Dr. Veress Eugen, cetăţean maghiar, fost primar al oraşului Dej, cu
ultimul domiciliu în Dej, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
114. Dr. Lehner Sigismund, 56 ani, cetăţean român, medic, născut şi
domiciliat în Dej str. Regele Ferdinand nr. 3, aflat în stare
de arest;
115. Dr. Sârosi luliu, cetăţean maghiar, fost şef al Poliţiei Dej, cu ultimul
domiciliu în Dej, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
116. Takâcs Ştefan, cetăţean maghiar, fost poliţist la Poliţia Dej, cu
ultimul domiciliu în Dej, azi cu domiciliul în loc necunoscut:
117. Szomorjai loan, cetăţean maghiar, fost agent de siguranţă la Poliţia
Dej, cu ultimul domiciliu în Dej, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
118. Kâssai loan, cetăţean maghiar, fost agent de siguranţă la Poliţia
necunoscut:
119. Garamvolgyi Adalbert, cetăţean maghiar, fost agent de siguranţă la
Poliţia Dej, cu ultimul domiciliu în Dej, azi cu domiciliul în
loc necunoscut;
120. Desaknai N., cetăţean maghiar, fost agent de siguranţă la Poliţia
necunoscut;
121. Gecse losif, 35 ani, cetăţean român, olar, născut şi domiciliat în Dej
str. Cărăuşilor nr. 9, aflat în stare de arest;
122. Fekete Margareta, 25 ani, cetăţeancă română, casnică, născută în
Budapesta, domiciliată în Dej str, Caragiale nr. 11, aflată
în stare de arest;
123. Lakadăr losif, cetăţean român, fost muncitor la staţia CFR Dej, azi
124. Olâh Alexandru, de 21 ani, cetăţean român, croitor, născut în
comuna Cămăraş, domiciliat în Cluj str. Bem nr. 4, aflat în
stare de arest;
125. Jancso Rozalia, de 51 ani, cetăţeancă română, de profesiune
moaşă, născută în comuna Uri, judeţul Someş, domiciliată
în comuna Reteag, judeţul Someş, aflată în stare de arest;
126. Antalffi Paul, cetăţean maghiar, maior de jandarmi, ofiţer activ fost
comandant al Legiunii de jandarmi Dej, azi cu domiciliul în
loc necunoscut;
127. Bereczki Ernest, cetăţean maghiar, fost şef la Poliţia Gherla, cu
ultimul domiciliu în Gherla, judeţul Someş, azi cu domiciliul
în loc necunoscut;
128. Ivânyi Andrei, cetăţean maghiar, fost şef la Poliţia Gherla, azi cu
domiciliul în loc necunoscut:
129. Tamâsi Ludovic, cetăţean maghiar, fost primar al oraşului Gherla,
cu ultimul domiciliu în oraşul Gherla, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
130. Lakatos Francisc, de 48 ani, cetăţean român, de profesiune notar,

născut şi domiciliat în comuna Reteag, judeţul Someş,
aflat în stare de arest;
131. Vajai Alexandru, cetăţean român, fost primnotar al oraşului Baia
Mare, născut şi domiciliat în Baia Mare, azi cu domiciliul în
loc necunoscut;
132. Dr. Nagy Eugen, cetăţean maghiar, fost şef al Poliţiei Baia Mare, azi
133. Balogh Carol, cetăţean român, fost funcţionar la Fabrica „Phonix"
din Baia Mare, cu ultimul domiciliu în Baia Mare, azi cu
134. Harăcsek losif, cetăţean român, fost preşedinte al Societăţii Baross
din Baia Mare, cu ultimul domiciliu în Baia Mare, azi cu
135. Berendes Vasile, cetăţean maghiar, căpitan, fost comandant al
Fabricii „Phonix” din Baia Mare, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
136. Orgovănyi losif, de 34 ani, cetăţean maghiar, de profesiune
detectiv, născut în Ungaria, aflat în stare de arest;
137. Vajai Emeric, cetăţean român, fost detectiv la Poliţia Baia Mare, cu
ultimul domiciliu în Baia Mare, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
138. Bertalan Ştefan, cetăţean maghiar, fost detectiv la Poliţia Baia
Mare, cu ultimul domiciliu în Baia Mare, azi cu domiciliul în
loc necunoscut;
139. Czeisperger Petru, de 41 ani, cetăţean român, pantofar, născut în
Cluj, domiciliat în Baia Mare, aflat în stare de arest;
140. Oszvâth Zoitân, de 45 ani, cetăţean român, zidar, născut în Cluj,
domiciliat în Baia Mare str. Nalonovszki nr. 42, aflat în
stare de arest;
141. Ormos Ludovic, cetăţean român, şofer, cu ultimul domiciliu în
Oradea la Uzina Electrică, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
142. Dr. Szlăvi Vasile, cetăţean maghiar, fost prefect al judeţului Sălaj,
cu ultimul domiciliu în Zalău, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
143. Dr. Gazda Andrei, cetăţean român, fost subprefect al judeţului
Sălaj, cu ultimul domiciliu în Zalău, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
144. Dr. Schretter loan, cetăţean maghiar, fost primar al oraşului Zalău,
cu ultimul domiciliu în Zalău, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
145. Dr. Udvari losif, cetăţean român, fost primar al oraşului Şimieul
Silvaniei, cu ultimul domiciliu în Şimieul Silvaniei, azi cu
146. Elekes Francisc, cetăţean maghiar, fost şef al Poliţiei Zalău,
domiciliat în Zalău, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
147. Mariska Gheorghe, cetăţean maghiar, locotenent colonel ofiţer de
jandarmi activ, fost comandant al Legiunii de jandarmi
Sălaj, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
148. Pethes Ştefan, cetăţean maghiar, fost şef al Poliţiei Şimieul
Silvaniei, cu ultimul domiciliu în Şimieul Silvaniei, azi cu
149. Dr. Horvâth Alexandru, căpitan de jandarmi ofiţer activ, fost
comandant al Legiunii de jandarmi Şimieul Silvaniei, azi cu
150. Dr. Krâsznai Vasile, cetăţean maghiar, fost primpretor al plasei
Şimieul Silvaniei, cu ultimul domiciliu în Şimieul Silvaniei,
151. Lăzăr losif, de 46 ani, cetăţean român, de profesiune librar, născut
şi domiciliat în Şimieul Silvaniei str. Gheorghe Pop de
Băşeşti nr. 7-8, aflat în stare de arest;
152. Sârkozi N., cetăţean maghiar, plutonier major, fost şef al Secţiei de
jandarmi Jibou, judeţul Sălaj, cu ultimul domiciliu în Jibou,
153. Horvâth loan, cetăţean maghiar, plutonier major, fost şef al Secţiei
de jandarmi Nuşfalău, judeţul Sălaj, al plasei Şimieul
Silvaniei, cu ultimul domiciliu în Nuşfalău, azi cu domiciliul
în loc necunoscut;
154. Vida loan, de 55 ani, funcţionar, născut şi domiciliat în Şimieul
Silvaniei str. Cuza Vodă nr. 13, căsătorit, cu cinci copii,
155. Kerekes Adam, cetăţean român, fost premilitar, cu ultimul domiciliu
în Şimieul Silvaniei, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
156. Kovâcs Mihai, de 52 ani, cetăţean român, pensionar, născut în
comuna Bozieş, judeţul Sălaj, domiciliat în Şimieul
Silvaniei, aflat în stare de arest;
157. Farmathi Alexandru, de 19 ani, cetăţean român, comerciant, născut
şi domiciliat în Şimieul Silvaniei, aflat în stare de arest;
158. Angya loan, de 34 ani, radiofonist, născut în comuna Ceica, judeţul
Bihor, domiciliat în Cehui Silvaniei str. Alba lulia nr. 15,
159. Pethovâri Petrik Vasile, de 31 ani, cetăţean cehoslovac, plugar, fost

plutonier de jandarmi, născut în Nagysâros, judeţul Bars,
domiciliat în Crasna, aflat în stare de arest;
160. Szabo Adalbert, de 43 ani, funcţionar, născut în Târgu-Mureş,
domiciliat în Şimieu str. Eminescu nr. 8, aflat în stare de
arest;
161. Duha Irina, de 26 ani, casnică, fost funcţionară, născută şi
domiciliată în Şimieul Silvaniei, aflată în stare de arest;
162. Dr. Moinâr Francisc, de 36 ani, cetăţean român, medic, născut în
Arduzel, judeţul Sălaj, domiciliat în Cehul Silvaniei, aflat în
stare de arest;
163. Dr. Sâmy Bela Adalbert, de 58 ani, cetăţean român, pensionar,
născut în Bochiş, judeţul Sălaj, domiciliat în Zalău str.
Crişana nr. 24, aflat în stare de arest;
164. Dr. Denes Desideriu, de 40 ani, secretarul Primăriei Zalău, născut
în Cristur-Crişana, judeţul Sălaj, domiciliat în Zalău, aflat în
stare de arest;
165. Dr. Ilenyi Vasile, cetăţean maghiar, fost prefect al judeţului
Maramureş, cu ultimul domiciliu în Sighet, azi cu domiciliul
în loc necunoscut;
166. Dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru, cetăţean român, fost primar al
oraşului Sighet, cu ultimul domiciliu în Sighet, azi cu
167. Hullmann Francisc, de 53 ani, domiciliat în Sighet str. Averescu nr.
36, cetăţean român, funcţionar public, aflat în stare de
arest;
168. Dr. Toth Ludovic, cetăţean maghiar, fost şef al poliţiei Sighet, cu
ultimul domiciliu în Sighet, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
169. Fejer loan, cetăţean maghiar, fost comisar la Poliţia Sighet, azi cu
170. Colonel Sârvâri N., cetăţean maghiar, fost comandant al
Circumscripţiei IV jandarmi Sighet, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
171. Taşcan Florea, român, cetăţean sovietic, fost jandarm la postul de
jandarmi Bârsana, judeţul Maramureş, originar din comuna
Apsa de Mijloc, fiul moaşei comunale, azi cu domiciliul în
loc necunoscut;
172. Biro Jânos, cetăţean maghiar, fost jandarm la postul de jandarmi
Bârsana, judeţul Maramureş, cu ultimul domiciliu în Sighet,
173. Varga Gheorghe, cetăţean maghiar, fost jandarm la postul de
jandarmi Bârsana, judeţul Maramureş, cu ultimul domiciliu
în Sighet, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
174 Sârkadi Augustin, de 57 ani, cetăţean român, frizer, născut şi
domiciliat în Sighet, aflat în stare de arest;
175. Bede Ştefan, cetăţean maghiar, fost soldat în Garnizoana Sighet,
176. Dr. Szaplonczai Vasile, cetăţean maghiar, fost prefect al judeţului
Maramureş, fost domiciliat în Sighet, azi cu domiciliul în
loc necunoscut;
177 Borbely Kâlmân, de 63 ani, cetăţean român, moşier, fost prefect,
născut în Sucutard, judeţul Someş, domiciliat în Cluj str.
Moise Nicoară nr. 4, aflat în stare de arest;
178. Szmolenszki Ladislau, cetăţean maghiar, fost subprefect al judeţului
Năsăud, fost. domiciiiat în Bistriţa, azi cu domiciiiui în ioc
necunoscut;
179. Dr. Kuales Norbert, cetăţean român, avocat, fost primar al oraşului
Bistriţa, cu ultimul domiciliu în Bistriţa, azi cu domiciliul în
loc necunoscut;
180. Dr. Debreczeni N., cetăţean maghiar, fost şef al Poliţiei Bistriţa, cu
ultimul domiciliu în Bistriţa, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
181. Szmolka Henrich, de 58 ani, cetăţean român, comerciant, născut în
Reghinul Săsesc, domiciliat în Bistriţa str. Regele
Ferdinand nr. 10, aflat în stare de arest;
182. Orendi Gustav, cetăţean român, comerciant, originar din Bistriţa, cu
ultimul domiciliu în Bistriţa, azi cu domiciliul în loc
necunoscut;
183. Pasztori Emest, cetăţean maghiar, locotenent colonel ofiţer de
jandarmi, fost comandant al Legiunii de jandarmi Bistriţa,
184. Jakab N., cetăţean maghiar, locotenent colonel ofiţer activ, fost şef
al Serviciului de contraspionaj (K.H.) din Bistriţa, cu ultimul
domiciliu în Bistriţa, azi cu domiciliul în loc necunoscut;
185. Vitez Rajnai (Reiner) Carol, de 63 ani, cetăţean maghiar, general de
brigadă în rezervă, fost comandant militar al oraşului
Oradea şi prefect al oraşului Oradea, judeţul Bihor, aflat în
stare de arest;
Au fost găsiţi vinovaţi de dezastrul ţării săvârşit prin crimele de război

prevăzute de art. 2 din decretul lege nr. 312/1945 pentru urmărirea şi
sancţionarea celor vinovaţi e dezastrul ţării sau de crime de război, publicat

în Monitorul Oficial nr. 94 din 24 Aprilie 1945, după cum urmează:
Acuzaţii dr. Gyapai Ladislau, vitez Nadânyi loan, dr. Csoka Ladislau,
vitez Bojer Endre, dr. Vasârhelyi Ladislau, dr. Szekeiy losif, dr. Mârton
Sigismund, dr. Măjai Francisc, colonel vitâz Kormendi Geza, general vitez
Kozma Ştefan, Gâlffi Desideriu, dr. Bonda Ştefan, dr. Filo Francisc, dr.
Schmidt Emeric, dr. Toth Matei, vitez Gaâl Ernest, dr. Abrahâm losif, Szăsz
Gero, dr. Barabâs Andrei, Virânyi Andrei, dr. Veress Eugen, Tamâsi
Ludovic, dr. Gazda Andrei, dr. Schretter loan, dr. Udvari losif, dr. Gyulafalvi
Rednik Alexandru, Szmolenszki Ladislau şi Kuales Norbert, de crimele
prevăzute de art. 2 lit. m şi o din legea nr. 312/1945.
Acuzatul maior Schroder N. de crima prevăzută de art. 2 lit. f din
legea nr. 312/1945.
Acuzatul dr. Schilling loan, de crimele de război prevăzute de art. 2
lit. m, n şi o din legea nr. 312/1945.
Acuzaţii dr. Varga Ludovic, vitez Endrodi Barabăs, dr. Szlâvi Vasile,
dr. Ilenyi Vasile, dr. Szaplonczai Vasile, Borbely Kâlmân, vitez Rajnai
(Reiner) Carol şi Joos Andor, de complicitate la crimele de război
prevăzute de art. 2 lit. h şi m din lege şi pentru autori la crima prevăzută art.
2 lit. o din legea 312/1945.
Acuzaţii maior de jandarmi Antalffi Paul, Czeisperger Petru, Oszvâth
Zoitân, Ormos Ludovic, Angya loan, Lâzâr losif pentru crimele de război
prevăzute de art. 2 lit. h şi o din lege şi pentru complicitate la crima
prevăzută de art. 2 lit. m din lege, precum şi acuzatul Vancsa loan pentru
aceleaşi crime.
Acuzaţii vitez Demeny N., dr. Urban Ladislau, Paksi Kiss Tiberiu, dr.
Papp Geza, Menyhârt Francisc, dr. Orosz losif, Szentkuti Andrei, dr.
Boldizsâr Paul, dr. Ojtozi Elek, colonel dr. Papp loan, colonel Zalântai loan,
dr. Bădo Geza, căpitan de jandarmi Konya, plutonier Szâilos Francisc,
Dudâs loan, locotenent jandarmi Szentpâii G. Kâlmân, Kugler Gheorghe
zis Fuleki, plutonier major Bânyai Pavel, plutonier Biro Balâzs, plutonier
Fejer Andrâs, Gossi Ştefan, Lovasz Irma, dr. Polonkai Geza, dr. Nemeth
Emeric, Felegyhâzi Megyesi Âgoston, dr. luliu Petri, Frâter loan, dr. Rektor
Bela, Garrai Ştefan, dr. Bodolai Endre, Szinkiai Francisc, Megyesi Andrei,
Bus Desideriu, Ori luliu, vitez Fekete Gheorghe, llonka Alexandru, Teveli
loan, Szollosi Ştefan, Szabados Geza, Toth loan, Juhâsz Mihai, Pozsgai
Alexandru, Keresztes Gavril, Felfoldi Ştefan, Garrai Emeric, Feher
Alexandru, Horvâth losif, Szabo Mihai, jandarm Megyeri, jandarm Budai,
dr. Toperczer N., soţia lui Megyesi losif născută Mutza Elisabeta, văduva
lui Kiss loan născută Zeffer Rozalia, dr. Sârkozi Bela, vitez Gegenyi Carol,
Ferenczi Bela, dr. Vincze Ştefan, locotenent colonel Balla, dr. Sârosi luliu!
Takâcs Ştefan, Szomorjai loan, Kâssai loan, Garamvolgyi Adalbert!
Desaknai N., Gecse losif, Fekete Margareta, Lakadâr losif, Jancso Rozalia!
Bereczki Ernest, Ivânyi Andrei, dr. Nagy Eugen, Balogh Carol, Orgovânyi
losif, Vajai Emeric, Bertalan Ştefan, Elekes Francisc, locotenent colonel
Mariska Gheorghe, Pethes Ştefan, dr. Horvâth Alexandru, dr. Krâsznai
Vasile, plutonier major Sârkdzi N., plutonier major Horvâth loan, Pethovâri
Petrik Vasile, Duha Irina, dr. Toth Ludovic, Fejer loan, colonel Sârvâri N.,
Taşcan Florea, Biro Jânos, Varga Gheorghe, dr. Debreczeni N., Orendi
Gustav, locotenent Pasztori Ernest şi locotenent colonel Jakab N. de
crimele prevăzute de art. 2 lit. h şi o din legea nr. 312/1945.
Acuzatul căpitan Berendes Vasiie de instigare la crima de război
prevăzută de art. 2 lit. h din lege.
Acuzatul Bede Ştefan, de crima de război prevăzută de art. 2 lit. e din
lege, iar acuzatul Sărkadi Augustin de instigare la această crimă.
Acuzaţii Lax losif şi Farmathi Alexandru, de complicitate la crima de
război prevăzută de art. 2 lit. h din lege.
Acuzaţii Csâszâr Samoilă şi Horkâi Zoitân de crima de război
prevăzută de art. 2 lit. I din lege, şi pentru complicitate la crima de război
prevăzută de art. 2 lit. h din legea nr. 312/1945.
Acuzatul Olâh Alexandru, de crima de război prevăzută de art. 2 lit. o
din legea nr. 312/1945 cum şi acuzatul Botos loan.
Acuzatul dr. Kapesius N. pentru crimele de război prevăzute de art. 2
lit. g, h şi o din legea nr. 312/1945.
Acuzaţii Lakatos Andrei şi Tăar Kăzmir pentru crimele de război
prevăzute de art. 2 lit. n din lege, şi pentru complicitate la crima de război
prevăzută de art. 2 lit. m din legea nr. 312/1945,
Acuzaţii dr. Pirkier Ernest, dr. Rogozi Papp Zoitân, dr. losif Forgâcs,
Ujvâri Irina, Enyedi Irma, Horâk Vilhelm, Bâthori Elena, dr. Hennel
Francisc, vitez Jâvor Ernest, dr. Zsigmond loan, locotenent colonel Kiss
Vasile, maior Komâromi Ladislau, Csordâcsics Egon, Farkas Pavel, dr.
Szentivânyi Gavril, Loor Tivadar, vitez Cser Ludovic, Vadâsz losif, Fekete
Elisabeta, Kerenyi Ştefan, Vida loan, Kerekes Adam şi Kovâcs Mihai
pentru complicitate la crima de război prevăzută de art. 2 lit. n din legea nr.
312/1945.
Acuzaţii Lakatos Francisc, dr. Sâmy Bela Adalbert, dr. Denes
Desideriu, pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. n din lege, acuzaţii
Szmolka Henrich şi Hullmann Francisc pentru complicitate la crimele de
război prevăzută de art. 2 lit. m şi n din legea nr. 312/1945.
Acuzaţilor Szabo Adalbert, dr. Moinâr Francisc şi dr. Lehner
Sigismund pentru crimele de război prevăzute de art. 2 lit. g din legea nr.
312/1945.
în baza art. 3 alin. II din legea 312/1945 combinat cu art. 101 din
"codul penal condamnă pe acuzaţii; Felegyhâzi Megyesi Âgoston, vitâz
Demeny N., dr. Urbân Ladislau, Paksi Kiss Tiberiu, dr. Papp Geza, dr.
Kapesius N., colonel dr. Papp loan, colonel Zalăntai loan, dr. Bedo Geza,
maior Schroder, căpitan de jandarmi Konya, căpitan jandarmi Pirkier
Ernest, plutonier major Szâilos Francisc, plutonier major Bânyai Pavel,
plutonier major Biro Balâzs, plutonier Fejâr Andrâs, Gossi Ştefan, maior
jandarmi Antalffi Paul, Elekes Francisc, colonel Mariska Gheorghe, Pethes
Ştefan, dr. Horvăth Alexandru, dr. Krâsznai Vasile, dr. Toth Ludovic,
colonel Sârvâri N., Taşcan Florea, Biro Jânos, Varga Gheorghe, locotenent
colonel Pasztori Ernest, locotenent colonel Jakab N., la moarte.
în baza art. 3 alin. II din legea nr. 312/1945, condamnă pe acuzatul
Bede Ştefan la moarte.
în baza art. 3 alin. II din legea 312/1945 combinat cu art. 101 şi 102
din codul penal condamnă pe acuzaţii: dr. luliu Petri, Frâter loan, dr. Rektor
Bela, Garrai Ştefan, dr. Bodolai Endre, Szinkiai Francisc, Megyesi Andrei,
Bus Desideriu, Ori luliu, vitez Fekete Gheorghe, llonka Alexandru, Teveli
loan, Szollosi Ştefan, Szabados Geza, Toth loan, Juhâsz Mihai, Pozsgai
Alexandru, Keresztes Gavril, Felfoldi Ştefan, Garrai Emeric, Feher
Alexandru, Horvăth losif, Szabo Mihai, jandarmi Megyeri, jandarmi Budai,
dr. Szârkozi Bela, vitez Zegenyi Carol, dr. Papp Geza, Csâszâr Samoilă,
Horkăi Zoitân, Menyhărt Francisc, dr. Orosz losif, Szentkuti Andrei, dr.
Boldizsâr Paul, Ojtozi Elek, Dudâs loan, dr. Veress Eugen, dr. Sârosi luliu,
Takâcs Ştefan, Lakadâr losif, Nagy Eugen, Balogh Carol, Vajai Emeric,
Bertalan Ştefan, Ormos Ludovic, plutonier major Sârkozi N., plutonier major
Horvăth loan, llenyi Vasile, Fejer loan, dr. Debreczeni N., Orendi Gustav, la
muncă silnică pe viaţă.
în baza art. 3 alin. I şi II din legea 312/1945 cu aplicarea art. 101 şi
102 din codul penal condamnă pe acuzaţii; Gecse losif şi Orgovănyi losif,
la muncă silnică pe viaţă, pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. h
din legea nr. 312/1945 şi la câte 20 (douăzeci) de ani de detenţiune grea
pentru crima prevăzută de art. 2 lit. o din legea nr. 312/1945, urmând a se
executa pedeapsa cea mai gravă adică muncă silnică pe viaţă.
în baza art. 3 alin. II din legea 312/1945, condamnă pe acuzatul
căpitan Berendes Vasile, la muncă silnică pe viaţă.
din codul penal şi cu aplicarea art. 157 cod penal condamnă pe acuzaţii: dr.
Nemeth Emeric, dr. Toperczer N., Varga ludovic, Joos Andor, maior
Komăromi Ladislau, dr. Polonkai Geza, Ferenczi Bela, Szomorjai loan,
Kăssai loan, Garamvolgyi Adalbert, Desaknai N., Bereczki Ernest, Ivănyi
Andrei, dr. Szlăvi Vasile şi dr. Szaplonczai Vasile, la câte 25 (douăzeci şi
cinci) de ani de muncă silnică.
în baza art. 3 alin. I şi II din legea 312/1945 combinat cu art. 101,102
şi art. 121 şi 123 cod penal şi cu aplicarea art. 157 pct. 1 lit. a cod penal
condamnă pe acuzaţii: Czeisperger Petru şi Lâzâr losif, la câte 25
(douăzeci şi cinci) de ani muncă silnică pentru crima prevăzută de art. 2 lit.
h şi la câte 5 (cinci) ani detenţiune riguroasă pentru crima prevăzută de art.

2 lit. o, precum şi la 5 (cinci) ani detenţiune simplă pentru complicitate la
crima prevăzută de art. 2 lit. m din legea nr. 312/1945, urmând a se
executa pedeapsa cea mai gravă, adică câte 25 (douăzeci şi cinci) ani
muncă silnică.
din cod penal şi cu aplicarea art. 157 cod penal condamnă pe acuzaţii:
locotenent jandarmi Szentpâii G. Kâlmân, dr. Vincze Ştefan şi locotenent
colonel Balla la câte 20 (douăzeci) ani muncă silnică.
în baza art. 3 alin. I şi II din legea 312/1945 combinat cu art. 101 şi
102 din cod penal şi cu art. 121 şi 123 cod penal şi cu aplicarea art. 157
pct. 1 lit. a cod penal condamnă pe acuzaţii; Vancsa loan şi Oszvăth Zoităn
la câte 20 (douăzeci) ani muncă silnică, pentru crima prevăzută de art. 2 lit.
h la câte 5 (cinci) ani detenţiune riguroasă, pentru crima prevăzută de art. 2
lit. o la câte 5 (cinci) ani detenţiune simplă, pentru complicitate la crima
prevăzută de art. 2 lit. m din legea nr. 312/1945, urmând a se executa
pedeapsa cea mai gravă, adică fiecare acuzat câte 20 (douăzeci) ani
muncă silnică.
în baza art. 3 alin. I şi II din legea 312/1945 combinat cu art. 101 şi
102 din cod penal şi cu aplicarea art. 157 pct. 1 lit. a cod penal condamnă
pe acuzaţii: soţia lui Megyesi losif născută Mutza Elisabeta şi Kugler
Gheorghe zis Fuleki la câte 15 (cincisprezece) ani muncă silnică pentru
crima prevăzută de art. 2 lit. h, la câte 5 (cinci) ani detenţiune grea pentru
crima prevăzută de art. 2 lit. o din legea nr. 312/1945, urmând a executa
fiecare acuzat câte 15 (cincisprezece) ani muncă silnică, ca fiind pedeapsa
cea mai gravă.
în baza aceloraşi texte de lege condamnă pe acuzatele: văduva lui
Kiss loan născută Zeffer Rozalia, Lovasz Irma şi Fekete Margareta la câte
10 (zece) ani muncă silnică pentru crima prevăzută de art. 2 lit. h şi la câte
5 (cinci) ani detenţiune grea pentru crima prevăzută de art. 2 lit. o, urmând
ca fiecare din acuzate să execute câte 10 (zece) ani muncă silnică, adică
pedeapsa cea mai gravă.
în baza art. 3 alin. I şi II şi alin. V din legea 312/1945 combinat cu art.
101 şi 102 şi cu art. 121, 123 cod penal şi cu aplicarea art. 31 cod penal
condamnă pe acuzatul Rajnai (Reiner) Carol la 20 (douăzeci) ani temniţă
grea pentru complicitate la crima prevăzută de art. 2 lit. h din legea nr.
312/1945, apoi la 10 (zece) ani detenţiune simplă pentru complicitate la
crima prevăzută de art. 2 lit. m şi la 10 (zece) ani detenţiune grea pentru
autorat la crima prevăzută de art. 2 lit. o din legea nr. 312/1945, urmând a
executa 20 (douăzeci) ani temniţă grea, ca fiind pedeapsa cea mai gravă.
în baza art. 3 alin. II din legea 312/1945 şi cu aplicarea art. 157 cod penal
condamnă pe acuzatul Sărkadi Augustin la 20 (douăzeci) ani temniţă grea.
în baza art. 3 alin. II din legea 312/1945 şi cu aplicarea art. 157 pct. 1
lit. a cod penal condamnă pe acuzatul dr. Lehner Sigismund la 15
(cincisprezece) ani temniţă grea, iar pe acuzatul Szabo Adalbert la 3 (trei)
ani temnită grea pentru crima prevăzută de art. 2 lit. g din legea nr.
312/1945.'
în baza art. 3 alin. I şi II din legea 312/1945 şi cu aplicarea art. 157
pct. 1 lit. a cod penal condamnă pe acuzaţii: Jancso Rozalia, Pethovări
Petrik Vasile, la câte 10 (zece) ani temniţă grea pentru crima prevăzută de
art. 2 lit. h, la câte 3 (trei) ani detenţiune riguroasă pentru crima prevăzută
de art. 2 lit. o din legea nr. 312/1945, urmând a executa fiecare acuzat câte
10 (zece) ani muncă silnică, ca fiind pedeapsa cea mai gravă.
în baza art. 3 alin. I şi II din legea 312/1945 şi cu aplicarea art. 101,102,
121 şi 123 precum şi art. 157 pct. 1 lit. a cod penal condamnă pe acuzatul
Angya loan la 10 (zece) ani temniţă pentru crima prevăzută de art. 2 lit. h, la 3
(trei) ani detenţiune riguroasă pentru crima prevăzută de art. 2 lit. o din legea
nr. 312/1945, la 3 (trei) ani detenţiune simplă pentru complicitate la crima
prevăzută de art. 2 lit. m din legea nr. 312/1945, urmând a executa 10 (zece)
ani detenţiune grea, ca fiind pedeapsa cea mai gravă.
în baza art. 3 alin. II din legea 312/1945 şi cu aplicarea art. 157 cod
penal condamnă pe acuzatul dr. Moinâr Francisc la 5 (cinci) ani temniţă.
în baza art. 3 alin. I şi II din legea 312/1945 combinat cu art. 101, 102,
121 şi 123 cod. pen. şi cu aplicarea art. 157 pct. 1 lit. a cod penal condamnă
pe acuzatul Borbely Kâlmăn, la 5 (cinci) ani temniţă pentru complicitate la
crima prevăzută de art. 2 lit. h, la 3 (trei) ani detenţiune riguroasă pentru crima
prevăzută de art. 2 lit. o şi la 3 (trei) ani detenţiune simplă pentru complicitate
la crima prevăzută de art. 2 lit. m din legea nr. 312/1945, urmând a executa
pedeapsa cea mai gravă, 5 (cinci) ani temniţă grea.
cod penal şi cu aplicarea art. 157 cod penal condamnă pe acuzaţii Lax losif
şi Farmathi Alexandru la câte 3 (trei) ani temniţă grea.
în baza art. 3 alin. I şi II din legea 312/1945 combinat cu art. 101, 102 şi
art. 157 pct. 1 lit. a cod penal condamnă pe acuzata Duha Irina la 3 (trei) ani
temniţă grea pentru crima prevăzută de art. 2 lit. h şi la 3 (trei) ani detenţiune
riguroasă pentru crima prevăzută de art. 2 lit. o din legea nr. 312/1945,
urmând a executa pedeapsa cea mai mare, adică 3 (trei) ani temniţă grea.
în baza art. 3 alin. I din legea 312/1945 cu aplicarea art. 101 cod
penal condamnă pe acuzaţii Schilling loan la 10 (zece) ani detenţiune
riguroasă pentru crima prev de art. 2 lit. h, la 5 (cinci) ani detenţiune
riguroasă pentru crima prevăzută de art. 2 lit. m şi la 3 (trei) ani detenţiune
riguroasă pentru crima prevăzută de art. lit. o, iar pe acuzatul Mâjai
Francisc la 10 (zece) ani detenţiune riguroasă pentru crima prevăzută de
art. 2 lit. m şi 8 (opt) ani detenţiune riguroasă pentru crima prevăzută de
art. 2 lit. o, iar pe acuzaţii Schmidt Emeric şi dr. Toth Matei la câte 10
(zece) ani detenţiune grea pentru crima prevăzută de art. lit m şi la 3 (trei)
ani detenţiune riguroasă pentru crima prevăzută de art. 2 lit. o din legea nr.
312/1945, urmând ca toţi acuzaţii să execute pedeapsa cea mai gravă,
adică Jiecare câte 10 (zece) ani detenţiune riguroasă.
în baza art. 3 alin. I din legea 312/1945 combinat cu art. 101, 121 şi
123 cod penal condamnă pe acuzatul Tâar Kâzmir la 10 (zece) ani
detenţiune riguroasă pentru crima prevăzută de art. 2 lit. n, la 5 (cinci) ani
detenţiune simplă pentru complicitate la crima prevăzută de art. 2 lit. m,
urmând să execute pedeapsa cea mai gravă, adică fiecare câte 10 (zece)
ani detenţiune riguroasă.
în baza aceloraşi texte de lege condamnă pe acuzatul Lakatos
Francisc la 3 (trei) ani detenţiune riguroasă pentru crima prevăzută de art.
2 lit. n şi la 3 (trei) ani detenţiune simplă pentru complicitate la crima
prevăzută de art. 2 lit. m, urmând să execute pedeapsa cea mai gravă,
adică fiecare 3 (trei) ani detenţiune riguroasă.
în baza art. 3 alin. I din legea 312/1945 condamnă pe acuzatul Olăh
Alexandru la 3 (trei) ani detenţiune riguroasă.
în baza art. 3 alin. I din legea 312/1945 cu aplicarea art. 101 cod
penal condamnă pe acuzaţii dr. Gyapai Ladislau, vitez dr. Nadănyi loan, dr.
Rogozi Papp Zoitân, vitez Endrodi Barabâs, vitez Bojer Endre, dr.
Vasârhelyi Ladislau, dr. Szekeiy losif, dr. Mârton Sigismund, colonel vitez
Kormendi Geza, vitez Kozma Ştefan, dr. Gazda Andrei, dr. Schretter loan,
dr. Udvari losif, dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru, Szmolenszki Ladislau şi
dr. Kuales Norbert, la detenţiune grea pe viaţă, iar pe acuzaţii Lakatos
Andrei, dr. Bonda Ştefan, dr. Filo Francisc, dr. Abrahâm losif, Szăsz Gero,
Virânyi Andrei, dr. Barabâs Andrei şi Tamâsi Ludovic la câte 20 (douăzeci)
ani detenţiune grea.
în baza art. 3 alin. I din legea 312/1945 combinat cu art. 101 cod
penal condamnă pe acuzatul Csoka Ladislau detenţiune grea pe viaţă
pentru crima prevăzută de art. 2 lit. m, şi la 20 (douăzeci) ani detenţiune
grea pentru crima prevăzută de art. 2 lit. o din legea nr. 312/1945, urmând
ca să execute pedeapsa cea mai gravă, adică detenţiune grea pe viaţă.
în baza art. 3 alin. I din legea 312/1945 condamnă pe acuzaţii Sămy
Bela Adalbert şi dr. Denes Desideriu la câte 10 (zece) ani detenţiune grea.
în baza art. 3 alin. I combinat cu alin V din acest articol din legea
312/1945 şi cu art. 121 şi 123 cod penal condamnă pe acuzaţii Fekete
Elisabeta, Kerenyi Ştefan, dr. losif Forgâcs, Ujvâri Irina, dr. Hennel
Francisc, vitez Jâvor Ernest, Gâlffi Desideriu, dr. Zsigmond loan,
locotenent colonel Kiss Vasile, vitez Gaâl Ernest, Farkas Pavel, Loor
Tivadar, Vajai Alexandru, Harâcsek losif, la câte 12 (doisprezece) ani
detenţiune simplă.
în baza aceloraşi texte de lege, condamnă pe acuzaţii dr. Pirkier

Ernest, Horâk Viiheim, Bâthori Elena, Csordâcsics Egon, Kerekes Adam, la
câte 10 (zece) ani detenţiune simplă, iar pe acuzata Enyedi Irma la 8 (opt)
ani detenţiune simplă.
în baza aceloraşi texte de lege, condamnă pe acuzaţii vitez Cser
Ludovic, Vadâsz losif, dr. Szentivânyi Gavril, Vida loan, Kovâcs Mihai, la
câte 5^ (cinci) ani detenţiune simplă.
în baza art. 3 alin. I şi V din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 101,
121 şi 123 cod penal condamnă pe acuzaţii Hullmann Francisc şi Szmolka
Henrich la câte 5 (cinci) ani detenţiune simplă, pentru complicitate la crima
prevăzută de art. 2 lit. m şi la câte 3 (trei) ani detenţiune simplă, pentru
complicitate la crima prevăzută de art. 2 lit. n din legea 312/1945, urmând
ca ambii acuzaţi să execute pedeapsa cea mai gravă, adică câte 5 (cinci)
în baza art. 3 alin. I din legea nr. 312/1945, condamnă pe acuzatul
Botos loan la câte 15 (cincisprezece) ani detenţiune grea.
Compută ca executat din pedepsele de mai sus, la fiecare din
condamnaţii arestaţi timpul petrecut în arestul preventiv, socotit de la data
mandatului de arestare.
Totodată în baza art. 3 alin. ultim din legea nr. 312/1945, combinat cu art.
25 pct. I din cod penal condamnă pe acuzaţii Lax losif, Farmathi Alexandru,
Szabo Adalbert, Duha Irina, dr. Moinâr Francisc, dr. Borbely Kâlmân, la câte 3
(trei) ani degradare civică, iar pe ceilalţi condamnaţi la pedepse de drept comun
şi arătat mai sus, la câte 10 (zece) ani degradare civică.
în baza art. 3 alin. ultim din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 25
pct. I din cod penal condamnă pe acuzaţii condamnaţi la pedepse politice
până la detenţiune riguroasă, inclusiv socotit de la detenţiune grea pe viaţă
la câte 10 (zece) ani degradare civică, cu excepţia acuzaţilor Olâh
Alexandru şi Lakatos Francisc, pe care-i condamnă numai la 3 (trei) ani
degradare civică.
în baza art. 3 alin. ultim din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 25
pct. II din cod penal condamnă pe toţi ceilalţi acuzaţi la pedepse politice
corecţionale, la câte 5 (cinci) ani interdicţie corecţională prin suspendarea
drepturilor prevăzută de art. 58 pct. 2 din cod penal.
în acelaşi timp în baza art. 3 alin. ultim din decretul lege nr. 312/1945,
dispune confiscarea întregii averi a acuzaţilor condamnaţi, în folosul
Statului Român, cu titlu de despăgubire.
în baza art. 4 alin. I pct. 2 din procedura penală achită pe acuzaţii:
1. Szilârszki Melania născută Coşariu, cetăţeancă română, casnică,
domiciliată în Vadul Crişului, în prezent arestată şi
2. Coşariu Irina, cetăţeancă română, de 55 ani, casnică, domiciliată
în Oradea, în prezent arestată
de sub acuza ridicată contra lor pentru crimele de război prevăzute

de art. 2 lit. h legea nr. 312/1945.
3. Szabo Kâlmăn, cetăţean român, fost pretor al plasei Reghin, judeţul
Mureş, domiciliat în Reghin, aflat arestat, de sub acuza ridicată contra sa
pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. h şi m din legea nr. 312/1945.
4. Szilâgyi Ştefan, cetăţean român, de 40 ani, născut în Bistriţa,
domiciliat în Bistriţa, în prezent arestat, de sub acuza ridicată contra sa
pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. f, i, şi o din legea 312/1945.
5. Nagy Ştefan, cetăţean român, de 49 ani, de profesiune
constructor, născut şi domiciliat în Şimieul Silvaniei, aflat în stare de arest,
de sub acuza ridicată contra sa pentru crima de război prevăzută de art. 2
lit. f, n, şi o din legea 312/1945 şi
6. Coman Ştefan, cetăţean român, de profesiune primnotar din
comuna Borşa, în prezent arestat, de sub acuza ridicată contra sa pentru
crima de război prevăzută de art. 2 lit. f, h, m, n, şi o din legea 312/1945.
Dispune punerea lor imediată în libertate.
în baza art. 4 alin. I pct. 2 procedura penală achită pe acuzaţii:
Dr. Gyapai Ladislau, vitez Nadănyi loan, Csoka Ladislau, vitez Bojer
Endre, dr. Vasârhelyi Ladislau, dr. Mârton Sigismund, dr. Mâjai Francisc,
colonel vitez Kormendi Geza, general vitez Kozma Ştefan, Gâlffi Desideriu,
dr. Bonda Ştefan, dr. Filo Francisc, dr. Schmidt Emeric, dr. Toth Matei,
vitez Gaâl Ernest, dr. Abrahâm losif, Szâsz Gero, dr. Barabâs Andrei,
Virânyi Andrei, Veress Eugen, Tamâsi Ludovic, dr. Schretter loan, dr.
Udvari losif, dr. Gyulafalvi Rednik Alexandru, Szmolenszki Ladislau, Kuales
Norbert, de sub acuzele prevăzute de art. 2 pct. f, h, m şi pedepsite de art.
2 din legea 312/1945.
în baza art. 4 alin. I pct. 2 din procedura penală achită pe acuzaţii;
Maior Schroder loan de sub acuzele prevăzute de art. 2 pct. h, m, n
şi o şi pedepsite de art. 3 din legea nr. 312/1945.
Pe acuzaţii; maior Antalffi Paul, dr. Varga Ludovic, vitez Endrodi
Barabâs, dr. Szîâvi Vasile, dr. Ilenyi Vasile, Szaplonczai Vasile, dr. Borbely
Kâlmăn de sub acuzele prevăzute de art. 2 pct. f, n şi pedepsite de art. 3
din legea 312/1945.
Pe acuzaţii dr. vitez Demeny N., colonel Papp loan, Bedo Geza,
Polonkai Geza, locotenent colonel Balla, locotenent colonel Mariska
Gheorghe, colonel Sârvâri N., locotenent colonel Jakab N., colonel Zalântai
loan de sub acuzele prevăzute de art. 2 pct. f, m, n şi pedepsite de art. 3
din legea 312/1945.
Pe acuzaţii Urbân Ladislau, dr. Papp Geza, Kugler Gheorghe, Nemeth
Emeric, dr. Felegyhâzi Megyesi Âgoston, dr. luliu Petri, Frâter loan, dr. Rektor
Bela, Garrai Ştefan, Bodolai Endre, dr. Toperczer N., dr. Sârkozi Bela, Zegenyi
Carol, dr. Sârosi luliu, Takâcs Ştefan, Gecse losif, Lakadâr losif, Elekes
Francisc, Pethes Ştefan, dr. Horvâth Alexandru, dr. Krâsznai Vasile, dr. Toth
Ludovic, dr. Debreczeni N., Orendi Gustav de sub acuzele prevăzute de art. 2
pct. g, I şi pedepsite de art. 3 din legea 312/1945.
Pe acuzaţii Dudâs loan, Szentpâii G. Kâlmân, Orgovânyi losif de sub
acuza prevăzută de art. 2 pct. f şi pedepsită conform art. 3 din lege.
Pe acuzaţii Bereczki Ernest, Ivânyi Andrei, dr. Nagy Eugen, Balla
Carol de sub acuzele prevăzute de art. 2 pct. g, I, m, n şi pedepsite de art.
3 din lege.
Pe acuzatul Berendes Vasile de sub acuzele prevăzută de art. 2 pct.
f şi o din lege, pe acuzatul Farmathi Alexandru de sub acuzele prevăzute
de art. 2 pct. g, I şi o din lege.
Pe acuzaţii Pirkier Ernest, dr. Hennel Francisc, Jâvor Ernest,
locotenent col Kiss Vasile, maior Komăromi Ladislau, dr. Csordăcsics
Egon, dr. Farkas Pavel, dr. Szentivănyi Gavril de sub acuzele prevăzute de
art. 2, pct. f, n şi o şi pedepsite de art. 3 din lege.
Pe acuzaţii Ujvări Irina, Enyedi Irma, Horâk Viiheim, Bâthori Elena,
Vadâsz losif şi Fekete Elisabeta de sub acuzele prevăzute de art. 2 lit. h şi
pedepsite de art. 3 din lege.
Pe acuzaţii Vida loan, Kerekes Adam, Kovăcs Mihai de sub acuzele
prevăzute de art. 2, pct. g, h, I şi pedepsite de art. 3 din lege.
Pe acuzatul Sâmy Bela Adalbert de sub acuzele prevăzute de art. 2
lit. m şi o şi pedepsite de art. 3 din lege.
Pe acuzatul dr. Denes Desideriu de sub acuzele prevăzute de art. 2
lit. f, h, m, o şi pedepsite de art. 3 din lege.
Disjunge procesul în ceea ce priveşte pe acuzaţii dr. Szăsz Francisc,
Inczedi Joksman Odon, Rosner Ştefan urmând să fie judecaţi ulterior.
Prezenta hotărâre se va executa de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Cluj în baza art. 14 din legea 312/1945.
Cu drept de recurs declarat imediat după pronunţare.
Dată şi pronunţată în şedinţă publică a Tribunalului poporului
completul de judecată Cluj, azi 31 Mai 1946.
Preşedinte ss. dr. Nicolae Matei, asesor ss. dr. Nerva Hărăguş.
Judecători ai poporului ss. Augustin Meseşan, ss. Gh. Dan, ss.
Gligoriu Alexandru, ss. P. Bojan, ss. Mihail Covaci, ss. Ştefan Belovai, ss.
Victor Taflan.
Grefier ss. Gavril Stanca.
Pentru conformitate,
P. Grefier
România
Tribunalul Poporului Cluj
Completul de Judecată
Dos. Nr. 9/1946
Hotărârea nr. 9
Şedinţa publică din 28 iunie 1946
Tribunalul poporului, Completul de judecată Cluj, înfiinţat prin legea

nr. 526 din 10 Iunie 1945 şi compus din:
Preşedinte: d-l dr. Nicolae Matei, preşedinte de tribunal, delegat
la Tribunalul poporului prin decizia nr. 21788/1946 a
Asesor: dr. Nerva Hărăguş, judecător la Judecătoria de

muncă Cluj delegat la Tribunalul poporului prin
deciziunea nr. 21788/1946 a Ministerului Justiţiei.
Judecători d-l Bojan Pavel de la Frontul Plugarilor,

ai poporului: Belovai Ştefan, de la Partidul Comunist Român,
Dan Gheorghe de la Confederaţia Generală a Muncii,
Meseşan Augustin de la Frontul Plugarilor,
Taflan Victor de la Partidul Naţional Liberal
Tătărăscu,
Gligorin Alexandru de la Partidul Social Democrat,
Covaci Mihai de la Frontul Plugarilor
traşi la sorţi conform deciziei nr. 21789 şi decizia nr. 45956/1946 a
Acuzatori publici fiind: d-nii dr. Paul Andrei,

Râpeanu Grigore,
dr. Pop I. Simion şi
Ghiron Morariu.
Grefier fiind dl. Gavril Stanca.
La ordine fiind pronunţarea hotărârii asupra acţiunii penale pornită

prin actul de acuzare din 20 Iunie 1946 al Cabinetelor d-lor acuzatori
publici dr. Paul Andrei, Râpeanu Grigore şi dr. Pop I. Simion de pe lângă
Tribunalul poporului din Cluj, în urma actului de sesizare trimis de
Preşedinţia Consiliului de Miniştrii Român şi cuprins în procesul-verbal nr.
14 din 21 Iunie 1946 în contra acuzaţilor:
Szabo loan, Venczel Antoniu, dr. Egey Eugen, dr. Elmer Matei,
Andreâs Schmidt, dr. Carol Gross, dr. Alexandru Krâjnik, dr. Bereczki
Ernest, Lehocz losif, Zsigmond Francisc, dr. Napendruk Kâlmân, baron
Aczel Eduard, plutonier major Toth, plutonier Hodos, sergent Dombi Gyula,
plutonier Meszâros Andrei, sergent major Bako Ignaţiu, locotenent
Bânhidy, caporal Barabâs, fruntaş Fulop Alexandru, soldat Vass Carol,
căpitan Bartha Alexandru, soldat lllyes loan, soldat Szabo Francisc,
sublocot Zacharias Andrei, plutonier Nagy Coloman, soldat Kedves
Francisc, colonel Fazekas, căpitan Kozma, căpitan Toth Ştefan, Zombori
Kâlmân, Szabados Ştefan, plutonier major Toth Alexandru, stegar Szabo
Andrei, stegar Vasârhelyi Carol, Wokalek Maria, Wokalek loan zis Dodi,
stegar Kovâcs Odon, Schumacher Emil, Baussman Johann, vitez dr.
Esztegar Kajetan, căpitan Lâncz Lâszio, plutonier major Horvâth Ştefan,
locotenent Vecsey, sublocotenent Hollos, sublocotenent Fekete, plutonier
major Szabo, plutonier Polgâr, jandarm Pânczel loan, jandarm Pâll
Alexandru, Soos Ştefan, ajutor sublocotenent Bardos loan, vitez Harmathi
Alexandru, Varga Ludovic, Bigecz losif, Toth loan, Sotter Toth Carol,
general Tarnavary, maior Dezsoffi, căpitan Sârkany, locotenent Kiss P.
Erno, plutonier Nagy Paul, Czege Emeric, locotenent colonel rezervă
Stavrescu Nicolae, inginer Cornel Năstăsescu, Luska Francisc, locotenent
colonel în rezervă Cândrea Nicolae, locotenent în rezervă Antoniu Nicolae,
colonel Bendescu Constantin, colonel Bucşă Gheorghe, intendent colonel
Gomoescu loan, locotenent rezervă Simionescu G. Constantin, inginer
Rusmănică loan, sublocotenent în rezervă Boksai Ştefan, locotenent în
rezervă Batto Vasile, Silbermann Izrail, Kâssai Elisabeta, plutonier Terek
loan, plutonier major Kovâcs Francisc, Losonczi Emeric, Dubei Mihai a lui
Teodor, dr. Valkovszki N., căpitan Marthei N., Juhâsz losif, plutonier Râszki
N., dr. Csukli Zoitân, Budjoso losif, Krausz Carol, locotenent rezervă Szocs
Zoitân, Balâzs Albert, Gyone Andrei, GyorgypâI Francisc, Gyorgy losif,
Jănosi Francisc, Simo Ladislau, Toth Carol, Mathe Ştefan, Szirtes losif,
Horvâth losif, Bege Alexandru, Korodi Eugen, Kujbusz loan, plutonier
Kerekes Anton, Szarvadi Desideriu.
Acuzaţii vinovaţi de dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război,
după cum urmează;
Acuzaţii Szabo loan, dr. Egey Eugen, dr. Elmer Matei, dr. Krâjnik
Alexandru, dr. Bereczki Ernest şi Lehocz losif, pentru crima de război
prevăzută de art. 2 lit n., o, din legea nr. 312/1945.
Acuzaţii plutonier major Toth, plutonier Hodos, sergent Dombi Gyula,
locotenent Bânhidy, fruntaş Fulop Alexandru, caporal Barabâs, Kovâcs
Odon şi Schumacher Emil pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. e
din legea nr. 312/945; acuzaţii Meszâros Andrei şi Bako Ignaţiu pentru
crima de război prevăzută de art. 2 lit e. h. din lege; acuzaţii Venczel
Antoniu şi Schmidt Andreâs, dr. Gross Carol şi baron Aczel Eduard pentru
crima de război prevăzută de art. 2 lit. o din lege; acuzaţii Bege Alexandru,
Korodi Eugen, Kujbusz loan pentru crima prevăzută de art. 2 lit. c şi o din
lege; acuzatul Zsigmond Francisc pentru crima de război prevăzută de art.
2 lit. I, n, o din lege; acuzatul dr. Napendruk Kâlmân pentru crima de război
prevăzută de art. 2 lit. n şi k din lege; acuzaţii Vass Carol, Bartha
Alexandru, lllyes loan, Szabo Francisc, Zacharias Andrei, colonel Fazekas,
căpitan Kozma, căpitan Toth Ştefan, Zombori Kâlmân, Szabados Ştefan,
plutonier major Toth Alexandru, Wokalek Maria, Wokalek loan zis Dodi,
Vasârhelyi Carol, Szabo Andrei, Baussman Johann, Pâll Alexandru,
Pânczel loan, Soos Ştefan, Bardos loan, vitez Harmathi Alexandru, Varga
Ludovic, Bigecz losif, Toth loan, Sotter Toth Carol, general Tarnavary,
maior Dezsoffi, căpitan Sârkany, Kiss P. Erno, plutonier Nagy Paul şi
Czege Emeric pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. d din lege;
acuzaţii Lâncz Lâszio, Horvâth Ştefan, locotenent Vecsey, sublocotenent
Hollos, sublocotenent Fekete, plutonier major Szabo, plutonier Polgâr
pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. d, k, n, din lege; acuzaţii
plutonier Juhâsz losif şi Râszki N. pentru crima de război prevăzută de art.
2 lit. e şi h din lege, acuzaţii Boksai Ştefan, Szocs Zoltân, Balâzs Albert,
Toth Carol, Mathe Ştefan şi Szirtes losif pentru crima de război prevăzută
de art. 2 litera g şi I din lege; acuzaţii Batto Vasile, Vâlkovszki N., căpitan
Marthei N., Budjoso losif, Gyone Andrei, GyorgypâI Francisc, Gyorgy losif,
Jânosi Francisc, Simo Ladislau şi Horvâth losif pentru crima de război
prevăzută de art. 2 lit. g din lege; acuzaţii Silbermann Izrail pentru crima de
război prevăzută de art. 2 lit. g şi o din lege; acuzaţii Kâssai Elisabeta,
Terek loan, plutonier major. Kovâcs Francisc, Losonczi Emeric, plutonier
Kerekes Anton şi dr. Csukli Zoltân pentru crima de război prevăzută de art.
2 lit. h din lege; acuzaţii plutonier Nagy Coloman şi Kedves Francisc pentru
crima de război prevăzută de art. 2 lit b din lege; acuzaţii Krausz Carol
pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. f, m, o din lege; acuzaţii maior
Szarvadi Desideriu şi vitez dr. Esztegar Kajetan pentru crima de război
prevăzută de art. 2 lit. n din lege; acuzatul Dubei Mihai a lui Teodor pentru
crima de război prevăzută de art. 2 lit. n şi m din lege; acuzatul colonel
Stavrescu Nicolae pentru crima de război prevăzută de art. 2 litera c, g şi I
din lege şi, în fine acuzaţii inginer Năstăsescu Cornel, Luska Francisc,
locotenent colonel rezervă Cândrea Nicolae, colonel rezervă Antoniu
Nicolae, colonel Bendescu Constantin, colonel Bucşă Gheorghe, intendent
colonel Gomoescu loan, locotenent rezervă Simionescu G. Constantin şi
inginer Rusmănică loan pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. c şi g
din legea nr. 312/1945.
La apelul nominal făcut azi la pronunţare au răspuns acuzaţii aflaţi în
stare de arest, Szabo loan, dr. Egey Eugen, dr. Elmer Matei, dr. Gross
Carol, dr. Krâjnik Alexandru, Bartha Alexandru, lllyes loan, Zacharias
Andrei, Schumacher Emil, vitez dr. Esztegar Kajetan, Zsigmond Francisc,

Pânczel loan, dr. Soos Ştefan, inginer Năstăsescu Cornel, Kâssai
Elisabeta, Losonczi Emeric, Krausz Carol, Balâzs Albert, Toth Carol, Mathe
Ştefan, Horvâth losif şi Bege Alexandru precum şi apărătorii lor şi anume
dr. Nagy Grigore apărător din oficiu pentru acuzaţii Szabo loan, Zacharias
Andrei şi vitez dr. Esztegar Kajetan, avocat Teodor Criveanu apărător din
oficiu pentru acuzatul dr. Egey Eugen şi apărător ales pentru acuzatul
inginer Năstăsescu Cornel, avocatul dr. Constantin Cernat ca apărător ales
pentru acuzatul ing. Năstăsescu Cornel, avocatul dr. Nagy Tiberiu ca
apărător din oficiu pentru acuzaţii dr. Elmer Matei, Bartha Alexandru şi
lllyes loan, avocatul dr. Marius Ciugudeanu ca apărător ales pentru
acuzatul dr. Carol Gross, avocatul dr. Sărkădi Zoitan ca apărător ales
pentru acuzatul dr. Krăjnik Alexandru, avocatul dr. Bihări Sigismund ca
apărător din oficiu pentru acuzaţii Schumacher Emil, Losonczi Emeric,
Balâzs Albert şi Horvâth losif, ca apărător ales pentru acuzatul Krausz
Carol; avocatul dr. Biro Ladislau, ca apărător ales pentru acuzatul
Zsigmond Francisc, avocat dr. Blaszek Alfred ca apărător din oficiu pentru
acuzatul Pânczel loan şi Soos Ştefan, avocatul dr. Gyenge Ladislau ca
apărător din oficiu pentru acuzaţii Kâssai Elisabeta, Toth Carol şi Mathe
Ştefan şi avocat dr. Botar Zoitan ca apărător ales pentru acuzatul Bege
Alexandru, lipsind ceilalţi acuzaţi fiind contumaci.
Asupra acţiunii penale de faţă.

Având în vedere actele şi lucrările de la dosar, probele administrate
în cauză, cum şi susţinerile şi concluziunile orale şi scrise ale părţilor;
Având în vedere că, prin actul de acuzare citat mai sus, au fost
aduse în faţa acestui Tribunal al poporului, o serie de fapte criminale
săvârşite în tot cursul celor 4 ani de ocupaţie hortistă în Ardealul de Nord.
Sunt în aceste fapte crime de război săvârşite de conducătorii
comunităţilor germane, atât în Ardealul de Nord cât şi in Ardealul de Sud,
prin faptul că - susţine actul de acuzare - s-au pus în slujba hitlerismului şi
a fascismului, contribuind prin informaţiile lor şi prin propaganda lor la
realizarea scopurilor politice ale hitlerismului.
Mai aminteşte actul de acuzare de o altă serie de fapte calificate
crime de război şi anume organizaţii politice extremiste de dreapta cum au
fost partidele Renaşterii naţionale maghiare a lui Imredy Bela şi al Crucilor
cu săgeţi a lui Szâilasi Ferencz. Conducătorii şi adepţii înverşunaţi ai
acestor partide extremiste de dreapta - se susţine în actui de acuzare - s-
au pus de asemenea în slujba maşinii de război germane şi a scopurilor
politice hitleriste.
Pe aceeaşi linie de idei, actul de acuzare mai aşterne în faţa

Tribunalului poporului şi altă serie de fapte, ale căror făptuitori s-au erijat în
conducători ai muncitorimii maghiare, organizată în aşa numitul Centru
naţional de muncă cu misiunea de a îndruma muncitorimea la lupta
antidemocratică şi la munca excesivă pentru bunul mers al maşinii de
război hitleriste.
O altă serie de fapte calificate în actul de acuzare drept crime de
război sunt faptele membrilor asociaţiilor de tir, având scopul de a educa
membrii la lupta împotriva paraşutiştilor, împotriva partizanilor şi în general
împotriva populaţiilor civile eterogene, care nu prezentau siguranţă pentru
regimul de teroare fascist.
în Ungaria şi deci în Ardeal - arată actul de acuzare - fascismul a
avut grijă să organizeze şi profesiunile libere, în diferite organizaţii
extremiste, ca Asociaţia creştină naţională a avocaţilor maghiari sau cu
nume prescurtat „Mune”, precum şi Asociaţia creştină naţională a medicilor
maghiari sau prescurtat „Mone”, având scop eliminarea din aceste
profesiuni libere a tuturor elementelor nemaghiare.
O altă serie de fapte traduse spre judecare în faţa acestui Tribunal al
poporului, prin actul de acuzare sunt faimoasele masacre săvârşite de
elemente fasciste ale armatei maghiare, începând cu ziua de 9 Septembrie
1940, când trupele maghiare hortiste erau în cursul ocupării Ardealului răpit
prin Dictatul de la Viena şi până la apocalipticele masacre din Sărmaş,
întâmplate în luna Septembrie 1944, când fascismul trăindu-şi ultimele
clipe şi-a dezlănţuit toată furia de care mai era capabil.
Pe aceeaşi linie de zvârcolire de ultimă clipă, armatele hortiste au
săvârşit şi masacrele din Tărian şi Salonta judeţul Bihor, primul întâmplat la
29 Septembrie iar al doilea la 30 Septembrie 1944.
Tot prin actul de acuzare au mai fost aduse înaintea Tribunalului
poporului spre judecare şi o serie de brutalităţi şi neomenozităţi comise atât
în lagărele de prizonieri ruşi înfiinţate pe teritoriul întregului Ardeal, cât şi de
la diferitele detaşamente de muncă, ale celor care nu aveau dreptul la
onoarea de a purta armă.
în fine, actul de acuzare, mai aduce spre judecare în fata Tribunalului
poporului şi o serie de criminali de război, care s-au îndeletnicit cu
expulzarea populaţiei paşnice româneşti şi evreieşti, de pe teritoriul
Ardealului de Nord.
Având în vedere că, deşi faptele aduse în faţa Tribunalului poporului
spre judecare s-au comis în perioade distanţate în timp şi de către făptuitori
diferiţi, totuşi actul de acuzare a concentrat pe toţi acuzaţii în acelaşi lot de
judecare, iar Tribunalul poporului a apreciat că, conexarea tuturor
proceselor acestor acuzaţi este legală întrucât toţi aceşti acuzaţi, după cum
s-a arătat mai sus şi după cum se va vedea în cele următoare, prin faptele
lor au săvârşit în realitate o singură infracţiune, care pot fi calificate drept

crime împotriva umanităţii. Această notă comună a tuturor infracţiunilor
cuprinse în acest lot de judecare se justifică cu existenta lor în acest lot.
Având în vedere că reprezentanţii tuturor acuzaţilor prezenţi au
ridicat înainte de intrarea in fondul cauzei a incidentului de
neconstituţionalitate a legii nr. 312/1945.
Considerând că, judecarea acestui incident este de exclusivă
competentă a înaltei Curţi de Casaţie în secţiuni unite.
Că altfel fiind, Tribunalul poporului s-a mărginit a lua act de acest
incident urmând ca el să fie judecat de înalta Curte de Casaţie.
Având în vedere că reprezentantul acuzatului dr. Gross Carol a
ridicat şi incidentul procedural pentru nerespectarea dispoziţiunilor
articolelor 293 şi 355 din codul de procedură penală pentru motiv că
acuzatului dr. Gross Carol nu i s-a adus la cunoştinţă termenul de judecată
cu cel puţin 5 zile înainte.
Că de asemenea interogatoriul prevăzut de art. 355 din cod
procedură penală nu s-a luat cu cel puţin 10 zile înainte de termenul de
judecată.
Având în vedere că acuzaţii Silbermann Izrail şi Mathe Ştefan, prin
apărătorul lor, avocatul dr. Gyenge Ladislau, au ridicat incidentul de
incompetenţă, pentru că potrivit articolului 13, alin. penultim infracţiunile ce
li se pun în sarcină, fiind comise în afara hotarelor ţării, ei urmează să fie
judecaţi de Tribunalul poporului din Bucureşti, iar primul acuzat, adică
Silbermann Izrail a mai afirmat că nici nu domiciliază în circumscripţia
Tribunalului poporului din Cluj, ci domiciliază în Târgu Jiu.
Asupra incidentelor de mai sus.

Având în vedere că este neîndoios că citaţiile trebuiesc înmânate
acuzaţilor cu cel puţin trei zile înainte de termenul de judecată, iar în
materie criminală cu cinci zile înainte de acest termen, potrivit art. 293 cod
procedură penală, dar nu mai puţin adevărat este că în conformitate cu art.
107 cod procedură penală, înfăţişarea acuzatului acoperă viciul de
procedură în cazul când instanţa apreciază că dreptul de apărare al
acuzatului nu este prejudiciat.
Având în vedere că într-adevăr dreptul de apărare al acuzatului
Gross Carol nu a fost prejudiciat prin nerespectarea termenului de zile,
înaintea termenului de judecată, întrucât vinovăţia acuzatului rezultă din
acte scrise şi nu din împrejurări care ar putea fi combătute prin martori.
Cu toate că, în această materie, martorii propuşi de acuzat nu sunt
concludenţi, totuşi Tribunalul poporului a admis citarea lor şi toţi martorii
propuşi de acuzat s-au prezentat pentru a fi audiaţi.
Considerând pe de altă parte că ceea ce procedura penală în art.

355 prescrie ca pedeapsă de nulitate, este numai faptul ca preşedintele să
pună în vedere acuzatului că are să propună noi probe, fie verbal, fie în
scris.
Că însă, termenul de 10 zile anterior zilei judecăţii este prevăzut de
lege în favoarea instanţei de judecată ca şi o îngrădire a capriciilor
acuzaţilor, de a propune probe noi într-un termen mai scurt de 10 zile
înaintea zilei de judecată, ceea ce ar conduce uneori la imposibilitatea
citării lor, pentru ziua judecăţii şi astfel ar contribui la amânarea unor
procese de felul unor procese criminale.
Că deci, acest termen de 10 zile fiind prescris în favoarea instanţei
criminale, aceasta poate să renunţe la el, ori de câte ori are posibilitatea să
citeze martorii apărării într-un termen mai apropriat de ziua judecăţii, după
cum de altfel s-a şi întâmplat în speţă, întrucât toţi martorii propuşi de
apărare înaintea zilei judecăţii au fost citaţi şi s-au prezentat în ziua
judecăţii.
Că aşa fiind incidentul neregularităţii citării şi nerespectării termenului
prevăzut de art. 355 din codul de procedură penală, ridicat de acuzatul dr.
Carol Gross a trebuit să fie ca nefondat.
Având în vedere că în ceea ce priveşte incidentul ridicat de Mathe
Ştefan şi Silbermann Izrail, Tribunalul poporului a stabilit că dispoziţiunea
art. 13 alin. penultim din legea nr. 312/1945 este scoasă din vigoare prin
art. 1 al legii nr. 526/1945, conform căruia Tribunalul poporului are
competenţa de a judeca pe toţi criminalii de război din circumscripţia
curţilor de apel Cluj, Sibiu, Braşov, Târgu-Mureş, Timişoara şi Oradea,
indiferent de locul unde au fost săvârşite infracţiunile.
Că în ceea ce priveşte apărarea acuzatului Silbermann Izrail,
Tribunalul poporului a stabilit că la data sesizării instanţei, acest acuzat îşi
avea domiciliul în Timişoara, ori dătător de ton este domiciliul acuzatului din
momentul sesizării instanţei, fără a avea vreo înrâurire schimbarea de
domiciliu ivită în cursul judecării procesului.
Că aşa fiind şi acest incident este nefondat şi a trebuit să fie respins
ca atare.
Având în vedere că la interogatorul luat în instanţă acuzaţii au

declarat după cum urmează;
Acuzatul Szabo loan menţinând declaraţia sa dată la Cabinetul de
instrucţie, a recunoscut şi în faţa Completului de judecată că a făcut
călătorii în Germania, cu care ocazie a luat contact cu muncitorimea
maghiară trimisă acolo pentru muncă. A mai recunoscut şi faptul că, în
calitate de preşedinte al Centrului naţional de muncă al judeţului Bihor a
încheiat un acord cu partidele extremiste de dreapta şi în sfârşit a
recunoscut împrejurarea că, a cerut cu ocazia unei întruniri, dizolvarea
Partidului Social Democrat şi suspendarea ziarului Nepszava, dar în
apărarea sa a arătat că nu a contribuit la determinarea trimiterii
muncitorimii maghiare în uzinele din Germania, că prin încheierea
acordului cu partidele de dreapta a înţeles să colaboreze cu aceste partide,
numai pe teren economic, pentru îmbunătăţirea soartei muncitorilor şi că,
în general, nu s-a pus în slujba hitlerismului sau a fascismului.
Acuzatul dr. Egey Eugen recunoscând că actele din dosarul cauzei
amintite în actul de acuzare, sunt semnate într-adevăr de dânsul în calitate
de secretar al Asociaţiei comercianţilor şi meseriaşilor creştini şi maghiari
şi, recunoscând că a făcut parte din partidul imredist, a arătat că nu este
autorul sau iniţiatorul măsurilor luate împotriva comercianţilor şi
meseriaşilor nemaghiari şi nu a uneltit nici în sânul Baroului avocaţial
împotriva avocaţilor evrei şi români ci, din contră, dânsul a fost acela care a
trecut cu vederea faptul că avocaţii evrei, cărora li se interzisese libera
practică avocaţială, s-au angajat şi au muncit în continuare în birourile
avocaţilor maghiari.
Acuzatul a mai negat şi faptul că, ar fi avut vreun rol la inventarierea
stocurilor de mărfuri rămase de pe urma deportării comercianţilor evrei şi a
declarat că, în general, în toate chestiunile iniţiativa pornea de la diferiţi
membrii ai Asociaţilor comercianţilor maghiari creştini, rezoluţia era luată
prin vot în plenul adunărilor Asociaţiei comercianţilor, iar rolul lui se
reducea numai la redactarea rezoluţiilor acestei asociaţii şi la
contrasemnarea în calitate de secretar şi alături de preşedinte, a acestor
rezoluţii.
Acuzatul dr. Elmer Matei a recunoscut că în anul 1944 a fost
preşedintele Volksbundului din Târgu-Mureş, dar a negat că ar fi îndemnat
tineretul german, să se înroleze în armata S.S. germană sau că ar fi
întocmit vreo listă de evrei, pe care apoi să o fi înaintat Gestapoului
german din Târgu-Mureş.
Acuzatul a mai negat că ar fi avut vreo legătură cu Geauleiter-ul
Frantz Basch de la Budapesta şi a declarat că a fost în legătură numai cu
Bezirksleiter-ul Schell de la Bistriţa. în general acuzatul s-a apărat cu
aceea că, în Târgu-Mureş comunitatea germană abia numără aproximativ
100 de familii şi deci într-un cerc atât de restrâns nu putea să desfăşoare, -
chiar dacă ar fi voit - o activitate care să ajute scopurile politice ale
hitlerismului.
Acuzatul dr. Carol Gross s-a apărat la interogator într-un fel similar
acuzatului dr. Elmer Matei, recunoscând totuşi că, rapoartele informative
lunare trimise la Ortzieiter-ul Forek din Sebeş, Alba, sunt într-adevăr
întocmite de dânsul, dar aceste rapoarte nu sunt acte de iniţiativă proprie
ale dânsului, ceea ce se poate constata chiar din faptul că sunt trecute pe
blancete tip, ceea ce denotă că acestea erau donate de la conducerea
grupului etnic german din România, organizaţie care pe atunci era
prevăzută de o lege organică română, deci nu era ascuns sau subversiv.
Acuzatul dr. Krâjnik Alexandru a declarat în interogatorul său că s-a
înscris în partidul imredist, numai din motivul că altfel nu putea să se
înscrie în Baroul avocaţilor şi astfel ca om sărac nu putea să-şi câştige
existenţa, dar că dânsul nu a împărtăşit nicicând concepţiile extremiste ale
acestui partid.
Acuzatul a negat că ar fi ţinut discursuri cu caracter extremist,
afirmând că totdeauna în discursurile sale politice a spus o doză însemnată
de democraţie, fapt pentru care odată fost tras la răspundere şi îndemnat
să repare greşeala printr-un contradiscurs în sens de dreapta, ceea ce
dânsul nu a fost aplecat să tacă nici nu a făcut.
în fine acuzatul a mai negat şi faptul că ar fi întocmit o listă de evrei,
pe care apoi i-ar fi dat-o Gestapo-ului în Oradea şi apoi folosindu-se de
această listă, a negat că ar fi şantajat persoanele denunţate, storcându-le
însemnate sume de bani.
Acuzatul Zsigmond Francisc a negat toate acuzele ce i se pun în
sarcină declarând în special că nu s-a purtat rău cu populaţia românească,
n-a organizat vânători de partizani, n-a forţat ca românii să plece la munci
în Germania şi nu şi-a însuşit obiecte din casele evreieşti.
Acuzaţii caporal Bartha Alexandru, soldat lllyes loan au negat cu
desăvârşire faptele cu care sunt învinuiţi.
Acuzatul Zacharias Andrei a negat la interogator faptele ce i se
impută, arătând că ordinul de împuşcare a celor şapte ciobani a fost dat de
căpitan, comandantul Batalionului, unui plutonier major din cadrele armatei
şi nu lui.
Acuzatul Schumacher Emil a recunoscut că a denunţat pe Kohn
Nicolae trupelor germane declarând că a făcut acest gest, deoarece s-a
simţit ofensat de acel Kohn ce a scuipat şi a pălmuit pe un conaţional al
său, căzut prizonier.
Acuzatul vitez dr. Esztegar Kajetan a negat că ar fi avut vreun rol în
expulzarea celor două familii româneşti din Gârbou, judeţul Someş,
întâmplată în toamna anului 1940.
Acuzaţii Pănczel loan şi Soos Ştefan de asemenea au negat că ar fi
avut vreun rol de participant la masacrele evreilor din comuna Sărmaş.
Acuzatul Cornel Năstăsescu a arătat în interogatorul său că nu purta
nici o vină în ceea ce priveşte cazarea prizonierilor de război sovietici din
lagărul de la Crăciuneşti - Hunedoara.
Acuzata Kăssai Elisabeta a recunoscut că din ordin a făcut percheziţii
evreilor din ghetou, dar a negat că ar fi făcut aceste percheziţii în mod
brutal şi în special că ar fi făcut percheziţii vaginale.
Acuzatul Losonczi Emeric a negat că ar fi comis brutalităţi cu ocazia
adunării evreilor în ghetou, declarând că nici nu a fost în Şomcuta - Sălaj în
acel timp. Acuzatul a recunoscut însă că a făcut cercetări pentru
descoperirea valorilor ascunse la evreii din ghetoul Baia Mare.
Acuzatul Krausz Carol a recunoscut că a fost conducătorul grupului
etnic german din Turda, dar a negat că ar fi avut vreun rol oarecare în
retrimiterea peste frontieră a celor 11 evrei fugiţi din ghetou, în luna Mai
1944-.
în ceea ce priveşte afişele cuprinzând măsurile antievreieşti ca de
exemplu purtarea stelei galbene în timpul ocupaţiei oraşului Turda de către
trupele germano-maghiare, acuzatul a declarat că nu el a iniţiat aceste
măsuri, ci comandantul militar germen al trupelor de ocupaţie.
Acuzatul Balăzs Albert a declarat că nu se simte vinovat, că s-a
purtat bine cu evreii. A negat că ar fi lovit pe evreul Markus Ladislau la un
ochi, susţinând că această rănire a fost comisă de honvedul Gyone Andrei.
Acuzatul a recunoscut că a primit un bon de 1.000 pengo de la evreu,
încasabil acasă la familia evreului, dar a declarat că nu s-a folosit de acest
bon, dovedind acest fapt prin prezentare în instanţă, în original, a bonului
respectiv.
Acuzatul Toth Carol, de asemenea a negat că ar fi aplicat un
tratament neomenos evreilor din detaşamentele de lucru. în ceea ce
priveşte trasul la căruţe, a arătat că s-a servit de mâna de lucru, numai în
acele regiuni, unde drumul era foarte nisipos şi unde caii nu mai puteau să
tragă, dar oamenii au fost puşi să împingă căruţele fără a se fi deshămat
caii.
Acuzatul Mathe Ştefan a negat şi el că ar fi aplicat un tratament
neomenos detaşamentiştilor de sub comanda sa, iar acuzatul Horvâth losif
declarând că nu se simte vinovat, a recunoscut totuşi că a lovit câteodată
cu un bâţ subţire pe detaşamentiştii, care nu erau disciplinaţi.
în fine acuzatul Bege Alexandru, a tăgăduit la interogatorul său, că ar
fi împuşcat în oraşul Gheorghieni prizonierii sovietici recunoscând totuşi că
în calitate de civil, oarecum rechiziţionat în acest scop, a cercetat anumite
case în scopul găsirii soldaţilor ruşi, rămaşi ascunşi, după evacuarea
oraşului de către trupele ruseşti, cu ocazia fracturării liniei de front.
Având în vedere că din cuprinsul tuturor dosarelor acuzaţilor, din

depoziţiile martorilor audiaţi în faţa completului de judecată şi din depoziţiile
martorilor audiaţi la cabinetul de instrucţie şi citite în şedinţă publică, potrivit
art. 304 alin. 7 teza 2 din procedura penală, precum şi din toate actele şi
piesele aflate la dosarul cauzei, a stabilit în fapt următoarele.
Reprezentanţii cei mai autentici ai Coloniei a 5-a germane au fost
minorităţile germane din ţările satelite şi din ţările cotropite de germani.
în Ungaria minoritatea germană a fost organizată în aşa-numitul
Volksbund, având în frunte pe Frantz Basch, iar în România aceeaşi
minoritate germană a fost încadrată în aşa-numitul Grup etnic german în
frunte cu acuzatul Andreâs Schmidt de la Braşov.
Ambele organizaţii primeau ordine directe de la Berlin având ca
autoritate supremă aşa-numitul Volksdeutsche MIttelstelle, sau prescurtat
„Vomi" în frunte cu Obergruper-Fuhrer-ul Lorentz. Aceste state în stat din
Ungaria şi România au constituit organele de informare cele mai autentice
ale hitlerismului. Prin aceste organe Hitier cunoştea starea de spirit din
aceste ţări şi lua măsurile în consecinţă.
Alte unelte ale hitlerismului au fost partidele extremiste de dreapta şi
anume partidele lui Imredy şi Szăilasi din Ungaria şi Garda de Fier din
România.
Pentru a se asigura, că orice urmă de opoziţie este înlăturată,
fascismul maghiar a organizat şi muncitorimea; forţând-o să se înscrie în
aşa-numitul Centru naţional de muncă, organizaţie formată tot în sprijinul
maşinii de război germane şi pentru realizarea scopurilor politice ale
hitlerismului.
Pentru întronarea domniei raselor considerate superioare, fascismul
maghiar a inventat fel de fel de asociaţii, cu scopul excluderii din viaţa
socială şi economică a altor popoare conlocuitoare, considerate de aceşti
fascişti, ca rase inferioare. Aşa au fost asociaţiile avocaţilor şi medicilor,
amintite mai sus sub numele prescurtat de „MUNE" şi „MONE”.
Deci criminalii de război, care s-au pus în slujba hitlerismului şi al
fascismului, contribuind la realizarea scopurilor lor politice, masacrele, cum
sunt cele de la 9 Septembrie 1940, comise asupra învăţătorului Cosma
Lazăr şi a soţiei sale Cosma Aurora pe drumul între comunele Bodia şi
Agriş, masacre ca cele din Nepos, judeţul Năsăud, sau comuna Mocira,
judeţul Satu Mare, sau cele din comuna Vişnea, judeţul Cluj, sau cele din
dreptul comunei Rechitiş, judeţul Ciuc, sau cele din regiunea Prundul-
Bârgăului, judeţul Năsăud, sau cele din comuna Sudul de Jos, judeţul
Someş, sau cele din oraşul Arad, sau cele din comuna Biled, judeţul Timiş-
188 Crime şi criminali de război in Ardealul de Nord. 1940-1944
Torontal, sau cele din comuna Tărian şi Salonta, judeţul Bihor şi în fine ca
cele din comuna Sărmaş, judeţul Cluj.
Expulzări ca cele din comuna Gârbou, judeţul Someş, maltratări în
lagărele de prizonieri, ca cele din lagărul de prizonieri sovietici de la
Crăciuneşti - Hunedoara şi Vlădeni - Braşov, şi în fine tratamentele
neomenoase de la detaşamentele de lucru, iată oglinda acestui lot al
criminalilor de război, aşa cum rezultă din dosarele cauzei şi din probatoriul
efectuat în cauză.
în cele de mai jos se vor examina pe rând crimele comise de fiecare

din acuzaţi şi anume;
Acuzatul Szabo loan, simplu muncitor, zidar, se pune cu intenţie şi
din poftă de câştig şi mărire, în slujba nu numai a fascismului maghiar, dar
şi a hitlerismului german. Astfel, se erijează în conducătorul mişcării
naţionaliste, printre muncitori.
încă la 5 Septembrie 1940, vorbeşte în numele muncitorimii la
întâmpinarea Regentului Horty, cu ocazia intrării trupelor maghiare în
Oradea, ca primă zonă de ocupaţie a Ardealului de Nord. încă prin acest
discurs îşi dezvăluie sentimentele şovine şi de aţâţare la adresa populaţiei
române conlocuitoare.
în urma acestei debutări este numit din partea conducătorilor fascişti,
ca preşedinte al Centrului naţional muncitoresc din Oradea şi apoi a fost
numit senator şi deputat în Parlamentul de la Budapesta, ca reprezentant
al muncitorimii, pe care vroia s-o educe în spiritul ideilor naţional sociale şi
fasciste.
în timpul conducerii sale în fruntea organizaţiilor muncitoreşti, nici un
muncitor nu putea să se valideze, dacă nu făcea mărturisire de credinţă
fată de acest acuzat.
Dosarul privitor la acest acuzat, este plin cu exemplarele ziarelor
„Magyar Lapok”, „Erdely Neplap”, şi alte ziare, conţinând nenumărate
articole scrise de acuzat, în spirit şovin şi fascist şi pretinse a fi scrise în
numele muncitorimii maghiare din Oradea şi judeţul Bihor.
Acuzatul este acela care a determinat serii întregi de muncito'i
maghiari, să plece în Germania pentru a munci în uzinele de război
germane. La 28 August 1941 personal a însoţit unul din aceste transporturi
până la gara de frontieră şi îndemnându-i să depună toată silinţa pentru un
randament cât mai mare, pentru ca astfel, lupta împotriva sovieticilor şi
împotriva popoarelor iubitoare de libertate să poată avea succes.
Nu mult după plecarea muncitorilor maghiari în Germania acuzatul
Szabo loan a făcut o călătorie în localităţile unde erau repartizaţi aceşti
muncitori, anume la Oranienburg şi la Basedorf şi cu toate că a văzut
starea de mizerie în care trăiau aceşti muncitori, totuşi pe de o parte a ţinut

discursuri de propagandă în faţa acestor muncitori, îndemnându-i să
lucreze cu multă râvnă pentru Germania şi căutând să-i convingă de
siguranţa victoriei finale, iar pe de altă parte, vorbind la radioul german de
propagandă. Donau, s-a adresat muncitorilor unguri îndemnându-i să
lucreze din toată inima pentru asigurarea victoriei.
După ce s-a întors în ţară, a scris numeroase articole, prin care a
adus laude muncitorilor trimişi în Germania, spunând că aceştia fac cinste
ţării ungureşti prin faptul că muncesc pentru câştigarea victoriei comune
germano-maghiară.
lată ce declaraţii face acuzatul ziarului „Magyar Lapok” la 5 Februarie
1942, vorbind despre situaţia muncitorilor maghiari din Germania.
„Acum şi cu alimentarea există mai puţin necaz, întrucât muncitorii au
bucătari maghiari, care le pipărează (condimentează) mâncarea”.
Numeroase sunt declaraţiile făcute de acuzatul Szabo loan ziarelor
amintite mai sus, declaraţii indicate şi afişate la dosarul cauzei. în aceste
declaraţii acuzatul îndeamnă muncitorimea să lucreze pentru ca să fie
asigurată victoria împotriva comunismului.
în calitatea sa de parlamentar, atât ca deputat, cât şi ca senator, prin
discursuri rostite în Parlament împotriva Uniunii Sovietice.
La 13 Mai 1944 guvernul Sztojai a vrut să realizeze unitatea forţelor
de extremă dreaptă. în acest scop a încheiat o coaliţie a partidelor
renaşterii naţionale (imredist), a crucilor cu săgeţi (Szăllasi), a partidului
socialist maghiar (Băky) la care au aderat şi acuzatul Szabo loan, în
numele Centrului naţional de muncă.
Ceea ce este caracteristic pentru acuzat este faptul că la această
coaliţie n-a participat nici partidul ardelean şi nici partidul guvernamental
MER, care deşi erau partide de dreapta, totuşi au considerat că nu pot să
încheie o coaliţie cu partidele extremiste de dreapta.
lată ce conţine între altele actul de colaborare între Centrul naţional
I I
de muncă şi partidele de extremă dreapta;

„Subsemnatele partide de dreapta, precum şi conducătorii Centrului
naţional de muncă din Oradea şi judeţul Bihor aderaţi la aceste partide cu
scopul ca să întărim puterea de rezistenţă morală a maghiarilor din Oradea
şi judeţul Bihor în lupta contra groazei mare de la Răsărit, am hotărât ca în
toate problemele de soartă maghiară privind Oradea şi judeţul Bihor în
viitor vom fi de aceeaşi părere, ne vom sprijini în mod reciproc în toate
cazurile când aceasta nu atinge disciplina partidului şi punctul de vedere
ideologic".
Acest acord politic a fost publicat în ziarul „Nagyvăarad" din 15 Mai
1944.
Acuzatul a mers şi mai departe şi în adunarea Consiliului municipal al

oraşului Oradea de la 31 Mai 1944, a făcut o interpelare prefectului de
atunci, Rajnai (Reiner) Carol, prin care a cerut să se ia măsuri severe
împotriva celor care au ascuns bunuri evreieşti şi chiar să li se retragă
delegaţia în Consiliul municipal acelora, care au comis astfel de fapte” (vezi
ziarul „Magyar Lapok" din 1 Iunie 1944).
Prin faptele de mai sus, acuzatul Szabo loan pe de o parte a comis
cu intenţie crima de război prevăzută de art. 2 lit. o din legea nr. 312/1945,
întrucât prin aceste fapte s-a pus în slujba hitlerismului şi a fascismului şi a
contribuit la realizarea scopurilor lor politice.
Prin faptul că în calitate de parlamentar a participat la votarea multor
legi cu caracter rasial, cum sunt legea nr. 15/1941 şi legea nr. 20/1941.
Prima lege se referă la anumite măsuri antievreieşti, iar a doua lege se
referă la încadrarea în teritoriul Ungariei Judeţului Bâcska şi Baranya luate
de la iugoslavi.
Prin aceste ultime fapte, acuzatul a contribuit la editarea de legiuiri
rasiale, în mod intenţionat, comiţând astfel crima prevăzută de art. 2 lit. m
din legea nr. 312/1945.
Confratele acuzatului Szabo loan, pentru oraşul Cluj, a fost acuzatul

Venczel Antoniu organizatorul Centrului naţional de muncă pentru acest
oraş.
Şi acest acuzat, ca şi cei de la Oradea, a dus o propagandă intensă
în toate adunările muncitoreşti împotriva Uniunii Sovietelor, exprimându-se
cu aceste ocazii că "măcelarii de la Moscova vând carne de copii şi că
bolşevismul nu este altceva decât mijlocul sever al realizării stăpânirii lumii
de către evrei”.
Acuzatul nu a scăpat nici o ocazie, ca să nu vorbească împotriva
Uniunii Sovietice şi împotriva comunismului. O specialitate care i-a fost
proprie, a fost denunţarea tuturor elementelor muncitoreşti bănuite de
activitate de stânga.
Faptele lui sunt dovedite cu depoziţii, precum şi cu discursurile şi
articolele sale în ziarul „Magyar Ujsâg” diii Cluj în numerele din 4 Aprilie
1942, 25 Mai 1943, 6 Septembrie 1942, 29 Noiembrie 1943 şi 18
Octombrie 1943.
Acuzatul dr. Egey Eugen a desfăşurat în timpul celor 4 ani de sub

ocupaţia hortistă o triplă activitate fascistă. într-adevăr, pe de o parte a fost
juristconsultul baroului avocaţilor din Târgu-Mureş şi în această calitate a
desfăşurat o vie activitate, pentru excluderea elementelor nemaghiare din

barou, iar pe de altă parte în calitatea sa de juristconsult şi secretar al
Asociaţiei comercianţilor maghiari creştini a desfăşurat aceeaşi activitate,
lucrând pentru excluderea din viaţa economică a comercianţilor
nemaşhiari.
In fine, în calitate de secretar şi mai târziu de conducător al Partidului
Renaşterii Naţionale (imredist) din Târgu-Mureş a dus o întreagă
propagandă pentru infiltrarea ideilor extremiste de dreapta în rândurile
populaţiei din regiunea Târgu-Mureşului.
în ceea-ce priveşte prima activitate este de remarcat că, acuzatul a
dus o deosebită luptă pentru excluderea avocaţilor evrei din barou, dar şi
pentru oprirea de a fi înscrişi a avocaţilor semi-evrei.
în cadrul baroului avocaţilor a activat pentru înfiinţarea Asociaţiei
naţionale a avocaţilor creştini sau cu numele ei prescurtat „MONE". în
cadrul acestei asociaţii a propagat introducerea lui „Numerus nullus" pentru
avocaţii nemaghiari şi a ridicat cuvânt atât în cadrul acestei asociaţii, cât şi
în barou, pentru interzicerea avocaţilor evrei de putea lucra ca simpli
angajaţi în birourile avocaţilor râmaşi membri ai baroului,
lată cum arată acest fapt, avocatul dr. Rottmann losif.
„învinuitul Egey Eugen în calitate de procuror al baroului avocaţilor
din Târgu-Mureş, care cuprindea în circumscripţia lui şi judeţele Ciuc,
Odorhei şi Trei-Scaune, a luptat permanent pentru aplicarea lui „Numerus
nullus" în barou în ceea ce priveşte pe avocaţii evrei. într-adevăr lupta a
dus la rezultate pozitive, astfel că, cu ocazia excluderii avocaţilor evrei din
barou, prin aplicarea ordonanţei 6810/1940 a reuşit să excludă din barou
pe toţi avocaţii evrei, cu excepţia celor 10 sau 12 avocaţi mai bătrâni, din
care majoritatea erau invalizi sau decoraţi de război. După excluderea
majorităţii evreilor din barou, învinuitul Egey Eugen a luptat mai departe
pentru ca acei admişi atunci să fie excluşi. Pe de altă parte evreii plasându-
se pe la alţi avocaţi, pentru a-şi câştiga existenţa învinuitul a luptat pentru
ca şi de acolo să fie scoşi, considerând că fac avocatură clandestină.
Iar martorul dr. Duha Tiberiu, în declaraţia sa, dată la 18 Ianuarie
1946 şi aflată la fila 158 la dosar, declară textual următoarele;
„în anul 1942 susnumitul (Egey) a făcut o expunere în faţa consiliului
de conducere a baroului, referitor la faptul ilegal că unii avocaţi neîncadraţi
în barou fac serviciu ca angajaţi la alţi avocaţi. Consiliul de conducere n-a
luat la ordinea de zi această chestiune. Mai târziu Egey Eugen din nou a
cerut ca să se aranjeze această chestiune, însă nici atunci nu s-a luat nici o
hotărâre în contra avocaţilor cu angajaţi evrei în urma propunerii mele, ca
acest lucru să fie hotărât mai târziu”.
lată deci, că din aceste probe şi alte probe de la dosar rezultă că
acuzatul Egey Eugen a depus o deosebită stăruinţă pentru excluderea
avocaţilor nemaghiari din baroul avocaţial, iar dacă nu totdeauna j-a reuşit
şi dacă au rămas o serie de avocaţi evrei ca angajaţi simpli prin birourile
altor avocaţi creştini, aşa după cum arată în depoziţia sa martorul apărării
dr. Biro losif, audiat în faţa completului de Judecată, acest fapt nu se
datoreşte sentimentului de toleranţă al acuzatului, ci insuccesului acestuia,
pe care l-a avut cu toate repetatele sale intervenţii.
Din depoziţia martorului dr. Tihanyi Martin rezultă că acuzatul Egey
Eugen a avut această atitudine duşmănoasă faţă de avocaţii nemaghiari şi
a luptat pentru excluderea lor din barou, în timpul celor patru ani de
ocupaţie maghiară, acuzatul începându-şi activitatea pe acest teren încă
din anul 1940, printr-o luptă în scopul excluderii din barou nu numai a
avocaţilor evrei, ci şi a avocaţilor români.
6 a doua activitate nefastă a acuzatului s-a dovedit a fi activitatea lui
în calitate de secretar şi juristconsult al Asociaţiei comercianţilor creştini
maghiari.
Deşi acuzatul era avocat şi deci avea existenţa asigurată, totuşi a
primit să fie nu numai juristconsultul acestei asociaţii, ci şi secretarul ei,
deşi a fi secretar la o asociaţie a comercianţilor, era oarecum o situaţie
incompatibilă cu profesiunea sa de avocat.
Dar, acuzatul, care era format ca un imredist şi fascist veritabil, era
mânat de aceste porniri ale sale şi nu a pregetat de a face şi serviciul de
secretar al asociaţiei comercianţilor creştini, pentru ca astfel să poată avea
ocazie să pună în practică ideile şi sentimentele sale.
S-a dovedit în faţa instanţei, rezultând aceasta din dosarul cauzei, că
preşedinte al asociaţiei comercianţilor a fost la început mult timp un
oarecare Duducz Antal. Acest preşedinte, ca de altcum toţi membrii
comitetului de conducere a acestei asociaţii nu erau oameni cu o cultură
t
prea mare sau cu iniţiativă dezvoltată, astfel că există prezumţia puternică,

că inspiratorul şi deci promotorul activităţii acestei asociaţii a fost acuzatul.
De altcum pentru această logică pledează activitatea acuzatului Egey
Eugen, încă de la începutul ocupaţiei maghiare, în ceea ce priveşte
excluderea avocaţilor români din barou, excludere care este similară şi
pornită în aceiaşi concepţie ca şi iniţiativa comercianţilor din Târgu-Mureş,
luată abia la câteva zile după intrarea trupelor hortiste în regiune, prin care
aceşti comercianţi au cerut şi obţinut desfiinţarea asociaţiei comercianţilor
din Târgu-Mureş, care fiinţa de pe la anul 1870 şi înlocuirea ei cu o
asociaţie a comercianţilor maghiari şi creştini. Asemănarea între activitatea
acuzatului Egey Eugen în ce priveşte baroul avocaţilor şi activitatea
asociaţiei comercianţilor este izbitoare, astfel că se poate deduce pe bază
de prezumţie puternică coroborată cu împrejurarea că acuzatul a avut
amestec la ambele aceste instituţii, că cel care a inspirat şi măsurile luate
de asociaţia comercianţilor, este una şi aceiaşi persoană cu cel care
stăruia insistent în cadrul baroului avocaţilor pentru excluderea avocaţilor

nemaghiari.
Conducătorii asociaţiei comercianţilor din Târgu-Mureş înfiinţată în
toamna anului 1940 prin desfiinţarea vechii asociaţii democratice, au
depăşit în concepţia lor şi pe conducătorii asociaţiei Baross, care se ştie,
că a fost o asociaţie tipic fascistă.
într-adevăr, prin adresa nr. 61 din 6 Noiembrie 1940, asociaţia
comercianţilor din Târgu-Mureş înfiinţată şi condusă de Duducz Antal şi
acuzatul Egey Eugen, răspunde unui apel al asociaţiei Baross prin care,
cerea ca şi comercianţii din Târgu-Mureş să se încadreze în acea
asociaţie, textual;
„Dorim însă să precizăm o problemă, în mod liniştitor pentru noi.
După punctul 5 din statutul dvs. poate fi membru orice cetăţean creştin deci
independent de împrejurarea că este maghiar, sau nu. Membrii grupului
nostru însă pot să fie numai unguri şi numai creştini. Nu poate fi scopul
nostru ca în felul acesta scopurile arătate în statutul dvs. apărarea
intereselor comercianţilor, sprijinul comercianţilor, sprijinul validităţilor juste
ale comercianţilor, acordarea de împrumuturi şi altele, să fie asigurate de
sucursala locală, şi membrilor, creştini ce-i drept, dar nemaghiari, colonizaţi
în oraş de stăpânitorii de ieri”.
iată deci sufletul adevărat al acuzatului Egey Eugen. în acesta
privinţă Tribunalul poporului apreciind, nu a putut lua în considerare
apărarea acuzatului că el nefiind decât secretarul asociaţiei comercianţilor
nu a avut decât rol de înregistrator al hotărârilor Comitetului, ci Tribunalul
poporului a considerat că, o astfel de concepţie a unei adrese nu putea să
izvorască, din creierul unui Duducz Antal, preşedinte al comercianţilor însă
om simplu, ci numai din creierul fascist, dar cult, al acuzatului Egey Eugen.
La dosarul cauzei sunt nenumărate dovezi scrise despre activitatea
acuzatului Egey Eugen. Aşa sunt adresa nr. 51 din 7 Februarie 1941 prin
care asodaţia comercianţilor creştini maghiari prin glasul secretarului Egey
Eugen, protestează împotriva faptului ca un comerciant cu numele Varga
Alexandru, de origine etnică română să obţină autorizaţia pentru
distribuirea anumitor mărfuri. Acest protest este înaintat la Oficiul Economic
al oraşului Târgu-Mureş. La fel este adresa nr. 174 din 15 Aprilie 1942
către toate asociaţiile comercianţilor din Odorhei, în care acuzatul se
adresează acestei asociaţii cu cuvintele:
„Sperăm că scopurile şi străduinţele comune vor apropia mai mult
cele două asociaţii şi vom lupta împreună, ca pământul secuiesc să-l
curăţim de comercianţii evrei, respectiv să reocupăm acele locuri din care
comercianţii evrei au eliminat pe cei maghiari” (fila 8 din dosarul anexă).
Prin adresa nr. 487/1942 acuzatul împreună cu preşedintele
asociaţiei comercianţilor a cerut Oficiului Telefonic din Târgu-Mureş
demontarea aparatelor telefonice de la evrei şi predarea lor comercianţilor

maghiari, motivând că evreii deţin aceste aparate telefonice numai în scop
de comoditate şi nu servesc comerţul.
Astfel de adrese şi intervenţii sunt nenumărate la dosarul cuprinzând
actele anexă dosarului acuzatului dr. Egey Eugen, dar enumerarea actelor
de mai sus şi citarea unor părţi din conţinutul lor, este suficientă pentru a
stabili în fapt că acuzatul dr. Egey Eugen a avut o activitate bogată în ce
priveşte excluderea din viata socială şi economică a regiunii secuieşti a
tuturor comercianţilor care nu îndeplineau dubla cerinţă de a fi în acelaşi
timp maghiari şi creştini.
O a treia activitate a acuzatului dr. Egey Eugen este acea
desfăşurată în cadrul Partidului Renaşterii Naţionale a lui Imredy Bela.
Dosarul acuzatului Egey Eugen este plin cu broşuri şi embleme de
propagandă imredistă, după cum sunt: „Pe pământul străbun maghiar viaţa
nouă maghiară”, sau „Micul catehism ale renaşterii maghiare” sau
nenumăratele rapoarte după conferinţele partidului imredist pe ţară,
litografiate şi primite de acuzat în scopul răspândirii lor în masele largi ale
populaţiei, dar în această privinţă acuzatul are şi acte de iniţiativă proprie,
lansând manifeste redactate de el personal, cum este acela intitulat:
„Ungurii din scaunul Mureşului” manifest redactat în spiritul politicei
imrediste.
Prin toate aceste fapte săvârşite în mod intenţionat de acuzat acesta
s-a pus în slujba fascismului maghiar, contribuind prin aceste fapte la
realizarea scopurilor lui politice.
Acuzatul dr. Elmer Matei avocat, a fost preşedintele Volksbundului

din Târgu-Mureş, începând din anul 1943; în această calitate a organizat
comunitatea germană din Târgu-Mureş, compusă din circa 160 de
persoane, fiind omul de legătură între această comunitate şi autorităţile
germane. Şi în Ardealul de Nord, ca şi în Ardealul de Sud, aceşti
conducători de grupuri etnice germane, constituiau spionii autorităţilor
germane, având misiunea să raporteze orice mişcare care ar periclita
scopurile politice hitleriste.
Aşa fiind este evident că acuzatul Elmer Matei prin faptele sale şi prin
funcţiunea pe care a îndeplinit-o s-a pus în slujba hitlerismului, contribuind
la realizarea scopurilor lui politice.
Un alt reprezentant al hitlerismului pentru Ardeal, a fost acuzatul

Andreâs Schmidt de la Braşov, Gauleiter-ul pentru Ardealul de Sud, al
grupului etnic german.
în această calitate a susţinut o propagandă intensă pentru
popularizarea ideilor naţionaliste a lui Adolf Hitler şi în interesul războiului
antisovietic, precum şi pentru subjugarea popoarelor europene şi pentru
nimicirea popoarelor slave şi evreieşti.
Nu a existat mijloc de propagandă, ca acuzatul Andreâs Schmidt să
nu-l fi folosit în scopul răspândirii ideilor hitleriste. Astfel presa, întrunirile şi
spionajul au fost mijloace folosite în egală măsură de acest acuzat.
într-un articol de 1 Mai 1941 publicat de acuzat în ziarul Sudest
Deutsche Tageszeitung din Timişoara arată că. România trebuie să
meargă pe acelaşi drum cu imperiul lui Adolf Hitler, pe baza respectului
sângelui arătând că germanii din România nu au prima dată datoria de a fi
cetăţeni buni ai României, ci trebuie să fie mijlocitori cu imperiul german
naţional socialist.
t
In articolul din 15 Octombrie 1941 vorbind despre baza organizaţiilor

naţional-socialiste ale saşilor, vorbeşte despre mitul sângelui curat şi
obligaţia tuturora de a susţine războiul împotriva sovietelor.
în articole de ziar şi discursurile rostite în toate centrele mai
importante din Ardeal la data de 8 Februarie 1942, 21 Februarie 1942, 5
Mai 1942, 27 Octombrie 1942 şi 3 Decembrie 1942, 31 Ianuarie 1943, 3
Octombrie 1943, 14 Decembrie 1943, trece în revistă întregul arsenal de
propagandă al hitlerismului. Vorbeşte despre situaţia „ce ar deveni din
poporul german, dacă nu ar fi venit Fiihrer-ul” şi „ce ar fi fost Europa fără
Fuhrer-ul nostru?”, continuă cu întrebări „ce ar fi deveni România fără
conducătorul Antonescu şi fără sprijinul lui Hitler?”.
La toate aceste întrebări răspunde cu minciunile cunoscute ale lui
Gobels despre pericolul roşu, despre puterile asiatice etc., pentru a
determina populaţia germană şi română din Ardeal la lupta necruţătoare
împotriva sovietelor.
în anul 1944 scrie un articol sub titlu „După război nu va mai exista
nici un jidan în Europa”, afirmând între altele:
„Jidanilor şl aici pe teritoriul nostru, ca şi în Germania nu le va înflori
altă soartă, decât aceea a nimicirii, ne-ar fi uşor ca aici în patrie să răsucim
gâturile jidanilor în decurs de 24 ore etc.”.
Astfel ftind, este evident că şi acest acuzat prin faptele sale proprii, s-
a pus cu intenţie în slujba hitlerismului, contribuind la realizarea scopurilor
lui politice, dar la măsurarea pedepsei s-a avut în vedere că rolul lui în
calitate de Gauleiter al unei întregi provincii denumită de nemţi „Bergiand”

numire dată Ardealului de Sud, a fost mult mai mare decât al acuzaţilor
Elmer şi Gross şi în acelaşi timp efectele propagării sale au fost mult mai
covârşitoare, întrucât şi cercul său de activitate a fost mult mai întins.
Un alt acuzat, reprezentant al hitlerismului din România şi subaltern

al Gauleiter-ului Andreăs Schmidt, a fost acuzatul dr. Gross Carol din Alba
lulia.
Acuzatul a desfăşurat aceiaşi activitate în Alba lulia, pe care colegul
său, acuzatul Elmer Matei a desfăşurat-o în Târgu-Mureş.
Printr-o coincidentă între aceşti doi acuzaţi şi numărul membrilor
comunităţii germane din ambele oraşe a fost cam la fel. Deci şi în privinţa
acuzatului Gross Carol există dovezi cu privire la aceeaşi activitate în ceea
ce priveşte organizarea comunităţii germane, îndemnarea tineretului
german de a se înscrie în armata S.S. germană şi propaganda hitleristă
desfăşurată printre membrii comunităţii germane din localitatea sa.
Ceea ce însă acuzatul dr. Gross Carol, are în sarcină în plus faţă de
acuzatul dr. Elmer Matei este activitatea de informator desfăşurată de
acuzat, prin nenumărate rapoarte scrise, întocmite lunar de acuzat şi
înaintate la Cercul numit „Unten/vald” din Sebeş, judeţul Alba, adică la forul
imediat şi direct superior al acuzatului.
Probabil că şi acuzatul Elmer Matei să fi trimis astfel de rapoarte
lunare Kreizleiter-ului său Schell din Bistriţa, dar întâmplarea a făcut ca
astfel de rapoarte să fie găsite numai cu privire la acuzatul dr. Gross Carol,
deoarece probabil acuzatul dr. Elmer Matei şi superiorii săi au fost mai
dibaci şi le-au dosit sau distrus la timp.
Aşa fiind în sarcina acuzatului dr. Gross Carol, vin şi aceste rapoarte
scrise, din care rezultă în mod evident activitatea de informator desfăşurată
de acest acuzat, atât împotriva evreilor şi elementelor de stânga, cât şi
împotriva autorităţilor Statului Român.
Şi pentru a evidenţia natura informaţiilor furnizate de acuzat este
suficient a se cita din raportul informativ întocmit de acuzat pe luna Martie
1944, în care scrie textual: „evreii sunt tot mai obraznici, natural pentru că
au libertatea de a lucra neîmpiedicaţi pe toate liniile”.
Iar în raportul lunar întocmit pe luna Aprilie 1944, acelaşi acuzat scrie
textual; „Situaţia noastră cu conlocuitorii este încă suportabilă, dar
elementele subversive, cum sunt democraţii, bolşevicii şi evreii creează o
atmosferă duşmănoasă. Evreii sunt încă tot obraznici”.
Din cele de mai sus rezultă cu prisosinţă, că acuzatul dr. Gross Carol
a săvârşit suficiente fapte, în slujba hitlerismului şi pentru ajutarea scopului
hitlerist, astfel că vinovăţia sa, este bine stabilită.
Acuzatul dr. Krâjnik Alexandru, avocat din Oradea, s-a înscris în

partidul imredist şi a depus o activitate deosebită în slujba acestui partid,
fiind şeful secţiei ideologice a partidului.
Calităţile sale de om inteligent şi prezentabil le-a folosit pentru
propagarea ideilor extremiste de dreapta. Din dosarul cauzei şi în special
din depoziţiile martorilor Nagy Ludovic, Kdteles losif şi Velko Ludovic,
rezultă că acuzatul dr. Krâjnik Alexandru făcea numeroase adunări politice,
la care lua cuvântul arătând situaţia politică şi îndemnând populaţia ca să
adere la ideile imrediste pentru realizarea unui stat al muncii după modelul
social naţionalist.
Astfel de întruniri a ţinut în mai multe localităţi, ca de exemplu în
Oradea la Cafeneaua Emke, apoi în Salonta, Diosâg, Cetariu şi alte
localităţi din judeţul Bihor.
Prin această activitate recunoscută de acuzat, este evident că
acuzatul s-a pus în slujba fascismului maghiar, contribuind prin aceasta la
realizarea scopurilor politice ale acestui fascism.
Scuza acuzatului dr. Krâjnik Alexandru, că a intrat în partidul imredist
şi a activat în cadrele lui, numai pentru că fiind sărac şi refuzându-i-se
admiterea în baroul avocaţilor prin înscriere şi-a putut realiza acest scop,
nu poate să fie o scuză absolutorie, astfel responsabilitatea penală a
acuzatului este în fiinţă.
Acuzatul dr. Bereczki Ernest, fost secretar al Camerei de Comerţ din

Cluj, şi Lehocz losif, fost preşedinte al asociaţiei fasciste Baross din Cluj,
au desfăşurat în oraşul Cluj aceiaşi activitate de exterminare economică a
elementelor nemaghiare, pe care acuzatul Egey Eugen a desfăşurat-o la
Târgu-Mureş.
Astfel au constrâns pe comercianţii evrei l-a predarea întreprinderilor
comerciale şi industriale din centrul oraşului Cluj, persoanelor desemnate
de ei.
Predarea fondurilor de comerţ s-a făcut în mod obişnuit, în condiţii
teroriste, în aşa fel că nu s-a plătit pentru ele decât un preţ derizoriu, iar
pentru a fi constrâns la această predare, acuzaţii au uzat faţă de evrei de
tot felul de presiuni şi ameninţări, precum şi de metoda revizuirii brevetelor.
După cum rezultă din depoziţia martorilor de la dosar aceşti doi
acuzaţi au fost aceia care au întocmit liste confidenţiale cuprinzând pe
evreii indezirabili, care liste au fost înaintate de dânşii Cercurilor teritoriale.
pentru ca ele să recruteze componenţii detaşamentelor de lucru evreieşti,

ce se trimiteau pe frontul din Ucraina, cu scop vădit de exterminare.
Astfel aceşti doi acuzaţi, prin faptele lor, nu numai că s-au pus în
slujba fascismului maghiar contribuind la realizarea scopurilor lor politice,
dar cu intenţie au săvârşit şi o execuţie excesivă a legilor şi măsurilor
izvorâte din starea de război.
în ce priveşte pe acuzatul baron Aczel Eduard, din probatoriul

efectuat în cursul instrucţiei rezultă că acest acuzat s-a refugiat din Aiud în
Ardealul de Nord, nu mult după intrarea trupelor maghiare în Ardealul de
Nord, unde a luat legătura cu autorităţile fasciste, cu ajutorul cărora a
organizat asociaţiile de tir „Wesselenyi" Zalău şi Satu Mare şi asociaţia de
tir Aepad din Oradea.
Scopul recunoscut al acestor asociaţii este sportul, dar scopul politic
este educarea unei organizaţii fasciste, care în momentul oportun să
reziste ori căror încercări de democratizare a vieţii şi depunerea armelor în
războiul antisovietic.
Programul şi mai important al acestei asociaţii a fost propaganda
şovină împotriva românilor.
Prin discursurile ţinute de acest acuzat la inaugurarea asociaţiei lor
de tir a manifestat un spirit şovin agresiv aţâţând lumea mai ales împotriva
populaţiei române.
într-unul din discursurile ţinute a afirmat, în toamna anului 1944 când
s-au dat luptele dintre armatele ruso-române şi germano-maghiare, că
întreaga populaţie românească trebuie să fie nimicită şi copii români
omorâţi în pântecele mamelor.
Acuzatul a organizat o echipă specială de şoc întrebuinţată pentru
executarea masacrelor.
Din cercetările făcute în legătură cu masacrele comise în toamna
anului 1944 în regiunea Bistriţa la Sărmaş şi în alte locuri, rezultă că
organizaţia acuzatului baron Aczel Eduard a avut un rol hotărâtor în
comiterea acestor masacre.
Acuzatul deci, prin aceste fapte, s-a pus în slujba fascismului
contribuind la multe nenorociri, putând fi calificate ca şi cauze a dezastrului
ţării.
Acuzatul Zsigmond Francisc a fost notar în comuna Dumitriţa, judeţul

Năsăud, având în circumscripţia sa şi comunele învecinate Raglău de Sus
şi Ragla. în aceste comune populaţia era aproape exclusiv de origine
etnică română şi acuzatul în loc să trateze în mod omenesc cu această

populaţie, s-a pus în slujba fascismului şi de câte ori a avut ocazia s-a
comportat într-un mod cu totul neomenos faţă de această populaţie.
Dintr-un început nu voia să vorbească cu populaţia în limba română,
deşi populaţia aceasta nu cunoştea altă limbă, iar despre această populaţie
în slujba căreia ar fi trebuit să stea, nu avea alt epitet sau altă denumire
decât „valah puturos”.
Pe români, în special pe intelectualii români, îi denunţa pentru orice
motiv, chiar închipuit de dânsul, pentru a priva în acest mod populaţia
românească de conducători spirituali. Astfel pe învăţătorul Leontin Bulea
din comuna Ragia l-a denunţat autorităţilor că ar fi ars drapelul unguresc şi
astfel a obţinut transferarea disciplinară a acestui învăţător (depoziţia
martorului Leontin Bulea fila 75 şi 122).
în scop de înjosire a conducătorilor sufleteşti ai populaţiei române, a
obligat pe preoţii comunelor să facă prestaţii cu carele în folosul unei firme
particulare deşi după legiuirile de atunci preoţii erau scutiţi de prestaţii.
Astfel sunt cazurile preotului Grigore Iustin din comuna Budacul de Sus şi
Cuieşdeanu Emil din comuna Ragia. De asemenea a căutat să
pauperizeze populaţia locală românească prin rechiziţii masive, făcute şi
repartizate numai exclusiv asupra populaţiei româneşti.
Tot acuzatul este acela, care într-o zi când s-a anunţat vizita Sf. Sale
Episcopul luliu Hossu pe raza acestui notariat, a pus la cale un incendiu
într-o pădure din apropiere şi a forţat pe locuitori să iasă la stingerea
incendiului pentru ca să nu reuşească sărbătoarea primirii Episcopului, iar
când lumea întorcându-se de la stingerea incendiului, acuzatul văzândii-i
adunaţi i-a întrebat batjocoritor, că „pe cine aşteaptă?”. Şi tot el a dat
răspunsul, că „pe un câine”.
în notariatul său şi anume în comuna Budacul de Sus, în atmosfera
viciată de acuzat s-a întâmplat odiosul caz, că tot atunci cu ocazia vizitei
canonice a episcopului luliu Hossu, în timp ce episcopul se retrăgea la
casa parohială după terminarea liturghiei arhiereşti, pe înserate, fiind în
trăsură însoţit de preotul comunei, martorul Grigore Iustin, doi honvezi
unguri au tras cu arma în direcţia episcopului, fapt pentru care pe urmă la
intervenţia episcopului, aceşti doi honvezi au fost descoperiţi şi daţi in
judecata Tribunalului militar fascist maghiar care însă a stabilit în fapt că;
„honvezii n-au voit să tragă după episcop, ci după un câine” şi a măsurat
aceste stări de fapt şi cei doi honvezi au fost pedepsiţi numai pentru risipa
de muniţie.
lată atmosfera şi mentalitatea regimului fascist la care acuzatul era
unul din stâlpii de susţinere, mentalitate care rezultă din probele
administrate la dosarul cauzei.
Dar acuzatul Zsigmond Francisc a mers şi mai departe şi nu s-a

mulţumit numai cu terorizarea populaţiei româneşti ci cu toate că nu avea
atribuţii de ordine publică, s-a erijat şi în vânător de partizani. Această
operaţiune ca şi operaţiunile de persecutare a elementului românesc, le
tăcea cu ajutorul unui anume Stenczel Francisc, care era măna dreaptă a
acuzatului.
Acuzatul s-a ocupat îndeaproape - iarăşi peste atribuţiuni şi cu
probleme de siguranţă publică, inventând diferite denunţuri împotriva
populaţiei româneşti cu scopul de a determina arestarea şi internarea
românilor. în acest sens există „probe materiale la dosar" cum este decizia
de internare a lui Griga Timotei din Ragla şi a lui Moldovan Grigore din
Budacul de Sus. Că, acuzatul este cel care făcea denunţurile, rezultă din
împrejurarea că întotdeauna era văzut prezent cu ocazia acestor arestări,
în motivările hotărârilor de internare şi supraveghere poliţienească se face
amintire despre denunţuri care stau la baza acestor hotărâri, iar din
depoziţia martorilor Somotecan Maria şi Soanta Ioana rezultă că acuzatul
Zsigmond Francisc cunoştea soarta care le era rezervată acestor internaţi
afirmând martorei Soanta Ioana, de exemplu, să nu mai păzească lucrurile
lui Griga Timotei căci „şi aşa acesta nu se va mai întoarce acasă”. Şi într-
adevăr Griga Timotei nu s-ar mai fi reîntors acasă, dacă n-ar fi reuşit să
evadeze din lagărul de la Bistriţa deoarece toţi cei ce erau în lagăr, cărora
nu le reuşiseră să evadeze, au fost asasinaţi de honvezii maghiari în
preajma apropierii trupelor eliberatoare româno-sovietice.
Dar acuzatul Zsigmond Francisc a luat parte şi la strângerea evreilor
pentru a fi trimişi în ghetoul de la Bistriţa. Cu această ocazie s-a arătat a fi
acelaşi brutal şef de echipă, ca şi toţi ceilalţi amintiţi în lotul ghetourilor.
Acuzatul a luat partea şi la prinderea şi arestarea evreilor fugiţi din ghettou
şi adăpostiţi de unii locuitori români, astfel a fost cazul evreilor Stein losif şi
Volf Nicolae, ascunşi de martorul Griga Timotei. Primul a reuşit să dispară
din nou, în timp ce erau căutaţi din ordinul acuzatului, dar evreul Volf
Nicolae a fost prins şi a doua zi a fost găsit împuşcat în apropiere de
Năsăud, în timp ce autorităţile maghiare se retrăgeau din faţa trupelor
sovieto-române (martor Stein losif).
Acuzatul Zsigmond Francisc în calitate de notar a constrâns pe
locuitorii români să semneze contracte de muncă pentru Germania, astfel
cum de altfel au făcut majoritatea notarilor unguri de atunci. Este ştiut că
din lotul nr. 6 al acestui Tribunal al poporului, că din judeţul Năsăud au fost
trimişi astfel 6.000 de români în Germania, pentru munci în uzine şi în
locurile bombardate, din care mulţi nu s-au mai reîntors.
Aceasta este activitatea fascistă a acuzatului Zsigmond Francisc
desfăşurată cu intenţie şi cu excesivitate, fapt prin care nu numai că a făcut
o execuţie excesivă a legiuirilor şi măsurilor derivate din starea de război.
dar în mod intenţionat prin aceste fapte proprii ale sale s-a pus în slujba
fascismului contribuind astfel la realizarea scopurilor lui politice.
în ceea ce priveşte crima da război prevăzută de art. 2 lit. I,
Tribunalul poporului găsit că nu sunt dovezi suficiente că acuzatul ar fi
realizat averi în mod ilicit şi împrejurările determinate de acest text de lege,
astfel că l-a achitat de sub această acuză.
Acuzatul dr. Napendruk Kâlmân de profesiune medic şi fost secretar

al colegiului medical din Cluj iar mai târziu vice-preşedintele acestui colegiu
în timpul ocupaţiei hortiste s-a arătat a avea o mentalitate fascistă şovină
pe care a aplicat-o cu ocazia cererilor de admitere în colegiul medical,
formulate de medicii nemaghari.
Acest acuzat a luptat în special pentru introducerea lui „numerus
nullus” faţă de medicii evrei în sânul colegiului medical, ţinând în acest
scop o serie de cuvântări şi reuşind în cele din urmă ca să impună punctul
său de vedere colegiului medical, după cum rezultă din hotărârea acestui
colegiu, din 3 Mai 1944, publicată în buletinul colegiului medical din
Ungaria (Orszâgos orvos kamarai koziony) nr. 5 din 15 Mai 1944. Din
procesul verbal luat în această şedinţă rezultă că acuzatul a luat atitudine
hotărâtă în expunerea sa, pentru introducerea lui „numerus nullus" în
colegiul medical din Cluj, declarând textual;
„Colegiul medical din Cluj nu învinuieşte indivizi şi nu duce luptă
împotriva indivizilor. Indivizii şi cazurile concrete, în cea mai mare parte,
sunt jertfe demne de compătimit ale luptei de idei. însă această luptă de
idei în interesul naţiunii noastre, pentru ordinea creştină medicală trebuie
să o continuăm fără încetare”.
lată prin urmare ideile nutrite de acest acuzat, care mai târziu cu
ocazia ridicării evreilor şi internării lor în ghetou s-a opus şi la exceptarea
medicilor evrei de la internarea în ghetou, susţinând hotărârea că medicii
maghiari sunt suficienţi în caz de bombardamente aeriene, susţineri
dezminţite de evenimentele din 2 Iunie 1944 când cu ocazia bombardării
I
oraşului Cluj peste 100 de persoane rănite mai uşor, au murit din pricina
lipsei medicilor, ca să la dea primele îngrijiri la timp.
Faptele ce se pun în sarcina acuzatului dr. Napendruk Kâlmân sunt
dovedite, cu depoziţiile martorilor dr. Guzner Nicolae, Solomon Sabin, dr.
Kirâiy Eugen şi dr. Kelemen Ladislau.
Prin aceste fapte acuzatul a săvârşit cu intenţie o execuţie excesivă a
legiuirilor şi măsurilor izvorâte din starea de război.
în ceea ce priveşte jaful cu care acuzatul este învinuit că l-ar fi
săvârşit cu ocazia ocupării oraşului Turda, de către trupele germano-
maghiare, Tribunalul poporului a găsit că nu sunt dovezi suficiente în

sarcina acuzatului şi în consecinţă l-a achitat de sub această acuză, adică
de sub acuza săvârşirii crimei de război prevăzută de art. 2 lit. k din legea
nr. 312/1945.
Cu ocazia cunoscutelor masacre întâmplate în luna Septembrie 1940

în comuna Trăznea, judeţul Sălaj, învăţătorul Cosma Lazăr şi soţia sa
Cosma Aurora au reuşit să fugă dinaintea furiei fasciste a honvezimii. Dar
locotenent colonelul Lovâsz comandantul militar al plasei Zalău,
condamnat în lotul nr. 1, al criminalilor de război deşi trecuse masacrul din
Trăznea şi ştia că populaţia paşnică din această comună nu a participat la
acest masacru, totuşi a ordonat acuzatului plutonier major Toth, şeful
postului de jandarmi din Bucium judeţul Sălaj să urmărească şi să
fugărească pe cei doi fugari.
Acuzatul plutonier major Toth, s-a executat în mod necruţător de
această misiune şi prinzând în comuna Rastolţ - Săiaj victimele, le-a predat
acuzaţilor plutonier de jandarmi Hodos şi sergentului de jandarmi Dombi
Gyula, ambii din serviciul postului de jandarmi din Bucium şi subalternilor
săi plutonier major Hodos le-a ordonat să execute victimele. Această
predare s-a întâmplat în noaptea de 13-14 Septembrie 1940, când patrula
amintită mai sus a escortat pe cele două victime afară din comună, iar pe
drumul dintre comunele Bodia şi Agriş i-au executat.
Cruntele fapte ale acuzaţilor sunt dovedite pe deplin cu depoziţiile
martorilor Ştir Traian, Demblea Ambrozie, Lupu loan şi Vişan Augustin.
Prin acest fapt acuzaţii de mai sus, în mod intenţionat au săvârşit
represiunea individuală din motive rasiale şi în scop de persecuţie asupra
victimelor, membrilor paşnici ai populaţiei civile neînarmate.
La postul de jandarmi Nepos din jud. Năsăud a funcţionat ca şef

acuzatul plutonier Meszâros Andrei, iar ca subaltern al acestuia sergentul
major Bako Ignaţiu.
S-a întâmplat ca anumiţi locuitori din comunele din circumscripţia
acestui post de jandarmi să dezerteze de la unităţile lor combatante sau de
la detaşamentele de lucru şi să sosească acasă, ascunzându-se prin
pădurile din jurul satelor lor. Acuzaţii, observând această chestiune, au
pornit o adevărată vânătoare după aceşti dezertori pe care îi învinuiau că,
ar face şi pe partizanii. Până aici nimic anormal, pentru că datoria unui şef
de post, sau a unui jandarm era să urmărească pe orice dezertor de la
unităţile militare. Dar unde începe anormalul şi excesivitatea, este faptul că
aceşti acuzaţi în loc să pună toată silinţa pentru a-i prinde şi a-i înainta
instanţelor judecătoreşti, pentru cercetare şi judecare, au făcut singuri
judecata şi acuzatul plutonier Meszâros Andrei a împuşcat mortal pe
locuitorul Gheorghe din Nepos, iar acuzatul sergent major Bako Ignaţiu a
împuşcat mortal pe locuitorul Burte Macedon din aceeaşi comună, deşi
după legile marţiale în vigoare atunci, aceste victime fiind români deci fugiţi
şi nu chiar dezertori din linia frontului, chiar dacă ar fi fost judecaţi de
Curtea Marţială nu ar fi fost condamnaţi la pedeapsa capitală.
Aşa fiind este evident că cei doi acuzaţi au săvârşit prin aceste fapte
cu intenţie o execuţie excesivă a legiuirilor derivate din starea de război,
săvârşire contrară chiar misiunii pe care o avea un militar, contrară simţului
elementar de omenie şi săvârşire cu caracter vădit ilegal.
Dar acuzaţii, au dus excesivitatea mai departe de sub bănuiala că
locuitorii comunei ajutau cu alimente pe ascunşi, pe fugarii de prin păduri,
au citat la postul de jandarmi şi au anchetat în mod intenţionat prin violenţă
şi tortură numeroase persoane civile din comună, maltratându-le pentru a
le determina să facă mărturisiri asupra acestor bănuieli ale lor. Cu ocazia
acestor maltratări şi din cauza lor, femeia Dumitrean Ana a murit.
Această a doua faptă a acuzaţilor săvârşită de asemenea cu intenţie,
se încadrează în legea nr. 312/1945, constituind crimă de război.
Un alt masacru, o altă represiune sângeroasă asupra populaţiei civile

cu intenţie şi din motive politice şi rasiale este fapta acuzaţilor locotenent
Bânhidy, comandant al unei etape de retragere a companiilor de lucru din
judeţul Năsăud, precum şi al subalternilor săi, acuzaţii Fuldp Alexandru şi
caporal Barabăs.
Faptele acestor acuzaţi s-au petrecut în modul următor;
în luna Octombrie 1944, pe când acuzaţii se retrăgeau cu compania
de lucru nr. 110/7 compusă din evrei şi mergeau dinspre judeţul Năsăud
înspre Baia Mare, au prins pe învăţătorul Groza loan din comuna Rodna
Veche, judeţul Năsăud şi pe Cheresteşiu Vasile rotar din aceeaşi comună,
care fuseseră refugiaţi de la un alt detaşament de lucru.
Acuzatul locotenent Bânhidy a bătut aceste victime până la sânge şi
dând ordin să fie legaţi, i-a escortat până în comuna Mocira, judeţul Satu
Mare, unde acuzaţii fruntaş Fuldp Alexandru şi caporalul Barabăs din
ordinul acuzatului locotenent Bânhidy au împuşcat victimele într-o pădurice
din comuna amintită.
După cum s-a arătat şi la acuzatul Toth de mai sus, acuzatul
locotenent Bânhidy, în loc să predea aceşti fugari Curţii Marţiale spre
judecare, le-a făcut singur judecata, constituind această faptă cu caracter
vădit ilegal, o represiune asupra populaţiei civile cu atât mai mult cu cât
prinderea dezertorilor nu era atributul acestui acuzat, iar ceilalţi doi acuzaţi
nu aveau dreptul să execute un ordin vădit ilegal al superiorilor lui.
Comuna Romuli din judeţul Năsăud prin victima sa Curtuiuş Nicolae

ucis şi prin alte victime maltratate a cunoscut şi ea actele de teroare, de
cruzime şi de suprimare, comise de honvezimea maghiară, în luna
Septembrie 1944, când armatele hitleriste se retrăgeau spre Apus, de pe
frontul Năsăudului.
într-adevăr după cum rezultă din depoziţiile martorilor Curtuiuş
Vasile, Timoca Nicolae, Câmpean Dumitru, Russ loan, Bulţ Maria, Curtuiuş
Virginia şi Ivan Nastasia, cu această ocazie în comuna Romuli a sosit o
echipă de soldaţi maghiari, printre care era şi acuzatul Vass Carol, originar
din această comună şi deci cunoscător al împrejurimilor locale şi la
informaţiile lui şi în frunte cu el această echipă a început a aduna vitele
locuitorilor şi a le mâna înspre spatele fontului.
Acuzatul Vass Carol cu această ocazie ă tras un foc de armă asupra
lui Curtuiuş Vasile, rănindu-l grav, iar soldatul care-l însoţea pe acuzatul
Vass, a tras şi el asupra lui Câmpean Dumitru, fără a-l nimeri. Aceşti
honvezi au tras în cei doi civili pe motiv că aceştia căutau să-şi ascundă
vitele din calea celor ce voiau să le confişte.
O altă ispravă a acuzatului Vass Carol a fost cercetarea locuinţelor
mai multor cămine române din comună sub pretext că ar avea arme
ascunse şi că ar fi partizani şi conduşi de aceste pretexte, atât el cât şi
echipa care-l însoţea, au maltratat în mod sălbatic pe mai mulţi locuitori.
Astfel acuzatul Vass a spânzurat de mâini la o grindă pe locuitorul Curtuiuş
Nicolae, iar în ziua următoare a prins din nou pe această victimă şi l-a
împuşcat în mâna dreaptă, iar în timp ce victima căzută la pământ se văita,
a mai tras un foc de armă în ea, nimerind-o în abdomen, din care cauză a
şi murit.
Acuzatul Zacharias Andrei, a fost ofiţer cu aprovizionarea la

Batalionul 5 Szekeiyhatâror ce se afla pe poziţie în dreptul comunei
Răchitiş. într-una din zile au fost arestaţi şapte păstori români care se aflau
ascunşi în pădure şi anume: Gavril Onică, Naforeanu Dumitru, Manole
Butnariu, Toader Oniga, Focşa Gheorghe, Cândea Simion şi Bucur Negru.
Acuzatul Zacharias Andrei, bănuindu-i că ar fi partizani, fără nici o
cercetare a dat ordin subalternului său, acuzatului Nagy Coloman,
plutonier, ca să-i împuşte.
Acuzatul Nagy Coloman a format o echipă de execuţie, dar soldaţii

au refuzat executarea acestui act, considerându-l vădit ilegal. Acuzatul
plutonier Nagy Coloman, i-a mustrat pe aceşti soldaţi, făcându-i „laşi" apoi
a ales o altă echipă din trei soldaţi, dintre care a putut fi identificat acuzatul
soldat Kedves Francisc, care echipă apoi i-a împuşcat pe cei şapte păstori
români.
Starea de fapt arătată mai sus s-a dovedit cu depoziţiile martorilor
Oltean loan, Szabo losif. Bora Mihail, Kristaly Peter, Szekeres Barabâs,
Bucur Ileana, Olteanu Nicolae, Oprea Ludovic, Szakâcs Francisc, Borviz
Ludovic, Gidro Emerich şi Antal losif.
Prin aceste fapte acuzaţii Zacharias Andrei, Nagy Coloman au
ordonat, iar acuzatul Kedves Francisc a săvârşit cu intenţie acte de
suprimare asupra populaţiei din teritoriul unde s-a purtat războiul.
Un alt masacru comis în teritoriul unde s-a purtat războiul a fost cel
de la Prundul Bârgăului, s-a întâmplat că în această comună să staţioneze,
în cursul retragerii din faţa trupelor eliberatoare sovieto-române, Divizia 27
grăniceri secui şi Regimentul 33 vânători de munte maghiari.
Comandant al Diviziei 27 era colonelul Fazekas, iar comandant al
Pieţei din Prundul Bârgăului era căpitanul Kozma. Un colaborator apropiat
al colonelului Fazekas era căpitanul Toth Ştefan, comandantul unui
batalion din Divizia a 27-a de grăniceri secui.
Aceşti comandanţi militari consfătuindu-se, au ajuns la concluzia că,
întrucât regiunea este aproape curat românească şi întrucât trupele care
urmau să sosească, erau româno-sovietice, ei trebuiau să ia măsurile cele
mai severe de siguranţă.
în această acţiune a lor au fost ajutaţi de notarul Zombori Kălmăn din
Susenii Bârgăului şi Ştefan Szabados din Prundul Bârgăului şi de moşierii
Wokalek loan zis Dodi şi Wokalek Maria din Prundul Bârgăului.
Primii acuzaţi care erau militari, au primit nenumărate denunţuri şi
liste cu cei consideraţi ca fiind suspecţi. Aceste liste şi denunţuri erau
făcute de acuzaţii Zombori Kâlmân, Szabados Ştefan, Wokalek loan şi
Wokaţek Maria.
în urma unor denunţuri de acest fel, la 6 Octombrie 1944, în urma
unor consfătuiri ce au avut loc între notarii Zombori Kâlmân, Szabados
Ştefan, şeful postului de jandarmi plutonier Toth Alexandru şi între
căpitanul Toth Ştefan, subalternul acuzatului colonel Fazekas, au fost
ridicaţi vreo 20 de locuitori români din Prundul Bârgăului care au fost trimişi
la Bistriţa de unde însă li s-au dat drumul, după două zile.
Dar în seara zilei de 9 Octombrie 1944 o parte din aceşti oameni

eliberaţi au fost arestaţi din nou de şeful postului de jandarmi acuzatul
plutonier major Toth Alexandru. Cei arestaţi din nou erau Pop Augustin,
Costea Pavel, Vlad Leon, Raţiu Vasile, Popandron Gheorghe, Rogină
Simion şi Tanco Lucreţia.
Şefii unităţilor militare din Prundul Bârgăului şi anume; colonel
Fazekas, căpitan Kozma şi căpitan Toth au hotărât ca cei şapte locuitori să
fie împuşcaţi, în scop de intimidare a populaţiei româneşti. în urma acestor
hotărâri cele şapte victime au fost duse într-o pivniţă de unde în noaptea de
10 Octombrie au fost scoase şi conduse până la marginea unui şanţ de
apărare antiaeriană, unde au fost împuşcate pe la spate şi aruncate în
şanţ. întâmplarea a făcut ca preotul Pop Augustin care fusese rănit mai
uşor să poată fugi şi să scape cu viaţă, el constituind astfel o probă oculară
a celor întâmplate în acea noapte de groază.
Execuţia a fost făcută de un zâszolos cu numele Vasârhelyi Carol
ajutat de un alt zâszolos anume Szabo Andrei şi de un plutonier major şi de
un soldat, rămaşi neidentificaţi.
S-a stabilit în cursul instrucţiei că la arestarea persoanelor civile din
Prundul Bârgăului au avut un rol important şi acuzaţii Wokalek Maria şi
Wokalek loan zis Dodi.
Că aceşti acuzaţi au fost aceia care au stăruit în mod deosebit
asupra celor patru persoane din populaţia civilă română, ca să fie trecute
pe lista celor suspecţi. De altcum s-a mai dovedit că aceşti acuzaţi în timpul
celor patru ani de ocupaţie hortistă s-au amestecat în treburile politice
locale, nici o numire de notar, de primar, nu se făcea în regiune fără
agrementul sau fără propunerea lor.
Concomitent cu asasinarea celor şapte victime a fost ridicat de acasă
şi funcţionarul Popovici de la întreprinderea Regna, care a fost dus cu o
motocicletă de zâszolosul Kerekes la o destinaţie necunoscută. Acest
funcţionar n-a mai revenit acasă şi din cercetările întreprinse în arhivele din
Bistriţa, nu rezultă că Kerekes l-ar fi predat la vreo autoritate din Bistriţa,
astfel că se poate crede cu drept cuvânt, că funcţionarul Popovici a fost
suprimat pe drum de zâszolosul Kerekes.
Starea de fapt arătată mai sus este dovedită cu depoziţiile martorilor
Costea Pavel junior. Pop Augustin, Bonis Francisc, Popa Todora, Suciu
loan. Vrăşmaş loan, Guguruţi Dumitru, Sofronie Costan, Cristea Nicolae,
Sabina Raţiu, Lucreţia Regina, protopop Victor Mureşan, Cristea Valeria,
Vlad Gaftiţa, Regeni Dănilă, Beşa Vasile, Glava Gavril, Trifu llarion. Galben
Leon, Eugenia Rugină, Antonia Pop, Andron Titus, Pop Andron, Zagrai
Gheorghe, Manga loan, Ciurea Andrei, Pop Vasile, Pintea loan. Pop
Macedon, Lidia Tifu, Popovici Aneta, Buduşan Victoria, Maria Răcilă,
Kovâcs Susana, Hilda Mureşan, Mesabrosvchi Francisc, Matis Elena,
Matis Irina, Teii Matilda, Balogh Emerich, Kiss Elisabeta, Wenczel
Elisabeta, Bagoly Zsigmond, dr. Octavian Pataki, Vrăşmaş Macedon,

Forfotă Angela, Zăvoianu Alexandru, Persano Maria, Lazar Nicolae şi
Doczi Gavril.
Prin faptele lor acuzaţii; colonel Fazekas, căpitan Kozma şi căpitan
Toth Ştefan în mod intenţionat au ordonat acte de teroare, de cruzime şi de
suprimare aspra populaţiei civile în teritoriul unde s-a purtat războiul, iar
acuzaţii Zombori Kălmân, Szabados Ştefan şi plutonier de jandarmi Toth
Alexandru, au ajutat în mod intenţionat la aceste fapte.
în fine acuzaţii Wokalek Maria şi Wokalek loan zis Dodi au instigat la
săvârşirea faptelor în mod intenţionat.
Fapta acuzaţilor zâszolos Vasârhelyi Carol şi Szabo Andrei constă în
săvârşirea cu intenţie a unor acte de suprimare asupra populaţiei civile din
teritoriul unde s-a purtat războiul.
O altă faptă de represiune individuală din motive rasiale este fapta

acuzatului zâszolos Kovâcs Odon. Acesta în luna Octombrie 1943 venind
cu un grup de soldaţi maghiari în comuna Sudul de Sus, judeţul Someş, şi
observând că locuitorul Burzo Filip, la vederea militarilor dă să se ascundă,
acuzatul a descărcat numeroase focuri de pistol automat asupra acestui
locuitor şi apoi a descărcat focuri de revolver şi asupra săteanului Bartos
loan, care se afla în aceeaşi curte. Cei doi ţărani au murit pe loc, iar
acuzatul Kovâcs Odon a strigat vesel; „Bravo mie, că am omorât pe doi
valahi spurcaţi".
Faptele de mai sus se stabilesc cu depoziţiile martorilor Burzo Sava,
Bartos Sofia, Burzo Petre, Sigiartău Florica, Zoiva losif, dr. loan Cureau şi
locotenent colonel Răzvan Priscu.
Oraşul Arad a fost un timp relativ scurt, ocupat de trupele hitleristo-

maghiare în luna Septembrie 1944 până când unităţile româno-sovietice,
luând ofensiva, l-au eliberat.
în acest interval de timp, acuzatul Schumacher Emil, membru al
grupului etnic german din Arad, a denunţat unui locotenent german, al cărui
nume nu a putut fi identificat, că evreul Kohn Nicolae din Arad ar fi scuipat
şi batjocorit pe unii soldaţi germani, căzuţi prizonieri în mâinile trupelor
române, cu ocazia dezarmării germanilor din România, cu ocazia
armistiţiului de la 23 August 1944.
Dar acuzatul nu s-a mărginit numai cu denunţarea cazului, ci a
condus pe locotenentul german până la casa victimei Kohn Nicolae, care a
fost ridicat, dus la cazărmile din Arad cetate, unde a fost împuşcat. Acest
fapt de altcum a fost relatat la timpul său şi de ziarele maghiare locale.
însuşi acuzatul Schumacher Emil, recunoaşte în interogatoriul său că
a spus locotenentului german, că victima Kohn a scuipat şi a batjocorit pe
prizonierii germani, recunoscând în interogatoriul său de la instrucţie, că a
săvârşit acest fapt, deoarece victima Kohn Nicolae îi jignise şi sentimentul
său naţional.
Din starea de fapt arătată mai sus, rezultă că acuzatul Schumacher
Emil a instigat cu intenţie la săvârşirea unei represiuni individuale făcută în
scop de persecuţie politică şi din motive rasiale.
Tot după 23 August 1944 şi cu ocazia luptelor de curăţire a teritoriului

naţional de germani, comuna Biled din judeţul Timiş-Torontal a trecut de
mai multe ori în mod succesiv în stăpânirea trupelor germano-maghiare şi
apoi a fost iarăşi reocupată de trupele româno-sovietice.
în după-amiaza zilei de 21 Septembrie 1944 când această comună a
fost ocupată pentru a doua oară de armatele hitleriste, acuzatul Baussman
Johann, locuitor german din localitate, care între timp se încadrase în
armata hitleristă, având gradul de plutonier, a adunat împreună cu un
soldat german al cărui nume nu s-a putut stabili, nouă tineri români din
comună, pe care i-a dus în marginea comunei şi i-a împuşcat sub motivul
că au avut legătură cu trupele sovietice.
în acelaşi timp tot acuzatul Baussman Johann a mai ridicat de acasă
şi pe locuitorul Mocioiu loan, dar la intervenţia mai multor locuitori şvabi a
fost lăsat liber.
Cele nouă victime asasinate au fost îngropate abia după patru zile pe
locul asasinatului.
Starea de fapt arătată mai sus se stabileşte cu depoziţiile martorilor
jandarm plutonier Paloiu Dumitru, Matei Andrei, Matei Margareta, Unchiu
lacob, Mocioiu loan. Brânzei Constantin şi Batejan Vasile.
Prin aceasta, acuzatul Baussman Johann a săvârşit cu intenţie actul
de suprimare asupra populaţiei civile paşnică dintr-un teritoriu în care s-a
purtat războiul.
în fata acestui Tribunal al poporului, în lotul nr. 2 de judecare în care

s-au judecat o serie de comandanţi miliari de oraşe, judeţe şi plase care au
executat ordinele de expulzare a locuitorilor români din Ardealul de Nord
întâmplate în toamna anului 1940, în timpul administraţiei militare.
Din galeria acestor comandanţi militari face parte şi acuzatul maior

Szarvadi Desideriu, comandantul plasei Gârbou, judeţul Someş şi
sfătuitorul său politic acuzatul dr. vitez Esztegar Kajetan.
S-a stabilit în cursul cercetărilor de la instrucţie şi înaintea
completului de judecată că din comuna şi plasa Gârbou au fost expulzaţi în
timpul administraţiei militare aproximativ 30 de persoane şi că toate aceste
expulzări se datorează activităţii acuzatului maior Szarvadi Desideriu şi
sfătuitorilor lui localnici.
S-a mai dovedit atât în cursul instrucţiei cât şi înaintea completului de
judecată, că din comuna Gârbou au fost expulzate familiile dr. Victor
Munteanu avocat şi Casiu Deliu agronom pensionar, în întregimea lor.
Aceste familii au fost ridicate noaptea din pat, n-au fost lăsate să-şi ia
decât hainele care erau pe ei, n-au fost lăsate să ia cu sine, nici bani, nici
alimenta, iar locuinţele lor au rămas fără îngrijire şi expuse a fi devastate.
Desigur că după cum s-a dovedit, în lotul nr. 2 de judecare, au existat
în acel timp ordine telegrafice emanate de la guvernul central maghiar ca
să se facă represiuni sub pretext de retorsiune, faţă de statul român, dar
modul în care trebuiau să se facă expulzările nu era specificat în acele
ordine, ci acest mod a fost aplicat de fiecare comandant după felul în care
îi era alcătuit sufletul.
Aşa fiind nu mai încape nici o îndoială că acuzatul maior Szarvadi
Desideriu a practicat cu intenţie o execuţie excesivă a dispoziţiunilor de
expulzare, adică a unor dispoziţiuni cu caracter politic şi rasial. S-a mai
stabilit cu acte scrise - şi Tribunalul poporului cunoaşte aceasta din
dosarele lotului nr. 2 de judecare - că ordinele guvernului central nu arătau
care anume sunt aceste persoane, urma să se stabilească de către
comandantul militar la sfatul persoanelor marcante maghiare, din localitate.
Au fost şi cazuri când localnicii - persoane omenoase - au sfătuit pe
comandanţii militari să nu expulzeze pe nimeni, motivând că în localitatea
respectivă nu există persoane care să intre în prevederile ordinelor
ministeriale maghiare.
Aşa ar fi trebuit să facă şi acuzatul maior Szarvadi Desideriu dacă nu
ar fi fost rău sfătuit de elementele locale maghiare, infectate de microbul
şovinismului şi a urii de rasă.
Că cine anume sunt persoanele locale al căror aviz, comandantul
militar, era îndrumat prin ordine să ceară, s-a stabilit tot în lotul nr. 2, că au
fost în primul rând conducătorii partidului maghiar din localitatea respectivă.
în comuna Gârbou, judeţul Someş, preşedinte al partidului maghiar a
fost acuzatul dr. vitez Esztegar Kajetan (vezi depoziţia de la jandarmi a
martorului Casiu Deliu).
Este evident că, potrivit îndrumărilor cunoscute date comandanţilor

militari, acuzatul maior Szarvadi în primul rând trebuia să se adreseze
acuzatului Esztegar Kajetan în toate chestiunile cu caracter local.
De altcum s-a dovedit cu martorul Lazar Dumitru, ceilalţi martori şi
chiar cu recunoaşterea acuzatului că acuzatul Szarvadi Desideriu locuia în
casa sa, adică a acuzatului Esztegar Kajetan. Aşa fiind desigur că maiorul
Szarvadi avea legături strânse cu acuzatul Esztegar Kajetan.
De altcum în casa acuzatului Esztegar Kajetan se ţineau consfătuirile
dintre comandantul militar maiorul Szarvadi Desideriu şi „statul său major”
local în fruntea căruia era acuzatul Esztegar Kajetan.
lată ce declară în această privinţă martorul Lazar Dumitru:
„Ofiţerul Szoinoki Carol, subalternul acuzatului maior Szarvadi
Desideriu, mi-a spus că în seara de 19 Septembrie 1940 a fost în casa
învinuitului Esztegar Kajetan unde era şi comandantul militar, d-na
Loronczi, d-l Loronczi, Laszio Carol şi un oarecare Bencze, precum şi nişte
cucoane. Aici s-a discutat şi persoana mea, iar d-na Loronczi a arătat
pericolul pentru maghiarime, dacă eu aş rămâne pe mai departe aici în
Gârbou. După aceasta ofiţerul mi-a spus că i-a întrebat şi pe ceilalţi
prezenţi, iar toţi au aprobat cele spuse de d-na Loronczi”.
Aşadar din depoziţia acestor martori, rezultă că în casa acuzatului dr.
Esztegar Kajetan se ţineau consfătuiri cu caracter politic, având drept
obiect desemnarea persoanelor care urmau să fie expulzate.
De altcum această depoziţie este confirmată şi de martorul dr.
Szekeiy Arpad, care declară în depoziţia sa următoarele:
„Pe lângă comandantul militar existau şase persoane, care dădeau
sfaturi şi informaţii comandantului. Ştiu că toată ziua şi toată noaptea erau
împreună. Noaptea făceau bancheturi şi jocuri, iar ziua conlucrau
împreună. Aceste persoane au fost următoarele: dr. Esztegar Kajetan, la
care a locuit comandantul militar maiorul Szarvadi. Acesta a şi fost numit
şef judecător în localitate. Acesta în tot timpul era împreună cu
comandantul. Eu simt şi ştiu că acesta a fost capul, şeful plăşii Jibou. Ce a
spus el, aşa s-a făcut”.
Dar în sarcina acuzatului Esztegar Kajetan mai vine o dovadă
neîndoioasă. într-adevăr din depoziţia martorului Câmpeanu Olivia, rezultă
că, a existat un proces verbal conţinând numele celor care trebuiau
expulzaţi, printre care au fost şi familiile Munteanu şi Deleu, iar din cele
câteva iscălituri, a recunoscut în primul rând iscălitura acuzatului Esztegar
Kajetan.
Această depoziţie este întărită şi de depoziţia martorului Sebok Emil,
farmacist, care declară că fiind de origine etnică maghiară, nu mult după
intrarea trupelor maghiare în Gârbou comandamentul militar i-a trimis o
hârtie ca să o semneze. Soldatul care i-a adus hârtia, i-ar fi spus că
această hârtie conţine numele celor ce trebuie expulzaţi. Farmacistul Emil

Sebok a refuzat să semneze acea hârtie.
Aşadar participarea în calitate de sfătuitori ai comandamentului
militar din partea acuzatului Esztegar Kajetan, este pe deplin dovedită.
Că, expulzarea celor două familii s-a făcut în mod excesiv şi
neomenos, s-a arătat mai sus, aici este necesar a se aminti şi depoziţia
martorului Casiu Deliu, din care rezultă că a fost ridicat noaptea, nefiind
lăsat să se îmbrace mai bine, spunându-i-se, în scop de a fi indus în
eroare, că nu va fi dus decât până la Dej, şi de acolo va fi lăsat să se
înapoieze.
Aşa fiind este stabilit că organele de expulzare în frunte cu acuzatul
maior Szarvadi Desideriu, cu intenţie şi cu manopere dolosive, au săvârşit
cu intenţie o execuţie excesivă a măsurilor de expulzare a celor două familii
din comuna Gârbou, măsuri care aveau caracter politic şi rasial, iar
sfătuitorul său local, acuzatul dr. vitez Esztegar Kajetan, cu intenţie l-a
ajutat la aceste fapte, indicând care anume persoane să fie expulzate.
După 23 August 1944, trupele germano-maghiare în scop de a

câştiga poziţii strategice şi profitând de luptele ce se dădeau între trupele
române şi germane din România, au pornit la atac împotriva Ardealului de
Sud şi astfel la 5 Septembrie 1944 au ocupat comuna Sărmaş şi
împrejurimile.
Luată prin surprindere marea parte a populaţiei române şi evreieşti s-
a refugiat din calea năvălitorilor însă, probabil fiind încercuiţi, locuitorii au
stat ascunşi prin pădurile din apropiere. Autorităţile maghiare însă au lansat
apelul ca populaţia să revină la căminele părăsite, asigurând-o că nimeni
nu va avea de suferit nici o persecuţie şi că li se vor respecta drepturile
cetăţeneşti.
în urma trupelor invadatoare a sosit în comuna Sărmaş şi o
companie de jandarmi sub comanda locotenentului Balâzs, care însă
îndată după sosire a fost schimbată de o altă companie de jandarmi, ce se
stabilise în Sărmăşel şi care era comandată de căpitanul Lăncz Lăszlo.
Această din urmă companie compusă din aproximativ 120 de oameni, era
provenită de la o şcoală de jandarmi din Zalău, şcoală ce fusese
comandată tot de acuzatul căpitan Lăncz Lăszlo.
Postul de comandă al companiei de jandarmi a fost stabilit în comuna
Sărmăşel, iar majoritatea oamenilor a fost menţinută în Sărmăşel, având
misiunea să păzească sondele de gaz metan din acea comună şi numai o
mică parte a fost trimisă în comuna Sărmaş sub comanda plutonierului
major Horvăth Ştefan.
în afară de plutonierul Horvâth Ştefan au mai fost trimişi în Sărmaş şi

sublocotenentul Hollos şi ajutorul de sublocotenent Fekete iar căpitanul
Lâncz şi-a reţinut pe locotenentul Vecsey, pe plutonierul major Szabo şi pe
plutonierul Polgâr.
Primele măsuri luate de jandarmii din Sărmaş, au fost organizarea
gărzii naţionale maghiare şi însemnarea tuturor caselor evreieşti cu steaua
galbenă. Garda naţională maghiară a fost compusă din toţi locuitorii unguri
ai comunei, începând de la vârsta de 15 ani, în acelaşi timp au fost
instalate autorităţile maghiare la prefectură şi primărie, primar fiind numit
Szallai Alexandru, iar ajutor de primar Cziraki losif.
încă din primele zile populaţia maghiară, garda naţională şi soldaţii
din armata regulată, s-au dedat la jafuri şi maltratări împotriva populaţiei
româneşti şi evreieşti a comunei.
în ziua de 9 Septembrie 1944, sub comanda plutonierului major
Horvâth, echipa de jandarmi maghiari şi membrii gărzii naţionale maghiare
au ridicat de la casele lor pe toţi evreii din Sărmaş în număr de 126
internându-i într-un lagăr înfiinţat în prealabil în şura şi şopronul casei
picherului Pop loan.
încă din timpul internării în acest lagăr improvizat, evreii au fost
supuşi la un tratament extrem de neomenos, fiind bătuţi, puşi la corvezi
grele, deposedaţi de toate obiectele de valoare, iar unele fete ca Hass Vera
şi Weiss Beiluca au fost violate de către jandarmi. Comandantul acestui
lagăr a fost plutonierul major Horvâth, având ca ajutor pe plutonierul major
Szabo.
Toate aceste operaţiuni au fost ordonate şi conduse de căpitanul
Lâncz Lâszio, care în ziua de 16 Septembrie 1944 întreba telefonic pe
plutonierul Horvâth, dacă a pregătit carele cu boi pentru transportul evreilor
(convorbire auzită de telefonista Elisabeta Păcală, care fusese menţinută la
oficiul telefonic Sărmaş).
într-adevăr la orele 18 din aceeaşi zi, plutonierul major Horvâth,
formează din toţi evreii din lagărul Sărmaş un convoi, aşezându-i în 12 care
cu boi şi sub escorta jandarmilor porneşte acest cortegiu spre comuna
Sărmăşel. Aici, după un popas de jumătate de oră în faţa companiei, timp
în care plut. Horvâth vorbeşte cu căpitanul Lâncz, convoiul porneşte mai
departe ajungând pe înserate la locul numit „Saskut” în apropierea comunei
Cămăraş, unde opreşte la o fântână în dreptul caselor izolate ale
locuitorilor Moceanu loan şi Aluaşi loan.
Nu mult după sosirea convoiului la locul mai sus indicat au venit
dinspre Sărmăşel două autoturisme şi două autocamioane încărcate cu
soidaţi unguri. Din cele două turisme au coborât căpitanul Lâncz cu încă
trei ofiţeri care, împreună cu plutonierul Horvâth, s-au urcat pe dealul
Saskut, iar după aceea revenind la vale, plutonierul Horvâth a dat ordin să
se descarce carele iar oamenii să plece acasă, lăsând pe evrei îngrămădiţi
lângă o fântână. în acest timp trupele sosite au început să patruleze

şoseaua, iar evreilor cuprinşi de spaimă nu li s-a dat voie să facă nici o
mişcare şi nici să ia fân sau pâine de la căruţaşi.
Astfel, un jandarm auzind că nişte evrei au cerut pâine de la
căruţaşul Vulpe Livadaru, i-au spus acestuia ca să nu le dea nimic,
deoarece „aceştia nu mai au nevoie de pâine”!
între timp carele au plecat, iar la grupul de evrei se auzea mereu
plânsul copiilor şi al femeilor amestecat cu injuriile şi ameninţările
jandarmilor. Aşa a durat până la ora două noaptea, când la un moment dat
din vârful dealului Saskut s-a văzut un felinar făcând semnale la care a
răspuns un alt felinar din vale, după care grupul evreilor a fost mânat la
deal spre locul unde se vedea primul felinar.
După puţin timp a început masacrul. împuşcături de armă şi mitraliere
şi ţipete disperate ale oamenilor măcelăriţi, au durat până la aproape de
ora cinci, când după ce s-a mai auzit odată un ultim ţipăt de copil, pe dealul
Saskut s-a lăsat liniştea.
Toată această scenă înfiorătoare a fost văzută şi auzită de către
locuitorii Moceanu loan şi Aiuaşi loan, care în tot acest timp au stat pitulaţi
într-o porumbişte din apropiere. Numărând pe jandarmii care dimineaţa
coborau de pe locul execuţiei, aceşti martori au constatat că jandarmii erau
în număr de 40.
îngroparea cadavrelor, căratul lucrurilor jefuite de la victime şi
aşezarea lor în camioane a durat până la răsăritul soarelui şi abia atunci
cele două autoturisme împreună cu cele două autocamioane au plecat
înapoi spre Sărmăşel.
Din procesul verbal din 22 Februarie 1945 de exhumare a cadavrelor
întocmit de comisia mixtă de anchetă compusă din căpitanul Puşcaşiu
Emil, comandant al legiunii de jandarmi Cluj şi avocatul M. Karpt în calitate
de delegat al federaţiei uniunilor evreieşti din ţară, precum şi din actul
medico-legal din 21 Februarie 1945 întocmit de d-l Morar Emil, Ghiţă Gavril
şi Hirsch Adolf se constată că din cele două gropi de pe dealul Saskut, au
fost exhumate în total 126 de cadavre din care; 31 bărbaţi, 52 femei şi 43
copii sub 15 ani.
Din datele cuprinse în cele două acte mai sus citate rezultă că
majoritatea cadavrelor prezintă urme de violentă sălbatică fiind mutilate
înspăimântător, cu capetele zdrobite de corpuri contondente, cu picioarele
şi mâinile fracturate, iar multe cadavre spintecate de arme albe.
Pe când cadavrele de adulţi prezintă urme de împuşcare, la copii nu
s-au putut constata în general urme de pătrundere a proiectilelor, de unde
rezultă că aceştia după ce au fost loviţi şi zdrobiţi, au fost îngropaţi încă în
stare vie.
Cadavrele s-au găsit aruncate de-a valma unele peste altele,

găsindu-se totuşi corpuri îmbrăţişate: un soţ îmbrăţişându-şi femeia, un tată
strângând la piept copilaşul... toate cadavrele au fost găsite complet
descălţate şi dezbrăcate.
Din cauza stării înaintate de descompunere, nu s-au putut identifica
decât 31 de cadavre.
Imediat ce au terminat isprava lor de la Saskut, jandarmii din Sărmaş
în frunte cu căpitanul Lâncz şi plutonierul major Horvâth nu şi-au permis
nici un răgaz, ci în căutarea noilor victime au început să iscodească prin
satele din jurul Sărmăşelului pentru a descoperii pe evreii care reuşiseră
până atunci să se ascundă. Astfel au mai fost descoperiţi şi aduşi în
Sărmăşel un număr de peste 40 evrei. Aceasta spre sfârşitul lunii
Septembrie.
De data aceasta însă planul criminal al lui Lâncz şi Horvâth a eşuat
prin apariţia în comuna Sărmaş a locotenentului colonel Ujhazi care prin
intervenţie personală a impus să li se aplice evreilor internaţi un regim
omenos, luând chiar măsuri ca ei să nu fie descoperiţi de trupele germane,
care erau mereu în trecere prin Sărmaş.
Căpitanul Lâncz, contrariat de această atitudine a locotenentului
Ujhazi, a spus despre acesta martorului Teleki Desideriu; „Ujhazi vrea să
scape pe evrei, însă dacă într-adevăr o va face, atunci sabia sa este în
Joc .
■ _n
Totuşi regimul umanitar de la lagărul evreilor introdus de colonelul

Ujhazi a durat până la intrarea armatelor eliberatoare şi astfel cel de-al
doilea lot de victime ale urgiei bandei căpitanului Lâncz au scăpat teferi.
A doua direcţie în care au operat ocupanţii maghiari din comuna

Sărmaş, a fost arestarea, internarea în lagăr, schingiuirea şi deportarea
fruntaşilor români din comună şi chiar asasinarea unora dintre ei. Printre
cei internaţi încă de la început a fost protopopul dr. Banu Liviu Stupineanu,
preot pensionar Micu, dr. Morar Emil, avocatul dr. Banu, perceptorul
Moldovan luliu, comisarul de poliţie Sârbu, notarul Mornăilă, mecanicul
Socaciu Petre şi alţii.
Toţi aceştia au fost internaţi atât în baza unor denunţuri date din
partea localnicilor cât şi pentru motivul că erau fruntaşi ai comunei. în lagăr
li s-a aplicat un tratament cât se poate de neomenos, constând din bătăi,
maltratări îngrozitoare şi înscenări de execuţii în timpul nopţii pentru a-i
tortura sufleteşte. De exemplu odată toţi românii din lagăr au fost scoşi în
curte, puşi în genunchi şi forţaţi ca să meargă aşa, în genunchi, („ca la
biserică”) iar după acest exerciţiu toţi, fără deosebire de vârstă, au fost puşi
să se dea peste cap până la istovirea completă (depoziţia martorului

protopop Stupineanu).
în noaptea de 12-13 Septembrie acuzatul Soos Ştefan, însoţit de trei
jandarmi a intrat în interiorul lagărului şi a bătut în mod sălbatic şi continuu
pe mecanicul Socaciu Petre şi pe un prizonier grănicer român cu gradul de
sergent, tot atunci a injuriat şi brutalizat pe medicul dr. Morar şi pe
învăţătorul Marinici.
I A
In lagăr cei deţinuţi au fost prădaţi de jandarmi şi de oamenii din

garda naţională de tot ce aveau mai de preţ, astfel preotului Micu i s-a luat
suma de 10.000 lei şi un ceas de buzunar.
La 15 Septembrie 1944 s-a instituit o comisie de triere compusă din
plutonierul major Horvăth şi Szabo, precum şi din anumiţi oameni din garda
naţională, care au hotărât eliberarea unora din cei internaţi şi deportarea în
Ungaria a unui număr de 18 români. Printre cei deportaţi au fost preotul
Micu, protopopul Stupineanu, avocatul Banu, notarul Mornăilă, comisarul
Sârbu, perceptorul Moldovan luliu, mecanicul Socaciu Petre şi alţii.
Deportaţii au fost duşi cu camionul în Cluj, iar aici au fost încolonaţi
pe jos, sub escortă de poliţişti civili, pe drumul spre Jibou şi apoi la
Budapesta. Cei care rămâneau în urmă din pricina greutăţii marşului, fiind
slăbiţi de puteri, erau împuşcaţi pe loc, aşa a fost împuşcat şi preotul
bătrân Micu, un om aproximativ de 80 ani, puţin după plecarea coloanei din
Jibou.
lată cum descrie protopopul Stupineanu grozăviile acestui marş de
deportare:
„La trecerea podului de peste Tisa, un poliţist din escortă, pe care nu
ştiu cum îl cheamă, mi-a aplicat două lovituri puternice cu patul armei fără
nici un motiv. Mai încolo în Ungaria, în timpul mersului în coloană, un alt
poliţist m-a lovit cu un bici peste spate. După urma acestei lovituri faţa mea
a fost umflată timp de vreo două săptămâni... Niciodată însă în câte lagăre
am trecut nu mi s-a întâmplat o bătaie de joc ca la Sărmaş”.
Toate aceste schingiuiri, deportări şi asasinate, nu au fost făcute la
vreun ordin superior, ci după cum rezultă din probele de la dosar, au fost
acte administrative ale acuzaţilor căpitan Lâncz Lâszio, locotenent Vecsey,
sublocotenent Hollos, ajutor sublocotenent Fekete, plutonier maior Horvâth
Ştefan, plutonier major Szabo şi plutonier major Polgâr.
Ca dovadă că toate aceste atrocităţi au fost comise de acuzaţii de
mai sus, din proprie iniţiativă, este şi faptul arătat mai sus că locotenent
colonel Ujhazi a putut împiedica masacrarea în continuare a încă unui lot
de 40 evrei, prinşi ulterior prin localităţile învecinate (vezi şi depoziţiile
martorilor Teleki Desideriu, Bungărdean loan şi Kahana Eta).
Pentru a deruta opinia publică căpitanul Lâncz şi ajutoarele sale au

instruit pe jandarmi să declare că cei 126 evrei au fost preluaţi de la
jandarmii maghiari de trupele germane în dreptul pădurii Cămăraş.
Tot din depoziţiile martorilor audiaţi în procesul măcelurilor de la
Sărmaş, rezultă că acuzatul Lâncz avea sub comandă aproximativ 120 de
jandarmi, care erau împărţiţi în trei schimburi egale de gardă.
S-a mai dovedit că din schimbul care erau în repaus în după amiaza
zilei de 16 Septembrie şi noaptea de 16-17 Septembrie 1 944 adică la data
săvârşirii masacrelor celor 126 evrei din Sărmaş, au făcut parte, între alţii
jandarmi rămaşi neidentificaţi, şi acuzaţii Pâll Alexandru şi Pânczel loan.
Participarea acuzatului Pâll Alexandru este pe deplin dovedită prin
depoziţia martorilor Sugar Grigore şi Janos Teodor, în ceea ce priveşte pe
acuzatul Pânczel loan vinovăţia lui rezultă din depoziţia martorului Uţu luliu,
dată la 18 Septembrie 1945, prin care acest martor declară că acuzatul a
afirmat încă a doua zi după masacrare, că în dreptul pădurii Cămăraş,
convoiul cu cei 126 de evrei s-a întâlnit cu o maşină germană şi că
germanii ar fi preluat pe evrei dând drumul jandarmilor maghiari.
Acuzatul Pânczel loan fiind interogat la 21 Iunie 1945 nu recunoaşte
că ar fi spus ceva martorului Uţu luliu despre convoiul evreilor din Sărmaş,
tăgăduind că ar fi făcut parte din escorta convoiului, dar la interogatoriul
luat la 20 Septembrie 1945 acuzatul Pânczel loan relatează o mulţime de
amănunte privitor la mersul convoiului, pe care el nu avea de unde să le
cunoască dacă n-ar fi făcut parte din escortă, mai ales că la primul
interogatoriu de la 20 Iunie el a afirmat că deşi a văzut convoiul cu evrei
apropiindu-se de sediul companiei din Sărmăşel, n-a reţinut însă nici un
amănunt privitor la acest fapt, nedându-i nici o importanţă şi fiind grăbit ca
să se odihnească după serviciul în post.
Astfel, de data aceasta, Pânczel spune următoarele: Recunoaşte că
a doua zi după trecerea convoiului el într-adevăr a vorbit cu martorul Uţu,
căruia i-a spus că evreii din Sărmaş au fost duşi la Cluj şi că jandarmii din
escortă s-au înapoiat în cursul nopţii în Sărmăşel. Că toate carele din
convoi au fost trase de boi şi că în timpul mersului cu carele nu mergeau
decât femeile, copiii şi bătrânii şi că mai mulţi erau aceia care mergeau pe
jos. Că escorta convoiului era condusă tot timpul de plutonierul major
Horvâth şi era compusă atât de jandarmii din Sărmaş cât şi din cei din
Sărmăşel. Că plutonierul major Horvâth era înarmat cu un pistol şi fără
manta, în timp ce toţi ostaşii din escortă aveau armele încărcate şi afară de
asta aveau fiecare asupra sa câte 120 cartuşe în cartuşiere şi saci de
merinde iar mantiile le aveau în bandulieră.
Deşi acuzatul recunoaşte că i-a văzut şi a stat de vorbă cu jandarmii
care s-au înapoiat din acest serviciu de escortă, totuşi nu-şi poate aduce
aminte nici un nume de-al lor, fapt inexplicabil, care însă învederează
teama acuzatului de a nu compromite în vreun fel alibiul ce-l susţine.
Afară de aceasta acuzatul recunoaşte că în ziua de 16 Septembrie la

orele două după amiaza, ei a ieşit din post, terminându-şi tura de pază la
sonde şi a plecat la cazarmă fiind disponibil şi se ştie doar că din cei
aproximativ 120 de jandarmi ai căpitanului Lăncz cam 2/3 erau ocupaţi cu
posturile şi cu patrulările, în timp ce 1/3 din efectiv treceau în repaus. Fiind
stabilit că la măcel au fost întrebuinţaţi 40 de jandarmi, rezultă că acolo au
fost prezenţi toţi jandarmii disponibili în acea noapte. Deci şi Pânczel.
Toate aceste fapte şi împrejurări constituie prezumţii precise şi
puternice de participarea acuzatului Pânczel loan la masacrul de la Saskut.
în ceea ce priveşte vinovăţia acuzatului Soos Ştefan, aceasta rezultă
din depoziţia martorilor dr. Morar Emil, Perja Petru, Soceanu Petru şi chiar
din recunoaşterea parţială a acuzatului.
în cursul evenimentelor de război o altă zonă care a suferit de pe

urma fluctuaţiei naturale a frontului, întâmplate în luna Septembrie 1944, a
fost comuna Tărian din jud. Bihor.
Această comună a fost reocupată de trupele germano-maghiare la 29
Septembrie 1944 şi întrucât această comună fusese în partea Ardealului
cedat, prin Dictatul de la Viena, a doua zi după reocuparea comunei au
revenit şi jandarmii maghiari, care alcătuiau postul prin comuna Tărian
comandat de acuzatul ajutor sublocotenent (tiszhelyetes) Bardos loan.
îndată după sosirea iui în comună, acuzatul Bardos loan a chemat la sine
pe primarul Mut Alexandru, obligându-l să alcătuiască o gardă civilă
compusă din 16 persoane de încredere, pentru a face de pază noaptea.
Acuzatul Bardos loan a format două echipe de gardă atât pentru
comuna Tărian cât şi pentru comuna vecină Chiriş.
Echipa pentru comuna Tărian era compusă din acuzaţii vitez
Harmathi Alexandru junior, zis Haux, Varga Ludovic, Bigecz losif, Toth
loan, Sotter Toth Carol, apoi tot acuzatul Bardos i-a înarmat cu grenade,
dând în plus acuzatului vitez Harmathi Alexandru şi o armă cu un număr
mare de cartuşe.
Seara după ce Harmathi Alexandru (care era şeful echipei) a avut o
lungă discuţie cu ajutorul de sublocotenent Bardos a pornit prin comună cu
ceilalţi tovarăşi ai săi. Pe la orele 21 s-au dus la casa locuitorului român
Tabăra Alexandru, strigându-i să iasă afară. A ieşit femeia lui, martora
Tabăra Marta, care a observat pe Harmathi Alexandru, pe Bigecz losif şi pe
un al treilea pe care însă nu l-a cunoscut, deoarece a stat cu spatele.
Harmathi a spus femeii să cheme pe bărbatul ei pentru a merge să vadă o
vacă bolnavă, întrucât Tabăra Alexandru era agent veterinar. Femeia i-a
spus că bărbatul ei este bolnav şi nu va putea merge. Atunci cei trei au
sărit poarta şi au intrat în casă. Unul dintre ei a aprins lanterna, iar

Harmathi a descărcat un foc de armă asupra lui Tabăra Alexandru
omorându-l pe loc. Apoi a ieşit în uşă şi de acolo a aruncat o grenadă în
mijlocul casei, care explodând a rănit pe Tabăra Marta şi pe martorul Barna
Gheorghe, precum şi pe însuşi asasinul Harmathi. De afară asasinii au mai
tras două focuri de armă şi au mai aruncat încă două grenade, din care
numai una a explodat, rănind pe martorul Tabăra Nicolae şi zdrobind capul
decedatului Tabăra Alexandru.
Asasinii au trecut apoi la casa locuitorului Cianu Gheorghe unde au
strigat pe acest locuitor. Aceasta a venit la poartă şi în acelaşi moment
Harmathi Alexandru a descărcat asupra lui un foc de armă împuşcându-l
mortal în cap.
De acolo grupul asasinilor s-a dus la casa locuitorului Durgheu Mihai,
pe care de asemenea l-au chemat afară. Harmathi Alexandru a tras asupra
lui două focuri de armă. Victima rănită grav în regiunea gâtului a căzut, dar
după puţin timp s-a putut ridica şi a intrat în casă spunând că cel care l-a
împuşcat a fost Harmathi. Martora Mudura Floarea declară că a văzut afară
patru persoane fără să le fi cunoscut.
Asasinii s-au dus apoi la locuinţa femeii Vancea Ana strigând-o să
iasă afară. A ieşit fiica ei anume Vancea Etelca. în momentul când aceasta
a deschis poarta Harmathi a şi tras cu arma în pieptul victimei împuşcând-o
mortal.
Ajungând în dreptul casei lui Majoros Francisc care era cumnat cu
acuzatul Harmathi, acesta a intrat în casă cu acuzatul Bigecz losif. Acolo
Harmathi a pus de.i-au scos cizmele şi pantalonii şi i-au pansat rănile
căpătate din explozia grenadei aruncată de el în casa lui Tabăra
Alexandru. După puţin timp însă Harmathi împreună cu Bigecz şi cu ceilalţi
tovarăşi ai lor care aşteptau afară, au plecat mai departe, pentru
desăvârşirea planului lor criminal.
Astfel s-a dus la casa locuitorului român Silaghi Alexandru unde au
intrat în locuinţă acuzaţii Varga Ludovic, Harmathi Alexandru şi Toth Carol.
De această dată fiindcă Harmathi nu se mai afla în toate puterile, a cedat
arma lui Varga Ludovic. Astfel Harmathi a ţinut lanterna, iar Varga Ludovic
a tras un foc de armă lovind pe martora Silaghi Ileana în obraz, rănind-o
grav. După aceasta a tras un al doilea foc de armă asupra femeii Silaghi
Maria, lovind-o în piept, mortal. în timpul acesta bătrânul Silaghi Alexandru
s-a putut refugia în cealaltă odaie. Asasinii au intrat acolo şi l-au împuşcat
şi pe el.
Grupul asasinilor s-a dus apoi la locuinţa locuitorului român Silaghi
losif. Chemându-I în poartă Varga Ludovic a tras un foc de armă asupra lui,
împuşcându-l mortal. După aceasta cu toţii au pătruns în casă unde Varga
ludovic, la lumina făcută cu lanterna de către Harmathi a tras mai multe
focuri de armă, omorând pe Silaghi Andrei de 16 ani, Luncan luliana de 34
ani, Luncan Liliana de 11 ani, Luncan loan de 5 ani, Costea Maria de 46

ani, Luncan Floarea de 65 ani, Luncan Irina de 23 ani şi Luncan Ileana de
30 ani. Pe Silaghi luliana au rănit-o grav. Singurul supravieţuitor din
această casă care a scăpat neatins a fost Silaghi losif care fusese ascuns
în podul casei.
După ce asasinii au comis faptele de mai sus au plecat în satul vecin,
Chirişul de Criş, cu scopul de a comite şi acolo acte identice de suprimare
asupra populaţiei româneşti. S-au întâlnit în satul Chiriş cu echipa de pază
de acolo aflată sub comanda locuitorului Vagaszki Alexandru, care după
unele discuţii şi chiar după un conflict l-au dezarmat pe Harmathi. Cu toate
acestea acuzaţii au mai avut posibilitatea să tragă câteva focuri de armă şi
să arunce câteva grenade asupra unor locuinţe româneşti, fără însă a
înregistra victime omeneşti.
întrucât Harmathi începuse să slăbească în urma rănilor căpătate,
Vagaszki l-a adus acasă în comuna Tărian. Când Vagaszki s-a prezentat
apoi la ajutorul de sublocotenent Bardos, restituindu-i două grenade pe
care acesta i le dăduse şi pe care numitul Vagaszki nu le întrebuinţase,
Bardos l-a suduit şi l-a dat afară pe uşă.
Starea de fapt arătată mai sus, este pe deplin stabilită cu depoziţiile
martorilor Vagaszki Alexandru, Barna Gheorghe, Majoros Francisc, Cianu
Raveca, Tibor Floarea, Varga Anton, Ursu loan, Vancea Ana, Tabăra
Nicolae, Cianu Gheorghe junior, Babău Dumitru, Ebervan losif. Mut
Alexandru, Tanner Ludovic, soţia lui Silaghi losif, Silaghi Ileana, Tabăra
Marta, Silaghi loan, Bigecz Ştefan, Kor Alexandru, Majoros Elisabeta,
Majoros loan, Harmathi Alexandru senior, Pek loan, Varadi Vasile,
Vagaszki Roza, Pek Emeric senior, Oros Crăciun, Bonacz Alexandru,
luliana Harmathi junior, Cordos Gheorghe, Filip Vasile, Santău Simon,
Meşter Florica, Santău Ana, Francisc Bodnar, Majoros Ştefan, Kor loan,
Majoros loan, Stokker Alexandru, Kor Francisc, Horvath Jeronim, Bodnar
losif. Weber Andrei, Soos Andrei, lllyes loan şi Horvath losif.
O situaţie similară s-a întâmplat în oraşul Salonta din judeţul Bihor,

tot în toamna anului 1944.
Cu ocazia eliberării oraşului Salonta de trupele sovietice, ţiganii
muzicanţi din acest oraş au întâmpinat cu muzică aceste trupe, cântând
Internaţionala. La 30 Septembrie 1944 oraşul a fost reocupat de trupele
germano-maghiare şi cu această ocazie generalul Tarnavary comandant al
unei mari unităţi, ce se afla în Salonta şi subalternii săi maiorul Dezsdffi şi
căpitanul Sârkany s-au consfătuit şi au dat ordine ca ţiganii să fie adunaţi şi
să fie executaţi prin împuşcare.
Locotenentul de jandarmi Kiss P. Erno, care era ajutorul de

comandant al jandarmilor din Salonta, a avut şi el o parte de contribuţie la
luarea hotărârii de mai sus, deoarece a ieşit la raport la generalul
Tarnavary, căruia i-a adus la cunoştinţă că ţiganii, în afară de primirea
făcută cu muzică trupelor sovietice au comis jafuri prin comună.
Sarcina execuţiei a fost luată de jandarmerie, sub comanda
locotenentului Kiss P. Erno, ajutat de plutonierul de jandarmi Nagy Paul,
care a comandat practic executarea victimelor.
Ţiganii au fost adunaţi de la casele lor, apoi au fost separaţi bărbaţii
de femei şi după aceasta bărbaţii au fost duşi într-o margine a oraşului,
unde li s-a ordonat să se culce pe burtă, iar soldaţii jandarmi i-au împuşcat
prin cap. Astfel au fost executaţi 18 ţigani.
Acuzatul Czege Emeric a păzit casa unde fuseseră închise femeile
ţiganilor în timp ce bărbaţii lor erau masacraţi. Acest acuzat a încercat să
determine pe nişte soldaţi maghiari să arunce grenade pe geam spre a
ucide femeile. Văzând că nu reuşeşte a plecat la locul unde a avut loc
masacrul ţiganilor. Printr-o întâmplare patru dintre ţigani nu muriseră încă,
iar acuzatul Czege a lovit în cap pe unul dintre dânşii până când aceasta a
murit. Luând puşca de la un jandarm a tras apoi mai multe focuri de armă
asupra celorlalţi trei ţigani, ucigându-i şi pe aceştia.
Faptele acuzaţilor, astfel cum au fost descrise mai sus, sunt dovedite
pe deplin cu depoziţiile martorilor: soţia lui Toth losif. Ţinea Elisabeta,
Cherestea Elisabeta, Ungvari luliana, Karancsi Elisabeta, Ţinea Etelca,
Diosigi Alexandru, Ambruş Marton, soţia lui Zaro loan născută Fekete
Rozalia, Kiss P. loan, vitez Garay Ştefan, Szabo Ludovic, Morazi Macsasf
Alajos, Veres Ştefan, Nagy Francisc, Szomes Gyula, Major Mihail, Halasz
loan, Szenes Alexandru, Farkas Gheorghe, Kondor loan, Messkasi
Rozalia.
O altă serie de crime de război traduse spre judecare în faţa acestui

Tribunal al poporului sunt comportările neomenoase ale unor comandanţi
în lagăre de prizonieri sovietici.
Astfel de lagăre sunt: Lagărul nr. 9 de prizonieri sovietici din
Crăciuneşti, judeţul Hunedoara, Lagărul de prizonieri sovietici din comuna
Vlădeni, judeţul Braşov.
Comandantul lagărului nr. 9 din Crăciuneşti a fost acuzatul locotenent
colonel Stavrescu Nicoiae.
Acest acuzat s-a purtat în mod extrem de neomenos cu prizonierii
sovietici şi nu şi-a ascuns sentimentele sale fasciste, ci de câte ori avea
ocazia li se adresa în fată cu cuvintele: „bolşevici vinovaţi de război” şi
„dacă aţi ajuns în halul acesta este de vină stăpânirea voastră bolşevică şi
jidovească, care v-a făcut sclavi”. Acuzatul i-a îndemnat pe cei 319
jandarmi ai săi să se poarte cât se poate de brutal cu prizonierii şi să-i
supună la munci istovitoare, întrebuinţând sistemul pontajului şi al
randamentului în cubaj, deşi starea sanitar şi fizică, în care s-a dovedit că
sosiseră prizonierii din lungul parcurs străbătut de la locul unde au fost
prinşi şi până la Crăciuneşti.
Acuzatul în calitate de comandant al lagărului nu s-a îngrijit în mod
stăruitor de cazare, apă, alimentare, echipare, viaţa igienică şi asistenţă
medicală, deşi după cum s-a arătat mai sus, prizonierii sosiseră slăbiţi
fiziceşte şi prima datorie a acestui comandant de lagăr, ar fi fost să se
îngrijească să-i repună în stare de sănătate şi de capacitate de munca.
în ceea ce priveşte cazarea, cei aproape 2.000 de prizonieri au fost
cazaţi numai în două barăci, care erau barăci tip construite pentru 500
persoane. Barăcile nu aveau tavan, ci numai acoperiş de scânduri,
îmbinate la vârf în formă de piramidă. Dar nici încheieturile scândurilor care
formau acoperişul nu erau bune, astfel că de multe ori se scurgea apa de
ploaie în interiorul barăcilor, iar vaporii de apă care se ridicau de la cei care
locuiau în barăci, se condensau pe acoperiş şi apoi picurau iarăşi în
interiorul barăcilor.
Barăcile nu erau padimentate, astfel că nu se putea face curăţenie şi
datorită umezelii, era noroi. La început acest barăci nu aveau sobe, dar mai
târziu s-au instalat câteva sobe, care însă nu produceau căldura necesară.
Lipseau aşternuturile, lipseau paturile, lipseau chiar paiele necesare
a se culca pe ele.
Din cauză că lagărul nu era împrejmuit cu reţea de sârmă
prizonierilor nu li se dădea voie să iasă din barăci între orele 20-5, şi pentru
necesităţi li se pusese în barăci albii din care se degaja un miros infect,
propriu pentru a declanşa epidemii.
Lagărul nu avea apa necesară, ci aceasta se căra de la o distanţă
apreciabilă de la un izvor al cărui debit nu era îndestulător pentru
satisfacerea necesităţilor lagărului.
Hrana ce o dădea acuzatul locot. col. Stavrescu Nicolae prizonierilor
de război în schimbul alocaţiei de hrană, care era la fel cu a trupei, adică
de 18 lei la început, mai târziu de 35 lei plus 10 lei, era foarte slabă,
constând dintr-o ciorbă incomestibilă fără grăsime, în care pluteau câteva
boabe de fasole şi cartofi, la care se mai adăuga câteodată carne de cal
provenită de la caii reformaţi.
Din alimentele prizonierilor se făcea economie, pe care acuzatul
Stavrescu Nicolae le comercializa sustrăgând 6.000.000 lei precum şi
câteva butoaie de untură, cu care a fost surprins de ajutorul său, căpitan
Popescu, pentru care acuzatul Stavrescu a ajuns chiar în judecata Curţii
Marţiale Sibiu.
Ţăranii din regiune înduioşaţi de starea precară în care se găseau

prizonierii, au început să-i ajute cu alimente, fructe şi ţigări, dar acuzatul
Stavrescu când a prins de veste acest fapt, a dat ordin sever jandarmilor
de pază, să nu mai permită apropierea ţăranilor de lagăr.
lată cum descrie martorul Borga loan starea deplorabilă în care se
găseau prizonierii din pricina lipsei de mâncare:
„îndată ce terminau masa, prizonierii porneau în căutarea oaselor şi a
tuturor resturilor aruncate prin gunoi, pe care le ridicau cu grijă, le băgau în
buzunare şi mergând pe şantier le mâncau, tăind oasele cu briceagur.
Nici cu echipamentul prizonierii nu stăteau mai strălucit. într-adevăr ei
sosiseră în haine subţiri de vară, fără mantale şi mare parte din ei desculţi.
Aşa i-a apucat iarna, deşi sosiseră în luna August 1941. O parte din
echipament a sosit la lagărul de prizonieri numai în Martie 1942. Până
atunci prizonierii se apărau de frig acoperindu-şi corpul cu saci de hârtie
din cei proveniţi de la ciment, iar între cămaşă şi piele puneau paie, iar
picioarele şi le înfăşurau cu cârpe şi hârtie.
Că toată această lipsă de echipament, comandantul lagărului a forţat
prizonierii să iasă la lucru şi pe timp friguros, astfel că foarte mulţi dintre ei
s-au îmbolnăvit de nefrită, reumatism, iar unii dintre ei chiar au degerat,
lată cum descrie această situaţie martorul dr. Katz Herman;
„Dar înainte de a sosi aceste efecte cu tot frigul şi cu toată debilitatea
prizonierilor, ei au fost siliţi să iasă la lucru cu picioarele goale şi numai în
cămaşă. Tratamentul ce li s-a aplicat în această privinţă este foarte
neuman şi anume; jandarmii care făceau paza lagărului, îi scoteau la lucru
cu forţa, şi care se opunea era bătut. Menţionez că era un cuvânt de ordine
în sensul că jandarmii să bată pe prizonieri în caz de opunere. Mai mult,
jandarmii erau chiar siliţi să facă lucrul acesta, pentru că în caz contrar
erau ei înşişi bătuţi sau pedepsiţi de comandantul lagărului, sau de
subalternii săi, în special un plutonier al cărui nume nu mi-l amintesc.
Cunosc chiar cazuri precise când jandarmii au fost bătuţi de către
locotenent colonel Stavrescu personal, precum şi de acel plutonier, pentru
neexecutări de ordine în sensul că nu scoseseră anumiţi prizonieri la lucru".
De asemenea este edificatoare depoziţia martorului avocat Herman
losif, care a însoţit în toamna anului 1941 pe generalul D. Rădulescu de la
Comandamentul VII Teritorial, cu ocazia inspectării lagărului de la
Crăciuneşti. lată o parte din depoziţia acestui martor;
„Am sosit la lagăr pe la ora mesei, când prizonierii luau masa. Cu
această ocazie am putut vedea în cazane pur şi simplu apă cu carne de
cal, aceasta constituind masa prizonierilor. Prizonierii mâncau jos, pe
pământul ud, în gamele. Ei mâncau în serii, iar seriile care luaseră deja
masa şi urmau să-şi facă repausul de după masă, erau încolonaţi în
rânduri şi fiindcă pământul era ud, se odihneau în această poziţie, pe vine.
Menţionez că am întrebat pe colonelul Stavrescu de ce stau prizonierii pe
vine şi dânsul mi-a răspuns, că în felul acesta a dat ordin fiindcă altfel nu ar
putea fi bine păziţi, lagărul nefiind împrejmuit. Această poziţie mie mi s-a
părut însă a fi foarte obositoare pentru prizonieri, căci trebuiau să stea aşa
de la orele 12 până la orele 14 [...]. Prizonierii erau îmbrăcaţi cu efecte
foarte slabe, unii din ei nu aveau haine, alţii n-aveau cămaşă şi astfel între
corp şi bluză puneau paie, din aceie luate de pe priciurile de dormit, în
scopul de a se mai apăra de frig. încălţămintea era de asemenea slabă,
erau unii care nu aveau chiar de loc bocanci şi fie că îşi îmbrăcau zdrenţe
de hârtie pe picior, fie că umblau chiar cu picioarele goale, i-am văzut
tremurând de frig. Menţionez că bluzele amintite mai sus, erau uniforme de
vară ruseşti cu care veniseră prizonierii din război. Am fost apoi pe şantier,
unde lucrau prizonierii rău îmbrăcaţi cum erau, îşi puneau pe spate şi pe
cap saci de hârtie din cei proveniţi de la transportul cimentului pentru a se
ocroti de frig şi lucrau tremurând. Acel grup de prizonieri pe care l-am văzut
încolonat în lagăr, aşezaţi pe vine, m-a impresionat mai mult decât oricare
altă situaţie din lagăr, cu atât mai mult cu cât unii plângeau, iar alţii strigau
către noi, fiindcă probabil simţiseră că se făcea o inspecţie a lagărului. în
tot cazul, în mod obiectiv, situaţia era atât de deplorabilă, încât nimeni nu
şi-ar fi putut reţine sentimentele. Mărturisesc că atât mie cât şi generalului
pe care-l însoţeam, ne-au dat lacrimi. Generalul s-a întors la un moment
dat cu spatele ca să nu-l vadă ceilalţi cum lăcrima”.
Ca un efect al acestui complex de cauze arătate mai sus, prizonierii
care încă la sosire erau debilitaţi, au slăbit şi mai mult şi au început să se
îmbolnăvească în masă. La început s-au ivit epidemiile de gastroenterită,
dezinteriformă şi dizenterie, apoi edeme generale şi pe urmă chiar tifos
exantematic.
Acuzatul Stavrescu Nicolae, nu s-a îngrijit ca să existe infirmerie
pentru cei bolnavi, iar bordeiul făcut în pământ la o distanţă de aproximativ
un km de barăci, nici pe departe nu putea fi considerat ca infirmerie.
lată cum descrie martorul elev plutonier medic dr. Chirca loan un
crâmpei din această stare sanitară:
„Examinarea bolnavilor din lagăr nu se poate face, deoarece în
camera de consultaţie nu era sobă şi fiind frig bolnavii mai ales cei cu febră
nu pot fi dezbrăcaţi, izolarea şi tratarea celorlalţi bolnavi, altfel decât
dizenteriei, era imposibilă, deoarece baraca infirmeriei de izolare era
destinată exclusiv dizenteriei. Din cauza aceasta în barăci e o permanentă
promiscuitate, factor premergător, epidemiilor".
Acuzatul Stavrescu Nicolae nu s-a îngrijit de deparazitarea
prizonierilor, decât foarte târziu, instalând o etuvă, dar din cauză că nu
aveau baracă de izolare, cei deparazitaţi intrau tot în baraca comună cu cei
neparazitaţi, astfel că din nou primeau păduchi.
Din acesta cauze foarte mulţi prizonieri s-au îmbolnăvit, suferind de

nefrite, pneumonii, miocardite, tuberculoză şi alte boli grave, dar acuzatul
Stavrescu Nicolae, nu ţinea cont de scutirile medicale şi-i obliga să lucreze
pe şantier, iar medicii erau mereu terorizaţi de acuzat cu ameninţarea Curţii
Marţiale, în cazul când vor scuti drept bolnavi un număr prea mare de
prizonieri.
lată ce declară în această privinţă martorul medic dr. Katz Herman:
„Mi s-a întâmplat să văd cazuri când prizonierii aflaţi la lucru pe
şantier cădeau leşinaţi din cauza foamei şi debilităţii. De asemenea au fost
prizonieri care au venit la infirmerie în aceiaşi stare şi care, înainte de a fi
putut fi îngrijiţi, au agonizat şi murit chiar în cursul consultaţiei medicale”.
Din cauza tratamentului neomenos, a lipsei de alimentare,
constrângerii la munci grele, bătăilor, unii prizonieri au încercat să evadeze,
dar fiind prinşi au fost bătuţi şi torturaţi la ordinul acuzatului Stavrescu
Nicolae, astfel că în urma acestor bătăi, au fost şi cazuri mortale, cum a
fost cel al prizonierului Stoborov.
Nu au lipsit în lagăr nici cazuri de execuţii capitale. Aşa a fost cazul
prizonierului Slobodeanu Maximovici loan, care fiind constrâns de foame şi
mergând în comună ca să ceară alimente, a fost prins, readus în lagăr şi
executat la ordinul comandantului Stavrescu şi în faţa adunării tuturor
prizonierilor, pe motiv că, prin acest fapt, comandantul a vrut să intimideze
pe ceilalţi prizonieri, pentru a nu îndrăzni să mai părăsească lagărul şi să
cerşească alimente de la populaţia civilă (depoziţia martorului preot
Alexandru Fugătă).
Rezultatul acestui tratament neomenos aplicat de acuzatul Stavrescu
Nicolae, a fost că din totalul de 2.000 de prizonieri, câţi a primit în luna
August 1941, au murit aproximativ 700 de prizonieri în scurtul interval până
în luna Martie 1942, când acesta a fost înlocuit. Aceste morţi sunt
constatate de diferitele situaţii întocmite de lagăr şi aflate la dosarul cauzei,
situaţii care constată atât morţile, cât şi îmbolnăvirile. Astfel din situaţia nr.
71 din 21 Ianuarie 1942 (fila 112 din dosar), adresată inspecţiei III CFR
Deva, se constată 19 morţi de tifos, 524 de morţi din pricina altor boli, apoi
26 bolnavi tifici şi 842 bolnavi de alte boli, iar din adresa situaţiei nr. 71 din
2 Marte 1942 (fila 67 din dosarul prizonierilor), se constată 20 morţi de
tifos, 689 morţi de altă boală şi 428 de bolnavi, reprezentând totalul situaţiei
până la data da 2 Martie 1942.
Această situaţie dezastruoasă din lagărul de la Crăciuneşti şi probabil
şi din alte lagăre de prizonieri sovietici din România, a ajuns la cunoştinţa
Uniunii Sovietice, care a intervenit pentru un tratament mai omenesc pentm
prizonierii sovietici şi abia atunci s-a mal sesizat şi Comandamentul
Suprem al lagărelor de prizonieri din România şi atunci acuzatul Stavrescu
Nicolae a fost înlocuit la 2 Martie 1942 cu locotenent colonelul Măescu
Dumitru, care punând un deosebit interes, a schimbat radical situaţia din

lagăr.
Din probatoriul efectuat în cauză, rezultă ce-i drept că şi acuzatul
Stavrescu Nicolae a semnalat anumite lipsuri în ceea ce priveşte cazarea
şi apa, după cum rezultă din raportul său nr. 937 din 29 Septembrie 1941,
dar nu a depus stăruinţele necesare pentru remedierea situaţiei, pentru că
dacă le-ar fi depus, ar fi reuşit să schimbe situaţia lagărului din August
1941 şi până la sosirea iernii, având timp suficient pentru aceasta. S-a
dovedit că urmaşul său locotenent colonel Măescu Dumitru, care a depus
suficientă stăruinţe în acest sens, a putut într-adevăr să remedieze situaţia.
Astfel acuzatul Stavrescu Nicolae ar fi trebuit să facă de bună voie
rapoarte stăruitoare pentru îmbunătăţirea hranei prizonierilor şi chiar pentru
obţinerea unul supliment de alimentare pentru a putea întrema prizonierii
slăbiţi fiziceşte, în urma nenumăratelor lipsuri şi calamităţi pe care le-au
îndurat în zona de război, şi după ce au căzut prizonieri.
Acuzatul Stavrescu Nicolae ar fi trebuit ca măcar acea alocaţie de t
alimente primită pentru detaşament să o întrebuinţeze conform destinaţiei

sale şi să nu-şi însuşească alimente pe care să le comercializeze realizând
un beneficiu personal de 6 milioane, care pe acel timp avea o valoare
considerabilă.
Acuzatul Stavrescu Nicolae, dacă ar fi avut sufletul omenesc chiar în
cazul când pentru moment rapoartele sale nu ar fi avut răsunetul dorit la
Comandamentele superioare, s-ar fi putut ajuta singur prin diferite
procedee, cum sunt colectarea anumitor alimente de la autorităţile şi
populaţia din regiune şi totuşi dacă ar fi făcut aceasta nu ar fi lăsat ca
prizonierii - oameni fără apărare şi forţaţi să trăiască într-un loc anume
desemnat şi în condiţiuni în prealabil stabilite - să moară ca muştele,
căzând atât pe şantier în timpul lucrului, cât şi uneori chiar în camera de
consultaţie a medicilor, după cum rezultă din depoziţia martorului dr. Katz
Herman, citată mai sus.
Dacă acuzatul ar fi avut suflet omenesc nu ar fi forţat pe prizonieri să-
şi facă necesităţile în câteva albii în barăci, de teamă ca să nu evadeze,
contribuind prin aceasta la infectarea atmosferei din barăci, care de altfel
erau destul de înghesuite şi infectate.
Şi iarăşi, dacă acuzatul ar fi avut suflet omenesc, nu ar fi ridicat, prin
execuţie capitală viata acelui prizonier Slobodeanu Maximovici loan, pentru
prima greşeală, care într-adevăr a fost o vină, dar acuzatul Stavrescu
Nicolae putea să aplice o pedeapsă mai uşoară şi nu dintr-una pedeapsa
capitală.
Rezultă deci din starea de fapt descrisă mai sus, că ceea ce a reţinut
Tribunalul poporului ca vinovăţie în sarcina acuzatului nu este propriu-zis,
nici echiparea defectuoasă şi nici alte lipsuri de aşa natură, provenite din
226 Crime §i criminali de război în Ardealul de Nord. 1940-1944
cauză că şi forurile superioare îşi aveau partea lor de vină şi nu dădeau

prompt urmare rapoartelor diverşilor comandanţi din lagăre, care cereau
îndreptarea situaţiei, ci Tribunalul poporului, abstracţie făcând de aceste
lipsuri a stabilit că însuşi acuzatul Stavrescu Nicolae poartă o vină destul
de mare, pentru moartea celor 709 prizonieri sovietici din totalul de 2.000,
întrucât din August şi până la ivirea iernii din anul 1941, trebuia să fie mai
stăruitor şi mai prevăzător pentru ca să nu îl prindă iarna cu aceşti
nenorociţi prizonieri neechipaţi şi fără posibilitate de a-i caza aşa cum
trebuie.
Acuzatul Stavrescu Nicolae dacă ar avea sufletul altfel alcătuit, ar fi
găsit modalitatea din bună vreme, de a suplini lipsa de apă, ar fi lăsat
prizonierilor răgazul necesar ca să se spele şi să se deparaziteze,
rezervându-le o zi pentru acest lucru şi ducându-i chiar până în vale pentru
acest scop.
în fine, acuzatul Stavrescu Nicolae, presupunând că forurile
superioare n-au dat urmare rapoartelor sale, prin care a cerut o altă cazare
şi echipament suficient, nu ar fi trebuit să scoată la lucru pe prizonieri în
astfel de condiţiuni, neechipaţi, bolnavi, flămânzi şi în general debilitaţi, ci
ar fi trebuit să-i reţină în barăci, iar pe cei bolnavi ar fi trebuit să-i interneze
în spitale ca să se vindece.
Dar, acuzatul Stavrescu Nicolae nu putea să procedeze în acest fel,
pentru că era pornit împotriva prizonierilor sovietici calificându-i cu dispreţ
„bolşevici, vinovaţi de război” etc. deşi la oricare popoare civilizate,
duşmănia şi ura trebuie să înceteze chiar fată de inamic, îndată ce a fost
dezarmat şi a căzut prizonier, prizonierul trebuind a fi tratat considerat ca
om şi tratat în consecinţă.
Aşa fiind, Tribunalul poporului a stabilit în fapt că acuzatul Stavrescu
Nicolae cu intenţie a supus la un tratament inuman pe prizonierii de război,
aflaţi în lagărul de la Crăciuneşti - Hunedoara, al cărui comandant era şi că
în acelaşi timp a realizat în mod ilicit averi, prin însuşirea unor alimente
destinate prizonierilor, în valoare de şase milioane lei, profitând de situaţia
războiului, la care el participa în calitate de comandant de lagăr de
prizonieri.
Un al doilea lagăr de prizonieri sovietici, în care s-a aplicat un

tratament cu totul neomenos acestora, a fost lagărul de prizonieri sovietici
de la Uzinele Reşiţa.
Aici au fost aduşi în anul 1942 aproximativ 1.600 prizonieri fiind
repartizaţi la diferite lucrări de cale ferată, pădure, mine de fier şi fabrici.
Cazarea lor a fost făcută prin comunele Anina, Comarnic, Beoseg,
Izvorul Mare, Pleşiva şi Marghitaş, iar întreţinerea a fost în sarcina Reşiţa.
Conducerea lagărului a avut-o locotenentul în rezervă Fekete Carol.

Un grup de 300 prizonieri puşi sub conducerea acuzatului Luska
Francisc a fost repartizat să lucreze la traseul de cale ferată Anina-Portul
Secu.
Aceşti prizonieri puşi sub conducerea acuzatului Luska Francisc, de
profesiune conducător tehnic la uzinele Reşiţa, iar de origine etnică
german, membru activ al grupului etnic german, au fost supuşi la un
tratament neomenos, la munci excesive şi la torturi neînchipuite.
Din declaraţiile martorilor Toroată Nistor, Dimulescu Ştefan şi
Mândroane Vasile rezultă că acuzatul Luska Francisc pe şantier bătea
până la sânge în mod sălbatic pe prizonierii ruşi, iar seara în cantonament,
într-o cameră anume destinată, schingiuia prizonierii pedepsiţi întinzându-i
dezbrăcaţi pe o laviţă şi bătându-i cu beţe şi centura până ce ie ţâşnea
sângele din corp şi leşinau, apoi arunca apă pe ei pentru a-şi reveni, după
care începea din nou să-i bată.
Soţia martorului Dimulescu Ştefan nemaiputând suporta zbierătele
prizonierilor, a intrat în cameră şi revoltată a cerut acuzatului să nu-i mai
bată, iar acuzatul a dat-o afară şi a cerut soţiei să nu se amestece în
chestiunile ce nu o privesc.
în urma schingiurilor la care erau supuşi, prizonierii au început să
dezerteze în masă pe şantier, ducându-se la Lagărul Central din Timişoara.
într-o zi acuzatul întrebând pe un maior rus, prizonier şi el, să-i spună
motivul pentru care dezertaseră prizonierii - căci dezertaseră până atunci
peste 40 din ei - şi maiorul spunându-i că din cauza bătăilor şi răului
tratament, acuzatul l-a arestat pe maior, ţinându-l închis timp de 3 zile,
după care l-a înaintat cu acte Lagărului Central din Timişoara.
Aşa fiind este evident că acuzatul Luska Francisc prin faptele sale cu
intenţie a supus la un tratament neomenos pe cei 300 de prizonieri sovietici
aflaţi în conducerea sa.
Un alt lagăr de prizonieri, în care s-au întâmplat neomenozităţi, a fost

Lagărul de prizonieri sovietici nr. 2 Vlădeni - Braşov.
Şi aici ca şi în lagărul de prizonieri de la Crăciuneşti - Hunedoara,
starea prizonierilor era cât se poate de precară din toate punctele de
vedere.
Cei patru comandanţi ai lagărului, anume locotenent colonel Cândrea
Nicolae, colonel Antoniu Nicolae, colonel Bendescu Constantin şi colonel
Bucşă Gheorghe au fost disjunşi în cursul dezbaterilor, pentru motivele
arătate în Jurnalul de şedinţă, respectiv rămânând în cadrele acestui proces
228 Crime §i criminali de război în Ardealul de Nord. 1940-1944
acuzaţii inginer Rusmănică, intendent colonel Gomoescu loan şi locotenent

Simionescu G. Constantin.
Cazarea a fost cât se poate de rea. Barăcile erau aşezate într-o
regiune mlăştinoasă, în bătaia vântului, construite din scânduri, cu pereţi şi
tavan simplu, fără pardoseală , fără aşternut şi fără posibilitate de încălzire,
din cauza lipsei sobelor.
însuşi acuzatul colonel Bendescu (disjuns) declară şi recunoaşte că
„barăcile erau impropriii pentru a adăposti prizonierii, nu aveau sobe, nici
de tablă, nici de zid, n-aveau geamuri, n-aveau tavane, pereţii nu erau bine
încheiaţi, încât printre pereţi se vedea afară şi în crăpături pătrundea apa”.
Cu toate că s-au făcut insistent pe lângă şeful secţiei L.S. II Vlădeni -
Braşov, condusă de acuzatul inginer Rusmănică, ca să dea cele necesare
pentru amenajarea barăcilor în general al cazării, acesta nu a luat nici o
măsură de îndreptare (raportul nr. 4961 din 27 Ianuarie 1942, fila 172 la
dosar).
La fel era situaţia şi cu echiparea, la fel era şi situaţia cu hrana.
Martorul dr. Dumitrescu, medicul lagărului arată în declaraţia sa că
prizonierii strângeau pe ascuns coji de cartofi şi morcovi, pe care le
mâncau, iar martorul Taffet Ernest arată că hrana primită de prizonieri era
foarte slabă, că din cauza lipsei de vitamine au apărut simptome de
avitaminoză, furunculoză etc.
Din cauza traiului neomenos au murit în acest lagăr sub comanda
diverşilor comandanţi şi în perioada de la 6 August 1941 şi până în vara
anului 1942, 773 de prizonieri din totalul de 2.000, câţi au fost aduşi în
acest lagăr.
în afară de comandanţi lagărului, care după cum s-a arătat mai sus
au fost disjunşi, mai sunt vinovaţi de acest rezultat funest al lagărului din
Vlădeni şi următorii acuzaţi;
Colonelul intendent Gomoescu loan, şeful serviciului intendenţei din
Comandamentul V Teritorial Braşov, care având obligaţia de a îngriji de
aprovizionarea şi echiparea lagărului cu cele necesare, nu a luat nici o
măsură de remediere a situaţi ei şi verificând târziu şi din neglijenţă
chestiunea lagărului, a dat ocazia comandanţilor lagărului să realizeze
economie exagerată la capitolul hranei.
De asemenea mai este vinovat şi acuzatul locot. de rezervă
Simionescu G. Constantin, ofiţer cu aprovizionarea lagărului, care a sustras
din alimentele prizonierilor, din cauza controlului superficial ce li se făcea şi
din cauza lipsei unui cântar exact, pentru cântărirea alimentelor distribuite
secţiilor (vezi raportul locotenentului Zănescu comandantul secţiei III de
prizonieri nr. 58 din 22 Septembrie, dosar confidenţial fila 19).
Prin faptele lor acuzaţii inginer Rusmănică loan şi locotenent rezervă
Simionescu G. Constantin au supus cu intenţie la tratamentul neomenos pe
prizonierii de război aflaţi sub puterea lor, iar acuzatul colonel intendent
Gomoescu loan a favorizat cu intenţie punerea la un tratament neomenos

pe prizonierii de război.
O altă serie de crime aduse în faţa Tribunalului Poporului pentru

judecare sunt în legătură cu înfiinţarea ghetourilor din Ardealul de Nord.
Aceste crime de război sunt asemenea cu cele judecate în lotul nr. 8.
Astfel sunt:
Acuzata Kâssai Elisabeta, de profesiune moaşă comunală în comuna
Şomcuta Mare din judeţul Satu Mare.
Această acuzată, ca şi toate moaşele judecate în lotul nr. 8, în loc să
se mărginească să cerceteze vaginal numai femeile şi chiar şi pe acestea,
într-un mod civilizat, pierzându-şi frâna raţiunii şi luată de curentul rasist de
atunci, a cercetat vaginal până şi pe fetele virgine şi aceste cercetări le-a
făcut în mod cu totul barbar, lată ce declară martora loanovici Gabriela în
depoziţia sa în faţa completului de judecată:
„Acuzata Kâssai Elisabeta, deşi eram de 16 ani, m-a culcat pe o
targă şi spunându-mi să mă supun ordinului ei şi-a băgat degetul în vagin,
eu simţind dureri, am sărit de pe targă şi ea a voit să bage din nou degetul
şi fugind pe jumătate îmbrăcată, am ieşit afară aproape leşinată, fiind
bolnavă trei zile. Pe o vecină a chinuit-o până la leşin, fiind bolnavă până la
Auschwitz, unde din această cauză a fost gazată. Lui Feierman Margit la
fel i-a făcut şi, din această cauză a leşinat, şi fiind bolnavă, a fost
incinerată".
La fel a procedat acuzata şi cu martora Goldenberg Lulu, în vârstă de
21 ani şi necăsătorită, de asemenea la fel a procedat şi cu fetele Grunstein
Ana şi Grunstein Irma, prima de 20 ani, iar a doua de 8 ani, apoi cu
Friedmann Elena şi cu Feier Livia, cea de a doua fiind de 16 ani, apoi cu
Goldenberg Riki de 18 ani.
Pe femeile care opuneau rezistenţă la percheziţiile vaginale acuzata
Kâssai Elisabeta le brutaliza. Aşa este cazul soţiei lui Herschkovici Carol,
care a fost lovită de acuzată cu un pantof în cap, apoi a fost prinsă de păr
şi a fost lovită cu o coadă de mătură, iar după ce victima a fost trântită jos,
acuzata i-a vârât coada de mătură în vagin, umplând-o de sânge (depoziţia
martorului Simon Ignat).
Prin aceste fapte acuzata Kâssai Elisabeta cu ocazia anchetei şi a
cercetărilor întreprinse după bijuterii şi lucruri de valoare în ghetoul din
Şomcuta Mare, a comis cu intenţie acte de violenţă şi brutalităţi.
Tot în ghettoul din Şomcuta Mare, acuzaţii plutonier Terek loan,

plutonier major Kovâcs Francisc şi plutonier Kerâkes Anton, au făcut
anchete după valori, comiţând intenţionat schingiuri şi torturi într-o cameră
anume destinată, bătându-i peste tălpile picioarelor şi peste tot corpul cu
bastoane de cauciuc, până ce victimele leşinau, după care aruncau apă pe
ei, pentru a-şi reveni.
Comandantul ghettoului din Şomcuta Mare, era acuzatul Losonczi
Emeric.
Martorul Goidstein Eugen a arătat în declaraţia sa, cum acuzatul
Losonczi Emeric a contribuit la internarea în ghettou a unui tânăr evreu
care nici măcar nu era cetăţean maghiar, ci cetăţean român şi ca atare
conform instrucţiunilor de atunci, nu era obligat să ia măsurile de internare.
Tot acuzatul Losonczi Emeric a oprit pe martorul Goidstein Eugen şi
încă pe câţiva evrei, care voiau să ducă alimente unor evrei din ghettoul
Baia Mare. Acuzatul a luat lucrurile ce i-au plăcut din bagaje, nelăsând să
ducă decât ce nu-i trebuia lui.
Acuzatul avea şi calitatea de detectiv şi agent al contraspionajului
maghiar.
în timpul activităţii sale de comandant al ghetoului din Şomcuta Mare,
a bătut crunt pe bătrânul Kestenbaum Alexandru încât i-au căzut patru dinţi
din gură şi a rămas bolnav, neputând mânca, din care cauză când a sosit
la Auschwitz, a fost selecţionat şi gazat.
De asemenea acuzatul a bătut în ghetou şi pe Wladmann Rozalia
căreia i-a smuls şi părul din cap.
Prin aceste fapte este evident că acuzatul Losonczi Emeric în
calitatea lui de comandant de lagăr, a anchetat prin violenţă şi cu torturi pe
evreii din lagăr, în mod intenţionat, în scopul de a-i forţa să declare unde şi-
au ascuns valorile.
Acuzatul Dubei Mihai a lui Teodor din comuna Rona de Sus, judeţul
Maramureş, într-o dimineaţă din luna Mai 1944, observând în grajdul,
proprietatea lui Zadovszki Dochia că mişcă cineva suspect, s-a îndreptat cu
o furcă de fier ce o avea la el şi deschizând uşa brusc, a aflat ascunşi în
grajd 15 evrei, dintre care trei bătrâni, iar restul femei şi copii. Acuzatul i-a
întrebat pe un ton ameninţător: „Ce căutaţi voi aici? Coborâţi imediat jos în
sat, că acolo e locul vostru, nu mai avem nevoie de nici un jidan în ţara
Ungurească”.
în zadar s-au rugat evreii să nu-i denunţe şi să-i lase în pace, căci
acuzatul s-a înfuriat şi a condus cu forţa la postul de jandarmi unde i-a
predat, iar ca rezultat a activităţii sale criminale a fost că din 15 evrei nu s-
au mai reîntors de la Auschwitz decât martora Naumann Reghina.
Prin această faptă acuzatul Dubei Mihai a lui Teodor a ajutat cu
intenţie la internarea în ghettou şi apoi la deportarea celor 15 evrei din
motive politice şi rasiale.
Evreii din regiunea Vişeului de Sus au fost adunaţi provizoriu într-un

ghetou din Vişeul de Sus, însumând în totul aproximativ 15.000 oameni.
Aici, aceşti evrei, au fost ţinuţi în condiţii neomenoase, hrănindu-i
numai cu cartofi, în cantitate de 18 kg la 14 persoane pentru o săptămână,
apoi 250 grame de pâine şi o jumătate de ceapă, tot pe aceeaşi perioadă
de timp.
Comandant al ghettoului a fost acuzatul Valkovszki N., care a
înghesuit câte 40-50 persoane într-o singură cameră, din care cauză au
fost mai mulţi m orţi, deoarece acuzatul nu s-a îngrijit ca cei internaţi să
aibă îngrijire medicală.
Şi în acest ghetou s-au întâmplat confiscări de obiecte şi percheziţii
pentru descoperirea valorilor ascunse.
Prin aceste fapte acuzatul cu intenţie a supus la un tratament
neomenos pe evreii aflaţi în ghetou sub ordinele sale.
Cu ocazia ridicării evreilor din Vişeul de Sus au avut o contribuţie
deosebită şi acuzaţii Juhăsz losif şi Răszki N. Ambii plutonieri la secţia de
jandarmi Vişeul de Sus. Aceştia procedând la ridicarea familiei medicului
evreu dr. Weisz Adalbert, s-au purtat atât de brutal, încât medicul şi soţia
lui profitând de un moment de neatenţie al acuzaţilor, au înghiţit otravă, iar
la sosirea în gara Vişeu, cei doi evrei deşi în stare muribundă, au fost
aruncaţi de acuzaţi jos din vagon fără nici o consideraţie.
Cu ocazia ridicării lor, acuzaţii au percheziţionat, confiscând de la
medicul Weisz toate bijuteriile şi obiectele de valoare.
Tribunalul poporului a apreciat în fapt că cei doi acuzaţi cu intenţie au
comis acte de violenţă şi torturi cu ocazia percheziţionărilor ce au făcut la
ridicarea familiei medicului dr. Weisz.
în oraşul Careii Mari de asemenea s-a înfiinţat în mod provizoriu un

ghetou, de unde mai târziu internaţii au fost transferaţi în ghetoul din Satu
Mare. Cel care s-a ocupat atât cu strângerea evreilor, cât şi cu internarea
lor şi cu toate acţiunile conexe acestei operaţiuni, a fost acuzatul dr. Csukli
Zoitân, fost şef al politiei Cărei. Acesta s-a comportat în mod cu totul
neomenos cu cei aproximativ 2.500 evrei, adunaţi în Careii Mari. Echipele
acuzatului au despuiat toate victimele de toate bunurile lor personale şi
apoi i-au internat la fabrica de hârtie la marginea oraşului, iar la stăruinţa
ulterioară a primarului dr. Suszterics Adalbert, acuzatul a schimbat locul
ghettoului instalând pe evrei prin casele proprii din jurul sinagogii, unde au
mai stat opt zile până când au fost transportaţi în ghettoul din Satu Mare.
Acuzatul dr. Csukli Zoitân, a permis şi a îndemnat chiar pe jandarmi
şi pe membrii gărzilor civile să maltrateze pe evrei oprindu-i să-şi procure
alimente şi neîngrijindu-se de starea lor sanitară.
Prin aceste fapte acuzatul în calitate de şef al poliţiei a aplicat cu
intenţie violenţe şi torturi în cauze politice şi rasiale.
Subalternul acuzatului dr. Csukli Zoitân a fost acuzatul Budjoso losif
care, deşi nu era funcţionar public, fiind însă membru al Partidului Naţional
Socialist Maghiar, a primit să fie şef al ghetoului din Careii Mari.
Acest acuzat a denunţat pe primarul dr. Suszterics Adalbert la secţia
de siguranţă din Ministerul de Interne, acuzându-l că primarul n-a admis să
ia parte la inventarierea prăvăliilor evreieşti şi membrii ai partidului naţional
socialist maghiar.
Tot acuzatul este acela, care a tolerat ca echipele de strângere a
valorilor să maltrateze pe evrei.
Prin aceste fapte acuzatul a supus la tratament neomenos în mod
intenţionat pe evreii din ghetou, aflaţi sub comanda lui.
în oraşul Turda şef al grupului etnic german era acuzatul Krausz

Carol. Grupul număra aproximativ 4.000 de oameni.
Acuzatul a avut aceeaşi activitate în Turda, pe care au avut-o şi alţi
şefi de grupuri locale ale germanilor din România, adică o activitate
similară cu a acuzaţilor Gross Carol şi Elmer Matei.
Dar în afară de această activitate generală descrisă mai sus, la
ceilalţi doi acuzaţi, acuzatul Krausz Carol s-a mai remarcat şi în două
ocaziuni specifice oraşului Turda.
Prima ocaziune care i s-a oferit a fost în luna Mai 1944, când în
oraşul vecin Cluj - autorităţile ungureşti au păşit la înfiinţarea ghetoului. Cu
această ocaziune 18 evrei s-au refugiat din Cluj, au trecut graniţa de la
Feleac şi s-au stabilit pe la rudele lor din oraşul Turda. Până atunci toţi cei
care fugeau sau treceau clandestin frontiera din Ungaria în România, erau
trimişi în judecata Curţii Marţiale pentru trecerea clandestină a frontierei.
Aşa s-a întâmplat până la un timp, întrucât autorităţile din Turda au încheiat
chiar acte de trimitere în judecata Curţii Marţiale a celor 18 evrei, care
trecuseră frontiera. Dar, în ultimul moment, lucrurile s-au schimbat şi

autorităţile au revenit asupra acestei măsuri, ordonând şi executând darea
înapoi peste frontieră în Ungaria a celor 18 evrei.
Este adevărat că din probele administrate nu rezultă direct că
acuzatul Krausz Carol ar fi fost cel care a intervenit pentru ca să se ia
această gravă măsură, dar acest fapt rezultă în mod indirect din depoziţia
martorului Moskovitz Carol, care ca şi ceilalţi martori şi anume Kein Adolf,
Princz Alexandru, Lancz Mauriţiu şi Schwartz Andrei declară că au văzut
pe acuzatul Krausz Carol, intrând la şeful poliţiei din Turda şi la
Comandantul garnizoanei Turda, chiar în preajma schimbării măsurii luate
faţă de cei 18 evrei. Martorul Moskovitz Carol mai declară, că un gardian i-
a spus că a raportat acuzatului Krausz că „a executat ordinele".
Din aceste probe şi indicii puternice Tribunalul poporului a tras
concluzia că acuzatul Krausz Carol nu este străin de darea înapoi peste
frontieră în Ungaria a celor 18 evrei.
Tot din depoziţiile martorilor amintiţi mai sus rezultă că, după
ocuparea oraşului Turda de către trupele fasciste germano-maghiare,
acuzatul Krausz Carol a fost acela, care a intervenit ca evreii rămaşi în
oraş, să fie obligaţi la purtarea stelei galbene. Acest fapt rezultă de altcum
şi din depoziţia martorului Szabo Zoitan, preot reformat din Turda, care a
declarat, că acuzatul Krausz Carol, l-a chemat la comandantul german
pentru ca împreună să traducă în ungureşte ordinul pentru evrei de a purta
steaua galbenă. De aici rezultă că, acuzatul Krausz Carol s-a amestecat şi
în această chestiune.
Tribunalul poporului în urma acestor dovezi a stabilit în fapt, că
acuzatul Krausz Carol, cu intenţiune s-a pus în slujba hitlerismului,
contribuind prin fapte proprii la realizarea scopurilor lui politice şi în acelaşi
timp a executat în mod excesiv măsurile luate de autorităţile de atunci,
contra evreilor, măsuri luate din motive politice şi rasiale.
O altă serie de fapte traduse spre judecare în faţa acestui Tribunal al

poporului, sunt anumite comportări neomenoase săvârşite de unii acuzaţi
la detaşamentele de muncă obligatorie. Aşa sunt;
Acuzatul sublocotenent rezervă Boksai Ştefan, fost comandant la
detaşamentul de lucru evreiesc din Seini, detaşament care a lucrat la
început în regiunea secuiască, iar mai târziu în Ucraina, la lucrări de
fortificaţii şi drumuri. .
Acest comandant de detaşament a aplicat un tratament cu totul
neomenos evreilor de sub comanda sa, din toate punctele de vedere şi
anume, atât din punctul de vedere al cazării, cât şi cel al metodei de lucru.
n-au lipsit din detaşamentul său nici bătăile sistematice şi legările la stâlp.
Astfel că pe detaşamentistul Majdenek Oscar l-a spânzurat de cumpăna
unei fântâni pentru motivul că a furat ceva alimente şi, în timp ce un
sergent îl bătea cu un ciomag, la ordinul acuzatului victima a fost ridicată
cu cumpăna fântânei în sus la o înălţime de opt metri până când a leşinat,
rămânând bolnav din această cauză şi murind după câteva zile.
De asemenea acuzatul, personal a lovit cu un lemn în cap pe
detaşamentistul izsak Abraham, spărgând-i capul.
Acuzatul nu s-a îngrijit nici de alimentarea detaşamentiştilor ţinându-i
zile de-a rândul fără pâine, deşi avea în magazie pâine.
Starea de fapt arătată mai sus se dovedeşte cu depoziţia martorilor
Neaumann Zoitan, Bendek Eugen, Izsak Alexandru, Farcas Mihai, Katz
Bela şi Klein Albert.
Prin aceste fapte acuzatul sublocotenent Boksai Ştefan a supus în
mod intenţionat la un tratament neomenos pe detaşamentiştii aflaţi sub
comanda sa.
Un alt comandant de detaşament de muncă obligatorie a fost

acuzatul locotenent Batto Vasile, având sub comanda sa Compania nr. 500
formată în Cluj din oameni condamnaţi şi scoşi din închisori de toate
naţionalităţile socotiţi fiind de regimul de atunci ca indezirabili şi fiind sortiţi
dintr-un început exterminării.
Acest detaşament a fost dus în localitatea Bielgorod din Rusia şi de
acolo mai departe spre linia de front.
Acuzatul locotenent Batto Vasile, încă de la început, s-a purtat în
mod neomenos cu aceşti detaşamentişti nelăsând să fie vizitaţi la plecare
de rudele lor. După ce au ajuns în localitatea Bielgorod acuzatul a părăsit
compania pe un drum înzăpezit, lăsând pe detaşamentişti în voia sortii iar
în luna Ianuarie 1943 cu ocazia retragerii acuzatul a împuşcat personal mai
mulţi detaşamentişti, sub pretext de indisciplină, iar pe alţii i-a trimis în
judecata Curţii Marţiale, unde au fost condamnaţi la moarte şi executaţi.
S-a stabilit în cursul instrucţiei, făcută la Cabinetul de instrucţie că din
detaşamentiştii plecaţi sub comanda acuzatului, nu s-a mai înapoiat nici
unul în ţară.
Faptele săvârşite de acuzaţi întrunesc elementele crimei de război,
prevăzută de art. 2 lit. g din legea nr. 312/1945, întrucât cu intenţie au
supus pe detaşamentişti la tratament neomenos.
La detaşamentul evreiesc de muncă obligatorie nr. 110/41 din

Topliţa, a fost comandant acuzatul Szocs Zoităn, începând din luna Iunie
1942 şi până în anul 1944. Detaşamentul a lucrat la început în regiunea
Topliţa din judeţul Mureş, iar mai târziu pe frontul antisovietic din regiunea
Voronejului.
Acest comandant s-a purtat de asemenea în mod neomenos cu
detaşamentiştii, confiscându-le pe timpul mersului banii şi alte lucruri strict
necesare. De la Gomei spre Movioscol a forţat pe detaşamentişti să tragă
singuri căruţele, a provocat alarmă de noapte şi pentru a-i înjosi, i-a forţat
să culeagă murdării şi excremente cu mâinile.
Nu a luat nici o măsură în contra acuzatului Gyone Andrei când a
scos ochiul detaşamentistului Markus Ladislau, ci acuzatul Szocs Zoităn a
declarat că; „Numai unul? Păcat, ar fi trebuit să-i scoţi ambii ochi”.
A supus la munci istovitoare, peste orele normale şi chiar pe ger
năpraznic.
Astfel în ziua de 27 Noiembrie 1942, au degerat pe şantier cinci
detaşamentişti. Caporalul Branner a raportat cazul acuzatului, dar acesta a
dispus să fie ţinuţi în continuare pe şantier până la terminarea orelor de
muncă, acuzatul exprimându-şi regretul că au degerat numai cinci
detaşamentişti. Rezultatul acestei neomenozităţi a fost că, în seara acelei
zile, toţi cei cinci detaşamentişti au murit.
De altfel, acuzatul n-a ţinut seama de detaşamentiştii bolnavi şi sub
pretext că sunt simulanţi i-a trimis la lucru.
Bătăile, maltratările şi închiderea detaşamentiştiior în coteţe de lemn,
în timp de iarnă, era ceva firesc şi la ordinea zilei pentru acuzat.
Multe maltratări şi neomenozităţi rezultă încă din depoziţiile martorilor
de la dosar.
Rezultatul tuturor acestor fapte, săvârşite cu intenţie de acuzat, a fost
că din cei 214 detaşamentişti cu care acuzatul a plecat din regiunea
Topliţa, abia s-au întors în tară vreo 30, restul au pierit pe câmpiile Rusiei,
din cauza îmbolnăvirilor pricinuite de tratamentul aplicat de acuzat.
Subaltern al acuzatului de mai sus a fost acuzatul Gyone Andrei,

caporal. Acesta nu se dădea în lături de câte ori i se ordona să maltrateze
un detaşamentist.
Odată lovind cu patul puştii pe detaşamentistul Markus Ladislau, i-a
scos un ochi (depoziţia martorului Kovacs losif şi Roth Emil).
De asemenea, a bătut pe detaşamentistul Rubin Alexandru cu patul

puştii, încât a rupt arma în două. Detaşamentistului Gothlieb losif i-a rupt
mâna în bătaie, iar pe detaşamentistul Steinetz din Topliţa l-a izbit cu arma
în spate încât după două săptămâni a murit.
Un alt acuzat şi anume GyorgypâI Francisc, fiind caporal sanitar în

acel detaşament, ca şi acuzatul Gydne, avea funcţia de caporal sanitar al
detaşamentului şi în această calitate spiona pe medicul evreu, îngrijind să
se aplice cu scrupulozitate ordinul comandantului după care nu existau în
detaşament decât detaşamentişti la muncă sau detaşamentişti morţi, iar
detaşamentiştii bolnavi erau excluşi din noţiunea de detaşamentişti.
Dar acuzatul GyorgypâI Francisc, a făcut şi acte de iniţiativă proprie.
Astfel, într-o dimineaţă a silit pe detaşamentistul Leb Iszak să iasă la lucru
pe ger deşi era bolnav, din care cauză după câteva ore detaşamentistul a
murit.
Acuzatul mai era specialist în controalele pe care le făcea pe la
casele locuitorilor civili din comuna unde lucrau şi în prinderea şi
maltratarea acelora care erau găsiţi prin casele civililor încălzindu-se.
Tot în detaşamentul de muncă condus de acuzatul Szocs Zoitân, au

mai fost şi fruntaşul acuzat Jânosi Francisc şi soldatul Gyorgy losif.
Amândoi, oameni din cadrul de pază al detaşamentului, s-au purtat în mod
cu totul neomenos faţă de detaşamentişti, bătându-i şi maltratându-i.
Astfel acuzatul Gyorgy losif, a bătut pe detaşamentistul Lax Ladislau
aşa de crunt, încât a căzut la pământ şi fiind lăsat acolo în frig a degerat,
lucru din care nu peste mult i s-a tras şi moartea. Acuzatul Jânosi Francisc,
a bătut pe detaşamentistul Biedermann, pentru motivul că fiind răcit şi
bolnav se rezemase pe marginea unui şanţ de pe şantier. Din cauza
acestei bătăi şi din cauză că a fost forţat de acuzat să rămână în
continuare pe şantier, victima Biedermann a murit încă în după amiaza
acelei zile.
Acuzatul Szirtes losif a fost plutonier în compania nr. 110/34.

Acest acuzat a aplicat de asemenea un tratament neomenos
detaşamentiştilor de sub comanda sa.
Astfel încă înainte de a trece frontiera ungară, a confiscat toate
obiectele de valoare de la detaşamentişti.
A maltratat în drum spre Bicovo pe detaşamentişti, punându-i să

tragă căruţele motivând că „un cal costă o mie de pengo, dar jidani sunt
destui”. într-o zi, acuzatul împreună cu subalternii săi, a bătut pe
detaşamentiştii Tabak Oskar, Gluck Ludovic şi Hendier losif în mod foarte
crunt.
De altfel aceste bătăi erau ceva la ordinea zilei în detaşament şi sub
oblăduirea acuzatului Szirtes losif.
Subalternul şi mâna dreaptă a lui, în ceea ce priveşte maltratările
detaşamentiştiior a fost acuzatul Mathe Ştefan. Aproape nu a fost
maltratare şi schingiuire, la care acuzatul Mathe Ştefan să nu fi luat parte.
Acuzatul Mathe Ştefan, împreună cu comandantul său direct,
acuzatul Szirtes losif a forţat pe detaşamentişti să iasă la lucru pe şantier
neechipaţi, pe timp de ger.
Faptele acestor doi acuzaţi se stabilesc pe deplin cu depoziţiile
martorilor Carol Geza, Neunfeid Grigore, Bernath Herman, Mendelovits
Ernest, Singer Zoitan, Majer Adalbert, Fulop Emil, Matyas Viiheim, Izsak
Lazar şi alţii.
Tribunalul poporului a stabilit, în fapt, din depoziţiile de mai sus, că
aceşti doi acuzaţi în mod intenţionat au supus la un tratament neomenos
pe detaşamentiştii aflaţi sub comanda lor.
Acuzatul Horvăth losif, fiind soldat de pază la detaşamentul de

muncă nr. 110/59, începând cu toamna anului 1943 şi până la terminarea
războiului în comuna Bor, din Iugoslavia, s-a dedat la acte brutale şi
neomenoase. Astfel în timp ce executa ordinele de legare la stâlp în loc să
readucă la cunoştinţă pe cei care leşinau, îi lovea cu bocancii, cu patul
armei şi cu alte obiecte. în drum spre Belgrad în luna Septembrie 1944 a
bătut în mod neomenos pe detaşamentiştii înfometaţi şi istoviţi de drum,
care încercau să-şi cumpere alimente de la populaţie, sau să bea apă.
în iarna anului 1944-45 în comuna Seini de lângă Szombathely a
forţat pe detaşamentişti să lucreze la tranşee pe ger, desculţi şi
neîmbrăcati.
I
A forţat să iasă la munci şi pe detaşamentiştii scutiţi medical, astfel a

fost detaşamentistul Salamon din Beclean, Sonnenwiert Alexandru din
Oradea, care au şi murit din această cauză. Aceste neomenozităţi şi altele
care rezultă din probele de la dosar, au fost apreciate de Tribunalul
poporului, ca fiind comise de acuzatul Horvăth losif cu intenţie şi ură
rasială.
în toamna anului 1944 cu ocazia luptelor din Gheorghieni au fost

utilizaţi premilitarii din legiune la curăţirea oraşului Gheorghieni în urma
reocupării lui de către trupele germano-maghiare. Comandant al echipelor
de premilitari a fost acuzatul Bege Alexandru.
Dacă acuzatul s-ar fi mărginit numai să cerceteze casele pentru a
descoperi pe soldaţii ruşi ascunşi prin ele, nu ar fi făcut un fapt care ar fi
ieşit din comun, dar acuzatul a luat parte şi la uciderea prizonierilor sovietici
şi români găsiţi rămaşi în comuna Gheorghieni, după evacuarea ei de către
trupele sovieto-române. Ori, această faptă este contrară uzanţelor de
război şi contrară cunoscutelor convenţiuni internaţionale de la Haga.
Faptele săvârşite de acest acuzat dovedite cu martorii Biro Francisc,
Schmuck Alexandru, văduva lui Niszii Bela şi Banderovschi Carol.
Un colaborator al acuzatului Bege Alexandru a fost acuzatul Korodi
Eugen, care în acel timp a avut calitatea de comandant al gărzii civile şi
care împreună cu această gardă civilă, a luat parte şi a săvârşit fapte
asemănătoare cu cele săvârşite de acuzatul Bege Alexandru şi arătate mai
sus.
Acuzatul Kujbusz loan, în ziua de 7 Septembrie 1944 cu ocazia
ocupării oraşului Gheorghieni de trupele sovietice, a împuşcat prin geam
un ofiţer rus şi s-a lăudat faţă de populaţia civilă a oraşului, că dânsul a
împuşcat mai mulţi soldaţi sovietici.
Acuzatul Kujbusz loan, nu avea nici o calitate oficială şi nici nu era
militar.
Faptele lui se stabilesc cu depoziţiile martorilor: văduva lui Niszii
Bela, Schmuck Alexandru, Banderovschi Carol şi dr. Luca Valeriu.
Având în vedere că în ceea ce priveşte pe acuzaţii Bartha Alexandru

şi lllyes loan. Tribunalul poporului a găsit că nu sunt probe suficiente pentru
stabilirea vinovăţiei lor.
^ t
într-adevăr din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că

acuzatul Szabo Francisc a fost acela care depăşind regulile războiului, a
tras şi în populaţia civilă, dar despre acuzaţii Bertha Alexandru şi lllyes loan
nu există nici o dovadă că şi ei ar fi fost părtaşi la aceste omoruri.
Aşa fiind Tribunalul poporului a trebuit să achite pe aceşti acuzaţi din
lipsă de dovezi.
în ceea ce priveşte pe acuzatul inginer Năstăsescu Cornel, de
asemenea Tribunalul poporului a stabilit din depoziţiile martorilor Hirsch
Ludovic, Bob loan, Lupsa Petru, Mărginean Teodor şi alţii că acuzatul
inginer Năstăsescu nu numai că nu a împiedicat construirea barăcilor

pentru prizonierii sovietici din lagărul de la Crăciuneşti - Hunedoara, ci din
contră a făcut tot ce i-a stat în putinţă, pentru a grăbi construirea lor şi că
de câte ori i s-au cerut materiale sau alte lucruri de către cei în drept
totdeauna a stat la dispoziţia lor.
Aşa fiind Tribunalul poporului a trebuit să achite şi pe acest acuzat
din lipsă de dovezi.
Având în vedere că în ceea ce priveşte pe acuzatul Balâzs Albert, de
asemenea s-a dovedit că însuşi acest acuzat a pus în vedere acuzatului
Gyone Andrei să se poarte mai omeneşte cu detaşamentiştii şi că nu el, ci
Gyone Andrei a fost acela, care a scos ochiul detaşamentistului Markus
Ladislau.
Că astfel fiind nici în sarcina acestui acuzat nu sunt probe de
vinovăţie şi ca atare Tribunalul poporului a trebuit să-l achite.
Având în vedere că în ceea ce priveşte pe acuzatul Toth Carol, de
asemenea probele din dosar nu sunt suficiente pentru a conduce la
condamnarea lui. într-adevăr din depoziţiile martorilor audiaţi rezultă că,
acuzatul nu a pus pe detaşamentişti să tragă căruţele numai de dragul de
a-i chinui, ci fiind drumul nisipos şi căruţele împotmolindu-se a fost forţat să
pună pe detaşamentişti să ajute la despotmolirea lor, dar nu în lipsa cailor,
ci în timp ce caii trăgeau.
Faţă cu aceste probe şi faţă de depoziţia martorului Dodotz
Gheorghe, din care rezultă că acuzatul Toth Carol i-a salvat viaţa.
Tribunalul poporului a stabilit în fapt că acuzatul Toth Carol nu este vinovat
de acuzele ce i se aduc în sarcină.
De asemenea fată de ceilalţi acuzaţi condamnaţi. Tribunalul
poporului cumpănind probele de la dosar, a stabilit că acuzaţii Zsigmond
Francisc, Boksai Ştefan, Szocs Zoitân, Mathe Ştefan şi Szirtes losif nu sunt
vinovaţi şi de crimele de război prevăzute de art. 2 lit. I, iar acuzaţii Venczel
Antoniu, Egey Eugen, Elmer Matei, Gross Carol, Krâjnik Alexandru şi
Dubei Mihai a lui Teodor, de asemenea nu sunt vinovaţi şi de crimele de
război prevăzute de art. 2 lit. n din lege iar acuzaţii Bege Alexandru şi
Korodi Eugen de asemenea nu sunt vinovaţi pentru crima de război
prevăzută de art. 2 lit. o din lege şi în fine acuzatul dr. Napendruk Kâlmân
nu este vinovat şi de crima de război prevăzută de art. 2 lit. k din lege,
întrucât din probele de la dosar nu rezultă că aceşti acuzaţi ar fi săvârşit şi
aceste fapte, aşa fiind Tribunalul poporului i-a achitat de sub aceste acuze.
IN DREPT
Având în vedere că potrivit acestei stări de fapt, Tribunalul poporului

a stabilit, că faptele acuzaţilor Bege Alexandru, Korodi Eugen şi Kujbusz
loan sunt a se califica potrivit art. 2 lit. c din legea nr. 312/1945 întrucât în
mod intenţionat nu numai că au supus la tratament neuman pe prizonierii
de război, dar i-au şi suprimat.
Că, faptele acuzatului intendent colonel Gomoescu loan, întruneşte
elementele crimelor de război prevăzute de art. 2 lit. c şi g din legea nr.
312/1945, fiind un cumul ideal de infracţiuni, întrucât prin aceeaşi faptă de
omisiuni de control a gestiunii lagărului de prizonieri din Vlădeni - Braşov, a
violat două dispoziţiuni ale legii penale şi anume dispoziţiunea cuprinsă în
litera c, şi e cea cuprinsă în litera g, din art. 2 din legea nr. 312/1945.
Având în vedere că fapta acuzaţilor Luska Francisc, locotenent în
rezervă Simionescu G. Constantin şi inginer Rusmănică loan, întrunesc
elementele crimelor de război prevăzute de art. 2 lit. c şi g din lege, ambele
aceste dispoziţiuni fiind violate prin unul şi acelaşi fapt astfel că, în speţă
există un cumul ideal de infracţiuni.
I
Având în vedere că faptele acuzatului locotenent colonel în rezervă

Stavrescu Nicolae, întrunesc elementele crimei de război prevăzută de art.
2 lit. c, g şi I din lege şi anume prin unul şi acelaşi fapt, adică prin tratarea
în mod intenţionat şi neomenos a prizonierilor de război, a violat dispoziţiile
art. 2 lit c şi g din lege, aceasta constituind un cumul ideal de infracţiuni, iar
prin însuşirea alimentelor în valoare de 6.000.000 lei, a realizat în mod
intenţionat, averi ilicite, profitând de împrejurări excepţionale de război, fapt
care întruneşte elementele crimei de război prevăzute de art. 2 lit. I din
legea nr. 312/1945.
Faptele acuzaţilor Vass Carol, soldat Szabo Francisc, sublocotenent
Zacharias Andrei, plutonier Nagy Coloman, soldat Kedves Francisc,
colonel Fazekas, căpitan Kozma, căpitan Toth Ştefan, stegar Vasârhelyi
Carol, stegar Szabo Andrei, Baussman Johann, jandarm Păli Alexandru,
vitez Harmathi Alexandru junior zis Haux, ajutor sublocotenent Bardos
loan. Varga Ludovic, Bigecz losif, Toth loan, Sotter Toth Carol, general
Tarnavary, maior Dezsdffi, căpitan Sârkany, locotenent Kiss P. Erno,
plutonier de jandarmi Nagy Paul şi Czege Emeric întrunesc elementele
crimei de război prevăzută de art. 2 lit. g din legea 312/1945 întrucât în
mod intenţionat au săvârşit acte de teroare, de cruzime şi de suprimare
asupra populaţiunii civile, din teritoriile în care s-a purtat războiul.
Faptele acuzaţilor Zombori Kâlmân, Szabados Ştefan, Toth
Alexandru şi jandarm Pânczel loan, întrunesc elementele complicităţii la
crima de război prevăzută de art. 2 lit. d din legea 312/1945, întrucât în
mod intenţionat au ajutat la săvârşirea de acte de teroare, de cruzime sau
de suprimare asupra populaţiunii din teritoriile în care s-a purtat războiul;

iar faptele acuzaţilor Wokalek Marla şi Wokalek loan zis Dodi, întrunesc
elementele instigării la crimă de război prevăzută de art. 2 lit. d din lege,
întrucât în mod intenţionat au determinat pe acuzaţii autori la săvârşirea de
suprimare a populaţiei civile în teritoriul unde s-a purtat războiul.
Faptele acuzaţilor căpitan Lâncz Lâszio, plutonier major Horvâth
Ştefan, locotenent de jandarmi Vecsey, sublocotenent de jandarmi Hollos,
sublocotenent de jandarmi Fekete, plutonier major Szabo şi plutonier de
jandarmi Polgâr, întrunesc elementele crimei de război prevăzută de art. 2
lit d, k şi m din legea nr. 312/1945, întrucât cu intenţiune au săvârşit
prinderea şi internarea în ghetou a populaţiei evreieşti din Sărmaş, apoi
suprimarea acestei populaţiuni neînarmate şi în fine însuşirea în mod ilicit
de bunuri private din teritoriile în care s-a purtat războiul.
Faptele acuzaţilor plutonier major Meszâros Andrei şi sergent major
Bako Ignaţiu, întrunesc elementele crimelor de război prevăzute de art. 2
lit. e şi h din legea nr. 312/1945, întrucât în mod intenţionat au săvârşit
represiuni în scop de persecuţie politică şi din motive rasiale asupra
populaţiei civile, iar în calitate de anchetator în chestiuni cu caracter politic
au comis acte de violenţă şi torturi asupra populaţiei civile.
Fapta acuzaţilor Toth, plutonier Hodos, sergent Dombi Gyula,
locotenent Bănhidy, caporal Barabăs, fruntaş Fulop şi stegar Kovăcs Odon,
întruneşte elementele crimei de război, prevăzută de art. 2 lit. e din lege,
întrucât în mod intenţionat au săvârşit represiuni asupra populaţiei civile, cu
scop de persecuţe politică şi din motive rasiale.
Fapta acuzatului Schumacher Emil, întruneşte elementele instigării la
crimă de război, prevăzută de art. 2 lit. e din lege, pentru motivul că în mod
intenţionat a determinat pe un ofiţer german să suprime un cetăţean
paşnic, din motive politice şi rasiale.
Fapta acuzaţilor sublocotenent în rezervă Boksai Ştefan, locotenent
în rezervă Batto Vasile, dr. Valkovszki N., căpitan de jandarmi Marthei N.
Budjoso losif, locotenent în rezervă Szocs Zoităn, Gyone Andrei,
Gyorgypâl Francisc, Gyorgy losif, Jânosi Francisc, Mathe Ştefan, Szirtes
losif şi Horvâth losif, întrunesc elementele crimei de război, prevăzută de
art. 2 lit. g din lege, deoarece în mod intenţionat au supus la tratamente
neomenoase pe detaşamentiştii evrei şi de altă naţionalitate, supuşi muncii
obligatorii.
Fapta acuzaţilor jandarm Soos Ştefan, Kâssai Elisabeta, plutonier
Terek loan, plutonier major Kovâcs Francisc, plutonier Kerekes Anton,
Losonczi Emeric, plutonier jandarm Juhâsz, plutonier de jandarmi Râszki
N., dr. Csukli Zoitân, întruneşte elementele crimei de război prevăzută de
art. 2 lit. h din legea nr. 312/1945, întrucât în mod intenţionat şi în calitatea
lor de anchetatori au comis acte de violenţă şi torturi în anchetele ce au

săvârşit în chestiuni cu caracter politic şi rasial.
Fapta acuzatului Dubei Mihai a lui Teodor întruneşte elementele
complicităţii la crimă de război prevăzută de art. 2 lit m din lege, întrucât în
mod intenţionat a determinat şi ajutat la internarea în ghettou a unui grup
de evrei pe care i-a aflat ascunşi într-o şură.
Fapta acuzaţilor dr. Napendruk Kălmân şi maior Szarvadi Desideriu
întruneşte elementele crimei de război prevăzută de art. 2 lit. n din legea
nr. 312/1945, întrucât în mod intenţionat, primul a contribuit la edictarea de
măsuri nedrepte de concepţie rasială iar al doilea a practicat tot cu intenţie
o execuţie excesivă a dispoziţiunilor cu caracter politic şi rasial.
Fapta acuzatului vitez Esztegar Kajetan întruneşte elementele
complicităţii la crimă de război, prevăzută de art. 2 lit. n din legea nr.
312/1945, întrucât cu intenţie a ajutat pe maiorul Szarvadi Desideriu să
săvârşească o execuţie a măsurilor şi dispoziţiunilor cu caracter politic şi
rasial.
Faptele acuzaţilor Bereczki Ernest, Lehocz losif, Zsigmond Francisc,
Krausz Carol şi Szabo loan întrunesc elementele crimelor de război
prevăzute de art. 2 lit. n şi o din legea nr. 312/1945, deoarece cu intenţie a
practicat o execuţie excesivă a măsurilor cu caracter politic şi rasial şi s-au
pus în slujba hitlerismului şi a fascismului, contribuind prin fapte proprii la
realizarea scopurilor lor politice.
Acuzaţii Venczel Antoniu, Egey Eugen, Elmer Matei, Carol Gross,
Andreăs Schmidt, Krâjnik Alexandru şi baron Aczel Eduard au comis fapte,
care întrunesc elementele crimei de război prevăzută de art. 2 lit. o din
legea nr. 312/1945, întrucât cu intenţie s-a pus în slujba hitlerismului şi a
fascismului, contribuind prin fapte proprii la realizarea scopurilor lor politice.
Acuzaţilor plutonier Terek, plutonier Kovâcs Francisc şi Kerekes
Anton Tribunalul poporului le-a aplicat şi circumstanţe atenuante motivate
cu gravitatea obiectivă mai mică a faptelor săvârşite de ei şi astfel la
măsurarea pedepsei a aplicat o pedeapsă cu un grad mai uşoară, decât
cea prevăzută de lege.
Aceleaşi consideraţiuni au condus la măsurarea pedepsei şi în ceea
ce priveşte acuzaţii Luska Francisc, locotenent în rezervă Simionescu G.
Constantin, inginer Rusmănică loan, Schumacher Emil, Losonczi Emeric,
dr. Csukli Zoitân, Szocs Zoitân, Szirtes losif, Bege Alexandru, Gomoescu
loan, Soos Ştefan, Kăssai Elisabeta, Mathe Ştefan şi Horvâth losif.
Văzând şi dispoziţiunile art. 25 c. p. şi art. 14 din legea nr. 312/1945,

Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
1. Szabo loan, fost senator şi deputat în Parlamentul de la Budapesta,

preşedintele Centrului naţional de muncă din Oradea şi
judeţul Bihor, cu domiciliul în Oradea, arestat.
2. Venczel Antoniu, muncitor, fost deputat în Parlamentul de la
Budapesta, preşedinte al Centrului naţional de muncă din
Cluj, cu domiciliul în Cluj, azi dispărut.
3. Egey Eugen, avocat, domiciliat în Târgu-Mureş, arestat.
4. Elmer Matei, avocat, domiciliat în Târgu-Mureş, arestat.
5. Carol Gross, avocat, domiciliat în Alba lulia, azi arestat.
6. Andreâs Schmidt, fost domiciliat în Braşov, fostul conducător al
grupului etnic german din România, azi dispărut.
7. Krâjnik Alexandru, fost avocat, domiciliat în Oradea, azi arestat.
8. Bereczki Ernest, fost secretar general al Camerei de Comerţ şi
Industrie, cu domiciliul în Cluj, azi dispărut.
9. Lehocz losif, comerciant, fostul preşedinte al asociaţiei Baross din
Cluj, cu domiciliul în Cluj, azi dispărut.
10. Baron Aczel Eduard, moşier, fost domiciliat în Aiud, mai târziu în
Cluj, azi dispărut.
11. Dr. Napendruk Kâlmân, medic, fost domiciliat în Cluj, azi dispărut.
12. Zsigmond Francisc, notar, domiciliat în SânVasile, judeţul Mureş,
arestat.
13. Plutonier major de jandarmi Toth, fost şeful postului de jandarmi
Bucium, judeţul Sălaj, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul
necunoscut.
14. Hodos, plutonier de jandarmi, de la postul de jandarmi Bucium,
judeţul Sălaj, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul
necunoscut.
15. Dombi Gyula, sergent de jandarmi, de la postul de jandarmi
Bucium, judeţul Sălaj, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul
necunoscut.
16. Plutonier de jandarmi Meszâros Andrei, fost şef al postului de
jandarmi Nepos judeţul Năsăud, cetăţean maghiar, cu
domiciliul necunoscut.
17. Bako Ignaţiu, sergent major de la postul de jandarmi Nepos, judeţul
Năsăud, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul necunoscut.
18. Locotenent Bânhidy, fost comandant al unei etape de retragere a

detaşamentelor de lucru din regiunea Bistruţa, Baia Mare,
cetăţean maghiar, azi cu domiciliul necunoscut.
19. Caporal Barabâs, fost în garda companiei de lucru a evreilor nr.
110/7, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul necunoscut.
20. Fruntaş Fulop Alexandru, fost în garda companiei de lucru de evrei
nr. 110/7, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul necunoscut.
21. Vass Carol, soldat român, de profesie cârciumar, având ultimul
domiciliu în comuna Romuli, judeţul Năsăud, dispărut.
22. Szabo Francisc, soldat, de la pichetul de grăniceri maghiar, din
comuna Miceşti, judeţul Cluj, cetăţean român, dispărut.
23. Sublocotenent Zacharias Andrei, din Batalionul 5 Szekeiyhatârdr,
de 44 ani, născut în comuna Frumoasa, judeţul Ciuc,
domiciliat în Miercurea Ciuc, funcţionar particular, arestat.
24. Nagy Coloman, plutonier din Batalionul 5 Szekeiyhatâror, fost
comandant al jandarmilor de companie din acest batalion,
25. Soldat Kedves Francisc din Batalionul 5 Szekeiyhatâror, cetăţean
român, azi dispărut.
26. Căpitanul Kozma, fost comandantul pieţei din comuna Prundul
Bârgăului, judeţul Năsăud, în luna Septembrie 1944,
27. Căpitan Toth Ştefan, fost comandantul unui batalion din Divizia 27
grăniceri secui, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul
necunoscut.
28. Zombori Kâlmân, fost notar în Susenii Bârgăului, cetăţean român,
dispărut.
29. Szabados Ştefan, fost notar din Prundul Bârgăului, cetăţean român,
dispărut.
30. Colonel Fazekas, fost comandantul Diviziei 27 grăniceri secui,
31. Toth Alexandru, plutonier major, fost şeful postului de jandarmi din
Prundul Bârgăului, judeţul Năsăud, cetăţean maghiar, azi
cu domiciliul necunoscut.
32. Wokalek Maria, mare proprietară din Prundul Bârgăului, judeţul
Năsăud, cetăţeană română, dispărută.
33. Wokalek loan, zis Dodi, mare proprietar din Prundul Bârgăului,
judeţul Năsăud, cetăţean român, dispărut.
34. Vasârhelyi Carol, stegar, din Regimentul 33 vânători de munte
maghiari, cetăţean român, dispărut.
35. Szabo Andrei, stegar, din Regimentul 33 vânători de munte
maghiari, cetăţean român, dispărut.
36. Kovâcs Odon, stegar din Regimentul 26 infanterie maghiar Dej,

cetăţean român, originar din Odorhei, judeţul Someş,
dispărut.
37. Schumacher Emil, de 26 ani, născut în comuna Lupeni, judeţul
Hunedoara, domiciliat în Arad, str. Oituz nr. 161, croitor,
arestat.
38. Baussman Johann, fost plutonier în armata germană hitleristă,
originar din comuna Biled, judeţul Timiş-Torontal,
actualmente cu domiciliul necunoscut, trimis la muncă în
URSS.
39. Maior Szarvadi Desideriu, fost comandant militar al plasei Gârbou,
cetăţean maghiar, cu domiciliul necunoscut.
40. Vitez dr. Esztegar Kajetan, de 64 ani, avocat, născut în Bogata,
judeţul Mureş, domiciliat în Gârbou, judeţul Mureş, arestat.
41. Lâncz Lâszio, căpitan de jandarmi, fost comandantul unei companii
de jandarmi care a staţionat în comuna Sărmaş, judeţul
Cluj, în Septembrie 1944, cetăţean maghiar, azi cu
domiciliul necunoscut.
42. Horvâth Ştefan, plutonier major de jandarmi din aceeaşi companie
de jandarmi, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul în loc
necunoscut.
43. Locotenent de jandarmi Vecsey din aceeaşi companie de jandarmi,
cetăţean maghiar, azi cu domiciliul în loc necunoscut.
44. Sublocotenent de jandarmi Hollos din aceeaşi companie de
jandarmi, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul în loc
necunoscut.
45. Ajutor sublocotenent Fekete din aceeaşi companie de jandarmi,
46. Plutonier major de jandarmi Szabo din aceeaşi companie de
jandarmi, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul necunoscut.
47. Plutonier major de jandarmi Polgâr din aceeaşi companie de
jandarmi, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul necunoscut.
48. Jandarmul Pâll Alexandru, originar din comuna Şincai, judeţul
Mureş, azi dispărut.
49. Jandarmul Pânczel loan, de 27 ani, cetăţean român, domiciliat în
comuna Şincai, judeţul Mureş, arestat.
50. Soos Ştefan, de 22 ani, născut şi domiciliat în comuna Sărmaş,
judeţul Cluj, cetăţean român, agricultor, arestat.
51. Ajutor de sublocotenent Bardos loan, fost şef la postul de jandarmi
Tărian, judeţul Bihor, cetăţean maghiar, domiciliat în
Ungaria (după informaţii în oraşul Szoinok unde se ocupă
cu croitoria).
52. Vitez Harmathi Alexandru junior, zis Haux, cetăţean român, născut
la 4 martie 1914, în comuna Tărian, judeţul Bihor, cu
ultimul domiciliu în aceeaşi comună, fiul lui Harmathi
Alexandru şi Rozalia Majoros, căsătorit, are 4 copii, azi
dispărut.
53. Varga Ludovic, cetăţean român, născut la 6 Decembrie 1921 în
comuna Tărian, judeţul Bihor, cu ultimul domiciliu în
aceeaşi comună, fiul lui Varga Francisc şi Maria Toth,
dispărut.
54. Bigecz losif, cetăţean român, născut la 25 mai 1923, în comuna
Tărian, judeţul Bihor, azi dispărut, fiul lui Bigecz Ştefan.
55. Toth loan, cetăţean român, cu ultimul domiciliu în comuna Tărian,
judeţul Bihor, azi dispărut.
56. Sotter Toth Carol, cetăţean român, cu ultimul domiciliu în comuna
Tărian, judeţul Bihor, azi dispărut.
57. Generalul Tarnavary, fost comandantul unei mari unităţi care a
staţionat în oraşul Salonta, judeţul Bihor, în toamna anului
1944, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul în loc
necunoscut.
58. Maior Dezsoffi, ajutor al generalului Tarnavary, cetăţean maghiar,
azi cu domiciliul în loc necunoscut.
59. Căpitan Sârkany, adjutantul generalului Tarnavary, cetăţean
maghiar, azi cu domiciliul în loc necunoscut.
60. Locotenent Kiss P. Ernd, ajutor de comandant al jandarmilor din
Salonta judeţul Bihor, cetăţean maghiar, azi cu domiciliul
în loc necunoscut.
61. Nagy Paul, plutonier de jandarmi de la postul de jandarmi Salonta,
cetăţean maghiar, azi cu domiciliul în loc necunoscut.
62. Czege Emeric, pantofar din Salonta, judeţul Bihor, azi dispărut.
63. Locotenent colonel în rezervă Stavrescu Nicolae, fost comandant al
lagărului de prizonieri sovietici Crăciuneşti, judeţul
Hunedoara, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. Cluceriu
nr. 9, azi în loc necunoscut.
64. Luska Francisc, cetăţean român, de profesiune conductor tehnic,
fost la Uzinele Reşiţa, azi în loc necunoscut.
65. Intendent colonel Gomoescu loan, şeful serviciului intendenţei din
Corpul V Teritorial Braşov, azi în loc necunoscut.
66. Locotenent în rezervă Simionescu G. Constantin, de profesiune
agronom, domiciliat în Braşov, Piaţa Libertăţii, azi în loc
necunoscut.
67. Inginer Rusmănică loan, născut în Tohanul Nou, în anul 1908,
inspector C.F.R. cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str.
General Mânu 18, azi în loc necunoscut.
68. Boksai Ştefan, sublocotenent în rezervă, fost comandant al

Detaşamentului de lucru evreiesc din Seini, azi în loc
necunoscut.
69. Batto Vasile, cetăţean maghiar, locotenent în rezervă, cu ultimul
domiciliu în Cluj, de profesiune învăţător, originar din
Miscolcz, azi în loc necunoscut.
70. Kâssai Elisabeta, de 50 ani, născută în Tăuţii de Jos, domiciliată în
Şomcuta Mare, arestată.
71. Plutonier Terek loan, cetăţean maghiar, cu ultimul domiciliu în
Şomcuta Mare, de profesiune plutonier de jandarmi, azi în
loc necunoscut.
72. Plutonier major Kovâcs Francisc, cetăţean maghiar de profesiune
plutonier major de jandarmi, cu ultimul domiciliu în loc
necunoscut.
73. Plutonier Kerekes Anton, cetăţean maghiar, cu ultimul domiciliu în
loc necunoscut.
74. Losonczi Emeric, de 28 ani, născut în Cluj, domiciliat în Şomcuta
Mare, de profesiune comerciant, arestat.
75. Dubei Mihai a lui Teodor, de 42 ani, plugar, născut şi domiciliat în
Rona de Sus, judeţul Maramureş, dispărut.
76. Dr. Valkovszki N., cetăţean maghiar, cu ultimul domiciliu în comuna
Vişeul de Sus, judeţul Maramureş, azi în loc necunoscut.
77. Căpitan jandarm Marthei N., fost şef al sectorului de jandarmi din
Vişeul de Sus, azi în loc necunoscut.
78. Juhâsz losif, plutonier de jandarmi, cetăţean maghiar, fost plutonier
de jandarmi la Secţia de jandarmi Vişeul de Sus, azi în loc
necunoscut.
79. Plutonier Râszki N., cetăţean maghiar, cu ultimul domiciliu în
comuna Vişeul de Sus, judeţul Maramureş, la secţia de
jandarmi, azi în loc necunoscut.
80. Dr. Csukli Zoitân, cetăţean maghiar, fost şef al poliţiei din Careii
Mari, cu ultimul domiciliu în Şopron, Ungaria, azi în loc
necunoscut.
81. Budjoso losif, cetăţean român, cu ultimul domiciliu în Careii Mari, de
profesiune comerciant, azi în loc necunoscut.
82. Krausz Carol, de 40 ani, de profesiune funcţionar particular, născut
în Sibiu, domiciliat în Turda, Piaţa Regina Maria 35,
arestat.
83. Szocs Zoitân, cetăţean român, de profesie învăţător, cu ultimul
domiciliu în Topliţa, judeţul Mureş, azi cu domiciliul în loc
necunoscut.
84. Gyone Andrei, cetăţean român, domiciliat în comuna Bibart, judeţul

Odorhei, dispărut.
85. GydrgypâI Francisc, de 49 ani, cetăţean român, muncitor, domiciliat
în Szentkeresztesbanya, judeţul Odorhei, dispărut.
86. Gyorgy losif, cetăţean român, plugar, domiciliat în comuna Chileni,
judeţul Ciuc, dispărut.
87. Jânosi Francisc, cetăţean român, de profesiune plugar, cu domiciliul
în comuna Atya, judeţul Odorhei, dispărut.
88. Mathe Ştefan, de 50 ani, cetăţean român, născut în Mălini, judeţul
Someş, domiciliat în Beclean, arestat.
89. Szirtes losif, cetăţean maghiar, cu ultimul domiciliu în Batonya -
Ungaria, azi în loc necunoscut.
90. Horvâth losif, de 31 ani, născut în Crişul Turiar, judeţul Bihor,
domiciliat în Oradea, str. Galamb nr. 83, de profesiune
brutar, arestat.
91. Bege Alexandru, de 36 ani, de profesiune agricultor, născut şi
domiciliat în Gheorghieni, judeţul Ciuc, arestat.
92. Korodi Eugen, cetăţean român, cu ultimul domiciliu în Gheorghieni,
judeţul Ciuc, fost funcţionar la Primăria oraşului, azi în loc
necunoscut.
93. Kujbusz loan, cetăţean român, de profesiune comerciant, cu ultimul
domiciliu în Gheorghieni, judeţul Ciuc, azi în loc
necunoscut.
vinovaţi de dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război, prevăzute de

art 2 din decretul lege nr. 312/1945, pentru urmărirea şi sancţionarea celor
vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război, publicat în Monitorul
Oficial nr. 94 din 21 Aprilie 1945, după cum urmează;
Acuzaţii Bege Alexandru, Korodi Eugen şi Kujbusz loan, pentru crime
de război prevăzute de art. 2 lit. c din legea nr. 312/1945. Acuzatul
intendent colonel Gomoescu loan pentru crime de război, prevăzute de art.
2 lit. c şi g din sus-citata lege.
Acuzaţii Luska Francisc, locotenent în rezervă Simionescu G.
Constantin şi inginer Rusmănică loan pentru crime de război, prevăzute de
art. 2 lit. c şi g din citata lege.
Acuzatul locotenent colonel în rezervă Stavrescu Nicolae, pentru
crime de război, prevăzute de art. 2 lit. c, g şi I din sus-menţionata lege.
Acuzaţii Vass Carol, soldat Szabo Francisc, sublocotenent Zacharias
Andrei, plutonier Nagy Coloman, soldat Kedves Francisc, colonel Fazekas,
căpitan Kozma, căpitan Toth Ştefan, stegar Vasârhelyi Carol, stegar Szabo
Andrei, Baussman Johann, jandarm Pâll Alexandru, vitez Harmathi
Alexandru junior zis Haux, ajutor sublocotenent Bardos loan. Varga
Ludovic, Bigecz losif, Toth loan, Sotter Toth Carol, general Tarnavary,
maior Dezsoffi, căpitan Sârkany, locotenent Kiss P. Erno, plutonier de

jandarmi Nagy Paul şi Czege Emeric pentru crime de război, prevăzute de
art. 2 lit. d din citata lege.
Acuzaţii Zombori Kâlmân, Szabados Ştefan, Toth Alexandru şi
jandarm Pânczel loan, pentru complicitate la crima de război, prevăzută de
art. 2 lit. d din citata lege.
Acuzaţii Wokalek Maria şi Wokalek loan, zis Dodi, pentru instigare la
crime de război, prevăzută de art. 2 lit. d din citata lege.
Acuzaţii căpitan Lâncz Lâszio, plutonier major Horvâth Ştefan,
locotenent de jandarmi Vecsey, sublocotenent de jandarmi Hollos,
sublocotenent de jandarmi Fekete, plutonier major Szabo şi plutonier de
jandarmi Polgâr pentru crime de război, prevăzute de art. 2 lit. d, k şi m din
citata lege.
Acuzaţii plutonier major Meszâros Andrei şi sergent major Bako
Ignaţiu pentru crime de război, prevăzute de art. 3 lit. e şi h din citata lege.
Acuzaţii plutonier Toth, plutonier Hodos, sergent Dombi Gyula,
locotenent Bânhidy, caporal Barabâs, fruntaş Ftilop şi stegar Kovâcs Odon
pentru crime de război, prevăzute de art. 2 lit. e din lege.
Acuzatul Schumacher Emil, pentru instigare la crime de război,
prevăzută de art. 2 lit. e din lege.
Acuzaţii sublocotenent în rezervă Boksai Ştefan, locotenent în
rezervă Batto Vasile, dr. Valkovszki N., căpitan de jandarmi Marthei N.,
Budjoso losif, locotenent în rezervă Szocs Zoitân, Gyone Andrei,
GyorgypâI Francisc, Gyorgy losif, Jânosi Francisc, Mathe Ştefan, Szirtes
losif şi Horvâth losif pentru crime de război, prevăzute de art. 2 lit. g din
lege.
Acuzaţii jandarm Soos Ştefan, Kâssai Elisabeta, plutonier Terek loan,
plutonier major Kovâcs Francisc, plutonier Kerekes Anton, Losonczi
Emeric, plutonier de jandarmi Juhâsz losif, plutonier de jandarmi Râszki N.
şi dr. Csukli Zoitân, pentru crime de război, prevăzute de art. 2 lit. h din
lege.
Acuzatul Dubei Mihai a lui Teodor, pentru complicitate la crime de
război, prevăzută de art. 2 lit. m din lege.
Acuzaţii dr. Napendruk Kâlmân şi maior Szarvadi Desideriu pentru
crime de război, prevăzute de art. 2 lit. n din lege.
Acuzatul vitez Esztegar Kajetan, pentru complicitate la crime de
război, prevăzută de art. 2 lit. n din lege.
Acuzaţii Bereczki Ernest, Lehocz losif, Zsigmond Francisc şi Krausz
Carol pentru crime de război, prevăzute de art. 2 lit. n şi o din lege, cum şi
acuzatul Szabo loan.
Acuzaţii Venczel Antoniu, Egey Eugen, Elmer Matei, Carol Gross,

Andreâs Schmidt, Krâjnik Alexandru şi baron Aczel Eduard, pentru crime
de război, prevăzute de art. 2 lit. o din lege.
în baza art. 3 alin. 2 din legea nr. 312/1945, condamnă pe acuzaţii:
Vass Carol, căpitan Kozma, căpitan Toth Ştefan, colonel Fazekas, stegar
Vasârhelyi Carol, stegar Szabo Andrei, stegar Kovâcs Odon, Baussman
Johann, jandarm Păli Alexandru, ajutor sublocotenent Bardos loan, vitez
Harmathi Alexandru junior zis Haux, Varga Ludovic, Bigecz losif, Toth loan,
SotterToth Carol, general Tarnavary, maior Dezsoffi, căpitan Sârkan.y, Kiss
P. Erno, Nagy Paul, Czege Emeric, locotenent Batto Vasile, căpitan de
jandarmi Marthei N., plutonier de jandarmi Juhâsz losif, plutonier de
jandarmi Râszki N. şi Kujbusz loan la moarte.
în baza art. 3 alin. II combinat cu alin. IV din legea nr. 312/1945
condamnă pe acuzaţii: Wokalek Maria şi Wokalek loan zis Dodi, la moarte.
în baza art. 3 alin. II şi I din legea nr. 312/1945 combinat cu art. 101
cod penal, condamnă pe acuzaţii: căpitan Lâncz Lâszio, plutonier major
Horvâth Ştefan, locotenent Vecsey, sublocotenent Hollos, sublocotenent
Fekete, plutonier major Szabo, plutonier Polgâr, la moarte, pentru crima
prevăzută de art. 2 lit. k şi la detenţiune grea pe viaţă pentru crima
prevăzută de art. 2 lit. m urmând a se executa pedeapsa cu moartea.
în baza art. 3 alin. I şi II din legea nr. 312/1945 combinat cu art. 101
cod penal şi art. 103 cod penal condamnă pe acuzaţii: locotenent colonel
Stavrescu Nicolae, la moarte, pentru crimele prevăzute de art. 2 lit. c şi d şi
la muncă silnică pe viaţă, pentru crima prevăzută de art. 2 lit. n din legea
nr. 312/1945, urmând a se executa pedeapsa cu moartea.
în baza art. 3 alin. II din legea nr. 312/1945 condamnă pe acuzaţii:
plutonier de jandarmi Toth, plutonier de jandarmi Hodos, sergent de
jandarmi Dombi Gyula, locotenent Bânhidy, caporal Barabâs, fruntaş Fulop
Alexandru, soldat Szabo Francisc, Zacharias Andrei, plutonier Nagy
Coloman, soldat Kedves Francisc, sublocotenent în rezervă Boksai Ştefan,
dr. Valkovszki N., Budjoso losif, Gyone Andrei, GyorgypâI Francisc, Gyorgy
losif, Jânosi Francisc şi Korodi Eugen la muncă silnică pe viaţă.
în baza art. 3 alin. II combinat cu art. 101 cod penal condamnă pe
acuzaţii: plutonier major Meszâros Andrei şi sergent major de jandarmi
Bako Ignaţiu, la muncă silnică pe viaţă, pentru crima prevăzută de art. 2 lit.
e şi la 25 (douăzeci şi cinci) ani muncă silnică pe viaţă pentru crima
prevăzută de art. 2 lit. h din lege, urmând a se executa munca silnică pe
viată.
\ n
în baza art. 3 alin. II din legea nr. 3MH945 şi art. 157 cod penal,
condamnă pe acuzaţii: plutonier Terek, plutonier Kovâcs Francisc, Kerekes
Anton la câte 25 (douăzeci şi cinci) ani muncă silnică.
în baza art. 3 alin. II din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 103 şi
157 cod penal, condamnă pe acuzaţii: Luska Francisc, locotenent în
rezervă Simionescu G. Constantin şi inginer Rusmănică loan la câte 25

(douăzeci şi cinci) ani muncă silnică,
în baza art. 3 alin. II şi VI din legea nr. 312/1945, combinat cu art.
121 şi 123 cod penal, condamnă pe acuzaţii; Zombori Kâlmân, Szabados
Ştefan şi plutonier Toth Alexandru la câte 25 (douăzeci şi cinci) ani muncă
silnică.
în baza art. 3 alin. II şi IV din legea nr. 312/1945, combinat cu art.
120 şi 157 cod penal, condamnă pe acuzatul Schumacher Emil, la 25
(douăzeci şi cinci) ani muncă silnică.
în baza art. 3 alin. II şi V din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 121
şi 123 cod penal, condamnă pe acuzatul Pânczel loan, la 20 (douăzeci) ani
muncă silnică.
în baza art. 3 alin. II din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 120 şi
157 cod penal, condamnă pe acuzaţii: Losonczi Emeric, dr. Csukli Zoitân şi
Szocs Zoitân, la câte 20 (douăzeci) ani muncă silnică, iar pe acuzaţii
Szirtes losif şi Bege Alexandru la câte 10 (zece) ani muncă silnică.
în baza art. 3 alin. II din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 103 cod
penal şi cu art. 157 cod penal, condamnă pe acuzatul Gomoescu loan, la
10 (zece) ani temniţă grea.
în baza art. 3 alin. I din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 101 cod
penal, condamnă pe acuzatul Krausz Carol, la 15 (cincisprezece) ani
detenţiune grea pentru crima prevăzută de art. 2 lit. n şi la 7 (şapte) ani
detenţiune grea pentru crima prevăzută de art. 2 lit. o din lege, urmând a
executa 15 (cincisprezece) ani detenţiunea grea.
în baza art. 3 alin. II din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 157 cod
penal, condamnă pe acuzaţii; Soos Ştefan, Kăssai Elisabeta, Mathe
Ştefan, Horvâth losif la câte 5 (cinci) ani temniţă grea.
în baza art. 3 alin. I din legea nr. 312/1945, condamnă pe acuzaţii
Venczel Antoniu şi Andreâs Schmidt la detenţiune grea pe viaţă.
în baza art. 3 alin. I şi IV din legea nr. 312/1945, condamnă pe
acuzaţii Bereczki Ernest, Lehocz losif şi baron Aczel Eduard, la câte 20
(douăzeci) ani detenţiune grea.
penal, condamnă pe acuzatul Szabo loan, la 15 (cincisprezece) ani
detenţiunea grea pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. o şi la 5
(cinci) ani detenţiune grea pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. n
din lege, urmând a executa 15 (cincisprezece) ani detenţiune grea.
penal, condamnă pe acuzatul Zsigmond Francisc, la 10 (zece) ani
detenţiune grea.
în baza art. 3 alin. I din legea nr. 312/1945, condamnă pe acuzaţii dr.
Napendruk Kâlmăn şi maior Szarvadi Desideriu, la câte 10 (zece) ani
detenţiune grea.
în baza art. 3 alin. I din legea nr. 312/1945, condamnă pe acuzaţii:
Elmer Matei şi dr. Carol Gross, la câte 7 (şapte) ani detenţiune riguroasă,
iar pe acuzatul Egey Eugen, la 3 (trei) ani detenţiune riguroasă.
în baza art. 3 alin. I şi V din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 121
şi 123 cod penal, condamnă pe acuzatul Dubei Mihai a lui Teodor, la 12
(doisprezece) ani detenţiune simplă.
în baza art. 3 alin. I din legea nr. 312/1945, cu aplicarea art. 157 cod
penal, condamnă pe acuzatul Krâjnik Alexandru, la 2 (doi) ani detenţiune
simplă.
în baza art. 3 alin. I şi V din legea nr. 312/1945, combinat cu art. 121
şi 123 cod penal, condamnă pe acuzatul vitez Esztegar Kajetan, la 2 (doi)
Compută ca executat din pedepsele de mai sus la fiecare din
condamnaţii arestaţi timpul petrecut în arestul preventiv, socotit de la data
mandatului de arestare.
Totodată în baza art. 3 alin. ultim din legea nr. 312/1945, combinat cu
art. 25 cod. penal, condamnă pe acuzaţii Soos Ştefan, Kăssai Elisabeta,
Mathe Ştefan, Horvâth losif, Elmer Matei, Carol Gross şi Egey Eugen la
câte 3 (trei) ani degradaţiune civică, iar pe toţi ceilalţi acuzaţi, condamnaţi
la pedepse capitale şi privaţiune de libertate atât de drept comun cât şi
politice, de la 10 (zece) ani mai sus, îi condamnă la câte 10 ani degradare
civică.^
în baza art. 3 alin. penultim din legea nr. 312/1945 combinat cu art.
25 cod penal, condamnă pe acuzaţii Krâjnik Alexandru şi vitez Esztegar
Kajetan, la câte 2 (doi) ani interdicţie corecţională, prin suspendarea
drepturilor prevăzute de art. 58 din cod penal.
în acelaşi timp în baza art. 3 alin. ultim din decretul lege nr. 312/1945
dispune confiscarea întregii averi a acuzaţilor condamnaţi în folosul Statului
Român, cu titlu de despăgubire.
în baza art. 4 alin. I pct. 11 din cod procedură penală achită pe
acuzaţii: Bartha Alexandru, de 31 ani, născut şi domiciliat în Tonciu, judeţul
Năsăud, plugar, de sub acuza ridicată contra sa, pentru crima de război
prevăzută de art. 2 lit. g din legea nr. 312/1945.
în baza art. 4 alin. I pct. 2 achită pe acuzatul inginer Cornel
Năstăsescu, de 39 ani, născut în Schieiu, domiciliat în Bistriţa, de sub
acuza ridicată contra sa pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. c şi
[...] din legea nr. 312/1945.
în baza art. 4 alin. I pct. 2 achită pe acuzaţii: Balâzs Albert, de 47 ani,
născut şi domiciliat în Odorhei, de profesiune măcelar şi Toth Carol, de 53
ani, născut în Gombas, judeţul Mureş şi domiciliat în Cămăraş, judeţul Cluj,
de profesiune învăţător, de sub acuza ridicată contra lor pentru crima de

război, prevăzută de art. 2 lit. g şi I din lege.
în baza art. 4 alin. 1 pct. 2, achită pe acuzaţii; Zsigmond Francisc,
Boksai Ştefan, Szocs Albert, Mathe Ştefan şi Szirtes losif de sub acuza
ridicată contra lor pentru crima de război, prevăzută de art. 2 lit. I din lege,
iar pe acuzaţii Venczel Antoniu, Egey Eugen, Elmer Matei, Carol Gross,
Krâjnik Alexandru şi Dubei Mihai a lui Teodor de sub acuza ridicată contra
lor, pentru crima de război prevăzută de art. 2 lit. n din lege, iar pe acuzaţii
Bege Alexandru şi Korodi Eugen de sub acuza ridicată contra lor.
INDEX DE NUME
Abrahâm losif..................................................................... 10,110,149,162,168,173,175

Abraham Nathan.............................................................................................................. 130
Aczel Eduard............................................................................178, 198, 242, 243, 250, 251
Adier losif................................................................................................................. 101,126
Adier Rachela........................................................................................................... 118,119
Adier Sulamita.................................................................................................................. 128
Adolf Hitler........................................................................................................................ 195
AgyZoltăn........................................................................................................111,112,114
Alexandru Krâjnik............................................................................................................. 178
Aluaşi loan................................................................................................................212, 213
Ambrus loan....................................................................................................................... 91
Ambruş Marton................................................................................................................. 220
Amiras Aladar..................................................................................................................... 12
Andreâs Schmidt...................................................... 178, 187,195,196, 242, 243, 250, 251
Andron Titus..................................................................................................................... 206
Angya loan..............................10, 12, 14, 118, 119, 121, 126,127,151,154,165, 168, 172
Antal losif.......................................................................................................................... 205
Antalffi Paul................................................................ 10, 132,141,151,163,168,170,175
Antoniu Nicolae................................................................................................178,179, 227
Aron losif............................................................................................................................ 43
Aurel Socol..........................................................................................................................12
Babău Dumitru..................................................................................................................219
Bagoly Zsigmond...............................................................................................................207
Bagosi Alexandru................................................................................................................ 13
Bak Eugen...........................................................................................................................72
Bakai Nicolae.................................................................................................................... 133
Bako Ignatiu..................................................................... 178, 202, 203, 241, 243, 249, 250
Băky Ladislau..........................................14, 16, 22, 23, 24, 25, 26, 30, 32, 38, 95, 150,189
Balâzs Albert.............................................................................178,179,180,186, 239, 252
Balazs Emeric.....................................................................................................................41
Balla............................................................................10, 110, 151, 154, 162, 168, 171, 175
Balla Carol......................................................................................................................... 176
Balogh Carol..................................................................................10, 68,151,164,169,170
Balogh Emerich................................................................................................................. 206
Balozs Emerich............................................................................................................. 51,52
Banabic Sofia.................................................................................................................... 140
Banderovschi Carol........................................................................................................... 238
Bânhidy.....................................................................................178, 203, 241,244, 249, 250
Banu Liviu Stupineanu...................................................................................................... 214
Bânyai Pavel...............................................................................10, 107,108,161,168,170
Barabâs....................................... 10, 110,162,168,173,175,178, 203, 241,244, 249, 250
Barabâs Andrei.................................................................... 10,110,149,162,168,173,175
Bardos loan....................................................................... 178, 179, 217, 240, 245, 248, 250
Bardos Ladislau................................................................................................................... 41
Barna Gheorghe........................................................................................................ 218, 219
Bartha Alexandru............................................................................... 178, 179,185, 238, 252
Bartha Zoităn..................................................................................................... 118,119,124
Bartos loan.........................................................................................................................207
256______________________ Crime şi criminali de război în Ardealul de Nord. 1940-1944
Bartos Spfia................................................................................................................... 207

Batejan Vasile................................................................................................................ 208
Băthori Elena............................................................11, 16. 89, 90, 153, 160, 169, 174, 176
Batto Vasile......................................................................178, 179, 234, 241, 247, 249, 250
Bauer Agnes......................................................................................................................54
Baussman Johann...........................................................178,179, 208, 240, 245, 248, 250
Becze Anton..................................................................................................................... 110
Bede Ştefan...............................................................................11,115,152,167,169,170
B6d6 Geza...................................................................96, 98, 100, 151, 160, 168, 170, 175
Bege Alexandru................................ 178,179,180,186, 238, 239, 240, 242, 248, 251, 253
Belovai Ştefan......................................... ....................................................................9, 177
Belteki Alexandru............................................................................................................. 105
Bendek Eugen.................................................................................................................. 234
Bendescu Constantin....................................................................................... 178, 179, 227
Bene Emerich............................................................................................................... 51,52
Benedek losif........................................................................................................... 118,120
Benedek Lăszio............................................................................................................67, 69
Bereczki Ernest.........:..10, 132, 141,151,163, 169, 170, 176, 178,197, 242, 243, 249, 251
Berendes Vasile....................................................... 10, 70, 71, 72,151,164, 169,170,176
Berger luliana..................................................................................................................... 68
Bergovics Magdalena........................................................................................................140
Berkovits Barbara.......................................................................... 64
Berkovits Berta............................................................................ 53
Berkovits Jacob.................................................................................................................107
Berkovits Jeni......................................................................................................................84
Bernath Herman................................................................................................................237
Bernstein Dora.................................................................................................................. 140
Bertalan Ştefan............................................................................ 10, 72, 151, 164,169,170
Bertha Alexandru..............................................................................................................238
Beşa Vasile.......................................................................................................................206
Bethlen Bela............................................................................................................. 134.142
Bezdan................................................................................................................................82
Big6cz losif............................................................... 178, 179, 217, 218, 240, 246, 248, 250
Bigecz Ştefan........................................................................................................... 219, 246
Bihări Sigismund........................................................................................................ 180
Binger Martin....................................................................................................................... 84
Biro Balăzs................................................................................. 10. 108, 151,161,168,170
Biro Francisc.................................................................................................. 238
Biro losif............................................................................................................................ 192
Biro Jânos.......................................................................................... 11,115,166, 169,170
Biro Ladislau..................................................................................................................... 180
Biro Samoila..................................................................................................... 138
Birta losif............................................................................................................... 119
Blaszek Alfred.......................................................................................................... 12, 180
Bob loan............................................................................................................................ 239
Bodnar losif....................................................................................................................... 219
Bodolai Endre........................................................................10, 44,151, 156, 168,170,175
Bojan Pavel...................................................................................................................9,177
Bojer Endre.........................................................10, 54, 65, 68, 74, 149,158, 168, 173, 175
Boksai Ştefan............................................178, 179, 233, 234, 239, 241,247, 249, 250, 253
Boldizsâr Paul.........................................................................10, 90, 91, 151, 159, 168,170
Bolyai Mandel Martin........................................................................................................... 26
Bonacz Alexandru............................................................................................................219
Bonda Ştefan....................................................10,104,149,161,168,173,175
Bonis Francisc..................................................................................................................206
Bonyhai Alexandru.............................................................................................................85
Bonyhai Eila.......................................................................................................................86
Bonyhai Ştefan...................................................................................................................85
Bora Mihail.......................................................................................................................205
Borbely Kălmân...............................11,12,18,143,144,150,154,167,168,172,174,175
Borcs Elisabeta................................................................................................................ 127
Borga loan........................................................................................................................222
Borgida losif...........................................................................................................55, 56, 60
Borkai Ştefan...................................................................................................................... 88
Borviz Ludovic.................................................................................................................. 205
Botar Zoitan...................................................................................................................... 180
Botos loan.................................................................. 10,11,15, 92, 94,152,159,169,174
Botos Ştefan....................................................................................................................... 12
Brânzei Constantin........................................................................................................... 208
Bucico Coriolan.................................................................................................................. 50
Bucşă Gheorghe............................................................................................. 178,179, 227
Bucur Ileana..................................................................................................................... 205
Bucur Negru........... ;........................................................................................................ 204
Budai............................................................................................ 10, 44, 151, 157, 168, 170
Budjoso losif..................................................................... 178, 179, 232, 241,247, 249, 250
Buduşan Victoria.............................................................................................................. 206
Bulea Leontin....................................................................................................................199
Bulţ Maria......................................................................................................................... 204
Bungârdean loan...............................................................................................................215
Burte Macedon..................................................................................................................203
Burzo Filip.........................................................................................................................207
Burzo Petre.......................................................................................................................207
Burzo Sava........................................................................................................................207
Bus Desideriu............................................................................... 10,44,151,156,168,170
Câmpean Dumitru.............................................................................................................204
Câmpean losif..................................................................................................................... 81
Câmpeanu Olivia............................................................................................................... 210
Cândea Simion.................................................................................................................. 204
Cândrea Nicolae............................................................................................... 178,179, 227
Carol Geza........................................................................................................................237
Casiu Deliu............................................................................................................... 209, 211
Charap Adalbert................................................................................................................ 101
Cherestes Elisabeta.......................................................................................................... 220
Cheresteşiu Vasile............................................................................................................ 203
Chifor loan........................................................................................................................... 83
Chirca loan........................................................................................................................ 223
Cianu Gheorghe........................................................................................................218, 219
Cianu Raveca.................................................................................................................... 219
Ciurea Andrei.................................................................................................................... 206
Coman Ştefan...........................................................................11,12,13, 17,148, 149,175
Constantin Cernat..............................................................................................................180
Cora Petru..........................................................................................................................115
Cordos Gheorghe.............................................................................................................. 219
Cornel Năstăsescu...........................................................................................178, 185, 252
Coşariu Irina.................................................................................. 10. 11, 14, 146, 147, 174

Cosma Aurora...........................................................................................................187, 202
Cosma Lazăr.............................................................................................................187, 202
Costea Maria....................................................................................................................219
Cosfea Pavel....................................................................................................................206
Covaci Mihai..................................................................................................................9, 177
Cristea Nicolae................................................................................................................. 206
Cristea Valeria..................................................................................................................206
Csâszăr Samoilă................................................................................10, 152, 159, 169,170
Csengeri Francisc..................................................................................................... 119, 127
Csengeri Francisca.......................................................................................................... 125
Cser Ludovic........................................................ 10. 11, 14, 33, 44. 45, 153. 155. 169. 174
Csoka Ladislau.....10, 11, 14, 15. 31, 54, 55, 57, 58, 59, 60. 61, 65, 149, 157, 168, 173, 175
Csordâcsics Egon...............................................10, 104,105, 106, 153, 161, 169, 174, 176
Csukli Zoitân............................................................ 178, 179, 232, 241, 242, 247, 249, 251
Csurka Petru...................................................................................................................... 43
Cuieşdeanu Emil...............................................................................................................199
Cureau loan..................................................................................................................... 207
Curtuiuş Nicolae............................................................................................................... 204
Curtuiuş Vasile................................................................................................................. 204
Curtuiuş Virginia................................................................................................................204
Czege Emeric................................................................... 178, 179, 220, 240, 246, 249, 250
Czeisperger Petru.............................................. 10. 12, 14. 73, 74,151,153, 164, 168,170
Cziraki losif...................................................................................................................... 212
Dan Gheorghe..............................................................................................................9. 177
Danzinger Olga................................................................................................................... 14
David Oszcăr.......................................................................................................................51
Davidovici Francisc................................................................................................... 112,114
Debreczeni N....................................................................... ...... 11, 151, 167,169,170,176
Decsei Silivestru..................................................................................................................74
Delmann Andrei.................................................................................................................. 56
Demblea Ambrozie............................................................................................................202
Demeny N.................................................................10, 55, 56, 61, 151, 158, 168,169, 175
Denes Desideriu......................................11, 12, 17,130, 131, 132, 153,166,169, 173,176
Desaknai N......................................................................................... 10, 151, 163, 168, 170
Deutsch Gheorghe......................;...................................................................................... 80
Deutsch Ignaţiu................................................................................................................... 43
Deutsch Margareta.............................................................................................................. 80
Deutsch Susana........................................................................................................... 87, 88
Dezsoffi............................................................................ 178, 179, 219, 240, 246, 249, 250
Diamandstein Maximilian.................................................................................................. 108
Dimulescu Ştefan.............................................................................................................. 227
Diosigi Alexandru.............................................................................................................. 220
Doboş Lodovica................................................................................................................ 127
Doboş Maria...................................................................................................................... 127
Doczi Gavril....................................................................................................................... 207
Dodotz Gheorghe.............................................................................................................. 239
Dombi Gyula.............................................................................178, 202, 241,243, 249, 250
Dome......................................................................................................... 22, 103, 132, 144
Domokos Maximilian........................................................................................................... 26
Dubei Mihai............................................... 178, 179, 230, 231, 239, 242, 247, 249, 252, 253
Dudâs loan......................................................... 10.104,106,108,151,161,168,170, 176
Duducz Antal........................................................................................................... 192,193

Duba Irina............................................... 11, 12, 14, 126, 128, 151, 154, 166, 169,172, 174
Duba Tiberiu..................................................................................................................... 191
Dumitrean Ana.................................................................................................................203
Dunca E..............................................................................................................................12
Durgbeu Mihai..................................................................................................................218
Ebervan losif....................................................................................................................219
Edelman Miksa...................................................................................................................64
Egey Eugen.......178, 179, 184,190, 191,192,193,194, 197, 239, 242, 243, 250, 252, 253
Eicbmann Vislinkeny.......................................................................................................... 26
Elefant Olga...................................................................................................................... 133
Elek Frida......................................................................................................................... 138
Elekes Francisc.................................................. 10, 116,117,121,151,165,169,170,176
Elena Bâtbori................................................................................................................ 10, 89
Elias losif.......................................................................................................................... 127
Elisabeta Megyesi.................................................................................................. 52, 53, 54
Elisabeta Valko............................................................................................................. 52, 53
Elmâr Matei...............................178, 179,184,194,196, 232, 239, 242, 243, 250, 252, 253
Elovici Alexa....................................................................................................................... 41
Endre Lâszio 14,15,16,18, 22, 23, 24, 25, 28, 30, 31, 32, 35, 37, 38, 54, 55, 60, 66, 76, 90,
95, 96, 98, 99, 100, 101, 104, 105, 108, 110, 111, 112, 114, 116, 121, 132,
142, 144, 145, 150
Endrodi Barabâs........................................................10, 61, 75, 76,150,158,168,173,175
Enyedi Irma.........................................................10, 11,15, 85, 86,153,159, 169, 174,176
Ernest Borkai.......................................................................................................................87
Esztegar Kajetan...............................178,179,180,185, 209, 210, 211, 242, 245, 249, 252
Eugen Peterffi......................................................................................................................18
Fabian luliana......................................................................................................................88
Farcas Mihai................................................................................................ 234
Farkas Ana...............................................................................................89, 90
Farkas Eva........................................................................................................................ 122
Farkas Gheorghe.............................................................................................................. 220
Farkas losif......................................................................................................... 18, 148,149
Farkas Pavel.......................................................................10, 110,153,162,169,173,176
Farmathi Alexandru.................10, 11, 14, 118, 122,126,152,154,165,169,172,174,176
Fazekas..................................................178,179, 205, 206, 207, 240, 244, 248, 250
Fazekas Eva................................................................................................. 128
Fazekas loan................................................................................................ 106
Feher Alexandnj..............................................................10,44,151,157, 168,170
Feher Andrei.................................................................................................. 42
Feier Livia.......................................................................................................................... 229
Feierman Margit................................................................................................................ 229
Feiger Armin.............................................................................................. 118,119,120,126
Fejer Andrăs........................................................................................ 10, 108,161,168, 170
Fejerloan................................... .................................................11, 114, 151,166,169,170
Fekete.......................................................................178, 179, 212, 215, 241, 245, 249, 250
Pel^ete Csrol 227
Fekete Elisabeta..................................................10, 11,14, 62, 63, 153,158, 169,173,176
Fekete Gheorghe.......................................................................... 10,44, 151, 156,168,170
Fekete losif...................................................................................................................76,134
Fekete Margareta.................................... 10, 11,14,133,137, 138,151,154,163,168, 171
Fekete Martin.......................................................................................................................76
Fekete Rozalia.................................................................................................................220
Fâlegyhâzi Megyesi Agoston......................................... 10, 40, 44, 151, 155, 168, 169,175
Felfoldi Ştefan..............................................................................10, 44, 151, 156, 168, 170
Felszener Samoilă............................................................................................................. 81
Fenyes Emeric................................................................................................................. 116
Ferenczi Bela.............................................................10, 107, 108,109, 151, 162, 168, 170
Ferenczi Ladislau...............................................................................................79, 144, 145
Filip Vasile........................................................................................................................219
Filipâs Ludovic............................................................................................................ 70, 71
Filo Francisc.......................................................................10, 104, 149,161,168,173,175
Fischer Margareta.............................................................................................................. 91
Fischer Nicolae.................................................................................................................. 73
Fischmann Alexandru...................................................................................................... 124
Focşa Gheorghe.............................................................................................................. 204
Forek................................................................................................................................ 184
Forfotă Angela.................................................................................................................. 207
Francisc Bodnar............................................................................................................... 219
Frankovits Alexandru......................................................................................................... 81
Frantz Basch............................................................................................................184, 187
Frâter loan..................................................................... 10, 40, 44,151,155, 168,170,175
FrenkeI Boris.....................................................................................................................115
Freud Viiheim..................................................................................................................... 64
Fridrich Pincz..................................................................................................................... 61
Friedman Alexandru............................................................................................................65
Friedman Moise................................................................................................................141
Friedman Sarolta.................................................................................................................68
Friedmann Elena...............................................................................................................229
Fulop Alexandru....................................................................................... 178, 203, 244, 250
Fulop Emil............................................................................. 237
Gaăl Ernest........................................................................ 10, 110, 149, 162,168,173, 175
Galben Leon.....................................................................................................................206
Gâlffi Desideriu................................................................... 10, 104,149,161,168,173, 175
Gâll Carol.......................................................................................................................... 110
Gali Ştefan........................................................................................................................ 102
Garamvolgyi Adalbert......................................................................... 10, 151, 163,168, 170
Garay Ştefan.....................................................................................................................220
Gardos Aladar..................................................................................................... 99,101, 102
Garrai Emeric............................................................................... 10, 44, 151,157, 168,170
Garrai Ştefan........................................................................ 10, 44, 151,155, 168,170,175
Gavra Teodor.................................................................................................................... 148
Gavril Onică...................................................................................................................... 204
Gavril Stanca........................................................................................................ 9,176, 177
Gazda Akos............................................................................................................ 66, 68, 69
Gazda Andrei..............................10, 116,117,120,121,129, 130,132,149,164, 168,173
Gecse losif..............................................10, 11, 14, 134, 137, 138, 151,163,168,170,175
Gegenyi Carol.......................................................................................................... 151,168
Gălert Băla.............................................................................................................. 67, 69, 70
Gălert Berta..................................................................................................................67, 70
Geller Mihai.................................................................................................................. 78, 81
Gergely luliu........................................................................................................................ 66
Gero Alexandru................................................................................................................... 57
Gheorghe Albon.................................................................................................................. 84
Ghiron Morariu.............................................................................................................9,177
Ghiţă Gavril......................................................................................................................213
Gidro Emerich..................................................................................................................205
Glava Gavril......................................................................................................................206
Gligorin Alexandru........................................................................................................9,177
Gluck Itu...................................................................................................................... 14, 53
Gluck Ludovic...................................................................................................................237
Gobels.............................................................................................................................. 195
Gold Vasile.........................................................................................................................69
Goldberger Adolf.............................................................................................................. 119
Goldberger Margareta........................................................................................................ 68
Goldenberg Lulu............................................................................................................... 229
Goldenberg Riki................................................................................................................ 229
Goldfinger Tiberiu............................................................................................................... 64
Goidgianz Mauriţiu.................;.........................................................................................124
Goidstein Eugen........................................................................................................ 230
Goidstein losif............................................................................................................ 138
Gomoescu loan.................................................178, 179, 228, 229, 240, 242, 246, 248, 251
Gossi Ştefan............................................................................... 10,108,151,162,168,170
Gothlieb losif............................................................................................................. 236
Gottlieb Vasile.....................................................................................................................67
Griga Timotei............................................................................................................. 200
Grigore Iustin.....................................................................................................................199
Gross Carol...............178, 179, 180,182, 183, 184, 196, 232, 239, 242, 243, 250, 252, 253
Gross Samuilă.....................................................................................................................57
Groza loan.........................................................................................................................203
Griin Albert........................................................................................................................108
Griin Lazăr........................................................................................................................116
Grunbaum Emeric............................................................................................ 119,120,122
Grunbaum Klara.................................................................................................... 120,124
Grunfeid Aranka..................................................................................................................53
Grunfeid Herman.................................................................................................................43
Grunfeid Ileana.................................................................................................................... 53
Grunstein Ana...................................................................................................................229
Grunstein Irma................................................................................................................... 229
Guguruţi Dumitru............................................................................................................... 206
Gurkovschi Alis.................................................................................................................... 82
Guttman EmanoiI................................................................................................................. 42
Guzner Nicolae.................................................................................................................. 201
Gyapai Ladislau..................... 10, 27, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 47,149,155,168,173,175
Gyenge Ladislau.................................................................................................12,180,182
Gyone Andrei....................................................178,179,186, 235, 239, 241, 248, 249, 250
Gyorgy losif.......................................................................178,179, 236, 241, 248, 249, 250
GyorgypâI Francisc........................................................... 178, 179, 236, 241, 248, 249, 250
Gyulafalvi Rednik Alexandru.......................................11,111,112,149,166,168,173,175
Halasz loan................................................................................................................. 220
Harâcsek losif..........................................................................................10, 66, 69, 164,173
Harmathi Alexandru........................................... 178,179, 217, 218, 219, 240, 246, 248, 250
Harmathi luliana......................................................................................................... 219
Harnik Gita............................................................................................................. 139,140
Hass Vera................................................................................................................... 212
Hauss Martin........................................................................................................................97
Heisler losif......................................................................................................................107
Heller Nicolae.................................................................................................................... 43
Hendier Diana..................................................................................................................133
Hendier losif.....................................................................................................................237
Hennel Francisc...................................................................10, 98, 153, 160,169,173,176
Herman losif.....................................................................................................................222
Herman Ladislau............................................................................................................... 109
Hersch Lazăr.................................................................................................................... 121
Herschkovici Carol........................................................................................................... 229
Herschkovits Adalbert...................................................................................................... 107
Herschkovits Roza............................................................................................................. 84
Herschkovits Şarlota.......................................................................................................... 53
Hevesi Nicolae............................................................................................................ 77, 80
Hexan Cătălina....................................................................... 127
Hirsch Adolf...................................................................................................................... 213
Hirsch Estera.................................................................................................................... 140
Hirsch luliana................................................................................................................... 140
Hirsch Ludovic.................................................................................................................. 239
Hirsch Olga...................................................................................................................... 133
Hirschfeid Martin...............................................................................................................127
Hodos.......................................................................................178, 202, 241, 243, 249, 250
Hollos....................................................................... 178, 179, 212, 215, 241,245, 249, 250
Horăk Viiheim............................................... 10,11,14, 87, 88, 89, 153, 160, 169,174, 176
Horkâi Zoitân...................................................................................... 10, 152, 159,169,170
Horvâth Alexandru..................................................... 10, 121, 122, 151,165, 169, 170, 176
Horvâth loan............................................................................... 10, 125, 151,165,169,170
Horvâth losif 10, 42, 44, 151, 157, 168, 170, 178, 179, 180, 186, 219, 237, 241, 242, 248,
249, 251,252
Horvâth Jeronim................................................................................................................219
Horvâth Ştefan........................................... 88, 178, 179, 211,212, 215, 241, 245, 249, 250
Hullmann Francisc..........................................11, 12, 17,112, 113,114, 153,166, 169,174
Hunyadi Ştefan....................................................................................................................91
llenyi Vasile........................................................ 11, 111, 112,114,150, 166, 168,170, 175
lllyes loan......................................................................................... 178,179,185, 219, 238
llonka Alexandru.......................................................................... 10, 44, 151,156, 168,170
llosvai Carol........................................................................................................................92
Imredy Bela..............................................................................................................180,194
Inczedi Joksman Odon............................................................................. 10, 11, 13, 28,176
Indig Peises...................................................................................................................... 115
Indig Smil.......................................................................................................................... 115
loanovici Gabriela........................................................ 229
Ion Antonescu................................................................................................................... 195
losif Benedek.............................................................................................. 125, 128,129
losif Forgâcs................................................................................. 10, 79, 153, 158, 169, 173
Irina Knock.......................................................................................................................... 91
Irina Schmuk..................................................................................................................... 107
Isac Desideriu.................................................................................................... 119, 120, 126
Istvânovici Desideriu........................................................................................................... 89
Iszak Florentina.........................................................................................................139, 140
luliu Hossu........................................................................................................................ 199
luliu Petri.................................................................................10, 39, 44, 155, 168, 170, 175
Ivânyi Andrei.......................................................................10, 141, 151,163, 169,170, 176
Izrael Alexandru.................................................................................................................64
Izsak Alexandru................................................................................................................234
Izsâk Desideriu........................................................................................................ 126,127
Izsak Florentina................................................................................................................ 140
Jackner Koloman................................................................................................................64
Jacobovits Simion............................................................................................................ 115
Jakab........................................................................................... 11, 32, 151, 167,169,170
Jakab Ludovic..........................................................................................33, 43
Jakab N......................................................................................................175
Jakabffi Ana...................................................................................................................... 133
Jancso Rozalia............................................... 10,11,14,139,140,151,154,163,168,172
Janos Teodor................................................................................................................... 216
Jănosi Francisc................................................................ 178,179, 236, 241, 248, 249, 250
JarossAndor..........................................................................................................22, 25, 47
Jăvor Emest......................................................................... 10, 98,153,160,169,173,176
JoosAndor................................................................. 10,103,106,145,150,160,168,170
Jozsika loan.............................................................................................................. 116
Juhăsz losif.............................................................................. 178, 179, 231,247, 249, 250
Juhăsz Mihai................................................................................ 10, 44,151,156,168,170
Kacsibar Magyar Teodor.....................................................................................................74
Kadicsfalvi................................................................................................... 18,148,149
Kahan Ferdinand................................................................................................................. 41
Kahan Ludovic.....................................................................................................................41
Kahana Eta.........................................................................................................................215
Kala Gustăv......................................................................................................................... 51
Kapesius N....................................................................................10, 94,152, 159,169,170
Karancsi Elisabeta.............................................................................................................220
Karpt M..............................................................................................................................213
Kâssai Elisabeta................................178,179,180,186, 229, 241,242, 247, 249,251, 252
Kâssai loan......................................................................................... 10, 151,163, 168,170
Katz Beta...........................................................................................................................234
Katz Hernian.....................................................................................................222, 224, 225
Kedves Frânase................................................................178,179, 205, 240, 244, 248, 250
KeinAdotf.......................................................................................................................... 233
Keiemen Ladislau..............................................................................................................201
Kemeksei Ştefan........................................................................................ 117,118
KerekesAdam.....................................................10,118,122,126,153,165,169,174,176
Kerâkes Anton...........................................................178,179, 230, 241, 242, 247, 249, 250
Kerenyi Ştefan...............................................................................10. 64,153,158,169,173
Keresztes Gavril........................................................... 10,44,151,156,168,170
Kestenbaum Alexandm..................................................................................................... 230
Kirâly Eugen.......................................................................................................... 82. 94. 201
Kiss Elisabeta......................................................................... ...........................................206
Kiss P. Em6............................................................................... 178,179, 220, 240, 246, 249
Kiss P. loan....................................................................................................................... 220
Kiss Vasile.................................................... 10.104,153,161,169,173,176
Kiss. P Em6........................................................................................................................250
Kisselstein SamoiI............................................................................................................. 107
Klein Adolf..................................................................................................................... 73. 74
Klein Albert........................................................................................................................ 234
KIermann Adalbert............................................................................................................. 126
Knock SămoiI..................................................................................................................... 91
Kocsibar Andrei..................................................................................................................74
Kohn Acaţiu......................................................................................................................101
Kohn Beniamin.................................................................................................................127
Kohn Nicolae................................................................................................... 185, 207, 208
Komâromi Ladislau............................................ 10, 104, 106, 108, 153, 161, 169, 170, 176
Komuves Ecaterina.......................................................................................................... 107
Konczwald Tiberiu..............................................................................................................87
Kondor Eugen.................................................................................................................. 108
Kondor loan.....................................................................................................................220
Konya.............................................................................................. 101, 151, 160, 168, 170
Konyuk losif..................................................................................................................... 114
Kor Alexandru..................................................................................................................219
Kor Francisc.....................................................................................................................219
Kor loan...........................................................................................................................219
Kormendi Geza......................................................................10, 98, 99, 160,168, 173, 175
Korodi Eugen........................................................... 178, 179, 238, 239, 240, 248, 250, 253
Kdrdsi Zoitan...................................................................................................................... 84
Koss lulia........................................................................................................................... 82
Koteles losif...................................................................................................................... 197
Kovăcs Francisc....................................................... 178,179, 230, 241, 242, 247, 249, 250
Kovâcs Ladislau.................................................................................................. 98,100, 101
Kovăcs Mihai.................................................. 10, 11, 14, 122, 126, 153, 165, 169, 174, 176
Kovâcs Oddn............................................................................ 178, 207, 241,245, 249, 250
Kovâcs Ştefan..............................................................................................................76, 77
Kovâcs Susana................................................................................................................ 206
Kovi Vasile........................................................................................................................114
Kozma.............................................................. 178, 179, 205, 206, 207, 240, 244, 248, 250
Kozma Ştefan................................................................. 10, 13, 98, 149, 160, 168, 173, 175
Krâjnik Alexandru......................................178,179,185,197, 239, 242, 243, 250, 252, 253
Krammer loan.................................................................................................................... 64
Krăsznai Vasile........................... 10, 117,118,119,120, 121, 127, 151, 165, 169,170,176
Krausz Bernath................................................................................ 118,119,120,123,129
Krausz Carol.............................................178, 179, 180, 186, 232, 233, 242, 247, 249, 251
Krausz Gavril............................................................................................................... 98, 102
Krausz Margareta...................................................... 82
Krausz Martin............................................................................................................. 101, 102
Kremmer Kamila................................................................................................................. 78
Kretz losif............................................................................................................................ 74
Kristaly Peter..................................................................................................................... 205
Kuales Norbert................................................................... 11,142,149,167,168,173,175
Kugler Gheorghe..................................... 10, 11, 14, 106, 107, 151,154, 161,168,171, 175
Kujbusz loan.............................................................................178,179, 238, 240, 248, 250
Kupfer Maximilian................................................................................................................ 43
Lakadâr losif........................................................10,134, 137, 138, 151, 163, 168, 170, 175
Lakatos Andrei..............................................................................10, 91,152, 159,169,173
Lakatos Francisc.............................................10,11, 14, 140, 141,153, 164,169,173,174
Lakii Antal........................................................................................................................... 64
Lâncz Lâszio.....................................................178, 179, 211, 212, 215, 241,245, 249, 250
Lancz Mauriţiu....................................................................................................................233
Landau Aranka................................................................................................................... 101
Laszio Carol.......................................................................................................................210
Laszio Francisc....................................................................................................................91
Laszio Ignaţiu...................................................................................................................109
Lax losif.................................................. 10, 11,16, 102, 103, 152, 154, 161, 169, 172, 174
Lax Ladislau.....................................................................................................................236
Lazar Dumitru...................................................................................................................210
Lăzâr losif................10, 11, 14, 118, 119, 121, 123, 124, 125, 127, 151, 153, 165, 168, 170
Lazar Kaspar......................................................................................................................84
Lazar Nicolae...................................................................................................................207
Lâzârovici Margareta.......................................................................................................... 68
Lazarovics Rudolf............................................................................................................... 71
Lazarovits Margareta.......................................................................................................... 69
Leb Iszak..........................................................................................................................236
Lebkovits Edmund.............................................................................................................. 64
Lebovits Leopold................................................................................................................ 57
Lehner Sigismund...................................10,11,17,132,134,136,153,154,162,169,172
Lehocz losif.............................................................................. 178, 197, 242, 243, 249, 251
Lembel Ludovic.................................................................................................................. 74
Leopold Maximilian........................................................................................................... 107
Leopold Silberger............................................................................................................. 120
Levi Zoltân.......................................................................................................................... 71
Lindenthal Adela........................................................................................................ 15. 64
Liptai Desideriu................................................................................................................... 96
Loor Tivadar............................................................................... 10,110,153,162,169,173
Lorentz..............................................................................................................................187
Losonczi Emeric........................................178, 179, 180, 186, 230, 241,242, 247, 249, 251
Lovasz Irma................................................................................ 10.108, 151,162,168,171
Luca Valeriu......................................................................................................................238
Lucreţia Regina.................................................................................................................206
Luncan Floarea.................................................................................................................219
Luncan Ileana....................................................................................................................219
Luncan loan.......................................................................................................................219
Luncan Irina.......................................................................................................................219
Luncan luliana...................................................................................................................218
Luncan Liliana...................................................................................................................219
Lupsa Petru.......................................................................................................................239
Lupu loan..........................................................................................................................202
Lupu Zsiga................................................................................................................ 108,109
Luska Francisc..........................................................178,179, 227, 240, 242, 246, 248, 250
Lusztig David....................................................................................................................... 65
Ivan Nastasia..................................................................................................................... 204
Izsak Abraham................................................................................................................... 234
Izsak Lazar........................................................................................................................ 237
Macavei Andrei.................................................................................................................. 137
Măescu Dumitru................................................................................................................ 225
Magyar Tivadar................................................................................................................... 74
Maiovits Berta.....................................................................................................................140
Maja! Francisc 10,11,16, 24, 28, 31, 95, 96, 97, 98, 99,100, 101,104,149,160,168,172,
175
Majdenek Oscar................................................................................................................ 234
Majer Adalbert................................................................................................................... 237
Major Mihail........................................................................................................................220
Majoros Elisabeta...............................................................................................................219
Majoros Francisc...................................................................................................... 218, 219
Majoros loan....................................................................................................................219
Majoros Ştefan.................................................................................................................219
Mândroane Vasile............................................................................................................227
Manga loan......................................................................................................................206
Manole Butnariu............................................................................................................... 204
Margareta Rosner.............................................................................................................. 13
Mărginean Teodor............................................................................................................ 239
Marguliesz Edmund......................................................................................................... 123
Mariska Gheorghe...................................... 10, 116,117,121,122,151,165,169,170,175
Marius Ciugudeanu...........................................................................................................180
Mark Koloman.................................................................................................................. 108
Markus Ladislau............................................................................................... 186, 235, 239
Marmor Elias.....................................................................................................................147
Marmor Gidali....................................................................................................................147
Marthei N..................................................................................178, 179, 241,247, 249, 250
Mărton Sigismund.............................................................. 10, 100,149,160,168,173, 175
Matei Andrei..................................................................................................................... 208
Matei Margareta................................................................................................................208
Mathe Ştefan......178,179,180,182,183,186, 237, 239,241,242, 248, 249, 251, 252,253
Matis Elena.......................................................................................................................206
Matis Irina..........................................................................................................................206
Matyas Viiheim..................................................................................................................237
Maximilian Elekes............................................................................................................. 100
Megyeri...................... ..................................................................10, 44, 151, 157, 168,170
Megyesi Andrei............................................................................ 10,44,151,156,168,170
Megyesi Elisabeta............................................................................................................... 14
Megyesi iosif.......................... .............................................. 10, 11, 151,154,157,168,171
Mendelovits Elena............................................................................................................. 108
Mendelovits Ernest............................................................................................................ 237
Mendelsohn Margareta..................................................................................................... 140
Menyhârt Francisc........................................................................ 10, 91, 151,159,168,170
Mesabrosvchi Francisc..................................................................................................... 206
Meseşan Augustin......................................................................................................... 9,177
Messkasi Rozalia...................................................... 220
Meşter Florica................................................................................................................... 219
Meszăros Andrei...............................................................178, 202, 203, 241, 243, 249, 250
Mezei Terezia.....................................................................................................................112
Mezosi Ludovic..................................................................................................................116
Miiich Iosif.....................................................................................................................85, 86
Mirseinfeid Rudolf..............................................................................................................127
Moceanu loan........................................................................................................... 212, 213
Mocioiu loan...................................................................................................................... 208
Moldovan Grigore...............................................................................................................200
Moldovan luliu........................................................................................................... 214, 215
Moinâr Francisc............... 11,12,17,117,118,122, 128,129,153,154,166,169,172,174
Molnâr Izidor........................................................................................................................82
Morar Emil.........................................................................................................213, 214,217
Morazi Macsasf Alajos.......................................................................................................220
Moskhovits Margareta........................................................................................................ 140
Moskhovits Mendel............................................................................................................ 107
Moskhovits Samoila........................................................................................................... 126
Moskovitz Carol..................................................................................................................233
Mudura Floarea...............................................................................................................218
Muller Alexandru................................................................................................................83
Munteanu Victor...............................................................................................................209
Mureşan Hilda................................................... ..............................................................206
Mureşan loslf..................................................... ..............................................................116
Mureşan Victor.................................................................................................................206
Mut Alexandru......................................................................................................... 217, 219
Mutza Elisabeta....................................................................10, 11,151,154,157,168,171
Nadănyi loan.................................................................. 10, 37, 38,149,155,168,173,175
Naforeanu Dumitru........................................................................................................... 204
Nagy Alexandru........................................................................................................118,122
Nagy Coloman.......................................................... 178,179, 204, 205, 240, 244, 248, 250
Nagy Eugen........................................................ 10, 55, 66, 67, 68,151,164,169,170,176
Nagy Francisc.................................................................................................................. 220
Nagy Grigore..............................................................................................................12,180
Nagy lolan.......................................................................................................................... 64
Nagy Ludovic............................................................................................... 197
Nagy Paul............................................................178, 179, 220, 240, 246, 249, 250
Nagy Rozalia................................................................................................................ 33, 45
Nagy Ştefan.................................................................................... 11, 12,14,113,148, 175
Nagy Tiberiu......................................................................................................................180
Napendruk Kâlmân................................................... 178,179, 201, 239, 242, 243, 249, 252
Năstăsescu Comei........................................................................................... 179,180, 238
Naumann Reghina........................................................................................................... 231
Neaumann Zoitan..............................................................................................................234
Nemecz Alois......................................................................................................................12
Nemeth Emeric................................................................10, 38, 39,151,155,168,170,175
Nemeth Zoitan.....................................................................................................................12
Nerva Hărăguş..................................................................................................... 9, 176,177
Neulander Emanoii..............................................................................................................86
Neumann Vasile................................................................................................................ 108
Neunfeid Grigore...............................................................................................................237
Nicolae Matei........................................................................................................ 9,176,177
Nicolae Popovici..................................................................................................................49
Niszii Bela..........................................................................................................................238
Nussbaum Adalbert.......................................................................................................32,41
Nyilas..................................................................................................................................66
Oblat Filip Francisc.................................................................................................... 114,116
Ojtozi Elek.....................................................................................10, 91,151,159,168,170
Olâh Alexandru..........................................10, 11, 12.14,139, 140, 152,163,169,173,174
Olga Istvănovici................................................................................................................... 89
Olga Tanner..................................................................................................................89, 90
Oltean loan........................................................................................................................ 205
Oltean Maria...................................................................................................................... 127
Olteanu Nicolae................................................................................................................. 205
Oprea Ludovic................................................................................................................... 205
Orendi Gustav.....................................................................11,143,151,167,169,170,176
Orgovânyi losif............................10, 11,14. 67, 68, 69, 70, 71. 72, 151, 164,169,170,176
Ori luliu..........................................................................................10. 44,151, 156,168,170
Ormos Ludovic..............................................................................10, 74, 151,164, 168,170
Oros Crăciun......................................................................................................................219
Oros Vasile...........................................................................................................................50
Orosz losif................................................................................... 10, 91, 151, 159, 168,170

Oszvăth Zoităn.........................................................10, 11, 14, 74, 151, 154, 164, 168, 171
Păcală Elisabeta..............................................................................................................212
Pakai Elisabeta..................................................................................................................84
Pakai losif..........................................................................................................................84
Paksi Kiss Tiberiu............................................................. 10, 76, 79, 80,151, 158, 168,169
Palati Ştefan............................................................................................................ 112,113
Palkovits Izidor...................................................................................................................68
Păli Alexandru..................................................................178,179, 216, 240, 245, 248, 250
Paloiu Dumitru..................................................................................................................208
Pânczei ioan............................................ 178, 179, 180, 185, 216, 217, 240, 245, 249, 251
Papp Găza............................................................. 10, 79, 82,151,158, 168, 169, 170,175
Papp Ioan...................................................................................98, 151, 160,168, 170,175
Paşca Maria..................................................................................................................... 115
Paşca Niţu........................................................................................................................ 115
Păstăi Geza....................................................................................................................... 12
Paszternek SamoiI............................................................................................................121
Pasztori Ernest...................................................................................11, 151, 167, 169, 170
Pataki Octavian................................................................................................................ 207
Patos Maria........................................................................................................................ 54
Paul Andrei................................................................................................................. 9, 177
Paul Augustin....................................................................................................................137
Pek Emeric....................................................................................................................... 219
Pek Ioan................................................................................................. 219
Peksai Alexandru................................................................................................................91
Perja Petru........................................................................................................................217
Perl Fani................................................................................................................... 112, 114
Perl Ioan............................................................................................................................112
Persano Maria...................................................................................................................207
Peterffi Eugen............................................................................................ 34, 37, 38, 39, 79
Pethes losif....................................................................................................................... 119
Pethes Ştefan......................................................10,116,117, 121,151,165,169,170,176
Pethovări Petrik Vasile....................................11, 12, 14, 126, 127, 151, 154, 166,169,172
Pintea ioan................................................................................. 206
Pinter.................................................................................................................. 10,101,160
Pirkier Ernest............................. 10, 11, 15, 54, 55, 59, 60, 61, 153, 157, 169,170, 174, 176
Polgâr......................................................... ..............178, 179, 212, 215, 241, 245, 249, 250
Poilak Lujza...................................................... 53
Polonkai Geza.................................................................... 10, 108,151,162,168,170, 175
Polyonka Desideriu........................................................................................................... 114
Pop Andron.......................................................................................................................206
Pop Antonia...................................................................................................................... 206
Pop Augustin..................................................................................................................... 206
Pop I. Simion................................................................................................................ 9, 177
Pop Ioan............................................................................................................................ 212
Pop luliu....................................................................................................................... 70, 71
Pop Macedon.................................................................................................................... 206
Pop Vasile......................................................................................................................... 206
PopaTodora..................................................................................................................... 206
Popandron Gheorghe........................................................................................................ 206
Popovici Aneta.................................................................................................................. 206
Pozsgai Alexandru........................................................................ 10, 44. 151, 156, 168,170
Preissier Abraham............................................................................................................ 53
Princz Alexandru............................................................................................................. 233
Princz losif......................................................................................................................... 57
Priscu Răzvan................................................................................................................. 207
Puşcaşiu Emil...................................................................................................................213
Puţovan loan......................................................................................................... 14, 44, 45
Racilă Maria.....................................................................................................................206
Rădulescu D.....................................................................................................................222
Rajnai (Reiner) Carol............................................ 11,12,18, 45,46,48,167,168,171,190
Râpeanu Grigore.......................................................................................................... 9,177
Râszki N........................................................................... 178,179, 231, 241, 247, 249, 250
Raţiu Vasile......................................................................................................................206
Rechtenberg Frida............................................................................................................ 108
Regeni Dănilă................................................................................................................... 206
Reiter Emeric...................................................................................................................... 57
Rektor Bela..................................................................... 10, 40, 44, 151,155, 168, 170,175
Reti Gheorghe..................................................................................................................101
Richard Filipescu................................................................................................................ 12
Regină Simion.................................................................................................................. 206
Rogozi Papp Zoltăn.................................................................. 10, 54, 59, 61,157,169,173
Roman loan.......................................................................................................................116
Rosenberg Armin..............................................................................................................138
Rosenberg Margareta.......................................................................................................114
Rosenberg Moise..............................................................................................................106
Rosenfeid Roza.............. 101
Rosner Ştefan.......................................................................................... 10,13, 66, 68,176
Rossenbaum Magda......................................................................................................... 108
Rossman Emest................................................................................................................ 101
Roth.............................................................................................................. 14, 71,146,147
Roth Emil...........................................................................................................................235
Rothbar Zoitan.....................................................................................................................43
Rottmann losif................................................................................................................... 191
Rozenberg Adalbert.......................................................................................................... 124
Rozenberg Desideriu......................................................................................................... 127
Rozenberg Margareta....................................................................................................... 112
Rubin Alexandru................................................................................................................ 236
Rugină Eugenia................................................................................................................. 206
Rusmănică loan........................................................178,179, 228, 240, 242, 246, 248, 251
Russ loan...................... 204
Ruthner Mendel........................................................................................................,........148
Sabina Raţiu...................................................................................................................... 206
Salamon Ârpad..............................................................................................................85, 86
Salamon Ernest.............................................................................................................85, 86
Salamon Heirich...................................................................................................................57
Sâmy Bela Adalbert................................. 11,12, 17, 129,130,132,153,166,169,173,176
Santău Ana.........................................................................................................................219
Santău Simon.....................................................................................................................219
Sari Ştefan............................................................................................................................ 12
Sârkadi Augustin..................................................... 11,12, 14,115, 152, 154,167,169,171
Sărkâdi Zoitan.................................................................................................................... 180
Sârkany............................................................................. 178,179, 219, 240, 246, 249, 250
Sărkăzi Bâia.............................................................................. 10, 54, 56, 61,157,168,175
Sârkozi N........................................................................................... 10, 125, 165, 169, 170

Sârosi luliu.........................................................................10, 132, 151, 163, 168, 170, 175
Sârvâri N............................................................................ 11, 114, 151, 166, 169, 170, 175
Şasea Coloman................................................................................................................. 74
Schefler Izidor.................................................................................................................. 127
Schefter Ludovic.............................................................................................................. 127
Schell...................................................................................................................... 184, 196
Schilling loan.......................................................... 10, 11, 17, 132, 137, 150, 162, 168,172
Schmak Francisc............................................................................................................... 51,52
Schmidt Emeric...............................10,11,16, 104,105, 106,108,149,161,168,172, 175
Schmuck Alexandru......................................................................................................... 238
Schmuk Alexandru...........................................................................................107,108,109
Schmuk Irina.................................................................................................................... 109
Schonhausz Maximilian.................................................................................................... 87,88
Schreiber Andrei................................................................................................................ 78
Schretter loan..................................... 10, 116, 117, 120,130,131, 149,164, 168,173,175
Schrdder..............................................................................................10, 99, 160, 168, 170
Schroder loan....................................................................................................................175
Schroder N........................................................................................................................150
Schumacher Emil...................................... 178, 180,185, 207, 208, 241,242, 245, 249, 251
Schwariz Alexandru...........................................................................................................87,88
Schwartz Ana....................................................................................................................133
Schwartz Andrei................................................................................................................233
Schwartz Ernest..................................................................................................................40
Schwartz Eugen.................................................................................................................62,63
Schwartz Herman................................................................................................... 62, 63, 64
Schwartz Hermina............................................................................................................... 87
Schwartz Lazar.................................................................................. 99
Schwechter Eugen............................................................................................................ 104
Sebestyen Andrei................................................................................................................ 88
Sebesty6n Rozalia..............................................................................................................88
Sebok Emil........................................................................................................................211
Serlokd Ana........................................................................................................................88
Sigiartău Florica................................................................................................................ 207
Silaghi Alexandru.............................................................................................................. 218
Silaghi Andrei.................................................................................................................... 218
Silaghi Ileana.................................................................................................................... 218,219
Silaghi loan....................................................................................................................... 219
Silaghi losif....................................................................................................................... 218,219
Silaghi luliana.................................................................................................................... 219
Silaghi Maria..................................................................................................................... 218
Silberger Leopold.......................................................................................................119,122
Silbenmann Izrail.......................................................................................178,179,182,183
Simionescu G. Constantin......................................... 178, 179, 228, 240, 242, 246, 248, 251
Simo Ladislau............................................................................................................ 178,179
Simon Aladâr....................................................................................................................... 81
Simon Ignat....................................................................................................................... 229
SingerZoltan..................................................................................................................... 237
Slobodeanu Maximovici loan............................................................................................224,225
Soanta Ioana...................................................................................... 200
Socaciu Petre................................................................................................................... 214, 215
Soceanu Petru.................................................................................................................. 217
Sofronie Costan.............................................................................................................. 206
Solomon Sabin............................................................................................................... 201
Somotecan Maria.............................................................................................................200
Sonnenwiert Alexandru.................................................................................................... 237
Scos Andrei......................................................................................................................219
Soos Ştefan.............................. 178, 179, 180,185, 215, 217, 241, 242, 245, 249, 251,252
SotterToth Carol.............................................................. 178, 179, 217, 240, 246, 248, 250
Spitz Belâ...........................................................................................................................57
Spitzer Arthur..................................................................................................................... 43
Stavrescu Nicolae.....................178, 179, 220, 221, 223, 224, 225, 226, 240, 246, 248, 250
Stein losif..........................................................................................................................200
Steiner Blanka.................................................................................................................. 103
Steiner Martin...................................................................................................123, 124,127
Steinfeid Desideriu........................................................................................................... 134
Steir Blanca........................................................................................................................ 98
Stenozei Francisc............................................................................................................. 200
Stern Dora........................................................................................................................ 140
Stern lulia......................................................................................................................... 140
StirTraian......................................................................................................................... 202
Stokker Alexandru............................................................................................................ 219
Stossel Ernest.................................................................................................................... 84
Suciu loan......................................................................................................................... 206
Sugar Grigore................................................................................................................... 216
Suszterics Adalbert.......................................................................................................... 232
Sutez Tiberiu.......................................................................................................................88
Szabados Geza.............................................................. 10, 44,151, 156, 168,170
Szabados Ştefan.............................................178,179, 205,207, 240, 244, 249, 251
Szabo....................................................................... 212, 215, 241,245, 249, 250
Szabo Adalbert........................................11, 12,14, 126,127,153,154,166, 169,172,174
Szabo Andrei.............................................................178,179, 206,207, 240, 244, 248, 250
Szabo Francisc..................................................................178,179, 238, 240, 244, 248, 250
Szabo loan..........................................48,178,179,183,188,189,190, 242, 243, 249, 251
Szabo losif.........................................................................................................................205
Szabo Kâlmăn........................................................................................ 10,11,14,147,175
Szabo Ludovic...................................................................................................................220
Szabo Mihai...................................................................................10,44,151,157,168,170
Szabo Zoitan.....................................................................................................................233
Szakăcs Francisc..............................................................................................................205
Szallai Alexandru...............................................................................................................212
Szâilast Ferencz................................................................................................................ 180
Szăllos Francisc..........................................................................10,101, 151,160,168,170
Szaplonczai Vasile..............................................................11,116,150,167,168,170,175
Szarvadi Desideriu............................................178,179, 209, 210, 211, 242, 245, 249, 252
Szăsz Francisc................................................................................................10, 13, 90,176
Szăsz Ger6.......................................................................... 10,110, 149, 162,168,173,175
Szatmari loan...................................................................................................................... 12
Szekeiy Arpad................................................................................................................... 210
Szekeiy losif............................................................................ 10, 90, 92,149,159,168,173
Szekeres Barabâs...... ................................... 205
Szenes Alexandru............................................................................................................. 220
Szentivănyi Gavril..............................................10,11, 16, 28,110, 153,162,169,174,176
Szentkuti Andrei............................................................................ 10, 91,151,159,168,170
Szentmikiosi Ladislau.................................................................................................. 51, 52

Szentpâii G. Kâlmân..........................................................10.104, 108,161, 168,171,176
Szilâgyi Ştefan...................................................................................... 10, 11,14,147, 175
Szilârszki Melania..........................................................................10, 11, 14, 146, 147,174
Szinetar Avram................................................................................................................... 70
Szinkiai Francisc..........................................................................10, 44, 151, 156,168, 170
Szirtes losif...................................... 178, 179, 236, 237, 239, 241,242, 248, 249, 251, 253
Szlăvi Vasile............................................................... 10, 116, 132, 150, 164, 168, 170, 175
Szmolenszki Ladislau......................................................... 11, 142,149,167,168, 173, 175
Szmolka Henrich............................................................ 11, 12, 14,143,153,167,169, 174
Szocs Albert..................................................................................................................... 253
Szocs Zoităn............................................ 178, 179, 235, 236, 239, 241,242, 247, 249, 251
Szdllosi Ştefan............................................................................. 10, 44. 151, 156, 168, 170
Szoinoki Carol.................................................................................................................. 210
Szomes Gyula.................................................................................................................. 220
Szomorjai loan................................................................................... 10, 151, 163,168,170
Sztojai............................................................ 19, 22, 75. 103, 132, 144, 160, 161, 162, 189
Tăar Kăzmir................................................................ 10, 11, 15. 82. 83,152, 158, 169, 173
Tabak Oskar..................................................................................................................... 237
Tabăra Alexandru...................................................................................................... 217, 218
Tabăra Marta............................................................................................................. 217, 219
Tabăra NIcolae.......................................................................................................... 218, 219
Taffet Ernest..................................................................................................................... 228
Taflan Victor.................................................................................................................. 9, 177
Takâcs Ştefan............................................................ 10.134, 135,151,163,168, 170,175
Tăios Matei.........................................................................................................................97
Tamas Carol........................................................................................................................66
Tamâsi Ludovic.......................................................... 10. 132, 141,149,163, 168, 173, 175
Tanco Lucreţia..................................................................................................................206
Tanner Ludovic.................................................................................................................219
Tarnavary................................................................. 178, 179, 219, 220, 240, 246, 248, 250
Taşcan Florea............................................................................ 11.115, 151,166,169,170
Teii Matilda........................................................................................................................206
Teleki Desideriu.........................................................................................................214, 215
Teodor Criveanu........................................................................................................ 12,180
Terek loan................................................................ 178,179, 230, 241,242, 247, 249, 250
Tessier Estera..................................................................................................................... 86
Teveli loan................................................................................... 10, 44, 151,156, 168,170
Tibor Floarea.....................................................................................................................219
Tifu Lidia...........................................................................................................................206
TIhanyi Martin.................................................................................................................... 192
Timoca Nicolae................................................................................................................. 204
Ţinea Elisabeta........................................................................................................ 220
Ţinea Etelca................................................-................................................... ............... 220
Toader Oniga.................................................................................................................... 204
Tokai Elisabeta......................................................................................................... 127
ToperezerN.......................................................................... 10, 44,151,157,168,170,175
Toroată Nistor................................................................................................................... 227
Toth.................................................................................. 178, 202, 203, 241, 243, 249, 250
Toth Alexandru.................................................. 178,179,205, 206, 207, 240,244, 249, 251
Toth Carol................................................................ 118, 178,179,180,186, 218, 239, 252
Toth loan.....................................10.151,156,168,170,178,179, 217, 240, 246, 248, 250
Toth losif.................................................................................................................... 44, 220

Toth Ludovic....................................................... 11,111,112,114, 151, 166, 169, 170,176
Toth Maria........................................................................................................................246
Toth Matei..........................................................................10, 108,149,162,168,172,175
Toth Ştefan....................................................... 178, 179, 205, 206, 207, 240, 244, 248, 250
Trainin A............................................................................................................................. 21
Trifu llarion.......................................................................................................................206
Turi Coloman...................................................................................................................... 50
Udvari losif......................................................... 10,116,117,120,149,165,168, 173,175
Ujvâri Irina............................................................................ 10, 84,153,159,169,173,176
Unchiu lacob..................................................................................................................... 208
Ungvari luliana................................................................................................................. 220
Urban Ladislau................................................... 10, 76, 79, 80, 82,151,158, 168,169, 175
Ursu loan.......................................................................................................................... 219
Uţu luliu............................................................................................................................ 216
Vadâsz losif.................................................. 10, 11, 14, 50, 51,52,153, 157, 169, 174, 176
Vagaszki Alexandru.......................................................................................................... 219
Vagaszki Roza................................................................................................................. 219
Vaida Felician..................................................................................................................... 12
Vajai Alexandru...................................................................................... 10, 66, 68,164,173
Vajai Emeric................................................................................. 10, 72,151, 164,169,170
Valkovszki N..............................................................................178, 231, 241,247, 249, 250
Vancea Ana.............................................................................................................. 218,219
Vancea Etelca...................................................................................................................218
Vancea losif........................................................................................................................ 97
Vancsa loan................................................... 10,11,15, 62, 63, 64, 65,151,158,168,171
Varadi Vasile.....................................................................................................................219
Varga Anton......................................................................................................................219
Varga Frandsc..................................................................................................................246
Varga Gheorghe............................................................................... 115,151,167,169,170
Varga Ludovic..................... 10, 150,158,168,175,178,179, 217, 218, 240, 246, 248, 250
Vărhelyi Tiberiu...................................................................................................................68
Vasărhelyi Carol........................................................178,179, 206,207, 240, 244, 248, 250
Vasărhelyi Ladislau.............................................10, 76, 77, 78, 80,149,158, 168, 173, 175
Vass Carol.........................................................................178, 179, 204, 240, 244, 248, 250
Vecsey......................................................................178,179, 212, 215, 241,245, 249, 250
Velko Ludovic.................................................................................................................... 197
Venczel Antoniu........................................................178,190, 239, 242, 243, 250, 251,253
Veres Ştefan...................................................................................................................... 220
Veress Eugen...................................................... 10,132,134,136,149,162, 168,170,175
Verga Gheorghe.................................................................................................................. 11
Vida loan................................................. 10,11,14,118,122,126,153,165,169,174,176
Vidor Sigismund................................................................................................................ 148
Vigh lluş.............................................................................................................................. 78
Vilhelm Velemin............................................................................................................. 68, 69
Vincze Ştefan................................................10,110,151,154,162,168,171
Virânyi Andrei............................................... 10,110,149,162,168,173,175
Vişan Augustin.................................................................................................................. 202
Vlad Gaftita........................................................................................................................ 206
Vlad Leon'.......................................................................................................................... 206
Vogel Ignat.........................................................................................................................114
Volf Nicolae........................................................................................................................200
Vrăşmaş loan...................................................................................................................206
Vrăşmaş Macedon...........................................................................................................207
Vulpe Livadaru.................................................................................................................213
Weber Andrei...................................................................................................................219
Weinberger EmanoiI................................................................................................ 135, 136
Weinberger Eric............................................................................................................... 136
Weinberger Margareta....................................................................................................... 54
Weinberger Norbert.......................................................................................................... 136
Weinberger Paul......................................................................................................119, 126
Weinstein Francisc............................................................................................................ 109
Weis EmanoiI..................................................................................................................... 43
Weisberger Hedi.............................................................................................................. 133
Weiss Beiluca................................................................................................................... 212
Weiss Heim...................................................................................................................... 127
Weiss Leopold................................................................... 40
Weiss Nicolae.................................................................................................................... 64
Weisz Adalbert................................................................................................................. 231
Weisz Francisc............................................................................................................. ....127
Weisz Menyhert................................................................................................................108
Weitraub Blaka..................................................................................................................102
Wenczel Elisabela.............................................................................................................207
Werner Vasile....................................................................................................................112
Wessenmajer......................................................................................................................26
Wladmann Rozalia............................................................................................................230
Wokalek loan................................................... 178,179, 205, 206, 207, 241, 244, 249, 250
Wokalek Maria..................................................178,179, 205, 206, 207, 241, 244, 249, 250
WolfOlga..........................................................................................................................133
Xantopol Constantin............................................................................................................ 12
Zacharias Andrei.......................................178,179,180,185, 204, 205, 240, 244, 248, 250
Zadovszki Dochia.............................................................................................................. 230
Zagrai Gheorghe............................................................................................................... 206
Zalântai loan...............................................................................98,151, 160,168, 170,175
Zaro loan................ 220
Zăvoianu Alexandru.......................................................................................................... 207
Zeffer Rozalia............................................................10, 11,14, 54, 151, 154,157, 168, 171
Zegenyi Carol........................................................................... 10, 54, 56, 61,158,170, 175
Zelmin lacob........................................................................................................................ 65
Zoiva losif.......................................................................................................................... 207
Zoiya losif.......................................................................................................................... 137
Zombori Kălmân........................................................178, 179, 205, 207, 240, 244, 249, 251
Zsigmond Francisc.................... 178, 179,180,185, 198, 200, 239, 242, 243, 249, 251, 253
Zsigmond loan............................................................................10,104,153,161,169,173
INDEX DE LOCALITATI
Agriş.........................................................................................................................187,202
Aiud..........................................................................................................................198, 243
Alba lulia.........................................................................................................165, 196,243
Aleşd..................................................................................................................................37
Anina...............................................................................................................................226,227
Apsa de Mijloc.................................................................................................................. 166
Arad......................................................................................................... 187, 207, 208, 245
Arduzel............................................................................................................................. 166
Atya..................................................................................................................................248
Auschwitz 31,41, 42, 45, 53, 62, 64, 73, 80, 83, 86, 94,120, 126, 127, 140, 145,148,152,
229, 230, 231
Baia Mare............54, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76,152, 164, 186, 203, 230
Băile Felix................................................................
Bănişor............................................................................................................................. 127
Bărbeştf................. 115
Bârghiş............................................................................................................................. 159
Bârsana...........................................................................................................115, 166,167
Basedorf........................................................................................................................... 188
Batonya............................................................................................................................ 248
Bedean........................................................................................................................... 237,248
Bekescsaba........................................................................................................................ 49
Belgrad............................................................................................................................. 237
Belsen.................................................................................................................................89
Beoseg............................................................................................................................. 226
Berettyo-Ujfa&i-..................................................................................................................155
Berlin...................... 187
Bibart.................................................................................................................................248
Bicovo............. 237
Bielgorod............................................................................................................. 234
Biled.................................................................................................................. 187,208,245
Bîrkenau..................................................................................................................... 94,145
Bistriţa................. 76.141, 142, 143, 144, 145, 167, 175, 184, 196, 198, 200, 205, 206, 252
Bistruţa.............................................................................................................................. 244
Bochtş............................................................................................................................... 166
Bodia.......................................................................................................................... 187, 202
Bogata............................................................................................................................... 245
Bor..................................................................................................................................... 237
Bor^....................................................................................................17,148,149,175
Bozieş............................................................................................................................... 165
Braşov............................................ .............. 7, 183, 187, 188, 195, 220, 227, 228, 243, 246
Buchenwald......................................................................................................................... 83
Budum..................................... 202, 243
Bucureşti...................................................... .........................................................7,182, 246
Buda Teteny........................................................................................................................ 72
Budacul de Sus.......................................................................................................... 199, 200
Budapesta 8, 18, 22, 23, 25, 26, 30, 38, 39, 44,45, 46, 47, 64, 65, 72, 78, 79, 89, 91,119,
143, 149, 155, 156, 158, 159, 163, 184, 188, 215, 243
Cămăraş..............................................................................................163,212,216,252
Careii Mari..................................................................................... 54, 65, 66, 231, 232, 247

Cecarevo............................................................................................................................19
Cehei............................................................................................... 117, 118, 122,127, 128
Cehul Silvaniei........................................................................................................121, 165
Ceica................................................................................................................................165
Cetariu............................................................................................................................. 197
Chileni............................................................................................................................. 248
Chirişul de Criş........................................................................................................ 217, 219
Ciceu Giurgeşti................................................................................................................. 140
Cluj 5, 7, 9, 15, 46, 60, 73, 76, 78, 79, 80, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 90, 91, 92, 93, 94, 106,
122, 131, 141, 145, 158, 159, 160, 163, 164, 167, 176, 177, 182, 183, 187, 190,
197, 201, 213, 215, 216, 232, 234, 243, 244, 245, 247, 252
Comarnic.......................................................................................................................... 226
Copalnic Mănăstur............................................................................................................ 66,68
Coşice................................................................................................................................81
Crăciuneşti............................................... 185, 188, 220, 221, 222, 224, 226, 227, 239, 246
Crasna............................................................................................. 17, 130, 131,132, 166
Crasna, judeţul Sălaj...................................................................................................17, 131
Cristur-Crişana..................................................................................................................166
Crişul Turiar...................................................................................................................... 248
Daschau............................................................................................................................. 89
Debreţin...................................................................................................44, 46, 57, 88,156
Dej............................. 132, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 141, 145, 150, 162, 163, 211, 245
Diosâg...............................................................................................................................197
Dniepropetrovsk..................................................................................................................20
Dorohoi...............................................................................................................................71
Dragomireşti......................................................................................................................114
Dumitriţa........................................................................ 198
Frumoasa..........................................................................................................................244
Gălăteni............................................................................................................................. 160
Gârbou......................................................... ........................... 185, 188, 209, 210, 211, 245
Gheorghieni..................................................................... 107,108,109,162, 186, 238, 248
Gherla.............................................................................................................. 132, 141, 163
Gombas............................................................................................................................252
Gomei...............................................................................................................................235
Gorâny.............................................................................................................................. 70,71
Gyor...................................................................................................................................74,155
Haga..................................................................................................................................20,238
Huedin............................................................................................................. 90, 91, 92, 159
I. G. Duca.......................................................................................................................... 161
Izvorul Mare...................................................................................................................... 226
Jibou......................................................................................................... 125,165, 210, 215
Kamenetz Podolsk..............................................................................................................19,65
Kiev..................................................................................................................................... 20
Komârom............................................................................................................................ 80
Kurtici.................................................................................................................................. 49
’ Lokoshaza........................................................................................................................... 49
Lupeni............................................................................................................................... 245
Lutzk................................................................................................................................... 20
Mălini................................................................................................................................. 248
Marghita.......................................................................................................... 37, 52, 53, 157
Marghitaş.......................................................................................................................... 226
Dorin Buzdugan. Vasile POP_______________________________________277
Mattan Bavaria............................................................... 155

Miceşti............................................................................................................................. 244
Miercurea Ciuc........................................................................................ 109,110,162,244
Mirău................................................................................................................................. 50
Miscolcz.............................................................................................80, 112,114, 158, 247
Mocira................................................... ...................... ...........................................187, 203
Moscova.................................................................................................................... 37,190
Movioscol.........................................................................................................................235
Muncacevo....................................................................... 23, 24, 31, 59,111,112,144,145
Nagysăros........................................................................................................................ 166
Năsal................................................................................................................................ 162
Nepos....................................................................................................... 187, 202, 203, 243
Nyiregyhăza................................................................................................. 41, 44,104,155
Ocna Şugatag.................................................................................................................. 114
Oradea 7,14,18,27,30, 32, 33, 34. 35, 36, 37, 38, 39.44. 45. 46. 47,48.49, 50. 51. 53,
54. 55, 74, 76,79, 85, 86. 146,147,155,156, 157, 164, 167,174, 183,185,188,
189,190,197,198, 237, 243, 248
Oranienburg..................................................................................................................... 188
Pleşiva.............................................................................................................................. 226
Portul Secu....................................................................................................................... 227
Procovscht.......................................................................................................................... 20
Protasova........................................................................................................................... 20
Prundul Bârgăului........................................................................................84, 205, 206,244
Prundul-Bârgăului..............................................................................................................187
Puspdkiadany............................................................................................................. 50,120
Răr^itiş............................................................................................................................ 204
Ragla................................................................................................................198,199, 200
RaglăudeSus...................................................................................................................198
Rastolţ...............................................................................................................................202
Rechttiş.............................................................................................................................187
Reghin............... 16.76. 83. 95.104,105,106,107,108,109,110,145,147,161,162,175
Reghinul Săsesc............................................................................................................... 167
Reşiţa............................................................................................................... 226, 227, 246
Reteag.......................................................................................................139,147,163,164
Rodna Veche..................................................................................................................... 203
Romuli.............................................................................................................................. 204,244
Rona de Sus..................................................................................................................... 230,247
Şag.................................................................................................................................... 127
Salonta................................................................................37.181,188,197, 219, 220, 246
SânVasile.......................................................................................................................... 243
Sărmaş.............................................. 181,185,188,198, 211,212, 214, 215, 216,241,245
Săimăşel........................................................................................... 211, 212, 213,214, 216
Satu Mare 15.23.24.25, 30, 31, 32, 54. 55. 56. 57, 58. 59.61. 62.63.64. 65. 66. 75, 76,
90. 95.116,121,132,137,157,158,187,198, 203,231
Schieiu.............................................................................................................................. 252
Sebeş.........................................................................................................................184,196
Secaş.................................................................................................................................. 76
Secuieni...............................................................................................................................37
Seini.................................................................................................................. 233. 237, 247
Sfântul Gheorghe.................................................... ....................................95,109,110,162
Sibiu..............................................................................................................7,183, 221,247
Sighet.................................................................... 30, 32,111,112,114,115,145,166,167
Sighişoara................................................................................. v..............................94, 159

Şimieui Siivaniei.....17, 76, 116, 117,118,119,120, 121,123, 126,128, 129,165,166, 175
Şincai..............................................................................................................................245
Şomcuta Mare..................................................................................... 66, 68, 229, 230, 247
Someşeni................................................................................................................... 70, 71
Şopron.............................................................................................................................247
Stalino................................................................................................................................20
Suciul de Jos.................................................................................................................... 187
Sudul de Sus................................................................................................................... 207
Susenii Bârgăului.....................................................................................................205, 244
Szentes..................................................................................................................... 44,157
Szentkeresztesbanya....................................................................................................... 248
Szoinok............................................................................................................................245
Szombathely.................................................................................................................... 237
Szânyii............................................................................................................................... 74
Târgu-Mureş 7, 16, 23, 24, 25, 31, 76, 90, 95, 96, 97, 98, 99, 101, 102, 103, 104, 105, 110,
142, 145, 150, 160, 161, 166, 183, 184, 190,191, 192, 193, 194, 196, 197,
243
Tărian.......................................................................................181, 188, 217, 219, 245, 246
Tarnopol............................................................................................................................. 93
Timişoara.....................................................................................................7, 183, 195, 227
Tohanul Nou..................................................................................................................... 246
Tonciu........................................................................................ 252
Topliţa..............................................................................................................235, 236,247
Turda................................................................................................ 186, 201,232, 233, 247
Ujvidek................................................................................................................................19
Uri.....................................................................................................................................163
Vadul Crişului.................................................................................................................... 174
Vâlcău...............................................................................................................................127
Vâlcăul de Jos................................................................................................................... 127
Valea Borcutului........................................................................................................... 66, 68
Valea lui Mihai...................................................................................................... 37, 54,157
Varşovia..............................................................................................................................93
Vişeul de Sus............................................................................. 18,114,148,149,231,247
Vişnea............................................................................................................................... 187
Vlădeni............................................................................................. 188, 220, 227, 228, 240
Zalău....................17, 116, 117, 120, 121, 129, 130, 131, 148, 164, 165, 166, 198, 202, 211
CUPRINS
Prefaţă.......................................................................................................5
>
Hotărârea nr. 8.......................................................................................... 9
A. Ghetoul Oradea................................................................................32
B. Ghetoul Satu Mare........................................................................... 54
C. Ghetoul Cluj..............................................................
D. Ghetoul din Târgu-Mureş................................................................. 96
E. Ghetoul Reghin................................................................................104
F. Ghetoul din Sfântul Gheorghe......................................................... 109
G. Ghetoul Sighet.................................................................................111
H. Ghetoul Şimieul Silvaniei din Sălaj.................................................. 116
I. Ghetoul Someş................................................................................132
J. Ghetoul Bistriţa.................................................................................141
Hotărârea nr. 9....................................................................................... 177
INDEX DE NUME................................................................................... 255
INDEX DE LOCALITĂŢI..............................................
• î'iS •
editura
an
urope
973-99816-7-4

Crime Si Criminali de Razboi Din Transilvania Hortysta

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Crime Si Criminali de Razboi Din Transilvania Hortysta

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

®Mm\

Editura Pan Europe

CRIME Şl CRIMINALI DE RĂZBOI ÎN

EDITURA PAN EUROPE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Tehnoredactare: PAN EUROPE laşi

' G. Vrăbiesc, Tribunalul Militar Internaţional de la Nurnberg, p.5.

Principiul analogiei admis de unele state, care dă dreptul judecătorului de a reţine şi

Tribunalul poporului, Completul de judecată Cluj, înfiinţat prin legea

Asesor: dr. Nerva Hărăguş, judecător la Judecătoria de

Judecători Bojan Pavel de la Frontul Plugarilor,

Acuzatori publici fiind: d-nii dr. Paul Andrei,

Grefier fiind d-l Gavril Stanca.

La ordine fiind pronunţarea hotărârii asupra acţiunii penale pornită

Asupra acţiunii penale de faţă.

Având în vedere că apărătorii tuturor acuzaţilor prezenţi au ridicat

mărginit a lua act de ridicarea acestui incident, urmând ca să fie dezbătut

Având în vedere că în prealabil apărătorul dr. Bagosi Alexandru

Având în vedere că apărătorul acestui acuzat nu s-a opus la

Având în vedere că trecând la interogarea acuzaţilor, aceştia au

internările de evrei în ghetou în oraşul Satu Mare era în posesia Monitorului

Acuzatul dr. Măjai Francisc, la interogatoriu a încercat să susţină că

Acuzatul dr. Schilling loan, a recunoscut că luat parte la conferinţa lui

anului 1942, susţinând că aceste expulzări au fost ordonate de Prefectura

Având în vedere actele şi lucrările de la dosar.

Antisemitismul evului mediu pe vremea inchiziţiei spaniole s-a bazat

copiii mici piângând şi agăţându-se de poalele mamelor. Unele din ele au

cu ele. Astfel în comunicatul biroului de informaţii al Comisariatului

Această proclamaţie accentua cu deosebire următoarele:

pentru evrei, au fost întocmite de cei doi subsecretari de stat de la

mijloace de locomoţie puse la dispoziţie de autorităţile administrative

înfiinţării ghetourilor s-a simţit obligat să concretizeze într-o ordonanţă a

dar conducerea acestor operaţiuni, desemnarea locurilor ghetourilor,

cazării, cât şi din punct de vedere al alimentării şi sănătăţii. Aceşti prefecţi

unui grup de cetăţeni, declarat ca rasă şi separat ca atare, să poată fi

stelei galbene nu vor fi internaţi în ghetou, dar mai târziu pe la sfârşitul

constrângerea lor morală prin ameninţarea de a fi destituiţi din slujbe, totuşi

Chiar din felul cum acuzatul dr. Gyapai Ladislau, a preconizat

instrucţiuni, ci au fost scoase din'casă fără nici un bagaj numai cu lenjeria

bolnavi şi bătrâni, iar în calitate de şef suprem al acestor operaţiuni, făcând

Astfel, din prima zi de înfiinţare a ghetoului a făcut următoarele declaraţii

în ghetoul din Oradea, ce-i drept, ordinea publică a fost exercitată

Aşa, chiar şi înainte de 10 Mai 1944 încă sub comanda ofiţerului de

încredinţat cu chestiunile evreieşti, această parte a atribuţiunilor mele a fost

de informaţii, atunci au stat lângă fereastră şi dintre femeile care au venit

spus să mă dezbrac. Eu ezitând, au rupt hainele de pe mine şi au început

raport cerând pedepsirea locotenent colonelului Peterffi şi locotenentului

bagajul şi fetiţa, vecinele au voit să o ajute atunci acuzatul le-a împiedicat

înfiinţarea şi organizarea ghetoului din Oradea, cu tot cortegiul de terori de

ghetoului este cu totul disproporţionat faţă de numărul celor internaţi în

Dar, acuzatul Rajnai Carol a mai avut şi o altă activitate în anul

în primul rând nu trebuia să expulzeze 100 de familii, în loc de 100 de

în această stradă la casa locuitorului Bene Emerich, stăteau ascunşi

acuzatul Vadâsz losif şi au vorbit cu acuzatui reiatându-i că ia casa lui

dovedit, a avut misiunea să caute numai în anumite părţi şi anume în ghete

O colegă în specialitate şi întru fără de legi a acuzatei Elisabeta

B. Ghetoul Satu Mare

în judeţul Satu Mare au fost înfiinţate două ghetouri şi anume unul în

de gardă poliţienească, dr. Pirkier Ernest secretarul general al primăriei, dr.

în ce priveşte alimentarea, am primit de la primărie alimente atât de

strigătele victimelor. Nu peste mult timp a venit şi rândul meu. Am fost

anumite ordine, chiar ilegale, sub imperiul constrângerii morale, deoarece

Endre Lâszio au fost primite şi de acuzatul Pirkier Ernest şi de ajutorul de

Familia Schwartz din Satu Mare, convenind anterior cu doi evrei