Electrocutarea

Definiţie: sunt traumatisme cauzate de trecerea curentului electric casnic, industrial sau
atmosferic prin organism care produce leziuni locale distructive asupra tegumentului şi are
efecte generale.
Etiologie:
õ factor etiologic: curentul electric
õ acţiunea depinde de: intensitatea curentului electric, tensiunea curentului electric,
felul curentului (continuu, alternativ), frecvenţa, durata contactului, direcţia forţei
õ factori favorizanţi:
õ umiditatea solului
õ starea de hidratare a ţesutului
õ vârsta
õ oboseală, emoţie, frică, insomnie, sete
Circumstanţe de producere:
õ atingerea directă sau indirectă a reţelei de curent
õ atingerea unui bec spart
õ manipularea maşinilor electrice
õ intrarea în câmp electric de mare tensiune
õ electroşocul terapeutic
Tablou clinic:
õ rupturi de organe, fracturi
õ plăgi superficiale sau mai profunde
õ arsuri sau carbonizări- caracteristică fiind marca electrică
õ convulsii cu respingerea mâinii de pe sursa de curent sau tetanizare cu contractura mâinii
pe aceasta
õ ± stop respirator (contracţia musculaturii)
õ fibrilaţie atrială sau ventriculară, precordialgii
Tratament:
õ înlăturarea contactului cu sursa de curent
õ ! întreruperea curentului prin scoaterea din priză sau tăierea firelor cu aparate speciale
õ este interzisă tracţiunea accidentatului fără mănuşi de protecţie, mai ales dacă hainele
sunt umede
õ evaluarea funcţiilor vitale
õ resuscitare cardio-respiratorie la nevoie
õ administrarea de sedative, antilagice, decontracturante

Înecarea

Definiţie: este un afecţiune manifestată prin asfixie acută produsă de inundarea căilor
aeriene, dar şi prin modificări hemodinamice.
Etiologie:
õ factori etiologici: apa, petrolul
õ factori de risc:
õ meduze, raci, temperatura apei
õ constituţia, vârsta, sexul, alimentaţia

1
 õ oboseala, zonele reflexogene, factorul emotiv
Tablou clinic (conform lui Bruardel):
õ la 10 secunde de la imersie se produc 1-2 mişcări respiratorii profunde, cu inhalaţia unei
cantităţi reduse de lichid (datorită surprizei)
õ timp de 1 minut respiraţia se opreşte, timp în care lichidul nu intră în căile respiratorii;
este perioada de agitaţie
õ timp de 1 minut victima începe să se scufunde, apar mişcări respiratorii profunde, relativ
lente; la suprafaţa apei se ridică o spumă
õ timp de 1 minut urmează apneea
õ faza mişcărilor respiratorii terminale, rare şi lente, caracterizatră prin:
õ tahipnee expiratorie, respiraţii superficiale apoi,
õ scăderea progresivă a mişcărilor respiratorii
õ la scoaterea din apă pot să apară: tuse, vomă alimentară sau a apei înghiţite
Tratament:
1. evaluarea modificărilor pe care imersia în apă le produce în funcţie de caracteristicile apei:
ë apa dulce, limpede: hemodiluţie rapidă, hemoliză
ë apa sărată, concentrată: edem pulmonar acut
ë apa bogată în reziduuri chimice: iritaţia căilor respiratorii, bronhopneumonie de
aspiraţie
ë apa foarte rece manifestările hipotermiei
1. eliberarea căilor aeriene
2. respiraţie artificială
3. masaj cardiac la nevoie
4. tratarea edemului pulmonar
5. combaterea infecţiilor
! în momentul scoaterii din apă a înecaţilor aceştia sunt foarte agitaţi
nu se efectuază masajul cardiac în apă
trebuie curăţate bine căile aeriene
respiraţia artificială se poate face şi în poziţie de decubit ventral
în primele momente presiunea de inhalaţie trebuie să fie mai mare ca deobicei
se încercă evacuarea conţinutului gastric