1/8/2021 Jurisprudenta - REPREZENTAREA CONVENŢIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM...

Curtea de Apel PITEȘTI Jurisprudenta: REPREZENTAREA CONVENȚIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM (MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE). DOVADA SIMULAȚIEI PRIN
DATA CE INTERESEAZĂ VALIDITATEA ACTULUI REAL ȘI SECRET ÎN SENS DE OPERAȚIUNE JURIDICĂ (NEGOTIUM).

Titlu REPREZENTAREA CONVENȚIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM (MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE). DOVADA SIMULAȚIEI PRIN INTERPUNERE
DE PERSOANĂ. DATA CE INTERESEAZĂ VALIDITATEA ACTULUI REAL ȘI SECRET ÎN SENS DE OPERAȚIUNE JURIDICĂ (NEGOTIUM).
Tip speta Decizie
Numar speta 494/R
Data speta 08.10.2007
Domeniu asociat Absolvenți
Continut speta REPREZENTAREA CONVENȚIONALĂ. CONTRACTUL
PRETE-NOM (MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE).
DOVADA SIMULAȚIEI PRIN INTERPUNERE DE
PERSOANĂ. DATA CE INTERESEAZĂ VALIDITATEA
ACTULUI REAL ȘI SECRET ÎN SENS DE OPERAȚIUNE
JURIDICĂ (NEGOTIUM).

Art.1197 Cod civil

Raporturile dintre mandant și mandatar fiind supuse

regulilor de mandat, în mod corect instanța de apel a reținut că
pentru a înlătura aparența creată prin actul public, este necesar să
se facă dovada simulației prin actul juridic secret (real) – act scris
sau început de dovadă scrisă (art.1197 Cod civil), fiind aplicabile și
dispozițiile art.1198 Cod civil, care permit utilizarea probei cu
martori și prezumții dacă a existat o imposibilitate, fie și morală,
de a-și procura o dovadă scrisă.
În privința validității sale, interesează data când a avut
loc convenția dintre părți, în sens de operațiune juridică
(negotium) și nu data când se redactează înscrisul doveditor, în
sensul de instrumentum, în care s-a consemnat actul real și secret,
înscrisul doveditor putând fi redactat ulterior datei la care a avut
loc convenția și ulterior chiar datei când se încheie cel de-al doilea
contract.

(Decizia civilă nr.494/R din 8 octombrie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauza privind conflicte de
muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie).

Constată că la data de 25.03.2004, reclamantul H.E. a

chemat în judecată pe pârâtul H.J. pentru a se constata dreptul său de
proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară la nr.1410,
comuna S.T., număr topo CC 669/1; 669/2; 768, constând în construcții
formate dintr-un atelier cu magazie materiale și cameră pe scară, un
atelier mecanic și tâmplărie, magazie cereale, pătul, 2 magazii cereale cu
două mori, o rampă, un rezervor carburanți, sediu ferme, cântar basculă,
fântână, platformă betonată și platformă tehnologică, construcții situate
în comuna S.T., județul T.; să se dispună radierea dreptului de proprietate
al pârâtului asupra imobilelor mai sus individualizate și înscrierea
dreptului de proprietate al reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1587 din 10.02.2005, pronunțată de
Judecătoria Timișoara, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul
H.E. în contradictoriu cu pârâtul H.J., fiind obligat reclamantul să
plătească pârâtului suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut
că la data de 27.02.2002, la sediul A.V.A.B. – AVAB București, a avut loc
o licitație pentru vânzarea unor active proprietatea S.C.”P.” S.A.
Timișoara.
La această licitație s-a înscris un singur participant, respectiv
pârâtul H.J., ca persoană fizică, cetățean român cu domiciliul în
Germania și reședința în Timișoara, fiind cel care a adjudecat bunurile
pentru suma totală de 55.130 USD, exclusiv TVA-ul în sumă de
10.474,70 USD sau echivalentul acestuia în lei la cursul BNR la data
plății.
După adjudecare, proprietatea pârâtului a fost înscrisă în CF
1410, comuna Sacoșu Turces, asupra construcțiilor evidențiate sub
număr topo CC 669/1; 669/2; 768, terenul în suprafață de 34.470 m.p.
fiind proprietatea statului.
S-a mai reținut că reclamantul a mandatat pe pârât să
cumpere bunurile, iar la dobândirea de către acesta a dreptului de
proprietate asupra bunurilor licitate, să procedeze la transferul dreptului
din patrimoniul său în patrimoniul reclamantului, aducând în acest fel la
îndeplinire mandatul primit.
Prima instanță a reținut în esență că, reclamantul nu a făcut
dovada existenței mandatului secret încheiat cu pârâtul, impus ad
probationem de dispozițiile art.1191 Cod civil, privind ca neîntemeiată
acțiunea în dovedirea simulației, motiv pentru care instanța de fond a
respins-o ca atare.
A mai reținut prima instanță că, fiind vorba de simulație și
ținând seama de principiul consacrat de legislația civilă română în materia
actelor juridice, în general, potrivit cărora proprietatea aparține voinței
reale a părților, reclamantul trebuia să facă dovada existenței actului
juridic secret (real), valabil încheiat, respectiv dovada existenței unui act
scris sau a unui început de dovadă scrisă ce permite utilizarea probei cu
martori și prezumții.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel apelantul-
reclamant H.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru
următoarele motive:
1. Hotărârea este nelegală, sub aspectul respingerii probei
testimoniale ca inadmisibilă, pentru a dovedi contractul de mandat fără
reprezentare dintre părți. În mod greșit instanța de fond a considerat că
în speță, nu sunt incidente disp.art.1198 Cod civil, deoarece din probele
administrate rezultă că între părți existau relații de familie și raporturi de
prietenie și de afaceri, consolidate de-a lungul multor ani de parteneriat,
iar procesul verbal al Adunării generale a Asociațiilor Helptreppenlifte
Gmbh din 08.03.2004, reprezintă un început de dovadă scrisă în sensul
art.1197 cod civil.
2. S-au interpretat și aplicat greșit disp.art.1175 Cod civil,
1539 și 1541 cod civil, deoarece mandatul este un contract consensual
care ia naștere prin simplul acord de voință al părților, fără a fi supus
vreunei forme speciale, care poate fi dat tacit , dacă din împrejurări de
fapt neîndoielnice rezultă voința de a contracta. Din probele administrate
în cauză rezultă că pârâtul a acționat în baza unui mandat expres conferit
de reclamant, starea de fapt expusă corespunzând situației juridice
cunoscută în literatura de specialitate, sub denumirea de mandat fără
reprezentare, sau convenție de prete – nom.
Prin decizia nr.427/A/2005 Tribunalul Timiș a declinat
competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel

portal.just.ro/46/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=233 1/8
1/8/2021 Jurisprudenta - REPREZENTAREA CONVENŢIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM...

Timișoara, care la 01.09.2005, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o

aceleiași instanțe , Tribunalul Timiș, spre competentă soluționare.
Prin încheierea nr.127/A/27.02.2006, Tribunalul Timiș a
înaintat dosarul Tribunalului Argeș ca urmare a strămutării judecării
cauzei, dispusă prin încheierea nr.10540/13.12.2005 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Prin decizia civilă nr.746 din 14 noiembrie 2006, pronunțată
de Tribunalul Argeș – Secția civilă, s-a admis apelul declarat de apelantul-
reclamant H.E. – la Societatea Civilă Profesională „A.”, împotriva
sentinței civile nr.1587 din 10.02.2005, pronunțată de Judecătoria
Timișoara, intimat-pârât fiind H.J. – la Cabinet Avocat O.S. M..
S-a schimbat sentința în sensul că s-a admis în parte acțiunea
modificată.
S-a constatat parțial simulată licitația organizată de A.V.A.B.
la 27.02.2002 pentru vânzarea patrimoniului denumit Ferma Sacoșu
Turcesc (fără teren) și respectiv pentru vânzarea mijloacelor fixe ale
Fermei „G” (fără teren).
S-a constatat că reclamantul este proprietarul activelor mai
sus menționate (fără teren), astfel cum au fost identificate în anexele I și
respectiv III la procesul-verbal de licitație nr.122/27.02.2002, urmând ca
prezenta să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
S-a respins capătul de cerere privind înscrierea dreptului de
proprietate în Cartea Funciară.
A fost obligat intimatul-pârât să plătească apelantului-
reclamant 7.525 lei RON cheltuieli de judecată la fond și apel.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut
următoarele:
Primul motiv de apel este fondat, ca urmare, tribunalul
încuviințând audierea a patru martori, câte doi pentru fiecare parte.
În speță, reclamantul invocă convenția de prete – nom, care
este în realitate o simulație prin interpunere de persoane, indiferent dacă
persoana care contractează cu mandatarul ocult, este sau nu părtaș la
simulație; în ambele cazuri, actul public consfințește o situație juridică
necorespunzătoare realității, și deci este simulat, supus regimului juridic
prev.de art.1175 cod civil.
Și în această situație, raporturile dintre mandant și mandatar
sunt supuse regulilor de la mandat, și pentru a înlătura aparența creată
prin actul public (dar nereal), este necesar să facă dovada simulației prin
actul juridic secret (real) - act scris sau început de dovadă scrisă (art.1197
Cod civil), fiind aplicabile și disp.art.1198 Cod civil, care permit
utilizarea probei cu martori și prezumții dacă a existat o imposibilitate,
fie și morală, de a-și procura o dovadă scrisă.
În speță, ceea ce trebuie dovedit în condițiile art.1197 sau
1198 cod civil, este existența mandatului dat de reclamant pârâtului, de a
cumpăra în numele lui.
În conformitate cu disp.art.1197 cod civil, pentru a fi în
prezența unui început de dovadă scrisă, sunt necesare a fi întrunite
următoarele cerințe:
1. existența unei scripturi, a cărei proveniență să nu poată fi
pusă la îndoială;
2. scriptura să emane de la partea căreia i se opune; dacă
scrierea emană de la ambele părți, ea poate fi primită ca un început de
dovadă scrisă;
3. scrierea să facă verosimil faptul pretins; ea nu trebuie să
vizeze în mod nemijlocit faptul pretins ci și un fapt conex din care se pot
trage concluzii privitoare la existența faptului pretins.
Tribunalul apreciază că procesul verbal al adunării din
08.03.2004, întrunește cele trei condiții arătate mai sus.
În primul rând, acest proces verbal este un înscris sub
semnătură privată, a cărui proveniență nu poate fi pusă la îndoială,
respectiv contestată. Într-adevăr, scrierea nu emană numai de la partea
căreia i se opune, adică de la pârât, dar provine de la ambele părți, câtă
vreme pârâtul a participat la ședința respectivă și a semnat procesul
verbal fără a avea vreo obiecțiune.
Și cea de-a treia condiție este îndeplinită, atâta timp cât se
face vorbire despre drepturile asupra terenurilor pe care pârâtul le are în
custodie și la care nu poate renunța, nu le poate greva cu sarcini sau
înstrăina, urmând a le transfera apelantului.
Prin urmare, în mod greșit prima instanță a reținut că proba
cu martori în completarea acestui început de dovadă scrisă este
inadmisibilă.
Și cel de-al doilea motiv de apel este fondat.
Contractul de mandat fără reprezentare este actul juridic
prin care mandatarul lucrează pe seama mandantului dar în numele său
personal, fără a-l reprezenta pe mandant. În cazul acestui act juridic,
interpunerea de persoane este reală , deoarece intermediarul dobândește
în patrimoniul său dreptul de la terțul contractant și are obligația,
conform contractului de mandat fără reprezentare, să îl transmită apoi
mandantului său, rămas ocult.
Tribunalul apreciind ca început de dovadă scrisă procesul
verbal încheiat la 08.03.2004, reține că în acea ședință, intimatul,
afirmând că transferă drepturile sale asupra terenurilor din Sacosu și
Banloc și menționând că le deține în custodie pentru apelant, a
recunoscut implicit că în sarcina sa exista obligația de a transmite
bunurile dobândite în baza mandatului dat. Mai mult, intimatul însuși
amintește de lista de inventar a licitatorului, pe care urmează, de
asemenea, să o predea apelantului.
Martorii audiați în cauză confirmă existența actului secret
(mandatul fără reprezentare), încheiat între părți.
Martorii audiați de intimat, au relatat că știu de la acesta
despre litigiul de față și nu cunosc nimic personal , prin propriile simțuri
(așa cum cere legea), despre modul cum a intrat în proprietatea
bunurilor în litigiu pârâtul intimat. Martorul R.J. a arătat că nu știe cine
era proprietarul construcțiilor din jurul bălților și nici cu ce bani s-au
cumpărat și că a mers împreună cu ambele părți să viziteze fermele
Banloc și Ghiroda.
Declarațiile celor doi martori propuși de apelant se
coroborează cu susținerile intimatului din ședința ce a avut loc la
08.03.2004. Astfel, aceștia au arătat că reclamantul avea mai multe
afaceri în domeniul piscicol, pe care dorea să le dezvolte, dovadă fiind și
faptul că a cumpărat integral societatea SC P. SA , în cadrul procesului de
privatizare, investind acolo sume foarte mari de bani. De asemenea,
apelantul este cel care se interesa personal de situația fermelor de
pescuit, el deplasându-se de mai multe ori la sediul societății și discutând
cu directorul acesteia.
Ambii martori au relatat că apelantul dorea să cumpere cele
două ferme piscicole , Sacosu și Banloc, care urmau să fie scoase la
licitație, cunoscând această situație personal și că, neavând o societate
comercială persoană juridică română și nefiind cetățean român nu putea
participa la licitație.
Intimatul nu a contestat faptul că apelantul era asociat într-o
societate comercială , SC H. SRL , dar avea neînțelegeri financiare grave

portal.just.ro/46/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=233 2/8
1/8/2021 Jurisprudenta - REPREZENTAREA CONVENŢIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM...

cu celălalt asociat, ceea ce făcea imposibilă participarea acestei societăți

la licitație .
Ambii martori au arătat că au fost de față la discuții între
părți, stabilindu-se că intimatul va participa la licitație pentru apelant,
deoarece are dublă cetățenie și va cumpăra el imobilele, cu banii
reclamantului, urmând ca ulterior, să-i transfere acestuia dreptul de
proprietate , după înființarea societății comerciale ce l-ar fi avut ca
asociat unic.
Chiar intimatul a recunoscut cum arată și martorii că
apelantul s-a deplasat la București și a asistat la licitație. Conform
înscrisurilor de la dosar coroborate cu declarațiile martorilor, suma
reprezentând TVAS și impozitele au fost achitate de secretarul personal
al apelantului, cu bani de la acesta.
Martora O. I., a declarat că și anterior licitație, pârâtul nu s-a
interesat personal de ea, ca director, despre cele două ferme, numai
reclamantul făcând acest lucru.
De altfel, acesta a și reparat toate clădirile de la Sacosu și o
parte din cele de la Banloc iar angajații săi exercită posesia bunurilor
celor două ferme.
În raport de aceste considerente, tribunalul apreciază că în
speță se regăsește coexistența celor două acte juridice , cel public
(încheiat între intimat și AVAB) și actul secret ( mandatul fără
reprezentare dintre părți). Din probele administrate reiese cu certitudine
acordul simulatoriu, implicit, care presupune că , mandatarul ocult
(intimatul) acționează în nume propriu , dar pe seama mandantului său
(apelantul).
Cum apelantul nu este cetățean român, acesta nu poate
dobândi prin acte între vii, dreptul de proprietate asupra terenurilor,
conform art.44 din Constituție în redactarea anterioară modificării și
republicării.
Ca și mandatar, intimatul este obligat să-i predea apelantului
tot ce a primit în executarea mandatului. Cum a refuzat să facă acest
lucru de bună voie, tribunalul apreciază parțial simulată licitația
organizată de AVAB la 27.02.2002, respectiv numai cu privire la activul
Fermei Sacosu Turcesc și mijloacele fixe ale Fermei Ghiroda , în ambele
situații fără teren, pentru considerentul sus arătat.
Pe cale de consecință, în temeiul art.1174 și 1175 Cod civil, ca
efect al simulației între părți, contractul de mandat fără reprezentare are
valoarea unui antecontract, astfel că va constata că reclamantul este
proprietarul activelor celor două ferme piscicole, Sacosu Turcesc și
Ghiroda, fără teren , prezenta hotărâre urmând a ține loc de act de
vânzare cumpărare.
În conformitate cu disp.art.3 și 47 din Legea 7/1996,
înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, se face de către
Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în baza cererii
formulate , la care se atașează actele doveditoare, documentația cadastrală
și orice alte înscrisuri cerute de lege.
Prin urmare, o astfel de cerere adresată instanței de judecată,
cu atât mai mult cu cât hotărârea judecătorească ce ține loc de act de
vânzare cumpărare nu este irevocabilă, apare ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a pronunțat
soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs ambele părți,
respectiv recurentul-reclamant H.E., cât și recurentul-pârât H.J..
Prin recursul său, recurentul-reclamant H.E. a criticat decizia
civilă pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă,
arătând că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a
dispozițiilor art.33-34 și art.3 și art.47 din Legea nr.7/1996, precum și a
celor ale art.17 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se susține că în mod
nelegal s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind înscrierea
dreptului său de proprietate în cartea funciară pe considerentul că o
asemenea cerere este de competența Oficiului de Cadastru și Publicitate
Imobiliară.
Potrivit dispozițiilor art.33 alin.(1) din Legea nr.7/1996, dacă
cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii, cu situația
juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
Dispozițiile art.34 pct.(3) și (4) din aceeași lege, stipulează că
orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea
funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a
constatat că nu mai sunt îndeplinite condițiile de existență a dreptului
înscris ori că înscrierea din cartea funciară nu este în concordanță cu
situația reală actuală a imobilului.
Recurentul-reclamant, față de aceste dispoziții legale,
consideră că acțiunea introductivă modificată privind înscrierea în cartea
funciară a dreptului său de proprietate asupra construcțiilor, fermelor
piscicole Sacoșu Turcesc și Ghiroda, este o veritabilă cerere accesorie de
rectificare a cărții funciare, iar potrivit art.17 Cod procedură civilă
„cererile accesorii sunt în căderea instanței competente să judece cererea
principală”.
Constatându-se că licitația organizată de A.V.A.B. în data de
27.02.2002 este simulată parțial cu privire la activul Fermei Sacoșu
Turces și mijloacele fixe ale Fermei Ghiroda și că reclamantul este
titularul dreptului de proprietate asupra acestor active, fără teren, nu mai
sunt îndeplinite condițiile de existență a dreptului de proprietate pentru
pârâtul H.J., asupra construcțiilor, iar înscrierea din cartea funciară nu
mai este în concordanță cu situația reală actuală a lor.
Se mai arată că Tribunalul Argeș trebuia să admită în totalitate
apelul, să schimbe sentința civilă în sensul admiterii în totalitate a acțiunii
introductive modificate, inclusiv cererea accesorie de rectificare a cărții
funciare, chiar dacă hotărârea judecătorească pronunțată în cauză nu este
irevocabilă, deoarece rezolvarea acțiunii accesorii de rectificare a cărții
funciare este independentă de împrejurarea că hotărârea judecătorească
este ori nu irevocabilă.
Mai mult, hotărârea putea deveni irevocabilă prin
neexercitarea de către părți a căii de atac, iar pe de altă parte, potrivit
art.377 pct.1 Cod procedură civilă, hotărârea este definitivă și de aceea, în
baza art.29 lit.b din Legea nr.7/1996, recurentul-reclamant era îndrituit la
înscrierea provizorie a dreptului său de proprietate asupra construcțiilor
ce fac obiectul litigiului de față.
Se solicită admiterea recursului declarat împotriva deciziei
civile nr.747/14.11.2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, cu cheltuieli de
judecată.
Prin recursul său, recurentul-pârât H.J. critică aceeași decizie
civilă pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură
civilă.
1 - În cadrul primului motiv de recurs se arată că instanța de
apel a preluat în totalitate susținerile apelantului-reclamant din recursul
său (recalificat ulterior ca fiind apel), fără să supună aceste susțineri unei
analize utile și pertinente raportată strict la speța dedusă judecății.
Se pretinde o expunere „stufoasă” privitoare la mandatul fără
reprezentare care ar fi existat între pârât și reclamant, cel de prete-nom,

portal.just.ro/46/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=233 3/8
1/8/2021 Jurisprudenta - REPREZENTAREA CONVENŢIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM...

făcute de către reclamant cu rea credință, sancționate de prevederile

art.723 și art.1081 pct.1 lit.a Cod procedură civilă.
Se mai arată că, apelantul-reclamant a invocat și argumentat
forțat existența mandatului fără reprezentare, a profitat de traduceri
incorecte ale unor termeni din limba germană, a impus audierea unor
martori direct interesați și dependenți financiar de reclamant (avocat,
consilier juridic), a depus declarații pe proprie răspundere ale unor foști
martori angajați (U.S. – f.27, 28, avocat G.H. – f.26).
Instanța de apel a însușit în considerentele hotărârii fără nici o
cenzură motivele de apel, motive care în esență sunt total străine de
pricina dedusă judecății.
Dacă se analizează obiectiv materialul probator administrat în
cauză de către instanța de fond (f.99-100, 101), corelarea acestora
demonstrează că nu se poate reține existența unei simulații prin
interpunere de persoane, a mandatului fără reprezentare sau a convenției
de prete-nom.
În continuare, recurentul-pârât arată că nu au fost analizate
atent înscrisurile prezentate în traducere legalizată din limba germană,
întrucât procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaților H.GmbH
Germania din 08.03.2004, se referă la terenuri, fără nici o legătură cu
Ferma Sacoșu Turcesc.
Nu s-au analizat declarațiile celor doi martori audiați la
Judecătoria Timișoara, ambii vorbind de afacerile părților în legătură cu
lifturile (f.101 dosar nr.4279/2004), fără a face vreo referire la vreo
convenție sau simulație intervenită între pârât și reclamant.
Recurentul-pârât apreciază că, față de cele de mai sus, sunt
total străine de natura pricinii considerentele hotărârii pronunțate.
2 – În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe
dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, prin care se susține că
instanța de apel a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, dată cu
aplicarea greșită a legiui, recurentul-pârât H.J. susține următoarele:
a) procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaților H.
GmbH Germania din 08.03.2004, așa cum este redactat, se impunea a fi
prezentat în traducere legalizată integrală, ci nu doar a unor extrase
trunchiate, el nu reprezintă un început de dovadă scrisă, astfel încât
administrarea probei testimoniale era inadmisibilă.
Acest proces-verbal sus-menționat privește cu totul alte
probleme decât activul Fermei Sacoșu Turcesc, privește o societate
germană ce se ocupă cu fabricarea lifturilor pentru handicapați, el nu se
referă la Ferma Sacoșul Turcesc și nu reprezintă un început de dovadă
scrisă, astfel cum este definit de art.1197 alin.2 Cod civil.
Deși face dovada participării pârâtului la această adunare, în
calitate de asociat, nu cuprinde nici o mențiune în legătură cu existența
vreunui acord între părți cu privire la dobândirea dreptului de proprietate
asupra bunurilor în litigiu, iar declarația pârâtului în sensul că „sunt de
acord să cedez terenurile” nu poate conduce la stabilirea unei legături
între obiectul discuțiilor purtate în data de 08.03.2004 și obiectul material
al acțiunii de față, nici la caracterul simulat al participării sale la
cumpărarea bunurilor în nume propriu care să permită completarea cu
declarații de martori.
Reclamantul trebuia să facă dovada existenței actului juridic
secret (real), valabil încheiat, respectiv dovada existenței unui act scris sau
a unui început de dovadă scrisă, ce permite utilizarea probei cu martori,
acțiunea în dovedirea simulației fiind neîntemeiată.
Reclamantul nu a făcut dovada existenței contractului secret
încheiat cu recurentul-pârât impus ad probationem de dispozițiile
art.1191 Cod civil, fiind astfel inadmisibilă proba cu martori, nefiind
incidente dispozițiile art.1198 Cod civil.
Reclamantul a fost prezent la București și putea astfel să
liciteze personal la 27.02.2002, nu trebuia să înființeze vreo societate
comercială la care ulterior să transfere activul adjudecat, pentru că avea în
România societate comercială deja înființată, așa cum rezulta din
înscrisurile depuse la dosar.
Instanța făcând aplicarea dispozițiilor art.1198, ale art.1175,
1539 și 1541 Cod civil, a aplicat în mod greșit legea, aceste texte de lege
nefiind incidente în cauză.
Se susține că în acest fel i-a fost încălcat recurentului-pârât
dreptul de proprietate garantat de Constituția României, de art.480 și
următoarele Cod civil, de tratatele la care România a aderat, prin
pronunțarea unei hotărâri legale.
b) N-a fost depus jurământul de către traducătorul autorizat
care a realizat traducerea din limba germană, ceea ce atrage consecințele
legale de rigoare.
Se solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
La data de 07.05.2007 (f.96-102), recurentul-pârât H.E. a
formulat „Precizări” la recursul declarat împotriva deciziei civile
nr.746/14.11.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care le-a dezvoltat
potrivit celor trei motive de recurs din recursul inițial, după cum
urmează:
La primul motiv de recurs se precizează că decizia instanței
de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9
Cod procedură civilă).
Se critică faptul că procesul-verbal din 08.03.2004 a fost
însușit și calificat cu ușurință de către instanța de apel, drept început de
dovadă scrisă.
Procesul-verbal menționat cuprinde discuțiile purtate în
Adunarea Generală a Asociaților H., consemnate în limba germană,
societatea având ca obiect vânzarea de lifturi. S-a făcut referire la
custodia unor terenuri, care însă nu s-au cumpărat la licitație, ci s-au
cumpărat construcții și alte bunuri mobile.
Pentru a exista simulația prin interpunere de persoane, în
cadrul contractului de mandat fără reprezentare, este obligatorie existența
unui act secret ce trebuia să fie încheiat înainte sau concomitent cu actul
public. Nu s-a întocmit un act secret, situație în care procesul-verbal
AGA din 08.03.2004 ar putea fi singurul început de dovadă de act secret
scris (art.1175 și 1197 Cod civil), fiind însă întocmit la peste 2 ani de la
existența actului public (27.02.2002).
Instanța de apel a pus bază pe declarațiile unor martori
interesați sau care au relații de subordonare totală cu reclamantul, așa
cum s-a arătat inițial la primul motiv de recurs (G.H., O.I.), fără a analiza
obiectivitatea martorilor.
În recurs (calificat apoi apel), reclamantul nu a făcut referire
la vreo convenție sau simulație (f.3 a recursului).
Din corelarea logică a probelor nu se poate reține existența
unei simulații prin interpunere de persoane și nici a contractului de
mandat fără reprezentare.
Nu există o simulație, ambele contracte corespund voinței
reale a părților, așa cum exista această voință la momentul încheierii
fiecăruia dintre cele două contracte (cel public și respectiv cel secret
încheiat după primul).
Se precizează că cel de-al doilea motiv de recurs, se
întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după care,

portal.just.ro/46/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=233 4/8
1/8/2021 Jurisprudenta - REPREZENTAREA CONVENŢIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM...

se arată că:
La licitația din 27.02.2002, pârâtul a cumpărat Fermele Sacoșu
Turcesc, Banloc și Ghiroda (mijloace fixe), toate acestea fără terenuri.
În procesul-verbal al Adunării Generale din 08.03.2004 s-a
menționat transferul drepturilor asupra unor terenuri, dar cedările de
terenuri privesc cu totul alte aspecte față de proces.
Instanța de apel a reținut că în procesul-verbal din 08.03.2004
s-a făcut referire la Fermele Sacoșu și Banloc, iar în dispozitiv a admis
acțiunea pentru Fermele Sacoșu și Ghiroda, fără altă motivare.
Rezultă implicit că pârâtul a licitat în nume propriu Ferma
Banloc, de unde rezultă prezumția puternică și determinantă că și
celelalte două ferme le-a licitat în nume propriu.
Nu există nici o mențiune în legătură cu existența vreunui
acord între părți cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra
bunurilor în litigiu, iar declarația pârâtului din cuprinsul actului, potrivit
căreia este de acord să cedeze terenurile, nu poate stabili nici o legătură
între obiectul discuțiilor din 08.03.2004 și obiectul material al acțiunii de
față și nu poate confirma caracterul simulat al participării pârâtului.
Se pretinde că instanța de apel a judecat cu totul altceva decât
a cerut reclamantul în acțiunea sa.
Prin admiterea acțiunii în declararea simulației, instanța
trebuia să constate simulat actul public, adică procesul-verbal din
27.02.2002 și valabil actul secret ce ar fi trebuit încheiat între părți înainte
sau concomitent cu licitația.
Instanța de apel nu a definit acțiunea (în declararea simulației)
și nu a expus considerentele pentru care a apreciat parțial simulată
licitația.
Instanța de apel a transformat acțiunea în realizare formulată
de către reclamant într-o acțiune în constatare bazată pe dispozițiile
art.111 Cod procedură civilă și a „constatat că reclamantul este
proprietarul activelor mai sus menționate (fără teren), astfel cum au fost
identificate în Anexele I și III la procesul-verbal de licitație
nr.122/27.02.2002, urmând ca prezenta să țină loc de act de vânzare-
cumpărare”.
Instanța nu putea să constate că pârâtul este proprietarul
bunurilor pentru ca apoi să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de
vânzare-cumpărare, întrucât vânzarea bunurilor a avut loc prin licitație de
către A.V.A.B. către pârât, acesta din urmă având doar obligația de a le
preda.
Când obligațiile nu sunt executate de către mandatarul ocult,
mandantul poate intenta o acțiune în declararea simulației pentru a se
înlătura aparența creată prin actul public în condițiile art.1175 Cod civil,
fiind aplicabile dispozițiile art.1198 Cod civil, care permit utilizarea
probei cu martori și prezumții.
Procesul nu a fost legat în mod obligatoriu cu toate părțile
participante la încheierea contractelor invocate în acțiune, în concret nu a
fost citată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, simulația
putându-se declara numai în contradictoriu cu aceasta, care a participat la
încheierea actului public (licitația din 27.02.2002).
Reclamantul putea să participe personal la licitație, s-a aflat la
locul licitației și avea înființată o societate comercială în România.
Se pretinde încălcarea dispozițiilor art.1191, 1175, 1539, 1541,
1197 și 1198 Cod civil.
În privința celui de al treilea motiv de recurs, recurentul-pârât
precizează că se bazează tot pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură
civilă și nu necesită lămuriri sau precizări suplimentare.
În principal se solicită admiterea recursului și modificarea
deciziei pronunțată de instanța de apel, în sensul respingerii apelului
declarat de reclamant, iar în subsidiar se cere admiterea recursului,
casarea deciziei tribunalului cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului,
întrucât instanța s-a pronunțat cu privire la aspecte care nu au fost
cuprinse în acțiune, fiind necesară totodată completarea probelor pentru
lămurirea adevăratelor raporturi juridice dintre părți, martorii audiați fiind
subiectivi în relatările făcute, aflându-se în relații de subordonare cu
reclamantul, impunându-se administrarea de noi probe.
Întrucât instanța a soluționat altceva față de ce s-a cerut,
rezultă implicit că nu a soluționat fondul procesului, în raport cu obiectul
acțiunii.
Ambele recursuri au fost privite ca nefondate pentru
următoarele considerente:
În privința recursului declarat de recurentul-reclamant H.E.,
Curtea reține că unica critică în sensul nelegalității hotărârii instanței de
apel prin neadmiterea în totalitate a acțiunii introductive urmare
respingerii capătului de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate
în cartea funciară, nu se verifică.
Atât prin acțiunea introductivă (f.1 dosar fond), cât și prin
modificarea de acțiune, recurentul-reclamant a solicitat înscrierea
dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în extravilanul comunei
Sacoșu Turcesc, compus din construcțiile indicate expres în acest capăt
de cerere (f.28 dosar fond).
Prin urmare, instanța de judecată nu a fost investită cu cerere
accesorie de rectificare a cărții funciare, astfel cum susține recurentul-
reclamant în motivele de recurs (f.78, rândul 7 – dosar recurs).
Or, criticile formulate în prezentul recurs de către recurentul-
reclamant sunt întemeiate în drept pe dispozițiile art.33 alin.1, art.34
pct.3 și 4 din Legea nr.7/1996, care statuează situațiile în care se poate
cere rectificarea cuprinsului cărții funciare.
De aceea, în mod corect instanța de apel a reținut că în
conformitate cu dispozițiile art.3 și 47 din Legea nr.7/1996, înscrierea
dreptului de proprietate în cartea funciară se face de către Oficiul
Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară în baza cererii formulată
de către cel interesat, la care se atașează actele doveditoare, documentația
cadastrală și orice alte înscrisuri cerute de lege.
Mai mult, prin dispozițiile art.34 din Legea nr.7/1996 se arată
că „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrisurilor în cartea
funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a
constatat că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului
înscris ori că înscrierea din cartea funciară nu este în concordanță cu
situația reală actuală a imobilului”.
Corect instanța de apel a reținut în considerentele deciziei
civile recurate că o astfel de cerere adresată instanței de judecată atâta
timp cât hotărârea judecătorească nu este irevocabilă, apare ca
inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art.31 din Legea
nr.7/1996, în sensul că „Înscrierea provizorie în cartea funciară se face în
cazul dobândirii unor drepturi afectate de condiția suspensivă sau dacă
hotărârea judecătorească pe care se întemeiază nu este definitivă și
irevocabilă”, au fost abrogate prin titlul XII, art.I, pct.39 din Legea
nr.247/2005, acestea fiind înlocuite prin dispozițiile art.34, amintite mai
sus, ceea ce justifică respingerea cererii ca inadmisibilă.
Dispozițiile art.17 Cod procedură civilă, potrivit cărora
„Cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competentă să
judece cererea principală”, nu se pot aplica decât sub condiția respectării

portal.just.ro/46/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=233 5/8
1/8/2021 Jurisprudenta - REPREZENTAREA CONVENŢIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM...

regulilor de competență generală.

Este obligația instanței competente să judece cererea
principală de a-și verifica competența și cu privire la cererea accesorie,
incidentală sau conexă.
Atâta timp cât cererea de înscriere în cartea funciară a
dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în extravilanul comunei
Sacoșu Turcesc, formulată de reclamant, este de competența Oficiului de
Cadastru și Publicitate Imobiliară – organ al administrației chemat să
rezolve o asemenea cerere, în mod corect cererea a fost respinsă. Cert
este însă faptul ca potrivit art. 3l6 combinat cu art.298 și art.294 Cod
procedură civilă,în recurs nu se poate schimba calitatea părților,cauza sau
obiectul cererii de chemare in judecată și nici nu se pot face alte cereri
noi.
Față de aceste considerente, recursul formulat de recurentul-
reclamant H.E., este nefondat.
Și recursul formulat de recurentul-pârât H.J.a fost apreciat ca
nefondat pentru considerentele ce urmează:
Înainte de a trece la analiza motivelor de recurs formulate de
către acest recurent, Curtea în baza art.137 Cod procedură civilă se va
pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos, în
totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția privind insuficienta timbrare a recursului formulat
de recurentul-pârât H.J., ridicată de recurentul-reclamant prin apărător în
ședința publică din 01.10.2007, în sensul nedovedirii achitării taxei de
timbru în cuantum de 2.514 lei, care ar atrage anularea acestuia, nu se
verifică.
Este de observat că între data acordării cuvântului asupra
recursurilor (01.10.2007) și data pronunțării soluției (08.10.2007), la data
de 04.10.2007, recurentul-pârât H.J. a depus copie certificată a chitanței
seria AA nr.68767/21.03.2007, prin care se dovedește că s-a achitat de
către acesta taxă judiciară de timbru în sumă de 2.514 lei, pentru dosarul
nr.2323/109/2006 (f.210 dosar recurs), care coincide în cuantum cu cea
pusă în vedere de câtre instanță recurentului-pârât, prin apărător, în
ședința publică din 4 iunie 2007 (f.186 – dosar recurs).
În consecință, cum recurentul-pârât s-a conformat obligației
de plată a taxei de timbru întocmai celei puse în vedere de către instanță,
excepția insuficienței timbrării a recursului de față este neîntemeiată,
urmând a fi respinsă, atâta timp cât nu se impune aplicarea dispozițiilor
art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Se verifică însă, în parte, excepția de nulitate absolută a
motivelor de recurs cuprinse în „Precizări” la recursul inițial declarat de
recurentul-pârât H.J., excepție ridicată de apărătorul recurentului-
reclamant H.E., întemeiată în drept pe dispozițiile art.3021 alin.1 lit.c Cod
procedură civilă.
Într-adevăr, dispozițiile art.3021 alin.1 lit.c Cod procedură
civilă, sancționează cu nulitate, necuprinderea în cererea de recurs a
motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor,
sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu
separat.
Art.303 (1) Cod procedură civilă arată că „Recursul se va
motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”,
iar prin alineatul 2 se precizează că „Termenul pentru depunerea
motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a
făcut mai înainte”.
În sfârșit, art.301 Cod procedură civilă statuează că
„Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă
legea nu dispune altfel…”
Cercetând înscrisul de la filele 80-83 dosar recurs, Curtea
constată că recurentul-pârât H.J., a motivat recursul prin însăși cererea de
recurs, criticând hotărârea recurată pentru trei motive întemeiate în drept
pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Nu sunt prezente în dosar alte înscrisuri prin care motivele de
recurs să fie precizate printr-un memoriu separat, care oricum trebuia
făcut înăuntrul termenului de recurs.
Potrivit dovezii de la fila 73 dosar apel, hotărârea civilă
recurată nr.746/14.11.2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost
comunicată recurentului-pârât H.J.la Cabinet Avocat O.S.M., la data de
15.02.2007, când a început să curgă termenul de recurs pentru această
parte, care potrivit art.101 (1) Cod procedură civilă expira în data de
03.03.2007 (sâmbătă).
Având în vedere că dispozițiile art.101 (5) Cod procedură
civilă și faptul că termenul din 03.03.2007, precum și cel din data de
04.03.2007 se sfârșește când serviciul este suspendat, acesta s-a prelungit
până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, ultima zi de depunere a
motivelor de recurs fiind cea care corespunde datei de 05.03.2007.
Prin urmare, numai motivele de recurs cuprinse în înscrisurile
de la filele 80-83 sunt formulate în termen, iar în situația în care
„Precizările” la recursul declarat împotriva deciziei civile
nr.746/14.11.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș, vor excede acestora,
în baza art.3021 (1) lit.c Cod procedură civilă vor fi constatate nule, de
vreme ce respectivele „Precizări” s-au depus direct în instanță la data de
07.05.2007, deci cu mult peste termenul legal de recurs (f.96-102 dosar
recurs).
Trecând la compararea motivelor de recurs cu „Precizările” la
recurs făcute de recurentul-pârât H.J., se constată următoarele:
În primul rând, în „Precizările” la recurs, cele trei motive de
recurs sunt întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod
procedură civilă, eliminându-se astfel critica ce constituie obiectul
primului motiv de recurs din recursul inițial, întemeiată în drept pe
dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă „prin care s-a pretins că
există motive total străine de natura pricinii în hotărârea recurată”.
Oricum, chiar rămânând la unica încadrare în drept a celor
trei motive de recurs expuse în „Precizările” la recursul inițial, se constată
că în cadrul acestora apar critici noi de nelegalitate a hotărârii recurate,
privitoare la:
- critica referitoare la faptul că instanța de apel a judecat cu
totul altceva decât a cerut reclamantul în acțiunea sa (pagina 99 recurs);
- critica în sensul că, instanța de apel a transformat acțiunea în
realizare formulată de către reclamant, într-o acțiune în constatare bazată
pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă (pagina 100 recurs);
- critica în sensul că procesul ce constituie obiectul dosarului
de față nu a fost legată în mod obligatoriu cu toate părțile participante la
încheierea contractelor invocate în acțiune și anume, în concret, nu a fost
citată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (actuala
Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S.).
Cum dezvoltarea lor nu face posibilă încadrarea într-unul din
motivele inițiale din recurs, nefiind totodată nici motive de ordine
publică care să poată fi invocate din oficiu de instanța de recurs, cu
obligația să le pună în dezbaterea părților (art.306 Cod procedură civilă),
se constată că ele sunt motive noi de recurs care nu se regăsesc în
conținutul motivelor inițiale de recurs, fiind lovite de nulitate potrivit
art.3021 (1) lit.c Cod procedură civilă, făcând de prisos cercetarea

portal.just.ro/46/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=233 6/8
1/8/2021 Jurisprudenta - REPREZENTAREA CONVENŢIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM...

acestora de către instanță.

Trecând la analiza motivelor de recurs formulate în termen
legal, s-a constat că acestea sunt nefondate, astfel:
1. Nu se verifică critica întemeiată în drept pe dispozițiile
art.304 pct.7 Cod pr.civilă, întrucât considerentele hotărârii pronunțate
de instanța de apel nu sunt străine de natura pricinii.
Aceasta întrucât instanța de apel prin considerentele sale a
constatat că în speță se regăsește coexistența celor două acte juridice, cel
public (încheiat între intimatul H.J. și A.V.A.B) și altul secret (mandatul
fără reprezentare între părți) și a apreciat că din probele administrate
reiese cu certitudine acordul simulatoriu, care presupune că, mandatarul
ocult (intimatul) a acționat în nume propriu, dar pe seama mandantului
său (apelantul).
Or, prin modificarea de acțiune, reclamantul H.E., în
motivarea acesteia a pretins că pârâtul H.J., a acționat ca mandatar al său
atunci când a achiziționat la licitație bunurile deduse judecății, urmând ca
ulterior să transfere dreptul de proprietate, această stare de fapt
constituind situația juridică cunoscută în literatura de specialitate sub
denumirea de mandatul fără reprezentare sau convenția de prete-nom
(f.29 dosar fond).
Motivarea hotărârii instanței de fond este clară, precisă, ea nu
se rezumă la înșiruire de fapte și argumente, ci se referă la probele
administrate în cauză, fiind în concordanță cu acestea, răspunzând în fapt
și în drept la toate pretențiile formulate de către părți.
De aceea, hotărârea instanței de apel nu cuprinde
considerente străine pricinii de față, așa cum se pretinde prin acest motiv
de recurs.
Instanța de apel, prin considerentele hotărârii, urmărește
dacă în speță este dovedită existența mandatului dat de reclamant
pârâtului de a cumpăra în numele lui, mai întâi dacă sunt întrunite
cerințele dispozițiilor art.1197 Cod civil, după care apreciază că procesul
verbal al adunării generale din 8 martie 2004, întrunește cele trei condiții
ale acestui text de lege și că acest documente este un început de dovadă
scrisă, ceea ce face posibilă administrarea probei cu martori în
completarea acestuia (f.71 dosar apel).
Valorificând apoi probele testimoniale, instanța de apel a
apreciat că în speță se regăsește coexistența a două acte juridice: cel
public (încheiat între intimat și AVAB) și actul secret (mandatul fără
reprezentare între părți-fila 71 verso, 72 dosar apel).
Cum din considerentele de mai sus rezultă cu prisosință că
hotărârea tribunalului nu cuprinde considerente străine de natura pricinii,
acest motiv este nefondat.
Întrucât, totuși, în primul motiv din recursul inițial al
pârâtului se critică analiza necorespunzătoare de către instanța de apel a
înscrisurilor prezentate în traducere legalizată din limba germană, mai
precis a procesului verbal al Adunării Generale a Asociaților H.T.
GMBH Germania din 08.03.2004 și că din materialul probator nu se
poate reține incidența unei simulații prin interpunere de persoane, critici
reluate în primul și cel de-al doilea motiv de recurs din precizările
ulterioare, vor fi analizate și se va răspunde prin considerente comune,
după cum urmează.
Convenția prete-nom este o simulație prin interpunere de
persoane indiferent că persoana care contractează cu mandatarul ocult
este sau nu părtaș la simulație, în ambele cazuri actul public consfințește
o situație juridică necorespunzătoare realității, și deci este simulat, supus
regimului juridic prevăzut de art.1175 Cod civil.
Raporturile dintre mandant și mandatar fiind supuse regulilor
de mandat, în mod corect instanța de apel a reținut că pentru a înlătura
aparența creată prin actul public, este necesar să se facă dovada simulației
prin actul juridic secret (real) – act scris sau început de dovadă scrisă
(art.1197 Cod civil), fiind aplicabile și dispozițiile art.1198 Cod civil, care
permit utilizarea probei cu martori și prezumții dacă a existat o
imposibilitate, fie și morală, de a-și procura o dovadă scrisă.
Simulația este o operație juridică care implică încheierea a
două contracte.
Primul contract, numit contraînscris, reprezintă voința reală a
părților în care sunt precizate adevărate raporturi juridice pe care părțile
înțeleg să le stabilească, dar îl țin secret.
Acest prim contract, numit real și secret, trebuie să fie
anterior sau concomitent față de cel de-al doilea contract.
În privința validității sale, interesează data când a avut loc
convenția dintre părți, în sens de operațiune juridică (negotium) și nu
data când se redactează înscrisul doveditor, în sensul de instrumentum, în
care s-a consemnat actul real și secret, înscrisul doveditor putând fi
redactat ulterior datei la care a avut loc convenția și ulterior chiar datei
când se încheie cel de-al doilea contract.
În mod concret instanța de apel a apreciat că procesul verbal
al adunării generale din 08.03.2007 întrunește cerințele la care se referă
dispozițiile art.1197 Cod civil, fiind un înscris sub semnătură privată, a
cărei proveniență nu poate fi pusă la îndoială.
Totodată, acest înscris face verosimil faptul pretins, întrucât
la dosar există traducerea integrală a procesului verbal al Adunării
Generale a Asociaților Societății H.T. GMBH Germania din data de
08.03.2004, realizată de S. E. K., traducător autorizat, în cuprinsul
căruia, respectiva pagină 4, pct.A, alin.1 este consemnată precizarea
„Dl.H. transferă drepturile sale asupra terenurilor din Sacoș și
Banloc…deținute în custodie pentru dl.H., împreună cu inventarul
conform listei de inventar a licitatorului”, ceea ce dovedește o legătură
între conținutul discuțiilor din data de 08.03.2004 și obiectul material al
acțiunii de față (f.24 dosar apel).
Așadar, acest început de dovadă scrisă nu se referă numai la
terenuri cum eronat se susține de către recurentul-pârât prin motivele de
recurs, ci cuprinde obligația de transfer a pârâtului către reclamant a
inventarului conform listei de inventar a licitației.
Fiind stabilite corect aceste chestiuni de drept, bine instanța
de apel a trecut la admiterea și administrarea probei testimoniale,
aplicând dispozițiile legale ce constituie sediul materiei, respectiv
dispozițiile art.1175, 1198, 1539 și 1541 Cod civil, fiind în prezența unei
simulații prin interpunere de persoană.
Martorii au fost audiați după depunerea jurământului potrivit
art.193 (1) Cod pr.civilă, iar în cazul în care nu spun adevărul săvârșesc
infracțiunea de mărturie mincinoasă, părțile interesate având posibilitatea
să formuleze plângere penală împotriva lor, în situația în care ar aprecia
că unul/unii din martori a/au denaturat adevărul în relatările făcute.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu se verifică.
Nedepunerea jurământului de către traducătorul autorizat
care a realizat traducerea din limba germană cu prilejul audierii
martorului G.H.s-a datorat împrejurării că dispozițiile art.206 Cod
pr.civilă, care impuneau obligativitatea depunerii jurământului de către
experți, aplicabile și traducătorilor prin efectul normei de trimitere de la
art.142(1) Cod pr.civilă, reintroduse prin art.I, pct.67 din OUG
nr.138/2005, au fost abrogate prin art.I pct.31 din Legea nr.219/2005.

portal.just.ro/46/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=233 7/8
1/8/2021 Jurisprudenta - REPREZENTAREA CONVENŢIONALĂ. CONTRACTUL PRETE-NOM...

Cum Legea nr.219/2005 a fost publicată în Monitorul Oficial

nr.609/14.07.2005, deci înainte ca traducătorul autorizat să realizeze
traducerea din limba germană cu prilejul audierii martorului G.H. (31
octombrie 2006 – fila 50 – dosar apel), depunerea jurământului
traducătorului autorizat S.A.R., nu mai era impusă de lege.
Având în vedere că ambele recursuri declarate de părți au fost
respinse ca nefondate, s-au compensat și cheltuielile de judecată avansate
în recurs de către acestea.
Față de aceste considerente, în baza art.312(1) Cod pr.civilă, au fost
respinse ambele recursuri, ca neîntemeiate.
Jurisprudenta 1
id_institutie 46
Institutie Curtea de Apel PITEȘTI

Creat la 27.02.2013 22:22 de SHP Install Închidere

Ultima modificare la 27.02.2013 22:22 de SHP Install

portal.just.ro/46/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=233 8/8