You are on page 1of 31

Universitatea Politehnica București

Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației

Modulația OFDM aplicată MIMO

Coordonator științific Student


Ș.l. ing. Adrian PĂUN Cucoș Ioana Cristina

Anul 2010
Cuprins
Lista de acronime..............................................................................................3
Lista de figuri....................................................................................................6
Conținutul proiectului pe capitole.....................................................................7
1. Introducere ...........................................................................................8

2. MIMO...................................................................................................8

2.1 Variante MIMO...................................................................9


2.1.1 SISO............................................................ 9
2.1.2 SIMO............................................................9
2.1.3 MISO...........................................................10
2.1.4 MIMO..........................................................10

3. OFDM...................................................................................................11

3.1 Transmisie cu purtătoare unică............................................12

3.2 Transmisie multipurtătoare..................................................12

3.3 Modulație OFDM. Avantaje și implementare......................13

4. Tehnologia MIMO-OFDM...................................................................16

5. Modelul sistemului MIMO-OFDM......................................................18

5.1 Transmișătorul......................................................................20

5.2 Receptorul............................................................................20

5.3 Modelul matematic...............................................................22

5.4 Analiza performanței.............................................................23

6. Implementarea simulării..........................................................................24

6.1 Simulare.................................................................................24

6.2 Rezultate................................................................................27

7. Concluzii.................................................................................................28

8. Direcții viitoare de cercetare...................................................................29

9. Bibliografie .............................................................................................30

2
Lista de acronime

ADC Analog to Digital Converter


ADSL Asymmetric Digital Subscriber Line
ANCOM Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații
BER Bit Error Rate
BPSK Binary Phase Shift Keying
BS Base Station
BWA Broadband Wireless Access
CDMA Code Division Multiple Access
CIR Carrier to Interference Ratio
COFDM Coded Frequency Division Multiplexing
DAB Digital Audio Broadcasting
DAC Digital to Analog Converter
DMT Discrete Multi-Tone modulation
DSL Digital Subscriber Line
DVB-T Digital Video Broadcasting – Terrestrial
EV-DO Evolution-Data Optimized
FDM Frequency Division Multiplexing
FDMA Frequency Division Multiple Access
FEC Forward Error Correction
FFT Fast Fourier Transform
FTJ Filtru Trece Jos
GPRS General Packet Radio Service
HIPERLAN High Performance Radio LAN
HSDPA High-Speed Downlink Packet Access
ICI Inter Carrier Interference
ISI Inter-Symbol Interference
IEEE Institute of Electrical & Electronics Engineers

3
IFFT Inverse Fast Fourier Transform
LAN Local Area Network
LOS Line Of Sight
MAC Medium Access Control
MAN Metropolitan Area Network
MB Megabyte
Mb/s Mega bites per second
MHz Mega Hertz
MIMO Multiple Input Multiple Output
MISO Multiple Input Single Output
MMSE Minimum Mean Square Error
MP3 MPEG Audio Layer III
NLOS Non Line of Sight
OFDM Orthogonal Frequency Division Multiplexing
OFDMA Orthogonal Frequency Division Multiplex Access
PCS Personal Communications Service
PDA Personal Digital Assistant
PSK Phase Shift Keying
PTP Point to Point
QAM Quadrature Amplitude Modulation
QPSK Quadrature Phase Shift Keying
RF Radio Frequency
SDMA Spatial-Division Medium Access
SIMO Single Input Multiple output
SISO Single Input Single Output
SNR Sound Noise Ratio
STC Space Time Coding
TDMA Time Division Multiple Access
UMTS Universal Mobile Telecommunications System

4
VDSL Very high bit rate Digital Subscriber Line
WiFi Wireless Fidelity
WiMax Worldwide Interoperability for Microwave Access
WLAN Wireless LAN
3G Third Generation of Wireless Communication Technology
3GPP Third Generation Partnership Project
3GPP2 Third Generation Partnership Project 2

5
Lista de figuri

Figura 1 SISO
Figura 2 SIMO
Figura 3 MISO
Figura 4 MIMO
Figura 5 Tehnica multiplexării cu diviziune în frecvență
Figura 6 Tehnica multiplexării cu diviziune în frecvență ortogonală
Figura 7 Modulație OFDM
Figura 8 Tehnici de multiplexare
Figura 9 Structura temporală a simbolului OFDM
Figura 10 Throughput pentru sistemele MIMO-OFDM
Figura 11 Emițător- Receptor pentru MIMO-OFDM
Figura 12 Prezența/ absența prefixului ciclic
Figura 13 Schema transmițătorului OFDM
Figura 14 Schema receptorului OFDM
Figura 15 Matricea canalului
Figura 16 Schema IEEE 802.11n folosind Simulink
Figura 17 Rezultate simulare

6
Conținutul proiectului pe capitole

Primul capitol al acestui proiect reprezintă o introducere în tehnica MIMO-OFDM.


Cel de-al doilea capitol constă într-o scurtă privire de ansamblu asupra sistemelor de
antene inteligente, în special MIMO. Avantajele în a avea antene multiple la recepție și la
transmisie sunt prezentate pe parcursul acestui capitol.
Al treilea capitol, OFDM începe prin a realiza o scurtă comparație între multiplexarea
cu diviziune în frecvență și multiplexarea cu diviziune în frecvență ortogonală. Continuarea
capitolului se ocupă de tehnica OFDM pe larg.
Cel de-al patrulea capitol, Tehnologia MIMO-OFDM demonstrează avantajele
introduse de sinergia dintre cele 2 tehnici prezentate în capitolele anterioare.
Capitolul cinci, Modelul sistemului MIMO-OFDM, prezintă scheme detaliate ale
receptorului și emițătorului. În acest capitol intervine și o parte din aparatul matematic folosit
în cercetări.
Implementarea simulării, capitolul 6, prezintă modul în care Simulink poate fi utilizat
pentru a studia performanțele MIMO-OFDM aplicat unui standar IEEE, și anume
IEEE802.11n.
Capitolul 7, Concluzii, reia o parte din ideile principale prezentate în proiect, dar
indică pe scurt o parte din avantajele introduse de această nouă tehnică, dar și dezavantajele
sale.
Capitolul 8, Direcții viitoare de cercetare demonstrează că domeniul acesta este relativ
nou, și că încă nu este exploatat în totalitate.
Bibliografia folosită în realizarea proiectului este prezentată în capitolul 9.

7
1. Introducere

MIMO-OFDM este o tehnologie dezvoltată de Iospan Wireless Inc. care folosește mai
multe antene pentru a transmite și primi mai multe semnale radio. MIMO-OFDM va permite
furnizorilor să implementeze un sistem pentru Acces Wireless de Bandă Largă (Broadband
Wireless Access (BWA)) care are funcționalitate NLOS (Non-Line-of-Sight). Mai precis
MIMO-OFDM preia avantajul proprietăților multicale a mediului folosind antene BS care nu
au pierderi de tip LOS.
Line-of-Sight este o condiţie în care un semnal parcurge calea aerului în mod direct de
la o antenă de emisie la o antenă de recepție fără a trece peste vreun obstacol. LOS este o
condiţie ideală pentru o transmisie radio deoarece interceptarea propagării provine din
condiţiile atmosferice şi din caracteristicile frecvenţelor de operare. Într-un mediu LOS,
semnalul se poate întinde pe o distanţă mai mare cu o mai bună putere a semnalului şi un
throughput mărit.

În mod contrar, Non-Line-of-Sight (NLOS), este o condiţie în care semnalul de la o


antenă de emisie trece peste numeroase obstacole până ajunge la antena de recepție. Semnalul
poate fi reflectat, refractat, poate suferi difracţie, absorbţie sau poate fi împrăştiat. Acestea
creează multiple semnale care vor ajunge la receptor la momente diferite de timp, pe diferite
căi, şi cu o putere diferită. În consecinţă, sistemele wireless dezvoltate pentru mediile NLOS
trebuie să încorporeze mai multe tehnici pentru a acopri aceste probleme ceea ce face aceste
sisteme mult mai complexe decât cele pentru LOS.

Potrivit Iospan:
‚‚În acest mediu, semnalele radio ricoșează de pe clădiri, copaci și alte obiecte în
timp ce se propagă între cele două antene. Efectul ricoșării produce ‚‚ ecouri ’’ sau
imagini multiple ale semnalului. Ca rezultat semnalul original și ecourile individuale
ajung fiecare la antena de recepție la momente de timp diferite cauzând ecourile ce
interferează unul cu celălalt degradând astfel calitatea semnalului’’

2. MIMO

Sistemul MIMO folosește antene multiple care transmit date simultan, în fragmente
mici către receptor, care poate procesa fluxul de date și să le pună împreună. Acest proces
denumit multiplexare spațială, creşte proporţional cu viteza de transmisie a datelor printr-un
factor egal cu numărul de antene de emisie. În plus, din moment ce toate datele sunt transmise
atât în aceeaşi bandă de frecvenţă şi cu semnături spațiale separate, această tehnică utilizează
spectrul foarte eficient.
Tehnologia MIMO poate transporta de 4-5 ori mai multă informație decât cea mai
avansată tehnologie utilizată astăzi în rețelele 3G (UMTS-HSDPA). Un design de rețea care
încorporează tehnologia MIMO oferă scalabilitatea necesară pentru a descărca rapid conținut
multimedia. Cu MIMO, de exemplu o poză de 500 Kb poate fi descărcată în jumătate de
secundă sau un fișier video de 30 Mb poate fi descărcat în jumătate de minut

8
.
2.1 Variante MIMO

Diverse scheme care folosesc mai multe antene la transmițător sau la receptor sunt
considerate potrivite pentru a îmbunătăți performanțele unui sistem de comunicații:

2.1.1 SISO (Single Input Single Output)

Transmisiile radio tradiţionale utilizează o antenă la transmiţător şi o antenă la


receptor. Acest sistem este denumit Single Input Single Output.

Figura 1. SISO

O singură antenă atât la transmitator cât şi la receptor

Nu implică diversitate

Transmiţătorul şi receptorul au un singur lanţ RF (acesta este codecul şi modulatorul).


SISO este relativ simplă şi ieftin de implementat şi a fost utilizată ani buni începând cu
naşterea serviciilor radio. Este utilizată în broadcast TV şi radio precum şi în tehnologii
wireless personale (Wi-Fi şi Bluetooth).

2.1.2 SIMO (Single Input Multiple Output)

Figura 2 SIMO 1x2

O antenă la transmiţător şi două antene la receptor

Implică o tehnică de diversitate la recepție

9
Pentru a îmbunătăţi performanţa, o tehnică a antenelor multiple a fost dezvoltată. Un
sistem care utilizează o singură antenă la transmiţător şi antene multiple la receptor este
numit SIMO (Single Input Multiple Output). Receptorul poate alege cea mai bună antenă
pentru a capta semnalul cu cea mai mare putere sau să combine semnalele de la toate antenele
maximizând astfel SNR (Signal to Noise Ratio). Prima tehnică este cunoscută ca diversitate
comutată sau diversitate selectivă. Cea de-a doua este cunoscută ca şi rata maximă
combinată.

2.1.3 MISO (Multiple Input Multiple Output)

Figura 3 MISO 2x1

Două antene la transmițător, o antenă la receptor

Implică o tehnică de diversitate a transmisiei

Un sistem care utilizează antene multiple la transmisie şi o singură antenă la recepţie


se numeşte Multiple Input Single Output (MISO). O tehnică cunoscută sub numele de
Alamouti STC (Space Time Coding) este folosită la transmițătorul cu două antene. STC dă
posibilitatea transmiţătorului să transmită semnale în timp şi spațiu, ceea ce înseamnă că
informaţia este transmisă de două antene la două momente de timp diferite consecutive.
Antene multiple ale unor sisteme SIMO şi MISO sunt plasate de obicei la stația de baza (BS).
Astfel, costul de a oferi fie diversitate a recepţiei (la SIMO), fie diversitate a transmisiei (la
MIMO), poate fi împărţit de toţi clienţii serviţi de BS.

2.1.4 MIMO (Multiple Input Multiple Output)

Pentru a mări throughput-ul unei legături radio, antene multiple ( lanţuri multiple RF
acordate) sunt plasate atât la recepţie cât şi la transmisie. Acest sistem este denumit Multiple
Input Multiple Output (MIMO). Un sistem MIMO cu acelaşi număr de antene atât la
transmisie cât şi la recepţie într-o legătură Punct-la-Punct (PTP) este capabil de a multiplica
throughput-ul sistemului liniar cu fiecare antenă adiţională. De exemplu, un sistem 2x2
MIMO va dubla valoarea throughput-ului.

10
De departe cea mai promițătoare tehnologie care folosește mai multe antene este
MIMO. Sistemul MIMO utilizează antene multiple atât la recepție cât și la emisie, ca în
Figura 4.

Figura 4. Un sistem generic MIMO


Deoarece multe fluxuri de date sunt transmise în paralel de antene diferite, există o
creștere liniară în throughput (cantitatea totală de date care poate fi procesată, sau trecută
dintr-o parte în alta când sistemul lucrează la capacitate maximă) cu fiecare pereche de antene
adăugată în sistem. Un aspect important constă în faptul că, spre deosebire de mijloacele
tradiționale de creștere a throughputului, sistemele MIMO nu cresc banda pentru a crește
throughputul. Aceste sisteme exploatează dimensiunea spațială prin mărirea numărului de căi
spațiale unice între emițător și receptor. Cu toate acestea pentru a ne asigura că matricea
canalului este inversabilă, sistemele MIMO au nevoie de un mediu bogat în propagare multi-
cale. Tabelul de mai jos prezintă îmbunătățirea extraordinară de 99% a capacității unui sistem
wireless ce utilizează MIMO. Un sistem rezonabil 5x5 poate furniza creșterea de 40 de ori a
capacității pentru același raport semnal zgomot.

99% Capacitate (b/s/Hz)


SNR= 12 dB SNR= 24 dB
(1,1) 0.3 1.8
(5,5) 12.5 28.5
(10,10) 29.2 62.0

Tabelul de mai sus sugerează că, fără a crește banda (o soluție foarte scumpă) sau
puterea totală transmisă, putem realiza îmbunătățiri substanțiale ale throughputului folosind
MIMO. Acest fapt are implicații importante deoarece sugerează că operatorii pot furniza
servicii de bandă largă în cadrul spectrului pe care l-au achiziționat de la ANCOM.

3. OFDM

Tehnica OFDM (Orthogonal Frequency Division Multiplexing) este o metodă de


transmisie multipurtătoare. Istoria acestei tehnologii datează dinainte de 1960, dar a fost
recent dezvoltată deoarece circuitele digitale care realizează operaţiile digitale cu viteză

11
sporită au început să fie disponibile pe piaţă. Această tehnică a apărut în anii 1960-1970 şi a
fost patentată în SUA în 1970. Ea este folosită în sistemele europene de transmisie digitală a
sunetelor (European Digital Audio Broadcast a DAB) şi pentru televiziunea digitală ( DVB-T)
în Europa şi Australia. Transmisia pe cablu utilizează tehnica OFDM în modemurile
DSL,ADSL şi VDSL. OFDM este utilizat și pentru rețele wireless LAN folosind standarde ca
802.11a,g, HIPERLAN/2. OFDM este o tehnică recent recunoscută ca o excelentă metodă
pentru comunicaţii wireless bi-direcţionale de mare viteză.

3.1 Transmisie cu purtătoare unică

Tehnica multiplexării cu diviziune în frecvenţă, utilizată de mult timp în sistemele


telegrafice clasice de transmisiune paralelă a datelor, evită suprapunerea spectrală a canalelor
multiplexate, pentru a elimina interferenţa între canale, având însă, drept consecinţă, o
eficienţă spectrală scăzută.

Figura 5. Tehnica multiplexării cu diviziune în frecvenţă

În sistemele FDM, semnalele de la mai multe emiţătoare sunt transmise simultan (în
acelaşi time slot) pe mai multe frecvenţe. Fiecare domeniu de frecvenţă (subpurtătoare) este
modulată separat de şiruri de date diferite şi are loc o spaţiere (guard time) între subpurtătoare
pentru a evita suprapunerea semnalelor.

Când se utilizează multiplexarea prin divizarea în frecvență pentru a permite mai


multor utilizatori să împartă acelaşi canal fizic de comunicaţie, atunci se numeste Frequency
Division Multiple Access (FDMA) – acces multiplu cu divizare în frecvenţă.

3.2 Transmisie multipurtătoare

Faţă de transmisia cu purtătoare unică, unde fluxul de date se transmite pe o singură


purtătoare, iar durata bitului este T, într-o transmisie OFDM fluxul de date se distribuie în
paralel pe N subpurtătoare, prin această operaţie durata bitului transmis pe o subpurtătoare
crește de N ori ajungând la NT.
Tehnica OFDM folosește spectre cu suprapunere care sunt mai eficiente din punct de vedere
al utilizării benzii. Eficiența spectrală este mai mare decât în cazul FDMA pentru că distanța
între canale scade (se ajunge chiar la suprapunerea acestora). În acest caz, separarea canalelor

12
fără interferenţe se face utilizând proprietatea de ortogonalitate a subpurtătoarelor (aceasta
înseamnă că ele sunt perpendiculare).

OFDM este o combinație a proceselor de modulare și multiplexare: un set de semnale


provenind de la aceeași sursă este divizat într-un număr de canale independente (sub-seturi ale
semnalului principal) și fiecare la rândul său este modulat de o purtătoare diferită și apoi
multiplexat într-un semnal OFDM pentru a se realiza transmisia.

Figura 5. Tehnica multiplexării cu diviziune în frecvenţă ortogonală

În Figura 5 putem constata reducerea lărgimii de bandă prin eliminarea timpului de gardă
(guard time) şi prin suprapunerea semnalelor

3.3 Modulație OFDM. Avantaje și implementare.

Canalele radio, datorită fenomenelor de propagare multi-cale, Doppler , fading, jitter de


fază şi zgomote puternice, oferă adeseori transmisiei digitale o calitate slabă. Soluţia tehnică
actuală, privind modularea semnalului astfel încât sistemul să lucreze eficient cu semnale
afectate de distorsiuni puternice, este OFDM. 
Principiul de bază este acela al divizării informaţiei de viteză mare în fluxuri de viteză
mică şi transmiterea acestora utilizând un număr mare de subpurtătoare ortogonale. Se
urmăreşte asigurarea unor viteze de transmisie ridicate, simplificând cerinţele impuse
circuitelor de egalizare, acolo unde este posibil. Această tehnică este cunoscută şi sub
denumirile de purtătoare multiple ( multi-carrier) sau modulaţie DMT ( Discrete Multi-Tone
modulation). 

13
Figura 7. Modulație OFDM

OFDM are câteva avantaje cheie față de rețelele comune de acces wireless cunoscute
sub numele de CDMA, care este este folosită în rețelele de telefonie mobilă 3G. Pentru
început OFDM este o metodă mai robustă, ceea ce înseamnă că aceasta oferă o performanță
mai mare în zonele aglomerate cu multe reflecții. Poate fi de asemenea folosită și pentru
receptoarele simple.

În propagarea multi-cale se pot introduce fadinguri selective în frecvenţă sau în canal pot
exista sub-benzi care să fie afectate mai puternic de interferenţe și se pot utiliza modulaţii
adaptive pe diversele subpurtatoare şi tehnici de distribuire a informaţiei pe subpurtatoare, în
aşa fel încât erorile să se distribuie ca erori izolate şi să poată fi înlăturate eficient de codurile
corectoare de erori, care protejează transmisia. Semnalul OFDM suportă fadinguri selective în
frecvenţă, fiind compus din subcanale în care fadingul este plat. În acest scop numărul de
subpurtătoare pe care se face transmisia trebuie ales astfel încât lăţimea de bandă a unei sub-
benzi să fie semnificativ mai mică decât banda de coerenţă a transmisiei, pentru ca fadingul
selectiv în frecvenţă, în banda transmisiei, să fie înlocuit de fadinguri de tip plat în sub-benzile
componente. Echivalent, în domeniul timp aceasta revine la a alege o durată a simbolului în
sub-benzile componente mult mai mare decât întârzierea diferenţială a canalului.  
Semnalele transmise prin canalele radio suferă distrorsiuni puternice, în special datorită
propagării multi-cale, ce provoacă apariţia fading-urilor, datorită combinării subtractive a
componentelor provenite din semnalul emis prin reflexie, difracţie , dispersie şi ajunse la
receptor cu atenuări şi întârzieri diferite. Are loc o creştere spectaculoasă a ratei erorilor, sau
a probabilităţii de eroare, aceasta ajungând să depindă liniar de raportul semnal/zgomot în
locul dependenţei exponenţiale obişnuite. Problema combaterii efectului fading este aşadar de
o deosebită importanţă. Pentru rezolvarea ei nu se poate folosi orice soluţie, având în vedere
că un timp mai mare de procesare digitală a semnalelor ar împiedica realizarea de transmisii
multimedia în timp real ( audio şi mai ales video ). 
Soluţia actuală se bazează pe posibilitatea de a i se furniza receptorului o serie de

14
semnale independente, ce transportă aceeaşi informaţie. Datorită acestei redundanţe,
există posibilitatea ca una sau mai multe replici ale semnalului de informaţie recepţionată să
aibă un nivel suficient pentru a asigura o detecţie de calitate, sau să asigure un nivel
corespunzător semnalului recepţionat prin combinarea adecvată a acestor replici. Această
soluţie, bazată pe introducerea de redundanţă şi crearea deliberată de replici ale semnalului
emis este cunoscută sub denumirea de tehnici cu diversitate.
Creşterea performanţelor transmisiei şi asigurarea accesului multiplu al utilizatorilor la
resursele commune ale sistemului de transmisie face apel la utilizarea eficientă a resurselor si
gradelor lor de libertate avute la dispoziţie
Aceste resurse sunt:

 Timpul;
 Frecvenţa (banda);
 Codul;
 Spaţiul.

Primele 3 resurse au condus la sistemele de multiplexare cunoscute ca: 


- FDMA (Frequency Division Multiple Access )
- TDMA (Time Division Multiple Access)
- CDMA ( Code Division Multiple Access)

Cea de a patra resursă, spaţiul , implică folosirea de antene multiple la emisie şi/sau
recepţie şi dă naştere la tehnica SDMA ( Space Division Multiple Access), respectiv la
sistemele MIMO ( Multiple Input, Multiple Output). MI se referă la antenele multiple de la
emisie şi MO la cele multiple de la recepţie.

15
4. Tehnologia MIMO-OFDM

Tehnica OFDM se potrivește cel mai bine cu tehnologia MIMO. Un studiu efectuat de
Nortel Wireless Technology Lab la începutul anului 2005 oferă un exemplu al sinergiei dintre
tehnicile MIMO și OFDM. În timpul studiului, un utilizator de telefonie mobilă a avut a avut
posibilitatea de a viziona două videoclipuri simultan cu descărcarea unui fișier de 264 MB cu
o viteză de 37 Mb/s folosind o bandă PCS standard de 5 MHz. Folosind MIMO-OFDM,
descărcarea a fost realizată în mai puțin de un minut față de 90 minute cât ar fi durat folosind
rețelele actuale. Viteza este chiar de 10 ori mai mare decât viteza oferită de prima generație de
dispozitive HSDPA (3.6 Mbps).

Cererea tot mai mare de servicii multimedia și creșterea conținutului legat de Internet
duc la sporirea interesului pentru comunicații de mare viteză. Atât cerința pentru o bandă cât
mai largă cât și flexibilitate impun utilizarea unor metode de transmisie eficiente care să se
potrivească cu caracteristicile canalelor de bandă largă, în special pentru transmisiuni wireless
în care canalul impune o serie de dificultăți. Așa cum am mai afirmat în wireless semnalul se
propagă de la emițător la receptor printr-un număr de căi diferite, fenomen denumit propagare
multi-cale.

Atenuarea semnalului poate fi diminuată prin diferite tehnici de diversitate. Pentru a


obține diversitatea, semnalul este transmis (în mod ideal) prin căi multiple și independente de
exemplu în timp, spațiu și frecvență sau combinate în mod constructiv la receptor. MIMO
exploatează diversitatea spațială având mai multe antene la transmisie și recepție.

OFDM implementat cu IFFT la transmițător și cu FFT la receptor, convertește


semnalul de bandă largă, în N semnale de bandă îngustă astfel încât egalizarea poate fi
realizată în domeniul frecvenței.

Folosind pentru modulaţie operaţia IFFT, se alege în mod implicit spaţiul între
subpurtătoare astfel încât la frecvenţa unde se realizează evaluarea semnalului recepţionat,
toate celelalte semnale sunt nule. Dar ca să se poată păstra ortogonalitatea, trebuie să fie
îndeplinite următoarele aspecte:

1. Transmiţătorul şi receptorul trebuie să fie perfect sincronizate. Aceasta înseamnă că


amândouă trebuie să adopte aceeaşi frecvenţă de modulaţie şi aceeaşi scală de timp
pentru transmisie.
2. Componentele analogice, părţi ale transmiţătorului şi ale receptorului, trebuie să fie de
înaltă calitate.
3. Ar trebui să nu apară cai multiple de propagare.

În mod particular ultima condiţie este foarte delicată, atâta timp cât se doreşte
combaterea unui canal cu multipropagare, dar există o soluție simplă pentru această problemă.
Simbolurile OFDM sunt în mod artificial prelungite prin repeterea periodică a “cozii”
simbolului şi precedarea simbolului cu acesta (Figura 9). La receptor acest interval numit

16
interval de gardă Tg trebuie îndepărtat. Cu cât acest interval este mai mare faţă de întârzierea
maximă a canalului τmax toate reflexiile simbolurilor precedente sunt îndepărtate iar
ortogonalitatea se va păstra. Bineînţeles această soluție nu oferă numai câştig, atâta timp cât
porţiunea de timp pentru semnalul util Tb va fi precedată de un interval de gardă, vom pierde
portiuni din semnal care nu vor putea fi folosite în transmiterea de informaţii.

Figura 9. Structura temporala a simbolului OFDM

Pe de altă parte, energia transmisă creşte o dată cu creşterea intervalului de gardă în


timp ce energia de recepţie ramâne aceaşi pentru că extensia ciclică va fi îndepartată. Aşadar
în acest caz va aparea o scădere a SNR. Această problemă a scaderii SNR poate fi rezolvată
parţial prin mărirea dimensiunii FFT, care totuşi, printre altele, va afecta senzitivitatea
sistemului prin introducerea zgomotului de fază. Folosind o extensie ciclică, eşantioanele
necesare pentru a realiza operatia FFT la recepţie, pot fi prelevate oriunde în interiorul
extensiei simbolului. Aceasta va oferi imunitate la multipropagare prin introducerea unei
toleranţe pentru erorile de sincronizare.

OFDM a fost adoptat în standardele IEEE802.11a LAN și IEEE802.16a LAN/MAN,


cunoscute și ca Wi-Fi, respectiv WiMax. Este de asemenea folosit în standardul IEEE802.20a,
un standard care se ocupă de menținerea unei conexiuni de bandă largă pentru utilizatorii care
se deplasează cu o viteză de până la 96 km/h.

Standardul IEEE802.11a LAN operează la rate de date până la 54 Mb/s (dacă permit
condițiile pe canal) cu o spațialitate a canalului de 20 MHz rezultând astfel o eficiență a benzii
de 2.7 b/s/Hz. Throughputul real este dependent de protocolul de acces la mediul de
transmisiune (MAC). De asemenea, IEEE802.16a operează în multe moduri dependente de
condițiile pe canal cu o rată de date ce variază între 4.20 și 22.91 Mb/s într-o bandă tipică de 6
MHz, ceea ce conduce la o eficiență de bandă între 0.7 și 3.82 biți/s/Hz.

17
Figura 10. Throughput pentru sistemele MIMO-ODM

Descoperiri recente în tehnicile MIMO promit o creștere importantă a performanței în


ceea ce privește sistemele OFDM. Sistemele de bandă largă MIMO-OFDM cu eficiența benzii
de ordinul zecilor de b/s/Hz sunt fezabile pentru mediile LAN/MAN. MIMO-OFDM este în
curs de intensiv de investigare, de către cercetători. Deocamdată MIMO-OFDM nu este parte
a evoluției formale a sistemelor celulare existente bazate pe standardele 3GPP (UMTS,
HSDPA) și 3GPP2 (CDMA 1X, EV-DO).

În momentul de față MIMO-OFDM este considerat un candidat puternic pentru


transmisiunile la nivel fizic pentru generația viitoare de sisteme de comunicații wireless.
Produsele comerciale care utilizează MIMO-OFDM cu două transmițătoare și trei receptoare,
sunt disponibile pentru WLAN (rețea locală wireless) și pot ajunge la o rată de date de 300
Mb/s cu eficiență spectrală de 7.5 b/s/Hz. Grupul ce se ocupă de standardizarea WLAN
dorește să ajungă la o eficiență spectrală de 15 b/s/Hz folosind patru antene la transmisie.

5. Modelul sistemului MIMO-OFDM

Structura generală pentru emisie-recepție a MIMO-OFDM este prezentată în Figura


11. Sistemul este compus din N antene la transmițător și M antene la recepție.

18
Figura 11. Emițător-receptor MIMO-OFDM

Se consideră că durata prefixului ciclic este mai mare decât factorul de împrăștiere al
canalului.

Prefixul ciclic, care este transmis în timpul intervalului de gardă, constă din sfârşitul
simbolului OFDM copiat în intervalul de gardă, iar intervalul de gardă este transmis urmat de
simbolul OFDM. Motivul pentru care intervalul de gardă constă din copierea sfârşitului
simbolului OFDM este pentru că receptorul va integra peste un număr întreg de cicluri de
sinusoide pentru fiecare multicale când se realizează demodularea OFDM cu FFT.

Introducerea prefixului ciclic are următoarele efecte:

- adăugarea acestuia creează un spaţiu de gardă între două simboluri consecutive în domeniul
timp, asigurând reducerea ISI în domeniul timp. ISI va afecta doar acest prefix ciclic, care la
recepție va fi eliminat, şi doar eşantioanele utile ale simbolului vor intra în blocul de
demodulare. Așadar durata prefixului ciclic trebuie să fie mai mare decât durata răspunsului la
impuls a canalului pentru a se elimina ISI în domeniul timp.

- prefixul ciclic este folosit la sincronizarea tactului de simbol şi a tactului de eşantionare,


precum şi la egalizarea în domeniul timp; apoi prefixul ciclic este eliminat, nefiind folosit la
demodulare.

Figura 12.

Prezenta/absenta prefixului ciclic

19
Semnalul OFDM pentru fiecare antenă este obținut prin utilizarea transformatei
Fourier rapide inverse (IFFT) și poate fi detectat de transformata Fourier rapidă (FTT).

5.1 Transmiţătorul

Un purtător de semnal OFDM este suma unor sub-purtătoare ortogonale, cu date în


banda de bază pe fiecare sub-purtătoare, fiind independent modulate utilizând unul din tipurile
de modulaţie de amplitudine în cuadratură (QAM) sau cu deplasare în fază (PSK). Acest
semnal în banda de bază compus este de obicei utilizat pentru a modula o purtătoare RF
principală.

Fig. 13 Schema transmiţătorului OFDM

S[n] este un flux serial de date binare. Prin multiplexare inversă, acestea sunt întâi
demultiplexate în N şiruri paralele şi fiecare este mapat pe un simbol utilizând una din
constelaţiile de modulaţie QAM, PSK , etc. De notat faptul că, constelaţiile pot să difere,
astfel unele fluxuri pot avea o rată de bit mai ridicată decât celelalte.

5.2 Receptorul

FFT inversă este realizată pe fiecare set de simboluri, rezultând un set complex de
probe în domeniul timp. Aceste probe sunt apoi mixate în cuadratură la o bandă de trecere pe
cale standard. Componentele reale şi imaginare sunt mai întâi convertite digital-analogic
utilizând convertoare digital-analogice (DAC). Semnalul analogic este apoi utilizat pentru a
modula undele sinus şi cosinus la frecvenţa purtătoare fc. Aceste semnale sunt apoi însumate
pentru a da semnalul de transmisie s(t).

20
Fig. 14 Schema receptorului OFDM

Receptorul primeşte semnalul r(t), care este apoi mixat în cuadratură până la banda de
bază utilizând semnalele sin şi cos la frecvenţa purtătoare. Aceasta creează de altfel semnale
centrate pe frecvenţa 2fc, deci trebuie utilizate filtre trece jos (FTJ) pentru a rejecta aceste
componente. Semnalele din banda de bază sunt apoi eşantionate şi digitizate utilizând
convertoare analog-digitale (ADC), iar FFT este utilizată pentru conversia înapoi în domeniul
frecvenţă. Aceste N fluxuri paralele returnate, fiecare din ele este convertit într-un şir binar
utilizând un detector de simbol. Aceste fluxuri sunt apoi re-combinate într-un flux serial s[n],
ceea ce este o estimare a şirului de biţi original de la transmițător.

5.3 Modelul matematic

Simbolul MIMO-OFDM recepționat de pe a n-a subpurtătoare și al m-lea simbol


OFDM al antenei i de recepție după FFT poate fi scris ca:
N

Ri [n,m]= ∑ H i,j [n,m]Aj[n,m]+Wi[n,m], i=1,2,....,M (1)


j=1

unde:

Aj[n,m] este simbolul de date transmis pe cea de-a n-a purtătoare și m indică
simbolul OFDM

Wi[n,m] reprezintă contribuția zgomotului aditiv la antena de recepție i pentru


simbolul corespunzător în frecvență

Hi,j[n,m] este coeficientul canalului în domeniul frecvență cuprins între antena j de


transmisiune și antena i de la recepție.

Coeficienții canalului în domeniul frecvență sunt obținuți ca și combinații liniare a


canalelor dispersive.
I−1

H[n,m]= ∑ hi[m]exp(-j2πin/T) , n=0,1,..., N-1 (2)


i=0

21
Unde I este numărul de canale derivate în domeniul timp și h[m] este modelat ca un
proces Gaussian aleator independent de medie zero. Răspunsul la impuls a canalului Rayleigh
poate fi exprimat ca
I−1

h(t, ) = ∑ hi [t](-i(t)) (3)


i=0

unde:

hi este câștigul derivației

i este timpul de întârziere asociat cu cea de-a ia derivație. Această întârziere poate fi
considerată invariabilă în timp.

Răspunsul canalului la impuls este admis ca fiind static peste durata unui simbol OFDM pe
canal Tcanal = T+T’, unde T este durata simbolului OFDM și T’ este durata prefixului ciclic.
Aceasta corespunde unui canal cu variație lentă unde timpul de coerență este mai lung decât
durata simbolului pe canal. Această presupunere împiedică apariția interferenței inter-
purtătoare (ICI).

Matricea canalului, H, e de dimensiune NxM, unde un termen corespunde celei de-a


na subpurtătoare și celui de-al m simbol OFDM.

Figura 15. Matricea canalului

H1,1[n,m] H1,2 [n,m] ⋯ H1,N[n,m]

H́ = H2,1[n,m] H2,2[n,m]⋯ H2,N[n,m] (4)

⋮ ⋮ ⋱ ⋮

22
HM,1[n,m] HM,2[n,m] HM,N[n,m]

5.4 Analiza performanței

Dacă se iau în considerare simbolurile de date recepționate de la toate antenele,


expresia simbolului de date recepționat poate fi reprezentat sub formă matriceală astfel:

R [n,m]= H́ [n,m] ⃗
⃗ A [n,m]+⃗
W [n,m] (5)

unde A [n,m]=[A1[n,m]
⃗ A2[n,m]… AN[n,m]]T (6)

și R [n , m]=[R1[n,m] R2[n,m]⋯ RM[n,m]]T


⃗ (7)
sunt vectorii Nx1 și Mx1 ai datelor transmise și recepționate. Pentru a obține simbolurile
datelor transmise ecuația (5) trebuie să fie rezolvată. Această ecuație asigură egalizarea
MIMO-OFDM.

A[n , m]= H́ [n , m]-1(⃗


⃗ R [n , m])+Ẃ [n , m]) (8)
Această egalizare funcționează bine în cazul în care nu există interferența simbolurilor
(ISI), interferența inter-purtătoare (ICI) și zgomotul este redus. În prezența ISI și ICI semnalul
recepționat poate fi scris ca în
N N N
R [n , m] = ∑ R j,iU[n,m] + ∑ R j,iICI[n,m] + ∑ R j,iISI[n,m] + Wi[n,m]

j=1 j=1 j=1

= C(k) + I (k) (9)


unde:
N
C(k)= ∑ R j,iU[n,m] reprezintă semnalul MIMO-OFDM transmis
j=1

N N
I(k)= ∑ R j,iICI[n,m] + ∑ R j,iISI[n,m] + Wi[n,m] reprezintă rezultatul datorat
j=1 j=1

interferențelor

Puterea utilă, PU, și puterea interferențelor, Pi, pot fi exprimate astfel:

PU = ⌊ E ¿ ¿ |C (k )|2¿

PI = ⌊ E ¿ ¿ |I (k )|2¿

23
Parametrul CIR (Carrier to Interference Ratio) este definit ca raportul dintre puterea
semnalului purtător de semnal și puterea interferențelor; este un indicator al eficacității de
semnalizare. Din punct de vedere matematic, poate fi definit astfel:

CIR= PU/ PI= ⌊ E ¿ ¿ |C (k )|2¿ / ⌊ E ¿ ¿ |I (k )|2¿ (10)


Probabilitatea de eroare pe bit, BER (Bit Error Rate), a unui sistem OFDM ce implică
QAM poate fi dedus din CIR astfel:

Pb = (3/8) ⌊ 1−(1 / √ 1+5/(CIR/2)) ⌋ (11)

6. Implementarea simulării

Simularea canalului permite examinarea caracteristicilor rețelelor de wireless comune cum


ar fi zgomotul, propagarea multicale. Zgomotul simplu este simulat prin adăugarea de date
aleatoare în semnalul de la emisie. Simularea propagării multi-cale implică introducerea unor
copii atenuate și întârziate a semnalului transmis peste semnalul original. Deși OFDM previne
cu succes apariția ISI, nu elimină problema atenuării. Folosind codarea și întrețeserea între
domeniul timpului și frecvenței, datele transmise pot fi protejate. Îmbunătățiri viitoare pot fi
obținute prin alte tehnici avansate, cum ar fi alocarea puterii și modulația adaptivă.

6.1 Simulare

Pentru a realiza simularea conceptului MIMO-OFDM se va folosi Simulink (acesta este


integrat cu MatLab). Am ales simularea unui standard IEEE, și anume IEEE802.11n. În acest
sens am folosit modelul prezentat pe site (www.mathworks.com).

Modelul reprezintă layerul fizic al IEEE802.11n. Ratele de date incluse în simulare sunt 6,
9, 12, 18,24, 3, 48 și 54 Mb/s. Schemele de modulare ce pot fi folosite sunt BPSK, QPSK,
16-QAM, 64-QAM. În ceea ce privește OFDM această tehnică suportă o bandă de 20 MHz,
are 52 de purtătoare, 64 de puncte FFT și prefix circular. Detecția MIMO se realizează
uilizând un detector linear MMSE. Decodarea utilizată este Viterbi (se realizaeză decodarea
unui șir de biți care au fost codați folosind FEC bazându-ne pe un cod convoluțional).
Modelul canalui este TGn.

Ipotezele simplificatoare ale modelului sunt:

1. Nu se realizează conversii RF, semnalele se află în banda de bază


2. Transmisiunea datelor este aleatoare, așadar nu apare un scrambler în schemă
3. Pachetele au un număr fix de simboluri de date
4. Nivelul puterii transmise este constant
24
5. Achiziția se realizează în mod ideal

Blocurile folosite au diverse culori după cum urmează

1. Albastru - blocuri de sisteme de comunicații


2. Portocaliu – controlul sistemelor/ semnalelor
3. Verde - Măsurarea semnalului/ performanțelor
4. Galben - Grafice și afișaj
5. Gri - Setări și documentație

Setările pentru care s-a realizat simularea se află în blocul gri, Simulation Settings, și
sunt:

Numărul de antene la emisie: 2

Numărul de antene de la recepție : 2

Schema de modulație 15

Blocul de informații utile are 1000 Bytes

Blocul roz din schemă a cărui culoare nu se regăsește în legendă este o sursă de date cu
rată variabilă. În sistemele de comunicație există posibilitatea ca sursele să fie realizate din
mai mult de o sursă. Sursele pot fi surse de date, zgomot sau surse controlate. Sursele
generează date într-un mod aleator sau pseudo-aleator. Blocul din figură este un Generator
Binar Aleator Bernoulli, acesta utilizează o distribuție Bernoulli. Biții 0 și 1 sunt produși
alternativ, acessta generează un semnal de ceas și activează procesul de sincronizare.

25
802.11n TGn Joint Proposal

Add CSD2, Multiplex


Legacy / HT IFFT
Cyclic Prefix OFDM Frames
Preamble
Add CSD2, Multiplex
Assemble STBC IFFT
[mode] Antenna Cyclic Prefix OFDM Frames
OFDM +
Frames Map
CSD1 Add CSD2, Multiplex
IFFT
Cyclic Prefix OFDM Frames
Modulator
Bank Add CSD2, Multiplex
Variable-Rate IFFT
Cyclic Prefix OFDM Frames
Data source

[txbits] TGn Channel


PER Model
Packet Error Rate %
[mode]
Calculation
Training
[rxbits]

Remove Remove Cyclic Demultiplex


FFT
Zeros Prefix OFDM Frames

Remove Remove Cyclic Demultiplex


FFT
Zeros Prefix OFDM Frames
Disassemble MIMO
OFDM Frames Detection Remove Remove Cyclic Demultiplex
Demodulator FFT
Zeros Prefix OFDM Frames
Bank
Simulation
Remove Remove Cyclic Demultiplex
Settings FFT
Zeros Prefix OFDM Frames
Double click to set
simulation parameters
[mode]
PER Test Power Spectrum Constellation Power Spectrum
Settings [txbits]
[mode]
Double click to set [postrxg] [eqresp] [prerxg] [magresp] [rxbits] Signal
PER test parameters [estSNRdB] Visualization
[prerxg]

[postrxg] Double click to


DOC [estSNRdB] open/close

Double click to see [magresp]


documentation SNR Multiport Multiport Multiport Multiport Multiport [eqresp]
and color legend Switch Switch Switch1 Switch2 Switch3

SNR SS1 1
SNR SS1 dB Debug Ant.
[mode]
SNR SS2 Adaptive
dB Modulation
Bit Rate
Control [mode] PER Graph
SNR SS3 Mb/s
SNR [txbits] Draw PER % Done
dB Curve
Estimation
SNR SS4 MIN SNR [rxbits]
dB dB

26
Figura 16 Schema IEEE802.11n folosind Simulink

Blocurile din schemă prezintă o casetă cu parametrii săi de dialog, în care putem seta
parametrii doriți de noi în simulare.

În timpul simulării în blocurile galbene apar valori calculate la momentul de timp


respectiv.

6.2Rezultate

După ce se va realiza simularea, datele obținute vor putea fi incluse în setul de grafice
din figura 12.

TX Data

0 5 microsec

Unequalized signal RX power spectrum (dB) SNR (dB)


20
60
2 0 50
-20 40
1
-40 30
0 -60 20
10
-80
-1 0
-100

-2 -120 Bit rate (Mb/s)


-140
-2 -1 0 1 2 300

200

Equalized signal Equalized power spectrum (dB) 100


20
0 0
1
-20
BER (per packet)
-40
0 -60 -1
10
-80
-2
-100 10
-1 -3
-120 10
-140 -4
-1 0 1 10

Figura 17. Rezultatele simulării

27
7. Concluzii

Este evident că apetitul pentru comunicații wireless de bandă largă este abia la început și
acest domeniu se va dezvolta din ce în ce mai mult în următorii ani. În zilele noastre în Statele
Unite ale Americii numărul de laptopuri vândute îl depășește pe cel al desktopurilor. Dacă acest
trend continuă utilizatorii vor avea nevoie de servicii wireless de bandă largă oriunde s-ar afla :
acasă, la serviciu sau pe drum.

Wi-Fi și rețelele celulare de mare viteză care sunt deja implementate satisfac parte din
aceste nevoi, dar tehnica OFDM-MIMO, utilizată de WiMax 802.16e sau 802.11n, este
tehnologia necesară pentru a avea servicii wireless de bandă largă scalabile și economice.
Scalabilitatea oferită de aceste tehnologii devine importantă cu adevărat atunci când MP3
playerele, PDA-urile, jocurile portabile și alte device-uri portabile vor fi echipate să ofere
servicii wireless, oferindu-le utilizatorilor conexiune de bandă largă oriunde s-ar afla.

Folosind analogia cu o autostradă, dacă industria wireless grăbește implementarea


tehnologiei MIMO-OFDM, aplicații remarcabile (ce pot fi asemănate cu automobilele) vor fi
puse la dispoziția utilizatorilor și astfel aceștia vor ajunge în locuri noi mai rapid și mai eficient.
Astfel MIMO-OFDM reprezintă tehnologia cheie pentru a atinge potențialul oferit de
comunicațiilewireless.

Dintre avantajele introduse de MIMO-OFDM putem enumera:

6. Interferențe reduse
7. Câștig în diversitate
8. Creșterea capacității
9. Eficiența puterii
10. Câștigul în ceea ce privește utilizarea benzii

Dezavantajele majore constau în:

28
1. Spațialitatea antenelor trebuie să fie în strânsă legătură cu tipul canalului utilizat
2. Emițător și receptor foarte complicate

8. Direcții viitoare de cercetare

Un prim pas în viitor îl constituie studiul aprofundat al implementării MIMO-OFDM în


tehnologia WiMax.

Reţelele de tip wireless au cunoscut o dezvoltare semnificativă pe plan mondial, ele


reprezentând o soluţie alternativă legăturilor terestre.

Mai multe companii românesti de operatori de comunicaţii ofera deja furnizorilor de


servicii solutii de conectivitate wireless dintre cele mai performante.

Furnizorii de servicii Internet sunt si ei interesaţi in migrarea unor servicii adiacente


către tehnologia wireless.

În prezent există mai multe moduri de a capta datele din eter: Wi-Fi, Bluetooth, GPRS,
3G. Dar acestora li se adaugă o nouă tehnologie care poate capta datele de şapte ori mai
repede şi de o mie de ori mai departe decît populara tehno-logie Wireless Fidelity, sau Wi-Fi.
În timp ce Wi-Fi are o rază de acţiune de aproximativ 30 m, WiMax utilizează o tehnologie de
microunde radio care creşte distanţa la aproximativ 50 km. Aceasta înseamnă că ar putea fi
folosită ca o alternativă la firele de cupru şi cablul coaxial pentru conectarea la Internet.
Accesul la informaţia globală constituie o sursă de bogăţie la scară locală, prin creşterea
productivităţii muncii bazate pe accesul la cvasitotalitatea informaţiilor disponibile în lume în
legătură cu activitatea prestată. Totodată, reţeaua devine mai valoroasă pe măsură ce tot mai
mulţi oameni se leagă la ea.

Acestea nu ar fi posibile fără implementarea OFDM.

Direcții viitoare de cercetare pot fi:

1. Aplicarea CDMA în MIMO-OFDM:

Alături de OFDM poate fi implementată a altă tehnologie COFDM (Coded Frequency


Division Multiplexing). Metodată OFDM Codată este folosită pentru a înlătura fadingul
selectiv în frecvență.

2. OFDMA

29
La fel ca şi în cazul OFDM, OFDMA asigură multiple sub-purtătoare apropiate, dar
sub-purtătoarele sunt divizate în grupuri de sub-purtătoare.

3. Algoritmi pentru selectarea antenelor MIMO

4. Eliminarea interferențelor și scăderea toleranței față de zgomot

5. Dezvoltarea unor tehnici e estimare a canalului MIMO

9. Bibliografie

1. www.mathworks.com

2. Bănică Ion, Comunicații de date

3. Ye (Geoffrey) Li, Gordon Stuber, Orthogonal Frequency Division Multiplexing for


Wireless Communications

4. Rajan Ratti S/O Satya Nand, Simulation and Performance of MIMO-OFDM

5. Smart Antenna Research Laboratory, OFDM Simulation using MatLabS

6. http://www.mimo.ucla.edu/summaries/INTRO_MIMO&OFDM.pdf

7. http://www.pwtc.eee.ntu.edu.sg/Research/Pages/research_projects_mimo.aspx

8. http://connectedplanetonline.com/wireless/technology/mimo_ofdm_091905/

9. http://en.wikipedia.org/wiki/MIMO

10. http://en.wikipedia.org/wiki/Orthogonal_frequency-division_multiplexing

11. http://hubpages.com/hub/mimo-ofdm

12. http://www.wave-report.com/tutorials/OFDM.htm

13. http://wcsp.eng.usf.edu/papers/ozdemir_papers/Kemal_WAMI04.pdf

14. http://www.ict.csiro.au/staff/iain.collings/publications/ToAppear_JSAC_Transmitter_
noise_effect_CameraReadyPageProofs.pdf

15. http://www.ijest.info/docs/IJEST10-02-07-94.pdf

30
16. http://iaf-bs.de/projects/gigabit-mimo-ofdm-testbed.en.html

17. stst.elia.pub.ro/RIC/Teme_RIC_2007_8/AdrianRisco/WiMAX.doc

31

You might also like