- este calitatea unei comunicări de a fi expresivă, de a transmite mesajul nu numai exact, ci
şi plastic; - denotă unicitatea stilului poetic a unui autor, noutatea şi inventivitatea imaginarului său poetic, selectarea unui lexic liric anumit, capabil să susţină ideea poetică şi imaginile artistice în aşa fel încât să-l impresioneze pe cititor şi să-l facă să recunoască maniera specifică aparţinând unui mare scriitor - consecinţă a funcţiei emotive a limbajului şi se realizează prin mijloace diverse: fonetice (onometopee, interjecţii, aliteraţii etc.) morfologice (dativul etic, forme de superlativ absolut-o preafrumosă fată, folosirea unor timpuri verbale, a unor părţi de vorbire etc.) sintactice (topica subiectivă, repetiţia, elipsa) lexicale (argoul, invocaţiile, imprecaţiile, blestemele, diminutive, augmentative) figuri de stil (epitete, metafore, comparaţii etc.)
SUGESTIA
- reprezintă tehnica predilectă a simboliştilor ce apropie poezia de magie şi descântec;
- este tehnica secretă prin care poezia evită rostirea directă şi substituie magic obişnuitul cu neobişnuitul, realitatea cu imaginea ei ideală; cuvântul poetic este magic, aluziv, conotativ pentru că ,,a numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea pe care şi-o dă un poem; a sugera, iată visul nostru”(Mallarme); - simboliştii consideră că limbajul poetic se bazează pe sugestia sonoră a cuvintelor; - relaţia dintre imaginea artistică şi starea sufletească nu este numită direct, ci sugerată;
AMBIGUITATEA
- trăsătură specifică limbajului poetic modernist, prin intermediul căreia se dezvoltă un
mesaj care poate avea o pluralitate de sensuri; - neclaritatea voluntară a textului se constituie într-o provocare adresată cititorului, care este chemat să facă un efort pentru a accede la sens;