Professional Documents
Culture Documents
C 4.tesuturile
C 4.tesuturile
ȚESUTURILE
c) Epiteliile senzoriale - sunt alcătuite din celule specializate pentru recepționarea stimulilor din
exteriorul sau interiorul organismului. Celulele prezintă la polul apical cili, iar la polul bazal intră
în contact cu dendrite ale neuronilor senzitivi. Fiecare stimul este transformat în influx nervos și
transmis neuronilor. Influxul nervos este transportat de către neuroni până la centrii nervoși și
transformat în senzații. Exemple de epitelii senzoriale: mugurii gustativi, receptorii auditivi și
vestibulari.
II. 2. Țesutul conjunctiv (fig.10)
Țesutul conjunctiv, după cum spune și numele, face legătura dintre diferitele organe, precum și
dintre componentele acestora. Acest tip de țesut nu vine însă în legătură directă cu mediul
extern sau cu lumenul vaselor. Intră în alcătuirea oaselor, are rol trofic (de hrănire), depozitează
grăsimi,
intervine în apărarea organismului, în fagocitoză. Este un țesut care asigură rezistența
organismului.
Este alcătuit dintr-o substanță gelatinoasă numită substanță fundamentală, în care se află
celule și fibre. Fibrele dau rezistență și elasticitate țesutului, și pot fi de colagen (proteină
fibroasă insolubilă întâlnită în cantități mari în derm, tendoane, oase), reticulină (proteină
fibroasă, care formează o rețea în organe precum: ficatul, măduva roșie hematogenă, splină,
ganglioni limfatici) și elastină (protein fibroasă, principalul constituent al fibrelor elastice
galbene din țesutul conjunctiv).
Substanța fundamentală poate fi: moale, semidură sau dură. După consistența acesteia, țesutul
conjunctiv se clasifică în:
țesuturi conjunctive moi;
țesuturi conjunctive semidure;
țesuturi conjunctive dure.
a) Țesuturile conjunctive moi au structuri diferite și îndeplinesc o varietate de funcții: leagă
între ele diferite părți ale organelor, hrănesc alte țesuturi, oferă protecție mecanică,
depozitează
grăsimi, produc elementele figurate ale sângelui, au rol în imunitate (fig.10).
Cele trei componente ale ţesuturilor conjunctive moi se găsesc în diferite proporții:
în țesutul lax componentele sunt în proporții aproximativ egale; conține nervi și multe vase,
hrănind și însoțind alte țesuturi, cum ar fi cel epitelial (exemplu: dermul - al doilea strat al
pielii);
țesutul fibros are o rezistență mecanică deosebită, datorită numeroaselor fibre de colagen
(exemplu: tendoanele, ligamentele, capsulele organelor);
țesutul elastic posedă multe fibre elastice (exemplu: tunica mijlocie a vaselor de sânge);
țesutul adipos conține celule rotunde care acumulează grăsime, ce împinge nucleul la
periferie
(exemplu: hipodermul, stratul profund al pielii);
țesutul reticulat este format din fibre de reticulină dispuse sub formă de rețea, în ochiurile
căreia se află substanța fundamentală și celule (exemplu: măduva hematogenă din oase, care
produce globulele albe, globulele roșii și trombocitele).
b) Țesutul conjunctiv semidur este un țesut elastic, dar rezistent. Se mai numește țesut
cartilaginos (formează cartilaje) și conține fibre în cantitate mare, puține celule și substanță
fundamentală. Substanța fundamentală este impregnată cu săruri de calciu și sodiu (fig.10). Se
clasifică în:
țesut cartilaginos hialin - este situat la suprafețele articulare a oaselor lungi, peretele
laringelui și traheei, cartilaje costale. Are un aspect translucid, albicios și elasticitate redusă.
Conține fibre puține și foarte fine;
țesut cartilaginos elastic - este bogat în fibre elastice. Este prezent în pavilionul urechii;
țesut cartilaginos fibros are puține celule și este bogat în fibre care îi dau o rezistență
deosebită. Se întâlnește în discurile dintre vertebre și în simfiza pubiană.