Ministerul Educaţiei, Culturii si Cercetării

Colegiul de Construcţii din Hînceşti

Raport
Practică didactică

Temele:
1. Componentele harwarde ale calculatorului.
2. Prelucrarea și optimizarea imaginilor pentru produsele
multimedia.
3. Prelucrarea secvențelor audio-video pentru produsele
multimedia.

Realizat: Costru Ion

Verificat: Țurcan Sergiu
Cuprins
1. Componenta hardware a unui calculator personal 3
1.1 Memoria internă (Random Access Memory – RAM) 3
1.2 Memoria externă....................................................................................................................................
2. Prelucrarea și optimizarea imaginilor pentru produsele multimedia.
13
3. Prelucrarea secvențelor audio-video pentru produsele multimedia.
14
3.1 Achiziția secvențelor video Sunete şi filme (audio şi video). 14
3.1.1 Tipuri de fișiere video și formate video digitale.................................................................................
3.1. Principii de creare. 16
Bibliografie.........................................................................................................................................18

2
 1. Componenta hardware a unui calculator personal
Arhitectura (partea fizică) a unui calculator e formată din:
− unitatea centrală de prelucrare
− memoria internă
− memoria externă
− dispozitive periferice
Unitatea centrală de prelucrare (Central Processing Unit - CPU)
− Se mai numeşte şi procesor sau microprocesor.
− Este creierul calculatorului, efectuează toate operaţiile acestuia, coordonează
şi controlează
operaţiile din acesta.
− Are două componente:
− unitatea de comandă şi control (CCU) care comandă şi controlează operaţiile.
− unitatea aritmetică şi logică (ALU) care efectuează calculele aritmetice şi
logice pe care
le are calculatorul de făcut.
− Principala caracteristică a procesoarelor este viteza cu care prelucrează
informaţiile, adică
numărul de operaţii pe care le poate efectua în unitatea de timp. Aceasta se
măsoară în Hz, iar
microprocesoarele de azi au viteze cuprinse între 1.2 GHZ şi 4 GHz.
În prezent viteza de lucru este crescută prin înglobarea a 2 până la 8 nuclee de
procesare într-un
procesor.
− Principalii producători sunt Intel şi AMD, fiecare având 3-5 familii de
procesoare cu preţuri
cuprinse între 50 şi 800 de euro.
− în ultimii 20 ani performanţele procesoarelor s-au dublat aproape la fiecare
doi ani.
1.1 Memoria internă (Random Access Memory – RAM)

3
 − Păstrează programele care se execută la un moment dat, precum şi datele cu care
lucrează
acestea. Orice program pentru a putea şi executat de către procesor trebuie să
se afle în memoria
internă împreună cu datele pe care le prelucrează sau de care are nevoie.
− Este volatilă, adică conţinutul ei se pierde la oprirea calculatorului sau la
încetarea alimentării
cu curent electric.
− Este foarte rapidă, adică datele se scriu în ea sau se citesc din ea foarte
repede (667MHz – 1066
MHz)
− Capacitatea ei de memorare e mult mai mică decât cea a memoriei externe şi
se măsoară în
bytes. Calculatoarele personale actuale au în general între 2 GB şi 8 GB RAM.
− Întreg conţinutul memoriei interne este codificat în sistemul binar.
Pe lângă memoria RAM în calculator există şi o memorie ROM (read only
memory) în care sunt
memorate instrucţiunile de bază pentru pornirea și funcționarea calculatorului
(BIOS).

1.2 Memoria externă

− Este formată din suporturi de memorare electronice, magnetice sau optice
destinate păstrării

4
 informaţiilor pe termen îndelungat. Toate aceste suporturi de memorare
păstrează informaţia
codificată binar.
− Este o memorie cu durată lungă de viaţă, ajungând la ordinul deceniilor
(deocamdată).
− Este mult mai lentă decât memoria internă şi în general, relativ mai ieftină.
Principalele suporturi de memorie externă sunt:
1. Hard disk-ul (HDD) care e un suport magnetic de foarte mare capacitate, în
prezent cuprinsă
între 500 GB şi 4 TB. Pe HDD sunt memorate toate programele și datele din
calculator. Există două tipuri de hard-disk-uri: interne și externe (portabile).

2. Solid state Drive (SSD) – dispozitive de stocare electronice, cu viteză mare de

citire/scriere,
capacități cuprinse între 64 și 320 GB care sunt folosite în locul hard-disk-urilor interne.

5
 3. Compact discul (CD) care e un suport optic de memorie, cu capacităţile de 650 MB, 700
MB,
800 MB sau 870 MB. În general permite doar citirea informaţiilor (Read Only
Memory), scrierea
făcându-se o singură dată, dar există şi CD-uri care permit rescrierea
informaţiilor.

4. DVD (digital versatile disk) care e un suport optic de memorie, cu

capacităţile de 4.5 GB, sau
8.5 GB (dual layer). În general permite doar citirea informaţiilor (Read Only
Memory), scrierea
făcându-se o singură dată, dar există şi DVD-uri care permit rescrierea
informaţiilor.
Suporturile de memorare optice memorate anterior necesită unități de
citire/scriere pentru a putea
fi utilizate.
5. Memory stick USB, cu capacităţi între 2 GB si 32 GB, portabile.

6. Cardurile de memorie, în special pentru aparate foto, camere video şi

telefoane mobile, cu
capacităţi între 2 GB și 32 GB și formate diferite (SD, MMC, etc)

6
 7. Discheta (FDD) este un suport magnetic de mică capacitate (1.44 MB), dar
foarte portabil,
foarte rar utilizat în ultima vreme.

Dispozitivele periferice
Dispozitivele periferice se împart în trei mari categorii:
− dispozitive periferice de intrare
− dispozitive periferice de ieşire
− dispozitive periferice de intrare - ieşire
Dispozitivele periferice de intrare
Dispozitivele periferice de intrare permit introducerea de informaţii în
calculator.
Cele mai importante sunt:
1. Tastatura

− Este un dispozitiv de intrare de tip caracter, adică informaţia e introdusă în

calculator caracter
cu caracter
− Conţine 102-105 taste împărţite în trei categorii:
− taste alfanumerice: literele alfabetului latin, cifrele arabe şi simbolurile speciale
(+ - / * = , . : ; ! „ # % & .... )
− taste funcţionale care sunt folosite pentru a da comenzi sau pentru a realiza
combinaţii
de taste: F1-F12, Ctrl, Shift, Enter, Alt, Delete, Caps Lock....
− taste de deplasare şi poziţionare a cursorului:↑, →, ↓, ←, Home, End, Page Up,
Page
Down.

7
 − Multe tastaturi au și taste multimedia și pentru navigarea pe internet.
2. Mouse-ul

– Este folosit pentru deplasarea cursorului pe ecran, introducerea de comenzi,

alegerea opţiunilor
din meniuri şi pentru lansarea în execuţie a programelor.
– Poate avea două sau trei butoane sau şi un buton pentru derulare (Scroll
Button)
– În funcţie de modul de conectare poate fi serial sau paralel (PS2).
3. Scanner-ul – e folosit pentru a introduce în calculator informaţii grafice de pe
coli de hârtie.
Principalele caracteristici ale scanner-ului sunt: dimensiunea foii, rezoluţia
(numărul de puncte în
care e împărţită foaia) şi viteza de scanare.
4. Microfonul – e folosit pentru a introduce în calculator sunete (este conectat
printr-o placa de
sunet).

8
 5. Camera video digitală (webcam) – permite filmarea folosind calculatorul. Este
folosită în
special în comunicarea dintre utilizatorii de programe de mesagerie electronică.
Dispozitivele periferice de ieşire
Rolul lor este de a transmite informaţii din calculator spre mediu, spre exterior.
Cele mai importante sunt:
1. Monitorul

− Afişează informaţiile din calculator într-un mod în care omul îl poate înţelege
(text sau grafic).
− Este de 3 mari tipuri:
1. CRT – cu tub catodic

9
 2. LCD – cu cristale lichide
3. LED – cu LED-uri
− Este conectat la calculator printr-o placă video (adaptor grafic) care poate fi
asemănată cu un
calculator dedicat prelucrării imaginilor. Ea are procesor şi memorie internă şi
se conectează la
calculator printr-un port AGP sau PCI Express.
− Principalele caracteristici ale monitoarelor sunt:
− Lungimea diagonalei care se măsoară în inch sau centimetri. Există monitoare
de 17,
19, 21, 22, 23 , 24, 27 de inch.
− Rezoluţia, adică numărul pixeli care este produsul dintre numărul de linii şi de
coloane
în care e împărţit ecranul. Raportul dintre numărul de linii şi cel de coloane e în
general
de 3/4 sau 9/16 în cazul celor late (wide). Cele mai importante rezoluţii sunt:
800x600,
1024x768, 1280x1024, 1600x1200, 1366x736(HD), 1600x900, 1920x1080(Full
HD).
− Numărul de culori, care poate ajunge la 16 000 000.
− Rata de refresh sau frecvenţa pentru monitoarele CRT, adică numărul de
imagini afişate
pe secundă. Se măsoară în Hertz. Principalele rate de refresh sunt de 60, 70,
80, 100 Hz.
− Timpul de răspuns pentru LCD și LED, măsurat in milisecunde (5ms, 2ms).
2. Imprimanta

10
 - Este utilizată pentru listarea informaţiilor pe hârtie.
− Există trei tipuri de imprimante: cu ace (matriciale), cu jet de cerneală şi cu
laser.
− Principalele caracteristici ale imprimantei sunt:
− dimensiunea foii (A3, A4).
− rezoluţia, adică numărul de puncte în care se împarte foaia, ca număr de linii
ori număr de coloane.
− numărul de culori => imprimante alb-negru sau color.
− viteza de listare, adică numărul de pagini listate pe minut.
3. Plotter-ul – este un dispozitiv destinat realizării de desene sau grafice de
mari dimensiuni şi
de mare precizie, cum ar fi hărţile geografice, schemele electronice, schiţe, afișe,
etc. Este utilizat
în arhitectură, inginerie, etc.
4. Difuzorul – este utilizat pentru a transmite unde sonore spre exterior. Este
conectat la
calculator printr-o placă de sunet. Îl găsim în boxe sau căști audio.
5. Video proiectorul – este asemănător cu proiectorul de diapozitive sau filme,
utilizat pentru
prezentări.
Dispozitive de intrare-ieşire
Dispozitivele de intrare ieşire sunt utilizare atât pentru a introduce informaţii în
calculator, cât şi

11
 pentru a transmite informaţii din calculator spre mediul înconjurător.
Principalele dispozitive de intrare-ieşire sunt:
1. Placa de reţea – conectează calculatorul la firele unei reţele de calculatoare,
comunicarea
făcându-se în ambele sensuri. Poate fi UTP (cu mufa RJ45) sau Wireless.

2. Modem-ul – permite conectarea calculatorului la reţeaua de date a unui

provider de internet
(rețea telefonică, GSM, cablu TV, fibra optică) în vederea conectării sale la un
server care oferă
accesul la Internet.
3. Dispozitivele Bluetooth sau infraroşu pentru comunicarea fără fir cu
dispozitive mobile
(telefoane mobile, tablete) sau cu dispozitive periferice fără fir (mouse, tastatură).
4. Touchscreen – dispozitiv de afişare cu senzori pentru atingere.

12
 5. Multifuncționalul – dispozitiv format dintr-un scanner și o imprimantă.
Pe lângă aceste dispozitive există şi alte categorii de dispozitive specializate în
funcţie de
domeniul de utilizare a calculatorului. Industria jocurilor video, de exemplu,
cuprinde o serie de
dispozitive specifice (joystick, volane, etc).
Legăturile dintre diferitele dispozitive fizice ale calculatorului sunt realizate de
către
canalele de intrare-ieşire (I/O), majoritatea aflându-se pe placa da bază a
calculatorului, placa de
baza care este și suport pentru majoritatea dispozitivelor interne și care oferă
conectori pentru
cele externe.
Dispozitivele amintite anterior realizează cele patru funcţii principale ale
componentei
hardware a unui calculator, adică:
− funcţia de prelucrare
− funcţia de comandă şi control
− funcţia de memorare
− funcţia de intrare-ieşire (comunicare)
2. Prelucrarea și optimizarea imaginilor pentru
produsele multimedia.

Abstract - În această lucrare este prezentat conceptul de procesare a imaginii

și însuși algoritmii (metodele). Procesarea imaginilor și analiza reprezintă o
parte interesantă a științei cognitive și de calculatoare moderne, pe care
omenirea a început să le folosească în beneficiul propriu. Metodele prezentate
aici sunt metodele care sunt utilizate în prezent pentru procesul de prelucrare a
imaginilor. Cuvinte Cheie - imagini, algoritmi, filtrarea, restaurarea,
segmentarea, metoda pragului, metoda regiunilor, histograma, binarizarea,
luminozitate, contrast, transformări, scalare, rotire, oglindire, clase, prelucrări,
contur, tonuri, negativare. I. Introducere Prelucrearea (digitală) a imaginilor
reprezintă un domeniu foarte larg, de sinestătător. Acest domeniu are la bază o
teorie matematică riguroasă, bine pusă la punct , dar în general implementările
pe diverse mașini de calcul sunt destul de mari consumatoare de resurse

13
(puterea de calcul, memorie), în special dacă ne referim la utilizarea în timp
real a informațiilor extrase din imagini. Într-un sens cît mai general, o imagine
este o descriere a variației unui parametru pe o suprafață. De exemplu,
imaginile (în sensul clasic) sunt rezultatul variației intensității luminii într-un
plan bidimensional. Dar acest parametru nu este singurul folosit, de exemplu o
imagine poate fi generată de temperatura unui circuit integrat, emisiile de
radiații (cu diverse lungimi de undă) ale unor galaxii etc. Însă aceste tipuri de
imagine sunt , de obicei, convertite în imagini clasice pentru ca operatorul
uman să poată face o evaluare vizuală a variației unor parametri. Prelucrarea
imaginilor include mai multe discipline:  prelucrarea , compresia și stocarea
imaginilor.  restaurarea și ameliorarea imaginilor prin corecții geometrice,
ajustări de contrast, filtrarea zgomotului etc.  fotogrammetrie. 
recunoașterea formelor.  vederea artificială.  inteligența artificială.  sinteza
de imagini, imagini generate de calculator. II. Clase De Imagini Clasele de
imagini se împart în patru:  clasa 1 include imagini color sau în niveluri de gri. 
clasa 2 - imagini binare(in două culori)  clasa 3 cuprinde imagini formate din
linii și curbe continue  clasa 4 include imagini compuse din puncte izolate și
poligoane. III. Prelucrări Grafice Prin prelucrări grafice ne referim la operațiile
de preprocesare ce se efectuează asupra imaginilor achiziționate. Aceste
operații au rolul de a elimina zgomotele sau informațiile inutile din imagine sau
sunt operații de restaurare. Astfel de prelucrări sunt necesare pentru a
îmbunătăți atît timpul de execuție cît și rezultatul diverșilor algoritmi
(clasificare, recunoaștere forme, recunoaștere fețe umane etc.) IV. Filtrarea
Operația de filtrare este utilizată pentru eliminarea zgomotelor și la evidența
muchiilor [3]. În general se folosesc trei tipuri de filtre:  filtru trece-jos –
utilizat pentru eliminarea zgomotelor.

3.Prelucrarea secvențelor audio-video pentru

produsele multimedia.

3.1 Achiziția secvențelor video Sunete şi filme (audio şi video).

Sunt frecvente pe internet, dar gestionarea acestor fişiere mari poate constitui o
experiență grea pentru un designer. Ambele formate necesită aplicaţii
specializate pentru a le pregăti în vederea publicării pe web, iar utilizatorul unui
site care conține elemente audio și video va nevoie de o conexiune rapidă,
pentru a permite descărcarea rapidă şi redare neîntreruptă. Secvențele video
pot fi obținute utilizând o cameră video digitală, care stochează imaginile filmate
direct în format digital. Pentru a folosi aceste imagini e nevoie doar de

14
 conectarea camerei cu calculatorul prin intermediul unei interfețe FireWire, USB
sau de transferul direct al imaginilor cu ajutorul mediilor de stocare de tip
MemoryStick sau SDCard. Secvențele video mai pot fi obținute și ca urmare a
unei capturi video. Captura video reprezintă procesul prin care un semnal video
analogic, precum un film creat cu ajutorul unei camere video, este transformat în
semnal video digital, adică într-un fișier video. Semnalul video rezultat în urma
acestui proces poartă denumirea de flux video digital, sau mai simplu de flux
video. Similar acestui proces este cel de screencast, captura video a ecranului,
unde fluxul digital video este generat pe baza imaginilor afișate pe monitorul
calculatorului. Captura video presupune utilizarea de echipamente hardware
specializate precum TV-tunere sau plăci de achiziție. Deși diverse, căile de a
produce materiale video, urmează pași oarecum similari:
• identificarea mesajului care se dorește a fi transmis,
• crearea unui scenariu,
• crearea efectivă a secvențelor video,
• editarea și postprocesarea acestora,
• salvarea sub un format adecvat și distribuirea secvențelor video.
3.1.1 Tipuri de fișiere video și formate video digitale Majoritatea tipurilor de
formate video sunt compuse din două module: un container (fişierul video) și un
codec care este folosit pentru a comprima informația stocată în container. Codecul
video este un dispozitiv sau o aplicație software care permite compresia și
decompresia semnalului video digital. Codecurile video sunt întâlnite în mai toate
materialele video digitale: clipuri video postate pe Internet, în interiorul sistemelor
de transmisie și recepție a semnalelor video atât prin satelit cât și tereste, chiar și în
cazul DVD (MPEG-2) sau VCD (MPEG-1). Flux Video Flux Audio Compresie
Încapsulare .mp4 .avi .mov ctc. Compresia video este esențială în procesul de
stocare și distribuire a secvențelor video. Fluxurile de date audio și video sunt
comprimate și apoi încapsulate în fișiere audio/video. Prin comprimare se urmărește
reducere spațiului ocupat de un fișier video prin eliminarea datelor redundante.
Compresia video are la bază două tipuri de compresie:
- Compresia spațială - se o ocupă de eliminarea informației redundante pentru
fiecare cadru în parte, - Compresia temprorală – se ocupăr cu comprimarea pe baza
redundanței informaței aflate în cadre alăturate. Trebuie subliniat că prin
comprimarea fișierelor se reduce calitatea secvențelor video. Există două tipuri de
codecuri, software și hardware. Codecurile hardware presupun folosirea unor
dispozitive dedicate, de obicei a unor procesoare media. Pe de o parte acestea
preiau semnal video brut și apoi îl comprimă, iar pe de alta pot prelua semnal video
comprimat pentru a-l transforma în semnal video brut, necomprimat. Din punct de
vedere al timpului compresia și decompresia secvențelor video sunt două proceduri

15
asimetrice. Decompresia este în majoritatea situațiilor de peste 10 ori mai rapidă
decât procedura de compresie.

3.1. Principii de creare.

Principii de creare a secvențelor video Oricine a folosit o cameră de filmat știe
cât e de ușor să filmeze și apoi să redea ce a filmat pe un ecran. Cu toate acestea,
nu e greu de observat diferența dintre o astfel de filmare și un clip video
profesional. Deoarece majoritatea oamenilor accesează zilnic o sumedenie de
materiale video, de cele mai multe ori folosind Internetul sau televizorul ca
principală sursă de informare, cel mai probabil cursanții au un standard ridicat în
ceea ce privește calitatea și conținutul pe care le așteaptă de la un clip video de
calitate, fie el și educațional. Este de dorit ca un clip video să conțină următoarele
elemente. - un titlu la începutul clipului însoțit eventual de un set de imagini care
să ilustreze conținutul filmului, - un număr adecvat de secvențe filmate din puncte
diferite astfel încât atenția privitorului să fie captată pe întreg filmul, - elemente
de tranziție între secvențe, trebuie totuși folosite elemente de tranziție mai puțin
obositoare sau supratoare, - o coloană sonoră, - eventuale elemente statice,
precum grafice sau text, intercalate cu secvențele video acolo unde acestea ar
putea duce la o mai bună înțelegere a anumitor concepte, - schimbări de
ritm/tempo atât al secenvențelor video cât și al coloanei sonore pentru a menține
ridicată atenția privitorului. Cu ajutorul unor echipamente simple precum o
cameră video, un calculator personal și aplicațiile software potrivite se pot crea
filme didactice care respectă aceste cerințe. În primul rând, înainte de crearea
unui film este bine să existe răspuns la următoarele întrebări.
Care este metoda de distribuire a filmului? Filmul va fi folosit exclusiv pentru
mediul online? Va fi acesta postat pe un site web sau va putea fi accesat prin
intermediul Internetului? Filmul va fi distribuit folosind suport fizic? Daca da, se
vor folosi CD-uri sau DVD-uri? Pe baza acestor răspunsuri se pot stabili cateva
aspecte legate de rezoluția filmului și tipul de fișier folosit. Care este dimensiunea
maximă a fișierului? Ce tip de conexiune Internet urmează să aibă la dipoziție
cursanții? Este important de cunoscut răspunsul la aceste întrebari mai ales dacă
fișierele vor fi stocate folosind un portal web sau pe serverul unuei instituții de
învățământ. Avem nevoie de altceva în afară de secvențele video? Avem de spus
o poveste? Trebuie să adăugăm text, avem nevoie de subtitrare? În funcție de
răspunsul la aceste întrebări putem afla dacă avem nevoie de echipamente
suplimentare, gen microfon audio, sau de aplicații care să permită inserarea de
text sau efecte sonore peste secvențele video. Prin clip video mic sau clip video de
dimensiuni reduse, se înțelege de obicei un clip video care ocupă un spațiu de
stocare redus. Un spațiu de stocare mic poate fi obținut prin crearea unui clip la o

16
rezoluție mică, prin scurtarea unui clip video, sau mai bine spus prin restrângerea
duratei acestuia. O altă modalitate de reducere a dimensiunii unui clip video este
de a folosi un format care permite o compresie ridicată. Trebuie avut în vedere că
de cele mai multe ori o rezoluție mică și o rată de compresie ridicată vor duce la
pierderea calității.

17
 Bibliografie

1. http://info.mcip.ro/materiale/hardware.pdf
2. file:///C:/Users/Comp4/Downloads/curs11prelucrarea-secventelor-audio-video-
pentru-mediul-online.pdf
3. http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/1390/
Conf_UTM_2016_I_pg180_184.pdf?sequence=1&isAllowed=y

18