Hidrosfera

-învelişul de apă al Terrei;

-viaţa nu se poate dezvolta fără apă;
-peste 70% din corpul organismelor este alcătuit din apă;
Limite: -până la cele mai mari adâncimi oceanice (groapa Marianelor: -11034 m);
-până la 10 km înălţime în atmosferă;
-în scoarţa terestră până la 20 km adâncime;
Componentele hidrosferei: Oceanul Planetar
Apele continentale: apele curgătoare, lacurile, gheţari, ape
subterane (ape freatice si ape de adâncime);
Stările de agregare ale apei: lichidă, gazoasă, solidă
Circuitul apei în natură reprezintă drumul parcurs de apă în natură şi trecerea ei prin diferite
stări de agregare.
Oceanul Planetar
-reprezintă totalitatea mărilor şi oceanelor care comunică între ele prin strâmtori; reprezină
97% din hidrosferă.
Oceanele Terrei: Pacific (cel mai întins şi cel mai adânc); Atlantic (se află în expansiune); Indian
(situat în zona caldă), Arctic;
Mările sunt întinderi de apă mai mici decât oceanele care comunică larg cu acestea sau prin
strâmtori;
Mările situate la marginea oceanelor se numesc mări mărginaşe (M. Arabiei, M. Norvegiei, M.
Barents);
Mările intercontinentale – M. Mediterană, M. Caraibilor
Mări continentale: M. Neagră, M. Baltică
Dinamica apelor marine
Cauze: circulaţia atmosferică, diferenţele de salinitate ale mărilor, diferenţele de temperatură
ale apelor
Forme ale dinamicii: valuri (mişcări ondulatorii ale apelor marine), maree, curenţi.
Tipuri de valuri: eoliene, tsunami
Mareele sunt mişcări de ridicare (flux) şi de coborâre (reflux) ale apei determinate de trecerea
Lunii şi a Soarelui pe la meridianul locului; cea mai mare maree se întâlneşte în G. Fundy (cca.
19 m);
Curenţii oceanici pot fi calzi şi reci;