EXPRESIVITATEA POETICĂ

- este calitatea unei comunicări de a fi expresivă, de a transmite mesajul nu numai exact, ci

şi plastic;
- denotă unicitatea stilului poetic a unui autor, noutatea şi inventivitatea imaginarului său
poetic, selectarea unui lexic liric anumit, capabil să susţină ideea poetică şi imaginile
artistice în aşa fel încât să-l impresioneze pe cititor şi să-l facă să recunoască maniera
specifică aparţinând unui mare scriitor
- consecinţă a funcţiei emotive a limbajului şi se realizează prin mijloace diverse:
 fonetice (onometopee, interjecţii, aliteraţii etc.)
 morfologice (dativul etic, forme de superlativ absolut-o preafrumosă
fată, folosirea unor timpuri verbale, a unor părţi de vorbire etc.)
 sintactice (topica subiectivă, repetiţia, elipsa)
 lexicale (argoul, invocaţiile, imprecaţiile, blestemele, diminutive,
augmentative)
 figuri de stil (epitete, metafore, comparaţii etc.)

SUGESTIA

- reprezintă tehnica predilectă a simboliştilor ce apropie poezia de magie şi descântec;

- este tehnica secretă prin care poezia evită rostirea directă şi substituie magic obişnuitul
cu neobişnuitul, realitatea cu imaginea ei ideală; cuvântul poetic este magic, aluziv,
conotativ pentru că ,,a numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea pe care
şi-o dă un poem; a sugera, iată visul nostru”(Mallarme);
- simboliştii consideră că limbajul poetic se bazează pe sugestia sonoră a cuvintelor;
- relaţia dintre imaginea artistică şi starea sufletească nu este numită direct, ci sugerată;

AMBIGUITATEA

- trăsătură specifică limbajului poetic modernist, prin intermediul căreia se dezvoltă un

mesaj care poate avea o pluralitate de sensuri;
- neclaritatea voluntară a textului se constituie într-o provocare adresată cititorului, care
este chemat să facă un efort pentru a accede la sens;