BC

UI
AS
I/
CE
NT

.*
RA

:
LU

ir
NIV

.
ER
'
SIT

2
:
YL

[i
e
a
IBR
pas
..

AR
-
Y
CU
IAS
I/
CE
N TR
AL
UN

Do,
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
N IV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
CU
IAS
I/
CE
N TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS

DE
I/
CE
NT
RA

—soQpa- =
LU
ELEMENTE
N IV
FISICA
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
CU
IAS
I/
CE
N TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
 VA/ , [ Cc _ 73 4
XP | | ÎI

Y
VA 3! | 210/7

AR
ELEMENTE

DE FISICA

IBR
YL
SIT
DE

PETRU Poni
ER
N IV
MEMBRU ALU ACADEMIE! ROMÂNE,
— PROFESORU LA UNIVERSITATEA DIN IAȘI,
LU

Edițiunea a IV-a,
RA
NT
CE
I/

TIPOGRAFIA NAŢIONALĂ
11. STRADA ALEXANDRI, ul.
AS

1894
BICUIASI 597045
UI

| LU MI |
BC
CU
IAS
I/
CE
N TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
 Y
AR
IBR
YL
ELEMENTE DE FISICĂ

SIT
te.
Wa e mau ER
INTRODUCERE
N IV

1. Simţurile cu care. natura, aii inzestratii pe omii, îl

punii în stare de a afla că sunt în lume, afară de dinsul, o
mulțime de lucruri, unele mai apropiete, pe care le pâtepi-
LU

păi, altele mai îndepartate pe care le pâte numai vide.

Totalitatea acestor lucruri, despre a căror ființă ne
dăm samă prin simțurile nostre, se numesce materie.
RA

„ Fie-care parte mărginită a materiei se numesce corpă.

Tot simțurile n6stre ne arată că în corpuri se petreci
descori fapte deosebite. Astfeliii, când ridicămii ună obiectii
NT

la o înălțime Gre-care şi apoi îl dămii drumul, el cade în-

totdcuna spre pămentă; sâii, când încăldimi uni cărbune scă
CE

unii lemni în aerii, aceste se aprindă, ardă și respândescii

în giuruli lor lumină și căldură.
Asemene fapte, care se petrecă în materie, se numesci
fenomene,
I/

În vorbirea comună, cuvîntulii fenomenii cuprinde într:-

însul ideea -de ceva estraordinari. Aşa, numimii fenomenii
AS

unii lucru măreţii, care se întîmplă numai arare ori. În fi-

UI
BC
 RY
2 ÎNTRODUCERE

sică acestii cuvânti nu are tot acelaşi înțelesii; aci fenoinenii

RA
este ori şi ce faptii care sc produce în materie.
2. Cercetând mai de aprâpe fenomenele ce se pro-
ducii în materie, videmu că ele se deosebescii între dinsele.

LIB
Aşa, luând esemplele ce am adusii mal susii, ne convinuemii
cu ușurință că uni corpi, care cade, uu'şi schimbă prin a-
cesta de felii natura sa: el este, după cădere, tot ceea ce
fusese mai inainte. Din contra, unit cărbune sci unii lemnii

ITY
care arde se schimbă cu totul: în locul sei remâne numai
puţină cenușă, eară dintrinsul fesă o materie ca aerulii, a-
cea materie, care respândindu-se în casă când astupănii o

RS
sobă plină cu jaraticii, înăduşă și pote aduce chiar mortea.
Cu studiuli acestor diverse fenomene se ocupă deose-
bite sciinți. |
IVE
isica studicză fenomenele care. petrecându-se în 1na-
terie, nu schimbă de felii natura sa,
3. Corpurile, tare compunii materiea, diferescii forte
UN

mult unele de altele: unele aii forme variate, altele sunt mal
mart scii mai mici, altele cu deosebite colori, şi așa mat de-
parte. Aceste lucruii, precum forma, niărimea, colorea s. a,
AL

prin care putemii deosebi între ele corpurile, se numescii pro-

prictiţi particulare.
TR

Afară de aceste proprietiiți particulare mai sunt şi al-

tele de care se bucură tote corpurile din natură fără deose-
bire. Aceste se numestii atunce proprietăți generale ale ma-
N

terioi. | |
Proprietăţile generale ale materiei sunt: întinderea, di-
CE

visibilitatea, nepenetrabilitatea, porositatea, compresibilitatea,

dilatabilitatea, elasticitatea, mobilitatea, inerția şi gravitatea.
4. Întinderea. Întinderea este proprietatea ce are
I/

materiea de a ocupa unii locii în spaţii. Unii corpi, fie. el

IAS

ori cât de micii, totuşi trebue se ţină în spațiii unii locii re

care, adecă se aibă într'acelaş timp o lungime, o lățime şi o
CU
 Y
ÎNTRODUCERE 3

AR
adâncime determinată. Lungimea, lăţimea şi adâncimea sunt
dară elementele întinderei. Ori ce părticică din materie trebue

IBR
se le aibă pe tustrele. In natură nu se află corpuri, ca li-
niele și suprafețele din geometrie, care se aibă numa! una
sii numai două din aceste dimensiuni).
Loculă ocupatii în spațiii de cătră un corpii se nu-

YL
mesce rolumii. |
9. Divisibilitatea. Ori ce corpii pote fi împărțitii în
părți din ce în ce mai mici. Acâstă proprietate se numesce

SIT
divisibilitate,
Câteva esemple ne vorii arcta pănă la ce micime a-
ciungii pâuticelele în care se potii împărți unele corpuri:

bue se punemit una peste alta (lece mii pentru

ER
Din aurii Sai pututii fabrica fo atât de subţiri încât tre-
a face o gro-
sime de unii milimetru. In firele de argintii auritii, care aco-
N IV
păr firele de mătasă din care sunt făcute galânele, aurulii
nu are 0 grosime mai mare de cât oa doit sute doiiedeci
Și doii6 miimi dint'unii milimetru. Sângele omului şi a ani-
LU

alelor este coloratii prin mici globurele lăţite. a căror dia-

metru Ja omii nu are de cât o sută doiitdeci și şesa parte
dintrunii milimetru, eară la unele animale, precum la helix
RA

pomatia, ajunge se nu fie de cât o a patru sute cincidecia

parte dintr'unii milimetru. Uitându-ne cu microscopulii la o
picătură de apă, care ai stat mai mult timpi în contactii cu
NT

materil organice, videmii întinsa, plutind și mişcându-se mai

multe animale, din care unele aii organe forte complicate. Dacă
atele animale sunt atât de mici, cât de mici trebue se fie or-
CE

gauele lor, şi cât de mici încă trebue se fie țeseturele din

care sunt compuse acele oruane?
Văgend micimea estremă în care pâte fi redusii unii corpi,
suntemit în drept de i ne întreba dacă divisibilitatea are scii
I/

nu vre 0 margine?
AS

La cea dinteiii privire ni sar părea că divisibilitatea

corpurilor pote merge pănă la nesiirșitii. In adevăr, dacă unii
UI
BC
 RY
4 ÎNTRODUCERE
corpi pote î împărțitii în doit părţi mai mici, pentru ce nu

RA
amii pute împărți şi pe aceste în altele şi mai mici, precum
și pe aceste din urmă în altele încă şi mai mici? Şi așa mal
departe. Impărțind astfeliii un corpă în părți din ce în ce

LIB
mal mică, nu videmii nici o rațiune pentru care se ne oprimii,
că-ci o părticică, fie eaori cât de mică, ne putenii totuși în-
chipui că ar pute fi împărțită în altele și mai mici de cât dînsa.
6. Atomi-molecule.

ITY
Descoperirile mat noii asupra
constituțiunil materiei, făcute mal cu samă în chimie, aii do-
vedit că divisibilitatea nesfirşită a materiei nu este o reali-
tate în natură. Impărțind astfeliii unii corpi în bucăți din ce

RS
în ce mai mici, agiungemit la niște părticele care nu pot îi
împărţite mat departe. Aceste părticele s'aii numit afonmi, cu-
ventii care însemnză netăibili, ceva care nu pote fi tăeti,
IVE
Atomii sunt așa de mici încât nu aii pututii fi deosebiți
prin nici unul din mijlâcele de care dispune pănă astă-di
sciinţa, nici nu ati pututii fi veduți de ochiuli nostru, chiar
UN

când acesta este agiutatii de cele mai puternice instrumente

care ne facii se vidlemii obiectele mar mari.
Se pote întîmpla, după cum se dovedesce în chimie, că
AL

doi stii mal mulți atomi se se lipâscă unul de altul spre a

forma o părticică mai mare. Asemene părticele, compuse din
mal mulţi atomi lipiți între dînşii, se numescii molecule.
TR

Moletulele unui copii nu sunt lipite între dinsele; între

ele se află locuri deşerte, care se numescii spații nitermoleculare.
N

| 1. Nepenetrabilitate. Se numesce astfeliii acea pro-

CE

prietate a materiei în virtutea căreia două corpuri deosebite.

nu poti ocupa în acelaș timpii, acelaş locii în spaţiii.
La cea dintâii privire ni s'ar păr că materia nu se bu-
cură de acâstă proprietate a nepenetralităţii, că-ci pe fie care
I/

di putemii observa fapte care parii că ne arată că ună corpi

IAS

pote străbate inlăuntrul altuia, Unii cuiii, bătut în lemni, pă-

trunde în lăuntiul său; apa turnată peste o gramadă de nă-.
CU
 Y
ÎNTRODUCERE 5

AR
sipă, întră și dispare într'insul; apa, de asemene pâte stră-
bate prin lemnii, prin pele, prin unele petre. Cercetând, cu
luare aminte, însă aceste fapte, ne putemii convinge că în ele.

IBR
penetrabilitatea nu este de cât aparentă. Cuiulii străbate prin
lemnă înliturându” fibrele şi locul ce şi-aii făcutu astfeliii r&-
mâne desc-ori deschisii când îlu scâtemi afară; apa nu în-

YL
tră în materia năsipului ci se duce numai prin locurile de-
şerte care se află printre firele acestuia; tot asemene se în-
timplă cu apa si cu alte licide care străbată prin pele, lemnă,

SIT
pâtră ş. a.: licidulii trece prin spaţiile deșerte care sunt în
„materie.
Nepenetrabilitatea trebue dară se fie ințelesă ast-feliii, că

ER
spațiulă ocupatii de o moleculă materială nu pote fi ocupatii
în acelaș timpi de altă moleculă materială. In locurile de-
şerte însă dintr'unii corpii, potii străbate moleculele altui
N IV
corpi.
$. Porositate. Se numesce porositate proprietatea ce
aii corpurile de a posede locuri deşerte sâii posi între părţile
lor materiale.
LU

In unele corpuri porii sunt destul de mari pentru a fi

vâduți „cu ochii; aşa sunt bureții, unele petre ș. a.
In alte corpuri porii sunt mal mici, încât nu poti fi vă-
RA

(duţi de cât când îi observăm cu instrumente ce măresci o-

biectele precum sunt lupa sei microscopul; așa sunt în ge-
neral materiele organice. Unit mare numer de fapte ne potii
NT

dovedi porositatea acestor substanțe, chiar când nu am fi în

stare de a vid6 poril:lor. Lemnele fiind porâse, apa pste
CE

străbate prin porii lor. de aceea ele se umflă când sunt

puse la umedală și se strângă și crapă când sunt puse la,
uscăciune, C6ja ouslor este de asemene por6să. In adevăr,
când lăsăm unii oă mai mult timp în aerii, licidulă dintr'in-
I/

sul trece afară prin porii cojei sub formă de aburi ; de aceea,
ouăle vechi sunt deșerte. N
AS

Sunt însfișit corpuri în care porii sunt atât de mici în-

UI
BC
 RY
G ÎNTRODUCERE

cât nu poti fi văluți nici chiar cu agiutorulii microscopurilor

RA
celor mai puternice. Ființa lor pote totuși fi dovedită, şi în
casul acesta, prin deosebite esperiențe. 0 bămbă de aurii, care
este unulii din metalele cele mal desc, âmplută cu apă şi su-

LIB
pusă la o apasare mare, lasă se trâeă prin păreții sei pică-
tură licide asemene rouei.
9. Compresibilitate. Corpurile fiind porose, când le
vomii supune la o apasare mare, părţile lor materiale se voră

Y
apropia una de alta, porii se vorii micşura şi volumulit cor-

SIT
purilor va deveni mal micii. Se numesce compresibilitate a-
câstă proprietate ce are materiea de aşi micșura volumulii
când este apasată.

ER
10. Dilatabilitate. Volumulii corpurilor se măresce prin
încăldire și se micşurâză prin recire. De acâstă proprietate,
numită dilatabilitate, se bucură tote corpurile din natură.
NIV
Dacă unele corpuri se micşureză cănd sunt încăldite, a-
eâsta provine din causă că cie perdă prin căldură ceva din
triusele. Astfeliu, lemnul, încăldită devine mai micii din ca-
LU

usă că el perde o parte din apa sa.

11. Elasticitate. Ună corpă apăsatii si trasă din
starea sa naturală îşi schimbă volumulii sâii forma; îndată
RA

înse ce puterea care lucra asupra sa înceteză, cl îşi recapetă

volumulit șci forma de mat "nainte. O bucată de gumielastică
se micșoreză când o strângemii; o vergă de oțelii își schimbă
NT

forma când o îndoimii; lăsându-le înse în libertate, «umiela-

stica recapetă volumulii și oţelul forma ce aveai mai înainte.
Se numesce elasticitate, acestă proprietate a materiei de a
CE

recăpeta starea sa primitivă când facemi se înceteze cauza

care'i schimbase forma scii volumul seii.
2. Mobilitate. Când căutămii în giurul nostru, videmii
I/

unele corpuri stând în uemişcare, în repaosi, pe când altele

își schimbă locul lor în spația, se mişcă.
IAS

De multe ori ne putemă convinge cu ușurință că repao-

CU
 Y
ÎNTRODUCERE 7

AR
sul unui corpii este numai aparentit. Astteliii, obiectele dintr'o
navă care merge potii se ni se pară că sunt în repaosii; cu
tâte aceste ele se mişcă în realitate împreună cu nava. O a-

IBR
semene stare de nemişcare aparentă, în care pote se se atle
unii corpii, se numesce repaos relativă. Când din contra ne
am închipui unii corpii ce stă necontenitii întracela locii în

YL
spații, starea sa se numesce repaos absolută. Nici unit ohi-
ectii de pe pământi nu se află într” asemene stare de repaosii
absolut; casele, arborii, stâncele ş. a., care ni se parii în ne-

SIT
mișcare, nu sunt în realitate de cât într'o stare de repaosii
relativii, că-ei și ele se mișcă în spații împreună cu păunentulă.
Mişcarea unui corpit pote fi și ea de doue feliuri: rela-
tivă şi absolută.
ER
Mișcarea este relativă când corpulii își schimbă loculii
seit în spații faţă cu unii altii corpit care se află numai în repaosit
N IV
relativii; astfeliii este mişcarea unui călătorii dint”o navă care
merge. Mișcarea este absolută când corpulii își schimbă loculit
seii în spații față cu unii altul care sc află în stare de re-
paosii absolutii.
LU

„13. Inerţie, Incrţie se numesce proprietatea ce ai cor-

purile de a nu'și pute schimba nici starea de repaosi, nică
"starea de mișeare fără agiutoriulii unei puteri.
RA

Când unii corpi se află în repaosit ește invederat, prin

ceea ce vedem pe fie care di, că elnu se pote pune în miş-
care de la sine. Când unii corpi îns€ se mișcă, nu putemii
NT

vid6 tot cu acecşi ușurință puterea carei schimbă mișcarea,

sâii îli opresce. Cu tote aceste o asemene putere esistă în
CE

totdcuna. Astfeliii, dacă uni corpi pusii în mişcare, precum

o pâtră asvivlită, bomba unui tunit ş. a. tindii se se oprâscă,
causa este că ele sunt atrase de cătră pământii, eari pe de
altă parte frecarea şi resistenţa aerului se opun necontenit
I/

mișcărei lor.
14. Mişeare. Un corpii se pote mişca sâit cu 6re
AS

care regularitate, scă într'unii modi neregulati,

UI
BC
 AR
8 - - ÎNTRODUGERE

Celii mai simplu genă de mişcare regulatăa unul corpi

IBR
este mișcarea uniformă.
Dicennit că unii corpit se miscă uniform atunce când cel
percurge spații egale în timpuri cale.

YL
Se avemii, spre esemplu, unii corpi care se puneîn miş-
care întrunit momeutii determinată. Se presupunemit că în întăia
secundă a mișcării sale ait mersi ună spații! egali cu unii
metru; în a doua secundă aii mersii earăși unit spaţiii egalii

SIT
cu unit metru; și aşa mal departe, pereurgând câte unit me-
tru pe fie-care secundă de mișcare. Mișcarea unui asemene
corpi este uniformă, |

ER
Se numesce repeyiune, în mișcarea uniformă, spațiulii
percursii de uni: corpi în unitatea de timpii.
NIV
Sc îa de ordinar secunda ca unitate de timpii.
Putemii calcula cu uşurinţă spațiul S percursii de unii
corpii care se mișcă uniform întruni timpii T, când cunâscemi
repegiunea mișcărei sale.
LU

Astfeliit, în esempluli de mai susii, repegiunea este e-

gală cu ună metru.
Spaţiulii percursii în 1 secundă va fi S= R
RA

- 7 „ 2 secunde „SR
„ , 3 „ S=5R
n
NT

n a T n r S=TR
Acestă formulă este însemnată; cu agiutoriulii ei pu-
temii calcula:
CE

1) . Spaţiulii percursii de unii corpi cu mișcare uniformă

când cunoscemit timpulii T și repegiunea FR.
2) Timpulit mișcărei când cunoşcemit spațiulu Şi repe-
giunea, câ-ci avemii:
I/

, PI Ss
IAS

R
3) Repegiunea când cunâscemiă spațiuli şi timpuli,
cO-ci avemi:
s-
CU
 R
ÎNTRODUCERE

RA
R= S
—T

LIB
15. Puteri. Am v&dut (15) că, in virtutea, principiu-
lui înerției, unii corpii care se află în repaosii nu se pote
pune în mișcare de cât cu agiutoruli unei puteri; o butere
este de asemene necesară pentru ca unii corpi în mișcare se

ITY
mergă mai repede sii mai încet, sâii se fie opritii în mer-
sulii seii.
O putere este dară ori ce causă care pote se schimbe

RS
s€ii starea de repaosii, s6ii starea de mișcare a unul corpi.
Pentru a ne da samă bine de modulii cum o putere lu-
erâză asupra unui corpii trebue se scimii:
E
1) Care este pamntulă sei de aplicațiune, adecă pun-
NIV
tulii corpului de care puterea îli trage sâii îli împinge;
2) Care este direcțiunea puterel, sii linia în care ea
tinde sc facă se:se misce corpulii; și
3) Cave este intensitatea puterei, adecă tăria sii ener-
LU

gia cu care ea mişcă uni corpil.

Puterile sunt mai mari s6i mai mici: ele vor pute prin
urmare fi comparate între diusele, sii măsurate, ca oi și
RA

ce alte mărimi. |
Când voimit se măsurămii o mărime, scimit că trebue mat
NT

întâiii se alecemii o altă mârime, căreia "i dămi numele de u-

nitate, și după aceea se căutămii de câte ori unitatea este
cupriosă în mărimea dată, sii cuprinde într'insa acea mări-
CE

me. Astfeliii, când voimiă.se măsurămii o lungime. luăm mai

întăiii o altă lungime drept unitate, spre cesemplu metrulit,
stinjinulii ș. a.; şi apoi cercetămii de câte orl lungimea ce
voimii a măsura cuprinde întriinsa acâstă unitate.
I/

Pentru măsurarea puterilor va trebui se procedemii în-

IAS

tracelaş modii. Vomii lua mai întâiii o putere re care ca u- |

nitate, şi vomit căuta apol de câte ori puterea ce voimi a
măsura este mai mare sii mai mică de cât unitatea.
N
CU
 AR
10 ÎNTRODUCERE

Unitatea de putere, alcsă de fisici, este puterea cu care

o_greutate de unii_chilogramii trage în giosă uni corpi de care

IBR
este atirnată. Acâstii unitate de putere 5se NUMEsce cliilogra-
“monietru,
Puterile se representâză de ordinar în fisică prin linil.

YL
Lungimea şi directiunea liniei representeză intensitatea şi di-
recțiunea puterei; puutulă în care linia atinge corpulă este
puntulii seii de aplicațiune.

SIT
Aşa, de esemplu, se avemii ună corpi A (fig. 1) trasi
întracelaș timpii de doue puteri B şi C.
Dreptele AB şi AC vorii representa acele

ER
puteri în mărimea şi direcțiunea lor, pun-
=p tul lor de aplicațiune fiind în A.
Când uni corpi este trasi în dout
NIV
divecțiuui opuse de două puteri egale, e-
fectele lor se nimicescii și corpulă stă în nemizcare dacă se
afla mat. înainte în repaosă, sâii urmeză calea sa fără schim-
bare dacă se afla mal înainte în mișcare, -
LU

Asemene puteri, care lucrând asupra unul corpi nu poti

se'i schimbe nicI starea de repaosi, nici starea de mişcare,
se (lice că staii în ecilibria,
RA

16. Compunerea puterilor. Când mai multe puteri

lucrâză asupra unul corpi, noi putemii se le înlocumit prin
o singură putere care se producă acelaș efect ca și dinsele.
NT

O asemene putere, care produce acelaș efect ca şi mal multe”

alte puteri și care pâte prin urmare se le înlocuiască, se nu-
CE

meşce resultanta lor. Se numesceii componente puterile înlo-

cuite de cătră resultantă.
Avemi dese ori nevoe a alla resultanta ma! multor pu-
ter. Cu o asemene lucrare, numită compunerea puterilor, se
I/

ocupă mecanica.
IAS

Vomii indica aci renulele cele mal simple ale compu-

nerei puterilor.
a) Când mar multe puteri lucreză în aceiaș linie dreptă
CU
 R
ÎN'TRODUCERE 11

RA
şi în aceiaş direcţiune, resultanta este egală cu suma lor.
b) Când mai multe puteri lucreză în linie dreptă, înse
în sensuri opuse, resultanta este egală cu difereuța lor şi lu-

LIB
creză în direcțiunea celei mal mari.
c) Când doue puteri paralele şi egale tragit ună corpii
în aceiaș direcțiune, resultanta este paralelă cu puterile, în-
tensitatea sa este egală cu suma lor, eară puntulii seii dea-

ITY
plicațiune este aședati .la mijloculii dreptei care reunesce
punturile de aplicaţiune ale componentelor.

RS
d) Când dou& puteri paralele și neegale GE și AF
tragii unu corpi AD în aceiaş divecțiune (fig. 2), resultanta
CR este paralelă cu puterile; inten-
sitatea sa este enală
şi puntul scii de aplicațiune C îm-
cu suma lor,E
NIV
parte drâpta AB, care unesce pun- -
turile de aplicațiune ale componeu-
telor, în dout părți AC și CD in-
LU

vers proporționale cu intensităţile lor,

Astfelii avemii:
AC BF
RA

CB AL
e) Când dout puteri AB şi AC (fig. 1, pag. 10) lucr6-
NT

ză în direcțiuni deosebite asupra aceluiaș punti: A, pentru a,

afla resultanta, vom construi cu puterile unit paralelogramit
ABDC; diagonala AD va representa, resultanta atât în privi-
CE

rea direcțiunei cât şi a mărimei.

Acestă regulă e cunoscută sub nu-
melc de pnraleloyramulă puterilor.
f) Când, însfirşit, mal multe
I/

puteri neparalele şi neegale tragă

IAS

unii corpil Gre care, aflarea, resul-

tantei se face tot după regula g£
paraleloaramului puterilor. — Se
CU
 12 - ÎNTRODUCERE

AR
avenii, spre esemplu, puntulă A trasii de patru puteri: AB,
AC, AD și AE. Pentru a afla resultanta, vomit compune nai în-

IBR
teiu puterile AB şi AC construind paralelosramuli BACr. Pri-
ma resultantă Ar, căpttată în modulii acesta, o vomii compune
cu puterea AD (fig. 3) şi vomu afla o adoiia resultantă Ar.

YL
Insfirșit, compunând și pe acestă din urmă cu puterea AF,
vomii căptta resultanta definitivă AR a tuturor acestor puteri.

SIT
ESERCIŢII ȘI PROBLEME.
Problema 1. Uni corpi se mişcă uniform cu o repe-
giune de cinci metri. Care va fi spaţiului percursă de din-

ER
sul întrunit patrarii de oră?
Soluţiune, După legea mişcărei uniforme (14), spațiulii
este egală cu timpulit îmmulţită cu repegiunea. In 15 mi-
NIV
nunte sunt 900. secunde. Spaţiulă percurs va fi dara:

3==900X 5==4300 metri.

LU

Problema 11. Doi curieri A şi B călitorescit în aceiași

direcțiune cu o mișcare uniformă, însă A cu o repeniune de
1 m. 25 și Bcuo repegiune del m. A, mergând 12 chi-
lometri, se opresce. Se întrâbă: 1) unde era B în acestii
RA

momentii ; și 2) cât a trebuitii se aştepte A pentru ca Bse'lă

agiuugă ?
NT

Soluțiune. Pentru ca A se percurgă 12 chilometri i-a

trebuitii uni timpi egală cu spațiulii percursii împărțită prin.
repeziune, adecă 9600 secunde.
CE

1) In acestii timpi B percursese numai 9600 metri,

2) A vatrebui se aștepte pe B timpuli necesară pen-
tru ca acestase pereurgă 2.100 metri, scii 2400 secunde.
I/

Problema III. Doui puteri, A şi B, paralele tragă ună

IAS

corpă; intensitatea puterei A este de patru chilogramometri

şi aceaa puterei B de 2 chilogramometri; distanţa dintre pun-
turile lor de aplicațiune este 1 m. Se întrebă: 1) care va
CU
 ÎNTRODUCERE 13

R
RA
fi intensitatea resultantei; şi 2) la ce distanță de puntulă de
aplicatiune a puterei A va fi puntul dde aplicaţiune ali re-
sultantel?

LIB
Soluţiune. 1) Intensitatea resultantei va fi 6 chilogra-
Să

mometri. a o
2). 1 metru trebue împărțitii în două părți invers pro-
porționale cu ++ şi 2. Puntul de aplicaţiune ali resultantei

ITY
va fi dară-la o distanță de O m. 333... de puntulă dea-
plicațiune alii putere A.
Problema 1V. Două puteri egale și neparalele tragii

RS
unit corpit dintr'același puntii in direcţiuni perpendiculare. In-
tensitatea fie-cărei puteri este + chilogramometri. Se întrebă,
care va fi intensitatea resultantei ? |
Soluţiune.
E
Construind paralelogramulii puterilor, videmii
NIV
că în acestii casii paralelogramulii este unii patrati, a cărui
lature este egală cu 4. Diagonala acestui patratit scimi din
geometrie că este:
LU

XV Ep
Problema V. Cum variGză intensitatea resultantei când
unghiuli dintre componente cresce scii descresce?
RA
NT
CE
I/
IAS
CU
 AR
IBR
YL
GRAVITAŢȚIUNE

SIT
CADEREA CORPURILOR

ER
13. Tote: corpurile cadă spre pămentă. Orl şi ce
corpii ridicati la o înălţime Gre care și apoi lăsată în liber-
tate, cade în totdcuna spre pământi. Cu alte cuvinte, tote
NIV
corpurile sunt grele, co-ci cuventulă ereutate nu însennc
ză
altă ceva de cât apesarca în giosii a unul corpii. Când
ună
corpi se sprijine pe unii obstacoli 6re care, el apasă
asupra
LU

lui, adecă este erei; obstacolulii lipsind corpulii cade în giosii

cătră pământă,
Căderea corpurilor este o mişcare, Și Dol ami vedutii
că nici o mișcare nu se pâte produce de cât sub influența
RA

,
unei puteri. “Trebue dar se csiste o putere care atrage cor-
purile cătră pămâută,
NT

Acâstă putere se numesce razitațiune. Gravitaţiunea

atrage corpurile uu numar cătri suprafața pământului, ci și
cătră interiorul sei. In adevâr, esperiența ne arată că ună
CE

corpi, lăsatii în libertate la gura unel fontânt, cade piină

la
fundii ori cât de adâncă ar fi ca.
Tote corpurile sunt urele, adecă sunt atrase “spre pă-
mentii de puterea gravitațiunei. Faptele ce sar păr că con-
I/

tradicii acâstă regulă generală, precum ridicarea fumului în

IAS

susă, plutirea nourilor în acrii, înalțarea balsnelor $. a. potii

se fie esplicate cn fârte mare ușurință, In adevăr, unii corpi
pote căde spre pământii numat pănă când întălnesce în
calea
CU
 R
GRAVITAȚIUNI: 15

RA
sa unii obstacolii care se opune căderei sale. Se luămit o
bucată la plută, și se o lăsămii în libertate în aerii de la o
înălțime ore care, ea va căde în giosii; lăsând'o însă în apă

LIB
ea va sta de asupra. Pentru ce acestă deosebire? Pentru că:
pluta, fiind mai uşoră de cât apa, întimpină în acestii licidii
o resistență care se opune căderei sale, resistență ce nu o în-

ITY
tălnesce în aerii care este mal uşorii. Totii astfeliii se întim-
plă și pentru fumii, nouri și bal6ne. EX sunt mai uşoride cât
aerulii, și întălnescii prin urmare întrinsul o resistență care
se opune căderei lor. Dacă sar afla întrunit locit deşertii de

S
acrii, sâii într'unit corpii mai ușorii de cât ei, este invederat

ER
că ar cădc spre pământă întocmai ca şi pluta în aerii.
18. Direcţiunea căderei corpurilor. Tâte corpu-
rile cadii spre pământi înt”o direcţiune determinată, pe care o
NIV
putemii afla prin următârea esperienţă, >
Se legăm o bucatăde plumbii de !
capătul unul firii pe care'lii ținemit
LU

în mână de celulalti eapătii. *Plum-

bulă va tinde se cadă spre pămentii
cară firulii va lua direcțiunea acestei
RA

căderi (fie. 4). Pentru a determina

direcțiunea cădere! firului, se punemit
dedesupt unii vasii plinii cu apă și
NT

se mtsurămi unshiurile formate de

suprafaţa apel liniștite, cu irulii. Es-
periența ne va arăta că aceste un-
CE

ghiuri sunt în tote părţile egale cu

900. Din acâsta putemiă stabili urmă-
t6rea lege: i
I/

„Direcţiunea căderci corpuri-

lor este perpendiculară cu suprafața Fig. 4
IAS

apelor liniștite,
Se scie înse că pămentulă este aprope rotundi, și că
suptafaţa apelor este aprâpe sferică ca și acea a pământului.
CU
 16 GRAVITAȚIUNE

AR
Sfera, înse din care face parte suprațafa apelor
, fiind fârte
mare, se confundă, întruni spaţii mărginitii,
cu uni plană

IBR
tangenţialu. Perpendiculara dusă pe unit plană
tangențială la o sferă, în puntulă de tan-
gență, este însăşi rada sferei. Aşa dară
di-

YL
vecțiunea căderei corpurilor, după legea de
mal sus, este însăși direcțiunea vadei sferei
pământesc. .

SIT
Generalisând acea lege vom pute da-
Tă (ice că: „tote corpurile tindii se cadă cae
trră centrulă pămentuluiă.
Direcţiunea căderel corpurilor, se nu-

ER
1
ve mesce verticală. Puntulii ceriului cătră care
se îndrepteză partea de sus a verticalei se
NIV
numesce zenilii, Oră ce direcțiune perpendi-
culară cu verticala se numesce orizontală.
19. Căderea corpurilor in vidi. Es-
periența de tote dilele ne arată că în aerii
LU

deosebitele corpuri din natură cadă cu repe-

giuni neegale. In adevăr, se luăm o bucată
de plumbi, una de lemni şi alta de pană şi se le
RA

lăsămit se cadă în acelaşi timpiîn aer: plum-

bul va căd6 mai repede de cât lemnuli. car
lemnul mal repede de cât pana. Se lăsăm
NT

inse se cală aceste corpuri întruni loci: unde

nu se află acri; tâte vori căd& atunce de
opotrivă
CE

de repede. Se luămă în adever, ună

tubă (fig. 5) de steclă, închisă la uni capeti,
cară la celulaltii deschisi şi prevădutii cu uni
robineti. Se punemi în tubii corpurile de care
I/

amil vorbitii mai susi, și apol se scotemii

dintriinsul aerulii, prin agiutorulii unei machini
IAS

pneumatice. Se inchidemiă robinetul pentru

a împedeca întrarea îndărăpt a aerului. In-
CU
 GRAVITAȚIUNE o 17

AR
torcând atunce tubulii în giurul sei însuși, vomii vid că şi
pana, şi lemnulă cadii tot atât de repede ca și plumbulii.

IBR
Pentru a ne convinge pe deplin că aerulă este singura causă
a neegalei căderi a corpurilor, se deschidemiă puţin robinetulit
Și se lăsămii se între în tubă o mică cantitate de acră. In-

YL
dată vomit constata atunce o deosebire în repegiunea căderel
corpurilor, deosebire care va deveni cu atât mai mare cu cât
cantitatea de acri întrată în tubiă va fi ea însăși mal mare.

SIT
Din acâstă esperiență putemiă deduce următârea lege
relativă la căderea corpurilor:
» Iute corpurile cadă de o polrivă de repede în vidă.“

ER
20. . Căderea corpurilor este supusă încă la următârele
doie lagi: | |
Î. „Spafiulii percursii de uni corpă ce cade liberă spre
NIV
pămentă într'ună timpi | este egali cu spațiuli, percursă în
înteia secundă a căderci sale îmulțitii cu patratuli timpului.*
Se presupunemiă, spre esemplu, că unit corpi, ce cade
LU

spre pământii, ai percursit în întâia secundă a căderei sale

10 metri;—în doiiă secunde cl va merge unii spații egali
cu 10X2?* scii 40 metri;—în trei secunde unii spațiii eguli
RA

cu 10X3* sâi 90 metri...... și așa mai departe.

Dacă vomi numi S spaţiulii percursii în timpulii t, şi.
spațiuli percursă în înttia secundă, legea de mal sus va pute
NT

fi esprimată prin formula următore :

CE

II. „Repegiunea ceștijală de ună corpi ce cade spre

"pămentii, după unii timpi t de cădere, este egală cu de doue
I/

ori spațiulii percursii în întăia secundă îmulțiti cu timpulă.“

Numind R, repegiunea, acâstă lege se pâte esprima prin
IAS

formula următâre: |
Rgt.
ID
CU
 AR
18 GRAVITAȚIUNE

Conform aceste! legi videmii că repegiunea unui corpi

IBR
ce cade nu este aceeş în tot timpul căderei; ea cresce cu
timpuli, adecă cu cât uni corpit cade de uni timpit mai înde-
lungatii cu atâta repegiunea sa este mal mare.

YL
Astfeliii, repegiunea câștigată
A
după o. secundă, de unii
corpi ce ait percursii în întăia secundă a cădere! sale 10 metri,
este 20 metri.—Repegiunea câştizată de acelaș corpi în două

SIT
secunde este de: 20X2-=—40;—în trel secunde de 20X3==60, ete,
i 21. Machina lui Atwood. Pentrua demonstra aceste
două din urmă legi ne vomă servi de următoriulă aparati,

ER
cunoscutii sub numele de machina lui Atwood.
Pe o col6nă de lemni verticală (fig. 6) este aşedată o
măsuţă de asupra căreia este uni scripete care se pote miş-
NIV
ca cu forte mare uşurinţă în giurul acsei sale. In cavitatea
scripetelui este pusi unii firii de matasă forte fină, și la ca-
petele acestuia sunt atirnate dont greutăți egale. In faţa u-
neia din aceste două greutăţi se află o linie împărțităîn metri
LU

și subdivisiunile metrului. Pe această linie se poti aşeda, la

deoscbite înălțimi, prin agiutorul unor şuruburi, mar multe
place sti plane, sâi în formă de inelă ; forma acestor place,
RA

numite cursori, se vede desemnatăde o parte Ja stânga figu-

rel. Iusfirşiti, lingă col6na de lemnii se atlă ună penduli
care bate secundele.
NT

Dacă amendouă greutăţile atirnate de firii sunt egale,

ele vorii sta în nemişcare în ori ce posițiune le vomii pune,
CE

că-cl vorii fi atrase de pimâati cu aceeşi putere.

Se punemii înse deasupra uneia din ele o altă areutate
p, atunce sistemulii se va pune în mişcare: greutatea peste
I/

care am adaos pe p se va scobori în giosii, în timpii ce ceo-

Jaltă se va ridica în susu. .
IAS

Dacă greutatea p ar căd6 singură spre pământi, puterea

care ar face-o se cadă ar fi înseși greutatea sa p, cară sar-
cina pe care ar trage-o ar fi tot p. In machina lui Atwood,
CU
 GRAVITAȚIUNE

AR
19
puterea care pune în mişcare sistemulii greutăților
este tot p;

IBR
sarcina înse trasă de acestă putere este cu mult mai mare;
ea este egală cu suma greutăților atirnate de fira, să cu

YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
CU
 AR
20 GRAVITAȚIUNE
P+P-+p, numind P fiecare din greutăţile ce eraii la început

IBR
atirnate de firii. De aice urmeză că greutăţile în acestii apa-
ratii voră căd6 mai încet decât dacă ar fi lasate în libertate,
şi acestă împregiurare ne permite se studiemi mal cu în-
lesnire legile după care se face căderea lor,

YL
Pentru a demonstra legea spaţielor prin agiutorul ma-:
chinei lui Atwood, vomii ridica greutatea P, peste care am a-
dăogit greutatea adițională p, pănă în dreptul divisiunei O

SIT
de pe linia graduată; vomii pune în mişcare pendululi, și la
începutulu unei secunde vomi da drumul greutăților. Vomii
așeța cursorul planii într'o posiţiune astfelii pe linia gradu-

ER
ată în cât se oprâscă greutăţile Ia sfirşitul înt&ci secundede
cădere. Măsurând spaţiulă percurs în întăia secundă aflimii,
spre esemplu, că este egali cu 10 cm. Reincepemiu esperienţa
NIV
ridicând greutățile P-+-p tot în dreptul divisiunel 0, dându-le
drumul la începutul unei secunde, înse acuma neoprindu-le
de cât după două secunde de cădere. Spaţiulii percursii in
LU

acestii timpi vomit constata că este 40 cm. sâă 10X92. Lă-

sând se cadă greutăţile trei secunde spațiului percursii va fi
de 90 cm. sâii 10X3?. şi aşa mal departe.
RA

Pentru a demonstra legea repegiunilor, vom lua pon:-

derea P cilindrică așa în cât se trâcă prin cursorulii inelar,
eară ponderea adițională p, lungă după cum e desemnată la
NT

stinga figurei. YVomiă ridica ambele ponderi în dreptul divi-

siunel 0, şi la începutuli unei secunde le vomi da drumul.
Vom aședa cursorulu inelarii într'o posiţiune astfelii pe li-
CE

nia graduată în cât la sfirşitul secundei. întti de cădere,

greutatea P se trecă prin el, în timp ce greutatea p se fie
oprită. Tie spaţiul percursi de P-+p, în prima secundă, 10
I/

cm. În acâstă primă secundă de cădere greutatea P ai câş-

tigatii o repegiune, în virtutea căreia va continua se se misce
IAS

mal departe cu o mişcare uniformă. In mişcarea uniformă însă

scimi că repegiunea este spaţiulă percursă în unitatea de timpă.
Dacă vomi mtsura dară spaţiuli percursă în o secundă de
CU
 AR
GRAVITAȚIUNE 21

greutatea P, după trecerea sa prin cursorul-inelarii, vomit

av6 repegiunea câştigată de ambele greutăți P+-p după o se-

IBR
cundă de cădere. Făcând acestă măsură, găsim că repegiu-
nea câştigată este de 20 cm. Lăsând se cadă greutăţile P-+p
două secunde, repegiunea câştigată va fi 40 cm. și aşa mal

YL
departe conform legei Rgt, :
22. Legea repegiunilor pâte fi dedusă din legea spa-
țielor şi prin următorul modii:

SIT
Se presupunem că unii corpi cade spre pământii unii
timpi t. Spaţiulă percursii în acestii timpi va fi:
at2

ER
s=5

Se presupunemi apoi că totii acesti corpii mal cade

încă uni spaţii infinită de mică c, în uni timpi infinitii de
NIV
micii 0. Spaţiulii percursiă de el va fi:
S-po=(t-ro)
LU

stii
as
S-po=Be-y- +pb
RA

Inse % fiind înfinită de micii, terminulii care cuprinde

pe 0* pote fi negligeti. Vomii av€ dară:
NT

S-a 8t2 ret

CE

scă: c=gt0

E
sei: pat

Se pote admite insă că spaţiulă infinitii de mici c a

I/

fost percursii cu o mişcare uniformă. . Conform legilor uces-

IAS

tul genii de mișcare, scimii (14) că repegiunea R este egală

cu spaţiuli impărţitii prin timpi. Așa dară avemii:
CU
 AR
29 GRAVITAȚIUNIS

23. Mişeare uniformamente variată. Corpurile cadă

IBR
spre pământii fiind trase, în fie care momentii ali cădere! lor,
de cătră puterea eravitaţiunil.
Acdstă putere este constantă, co-el ea face se crâscă re-
pegiunea căderei de cantități egale în timpuri egale. In a-

YL
devăr se presupunemiă, ca în esemplulă de mal susii, că
spaţiulii percursii în întăra secundă este 10 centimetri; repegiu-
neu câștigată la finele secundei va fi de 20 em. după legea R=gt,

SIT
După 2 secunde repezgiunea va fi 40 cm.
2 3 » » » n 60 "
» 4 » 2» n» s0 n

ER
Așa dară în fiecare secundă repegiunea ati crescut cu 20 cm.
Puterea care produce astteliii cresceri egale de repe-
giune în timpuri egale nu pote fi de cât constantă.
NIV
In formula Rgt constanta « este cantitatea constantă
cu care cresce repegiunea căderel corpului după fiecare uni-
tate de timpi; ea se numesce intensitatea puterei gravitațiunii,
LU

Dacă amii ave unit mobilii Grecare, suspusii la acţiunea

unei puteri constante, el se va mişca după aceleşi leg In
care este supusă şi căderea corpurilor. Mişcarea, în acestă
casii generali. se numesce mişcare uniformamente accelerată
RA

eară cantitatea constantă g se (ice atunce accelerafiuue.

” 24. Penduli. Uni pen-
NT

duli simplu, sci ideali, se com-

pune dintruni punti materiali
M, grei înse fără de volumi, a-
CE

tirnati de ună firii AM inestensi-

bilă înse fără greutate (fin. 7).
Când firului AM se află în
I/

divecțiunea gravitațiunii, puntulă

materiali M stă în nemișcare, cu-ck
IAS

puterea carelii solicitiză se cadă

în giosii este distrusă prin nee-
stensibilitatea firului. Se aducem
CU
 GRAVITAȚIUNE 23

AR
înse pendululii în posiţiunea AMI; puterea pravitaţiunel va tra-
ge puntul AM în direcțiunea verticală MG. Ori ce putere în-

IBR
se scimiă că pste fi descompusă în două s6i mai multe com-
ponente. Se descompunemi puterea, gravitațiunil MG în dout
componente perpendiculare: una MC în direcțiunea firului

YL
susținătorii, alta MEI perpendiculară acesteia. Componenta
MC trage puntulii M în direcţiunea firului AM. Acestii firi
înse fiind inestensibili, ea nu va produce nici unii efectii.

SIT
Componenta MII va trage puntulii M în direcţiunea MII. Pe
de altă parte înse puntuli M, fiind susținută de firul AM,
nu va put6 părăsi, în mişcarea sa, urma arcului MM. So-
licitată dară de componenta eficace a gravitaţiunii MII. pun-

ER
tulă M se va mişca pe urma arcului MP până în M. In
mersulii seit pănă aci, el aii câştigatii o repegiune, în virtu-
NIV
tea căreia va continua se se mişce mal departe tot pe urma
arcului de cerci. Ridicându-se acuma cătră AM, mobilulii va
perde, în fiecare momentit, câte o porţiune din repegiunea câ-
ştigată, astfeliii încât va veni pănă întw'o posiţiune M” sime-
LU

trică cu M. Agiuusi acolo, el va fi din noi solicitată de

componenta eficace M”II” a puterei gravitațiunii, care îlu va:
face se se scobâre în M', de unde, în virtutea repegiunel câ-
RA

ştigate, se va urca earăşi pănă în M, și așa mal departe.

„De aice vedemit că pendululii va face o serie de > mis
cări din M în M” şi din M” în M.
NT

Mersulii pendulului din: M.pănă în AM” se numesce o.

oscilațiune simplă, eară mersulu sei din M pănă în M” și
întorcerea îndărăpt din A!” pănă în M o oscilaţiune complectă.
CE

Unghiulii MAM”, formatu de posiţiunile estreme ale pen-

dulului, se -numesce amplitudinea. oscilaţiunii.
Oscilaţiunile pendululur sunt supuse la următârele pa-
I/

tru legi:
I. 'Timpulii unei singure oscilaţiuni este independenti
IAS

de amplitudinea oscilaţiunii, pănă, când acestă amplitudine

are o val6re unghiulară mică. |
CU
 24 GRAVITAȚIUNE

AR
II. Timpul unci oscilațiuni este independentă - de na-

IBR
tura materiei din care este compusii pendululă.
III. Timpulă une! oscilațiuni este proporționali cu ră-
dăcina pătrată a lungimei pendulului.
IV. Timpul unel oscilațiuni este invers proporționalii

YL
cu rădăcina patrată din intensitatea gravitațiunii.
Aceste patru legi poti fi espriimate prin următorea formulă:
- 5

SIT
A ) pita În 4 a t=s]/ Ea
In care t este timpuli' unel singure oscilațiuni; 1 lun-
gimea pendulului; g intensitatea gravitațiunii, și = raportului
circumferenţei la diametru.
25. Penduli compusii. ER
Pendululă simplu uu pâte se
NIV
fie realisată, c-cl, în natură nu putemiă uvâ uni corpi grei
fără de volumii, nicl ună firii susținător fără greutate. *
Pendululii de care ne servimii în realitate este formati
din unii corpi greii M, având unii volumi Gre care, susținută
LU

prin unii firă sâii o vârgă grea OM, mobilă în giurulă puntu-
“lui O. Este evidentă, că atât corpulă M, cât şi vârga OM sunt
compuse dintro infinitate de punturi materiale aşedate la de-
RA

osebite distanțe de puntulii de atirnare O. Pendululi reali dară

pote fi considerati ca și cum ar fi conipusi din o infinitate
de pendule simple, avănd fie care din ele lungimi deosebite,
NT

şi din acestă causă el se numesce pendulii compustă.

Tiecare din punturile materiale care constitue unii pen-
CE

duli compusă voră tinde se oscileze în timpuri deosebite. Aşa,

punturile ce sunt mat aprâpe de O vori tinde se oscileze mal
repede de cât cele mai îndepărtate. Pendululii inse fiind so-
lidi, elementele sale nu potă oscila deosebit; se va stabili dară
I/

o repegiune mijlocie de oscilaţiune care pote fi calculată în

“ modii teoreticil.
IAS

Așa, spre esemplu, se pâte demonstra că ună pendul

compusii dintr'o bombă de platină, atirnată de unii firi forte
CU
 GRAVITAȚIUNE 95

AR
subțire, oscilâză ca și uni pendulii simplu a cărel lungime
ar fi egală cu lungimea de la puntuli de atirnare şi pănă la

IBR
centrulii bombei.
Legile oscilaţiunilor pendulului simplu se poti aplica prin
urmare şi la pendululi compusă; trebue numa! se cunâscemii

YL
lungimea, pendulului simplu care corespunde la unit pendulii
compusă dati.
26. Intensitatea gravitațiunii. Pendululi pote servi

SIT
pentru a măsura valdrea intensității gravitaţiunii. In adevtr,
din formula pendulului;

ER
t=z V-
g
putemiă deduce
NIV

De unde:
LU

Valdrea lui = ne este cunoscută din geometrie.

Valdrea lui | am vădut că pâte fi determinată.
RA

Valsrea lu! t se pote aflu numerând oscilațiunile făcute

de pendulă întruni timpi T şi împărțind acesti timpii prin
numerulii oscilațiunilor.
NT

Avemiă dară tâte elementele pentru a calcula intensita-

“tea g a pravitațiunil.
CE

Valdrea intensității eravitaţiunii nu este constantă în

deosebite părţi a le pământului; ea cresce de la ecuatorii la
poluni. Aşa, la ecuatorii avemi g=—9"7810; la 450 g==9=8061;
la 900 g=9"8311.
I/

27. Măsura timpului Pendululii este tntrebuințatăi de

IAS

asemenea la măsurarea timpului. In adevăr, din legile espuse

mal susii resultă că durata unei oscilațiuni este constantă
pentru unii pendulii care are aceeşi lungime şi care oscileză
CU
 AR
26 GRAVITAȚIUNE

în acelaşi locii. Pentru a m&sura timpuli nu avemii dară de

cât se facemi se oscileze uni pendul a cărui lungime este

IBR
astfelii în cât se facă o oscilațiune într'o secundă. |
Luugimea unui pendulă simplu, care face la ecuatoriio
oscilaţiune într'o secundă, este de 0991; ea varieză înse cu

YL
latitudinea ; astfeliit la 450 ea devine 0. 993 şi la polii 0.996.
>$. Putere centrifugă. Când unii mobilă M este trast
de cătră o putere re-care într'o direcţiune determinată, el se

SIT
mișcă necontenit, în linie drâptă în direcțiunea acelei puteri.
Peutru ca mobilulă se urmeze o linie curbă, trebue se esiste
o adoua putere care seli tragă în altă direcţiune.

ER
Aşa, spre eseinplu, pentru ca mobilulii M (fig. S) se se
pâtă mişca pe urma unel circumferenţe, trebue se fie solicitati
în același timpi, 1) de cătră o putere tangenţială circumfe=
NIV
renței; și 2) de cătră o altă putere MO, în direcţiunea cen-
trului. Ambele aceste puteri trebue se fie egale în fie care
momentii a mișcărei mobilului. ”
LU

Puterea care trage mobiluli cătră centru se numesce

putere centripetă, eară acea care-lii trase în direcțiune tan-
genţială putere -certrifugă:-
Se presupunemii că mobilulă M,
RA

solicitatit astfeliii
de puterile. centrifuga
și centripetă, se mișcă pe urma circum-
NT

ferenței cu o mişcare uniformă,şi că,

întruni timpi infinitii de mică0, aă
percursu unii spații intinită de mici MM,
CE

După legile mișcărer uniforme (1-4)

yE - Vomil av6;

, (1) MAD=0r
I/

Insemnând prin r repegiunea.

"Dacă in acesti timpii puterea centrifugă ar fi lipsiti, mo-
IAS

bilulit s'ar fi mișcatii cătră centru și ar fi percursii spaţiulă MP,

cu 0 mișcare uniformamente accelerată, co-el atuuce ar fi
CU
 AR
GRAVITAȚIUNE 27

fostii solicitatii, în fie care momentii al mişcărei sale, de pu-

terea coustantă centripetă. Numind F intensitatea puterel cen- -

IBR
tripete și aplicând legile mişcărei uniformamente acceler ate,
spaţiulă MP, va fi esprimatii prin formula:

(9) MP= 53

YL
Arculii MM”, fiind. infinită de micii, se pote confunda cu
cârda sa, și din geometrie scimii că corda este medie pro-

SIT
porțională între diametru şi projecțiunea sa pe diametru.
Vom av6 dară: ”

: (8) Mb
Insemnând prin R rada MO.
ER
NIV
Din ecaţiunile (2) şi (3) deducemii:
FO: MM?
9 RR
LU

Iolocuind pe MIP prin val6rea trasă din ecaţiunea (1) avemii:

FO: 002
| 2 NR
RA

s6i simpliticând :
ate
NT

R
Am dis însă că puterea centripetă trebue se fie, in fie-
care 'momentă, egală cu puterea centrifugă; așa dară canti-
CE

tatea F va representa în același timpă și puterea centrifugă.

In raționamentulă făcut mai susii noi nu am ţinutii s6-
mă de massa mobilului, presupunând că este egală cu unita-
I/

tea. Daca acea massă ar fi egală cu m,puterea centrifugă ar

deveni ea însăși:
IAS

Lat
mr?
R
CU
 AR
23 GRAVITAȚIUXE

Din acâstă formulă putemii deduce următârele legi ale

„ puterel centrifuge:

IBR
1) Puterea centrifugă este proporţională cu masa mobilului.
2) Puterea centrifugă este proporţională cu patratulă re-
pegiunei.

YL
3) Puterea centrifugă este invers proporțională cu rada.
Unii mare numeri de fenomene poti fi esplicate prin
cunoscința legilor putere! centrifuge.

SIT
Astfeliii, puterea centrifugă contribue la micşurarea în-
tensității puteri gravitațiunii cu latitudinea (26). In adevăr,
obiectele ce sunt la suprafaţa pământului, învertindu-se în-

ER
„preună cu dinsul în giurulii acsel sale; trebue se fie solicitate
tangenţial cu suprafața pământului, de cătră puterea centrifugă.
In același timpă ele sunt atrase cătră centrul pământului de
NIV
cătră puterea gravitațiunir. Este evidentii că efectuliide atrac-
ţiune pe care'li observămi noi asupra corpurilor trebue se fie
egali cu erența. dintre intensitatea _gravitațiunil_ şi dintre
LU

puterea centrifugă. Cu alte cuvinte, intensitatea gravitațiunii

din uni 1ocă Gre care trebue se fie micșurată prin mărimea
puterei centrifuge din acelii locă. Diversele punturi ule pămâu-
RA

tului înse nu se învârtescti cu aceeși repegiune; aşa, puntu-

rile de pe ecuatori se învârtesci mai repede de cât acele
din apropierea polurilor. De aici urmâză că puterea centrifucă
NT

va fi.şi ca cu atât mal mică cu cât ne vomii îndepărta de

la ecuatorii cătră poluri, pe când din contra intensitatea gra-
vitaţiunii va cresce, că-cl va fi micșurată de cantități din ce
CE

în ce in mal miel. |
29. Pondere. 'Tâte corpurile scimiă (6) că sunt com-
puse din atomi sâi molecule. Fie-care din acești atomi stu
molecule sunt atrași cătră pământii de cătră puterea gravi-
I/

tațiunii. Trebue dar se esiste pentru ună corpi o mulțime de

IAS

puteri cere atragii cătră pămentii fie-care atomii sâii moleculă

a sa. Am vâdut înse (16) că este totdâuna cu putinţă a în-
locui mal multe puteri prin una singură care se numesce re-
CU
 GRAVITAȚIUNE 29

AR
sultantă. Yacând acestă lucrare pentru puterile care tragă a-
tomii s6ii moleculele unui corpi cătră pămentii, vomii căpăta

IBR
o resultantă, sii o singură putere, care produce tot același
efectii ca şi tote puterile elementare pe care le înlocuesce.
Acâstă resultantă a puterilor gravitațiunii asupra unui

YL
corpii se numesce ponderea sâii greutatea absolută a corpului.
Ponderile corpurilor potifi mal mari s6ii mai mici; ele
sunt prin urmare mărimi care potiifi comparate între ele sâi

SIT
măsurate, întocmai ca și ori ce alte mărimi. Pentru a face
acâstă comparare a ponderilor va
trebui se luămi una dintr'iusele

ER
drept unitate şi se cercetămii apol
de câte ori ponderea dată este mai
mares6i mal mică de cât unitatea.
NIV
" In sistemulii metricii, adoptată
astă-di mal de tâte naţiunile civi-
lisate, Sail alesii drept unitate de ” 1
|
pondere greutatea unui centime- !
LU

tru cubicii de apă distilată, la tem- !

pevatura de 4 arade centigrade, şi Ț
acestă unitate s'aii numită gramă. v
RA

Compararea pondere! unui

părea p Fig. 8.
corpi cu acestă unitate se numesce
cântărire; eară resultatulii acestei comparări se numeste pon-
NT

deve relativă a corpului.

Dacă am lua câte unii centimetru cubicii din deosebi-
tele corpuri din natură şi i-am cântări, ponderea aflată se
CE

va, numi densitate,

Densitatea unul corpi este dară ponderea unității de
volumii a acelui corpi. Astfeliii, luând ună centimetru cubicii
I/

de apă, el va trage 1 gr.; unii c. c. de mercurii va trage 13. 59;

unii €. c. de platină va trage 22 gr. Densitatea apel va fi=l,
IAS

a mercurului=—13.59, a platinei=22, |
Se luămă unit centimetru cubicii de platină, ponderea sa
CU
 30 GRAVITAȚIUNE

AR
*

p, după definițiunea de mai susii, va fi egală cu densitatea sa d,

Ponderea a doi e. c. de platină va fi... p=2 d

IBR
» nel 5 n pn pn P=3d
- » UDĂ volumi 2 pe p=vd
Aşa dară ponderea unui corpii este egală cu volumulii

YL
înmulțită cu densitatea. |
30. Centru de grentate.
Am dis în paragrafului pre-
cedentii că puterile gravitațiunii,

SIT
care atragii cătră centruli pămân-
tului atomii scă moleculele unul
corpi, potă fi înlocuite prin o sin-

ER
gură putere P, care este resultanta
lor (tiz. 9). Ori şi ce putere însă
(15) trebue se aibă unii puntii de
NIV
aplicațiune G, adecă unii puntii
de care ca trage sti impinge
corpulă.
LU

Puntulă de aplicaţiune ali

Zi ee vesultantel puterilor gravitațiunil
: se numesce centru de greutate,
RA

fiu. 10. Când unii corpă este omo-

genii şi are o figură geometrică
regulată, centrulii de greutate se află în însuşi centrulii sâiă
NT

de figură. Cercetarea sa dară, în acesti asii, se reduce la

cercetarea centrului geometricii al corpului.
Când corpuli însă nu este omogenii, sâă nu arc o fi-
CE

gură geometrică regulată, cercetarea centrului seii de greutate

se pâte face prin esperienţă în modulă următoriii:
Se atirnă corpulii de unii firii (fig. 10). Direcţiunea fi-
rului fiind însăşi direcțiunea resultantei gravitațiunil, centrulă
I/

de greutate trebue se se afle într'unii puntii Gre care (i, pe

IAS

prelungirea firului. Se suspend6ză apoi tot acelă corpi de

unii firii la o altă posiţiune. Şi in casulii acesta centrulii de
greutate G va trebui se se atle carăşși pe prelunairea firului
CU
 GRAVITAȚIUSE 31

AR
ativnătorii. Când unii puntii înse se află în-același timpii
pe două linii, el nu pote fi de cât în loculi unde ele se

IBR
întretaie. Aşa dară centrulă de greutate va fi în G.
31. Eenilibriulii corpurilor grele. Jicemi că unii
corpi se află în ccilibriii când puterile care lucreză asupra

YL
sa se nimicescii unele pe altele, lăsând corpulii în nemişcare.
„Așa, dacă vomit ave, spre esemplu, ună corpi trasi în două
direcțiunt opuse de două puteri egale, el va fi în ecilibriii.

SIT
ER
NIV
LU

ce 5 a a ri
RA

Fig. Il.

In cercetarea condiţiunilor ce trebue se îndeplinâscă unii

NT

corpii greii pentru a sta în ecilibriii, se presentâză trei casuri :

1). Corpulii grei pste fi atirnatit de unii firit în unulu
CE

din punturile sale: pentru ca se stee, în asemenea casii, în

ecilibriii, trebue ca puntulă de atirnare şi centruli sei de
greutate se se afle în direcţiunea căderei corpurilor.
2) Corpulii grei pâte fi suspendatii [printr'o acsă. In
I/

casulit acesta vomii ave trel genuri de ecilibrie:

IAS

a) Se presupunemii că acsa de atîrnare (fig. 11) trece

chiar prin centrulii de greutate a corpului, (precum este în
rgta din mijlocul figure!), ecilibriulii se numesce atunce în-
CU
 AR
32- GRAVITAȚIUNE

diferentii, că-ci orl şi cum ami întârce corpulă în giurulă

acsel sale, el va sta necontenită în. nemișcare.

IBR
b) Se atirnămi uni corpii printr'o acsă care trece pe
deasupra centrului sei de greutate G, ecilibriulii se va numi
atunce stabili pentru că ori și cum am întârce corpulii în

YL
giurulii acsel sale, el revine in totdâuna în posiţiunea sa de
echilibriă primitivă.
c) Putemii însfirşitu suspenda unii corpii printr'o acsă

SIT
care trece pe dedesubtul centrului săi de greutate; ecilibriulii
va fi atunce nestabilă şi nu va av6 loci de cât numai pănă
când centrulii de greutate şi acsa de suspensiune sunt în di-

ER
recțiunea căderel corpurilor. Indată ce acâstă condițiune nu
este îndeplinită, corpulă se întârce în giurulii acsel sale spre
a veni în posițiunea de echilibriii stabilă.
NIV
3) Corpului greii pote fi sprijinităpe ună plani orizon-
talii; condițiunea ce trebue se indeplinâscă atunce, pentru a
sta în echilibriii, este ca perpendiculara scoborită din centrult
de greutate G, pe planulii sprijinitorii,se cadă în lăuntrul po-
LU

ligonului formati de punturile pe care corpuli: se sprijine.

RA
NT
CE

cui sara.

„Fig. 13,
De aici urmeză că o sferă va sta în echilibriii în orl
I/

ce posițiune o vomit pune pe unu plani orizontali.—Unti

IAS

cilindru va sta în ecilibrii 'numal pănă când perpendiculara, -

scoborită din centrulă din greutate G, pe planulii sprijinitorii,
va căd6 în lăuntrulă baser (fie. 12).
CU
 GRAVITAȚIUNE 33

AR
32. Aplicaţiuni. Aplicaţiunile condițiunilor de ecilibriii,
espuse în paragrafulii precedentă, sunt fârte numerâse. Vomii

IBR
cita câteva esemple spre a artta utilitatea cunoscinței lor.
Unit omii, spre a fi în ecilibriă, trebue se stee drepti, pen-
tru ca verticala din centrulii seii de greutate se cadă pe basa

YL
cuprinsă între picirele sale. Când pârtă o sarcină în spinare,
el trebue se se plece înainte; când sarcina este în brațe, el
trebue se se înddie îndărăptii, fiind că centrulii seii de gre-

SIT
utate este transportată în partea unde se află sarcina. Când
o persnă ce șede voesce se se scdle, ea 'și plâcă corpulii
înainte pentru a aduce centrulii seii de greutate de asupra pi-
ci6relor. O trăsură, care merge pe o costişă, nu se va res-

ER
turna pănă când verticala, care trece prin centrulii de areu-
tate, va ajunge pe pământ între râte,
NIV
33. Balanța. Balanța
este unii aparati prin agiuto-
riulit căruia putemit compara
LU

între ele greutăţile relative ale

corpurilor. Pentru a înțelege
principiulă pe care este funda-
RA

tă construcțiunea sa, se presu-

punemii că avemii o vârgă so-
+ p,
lilă AB, care nu se pote îndoi, |
NT

susținută în mijloculă stii prin Fig. 18.

o acsă O, în giuruli căreia se pote întorce cu forte mare u-
șurință (fig. 13). Părţile sale AO şi OB, fiind perfect egale
CE

atât în lungime cât şi în greutate, ele vori fi atrase cătră

pămentiă cu aceeși putere și verga va sta orizontală. Dacă
vomii atirna la capetele A și DB dout greutăți egale, vârga
I/

va remânâ tot orizontală,

Se atirnămi înse în A o greutate P, eari în BD o ere-
IAS

utate P-+p mai mare decât P. Capttulii B, fiind atrasii spre

pămentă, de cătră o putere mai mare,se va scobori in giosit,
! 3
CU
 34 GRAVITAȚIUNE

AR
pe când A se va ridica în susii și vârga va lua. posiţiunea
“înclinată A BB”

IBR
Figura alăturată (fig. 14) înfățoşeză o balanţă precisă.
Verga sa este făcută în formă rombică, pentru ca se nu se
îndâie sub greutățile puse la capetele sale. La mijlocii ea

YL
are o prismătriunghiulară de oțelii, care se sprijine cu muchea

SIT
m
zi e

ER
pa nete pe, Ros

>
NIV DE

i
Dai
eat

ai
Deca

-
LU
ra zii
Pr
:
LL
RA

AZ î Zaharie
NT

sa ascuţită pe unii plană tot de oțelii, pe care se pote în-

torce cu cea mai mare înlesnire. La capetele vergel sunt a-
CE

tirnate dou platane,

Când voimii se cântărimii unii corpă, îl aşedămit în
unuli din platane și punemii în celulalti greutăți însemnate
pănă ce balanţa stă în nemișcare, vârga fiind orizontală.
I/

Orizontalitatea vergei se pote constata prin ună arătă-

tori, ficsatii perpendicular pe dinsa, care trebue se steie într'o
IAS

posițiune verticală.
34. Condiţiuni de justeţă şi sensibilitate. 0 ba-
CU
 GRAVITAȚIUSE 35

AR
lanţă, pentru ca se fie bună, trebue se îndeplinâscă următ6-
rele condițiuni:

IBR
1) Braţele sale trebue se fie perfect egale atât în lun- .
gime cât şi în greutate.
2) Acsa de suspensiune O trebue se fie deasupra cen-

YL
trului de greutate G. În adovăr, dacă acsa ar trece prin în-
suşi centrulii de greutate, am căpăta unii ecilibriii indiferenti,
şi pentru cea mai mică. deosebire în greutăţile puse în pla-

SIT
tane, verga sar întârce de 900 în giurul acsel sale. Intr'o
bună balanță înse unghiulii de inclinațiune alit vergel tre-.
bue se fie cel puţinii aprocsimativ proporțională cu diferența
de ponderi puse în platane. Acestii resultatii nu pâte fi a-

dedesubtul centrului de greutate; ER

giunsii nici în casulii când acsu de suspensiune ar trece pe
ecilibriulu fiind atunce ne-
NIV
stabilii, vârga se va întorce earăși de 900 pentru cea mai
mică deosebire în greutăţi. Se presupunemit înse că acsa trece
pe deasupra centrului de greutate. .
Atiîrnând atunce în B o greutate P-+-p, mai mare de
LU

cât greutatea P ce este atîrnată în A, vârga se va inclina

în posițiunea A” B”. In acelaşi timpii centrulii de greutate va
veni din G în G” (fig. 13 pag. 33).
RA

Puterea gravitațiunii, lucrând atunce asupra vergel, va

tinde se o aducă în posiţiunea sa primitivă, astfeliii ca acsa
de suspensiune O şi centrulii de greutate G se se afle am-
NT

bele în direcțiunea verticalei. Pe de altă parte înse greu-

tatea p, atirnată la capătulii B, tinde se. tragi acestit capăti
în piosii. Avemi dară în presență dou& puteri contrarie.
CE

Va agiunge unii momentii în inclinarea vergci când ele vor

fi egale, şi atunce vârega va sta în ecilibriii. Acestit ecilibriii
se va obţin într'o posiţiune cu atât mal înclinată cu cât deo-
I/

sebirea între ponderile atirnate la capete va fi ea însăși

mal mare, !
IAS

Prin îndeplinirea acestor dou& condițiuni, balanţa va

sta orizontală când ponderile puse în platane vor fi egale,
CU
 AR
36 GRAVITAȚIUNE

Și se va înclina, prin ponderi neegale, de cantități care voriă

fi aprocsimativ proporționale diferenţei acestor ponderi. A-

IBR
ceste resultate înse nu sunt îndestulătăre.
O balanţă mat trebue se fie şi sensibilă, adecă se se
încline cu uşurinţă de cantităţi apreciabile, pentru o diferență

YL
de ponderi forte mică. Teoriea și esperiența aii demonstrati
că, pentru ca o balanţă se fie sensibilă, trebue se îndeplinâscă
următorele condițiuni :

SIT
1) Verga sa trebue se fie cât se pote mal ușoră.
2) Brațele sale trebue se fie cât se pote mai lungi.
3) Acsa de suspensiune trebue se fie cât se pote mai

ER
apropistă de centruli de greutate. NIV

0: M Ș
.? r c
LU

i E Îi AI 09 DI ID
4,
(.Ă
RA

9,
NT

Fig. 15,
CE

a ,
39. Cântariulii. Cântariulă, numită şi balanță ro-
mană, se compune dintr'o vârgă rigidă AB, susținută în pun-
tulii O printr'o aesă, în giurulii căreia se pote învărti cu uşu-
I/

rință (Fig. 15). In A se află un cârligă care de asemene se

pOte învârti în giuruli unei acse şi de care putemiă atirna
IAS

greutăţile Q, ce voimii a cântări. P este o bombă susținută

prin unii inel M pe ramura Ob a vergel, şi pe care putemă
CU
 GRAVITAȚIUNE 37

AR
se o așcqămii mai aprope sâii mai departe de puntuli de
sprijini O.

IBR
Se numescii braţe ale cântariului distanțele OA și OM
de la puntulii de sprijini Ja cârligulii A şi de la puntulă de
sprijină la bâmbă.

YL
Cântărirea obiectelor cu acestii aparatii se face basân-
du-ue pe următârea lege dovedită în mecanică:
Pentru ca unii cântariii se steie în ecilibriti or izontală

SIT
trebue ca greutățile P şi Q se fie în raport inversă cu bra-
țele cântarului.
De aice urmâză că dacă greutatea Q ce cântărimit este

ER
mal mare, va trebui, pentru a căptta ecilibruli, se îndepăr-
tămii bomba P de puntuli de atirnare O; eară în casulii
contrarii va trebui se o apropiemii. |
NIV
Cântariulii este graduatii, o dată pentru totdâuna, intrunit
modi frte simplu. Pentru acâsta se atirnă in Q o greutate
cunoscută, spre esemplu, unit kilogrami; se îndepărteză bom-
LU

ba P pănă ce verga stă în ecilibriii şi, în dreptul unde aii

fost adusii inelulii M, se însemnâză unii semnit corespunde- :
toriii. Se punii apol în Q succesiv greutăţi de 2, 3, 4.ori
RA

mal mari, însemnându-se pentru fiecare, loculii unde fusese

adusii inelulă pe vâreă.
NT

ESERCIȚII ŞI PROBLEME.

I. Se se demonstreze că verticalele din deosebite pun-

CE

turi ale pământului nu sunt paralele.

II. Lăsămi se cadă o pâtră la gura unei fântâni, și
între momentulii în care amii lasat-o și acelii în care aii a-
giunsit la fundă au trecuti 3 secunde. Se întrebă: 1) Care
I/

este adincimea fontâne! ? şi 2) Ce repegiune câștigase pâtra

când aii agiunsi la fund? Spaţiul percursă de unii corpi
IAS

în prima, secundă a căderel sala este de 4 m. 904.

Soluțiune. 1) Conform legilor căderei corpurilor (20)
CU
 AR
28 GRAVITAȚIUNE
spațiulă percursă de pâtră, adecă adâncimea fontânel, va fi:

IBR
$==1,904X.32—441,136
2) Conform lezei repegiunilor, repegiunea câştigată va fi:
R=2X4,904X 329,494.

YL
IM. Sciind că spaţiulit percursă de unii corpi în prima
secundă a cădevel sale este de 4 m., 904, se întrebă cât timpi

SIT
va întrebuința acelui corpi pentru a căde din rirfulă unui
turnă înalt de 100 metri?
Soluţiune. După legile căderei corpurilor (20) avemit:

ER
100=—=4,9041Xt?
De unde:
NIV
LU

IV. In cât timpă unii corpă, care cade spre pământi,

va câştiga o repegiune de 19616 metri sciind că spațiulii per-
cursii de dinsul în prima secundă a căderel sale este dm. 9042
RA

Soluțiune. După legea repegiunilor în căderea corpu-

rilor (20), repegiunea câştigată de uni corpi, după uni timpi
t, este egală cu dublulit spațiului pereursi în întâia secundă
NT

îmmulțită cu timpulă, stii:

19616==9,808xt
CE

De unde:

19616_
t= 9.808 =2000 set,
I/

V. Unii corpă, cădend spre pămenti, percurge în în-

IAS

ttia secundă a mișcărei sale uni spaţiii de 4,904 și la sfir-

şitulii căderei are câştigată o repegiune de 98m. 08. Se în-
trâbă care este spaţiulii totală percursă de dinsul? :
CU
 39

AR
ECILIBRIULU LICIDELOR

Soluțiune. Se însemnămii prin X spaţiulii căutată. Du-

pă legea spațielor avemiă:

IBR
N=—A4 „904 xt?
Pentru a resolvi problema ar trebui dară se cunoscemi
timpulu în care corpulii aă percursii spațiul X. Acesti timpii

YL
însă îlit putem afla din legea repegiunilor. In adevăr avemi:
95,08==9,805Xt

SIT
98.08
= 9,808 10

ER
De unde:
N==4,904X.102=—490,4
VI, Care e volumulii a 457 grame de platină?
NIV
VII. Sciind că 52 centimetri cubici de aurii trasi 1
chilogrami, se se afle densitatea aurului ?

ECILIBRIUL LICIDELOR
LU

36. Diverse stări ale corpurilor. Corpurile poti e-

siste în natură în trel stări deosebite: solidă, licidă și gazosă.
RA

Corpurile solide ait unii aspectii fârte variatii. Câte odată

ele aii forme regulate geometrice şi atunce se numescit cr istale;
alte dăți forma lor nu prezentză nici o regularitate. In ori
NT

ce casii însă ele aii în totdcuna o formă particulară pe care

nu o potii schimba fără a întrebuința asupra loro putere mai
CE

mare sii mal mică. Părticelele, din care ele sunt compuse,
sunt ținute dară între dinsele print”o putere particulară care
Sau numitit coesiune.
Corpurile licide nu ai o formă proprie: ele teii în tot-
I/

dâuna forma vaselor în care sunt închise. Părticelele lor nu

sunt ţinute între ele cu o putere atât de mare ca în solide,
IAS

de aceea ele se potii mișca cu uşa de mare ușurință.

Gazurile, ca şi licidele, nu poti av€ altă formă decât,
CU
 AR
40 - ECILIBRIULU LICIDELOR

aceea a vaselor în care sunt închise. Părticelele lor se poti

mișca de asemene cu o forte mare ușurință. Pe când înse

IBR
volumul unu! licidă remâne acelaș, ori care ar fi forma si
mărimea vasului în care'lă punemi, volumulii unui gaziă va-
ri6ză cu mărimea vasului în care e închis. In adevăr, dacă

YL
vomit lua o cantitate 6recare de unit. gazii și o vomii pune
în vase din ce înce mal mari, el va umpleîn totdcuna vasulii
în tote părțile sale. De aice urmâză că moleculele gazurilor,

SIT
în loc de a se atrage unele pe altele, ca în solide Şi licide,
parii din contra că se respinaii între ele.
Licidele şi gazurile se asâmănă dară prin ușurința cu

ER
care moleculele lor se potii mişca. Acâstă proprietate, care le
deosebesce de corpurile solide, aii făcutii se li se dele numele
generali de fluide.
NIV
31. Principiulu lui Pascal. Daci apisâmă cu o pu-
tere Ore care pe suprafața ună licidii, acestă presiune se
/ transmite cu o egală intensitate în tote
LU

părțile licidului care ai acești su-

Ali
> prafață.Ș '
Pentru a ne da sâmă de acestă
lege, cunoscută sub numele de Princi-
RA

piulă lui Pascal, se presupunemu că

avemii unii vasi (fig. 16), care are mal
NT

multe deschideri de aceieşi mărime AB,

DC....; se împlemi vasulit cu apă și
Fie. 16. se apăsămit pe una din deschideri cu o
CE

greutate 6re-care, spre csemplu, de unii

chilogramii. Acdstă presiune se va transmite în tâte părțile
licidului cu o intensitate egală pe suprafeţe egale, astfeliii
încât fie care din celelalte deschideri vor fi apăsate din li-
I/

untru în afară tot cu o putere de unii chilogrami.

IAS

Esperienţa acâsta nu pâte fi raelisată în practică din

causă că licidele, fiind grele, voră apisa pe deschideri ŞI cu
propria lor greutate, Fată însă o consecinţă ce putemi trage
CU
 ECILABRIULU LICIDELOR 4i

AR
din principiulă lui Pascal, şi pe care o putemii dovedi espe-
rimental:

IBR
Se luămi doi cilindri verticali, de mărimi deosebite
(fig. 17) reuniți între dinşii priu IN.
unii tubii orizontalii. In fie care

YL
cilindru este câte uni pistoni care
îlii închide forte bine, dar care se
pote mişca în lăuntru lui cu ușu-

SIT
rință. Se umplem cu apă atăt ci-
lindrii cât şi tubulii de comunica-
țiuneși se ap sim peste pistonulii

ER
celi micit cu o greutate pre care,
spre csemplu, unit chilogramil. A-
câstă presiune se va transmite prin
NIV
licidii asupra pistonului celă mare . Fig. 17,
şi fie care întindere a sa, având
o suprafață egală cu acea a pistonului mici, va fi aptsată
din giosii în susii cu o putere egală cu unit chilogrami. Ast=
LU

felii, dacă suprafața pistonului mare este de 16 ori mat mare

de cât a pistonului mici, esperiența ne arată că, pentu a
ţine licidulii în ecilibriii, trebue se punemii pe cel d'intăiit
RA

o greutate de 16 ori ma! mare de cât pe celii de alit doile. De

aice putemit trage următârea consecință din principiulii lui
Pascal:
NT

Apăsarea esercitată pe o suprafață ore care a unul

licidii se transmite înlăuntrul sei în tote direcțiunile cu o
CE

intensitate proporțională cu suprafețele considerate.

38. Presa hidraulică. Presa hidraulică este fondată
pe acâstă din urmă consecință a principiului lui Pascal.
Ea se compune din dout tuburi cilindrice, numite cor-
I/

puri de pompă, unul mai mare şi altulă mai micii (fig. 18),
IAS

care comunică între dinsele prin unii canali transversală cc,

[n fie care din aceste corpuri de pompă se află câte uni
pistonii a şi b care se poti mișca cu uşurinţă, însă care sunt
CU
 AR
42 ECILIBRIULU JACIDELOR

forte bine adaptate în cât nici gazurile, nic! licidele nu poti

IBR
străbate printre păreții lor şi printre acel a corpurilor de pompă.
Corpul de pompă cel mai mici este pusă în comunicaţiune cu unii
vasii plinii cu apă prin unii tubi d, care este astupatii prin o su-
papă, p, ce se deschide din giosii în susii. Canalulii de comu-

YL
nicațiune are şi el o supapă 7, care se deschide dinspre cor-
puli de pompă celii mică inspre celii mare.

SIT
|
pe
!
a.

înTă
"Aj

; .
ip

mr

ER
Și !

cati A | ZT
Pi
gi
d
A
NIV
a 4
. . i

| i
|:
4
LU

|
E.

Fig 18.
RA

Pistonulă «a este prevădutii cu ună miăneriă he (fig.19).

Ridicând şi scoborind acestii mănerii, ridicămii și scoborimii
NT

împreună cu el şi pistonul a. Deasupra pistonului d se află

o mâsuță g, în giurul căreia este aşedatii unii cadru de ferit
forte solid. ,
CE

Pentru a înțelege moduli cum funcţioneză presa hidra-

ulică, se presupunemii că pistonulit « se află la fundulit cor-
pului de pompă. Ridicând măneriulii 7 în susă vomă ridica
I/

împreună cu el şi pistonulii, cară dedesuptul acestuia va ră&-

mân€ unii spații deşertii. Apa din vasuli kk, apăsată de at-
IAS

mosferă, va intra în tubulii 4, se va ridica în sus, va deschide

supapa p şi va străbate în corpulii de pompă celii mal mică.
Scoborind în giosii pistonului a, supapa p, se va încide; apa
CU
 AR
ECILIBRIULU LICIDELOR 43

va, fi impinsă în corpulă de pompă zy, unde va întra des-

chidând supapa r. Ridicând din noii pistonuli, supapa r se

IBR
va, închide, p se va deschide, și o nouă cantititate de apă va
întra în corpul de pompă celii micii. Continuămii tot astfeliii
pănă ce amândouă corpurile de pompă se vorii umple cu apă.

YL
Apăsând atunce pistonulii a în giosii cu o putere determinată,
acâstă apăsare se va transmite prin licidi asupra pistonului
V cu o intensitate de. atâte ori mal mare cu cât suprafaţa

SIT
celui alii doile este mat mare decâta celui întăiii. Pistonulii
b prin urmare se va ridica in susit., Aședând deasupra mt-
suței diverse obiecte, aceste vorii fi strînse între dinsa și

ER
cadrul de ferit cu o putere forte mare.
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
IAS

Presa hidraulică are forte multe întrebuințări, între care

vomă cita:
1) Fabricarea oleurilor; grănele oleagindse sunt așe-
CU
 AR
44 ECILABRIULU LICIDELOR

date în saci, puse pe mtsuța g și strînse cătră cadrulii de

IBR
ferii. Oleulii storsii se scurge printr'unii canalii de care e pre-
vădută măsuţa,
2) In fabricarea sacharului se secte ma! întăiă suculii
din sfecle, şi uccstă operațiune se face rădend sfecla, punând-o

YL
apoi în saci și storcend-o într'o presă hidraulică.
3) Multe substanțe, precum bumbaculii, lâna și fânulit
sunt comprimate în prese hidraulice înainte de a fi transpor-

SIT
tate, pentru a le micşura volumulii.
39. Presiuni esereitate de unii licidii. Uni licidii,
închisii în lăuntrulii u-

ER
nul vasii, apasă prin
greutatea sa: 1) din
susii în giosii pe fun-
NIV
dulii vasului în care
este pusi: 2) pe păre-
ţii laterali și 3) din
LU

_giosii în susii.
Cele d'intâiii două
genuri de apăsare nu
RA

aii nevoe dea fi de-

monstrate, co-ci esis-
tența lor e confirmată
NT

- prin o mulțime de fap-

OS MI te ce avemii ocasiune
e ae de a observa pe fio-
CE

Fig. 20. care di.

Pentru a dovedi
că unu licidă apasă şi din giosii în susă, se luiimi ună
tubii deschisi la amândouă capetele și avănd capătului infe-
I/

riorii astupatii prin o placă de steclă susținută de cătră unii

IAS

firii (fig. 20). Se punemii acesti tubi întruni vasi plini cu

apă; placa de steclă fiind apăsată din giosii în susă, nu va
căd6, chiar dacă nu o vomit: mai susținc prin firă.
CU
 ECILIBRIULU LICIDELOR 45

AR
40. Presiuni pe fundulii vaselor. „Presiunea cser-
citată de uni licidiă pe fundulii vasului este egală cu greu-

IBR
tatea unei colone de licidă ce ar ave drept basă fundulii va-
sului şi drept înălțime, verticala de la fundă pănă la nive-
lulă superioră.*

YL
Acâstă presiune, prin urmare, nu atirnă nici de la for-
ma vasului nici de la cantitatea de licidii cuprinsii într'însul;
ea atirnă numa! de la mărimea fundului, şi de la înălţimea

SIT
licidului.
Pentru a dovedi acestă lege, se luămii unii vasii cilin-
dricii deschisit la amendou& capetele și susținutii într'o posi-

ER
țiune ficsă prin uni ineli (Ag. 21). Capătulu inferiori! ali
vasului este astupati prin o placă de steclă atirnată prin unii
firii de unulii din platanele unei balanțe. Echilibrămiă mal
NIV
LU
RA
NT
CE

i i a

A
I/
IAS

întiii greutatea placei prin greutăți puse în celulalt platanii.

Amplând apoi tubulii cu apă, videmi că, pentru a împedeca
CU
 AR
46 ECILIBRIULU LACIDELOR

placa de a se deslipi de fundi, trebue se mal punemnii în

IBR
celulalt platan o greutate Grecare G. Eeperienţa arată că, în :
casulii când vasulit este cilindrici, greutatea G este esact e-
gală cu greutatea apei pusă în vasii.—Se înlocuimii acuma
vasulă cilindricit prin unit altulii care are tot aceieși mări-

YL
me la fundii, este tot atât de înalt, înse care e cu multi
mai largi la gură, Âmplend şi acesti! vasăi cu apă, vomi
ved, că, pentru a menţin€ placa de steclă lipită de fun-

SIT
dulii seii, va trebui se punemi în celulaltii platanit alii ba-
Janţel tot greutatea G, de și cantitatea de apă ce întră în
vasii este cu mult mai mare decât în esperienţa precedentă.

ER
Insfirşit se punemii și în loculit acestul vasii unii ajtulii strimtii
la gură, înse având aceeși înălțime ca şi cele dout prece-
dente. Esperienţa ne va dovedi că, şi în casulit acesta, va
NIV
trebui se punemii tot greutatea G în celulalt platanit pentru
a împedeca placa de steclă se se deslipescă de fundi, de şi
cantitatea de apă ce întră acuma în vasii este cu mult
LU

mai mică.
41. Presiuni laterale. Licidele apasă pe păreți! laterali
al vaselor în care sunt închise, şi acâstă aptsare, ca şi acea
RA

din susii în giosii, nu atirnă decât de la mărimea suprafeţei

apăsate şi de la înălțimea licidului care se află de asupra.
Pentru a dovedi acâsta, se lumii unu butoiii plinii cu apă,
NT

pusii în piciore; se facemii în fundulii sei de deasupra o des-

chidere în care se lipimit uni tubii subțire, înse îndestul de
lungii. Turnând apă în acesti: tubă, apesarea pe doge va
CE

deveni atât de mare încât butoiulă va crapa de şi în reali-

tate cantitatea de apă pusă în tubii va fi mică.
Ap&sarea unul licidi pe păreţii lateral al vaselor pâte
fi dovedită şi prin agiutorulii următorului aparatii, numiti
I/

morișcă hidraulică (fig. 22): Unii vasii plină cu apă, puten-

IAS

du-se întârce în giurulii unel acse verticale, are la partea sa

ințeridră dous tuburi orizontale a căror capete sunt întorseîn
aceieşi direcțiune. Pănă când capetele acestor tuburi sunt
CU
 ECILIBRIULU LICIDELOR 47

AR
inchise, licidulii cuprinsit într'insele, apăsând cu o putere e-
gală în tote direcţiunile, aparatulii va sta în nemișcare. Des-

IBR
chidend înse aceste capcte, apa va eşi prin ele; apăsarea ne
mai având loc în direcțiunea pe unde esă apa, și eserci-
tându-se totuși in partea opusă, morișca se va pune în miș-

YL
care, și va continua a se învârti în acestă din urmă direc-
țiune, pănă. când se va scurge tstă apa din vasi.

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

42. Vase comunicante. Numimii vase comunicante

două s6ii mai multe vase care comunică între dinsele.
I/

Când unuli şi acelaş licidii este pusit în asemene vase,

pentru a sta în ecilibriii, cl va trebui se se ridice pănă la
IAS

aceeşi înălțime în fie-care din ele, astfeliii ca suprafețele sale

libere se se afle tâte în acelaş planii orizontalii.
CU
 AR
43 ECILIBRIULU LICIDELOR

Pentru a demonstra acdstă leze, se luămii mai multe

vase de mărimi şi forme deosebite care comunică între ele

IBR
prin ună tubii orizontală (fig. 23). Punend apă într'insele
vomii ved că ca se ridică în tote pănă la aceeş înălțime.
Jocurile de apă sunt o aplicațiune a legel vaselor co-

YL
municante., In adevăr, dacă unulit din aceste vase este mal
scuntii, licidulii dintriinsul va eşi afară şi se va -ridica pănă,
la aceeş înălțime ca şi în celelalte vase.

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT

43. Fontâni artesiane. Sunt localități în care să-

CE

pâna o fontână, apa se ridică întrinsa pănă la suprafaţa pă-

mentului şi une-ori chiar pănă la o înălțime 6re-care deasu-
pra acestei suprafețe. Asemene fontâni se numescii artesiane.
Spre a înțelege causa care face a se ridica apă în ele,
I/

trebue se scimi că scârța pământului este compusă din pă-

IAS

turi aşedate una peste alta şi compuse din materil deosebite.

Prin unele din ete, precum sunt năsipurile, apa pote strebate;
prin altele, precum sunt argilele, din contra ea nu pote trece.
CU
 ECIIIBRIULU LICIDELOR 49

AR
Aceste pături sunt de multe ori înclinate pe orizonte astfeliii
încât formâză ca ună basenii, mai giosi la mijlocă şi rîdi-

IBR
catii la margini (fig. 24). Se ne Inchipuimă că o pătură de
năsipii se află între două pături de argilă; apele din ploi,
cădend pe pâmântii, vor strebate şi se vorii îngrămădi în pă-

YL
tura de năsipii în cantități care potii fi forte mari. Săpând
o fântână pe la mijloculii basenului, care se agiungă pănă în
acâstă pătură plină cu apă, licidulii se va ridica întrinsa

SIT
ca întruni vasii comunicanti,

ER
NIV
LU

Fig. 24.

44. Nivelii de apă. Insrtumentulii, cunoscutii sub a-

RA

cestii nume (fig. 25), este compusii din două vase de steclă
NT
CE
I/
IAS

verticale « şi a, care comunică între ele prin unii tubi4 ori-

CU
 AR
50 ECILIBRIULU LICIDELOR

zontali de metal d 5. Cănd aparatulii este plini cu apă, li-

cidulii se ridică în amendout ramurele pănă la acecși înălțime.

IBR
Privind peste ambele niveluri, rada visuală m n va fi prin
urmare orizontală.
Cu acestii aparatii se servesc arpentorii pentru a nircla,

YL
si a măsura deosebirea de înălțime ce este între dou& locuri.
Se presupunemii că voimii se facemii acâstă lucrare pentru
puntele A şi B (fig. 26). Punemiîn fie-care din ele o miră,

SIT
adecă o linie verticală, împărţiță în metri, pe care pâte se
se misce o mică placă patrată. Nivelulu fiind aședatii la mid-
locă, ne uitămii peste suprafeţele apel succesiv la amândouă

ER
mirele şi ridicămi placele pănă ce rada visuală agiunge în
centrurile lor. Căpătămi astfelii. pe mire două înălțimi a că-
ror diferență arată cu cât unul din punturi este mat susi de
NIV
cât celulaltii.
LU
RA
NT

Fig. 26.

45 Licide deosebite în vase comunicante. „Dacă

CE

întruni rasă comunicantii punemii licide de densități deo-

sebite, îndlțimele la care cele se ridică sunt în raportii inverstă
cu densitățile lor.&
Se punemii, spre esemplu, în unul din ramurele unu!
I/

vasii comunicantii apă, a cărei densitate este egală cu 1, ceară

IAS

în celulalt mercurii, a cărui densitate este 13,5; esperiența

ne va arâta că apa se ridică la o înălțime de 13,5 ori mai
mare de cât mercurulă.
CU
 ECILIBBIULU LICIDELOR 51

AR
ESERCIȚII ȘI PROBLEME

IBR
|. Rada pistonului celui micii, dintr'o presă hidraulică,
este de 0 m.03, eară ruda pistonului celui mare de 0 m. 24.
Apăsând, pe celii dintâiii cu o greutate de 100 chilograme,
se întrebă care va fi presiunea pe al doile?

YL
Soluţiune. Suprafaţa pistonului mici este:
„ S= 0,03 *

SIT
Și acelui mare:
S'== 0,24?
După principiulii lui Pascal (37) presiunile sunt propor-

ER
ţionale cu suprafeţele:
_X___3.0,24
100 2.003?
NIV
TI 2
De unde: x 100924.
0,03
II. Secţiunea pistonului celui mici, dintr'o presă hi-
LU

draulică, are o raqă de 0 m.02 şi apăsarea esercitată pe dinsul

este de 50 chilograme. Se întrâbă ce radă trebue se aibă
secțiunea pistonului celui mare pentru ca se pâtă esercita pe
RA

dinsul o presiune de 8000 chilograme?

III. Se avemii unii vasi, al cărui fundi circulară are
o radă de 5 centimetri, și a cărul înălțime este de doi me-
NT

tri. Vasul fiind plini cu alcoolii, se într6bă care este ap&-

sarea esercitată de acesti licidi pe funduli: vasului? Den-
CE

sitatea alcoolului este 0, 81.

Soluțiune. Apăsarea esercitată de uni licidi pe fun-
dulii unul vasii (40) este egală cu greutatea unei col6ne de
licidii care ar av6 drept basă fundulă vasului şi drept înăl-
I/

țime verticala de la fundu pănă la nivelulii superiorii. Volu-

mulii unel asemene col6ne cilindrice este egali cu.basa îm-
IAS

mulțită cu înălțimea:
V=200. 7. 5?
CU
 AR
52 DENSITĂȚI

Greutatea însă este egală cu volumul îmmulțiti: cu

densitatea (29):

IBR
P=200. =. 52. 0.81.
IV. In una din ramurile unul vasă comunicantiă se află

YL
apă a cărel înălțime este 243 m. m. In celulalt se pune
untdelemni, care se ridică pănă la o înălțime de 300 m. m.
Se întrâbă care este densitatea untdelemnului, sciind că den-

SIT
sitatea apel este 12

PRINCIPIULU LUL ARCHIMEDE— DENSITĂȚI.

ER
46. Prinecipiuliă lui Arehimede. Când punenaai ună
corpi solidii în lăuntrul unui licidă, el perde din greutatea
NIV
sa o greutale egală cu acea a licidului deslocuitii, 7

Ac6stă lege, cunoscută sub numele de principiul lu

Archimede, pote fi demonstrată în moduli următorii:
LU

Atirmămi de unul din platanele unei balanțe unii ci-

lindru deșertii şi dedesubtul acestuia unii altulii plini (fa. 27),
Volumulii cilindrului plinii trebue se fie atât de mare ca se
RA

âmple perfect escavaţiunea celui deşertă. Se ecilibrămi: ma!

înt&iii greutatea ambelor cilindri prin ponderi puse în celu-
lalt platană al balanței; după aceea se împlintămii pe cel
NT

plină întruni vasă cu apă. EI, perQend atunce, conforin prin=

cipiului lui Archimede, o greutate egală cu acea a apel des-
locuite, ecilibriuli în balanță se va nimici.
CE

Pentru a'lă res-

tabili va fi de agiunsi se âmplemii cilindruli deşertii cu apă,
cd-cl prin acesta se va adăugi, în platanulii de care sunt a-
tirnate cilindrele, o greutate egală cu acea a apel deslocuite
I/

de cilindrulă plină.
41, Consecințe a principiului lui Arehimede. Din
IAS

principiulă lut Archimede, putemii trage următârele consecințe:

1) Dacă împlintimă întvună Jicidii ună corpă mat u-
CU
 AR
DENSITĂȚI 53

şorii decât dinsul, el va pluti deasupra, din causă că, perdend

o greutate mai mare decât greutatea sa proprie, puterea gra=

IBR
vitațiunii, care'li atrage cătră pămentii, va fi nimicită, Corpulii
atunce, nu numai că nu va fi atrasit în gios ci din contra
va fi împinsă în susit de cătră licidii.

YL
SIT
pm ani zpărejiee?

ER
NIV
LU ăia,
A
a a
i
e
RA
NT
CE

2) Dacă corpul împlintatii este tot atât de greii ca și

licidulu, el va sta în nemişeare în ori ce posițiune îlii vomii
I/

pune, puterea gravitațiunil carelii atrage în gios fiind eci-

IAS

librată de puterea cu care licidulă îlă împinge în susă.

3) Corpul fiind mai grei decât liciduli, va căde la fundi.
Aceste consecinţe ale principiului lut Archimede poti fi
CU
 AR
54 DENSITAȚI
puse în evidență prin următoriulă aparată numiti ludioasă

IBR
(fig. 28). .
Intr'ună vasii de steclă, plini cu apă şi legati la gură
cu o pele de beşică, se află o figurină de porcelană atirnată
de o bulă de steclă plină cu ueră. Greutatea figurinel şi acea

YL
a bulei fiind ma! mică decât greutatea “apel deslocuite, ele
vorii sta deasupra; apăsând însă, cu agiutoriuli unul şurubi,
pe pele, compri-

SIT
mămii aerulii din
lăuntru, şi acâstă
apăsare, transmi-

ER
țendu-se în tâte
direcțiunile, de-
termină compri-
NIV
marea aerului din
bulă şi prin ur-
mare întrarea in-
LU

lăuntrul el a unei
cantități de apă
prin deschiderea,
o ce posed6ză în
RA

e unul din păreții

E RI E ai sel. Figurina şi
NT

i pa “+ bula, doveninda-
adi a 2 tunce mal grele
IS j . | decâtliciduli des-
CE

a anii , locuită, cadă la

i e fundă. Când în-
Fig. 28, cetămit de a apă-
sa pe membrană
I/

apa lesă afară din bulă şi, sistemuli devenind mal uşori, se
IAS

ridică din noii în susii,

48. Determinarea densităţilor. Scimă (29) că den-
sitatea unui corpi, este greutatea unității sale de volumi.
CU
 DENSITĂȚI 55

AR
Din acâstă definiţiune am dedusit că greutatea unui corpi,
alu cărul volumi este V şi densitate D, este egală cu vo-

IBR
lumuli îmmulțită cu densitatea:
P=VD
De unde deducemi:

YL
P
(DD=-3
Scimiă, pe de altă parte, că în sistemului metrică unita-

SIT
tea de greutate, adecă gramuli, este greutatea unui centime-
tru cubică de apă distilată. Prin urmare densitatea apel va
fi egală cu 1.

ER
Se luămit uni volumii de apă V, a cărui greutate se
fie P'. Densitatea apei conform formulei (1) va fi:
p
NIV
2Il=g
Impărţind egalitatea (1) prin egalitatea (2) vomă avt:
_P
D=p
LU

Adecă: „densitatea unui corpi este raportulii între greu-

falcă sa și greutatea unui volumii egali de apă distilată.“
RA

——— Metodele “ce” voiniii” descrie pentru determinarea esperi-

mentală a densităților sunt fundate pe acâstă din urmă defi-
niţiune, precum şi pe cunoscinţa principiulu! lui Archimede.
NT

49. Metoda balanței. Corpuri solide. 1) Pentru a

determina. densitatea unul corpi solidă, îlă atirnămi de unul
din platanele unei balanţe prin uni firii subțire de matasă
CE

scu de pări şi îli echilibrămi prin greutăți cunoscute puse

în celulalt platanii. Fie P greutatea corpului. Implintimă acel
corpii întruni vasii cu apă distilată aşedată dedesubtul pla-
I/

tanului. Conform principiului lul Arehimede, el va perde din

greutatea sa o greutate egală cu acea a apel deslocuite. E-
IAS

cilibriuli în balanță se va nimici, şi pentru a'lă restabili va

trebui se adăugimii în platanulă de care e atirnatii corpulă
CU
 AR
56 | DENSITAȚI.
o preutate P'. Acâstă pondere“” representeză dară greutatea

IBR
unui volumă de apă egali cu volumul corpului. Conform
difinițiunii densităților, vomi ave dară:

D=,

YL
2) Corpuri licide. Pentru u determina densitatea unul
"corpi licidu, vomit atirna mai întâia de unulu din platanele

SIT
unei balanțe uni corpi solidi Gre care, spre esemplu, o bu-
cată de platină, şilă vomi ecilibra prin greutăţi puse în celu-
lalt platanit. Voimti implinta apoi acestii corpi în liciduli a că-

ER
rui densitate voimii se determinămi. E! va perde atunce, con-
form principiului lui Archimede, o parte din greutatea sa e-
gală cu acea a licidului deslocuitii. Spre a restabili ecilibriulă
NIV
balanței ce se nimicise, va trebui se punemi în platanulii de
caree atirnată corpulii o greutate P, care representeză pon-
derea unul volumă de licidă egală cu volumulii solidului îm-
plintatu. Vomii înlătura apoi liciduli, și după ce ami ștersu
LU

bine corpulă atirnată, îli vomă pune în apă distilată. Pentru

a restabili acum ecilibriulă în balanță, va trebui se puneni
în platanulii sei o pondere DP? care representâză greutatea
RA

unui volumi de apă egali cu volumului corpului. După deti-

niţiunea densităților vomit ave:
NT

50. Metoda llaconului. 1) Corpuri solide, Pentru a

CE

determina densitatea unui solidă prin acâstă metodă, ne ser-

vimit de uni mici fluconii largi la gură și putcud fi astupat
prin unii dopu de steclă deșertiă şi terminatu la partea supe-
I/

ri6ră cu uni tubii subțire (Hg. 29). Acesta aparatii se nume-

sce _picnometru, Umplemă flaconuli cu apă distilată, îlu astu-
IAS

păniitcu “dopul” sei şi căutămii ca apa se se ridice în tu-

1 bulu subțire pănă la capătuli superiorii. Cântărimii faconulu
plină cu âpă; fie p pondera sa. Cântărimi pe de altă parte
CU
 DENSITAȚI 57

AR
corpului solidă a cărui densitate voimiă se determinămii: fie
P pondera sa. Punemit apol corpului solidii în flaconi; o

IBR
porțiune de apă, egală cu volumulii corpului, va fi dată afară,
Punemit dopulii, căutămii ca apa se se ridice tot pănă la ca-
pătulă tubului subțire şi cântărimi din noi; fie p' ponderea

YL
SIT
ER
NIV

Fig, 29.
LU

fiaconulii cuprindând în el :solidulu şi apa. Este evident că

ponderea p! va fi egală cu ponderea corpului solidii P, plus
ponderea flaconului plini cu apă p, minus ponderea apel dată
afară X:
RA

| p'=P+p—X
De unde:
N=P+-p—p'
NT

X însă representâză pondere unui volumii de apă egali

cu volumulii solidului. După definițiunea densităților vomit ave:
iP-+p—p
CE

2) Corpuri licide. Pentru a determina densitatea unul

corpă licidii prin metoda flaconului, cântărimii întâii flaconulii
I/

deşerti; fie p ponderea sa. Umplemii flaconulii cu liciduli a

cărui densitate voimii se determinămi și'lii cântărimit din noi;
IAS

fie P ponderea sa. Este evidenti că ponderea licidului ce

umple flaconuli este P—p. Deşertămi flaconulii și îlii umplemi
CU
 AR
58 DENSITAȚI
cu apă distilată; cântărindu'lă fie P' ponderea sa. Ponderea

IBR
apel distilate ce umple flaconulii va fi P'—p. Densitatea li-
cidului fiind egală cu raportulă între ponderea sa şi ponde-
rea unul egală volumulă de apă distilată, vom ave:
P—p

YL
D=5

51. Metoda areometrului cu volumii constantii.

1) Corpuri solide. Aparatulă de care ne servimă pentru a

SIT
determina densitatea unul corpi solidă prin acestă inetodă
se numesce arcometrulii lut Nicholson ; el se compune dintr!
unii cilindru de metali deşerti înlăuntru, având atirnati la

ER
partea inferi6ră uni paneraşii, și susți-
nând la partea superi6ră ună platani
prin agiutoriulii unei vergi de metalu.
NIV
(fig. 30). Punemă arcometruli întruni
vasă plini cu apă distilată şi aşetămă
în platauii greutăți pănă când se afundă
LU

până la ună semni făcutii pe vergă.

Punemii apol în platană corpulii solidă,
a cărui densitate voimii se determinămii,
Pentru ca areometrulă sc se afunde în
RA

apă tot pănă la semnulii de pe vereă,

va trebui se scâtemii de pe platanii o
NT

greutate 6re-care P. Accstă greutate P

representâză ponderea corpulu solidă.
Fig. 30. Luămi apoi corpuli solidă din platan
CE

șilă punemiiîn paneraşiă. Aflându-se a-

cuma în apă distilătă, el va perde din ponderea sa o pon-
dere egală cu acea a apel deslucuite. Pentru ca areometrulă
se se afunde tot pănă la semnul de pe vârgă, va trebui se
I/

mâl punemă încă o pondere P' în platană. Este evidentu, că

P” representeză ponderea apel deslocuite de solidă. Densita-
IAS

tea solidului va fi dară:

=pi
CU
 9
cr
feri,4 DENSITAȚI

AR Oe
“a

le
i 2) Corpuri licide. Aparatulii care servesce la deter-
În

3 minarea densităților licidelor prin acestă metodă, se numesce

IBR
— : arcometruliă lui Fahrenheit, şi se compune din unii tubă ci-
„_” lindrică de steclă, terminată la
-s partea superi6ră prin 0 vârgă ca-

YL
N re A susține uni platană (fig. 31).
cu Și .
= Cântărimiă areometrulii deșşerti;

SIT
Se poi în unii vasi plină cu liciduli
isi a cărul densitate voimi se deter-
<g”minămi. Pentru wlii face se se

ER
3 afunde pănă la ună semni. făcută
.. - pe vârga sa, vatrebui se punemă
+83 în platană o greutate P. Ponde-
NIV
“rea, licidului deslocuitii de areo-
"metru va fi P-+pz Punemi după
re,

“aceea aparatulit în apă distilată

ec

Asta

— şi pentru a'lu face se se afunde

LU
pr
pi

tot pănă la semnuliă de pe vârgă,

m Av
L.

va trebui se punemi acuma în Ei

Ye

„platanii o greutate P'. Ponderea Fig. 31.

“

RA
Auulelec "du

- “apel distilate, deslocuite de areo-

metru, este P'4-p. Densitatea licidului va fi:
— D= PP
NT

P-p
52, Arecometru cu volumii variabilii. Se numescii
7

areometre cu volumi variabili, aparate destinate de a com-

CE

para între ele densităţile licidelor.

Uni areometru cu volumit variabilă se compune din- 7

truni tubi de steclă prevădutii la unii capătă cu o înflătu-/

I/

ră în care se pune unii corpi grei, d. e. mercurii sei buci

țele de plumbi. Implântând aparatuli întwuni licidi, el se
IAS

va afunda cu atât mai tare cu cât liciduli va ave o densi-

tate ma! mică şi viceversa.
CU
 60

AR
DENSITAȚI
Pentru ca se putemit compara între ele densităţile lici-
delor cu asemene aparate, trebue se le graduămi întruni

IBR
așa modi că, uni areometru, ori care ar fi forma şi mări-
mea sa, se se afunde întruni licidă determinati de ună a-
celaşi numără de grade.

YL
Sai imaginată ial multe sisteme de graduare, între
care cele mai întrebuințate sunt a lui Gay -Lussac şi a lui
Beaume.

SIT
dArcometrulă lut Gag-Lussac, numiti şi are-
ometru centesimală, este întrebuințati pentru a
constata care sunt cantitățile de alcoolii curatii şi

ER
de apă cuprinse întruni spirtă ordinari, spe-
rienţa ai arctatii că cu cât unii spirtă cuprinde
mai multă apă cu atât densitatea sa este mal
NIV
mare. Cunoscând acestă faptii, cată cum Gay-
Lussac gradudză areometrulă sei: Se pune mai
întăi aparatul în alcoolii curati: greutatea din
âmflătura de desubt este regulată astfelii ca el
LU

se se afunde atunci mai în intregime; se însem-

n6ză pe marginea tubului, în dreptul nivelului li-
cidului 100, Se iea apoi unt amestecii,
RA

făcutii cu 90
părți alcooli și 10 părți apă, şi punând areome-
trulă într'insul, el se va afunda mai puţin din cau-
să că licidulii este acum mal grei; în dreptulă ni-
NT

velulul se însâmnă pe tubi 90. Se continuă tot Fig.32

astfeliii graduarea însemnând pe tubii S0, 70, 60....... locurile
CE

pănă unde întră tubulu când este pusi în amesteculii de 80

alc. 20 apă, 70 ale. 30 apă, ete. Spaţiele, cuprinse între fic-
care 10 divisiuni, se împartii în 10 părţi egale (fag. 32).
Arcometrulă luă Beaume este graduată în ună modă
I/

diferită după cum este destinatii de a compara densitățile li-

cidelor mal rare sâi mal dese decât apa.
IAS

Arcometrulii pentru licidele mal uşăre decât apa (fu. 33)

se graduâză punând aparatul mat îutâiă în apă curată şi în-
CU
 AR
DENSITAȚI 61

semnând pe marginea tubului, în dreptul nivelului, divisiunea

10. Se iea apol o soluţiune compusă din 90 părți apă şi 10

IBR
sare comună în care punând areometruli se va ridica mat
sus, din causă că va fi mal grea. Se însemnâză aice 0. Spa-
țiulă între 0 şi 10 se imparte în 10

YL
părți egale şi acestă divisiune se con-
tinuâ şi deasupra lui 10.
Areometrul pentru licidele mat gre-

SIT
le decât apa, are în bula de desubt o
greutate astfeliii regulată încât punen-
du'l în apă curată se se afunde ma! în
întregime (fig. 34). Se însemnâză aice 0.
Implântându'lu în o soluțiune făcută cu
ER
ami mate
85 părți apă și 15 părți sare, ei se va

MI
NIV
ale
ridica în susii și vonii însemna în drep-
tul nivelului 15. Intervalul dintre aceste
dout divisiuni este împărțit în 15 părți e
egale și aceste divisiuni sunt continuate Fig. 33. Fig. 34.
LU

de alungulă tubului.
Din acestii modi de graduare a areometrelor lui Beau-
m6 urm6ză că ele se voră afunda în totdâuna de acelaș nu-
RA

metrii de grade când vorii fi puse în licide care atit aceleși

densități. Arcometruli lui Gay-Lussac, pe lângâ că împărtă-
şesce şi el acdstă, calitate, mat are avantagiulă de a pute a-
NT

reta de odată cantităţile de alcoolii și apă cuprinse îutr'ună

amestecă.
CE

Desi câtor-va solide,

Platină . . „5 | Alamăgalbenă. . . 8,4
Aurie. 19,3 | Cositoră . .... 7,3
I/

Plumbi. n 4 | Nickeli .. ... 8,5

Agintă . 105 | Oțel. .. 7, 8
IAS

Bismuti, .:.. 9,8 Feri în drug . ., . 7,7

Aramă... . 8,9 | Zinc e... 129
“.
CU
 AR
62 DEXSITAȚI

Stibiu . 6, 7 Porcelană . . ., . 2,2

IBR
Diamanti. 3, 5 Sulfure 2, 0
Marmoră albă . 2, 8 Phosphorii 1, $
Aluminii. . . . , 92,6 lLemni de stejari . . 0,9
Steclă de gemuri . 2, 5 | Leni de bradi . 0,66

YL
Densităţile câtor-ra licide,
Mercuri . . . . 13,59 î Apă distilata. 1, 00

SIT
Bromi. . . „2, 99 | Esenţă de terebentină 0, S7
Acidii sulfuricii. 1 SĂ Petroli . , 0, 84
Sulfură de cărbune. 1, 29 Alcooli. . . 0, Si

ER
Acidii azotici , . 1, 22 Untu de lemnii . 0, Sl
Apă de mare. . . 1,03 | Eterii 0, 73
NIV
ESERCIȚII ȘI PROBLEME.
1. Uni vasii trage, fiind deşertiă, 5 chilograme, şi are
0 capacitate de 20 litri. Implemi acesti vasi cu unii aluată
LU

făcut din humă şi din apă şi cântărindu'lă aflămă că trage

35 chilograme. Se întrâbă: care este ponderea humel și care
este ponderea apel cuprinse în vasă, sciind că densitatea humel
RA

este 2, 2.
Soluțiune, Dacă vasul ar fi împluti numa! cu humă
uscată, capacitatea sa fiind de 20 litri, greutatea sa ar fi:
NT

- P=5k.p2k.2X202—=49k.
Dacă am seste unii litru de humă, pentru a o înlocui prin
CE

unii litru de apă, greutatea vasului ar scăde cu 2, 2—1=—142.

Inse escesulii a 49k. asupra a 35k. este de 14k. Așa dară
de câte ori acesti numârii va cuprinde într'insul 1k. 2, atâtea
litri de apă vorii fi în aluată. Făcând împărţirea aflămă drept
I/

coţientii 11, 667. Vasul cuprinde dară 11, 667 litri stii
IAS

11k.667 de apă. Volumulu humel va fi 201, 667=—8,333 şi

ponderea sa:
3,333 X.2,9==18.333
CU
 PROBLEME 63

AR
II. Uni corpi, cântăritii în aerii trage 25 gr.; cântăritii
in apă distilată trage 20 gr; cântărită în apă sarată trage

IBR
19 gr. 85. Se întrâbă: 1) care este densitatea corpului, și 2)
care este densitatea apel sarate?
MI. Unii corpii împlintatăîn apă, trage 396 gr.; împlin-

YL
tatii în mercură, el trage 154 gr. Se se afle: 1) care este
volumulii corpului; 2) care este ponderea sa; şi 3) care este
densitatea sa.

SIT
Soluțiune. 1) Unii centimetru cubicii de apă trage uni
grami și unii centimetru cubicii de mercură 13 gr. 59 (vedi
$ 48 și tabela densităților). Prin urmare în virtutea princi-
piului lui Archimede (46), fiecare centimetru cubicii de corpi

ER
perde în apă unii gramiă din ponderea sa, eară în mercurii
13 gr. 59. Fiecare centimetru cubicii perde dară în mercurii
NIV
12 gr. 59 mal mult decât în apă. In problema dată însă
corpulă ai perdută mat multi: în mercurii de cât în apă
396—154==—242 grame. Aşa dară de câte ori 12,59 va fi cuprinsii
în 242, atâte centimetri cubici va av6 volumulii corpului:
LU

242
Y=12:59 19,2222
2) Dacă volumulii corpului este 19,222 c. c., volumulii
RA

apel deslocuite va fi tot 19,222 c. c. (46) şi ponderea ape!

deslocuite 19 gr. 222 (48). Ponderea corpului va fi egală cu
ponderea sa în apă plus ponderea apel deslocuite:
NT

P=396-+19,999—415,292. .
3) Densitatea va fi egală cu ponderea sa împărțită prin
ponderea apei deslocuite.
CE

__ 415,292 21,6
19,222
IV. Uni aliagiii de aurii şi de aramă trage 650 gr.
I/

Cântăritii în apă el nu mai trage de cât 600 ar. Se întrâbă

care este cantitatea de aurii şi de aramă cuprinse în aliagiă ?
IAS

Densitatea aurului este 19,3 și acea a aramei 8.8.

Soluțiune. Aliagiuli implintatii în apă aii perduti din
greutatea sa 50 grame. .
CU
 AR
64 PROBLEME

Dacă aliagiulă ar fi de aurii curatii, volumulii stă ar fi:

IBR
650
19,3
Implântatii în apă el ar perde din ponderea sa:
650

YL
[87
19,3
Aliagiulii au perdutii dară în apă mal mult decăt aurul
65V

SIT
curati: 50— az
19,3
. . „as l
Volumulii unui gramit de aurii fiind 193 perderea sa
9

ER
în apă
apă este 19.35
l or |
. . .. ].
Volumulii unul grami de aramă fiind 38" perderea sa
NIV
” Li

A ]
în apă
p este ——--ar.
Ss 5
s -
Pentru fiecare gramii de aramă, care inlocuesce unii
LU

gramit de aurii, vomii av6 o crescere de perdere în apă

1 1
egală cu:
“55 193 |
RA

De câte ori dară acâstă crescere de perdere va îi cu-

oa . _ 650 ., . +
prinsă în cantitatea 50—153 atâte voriă fi gramele de aramă
NT

“9

care aii înlocuitii unii numerii egalii de grame de aurii. Aşa

dară vomii arc:
50 — 090.
CE

| 19,3 _(19,3X50—650)8.8__
Pond. aramei = a 193-285 ==9261
3,5 1943
I/

Ponderea aurului va fi: 650—264-=—386,

IAS

GAZURNI
33. Elasticitate—Compresibilitate. Moleculele cor-
purilor gazose se potă mişea.cu fârte mare uşurinţă ca şi a-
cele ale licidelor.
CU
 GAZURI.. 65

AR
In timpi ce unii licidit are întotdâuna unii volumă con-
Stantii, volumulii unul gazii variâză cu mărimea vasului în

IBR
care este închisu. In adevăr, dacă punemiă aceeşi cantitate de
gazii în vase din ce în ce mai mari, gazuli le împle în întregime.
Moleculele gazurilor se |

YL
îndepărteză dară unele de
altele și apasă pe păreţii
vaselor în care sunt închise.
Se numesce putere. p-

SIT
Mastică s6ii tensiune, acestă
proprietate a gazurilor de a
tinde necontenit se'şi mird-”

ER
scă volumulii și se apese pe
păreții vaselor în care sunt
închise. |
NIV
(iazurile se mai deo- i
sebescii de licide prin marea i
lor compresibilitate; volu- | A]
LU

mulit” lor se micșureză cu

forte mare înlesnire când
sunt apăsate.
RA

Următorea esperiență
"dovedesce elasticitatea şi
compresibilitatea gazurilor:
NT

Se luăm unii tubi de steclă Fig. 35.

plin cu acri, închisii la unt
capătii, eară la celulaltii având uni pistonii. Ap&sând peste
CE

pistonă îlii vomii pute face se se scobore în giosii şi vomit

micşura ast-feliii cu uşurinţă volumuli gazului. Lăsând pisto-
nulii în libertate, gazulii în virtutea puterel sale elastice îli
I/

va ridica în susii în posiţiunea sa primitivă.

5. Greuţate. Gazurile, ca şi tote celelalte corpuri
IAS

materiale, sunt grele, adecă sunt atrase cătră pămentii prin

puterea gravitațiunil.

1
CU
 AR
66 ATMOSFERA

Greutatea sazurilor pote fi dovedită prin următorea es-

perienţă. Luămit unii balon mare, prevedut la gât cu uni

IBR
robinetii (fig. 35); scotemii aeruli dintrinsul cu agiutoriul
maşinei pneumatice, și închidemit robinetulii pentru a împe-
deca aerulii de a pătrunde în lăuntru. Cântărimă balonulit

YL
deșentii atirnându'li de platanulă unci balanțe, şi însemmnăniii
greutatea sa. Deschidând apol robinetulă, lăsimi se între acri
in baloni; cântărinduli atunce din noii constatămi că ai

SIT
devenitii mal grei.

ATMOSPIRĂ -— BAROMETRI,
55. Presiunea atmosferei.
ER Atmosfera este massa
——

de acrii care încungiură pămentuli în tote părțile sale. Inăl-

—

NIV
țimea sa este evaluată lu .15,000 metri aprope; ca se mişcă
în spațiu împreună cu pământulii.
! . Atmosfera, fini compusă din ga-
muri, trebue se fie, ca și aceste, «rea
LU

şi se apese peste corpurile de la su-

prafaţa pămeutului.
Putemii pune în evidenții aptsarea
RA

csertitată de atmosferă prin nat multe

esperiențe. |
_1) Se luimă ună tubii de steclă
NT

legati la ună captt cu pele subțire

bine întinsă, și pusii cu celulaltii capetii
CE

pe o machină pneumatică (fig. 36); sco-!

țând acruli dintr'insul, atmosfera va
apăsa cu totă greutatea sa pe pelea de
deasupra, care mai înttiii se va îndoi
I/

în giosii și în sfirșit va crapa.

2) Se luămii doui emisfere de aramă, a căror marzini
IAS

întră una în alta lipindu-se perfect: una din ele are unii tubii
previdutu cu unii robineti, cară ceclaltă unui inelu de care o
CU
 ATMOSFERA | G7

AR
putem apuca. Se reunimii ambele emisfere astfeliii ca se
formămii din ele o. sferă, şi prin agiutoriulă unei machini

IBR
pneumatice se scotemii acrulă din lăuntru. Inchidând atunce
robinctuli vomii vide că nu ne mai este cu putință de a le
desface uua de alta din causă că atmosfera; apăsând peste
ele cu tâtă greutatea sa, le ţine lipite împreună. Dacă vomii

YL
lasa îuse se între acri în lăuntru, deschidend S
robinetul, emisferele se vorii deslipi cu uşu- =
rință, co-că atunce apăsarea esteridră a ae- Pa

SIT
vrului este ecilibrată prin apăsarea esercitată 4;
de cătră aerulii din lăuntru (fig. 37). E
3) Se luămi unii pahară plină cu apă Pisa

ER
și se punemii peste gura lut o foie de hârtie;
se'li întorcemit cu ura în gios ținând mâ-
na aplicată pe hârtie. Retrăsend apoi mâna,
NIV
vomit vid€ că apa nu va căd6, că-ci atmo-
sfera apasă din giosi în susii asupra foet şi
reține prin ac6sta apa în paharii (fig. 38).
LU

Aceste cesperiențe dovedescă nu numa! Fig. 37.

că atmosfera apasă, cu o forte mare greutate,
peste tote corpurile de pe pământii, dară încă faptului că a-
RA

câstă aptsare se esercitâză în tâte direcțiunile.

36. Barometru, Se numesce ba-
rometru unit aparatii destinat dea m&-
NT

sura presiunea atmosferel.

Unit barometru se compune dintr”
unit tubii de steclă, lungă aprope de
CE

S5 centimetri, deschisi la unii capătii

şi închisă la celulaltii. Umplemii mal
întăi acestii tubii cu mercurii; ținându'li
I/

apoi într'o posițiune înclinată, îlii în-

căldimi succesiv de la fundii pănă la
IAS

gură. Aerulă ce mai putuse remân€ înlăuntrul seii, între-

pusii între păreţi și colona de mercurii, este astfeliii dati a-
CU
 68 ' BAROMETRU

AR
fară. Tubuli, umplută: cu mercură și curăţitit complectit de
acrii, este apoi resturnatii cu gura în giosii pe unit vasii plini

IBR
cu mercurii (fig. 39), care se numesce curctă.: Esperienţa ne
arată cu mercurul din tubii nu, cade în cuvetă, ci remâne
ridicati pănă la o înălţime aprope egală cu 76 centimetri.

YL
£) Causa care face ca mercurulă se ră-
|
| | mână ridicatii în' lăuntrul barometrului este
| i presiunea atmosferică. In adevăr, atmosfera

SIT
Y, | fiind grea apasă peste suprafața mercurului
din cuvetă. Acestă presiune, conform princi-
==

piulut lul Pascal, se transmite în tote direc-

ER
țiunile cu o intensitate proporţională .cu.-su-
„prafețele considerate; ca va împinse prin
urmare mercurul în susii în tubii, unde nu
NIV
este aerii care se eserciteze asupra sa 0 con- :
tra-apăsare. |
Pentru ca colona de mercurii, 1idicată
în tubii, se steie în ecilibriă, este evident că
LU

trebue ca greutatea cl sc fie ceală cu ureu-

tatea unei colsne de atmosferă care ar ave
aceeș basă cu dinsa, și a cărel__ înălțime ar
RA

fi înălțimea verticală” de a nivelulă mereu

e Teomtatte -vuluă din cuvă şi pănă la marginea superivră
a atmosferei. De aice urmeză că înălțimea colânet de mer-
NT

curii din barometru măsură presiunea. atmosferer. Astfeliti pu-

temii dice, că atmosfera apasă pe o suprafaţă dată cu acceş
greutate cu care ar apăsa o colonă de mereurii care are drept
CE

basă suprafața dată, şi drept înălțime, înălțimea mercurului

din barometru.
Ac6stă înălțime este computată în metri şi subdivisiu-
I/

nile metrului, divisiunea 0 trebuind se corespundă în totdd-

una cu nivelul mercurului din cuvetă,
IAS

Dacă divisiunea acâsta ar fi făcută într'ună modă fest

pe marginea tubului, măsurarea colonci mercurului din baro-
CU
 BAROMETRU 69

AR
metru, efectuată prin agiutoriulii ci, ar fi greşită. In adevâr,

IBR
se presupunemii că presiunea atmosferei ai deveniti mail.
mare de cât în momentuli când 'aii fost făcută împărţirea
tubului; mercurulii se va sui atunce în susii în barometru,
înse în acelaş timpi se va scobori în giosii în cuvetă şi

YL
divisiunea 0 nu va mal corespunde cu nivelului mercurului
din cuvetă. Inălţimea mercurului din tubii va fi atunce mal
mare de câț acea arttată prin gradaţiunea ficsă, și anume

SIT
cu spațiulii ce este între O şi între nivelulă mercurului din cuvetă.
c
Sai întrebuințatii mai multe mijloce _
pentru a înlătura acestă causă de greşalăîn Pac ră

ER
măsurarea înălțimel barometrice. ai

TETT 4
_Celii mal simplu din tâte este realisatii
in Varometruli cu cuvetă, care, dată nu în-
NIV
lătureză deplinit acâstă greșulă, o face celi

TEO
puținii se fie cât se pote mai mică.

FEL
Barometrul cu cuvetă (fiu. 40), este
LU

compusii din uni tubii de steclă umpluti cu

"mercur, după cum amii arstată mai susii,
și împlintati cu capătulii seii deschisi într'o
cuvetă largă şi puţin adâncă. Nivelul mer-
RA

curului în acestă cuvetă va varia forte puţin

din causa mare! diferențe ce este între dia-
NT

metruli seă şi aceli alii tubului. Graduaţiu-

nea va putea fi făcută dară într'ună modi
ficsii pe o placă de metalu aședată alăture
CE

cu tubulu. Partea superidră a cuvetei este

închisă ma! în întregime pentru ca se îm-
pedece colbulii de a străbate la mercuri ; ea Ri E
are numai o mică apertură prin care acrulii Ra | Pain
I/

pote întra în cuvetă. 'Totii aparatul, însfirşit, e RI

IAS

este așcdatii pe ună cadru de lemnii.

51. Barometrulii lui Fortin. In a-
cestii barometru nivelulă mercurului din cu-
CU
 AR
70 BAROMETRU

vetă pâte se fie adusii întotdâuna la aceeşi înălţime şi prin

IBR
acesta se se înlătureze greşala de care am vorbită mai susii,
Cuveta barometrului lui Fortin se compune dintrunii
tubii de cristalii terminatii la partea inferidră prin unii tubii
de metalii [O (fig. 41). Fundul acestui tubi este compusii

YL
din uni sacii de pele
PD, care se sprijine «de
capătuli unul şurubii V.

SIT
Este evidentii că dacă
vomi ridica în susi
şurubulii, vomit ridica

ER
în acelaș timpii fundulii
de pele şi cu dinsul
nivelul mercurului din
NIV
cuvetă; dacă vomil scu-
bori din contra suru-
-Dulu V, vomil scobori
LU

tot odată şi nivelul

mercurului din cuvetă,
Pe la partea superioră
RA

întră în cuvetă tubulii

T alu barometrului nm-
plutii cu mercurii, îutoc-
NT

mai după cum Sai arc

tatii mai susii. Lânuă
tubii se află unii conii de
CE

ivoriii «. Uradaţiunea
de pe tubii este făcută
astfeliui ca zero se cores-
I/

pundă cu capătulii infe-

viorii ali acestul conit,
IAS

Inainte de a face o
observaţiune, invertimi
şurubulă V pănă când
CU
 BAROMETRU îl

AR
nivelulit mercurului din cuvetă coincideză esact cu vârful co-
nului; atunce el coincideză de asemene şi cu divisiunea zero

IBR
a barometrului. Inălţimea colonei de mercurii din tubii ne dă
în casulă acesta cu esactitate înălțimea presiunei atmosferice.
In partea drâptă a fisurei este desemnatii barometrul

YL
susținută de unii suportii cu trel picidre, car» îl ţine într'o
posiţiune verticală, așa cum trebue se fie când voimii se facemii N:
o observaţiune. p Banu leit |

SIT
Ela

58. Mărimea presiunci atmosferice. Cunoştinţa Baci

înălțimet colonel mercuriale din barometru ne permite se a-
mi areutatea cu care apasă atmosfera. In adevăr, ami

ER
vâdutit că acâstă greutate este egali cu acea a unei colone
de mercuri ce ar av drept basă suprafața apăsată şi drept
înălțime, înălţimea barometrică sit 76 cm. Pe de altă parte
NIV
scimii (29) că greutatea unui corpii este egală cu volumuli îm-
mulțitii cu densitatea sa. Apăsarea atmosferei pe o suprafață
de ună centimetru patratii va fi dară:
LU

P=V XI: 5,59

Volumuli însă fiind egală cu Dasa îmmulţită cu inăți-

mea, vomii avâ:
RA

P=1XXI0XI: 3,59=1032 ar.

Adecă atmosfera apasă cu o greutate de 1k. 32 gr. pe
fiecare suprafață de unii centimetru patrati.
NT

Corpul omului are, în termini de mijlocă, o suprafaţă

de 17,500 centiinetri patraţi: atmosfera dar apasă peste dinsul
cel puținii cu o greutate de 17,500 de kilograme. Dacă cor-
CE

pulii ar fi deşert, de sigur el ar fi sfârămatii de o greutate

atât de mare; cavitățile şi ţeseturele sale însă fiind pline cu
licide, aceste ccilibrâză apăsarea atmosferei.
I/

59. Intrebuinţările barometrului. 1) Cea mai în-

semnată întrebuințare a barometrului este măsura presiunilor
IAS

atmosferei, care amii vădută că se evalucză prin înălțimele

colonei de mercuri din lăuntrul tubului
CU
 AR
2 ELASTICITATEA GAZURILOR

Cunoştinţa presiunei atmosferei ne permite se espliciimii

IBR
şi se prevedemi chiar mai multe fenomene meteorologice,
după cum vomă vid6 mat în urmă.
2) Barometrulii servesce asemene la misurarea înăl-
țimelor, Dacă ne ridicămit în sus, colona de acrii care sc află

YL
deasupra nâstră devenind mat mică, este evident că mercu-
rul va trebui se se cobore în tubulii barometricii. Dacă am
cunosce legea după care se face acestă scoborire ar. fi uşorii

SIT
se deducemii înălțimea absolută a unul locii de asupra nive-
lului mărei din observațiunea barometrului. Fisicii at stabi- -
litii, în acestii scop, formule care ne permiti se facemii ase-

ER
mene calcule. |

ESENRCIȚII ŞI PROBLEME.
NIV
1. Cu ce greutare va apăsa atmosiera pe o suprafață
circulară a cărei radă este 20 centimetri, înalțimea barome-
trulul fiind 0,75
LU

N. tale unii tubă Darometricii cu alcoolii în loci

de mercurii, se întrebă pănă la ce înălțime se va ridica a-
cesti licidii, admiţend că înalțimea colonei mercuriale în ba-
rometru este 0,756 şi sciind că densitatea alcoolului este
RA

0,81 ceară densitatea mercurului 13,5.

NT

ELASTIOITA VPEA GAZURILOR.

60. Legea lui Sariotte. Am vâduti că uazurile Își
micșureză volumul când sunt apesate. Acâsta micşurare de
CE

volume prin crescerea presiunii este supusă la următârea le-

ge descoperită de Mariotte. |
„Cind una și acceşi cantitate de gază este supusă lu
I/

presiuni deosebite, temperatura reninend neschimbată, volu-

IAS

mele sale vuritză în raportă înversti cu presiunile.

Astfelii, dacă am ave unii volumii de gazii V sub o pre-
siune D, presiunea crescând scii desereseând și deveniud LD”,
CU
 AR
ELASTICITATEA GAZURILOR T

02
volumulii va descresce sâi va cresce și va deveni V”. Intre
aceste cantităţi vomi ave însă în totdeuna proporțiunea inversă:

IBR
NP
Vp

YL
Putemii demonstra legea lui Ma-
riotte pentru presiuni mai mari de cât E

=
. eu E
acea a atmosferei în moduli următorii: E
MIRE - ” . Pa E

SIT
Luămii un tubă desteclă cu două “t
ramuri, una lungă și deschisă la capă- E
„tulă superiori, alta scurtă şi închisă k E

ER
(fig. 42). Damura lungă este împărțită Ti
în părți de lungime egală, metri şi sub- E,
- pă > FI . . ii

divisiunile sale, eară cea scurtă în părţi E

NIV
. - rm . i . tt
de capacitate egală. 'Turnămii o mică |.
cantitate de mercurit înlăuntrulă tubu- E
lui astfelii ca nivelele sale se se ridi- E].
ce în ambele ramuri pănă Ja aceeși E i
LU

„a:
înălțime a d. Am închisă prin acesta
zarertata

în ramura scurtă o cantitate de aerial

cărui volumi V îli puteni/ măsura prin
RA

agiutoriul divisiunil de pe marginea tu-

bului, şi care se află la presiunea at-
mosterică P, că-ci atmosfera apasă peste
NT

niveluli mercurului în b, şi acâstă pre- e

1

siune se transmite prin licidii pănă la

a
CE

gază. Turnămi după aceeao nouă can-

titate de mercurii în ramura deschisă
„pănă ce volumulii aerului este redusii
la giumătate, Mâsurând atunce înălți-
I/

mea colinei de mercurii, care se află

Fig. 42,
deasupra nivelului cc”, aflăm că ea este
IAS

egală cu P. Presiunea la care este su-

pusii acuma gazulii este: ântăiii presiunea atmosferică P cae
CU
 AR
74: ELASTICITATEA GAZURILOR

se eservitâză peste nivelulii mercurului în d şi se transmite

IBR
printrinsul -pănă la gază, şi ali 2-le greutatea colonet de
mercurii din c pănă în d, a cărei înălțime este tot P. De
aice videmii că presiunea devenind 2P, volumulă au deveniti

YL
—p- Dacă vomii turna o nouă cantitate de mercură, astfeliii
încât înălțimea sa se fio egală cu 2P, presiunea totală deve-
nind 3P, volumul va deveni 4-3 Şi aşa mal departe,
Pentru a demonstra, legea. lui Mariotte pentru presiuni

SIT
mai mic de cât presiunea atmosferică, luăm unii vasii adânci
plinit cu mercurii (fig. 43) în care punemă uni tubiă închisit
la unt capttă și deschisi la celulalti, şi cuprindend o cau-

ER
titate de acră. Afundămiă tubulă în vasii pănă când nivelului
mercurului dintrinsul se află la aceeşi înălţime ca şi în va-
sulit esteriorii. Prin agiutorulu unei li-
NIV
| nie graduate măsurămi volumuli aeru-
lui, care se fiec V. Didicâni tubulin sus,
Ia. __ Spațiul ocupatii de gazii se miresce şi
LU

: ai =. presiunea sa trebue se se micşureze, În

adevăr, noi videmii că nivelulă mereu-
rului în tubit se sue în susii. Mesurând
RA

atunce din noii volumulii aerului, vomi

atla că este V”. Presiunea la care el se
află va fi presiunea atmosferică PD, mi-
NT

zh ea , . , , ,
a) nus înălțimea colonel de mercurii al tî-
dicatii în tubii. Insemnând prin p aces-
„tă înălțirae ab, presiunea la care se află
CE

| aerulă din tubă va fi P—p.

!
Esperienţa arată că între aceste
cantităţi esiste velaţiunea indicatii de -
I/

a legea lui Mariotte:

Poe, V P—p
I
IAS

NEz T=
” V P ta
Tie 43, 61. Legea lui Mariotte nu este
absolută esactă. In adever:
CU
 AR
ELASTICITATEA GAZURILOR 15.

1) Despretz ai demonstratii că diferitele gazuri supu-

IBR
se la aceleşi presiuni își micşureză volumele de cantități de-
osebite. Astfeliii, acidulii carbonică, amoniaculă şi în general
gazurile care se liceticză cn ușurință, se comprimă cu mult
mai tare de cât aerulii, hidrogenului şi în general de cât ga-

YL
zile care se liceficză cu greutate.
2) Am vădutii că legea lui Mariotte pte fi esprimată
prin formula:

SIT
VP
wp
De aice deducemii: VP=P'

ER
Secu:
VP
pl
NIV
Așa dară, conform legei lui Mariotte, rapoitulii între
productulii volumului cu presiunea la o presiune P și între
LU

productulii volumului cu presiunea la o altă presiune P” tre-

bue se fie egală cu unitatea,
Regnault ait demonstratii
RA

a) Că pentru nici unii gazit acesti raportii nu este

gali cu unitatea.
b) Că pentru hidrogenii, el este mai micii de cât uni-
NT

tatea, în timpii ce pentru celelalte gazuri el este mai mare

de cât unitatea.
„€) Că valorea acestul raportii se îndepărteză cu atât
CE

mat mult de unitate cu cât gazul este supusi la o presiune

mal mare,
3) In timpurile din urmă Cailletet studiând legea lui
Mariotte pentru presiuni forte mari (mal mult de 700 atmos-
I/

fere), ait obținutii următârele resultate:

IAS

a) Iidrogenulu ca și în esperiențele lui Regnault, se

comprimă mal puțin de cât indică legea lui Mariotte.
b) Aerului, pănă la o presiune de SO atmosfere, se com-
CU
 AR
2.
ÎS d 62 ELASTICITATEA (GGAZURILOR
ee €

x primă mai tare de cât indică legea lui Mariotte; valdrea ra-

IBR
3. Portului= ir este mai mare de cât unitatea și merge necon-
RS tenitii crescând pănă la SO atmosfere. La acestă presinne ea
3 SE agiunge unii maxima; pentru presiuni mal mari ea descre-
9 (.iste necontenit pănă ce devine mai mică de cât unitatea. Așa,

YL
(3 g sub presiuni mal mari de cât 190 atmofere, acrulii se com-
j = primă ca și hidrogenulii.
“s

SIT
OD Ss i 2. Manometru cu arii liberit. Manometrele ser-
7 5 Yesei pentru a măsura presiunea la care se află unii gaz sci
SRI 9 vapâre. Manometrulii cu aer liberă se compune dintr'unii
> ctubi de steclă lungii (fig. 44), deschisi la amândouă cape-
A
| A
SR
ER
tele și cu unul din ele împlântatiă și lipiti într'-
unii vasii solidia de spijă, plini cu mereură. (iazu-
NIV
ui | | rile scii vaporii, a căror presiune voimii se măsu-
IS d rămi, Sunt puse în comunicaţiune cu manometrulii
NA : t | prin agiutoruli unui tubit laterală e; ele apasă
i ji atunce peste mercurulii din vasii și'lu faci se se
LU

Su | 2 „ridice în sus în lăunirul tubului deschisi. Turnămiă

i 9 îi d mercurii în ucestii tubii pănă când nivelului licidu-
AS (Ul. lui din vasii se va sui la înălțimea Ja care fusese
RA

S Sp înainte de a începe esporiența. Presiunea la care

Iu d atlă eazurile stii vaporii va fi presiunea atino-
A IN | „ferică plus înălţimea colonei de mercură din tu-
NT

Se a ! +“ |buli d, pe care o putemii mesura prin o linie era-

„o duată, pusă alăture cu dinsul,
Fig 4, |
CE

63. Manometrulii cu aerii comprimatii. Acesti apa-

ratii se compune dinti'unit reservoriii de spijă, plini cu mer-
curii, în care este inplântati şi lipiti unii tubu de steclă cu
I/

păreţi groși, închisă la capttulu superiori și plini cu acrii

uscatii (fig. 45).Reservoriulă pote fi pusii în comunicațiune cu
IAS

gazuli sc vapârea, acărel presiune voimă se mâsurănmii,

prin agiutorulii unui tubii laterali 2, prevădutii cu unii robineti.
Se presupunemi că la începutii niveluli mercurului din
CU
 ELASTICITATEA GAZURILOR 77

AR
veservoriii este la aceeşi înălțime ca şi în tub; aeruli din
acesta va fi la presiunea: atmosferică. Punând

IBR
însă manometrulii în comunicaţiune cu uni
gazii scii vapore, care se atlă la o presiune
mat mare, acestea vor apăsa peste nivelulii
-

mercurului din reservoriii, şilii vorii face se

YL
se ridice în lăuntrul tubului. Presiunea eser-
citată de gazii scii vapore va fi măsurată
prin puterea elastică « aerului din tubii, care,

SIT
după legea lu Mariotte (60), variază în ra-
port inversii cu volumulii sei, și la care va
trebui se adăugimii şi înălțimea coldnei de

ER
mercur ridicate în manometru. Aşa, spre
esemplu, dacă volumulii aerulul aii fost re-
NIV
1. 1 l ,
dus În ——p 0) mu Cineceea ce fusese
2 3 -L
la începutul esperieuței, presiunile vorii fi
de 2, 5, 4... or mai mart de cât presiu-
LU

nea atmosferică, plus înălțimea colânei de

mercurii din tubi.
„De ordinar, manometrele
RA

sunt graduate odată pentru tot

deuna, punendu-le în comu-
nicațiune cu vase pline de unit
NT

gazii, a cărul presiune este mă-

suvată prin agiutorulit unui ma-
nometru cu aerii liberi.
CE

hi GE. Manometru meta-

Lică“ “Acosta este celii mai în-
trebuințatii din tote aparatele
I/

manometrice. El .se compune

dintrunii tubiă de metali (fig. aerzgi]
IAS

16), cu păreţi subțiri, și întorsi

o dată scă de două ori în giu- Fie. 46.
CU
 18 ELASTICITATEA GAZURILOR

AR
rulii lu! îusuși. Unul din capetele sale este deschisi şi „pote
comunica cu gazuli s6i vaporea a cărei presiune voimii se

IBR
măsurămii. Celulalti capitii este inchisă și terminati prin unii
arătătoriii în fața căruia se află unii arcii de cerci aruduatii.
Când presiunea gazului sâi vaporel care comunică cu m9-

YL
nometrulii, cresce, giururile tubului se desfacii şi arătătorulii
se mişcă intro direcţiune; când din contra presiunea des-
cresce, giururile se strâng şi arătătorulit merge în Qirecţi-

SIT
unea opusă. Intrumentulă este eraduatii prin comparare cu
unii altii manometru.

ER
ESERCIȚII ŞI PROBLEME

I. Avemii uni volumit de aerii de 254 litri sub presi-

NIV
“unea de 0,774; care va fi volumulii, acelui aerii sub presiu-
nea de 0,1412 ”
Il. Unătubit cilindrieii cuprindend mercură şi aerii, es-
LU

te resturnatii cu gura în gios pe o cuvă cu mercurii. Inălţi-

mea colonel mercuriale este de 0,148, cară luncimea tubului
ocupati de acri 0,122. Ridicămii atunce puţin tubuli, și
constatămiă că înălțimea mercurului devine 0.750, eară lun-
RA

simea ocupată de aerii 0,141. Se întâbă: 1) care este pre-

siunea atmosierică? 2) la ce presiune se află aeralii din tubii
în casulii înttiit? și 3) la ce presiune se află aerului din tubit
NT

în casuli ulit doile ?

Solufiune. Se însemmnămii prin X presiunea necunoscută
CE

a atmosferei. In prima observaţiune presiunea la care se afla

acrulă din tubit era X—0,74$, şi volumulii sei 0,122. In a
doua observațiune, presiunea ai devenitii N—0,750, eară vo-
lumuli 0,141. După legea lu! Mariotte vomă av:
I/

N—0,73S__0,141
IAS

N—0700 012.
De unde: (X—0,7-18) 0,122==(4—-6,750) 0,141
CU
 MACIIINA PNEUMATICA . 79

AR
Sci: = oi 07025.

IBR
1) Presiunea atmosferică este dară 0.7628.
2) Presiunea la care se afla acrulii din tubii în casuliă
„ întăiii: 0,7628—0,748=—0.0148.
3) . Presiunea “la care se afla aerulii în casulit aldoile;

YL
0,7628-—0,750=—0,0128.

MACIINA PREUMA'DIGĂ.

SIT
65. Machina cu unii corpit de pompă. Machina

ER
pneumatici este unii aparati "destinatii de a scote nerulii
dintr'unii corpii sci dintrunii spaţiii pre-care.
NIV
LU
RA
NT

Fig: 47.
CE

Pentru a înţelege modulă funcţionării acestui aparatii

se presupuuemii că avemit uni corpii de pompă (fig. 47) în-
lăuntrulii căruia se pote mişca unii pistonii. Acestii pistonit are
I/

în mijloculă sei ună tubii, astupatit la partea inferidră cu

o supapă S care se pote deschide din gios în sus şi care este
IAS

menținută de asupra prin unii micii resortii metalici. Fundulii

ccrpului de pompă are o deschidere conică care comunică
CU
 AR
S0 ” MACIIINA PNEUMATICA

prin unii canalii cu vasulii E diri care voimii se scotemii ae-

rul. Pistonulă este străbătutii de o vergă care se pote mişca

IBR
în sus și în gios. La partea inferidră acâstă vârgă are unii
astupuşii conicii S”, care pote astupa perfect deschiderea co-
nică de la funduli: corpului de pompă. In fine pistonulii este

YL
prevădutit cu o c6dă, prin agiutorul căreia îl putemit ridica
sâii scobori.
Se presupunemii că la începutulii esperienţel pistonulii

SIT
se află la fundului corpului de pompă. lidicâud pistonulă în
sus, de desubtul seii va remână unit spații deşertii de acră;
astupuşulii conicii S', ridicându-se și el impreună cu pistonuli,

ER
va lăsa liberă comunicațiunea între vasulii E şi corpului de
pompă, eară aerulii din celii întâia va străbate în celit din
urmă. Școborind atunce pistonulii, deschiderea conică va fi
NIV
astupată cu dopulii S' şi aerulă, întrodusit in corpulii de pompă,
nu se va mai putea întârce îndărăpt în vasulă IE; el înse fiind
apăsatu, în virtutea puterel sale elastice, va împinge în susii
LU

supapa S şi va eşi afară. Didicând din noii pistonulii, o nouă

cantitate de acri va trece din vasulii LI în corpulii de pompi,
care aerii va fi datii afară prin scoborirea pistonului în gios.
Continuând tot astfeliii mai departe vomii scote acrulii din
RA

vasulii E.
66. Machina cu dou corpuri de pompă. O ma-
NT

chină pneumatică cu unii singurii corpit de pompă înfățişcză

unit inconvenientii forte gravă. In adevăr, când cea mal mare
parte din acri ai fost dată afară, atmosfera va apăsa cu totă
CE

sreutatea sa peste pistoni şi noi nu'lii vomii mal pute ridica

în sus de cât cu forte mare dificultate,
Spre a înlătura acestii incouvenientii se construescii ma-
I/

chine pneumatice cu două corpuri de pompă.

In aceste machine, lângă corpulă de pompă descrisii mar
IAS

susă, se pune unit alii doile, construitii întocinal ca și celii

Mintăiă (fig. 45). Codile ambelor pistone sunt dintate. Intre
CU
 MACIIINA PNEUMATICĂ " 81

AR
dinsele se află o rotă p de asemene dintată, a cărei dinți
potii se între pintre dinţii codilor. Rota pâte fi pusă în mișcare

IBR
prin agiutorulii unui măneri. Ambele cavităţi conice de la
basa corpurilor de pom-
pă comunicii între din-

YL
sele prin unii canalii re,
cară acesti din urmă
comunică, prin unii altii

SIT
canali tranversalu, cu
vasulii din care voimă
se scotemii aerulii. In-
vertind mănerulă de la '
stânga spre dicpta, u-
ER
at
eee
ana pete

nulă din pistone se va

NIV
" scobori în gios pe când
celulalti se va, ridica în
Ş|

sus; aerulii din vasulă în

care voimi se facemi vi-
LU

duli va străbate în celii

din urmă corp depompă,
în timp ce acrulii din
RA

celii dintăiă va fi dati

afară. Invertind rota în
sensii inversi,pistonulu,
NT

care se ridicase, se va cir

scobori acuma în pios, a se
aerul din lăuntrul acestui corpi de pompă va fi dati afară;
CE

eară pistonulii care se scoborise se va ridica în susă absor-

bind o nouă cantitate de aerii din vasulă în care voimă se
facemi viduli. Continuămi tot astfeliu mai departe.
I/

Prin 0 asemene disposițiune, presiunea atmosferică nu

mai pote ave nici ună efectii asupra ridicărei pistonelor. In
IAS

adevăr, atmosfera apasă cu o egală putere peste ambele pis-

tone, aceste înse mișcânduse în același timpi în sensuri con-
A, 6
CU
 AR
82 . MACIHISA PNEUMATICĂ
trare, este evidentii că apăsarea sa va agiuta scoborirea unul

IBR
pistonit cu aceeş putere cu care va împedeca ridicarea celuilalt.
Efectele dară esercitate de atmosferă, fiind egale şi contrarie,
vor fi nimicite. .
Pe de altă parte machina. cu dou& corpuri «de pompă

YL
mai presenteză şi avantagiulii de a produce unii efectii iîndoitii
mai mare de căt machina cu uni singurii corpii de pompă.

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

Piz. 49.
I/

Pentru a putâ seste acruli cu uşurinţă dintr'unit vasii

IAS

6re care, tubulii transversală, a cărul secțiune se vede în &,

este pusii în comunicațiune cu unii tubi verticali terminată
prin unii şurubii. Peste tubulii verticali se atlă o mtsuţi p,
N,
CU
 AR
MACHINA PNEUMATICA E S3

de steclă rosă și perfect plană care se numesce platina ma-

IBR
chinei pneumatice (fig. 49). Când voimii se avemii uni spaţii
vidă, punemii peste platină unit clopotii de steclă acărut mar-
gini sunt perfect plane şi unse cu ună corpii grasit pentru
a face cât mai complectă lipirea între ele și platină.

YL
Se presupunemi că am scosii aeruli din spaţiuli aflati
dedesubtul unui asemene clopotii de steclă. Atmosfera apt-
sând atunce cu tâtă puterea sa peste dinsul, nu ne va mat fi

SIT
cu putință de alu ridica de pe platină fără ca se riscămă de
alii strica. Trebue dară se găsimii unii mijlocii de a întroduce
în el aerii după terminarea esperienţelor. Acestii mijlocii este

ER
agiunsii prin agiutorulă unui robinetit R, de o construcțiune
specială, care se așagă în tubulii transversalii ce stabilesce
comunicaţiunea între platină şi corpurile de pompă. Construc-
NIV
țiunea acestui robinetii se vede în figura 47 (pag. 79). El are
două canaluri: unul tranversalii şi altulii laterali O. Cănd
robinetulii se află în posițiunea Î, canalulii transversalii sta-
LU

bilesce comunicațiunea între platină şi corpurile de pompă.

Dacă însă îlii vomi întârce de 900 în giurul lui, el va veni
în posiţiunta figurată deasupra; comnnicațiunea între platină
şi corpurile de pompă va fi întreruptă, în timpii ce ca se va
RA

stabili, prin canalulii lateralii O, între esterioră și platină. A-

ducend dară robinetulii în acâstă posiţiune, aeruli de afară
va pute străbate în vasulii vidi de pe platină.
NT

67. Manometrulă machinci pneumatice. Cu agiu-

"torul machinei pneumatice nu putemii face nici o dată vidulii
CE

complectii. Pentru a cundsce în fie-care momentii care este

puterea elastică a acrului rămasii, ne servimii de unii mano-
metru, care se vede în II (fig. 46) şi în F (fig. 47). O pru-
betă de steclă comunică cu canaluli dintre platină şi corpu-
I/

rile de pompă. In lăuntrulii ei se află unii tubi îndoitii în for-

IAS

mă de U, închisii Ja unii capătii şi deschisi la celulalti, la-

mura închisă este umplută cu mercurii, care se mâănține rîdi-
catii înti'însa ca înti'unii barometru din causa presiunei at-
CU
 AR
s4 MACHINA PNEUMATICA

mosferice. Când facemi se funcționeze machina, scotemi ae-

IBR
ruli şi din prubetă. Aptsarea devenind din ce în ce mai
mică peste mercurulu din manometru, el se va ridica în ra-
mura deschisă, scoborindu-se în acelaș timpi în cea închisă.
Dacă niveluli licidului ar fi la aceiaşi înălțime în ambele ra-

YL
muri, acâsta ar dovedi că aerulu au fost scosă în întregime.
Uni asemene resultati înse nu se pote căpăta; între nivele
vemâne totdâuna o diferență de înălţime, care mesură pu-

SIT
terea elastică a aerului rămasu in aparată.
6$S. Culculului vidului. Moduli construeţiunel machi-
nel pneumatice ne permite se calculămiă, iu modi teoreticii,

ER
care este cantitatea de aeră remasi întrinsa după unii nu-
mru detenninată de lovituri de pistoni,
In adever, se considerămă, pentru mai multă simplicita-
NIV
te, o machină cu ună singurii corpt de pompă, pusă în co-
municaţiune cu ună vasii E din care voim se scotemii aerula
(îg. 17, pag. 79). Fie A volumulă corpului de pompă şi B
LU

volumuli vasului E. Se presupunemi că la începutulu espe-

rienței, pistonul se află la basa corpului de pompă și că can-
titatea de acră ce 'se află în vasuluE este coală cul, Ri-
dicând pistonul în sus, acestă cantitate de aerii va ocupa vo-
RA

lumulu A-+B. Scoborindi pistonulă în giosă,o porţiune din

 ,
acesti acră și anume-Fi XI va îi dată afară, Cantitatea
NT

IP-D
de aeri rămasă va îi:
1— A za Ab A _ _B
CE

ATD ALB ALB

Ridicând pistonulu, acâstă cantitate de acră râmasă va
ocupa earăși volumului A+b; scoborind pistonulu, o porţiune
dintr'insa şi anume:
I/

A B AL
AF APD CAB):
IAS

va fi dată afară. Cantitatea de aeru remasă după oa doua

lovitură de pistonit va fi:
CU
 R
MACIINA PNEUMATICA + 85

RA
_B. AB: _(A+B) B—(A+B) AB
"A-FB (AB): (A+B) (AB)

LIB
Sci: (A-FB)E

Continuână aceleși raționamente, vomi vid€ că după trek

lovituri de pistonii cantitatea de aerii dată afară va fi:
AB:

ITY
(APR
Eară cantitatea de aerii remasă:

RS
(AB)
După n lovituri de pistoni cantitățile de aerii date a-
fară și remase 'voruă fi:
IVE
AB Ba
A ȘI CAB) |
Cantitatea ca ip este cu atât mai mică cu cât n este
UN

pi

mal mare, însă ea nu pâte deveni egală cu 0 de cât când

=. Aşa dară aerulu nu va pute fi scosii în întregime,
cu agiutoriulii unei machini pneumatice, de cât după ună nu-
L

mări înfinitii de lovituri de pistonii.

RA

Defectele inevitabile ale construcţiunii machinei, contri-

bue de asemene ca se nu se pâtă face vidul perfecti cu agiu-
toruli ei. In adevăr, noi am presupus că, la fie-care lovitură
NT

de pistonii, totii aerulu ce întrase în corpulii de pompă este

datii afară. Pentru aceasta ar trebui ca pistonul scoborindu-
se în gios, se se lipâscă perfect de basa corpului de pompă.
CE

Unu asemenea resultatii însă nu se pâte căpăta nici odată în

practică. In totdâuna esistă între pistonii şi fundul corpului
de pompă unii micu spaţiu, numiti spații muisibili, în „care
I/

rămâne o mică porțiune de aeră,

POMPE-SIFONU.
IAS

69. Pompele sunt machine prin agiutoruli cărora pu-

temi ridica sâii împinge uni licidi într'o direcțiune 6re care.
CU
 AR
86 | ” POMPE

Deosebimii tre! genuri de pompe: 1) aspirătore, 2) res-

pinsitâre şi 3) aspirătore-respingttâre..

IBR
Vomi espune pe scurti principiele fisice pe care este
fundată construcțiunea lor. |
10. Pompă aspirătore. Pompa aspirătâre se, com-

YL
pune dintruni corpii de pompă, înlăuntrul căruia se pote
mișca uni pistonă prevădutii cu unul scii două canaluri trans-
versale, astupate prin supape care se deschidă din gios in

SIT
sus. La basa corpului de pompăse află unii tubi numitii «s-
pirătoriti, ali, cărui capăti infe-
riorii este împlântatii în liciduli

ER
ce voimii se ridicimi, spre esem-
plu, apa dintr'o fântână, eară celă
superiorii are o supapă care se
NIV
deschide de asemene din gios în
sus (fig. 50).
Se presupunemii că la înce-
putulă esperienţel pistonulii se află
LU

la funduli corpului de pompă. li-

dicându-li în sus, dedesubtul seii
va remân€ unii spaţiii deșertii de
RA

aerii. Atmosfera apăsând peste apa

pa

din fontână, acâstă presiune se va

transmite și lu aerului din tubulă
NT
Pi ieri,

aspiratori ; supapa ce se atlă de

asupra acestuia, va fi deschisă și
CE

o parte din acră va întra în cor-

A

puli de pompă. Scoborind pisto-

nulii în gios, supapa de la fundii se
"va inchide; aerulă întrat în pom-
I/

Fig. 50
pă, nu se va mai pute intorce în
IAS

tubului aspirătoriu, ci apăsând peste supapele pistonului, le va

deschide şi va leşi afară. Continuând astfelii ma! departe,
apa va fi din ce în ce mal puțin apăsată înlăuntrul aspi-
CU
 R
POMPI; - | S7

RA
rătorului și se va ridica ca însăşi în susi pănă în pom-
pă, Scoborind atunce pistonulii în giosu, apa va deschide
supapele canalurilor lui şi va trece deasupra; ridicând pisto-

LIB
nulii în sus, pe de o parte o nouă cantitate de apă va fi
aspirată din fontână în pompă, cară pe de alta, licidulu ce
se află deasupra pistonului va fi suitii împreună cu dinsulii
și versati prin tubulă lateralu.

ITY
Pentru ca o pompă se pâtă ridica apa dintro fontână,
trebue ca tubulii aspirătoriii se aibă o lungime mai mică de
cât 10 metri. In adevăr, causa care face se se ridice apa în

RS
pompe este presiunea atmosferică ; prin urmare greutatea co-
lânel licide, ridicate de asupra nivelului din fântână, trebue
se fie egală cu greutatea atmosferei. Acesta însă şcimii (56)
IVE
că se măsură prin o colână de mercurii: înaltă de 76 cm.
Pentru a afla. care este înălțimea unel colâne de apă care are
aceeși greutate ca și o col6nă de mercurii de 76 cm. obser-
UN

“vămă că densitatea mercurului este de 13,59 mai mare de

cât a apei; aşa dară înălțimea acestei din urmă trebue se fie
ea insăși de 15,59 ori mai imare de cât a: mercurului ; seu: :
” 1==0,16 X.13,59=—10,326
L

In practică, tubulii aspirătorii are în totdâuna o lungi-

RA

me mai mică de cât ”

acea arâtată de teorie,
din causa imperfecțiu-
NT

ilor ce nu potii fi nici

odati înlăturate deplin
CE

în construirea pompelor
11. Pompa res-
pingătore. Pompa res-
pingttore (fig. 51), se
I/

compune dintr'un corpi

IAS

de pompă împlântată
în apă, înlăuntrul că-
ruia se pote mişca ună Fig. 51.
CU
 58 POMPE

AR
pistonii. La fundii se află o deschidere previdută cu o supa-
pă, care se deschide din gios în sus. In păretele laterali se

IBR
află unii tubii prevâdută și el cu o supapă care se deschide
dinspre pompă cătră tubii.
Când ridicămii pistonulii, dedesubtul seii rămâne unit spa-

YL
ţii deșertii de acri; apa împinsă de presiunea atmosferet,
deschide supapa de la fundă și întră în corpulă de pompă.
Când scoborimii pistonulă, supapa de la basă se închide, pe

SIT
când acea a tubului laterali se deschide şi lasă se trccă
printr însul licidulă impinsii de pistonii.
12. Pompa aspiri âtore—respin z6tore,

ER
Accstă pom-
pă este o combinaţiunea celorlalte dou& pompe descrise mai
sus. Ea se compune dintr'unii corpii de
NIV
pompă înlăuntrul căruia se mişcă unu
2 pistonii (fig. 32). La” fundă se atlă unu
tubi aspirătoriă AB, implântati cu ca: :
, pătuli s&i inferiori în apa e voimi
LU

se ridicămii, capâtulii superiorii având

o supapă A, care se deschide din «io
în sus. Unu tubi CD, în care ne propu-
RA

nemii se împinzemii licidulii, comunică

cu corpuli de pompă aprope de basa
sa, Şi este separat de dinsul prin o su-
NT

papă C, care se deschide dinspre pom-

pă cătră tubu,
Ridicând pistonulii în sus, de de-
CE

subtul seii rămâne unii spațiu vidu;

supapa A se deschide şi apa este as-
pirată în corpuluide pompă. Scoborind
I/

pistonuli, supapa A se închide, şi lici-

Fig 58. dulii împinsă deschide supapa C și se
IAS

ridică în sus prin tubulu CD.

Supapa A trebuesce aşedată, ca şi în pompa aspirătore,
CU
 R
SIFONU s9

RA
la o înălțime mat mică de cât 10 metri deasupra nivelului
apei ce voim se aspirămi. ha fe trerlii
73. Sitonii. Sifonulu este uni aparati prin agiutoruli

LIB
căruia putemă se transvasămi unii licidi dintr'uni vasi în-
traltulii. El se compune (fig. 53) dintr'ună tubă îndoitit având
o ramură mai scurtă CD şi alta ma! lungă EF. Cea d'intăiii

ITY
fiind pusă în licidulă ce voimit se transvasămii, umplemii apa-
ratulii cu acel licidă: el se va scurge atunce prin sifonii din
C cătră F.
Pentru a înţelege causa acestei scurgeni, observămil că

RS
atmosfera apasă peste nivelulă AB, şi că acâstă presiune se
" transmite prin licidă şi înlăuntruli sifonului. Licidul din sifoni
este dară împinsă din C cătră D, cătră F, cu o putere II egală
IVE
cu presiunea atmosferică. Pe de altă parte înse licidulă din
tub este greti; el tinde se cadă în gios cu o putere propor-
ţională cu lungimea ], a .xamurei CD. De aice urmâza că li-
UN

ciduli din ramura CD va îi impinsi în sus cu o putere ega-

lă cu diferenţa între IL şi(h) adecă cu o putere==f—h. At-
mosfera apasă de asemene şi în I. Li-
”
>

je
L

cidulă din ramura “FE va fi împinsă

„dară cu o putere egală cu HI din F
RA

cătră E. Acesti „licidă însă, fiind grăi,

a

va tinde se cadă cu o putere propor-

NT

țională cu lungimea h' a ramurei FE.

si

De aice urmâză că licidulii din ramura

PE va fi împiusii în sus cu o putere
CE

Hi Astfeliu: puterea care împinge

Ta

licidulii din C cătră D este=—II-n; eară

acea care'lă împinge: din F cătră E Ri
este-=11-—h”! Ramura EF însă fiind mal
I/

Fig. 53.
lungă de cât DC, este evident că Ia
IAS

fi mai mare de cât şi Il—h mat mare de cât H—h”.

Prin urmare liciduli din C, fiind împinsă cătră D cu o
putere mai mare de cât din F cătră E, se va pune în miș-
CU
 90 + AEROSTATE

AR
care în partea în care este împinsă mat tare. Spatiulii goli

IBR
ce ar put rămână în urma sa este umpluti îndată cu nout
cantități de licidii ce se ridică din vasulii AD, și scurgerea
se face fără întrerumpere.

YL
ABROSTATI

SIT
74. Principiul lui Arehimede aplicatii la gazuri.
Principiulii lui Archimede (46) se aplică la gazuri intocmai
ca şi la licide. O»Y ce corpi pusă întunri guză perde din

ER
greutatea sa o parte egală cu yreutatea gazului deslocuilii.
Pentru a dovedi acesta, ne servimit de unii aparati nu-
mitii baroscopii (fig. '54). EI se compune dintro mică balanță
NIV
care are atirnate la capetele sale două bombe, una mică și
plină, alta mare şi deşertă. Greutatea bombelor este regulată
astfelii în cât, în acri, ele se ecilibreză şi balanța stă prin
N

urmare orizontală. Bomba desârtă însă deslocuesce unii vo-

LU

lumi de aerii cu mult mai mare de cât cea plină şi perde

prin urmare o” parte mal mare din greutatea sa.
Se punemii barosco- =
RA

pulii Sub clopotul unei ma- LA ,

, | i pe îns
chinl pneumatice din care se j
a“. Păi
7
scâtemii aerulii. Dombelenu 4
NT

vorii mal perde acuma ne- ( N O

mică din greutatea lor; cea ,
CE

deşertă va rămâne dară mal

grea și balanța se va încli-
na în partea sa. ta
Consecințele deduse din , oc
I/

principiulă lut Archimede

IAS

pentru licide se aplică de a-

Fig. 34.
semene și la cazuri (47).
.

Aşa dară:
CU
 AEROSTATE 9]

R
RA
1) Când punemi întruni gazi unit corpi mai gred
de cât dinsul, el va căd€ cătră pământii.
„_2) Dacă corpulii are aceeși greutate ca şi vazul, în

LIB
midloculii cărnia se află, el va sta în ecilibriii în ori ce po-
sițiune "li vomit pune.
3) * Corpulă fiind

ITY
mal uşori de cât ga-
zuli, el. va perde o.
parte mai mare decât
greutatea sa proprie şi

RS
se va ridica în sus.
75. Aerostate.
Aerostatele sunt funda-
IVE
te pe acâstă din urmă
consecinţă a principiu-
lui lui Archimede. Ele
UN

se compunii dintr'o în-

vălitâre subțire în care
este întrodusă unii gazi
L

uşorii, precum este hi-

drogenuli, sti gazulii:
RA

deluminatii, sâi aerulii

încălditii. Dacă greuta-
NT

tea gazului, a învălito-

vrei și a altor obiecte
ce poti fi atirnate de
CE

diînsa, este mai mică

" decât greutatea aerului
deslocuitii, aerostatulii
se va ridica în sus în
I/

atmosferă.
IAS

Celi diutiii aerostatii aii fost construitii de fraţii Montgol-

fier. Il era făcut de pânză căptușită cu hârtie, şi avea la partea
inferidră o deschidere, dedesubtul căreia se aprindea unii focit
CU
 99

AR
AEROSTATE
de paie. Acrulii din lăuntru, fiind astfeliii încălditi, se dilata,

IBR
o parte dintr'insul eșia afară și aparatuli, ușurati în modulii
acesta, se ridica în sus. S'aii datii numele special de mont-
golfiere aerostatelor pline cu acră caldă.
Astădi acrostatele se umplu cu unii gazii uşorii, precum

YL
este să hidrogenulu sii gazulă de luminatii. Iuvălitorea lor
se face din matasă dâsă (tafetas), unsă cu uni lacit de cau-
ciucii, pentruca gazurile se nu pâtă trece printr'insa. Pe dea-

SIT
supra se află o rățea de capătulii căreia se atirnă unii panerii
de mlajă, în care se suie călătorii. La partea superidră ba-
lonulii are o supapă ce pâte fi deschisă din panerit prin agiu-

ER
toruli unei frânghil.
In panerii se punii mal multe seculețe de năsipii, care
se deşertă, când voim se ne ridicămitîn sus. Când din contra
NIV
voimii se ne scoborimii, se deschide supapa dela partea su-
peridră; o parte dingazii iesă afară şi aerostatulii, deslocuind
mal puțini aer, cade spre pămentii.! |
LU

Pentru a preveni pericolulii unei. căderi. în casii când

balonulti Sar rumpe la o înălțime mare, se pune alăture cu
dinsul uni cortelii, acărul margini sunt legate prin frânghil
de panerii. Cortelulit deschidendu-se și resistența aerului lu-
RA

crând pe Q mare suprafaţă, ropegiunea cădere este moderată

și scoborirea se face” fără pericolă.
NT
CE
I/
IAS
CU
 R
RA
CALDURA :

LIB
DILA'PAPIUNE—"PERMOMEPRE,

ITY
76. Căldură—frigit. Prin agiutorulit simțurilor n6stre
putemii constata că devsebitele corpuri din natură potii se de-
vină calde s6i rect, fără ași schimba natura. Causa care

RS
produce aceste fenomene este o putere fisică panticulară nu-
mită căldură, Vomi cerceta, înainte «le tote, efectele produse
de căldură asupra corpurilor. IVE
77. 'Tote corpurile se dilateză. Tote corpurile din
natură fie ele solide, licide, sâii gaz6se își măresci volumulă
când sunt încăldite. Acestit faptii se esprimă dicând că ele se
dilatâză sub influența căldurei,
UN

1) Putemi „dovedi că corpurile solide se dilateză prin

căldură prin următorele două esperienţe:
L
RA
NT
CE
I/

Fig. 56.
IAS

Pe unii piciorit verticali (fig. 56) este susținută unii i-

nelit metalică prin care pâte trece cu ușurință o bombă când
CU
 AR
94 DILATAȚIUNE
este rece. Se încăldimii înst accstă bombă; punend-o atunce

IBR
pe inelii vomii vide că nu mal pote trece printriinsul. Dacă
bomba se va rtci, să inelul se va încăldi, ea va pute din
noii trece,
Pe o imăsuţă se află aşedate doue colone, prin care stră-

YL
bate o vergă metalică. De asupra uneia din.colone este uni
șurubii pe care stringendu-lii, putemii împedeca vârea de a se
mișca în acea colonă. La ceelaltă parte a aparatului (fig. 57)

SIT
se află unii ridicătoriii care are o ramură scurtă ce se sprijine

ER
NIV

eter
LU
RA

de capătul vergei, și o ramură lungă ce se pote mișca în

tața unui arcit de cercii praduată. Se încăldimi vergă prin
NT

o lampă aședată dedesubtul sti, ea se va lungi, însă, nepu-

tendu-se mișca în colona înşurubată, se va întinde *numat în
partea opusă, va împinge înainte ramura scurtă a ridicătoru-
CE

luy, eară ramura cea lungă se va ridica în sus, în faţa arcu-

lui dle cerci.
II) Pentrua dovedi că licidele se dilateză, se luămii unii
balonii de steclă terminatii prin uni tubă lung și subțire (fia.
I/

5S). Selă umplemii până la b cu ună licidii, şi se'lii încăl-

IAS

dimii: Atât balonulii cât şi licidulii din lăuntru se va dilata.

Liciduli însă, dilatându-se ma! tare de cât învâlitârea solidă,
se va ridica treptat în sus în tubă.
CU
 DILATAȚIUNE o 95

R
RA
III) Pentru a demonstra Însfirşitii dilatațiunea gazurilor,
se luămii. unii balonii de steclă (fig. 59) terminată “asemene
prin unii tubii lungii și subțire. Se întroducemii în tubii o mică

LIB
cantitate de, mercurii. Acesta nu va căd€ în gios ci va remă-

ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE

Fig. 58.
I/

n6 atirnati în tubi, din causa puterei elastice a aerului în-

IAS

chisit în tubii și în baloni. Incăldind forte puținii balonuli, spre

csemplu cu mânele, aerulii din lăuntru se va, ditata, şi meicu-
rulii se va ridica în sus.
CU
 96 A DILATAȚIUNE

AR
1$. Temperatură. Se numesce temperatură starea de
căldură stii de frigii în care se află unii corpii scii unii loci

IBR
Ore care. Astfelii când dou corpuri sunt tot atât de calde,
dicemii că temperaturele lor sunt egale. Dacă avemii unele
corpuri calde şi altele răi, dicemii că cele dintăit sunt la o

YL
temperatură mal înaltă de cât cele de ali doile.
Simţurile nostre nu sunt indestulătâre pentru a ne face
se ne dămii sâmă cu esactitate de temperatura unul corpi.

SIT
In adevtr, noi simţimii friză când atingemi unt corpi mai.
rece de cât organele nbstre, și căldură când atincemi uni
corpi mal caldă de cât ele. Simţirea căldurei şi a recelel

ER
atirnă dară nu numai de la starea de căldură a corpului, a
cărul temperatură voimi se evaluimii, ci și de la însuși tem-
peratura organelor n6stre.
NIV
Avemii prin urmare nevoe de nişte aparate prin agiu-
torulii cărora se putemi măsura temperaturele. Aceste apa-
rate sunt zermomctrele,
LU

19. Termometru cu mereurii. Unulii din termome-

trele cele mal simple şi mal întrebuințate este acelii cu mer-
cură. Construcțiunea sa este fundată pe cunoscinţa faptului
RA

că licidele se dilatâză mal! tare de cât solidele.

EL se compune dintr'unii tubii de steclă subțire, cât se
pote mai cilindrică, şi terminati la unuli din capetele sale
NT

prin unii altii tubit mai grosii, numită vescrrorii. Reservoriulă

şi o parte din tubi sunt pline cu mercurii,
CE

Este evidentă, din cele ce amii vtdutii mal înainte, că

mercurulii se va sui cu atât mai sus înlăuntrul tubului cu
cât temperatura la care va fi espusă va fi ma! înaltă; și din
contra se va scobori cu atăt mal în gios cu cât temperatura
I/

va fi mai mică. Ună asemene aparati ar put6 prin urmare

IAS

se ne servâscă pentru a arăta deosebirele de temperature.

Ac6sta insă nu este de agiuns. Pentru ca termometrele se
potă compara între ele temperaturele, trebue se fie araduate
CU
 R
TERMOMETRE . 97

RA
întrunii modiă ficsii, astfeliă ca, ori care ar fi forma sâii mă-
rimea lor, mercurulă se se sute în ele de unii același numării
de grade când vori fi puse la temperaturi egale.

LIB
Fată cum se face graduarea termometrelor:
Se pune mai întăiii aparatulă întruni vasii plini cu
ghiaţă care se topesce (fig. 60). Esperienţa ai ar&tatii că a-
tunce mercuruli se opresce în tubii la o înălţime re care,

ITY
fără ca se se sule sci se.se cobire în tot timpuli cât ţine
topirea ghieţei, De aici S'aii dedusă că temperatura topirei
g&hieței este aceeși în or! ce îinpregiurări s'ar efectui, și fi-

RS
Sicii aii convenită dea o numi zero. Se însemnă dară 0 pe
marginea tubului în dreptul nivelului mercurului, IVE
L UN
RA
NT

Fig. 60, Fig. 61.

CE

„Se pune apoi termometrul în apă care ferbe întrunit

vasii de metalii (fig. 61),. presiunea atmosferică fiind de 0.76.
Mercurulii dilatându-sc, se va ridica în tubii pănă la o
I/

înălțime
determinată, la care va sta nemişcati în totii timpuli ferberel.
IAS

Și temperatura ferberel este prin urmare constantă în aceste

împregiurări. Ea se numesce o sută grade şi se însemnă nu-
mrulii 100 pe marginea tubuluiîn dreptul nivelului mercurului,
1
CU
 AR
93 TERMOMETRE

Spaţiulii dintre O şi 100 se imparte în o sută părţi de

IBR
egală capacitate, şi acestă împărțire se continuă și "deasupra
lui 100 şi dedesubtul lui O (fig. 62). Deasupra Jur 100, nu-
meravea merge mai departe; dedesubtul lui 0 incepemii nu-
mărarea de la 1, punend însă înaintea fiecărui numără sem-

YL
nui.— Astfeliii, G dedesubtul lut 0 se scrie—t,
Fiecare din aceste divisiuni se numeste
grad de temperatură.

SIT
S0. Termometru cu alcoolii. Termo-
metrulii cu mercuril nu ne pâte servi pentru
măsurarea temperaturelor forte răcit, cu-ci

ER
acestii licidiă învhiați la —390. In asemene
casuil se întrebuinţeză termonietrulă cu al-
coolii, |
NIV
Acesta este construiti: şi” araduatii ca
şi aceli cu mercurii, cu singura deosebire
că tubulii este umpluti cu alcoolii coloritii
LU

in roşii.
S1. Diverse scări termometrice. Ter-
mometrulă, graduatii în modulii descrisii nat
RA

susii, se numesce Centigrudi stă Celsianii,

Afară de acesta însă se mal întrebuințeză
încă dout alte termometre, unulit numitii Jic-
ra
NT

aumur şi altul Fahrenheit; celi dintiiii este

usitatii mal cu sâmă în Germania şi celii de
TI

ală doile în Inalitera.

NAD

CE

Ambele aceste termometre sunt constru-

(e

„Taleenheil. =

ite ca şi acelă Centigradi; singurul lucru

prin care se deosebestii este modulii de gra-
Gali, frau

heaumur

duare,. |
I/

In termometrulă Reaumur (fig. 62) 0 se

IAS

insemneză tot în loculii unde se opresce mer-

Fig. 62
curulii când aparatuli este pusit în ghiaţă
care se topesce; temperatura apel care ferbe
CU
 TERMOMETRE . „99

R
însă cu SO în locii de 100. Spaţiul dintre O

RA
se însemuâză
şi S0 se împarte în SO părţi egale de capacitate, și acâstă
divisiune se continuă şi deasupra lul 80 și dedesubtul luă

LIB
0. Sub 0, gradele se notâză cu semnulii—. |
In termometrulă Fahrenheit temperatura topirei ehieţei
este însemnată cu 32; cară loculă unde se opresce nivelulii
mercurului în apa care ferbe, cu 212. Spaţiulii dintre 32 şi

ITY
212 este împărțitii în 1S0 părți de egală capacitate,şi acestă
divisiune este continuată și deasupra lu 212 Şi dedesubtul dul
39. Sub 32 mergemu numărând în gios până la 0, şi sub 0

RS
numărămii de la unul înainte cu semnulii —. ,
| Cunoscând temperatura arătată de ună termometru, pu-
temii cu ușurință calcula ce temperatură vorii arăta celelalte două.
IVE
Se luămit ma! întâiii ca esemplu termometrele Centi-
gradă şi Reaumur. |
Scimii că spaţiulii împărțiti în 100 în celii Centigradi
UN

este împărțitii numai în SO în Reaumur. Prin urmare unii

aradii Centigradiii valoreză 3 Reaumur'; și unii gradă Reaumur
— Centigradii. Ai | |
n gr. Cent. vorii valora dară nX7Reaumur; şi
L
“=

RA

n sr, Reaumur Yorii valora DX Centigarade.

Spre esemplu:
450 Centig.—45X 3 B==36*R.
NT

320 Reaum.—=32X 5.0=—40"C,

Pentru a trece de la indicaţiunile termometrului Centigradi
sâi Reaumur la acele ale termometrului Fuhrenheit și vi-
CE

ceversa, observămii că spaţiuli împărţitii în 100 grade în

Centigradă şi S0 în Reaumur este împărţită în 180 gr. în
Fahrenheit. Aşa dară:
I/

, d
1 gr. Centig. face..... 7 Fahrenheit şi 3 Reaumur
IAS

9 5
1 gr. Reaum. face..... Fahrenheit şi —- Centigrad
4 4
CU
 AR
100 TERMOMETRE

- 5 . at
1 gr. Fahr. face... g Centigradă și Ş Reaumur,

IBR
Mai este înst de luatii aminte că O din centigradi și
Neaumur nu corespunde cu 0 din Fahrenheit, ci cu 32%, lu-
cru de care trebue se ținemii sâmă în calculii.

YL
Se avemii, spre esemplu 200 C. de transformată în gra-
de Fahrenheit. Dacă 0 ar fi la aceeși înălțime în ambele
termometre, ami avs:

SIT
20 Cent. === 20x-. r. = 36F.

-In centigradi însă O corespundend cu 32 din Fahren-

ER
heit, va trebui se numărămi gradele Fahrenheit aflate înce-
pend de la 32 în sus, cu alte cuvinte se adăugimii la ele 32
Vomii av dară:
NIV
20 Cent. = 20X- T., + 32 = 65,

Tie acuma 160 Fahrenheit de transformati: în grade

LU

Reaumur. Dacă ambele termometre ar ave 0 la aceeşi înăl-

țime, 160 Fahr. ar face numai 10082128, Vomii ave dară:
160 Far, = 28xÎ R= 56. Ss. Li,
RA

az
fi Pi zare fps raci
$2. Termometri macsimum "şi minimun, A-
vemil deseori nevoie de a afla care este temperatura cea mal
NT

înaltă s6it cea mal giosă întruni locii Ore-care. Acâsta se

face prin agiutoriulii termometrelor pentru macsimaun și mi-
pinun,
CE

Termometrulă pentru mucsimumn se compune dintr'unii

termometru ordinarii cu mercurii aședatii însă orizontal
(fiu. 63).
Tubulii seit este puțin îndoitii şi strimtată în A, aprope
I/

de reservoriii. Când temperatura se ridică, mercurulii din

IAS

reservoriii se dilateză și trece în tubi; când temperatura se

recesce, mercurulit ce intrasein tubiă nu se mal pote întârce
în reservorii, co-cl nefiind împinsă de nimică nu pste
CU
 R
TERMOMETRE 101

RA
trece prin îndoitura din A. Loculii unde se opresce estre-
mitatea. mercurului din tubi arată dară care aii fost tempe-
vatura macsimă în timpulă cât. a ţinutii observaţiunea. Dacă

LIB
voimii se facemii o nouă observațiune, trebue mal întăi se
facemit se între mercurulii din tubii în reservoriii; pentru a-
câsta ridicămii termometrulă într'o posiţiune verticală, cu tu-

ITY
bulă in susii, și îi dăm câteva lovituri uș6re pănă când co-

RS
IVE
lona mercurială nu mai este întreruptă în A. Acestii termo-
metru e cunoscut sub numele de termometrulii lui Negreti
și Zambra,
UN

Termometruli pentru minimum se compune dintrunii

termometru cu alcoolii aședatii orizontalit ca şi celii precedentii.
Înlăuntrul seii se află unit arătătorii compusii dintrunit mici
tubii deșertii de smalţ, împlântată în alcooli (fig. 64). Dacă
L
RA

T
2 pehd re na a Pal Apt pt
oa Daune Sul ce rai = ea
TATI
NT

Lig. 61.

temperatura, cresce, alcoolulii trece peste arătătorii fără ali

CE

strămuta din loc; dacă ea descresce, colona alcoolică se con-

tractâză, și vârful seii trage îndărăptii arttătorulii pănă la lo-
culii unde se opreşte în momentuli: minimului de temperatură.
Pio
-$3. Termometrulii diferenţialii. Acestă aparatii sex-
I/

vesce pentru a măsura o deosebire de temperatură. Il se com-

IAS

pune (fig. 65) dintr'unii tubii cu două ramuri reunite la par-

gea inferidră, și terminate la cea superidră prin câte o bulă.
Tubulii cuprinde o col6nă de acidă
E
sulfuricii coloratiîn roșii,
2
CU
 AR
102 TERMOMETRE
care umple ramura orizontală şi aprope o treime din ramu-

IBR
rele verticale. Restulă tuburilor verticale şi bulele sunt pline
cu aerii. Când ambele bule se află la aceeşi temperatură, ni-
velele licidului din ramure trebue se se ridice pănă la acecşi
înălţime. Dacă încăldimi însă mai.tare una din bule, aerulii

YL
dintrinsa se dilatâză, licidulii de desubt este împins în giosit
pe când în ceelaltă ramură se ridică în sus. Pentru a gra-
dua, acestă aparati se însemn6ză mal. întiiii zero în dreptul

SIT
nivelelor licidului când aceste sunt la a-
ceeşi înălțime. După aceea se pune una
din bule în shlaţă, eară ceelaltă întruni |

lu! 10;
ER
vasii cu apă la temperatura de 109. Se în-
semnâză acum în dreptul nivelelor licidu-
intervalulă între O și 10 se îm-
NIV
parte îu 10 părți egale şi aceste divisiuni
sunt continuate şi deasupra lut 10 și de-
desubtul lul 10.
LU

Si. Aplicaţiuni ale dilataţiunilor.

Dilatațiunea corpurilor prin căldură are
forte multe întrebuinţări; vomit cita câte-
RA

va «lin ele ca esemple:

Şinele drumului de feri nu sunt lipite esact capii la
capii, ci între dinsele se lasă în tot-dcuna spaţii deşerte pen-
NT

tru ca se aibă locii unde se se lungiască când se vor încălli

în timpul verei. Asemene, tuburile prin care se aduce apa
sunt aședate astfelii ca se p6tă întra unul în altul când se
CE

dilatâză.—Gratiile de la ferești nu trebuesci lipite de cât la

unit capătă; la celulalti trebue se aibă unii loci liberi în
care se se potă lungi când vorii fi încăldile.
I/

Corpurile, dilatându-se prin căldură sc contractându -se

IAS

prin recire, producii o putere enormă. Pentru ca se ne facemii

o idee de mărimea acestei puteri, se ne închipuinii că avemi
uni drugu de feri: lungă de uni metruşi avend o secţiune
CU
 DILATĂȚIUAE 103

R
RA
de 25 em. patrați. Incălgindu-lii de la 0% pănă la 1005, el se
va lungi de 0. 0012. FEsperienţa aii arctatii că pentru vli
lungi de aceeşi cantitate trebue se'lii tragemii la capete cu o

LIB
putere de 63,000 kilograme. Acestă mare putere produsă prin
dilatare este deseori întrebuințată în industrie. -Astfeliii, când
voimi se strângemi rota une! trăsuri se pune peste obada ci
şina. încălgită, care, contratându-se prin recire, o strânge.

ITY
Cercurile de ferit de la buţi se așâdă de asemene fiind fer-
Dbinţi, pentru ca, scurtându-se prin răcire, se strângă dogele.
Insfirşit, ca ultimii esemplu ali: întrebuinţărei acestei puteri,

RS
vomii cita îndreptarea zidurilor une galerii a Conservatoru-
luă de arte și meserii din Paris. Bolta aședată pe aceste A
duri fiind prea grea, le îndepărtase unul de altul în cât ame-
IVE
nințaii se cadă. Sprea le îndrepta, s'aii pusii între ele mai
mulți drugi de ferit. care străbăteai zidurile şi care, eraii tor-
minaţi la capete prin şuruburi în care se înșurubaii cruci de
ferii, Incăldind drugii, ei se dilata; crucile eraii atunce
UN

strânse în şuruburi. Contracţiunea produsă prin răcire fâcea se

se aproprie puţin zidurile. Continuând tot aşa mai departe
ele ai fost. îndreptate. |
L

$5. Fragerea căminelor. "Tragerea căminelor este o

RA

consecință a dilataţiunii aerului prin încăldire. In adevării,

lemnele sâii alte materii ardetâre aprinse într'o sobă, încăl-
deseu aerulii, ce se afli în giurulii lor; acesta atunce se di-
NT

lateză, devine mal uşorii şi se ridică în sus prin coşii. Prin

acâstă mișcare aerulii din sobă se râcesce, și este înlocuită prin
o nouă cantitate din aerulii rtce din cameră, care încălgin-
CE

du-se la rândulii seti, apucă. aceeşi cale, şi aşa mai departe.

Acestii curentii de aerii, care trece necontenit peste combus-
tibili, întreţine arderea sa dăndui osigenulit necesari, eară
I/

pe de altă parte arderea întreţine circularea aerului. Acrulii

cameră eşind prin coşii “trebue se fie înlocuitii prin altul -
din
IAS

care vine de afară, de aceea, punând mâna la crăpăturele u-

şelor şi a fereștelor, simţimii unii ventii rece.
CU
 104 DILATAȚIUNE

AR
Tragerea căminelor nu servesce numai la întreținerea
arderei ; ea reinoesce şi curățesce acrulii, lucru fârte ncee-

IBR
Sarii mai ales când camerele sunt locuite de ma! multe per-
sone. Se scie în adevtr că, prin actulii respirațiunil, fie-care
pers6nă i6 din aerii o parte din osigenii șilii înlocuesce prin

YL
acidii carbonică, care, împreună, cu aburi de apă, amestecați
cu materii animale provenind din transpirare, viciză aerulii
şilit face se fie forte stricătoriii sănătății. De aice vine nece-

SIT
sitatea de a reînoi ncconțenitii aerulii din camerele locuite,
lucrare care se numesce ventilare. Iligiena admite că o per-
s6nă pote se vicieze 6 metri cubică de aerii pe 6ră, şi că prin
urmare trebue, ca într'o locuinţă, se se întroducă pe Grii şi pen-

volumii egali de acestii gazii ER

tru fie-care personă 6 metri cubici de acri curată în locul
unul dati afară.
NIV
Ventilarea, produsă prin sobe, este îndestulătâre pentru
casele locuite de puţine persâne, şi acesta sub condițiuue de
a se părăsi r&ulii -obiceiii de a astupa coşurile. In casele 1o-
cuite de multe persâne, precum sunt spitalele, casarmele ș. a.,
LU

este nevoie de o ventilare mai puternică, care nu se pote

face de cât cu aparate speciale. |
RA

ji
ESERCIȚII ȘI PROBLEME.
NT

1. Unit termometru Centierudi, arată următârele tem-

peraturi: 1040 0,—1.10 0.,—50 C. Se întrebă care vorii îi, în
aceste tre! casuri, temperaturele arâtate de termometrulii
CE

Fahrenheit ?
1]. Se se calculeze în grade Reaumur următorele tem-
peraturi date în rade Fahrenheit: 1440 [., 120 p,—80 Tr,
I/

III. In călătoria căpitanului Nares, la polulii nordicii,

temperatura cea mal gidsă observatăau fost de—760 Yahren-
IAS

heit. Câte grade Centiurade şi câte grade Ieaumur face a-

cestă temperatură?
CU
 R
DILATAȚIUXE 105

RA
In aceeși călitorie termometrulii Reaumur r&mase în
timpii de cincispredece qile consecutive sub —240 ]. - Câte
grade Centigrade și câte grade Fahrenheit face acâstă tem-

LIB
peratură ?

COEPICIENȚI DE DILATAȚIUNE,

ITY
S6. Coeficienti de dilatațiune lineară. Se numesce
coeficientii de dilatațiune lineară a unui corpii cantitatea de
care se lungesce unitatea de lungime a acelui corpi când este

RS
încăldită de ună gradii de temperatură.:
Se avemii, spre esemplu, ună corpi lungii de unii metru
la temperatura de zero grade; încăldindu'lă de la zero la
IVE
unit gradii, cl se va lungi de o cantitate Gre-care K. Acâstă
cantitate este coeficientulii seii de dilataţiune lineară. Lun-
gimea totală a corpului la 109 va fi 1--K.
UN

Incăldind acelaș corpit de la 00 la 20, cl se va lungi

de 2h şi lungimea totală va fi 1--2K.
Incăldindu'lii de la 0 la t0, el se va lungi de Rt, şi
L

lungimea sa totali la to va fi 1-+-Kt.

Dacă presupunem că corpulii are la 0 o lungime de2
RA

metri, este evident că, fiind încălditit dea 00 la (0, el se va

lungi de 2Kt și lungimea sa totală la t0 va fi de 2-A-0t. |
NT

Insfirşit, dacă lungimea corpului la 00 ar fi Lg, șili

ami încăldi de la 00 la t0, el se va lungi de Leht și lun-
gimea totală la t* va deveni:
CE

L=Ly+LyKt si;
(0) L=LU-+-ht)
Formula acâsta ne permite se calculămii lungimea unui
corpii la t0 când cunâscemii lungimea sa la zero L, şi coefi-
I/

cientulii sei de dilatațiune.

IAS

Din acestă formulă deducemi:

L

(2) Lou
CU
 AR
106 DILATATIUNI
Formula acâsta ne permite se calculămii lungimea unul

IBR
corpi li zero când cunâscemii lungimea sa la t şi coefi-
cientulă N.
Avemit deseori nevoie de a calcula lungimea unui corpi
la t grade când cundscemii lungimea sa la altă temperatură

YL
t” ar. Pentru acesta observămi că lungimea la t0 este:
L=Ly (1+ht)
Lungimea la t gr. este:

SIT
li=Ly ((+Rt)
Impărţind aceste ecuaţiuni una prin alta avemi:
L 1-+ht

ER
11
Efectuând împărţirea binâmelor din al doilea membru :
NIV
Lai RU RU—NL ARE,

Coeficientul IK este o cantitate forte mică; ridicată la

patrati sâu la o potenți mat mare el devine și ma! micii.
LU

Putem dară neglige terminil care cuprindii pe I la o po-

tență ma! mare decât 1, și ecuațiunea devine:
LR Rt
RA

L
Sâă trecând pe I! în celulalt membru și scoțind pe K
în factori comuni:
NT

(3) L=L It)

$7. Coeticienţi de dilataţiune cubică. Se numesce
CE

coeficientii de dilataţiune cubică a unut 'corpii cantitatea de

care se măresce unitatea de volumi a acelul corpii când este
încălditii de uni gradi de temperatură.
a
-Se numimiă 3 coeficientuli de dilataţiune cubică a unul
I/

corpii; Va volumulii corpului la zero şi Y volumulii sei la t

IAS

grade; repeţind raționamentele făcute mal sus, vomi pute

stabili următorele formule relative la dilatațiunea cubică a
corpurilor:
CU
 R
DILATAȚIUNE. , 107

RA
(0) Ve HD
(5) Voia

LIB
(6) V=w [le (0
SS. Relaţiunea între coeficientulit linearit şi coe-
ficientulit cubieii. Coeficientul de dilatațiune cubică a unul

ITY
corpă este de trei ori mal mare de cât coeficientulii de di-
lataţiune linearii al aceluiaş corpi.
In adevăr, când încăldimii unii corpi, el se dilatâză în

RS
modit cgalii în tâte direcţiunile, astieliii în cât volumulii seii
dilatatii are aceeşi formă ca şi volumuli seii când era rece.
De aice urmâză că volumurile unui corpii la to şi la 00 vori
IVE
fi proporţionale cicu cuburile dimensiunilor lor omologe :
VL
VL

Iulocuind pe V prin val6rea “sa din ecuațiunea (4) şi

UN

pe L prin val6rea sa din ecuaţiunea (1), vomii ave:

PE 3 Rt
PROF T pt?
Negligând termini! care cuprind pe I la patrati s6i la
L

cubi și simplificând, avemit:

RA

Ceca ce era de demonstratii,

NT

$9. Determinarea coeficientului de dilataţiune li-

neară a unui solidit. Pentru a determina coeficientulii de
dilataţiune lineară a unui solidii, Lavoisier și Laplace se
CE

serveaii de următorea metodă:

Vârga solidă AB, a cărul coeficienti voimii. se deter-
minămiă, este pusă într'o cutie, care este așe(lată ea însăși pe
I/

unii cuptoră. In figură nu sunt desemnate nici cutia nică cup-

torulii. Capâtuli A al vergel este sprijiniti întruni modă în-
IAS

variabilă, aşa că încăldind vârga ea nu se pote dilata în a-

câstă direcțiune. Capătul B este sprijinită de linia BO, mo-
bilă în giurul puntului O. In LL este o lunetă care se pote
CU
 AR
108 DILATAȚIUNE
mişca împreună cu linia BO tot în giurul puntului O. Lao

IBR
îndepărtare Oro-care de aparati se află o linie CC împărţită
în metri și subdivisiunile metrului (fig. 66).

YL
SIT
Tig. 66.
ER
Pentru a măsura coeficientuli de dilatațiune punemii
NIV
vârga AB în ghiață care se topesce; temperatura sa va fi a-
tunce 00,și lungimea sa L,. Linia OB, fiind lipită de cap&-
tulă vergei, se ne uitimii prin luneta LL şi se notimi divi-
LU

-siunea C de pe linia graduată în dreptulă căreia vine rada

visuală LLC. Se încăldimii apoi verga pănă la temperatura
t9; ea se va dilata de o cantitate Gre-care LB, va împinge
linia OB în posiţiunea OB, eară luneta, învârtindu-se şi ca
RA

în giurul puntului O, va veni în posițiunea LI. Privind

atunce din noii prin lunetă, vomi vede pe linia graduată o
NT

altă divisiune 0”. Triunghiurile BOD, şi COC fiind asemene

ca dreptunghiuri care ai unii unghiit ascuţită egal, BOD'=—COC,
vomit avc:
CE

DECC”08"OC cu BooOC0b
9

Acestă ecuaţiune ne permite se calculămii valdrea lut

I/

BB”, adecă cantitatea de care s'a lungit vârsa AB când

nii fost încăldită de la O la t0. Am stabiliti îns& mal sus
IAS

(56) că acestă cantitate este:

i
BB'=LNt. De unde: RPD
Lo t
CU
 R
DILATAȚIUNE 109 *

RA
Coeficienţii de dilatațiune, măsuraţi în modulii acesta
sunt îa totdcuna cantităţi forte mici. Aşa,coeficientuli de di-
latațiune ală lemnului de bradii, este 0,0000035; coeficientulii

LIB
zincului, care aro una, din valorile cele mai mari, este 0,000029.
Val6rea coeficientului de dilataţiune a unui solidii nu
este absolut constantă ; în general ea cresce cu temperatura
însă în proporțiuni fârte mid:

ITY
90. Pendulii compensatorii. Când am studiatii pen-
dululii, ami vădutii că pote servi la mâsurarea timpului
(27), sub condiţiunea că lungimea sa va remân6 neschimbată.

RS
Pendululă însă fund compusi din unit corpii
solidi, este evident că el se va lunci când
va fi încălditu şi se va scurta când va fi
IVE
recitii; în casulii întâii oscilațiunile sale
se vbri face mai încet, cară în casulii ali
doilea mal repede.
UN

Cunoscinţa legilor dilatațiunii ne per-

mite se construimii unii pendulii care se
posedeze în totdduna aceeși lungime la
L

ori ce temperatură va fi încălditii sâi re-

citii. Uni asemenea pendulii se numesce
RA

pendulă compensatorii,
Pendululit compensatorii (fig. 67) se
NT

compune din mai multe serii de vergi ver-

ticale, F şi C, făcute alternativ de oţeli
şi de alamă. Vergile_esterivre_F, de o-
CE

țelii, sunt susținute pe la partea lor supe-

rioră de o vcrgă orizontală ; ele sunt re- Tig: 67.
unite pe la partea inferidră prin o altă |
vârga orizontală, pe care se sprijine două vergi verticale de
I/

In imodulii acesta, vergile de

alamă.C, şi aşa mar departe.
IAS

oțeli fiind tâte susținute pe la partea lor superi6ră, dacă se

vorii dilata prin căldură, vorit tinde se lung6scă pendululii.
Din contra, vergile de alamă, fiind sprijinite pe Ja partea lor
CU
 - 110 DILATĂȚIUNE

AR
infenidră, dacă se "voii dilata, se vorii ridica în sus și vorii
tinde se scurteze pendululiă.

IBR
Este evident că dacă cantitatea de care se vorii lungi
prin dilatare vergile de oţeli, va fi egală cu cantitatea de
care se vor lungi vergile de alamă, lungimea totală a pen-

YL
dulului va remânc neschimbată.
Se însemnămi prin IL. lungimea vergilor de oțelii la
zero rade; prin K coeficientului de dilatațiune a acestul me-

SIT
tală; prin L* lungimea la O a vergilor de alamă, și prin KW
coeficientulii lor de dilataţiune.
Se presupunemă că pendululă ai fost încălditii de L0,

ER
Cantitatea de care se vorii lungi vereile de oţelii va fi LKt;
ceară cantitatea de care se vor lungi vergile de alamă va fi
LR: | |
NIV
Dantru ca nendululti se nu'şi schimbe lungimea prin în-
căldire, am disii că trebue ca cantitatea de care se lungescii
vergile de oțelii se fie egală cu cantitatea de care se lungescii
vergile de alamă. Condiţiunea dară ce trebue se indeplinescă
LU

pendululii pentru ca să fie compensatorii este cuprinsă în e-

cuațiunea :
: id)
LIN; scă LEII; scă LR
RA

L h
Cu alte cuvinte, pentru ca pendululii se fie compensatorii
trebue ca lungimele vergilor de oţeli şi de alamă se fie în
NT

raportii inversă cu coeficienţii lor de dilatațiune.

91. Determinarea coeficientului de dilataţiune a
mercurului. In determinarea coeficientului de dilatațiune a
CE

unul licidii se întimpină o dificultate care nu se presentuse în

casuli solidelor. In adevăr, ună licidă este închis în totdcu-
na întrun vasii solidi. Dacă îli vomi, încăldi, atunce se
I/

va dilata atât licidulii cât şi învălitorea sa. Fenomenulii ce

vomit observa va fi complecsii; el va atirna atât de la di-
IAS

latarea licidului cât şi de la acea a vasului în care cl se

află pusii.
CU
 R
DILATAȚIUNE 11l

RA
Pentru a măsura dară coeficientulii de dilataţiune a u-
nui licidiă, va trebui se căutămii o metodă care se ne per-
mită de a face această determinare întrunit modii indepen-

LIB
dentii de dilatațiunea vasului.
Eată metoda urmată de Dulong şi Petit pentru a mt&-
sura coeficientulii de dilataţiune a mercurului.,
Se presupunem că avemii o pondere P de mercurii la

ITY
00 al cărul volumit este V, și densitate D,. Intre aceste can-
tități vomi ave relațiunea (29).
P=Ve Do

RS
Se încălgimii acâstă cantitate de mercurii pănă la to;
volumulii seii va cresce şi va' deveni V', cară densitatea se
va micșura și va deveni D'. Ponderea va rămân€ neschim-
IVE
bată şi vomii av6:
P=V' DP
Două cantități egale cu o a treia fiind egale și între
UN

sine vomil avc:

V Dor DeDe seusti De
» D=V, YD
Iulocuind pe W prin valora sa V=V, (+2)
L

MW (+30 e: ; s6i D= )
RA

Se lumi uni vast comunicantii ABCD, se'lii umplemiă

cu mercur, şi se punemii una din ramurile sale AC la tempe-
NT

ratura de 09, pe când ceclaltă ramă BD este încăldită

la 40 (fig. 68). Mercuruli din ramura AC va aro densi-
tate D, şi se va ridica la o înălţime 1, eară mercurulit din
CE

BD va av6 o densitate D' şi se va ridica la o înălţime |.

Conform legel vaselor comunicante, înălţimele trebuind se fie
în raportă inversii cu densitățile, vomii av6:
I/

D___L
poi ,
IAS

Inlocuind în ecuațiunea de mal susi:

CU
 AR
112 DILATAȚIUNE

I e
plati s6uSă pat
Lă —2

IBR
a. Pl
S6ui „== It

Această ecuaţiune ne permite se calculămii coeficientulii

YL
de dilataţiune 2 al mercurului, mesurând înălțimele la care
A el se ridică fiind pusii în ramurile
unul vasii comunicantă și în condiți-

SIT
unile de care amii vorbiti.
92. Maesimuli densităţii a-
pei. “Apa nu urmeză legea genera-

ER
lă a dilataţiunii corpurilor; când o
încăldimi de la 0% în sus ea "ȘI
micşureză volumulă în loc de a se
NIV
dilata, și ac6stă contracţiune se ur-
mâză pănă cătră temperatura de 10;
atunce volumuli apei e cel mal mică
fig. 68 posibila.
LU

Volumul apei micșurându-se, densitatea sa trebue se

crescă. La 40 dară densitatea apel trebue se fie cea mal
mare posibilă. |
RA

De la 40 în sus, apa se dilateză ca tote celelalte corpuri.

Se scie că în sistemul metricii areutatea unui centi-
metru cubică de apă veste luată ca
NT

= unitate. Este însă invederat că acestă

Eat . „. .
PITAS» greutate va ti mai mare scii mat mi-
|
CE

că după temperatura la care va fi

cântăritii acelă centimetru cubicii de
apă. Pentru ca unitatea de greutate
se fie constantă, fisicii au convenit
I/

de a o lua la temperatura de 40
IAS

centigrade,
Următrea esperiență ne permite
se demonstrămi că densitatea apel
CU
 R
DILATATIUNE
1139

RA
este macsimă la temperatura de 10. Se luimă ună vast (fig,
69) în păretele laterali ali căruia sunt aşellați doi termo-
metri, unul la partea superidră și altul la partea interiâr

LIB
ă.
Se umplemă vasulii cu apă, a cărel temperatură se fie, spre.
esomplu, de 10, şi se'lii punemii într'o învălitâre plină cu ghiață.
Apă, care se află în contact cu păretele reciti al vasului, se
va
reci și ea, volumulă sei se va micșura, densitatea va cresce,

ITY
şi devenind astfelii mai grea va căd6 la fundiă. 'Termometrulii
de la partea inferidră va fi dară celii Mintăiii care va arttao
scoborire de temperatură, şi numai

RS
după cât-va timpii ter-
mometrulii de deasupra va începe și el se se recâscă. Se
presupunemii că termometrul inferiorii, recindu-se necontenit,
ai agiunsii temperatura de 40,; esperiența ne arată că atunce
IVE
el remâne staţionară pănă când şi termometruli superiorii ai
agiunsii şi el temperatura de 4%, Continuând recirea ma) de-
parte, licidulă în loc de a se contrage, se va dilata, va de-
UN

veni mat ușorii și se va ridica în sus. Acuma dară termo-

metrulii superiorii se va reci celă d'inttiă şi numal în urmă
acelii inferiorii va începe se arăte o scoborire de temperatură,
L

93. Determinarea coeficientului de dilatațiune a

“gazurilor.
RA

Pentru a măsura coeficientuli de dilatațiune a

gezurilor, Regnault-se servea de următorulii aparatii: Uni
baloni de steelă A comunică pe de o parte, prin aaiutoruliă
NT

unul tubii, cu uni manometru cu acri liberi M NR, eară pe

de altă parte, prin unii tubi laleralii D, cu o serie de tu-
buri în formă de U, pline cu substanțe proprii de a usca și
CE

purifica gazurile (fig. 70). Palonulă A este aşedati într'o în-

vălitore B de metal, care pâte fi umplută cu ghiață, scă în-
căldită cu o lampă. Manometrulii MN pote fi pusă și el în-
tr'o învelitore L cu păreți de steclă, umplută cu apă, a cărei
I/

temperatură pâte se fie determinată cu esactitate. |

IAS

Se măsdră inainte de esperienţă: 1) volumuli balonu-

lui A la 00 care se fie V; 2) volumuli tubului dintre baloni
și mănometru tot la 0%, care se fie v; și 3) volumul ramurei
8
CU
 114 DILATAȚIUXE

AR
MN a manometrului pănă la ună semnii N, care se fiec U,
Când aceste

IBR
volume sunt cu-
noscute, se umple
balonulii A cu aa-

YL
zulii uscatii și cu-
ratit alii cărul co-
eficientă voimii se

SIT
determinăm. Pen-
tru acesta se face
întăi vidulit în

ER
balonii puncudu-
se tuburile "TI în
comunicațiune cu
NIV
o machină pneu-
matică ; se lasă a-
pol se între aa-
zuli prin tuburile
LU

T, și aceste două
operațiuni se re-
peteză de mal
RA

lig. 70. multe ori pănă

când gazulii ce
umple balonului este perfect uscatii și curatit,
NT

Se presupunemiă că gazulii umple atât balonulii cât și

tubulu de comunicaţiune pănă în AM și că nivelulii mercurului
în ambele ramuri ale manometrului se ridică la acecși înăl-
CE

țime IM. Presiunea gazului va fi atunce presiunea atmoste-

vică II, care pote fi măsurată prin unii barometru.
Invălitorea B fiind umplută cu ghiață, este evident că
I/

balonulii și gazuli dintr'insul sunt la 009; volumulii gazului

din balonii va fi dară V, Pentru a determina volumulii gazu-
IAS

lui din tubă, observămii că acesti tubii se află la tempera-

tura t a camerel în care operămi; volumulă sei s'au dilatati
CU
 DILATAȚIUNE

R
115

RA
și ai devenită v (1+-ht), N fiind coeficientulă de dilatațiune
alii steclei. Gazulii ce umple acesti tubii este şi el la tem-
peratura de 0; reducend volumulii sei la 09, el va deveni

LIB
v U-+Kt) Na |
I+ăĂt *? X fiind coeficientulii de dilataţiune ală gazului.
Volumulit-totalii al gazului ce umple aparatuli, în acestă pri-
mă parte a esperienței, este dară :_.

ITY
(0 vai (1-FKb
FĂ —
Umplemiă acuma învălitrea B cu unii licidit pe care îlii

RS
încăldimii pănă la o temperatură F. Gazuli se dilatâză și
împinge nivelulii mercurului din manometru din M pănă în
N. Volumulii sei se compune:
IVE
1) Din volumulii gazului ce umple balonuli A. Acesti
balonii fiind încălgită la T, volumulii sei este V(1-+-NT), Re-
ducând volumulii gazului din balonii la 09, valârea sa va deveni:
UN

V (UR)
INI
2) Din volumulii sazului ce umple tubul de comuni-
cațiune dintre baloni, și manometru. Dacă t” este temperatura
L

:camerel în care operămii, acestii volumă, redusă la zero, va fi:

RA

v (U-L-ht)
I-FXv
NT

3) Din volumulii gazului ce umple tubul MN, Dacă

temperatura manometrului este 5, volumulii gazului, redusii
de asemene la zero gr. va fi:
CE

U (1--R5)
1-0
Volumulii totali ali gazului, în acâstă a doua parte a
I/

esperienței va fi: |
(2) V (ART) v (1+-ht), U (U-+-R0)
IAS

” 1--XT IA! 1-0

Presiunea la care se va afla acestii aazit va fi presiunea
CU
 AR
116 DILATAȚIUNE

atmosferică IT plus presiunea esercitată de colna de mercur

din N, pănăîn L, a cărei înălțime se fie h, sti I-+h.

IBR
Avemii dară în aceste esperiențe două volume de gazi .
(1) şi (2) la dout presiuni diferite. Conform lege lui Ma-
riotte, scimit că volumele sunt în raportii inversii cu presiunile.

YL
Putemit dară pune ecuațiunea următore:

pa LUT pp |V UA ) a X (Itht)
I-ENt — 1 EXT IN

SIT
U (1-+1%) ,
A- - BAĂ (I-+-h]

ER
Resolvind acâstă ecuaţiune în -raport cătră N, vom pute
atlă valorea coeficientului de dilatațiune a gazului.
NIV
Din o serie forte numerosă «de esperiențe fâcute de Re-
enault, resultă că:
1) Valorea coeficientului de dilatațiunea aerului și a
LU

gazurilor ce se numeaii mal înainte permanente, este acecși

şi egala cu 0,00367.
2) Valrea acestul coeficient nu varicză cu temperatura.
RA

91. Termometru cu aerii. Aparatuli descrisit mal

sus pote servi şi la măsurarea temperaturelor; el se numesce
atunce termometru cu acrit. In casul acesta însă se dă de
NT

ordinar balonului A forma de tubii, pentru a pute fi aşedati

cu mal mare uşurinţă în mediulă a cărui temperatură voimi
se determinămi. Ecuaţiunea stabilită mai sus ne permite se
CE

calculămii temperatura T a corpulul in care se află pusii tu-

bulă ce înlocuesce bulonulii, dacă vomii cunosce valdrea coc-
ficientului X. Cât despre temperaturele t, t* şi 5 ele sunt date
I/

prin unit termometru ordinarii cu mercurii.

Dacă tubuii A este fâcut dintr'o substanță infusibilă,
IAS

precum platină s6ii porcelană, termometrulă cu acri ne va

permite se determinămii temperaturele cele mal înalte.
CU
 R
TOPIRE—SOLIDIFICARE 117

RA
TOPIRE — SOLIDIFICARE.

LIB
95. Topirea corpurilor. Tote corpurile solide, fiind
încăldite, se diluteză. Supunându-le însă la o căldură din ce
în ce mal mare, vomit agiunge unii momentii în care ele vorii

ITY
perde starea lor solidă şi se vori preface în licide. Fenome-
nulii acesta se numesce topire.
Unele solide se topeseii cu cea mat mare uşurinţă; aşa

RS
sunt: cra, unele metale, precum cositoruli, plumbuli, s. a.
Altele din contra, pentru a pute îi topite, trebuescit încăldite
la temperaturele cele mat înalte. Platina, spre esemplu, nu
IVE
se topesce de cât Ja căldura forte mare produsă prin arderea
hidrogenului întuniă curentii de osigenii. Varul, cărbunele.....
se topescii cu o greutate încă și mai mare. Mai înainte de a
UN

se putc produce temperature atât de înalte, se credea că a-

semene corpuri nu potii fi topite, şi din acestă causă eraii nu-
mite refractare. :
Sunt unele corpuri care, fiind încălgite, se descompunii
L

„ înnainte de a se topi; aşa sunt o mare parte din materiele

RA

organice, precum lemnele, 6sele s. a.

96. Legile topirci. 'Topirea corpurilor este supusă la
următorele două legi:
NT

1) Fie care corpă se topesce în totdeuna la aceeși tem-

peratură. ”
CE

Astfeliii : ghiața se topesce în totdâuna la 0%, plumbul

la 3450, feruli la 15009, s. a. în ori ce împregiurări vomi
face topirea. lor.
I/

2) In tot timpulă căl se face topirea unui corpi tem-

peratura su remâne neschimbată.
IAS

Se luămi, spre esemplu, ghiață şi se o încăldimi: uni

termometru pusi întrinsa va însemna neconteniti 0%, de la
începutulă și pănă la sfirșitulă tapirel.
CU
 AR
118 - TOPIRE —SOLIDIFICARE

In tabela următâre este însemnată temperatura la care

IBR
se topescii unele din corpurile solide cele mai întrebuințate.
Platina . . . . . 1775 Argintulă . 954
Feruli mâle . . . 1500 Zincul . . . . „ 410

YL
Oţelului , . . . . 1400 Plumbulă , . . . . 909
Aurul 1935 Cositoruli + . . . . 930
Spija cenuşie . . . 1200 Câra albă. . . . . 69
Spija albă . . . . 1050 Ghiaţa. . o... 0

SIT
97. Căldura de topire. In a doua legea topirei
corpurilor ami vădutii că, ori cât de tare amit încăldi unii so-
lidă, temperatura sa remâne neschimbată în tot timpul cât
se topesce.
ER
Este dară evident că în timpulă topirel o cantitate
de căldură se nimicesce, stă cel puţin se preface astfeliii în
cât nu mat pâte încăldi corpulă.
NIV
Ma! înainte fisicii credeai că acestă căldură se ascunde
în corpuri, și de aceea e! o numeaii căldură latentă de topire.
După cercetările mal noue o asemene idee aii fost pă-
LU

răsită, Astădi se crede că acea căldură se preface în o pu-

tere care învinge puterea de atracțiune, care scimii că ţine a-
lăturate unele de altele moleculele unui solidii. Când sfări-
RA

mămă scii rupemă unii corpii solidi, întrebuinţămii o putere

mecanică pentru a nimici atracţiunea dintre molecule şi a le
separa unele de altele. In fenomenuli topirei, o cantitate de
NT

căldură se preface în o putere care, asemene puterii meca-

nice, nimicesce atracțiunea dintre molecule.
9$S. Solidificare. ' Corpurile licide, când sunt recite,
CE

înghiaţă, adecă "ȘI schimbă starea lor fisică prefăcendu-se în

solide.
Soliditicarea. estes upusă la următorele două legr:
I/

1) Fie care corpă se solidifică în totdcuna la aceeşi

temperatură, şi temperatura solidificării este egală cu acea a
IAS

topirei,
2) In tot limpulii căt ține solidificarea unui corpă ten
peratura sa rămâne neschimbată.
CU
 R
TOPIRE-—SOLIDIFICARE 119

RA
99 Ingheţarea apei. Unii mare numărit de corpuri
când se solidifică își micşureză volumulii lor; astfelii sunt
sulfurele, câra ș. a. Alte corpuri din contra, precum apa etc.

LIB
își măresci volumulă în momentul solidificărei
Unii mare numării de fenomene poti se fie esplicate
prin cunoscinţa faptului că ghiaţa are uni volumii mal mare

ITY
de cât apa din care provine.
Vomii cita câteva esemple:
Tuburile, prin care se aduce apa, se sfarimă dese ori
în timpulii fernei când apa dintrinsele înghiață. Tot astfeliii

RS
se întemplă şi cu vasele pline cu apă.
Yructele, legumele, se strică,
IVE dacă sunt espuse la uni
frigii prea mare, din causă că apa, cuprinsă în celulele și fi-
brele lor îngheţând, îşi măresce volumulii și sparge păreții
acestor celule: și fibre.
Unele petre crapă s6i se sfarimă în frigulă celă mare
UN

ali jernei, că-ci apa îmbibată în porii lor înghiață și'şi mă-
vesce volumulii., Jicerea: „că este unii frigi de crapă pe-
irele,“ esprimă dară unii faptii adevarată şi care se esplică
L

forte bine. Petrele întrebuințate în construcțiuni trebue prin

RA

urmare alese astfeliii ca se fie cât se pote mat puţin porbse.

Iu timpuli Yernet apa riurilor şi a lacurilor se recesce.
Noi scimii însă că apa este mai rară la 00 şi că pănă la 49
NT

ca devine din ce în ce mai d6să. De aiceurmâză că apa mai

caldă va căd6 la fundă, eară cea mal rece se va ridica în
sus la suprafață, unde, recindu-se din ce în ce mat tare, va
CE

îngheta. Ghiaţa, astfeliă formată, fiind ma! ușâră de cât apa

stă necontenit de asupra. Frigulii continuând, ea se va în-
groşa, însă în același timpii va forma o pătură dispărțitore
I/

între atmostera recită şi apa de la fundi mai caldă, care nu

se va reci atunce de cât forte încet. In funduli lacurilor şi
IAS

a riurilor se va afla dară în totdcuna, chiar în timpului 1er-

nelor celor mal rigurdse, apă la temperatura de 49, în care
potii vieţui pescit şi celelalte animale apatice. .
CU
 190

AR
TOPIRE SOLIDIFICARE

100. Amestecuri frigorifice. Ami vădută că unii

corpi solidi, trecând în stare licidă, abs6rbe căldura. Acestii

IBR
faptă ne permite se producemii frig într'ună modii artificială.
Se amestecămii, spre esemplu, ghiață pisată cu sare,
&hiaţa se va topi şi apa va disolvi întrinsa'sarea. Vomit ave

YL
dară douc corpuri solide care, preficându-se în licide, voră
absorbi o mare cantitate de căldură și vorii produce o retcire
considerabilă.

SIT
Cele mat intrebuințate amestecuri frigorifice sunt:
1) Dou€ pârți ghiață și o parte sare cu care putemi
produce o recire de la 00 pănă la—210,

ER
2) Sulfată de sodiu S părţi, acidă clorhidrică 5 părţi,
care este deseori întrebuințată vâra pentru fabricarea artifi-
cială a ghieţei; amestecul este pusti într'ună vasii de feri
NIV
albă în mijlocul căruia împlântămă ună altă vasă cuprindlend
apa ce voimii a îngheţa.
3) Cu unu amestecă de patru părți de clorură de cal.
cit monohidratată şi de 3 părţi de omttă putemu căpeta uni
LU

frigă de-—480,
RA

PERDERI— JVĂPORARE

101. Ferbere. Când încăldimii din ce în ce mal tare

NT

unu licidă, pusă întruni vasi deschisă, videmu mal înteiui că

se formiza de la suprafața sa o mare cantitate de vapori,
cari se ridică și se amestecă cu acruli; apot căldura cres-
CE

când, observiimtt că eu nascere în însăși masa licidului, nici

elobule de vapori, care străbătendu'lă pentru a cşi la supra-
faţă, producă în lăuntrulă sei o mişcare tumultudsă. Acestia
I/

fenomenit se numesce ferbere.

Ferberea licidelor este supusă la următorele dou leui:
IAS

1) Ziecare licidiă, pusti.în „acelei condițiuni, ferbe în

totdcune lu aceeși temperatură. ———
CU
 R
FERBERE—EVAPORARE 121

RA
ID) In tot timpulă căt ține ferberea unul licidă, tem-
peralura sa remâne neschimbată,
Astfeliă apa, incăldită înt'ună vas de metal şi în

LIB
acrii acăreia presiune este de 0. 76, ferbe în totdcuna la
1009, şi, în tot timpulă cât ține ferberea, temperatura sa nu
se schimbă.
Legile ferberei sunt dară analvge cu acele ale topirei.

ITY
Din ele prin urmare vom pute trage aceleși consecinţi. In
adevăr, dacă în tot timpulii cât ferbe uni licidi, temperatura
sa remâne constantă de şi el este încălditii, necontenit este

RS
evident că o cantitate de căldură ai dispărutii, prefăcendu-se
în o putere care aii efectuită transformarea licidului în va-
pori, nimicind atracțiunea ce mai era intre moleculele sale.
IVE
Acâstă căldură transformată se dicea mal înainte că ai de-
venitii latentă scă ascunsă, cară astădi se numesce căldură
de raporisațiune,
UN

102. Influenţa presiunii asupra ferberci. Iu legea

întâia a ferberei ami vădutii că un licidit nu ferbe la o tem-
peratură determinată de cât când se află pusii în aceleși con-
L

dițiuni.
RA

Una din causele cele mal însemuate care potii se schim-

be temperatura ferberei unul licidit este presiunea. Când pre-
NT

siunea decresce, şi temperatura ferberei devine mal mică ;

din contra, presiunea crescând, şi temperatura ferberei se mă-
resce.
CE

Putemii dovedi acesta prin mai multe esperienţe.

Sub clopotulii unci machint pneumatice (fig. 71) se pu-
ne uni vasii plină cu acidii sulfurieii, deasupra căruia se aş6-
dă o capsulă subțire de aramă în care este puţină apă. Sco-
I/

țend aerul din elopotă, presiunea devine din ce în ce mal

IAS

mică, și apa începe a ferbe, fără a fi încăldită. Vaporea sa,

îndată ce se formâză, este absorbită de acidului sulfuricii ast-
feliu în cât nu pote se mărâscă presiunea. Apa însă ferbând
CU
 AR
122 FERBERE—EVAPORARE

scimii că trebuie se pârdă căldura sa de vaporisaţiune, căl-

IBR
dură pe care nu o pote lua de cât de la restulă licidului ne-
vaporisatii și de la vasii. Aceste
dară trebuie se se recâscă. După
câtva timpii videmii în adevăr apa

YL
înzheţând la funduli capsulei de
aramă. In acestă esperiență cele-
CU ETEN bră, făcută pentru ântăiaşi dată

SIT
de Leslie, se produce prin urmare
în acelaş timpii şi ferberea şi în-
ghețarea apei.

ER
Următârea esperiență dato-
zită lui Frauklin, pune de aseme-
ne în “evidență faptul scăderel
NIV
temperaturei ferberei cu micşura-
rea presiunii. Ferbemii apă într”
unii baloni îndestul
LU

de mult timpă pen-

tru ca avrulă se fie
dată afară mai în în
RA

tregime. Ridicămii apoi

balonulii de pe focă, îlii
astupămit bine cu unit
NT

dopit de plută şi'lii res-

turnămiă întruni vast
plină cu apă (fs. 79)
CE

Licidulă r&cindu-se, fer-

berea se opresce. Da-
că înse punemă peste
I/

baloni apă rece, scă

ghiață, vaporii ce erai
IAS

deasupra licidului se
recescii, se condenscză;
licidulă, fiind atunce
CU
 R
YIERBERE—EVAPORARE 193

RA
supusi la o presiune mal mică, începe din noi a ferbe.
Scăderea temperaturel ferberei cu micşurarea presiunii
ne esplică pentru ce pe munții înalţi apa ferbe la o tempe-

LIB
rătură mai mică de cât 1009.
Pentru a dovedi că temperatura ferberei cresce când
presiunea devine mai mare, ne putemii servi: de următorulii

ITY
aparatii cunoscutii sub numele de marmita lui Papiu.
Intrunit vast cilindrici de metalii, cu păreţii fortee groși,
se pune apă. Vasuli este acoperit cu

RS
unii capacii strinsii bine prin ajutorul u-
nui şurubă v (fig. 73), şi prevăduti cu
0 deschidere s, astupată prin o supapă IVE
1. Tot în capacii se află şi unit tubit cu
robineti r. Incăldind aparatulii chiar la
temperaturi mat înalte de 1009, apa
din el nu va ferbe din causă că vapo-
UN

rit formați, neputend leşi afară, apasă

împreună cu aerulii peste licidă și mă-
rescii astfeliii presiunea. Deschidânid ro-
L

binetuli r, vaporil lesă din vasi, apa

Fig. 78.
RA

remâne supusă numal la presiunea at-

mosferel și începe a ferbe, temperatura scoborindu-se în
acelaș timpi la 100%.
NT

103. Alte cause care schimbă temperatura fer-

bevei. Natura vasului în care este ună licidli pote face se
varieze temperatura ferberei. Intr'unii vasii de metalii, apa
CE

ferbe intrunit modii regulatii şi continuii, globulele de vapâre

Se producii în tâte părțile păretelui; ele sunt mici, se urmă-
rescii fâră întrerumpere şi temperatura este de 100%, Intrună
I/

vasii de steclă, ferberea este neregulată, globulele sunt. mari

şi nu se producii de cât în unele punte; temperatura ferbe-
IAS

rei este de 1010. . Intwunii vasii de steclă, care aii fost mal
întăiii spalati cu acidii sulfuricii, apa nu ferbe decât la 1030
scii 1060,
CU
 124 _ FERBERE—EVAPORARE

AR
Gazurile disolvite în apă ușureză ferberea sa.

IBR
Corpurile solide disolvite întărţie din contra ferberca.!
104. Evaporaţiune. Licidele se poti: preface în va-
pori și la temperaturi mai gidse de cât acele ale ferberel.
In atare casii îns& vaporil nu se mat formeză, ca în ferbere,

YL
în t6tă masa licidului, ci numal la suprafața sa, Acestii fe-
nomenii se numesce craporațiune.
Apa se evaporâză chiar la temperaturele reci, de aceea

SIT
pânzăturele ude se usucă dacă sunt întinse la aerii, bălțile
s6că în timpurile uscate, ete.
Repegiunea cu care se face evaporațiunea atirnă de la
mai multe cause:
1)
ER
De la temperatura licidului; cu cât acâstă tempera-
NIV
tură este mal înaltă cu atâta evaporaţiunea se face mai re-
pede.
2) De la temperatura aerului, care va agiutora cu
-atât'mai mult evaporațiunea cu cât va fi mal înaltă.
LU

3) De lu cantitatea de vapori cuprinsă în aer. Uni

licidi se evaporeză cu atât mal ușorii cu cât acrulii, în care
se află, este mal uscati,
RA

4) De la starea de agitare a aerului. Un vânti uscati

şi repede, agiută evaporațiunea. Acesti faptă ne esplică pen-
tru ce icrna vântului de nordi, care e uscati şi repede, de
NT

şi e iece, usucă adese or mat cu înlesnire, de cât căldurele

din timpulă verel.
5) De la suprafaţa de evaporațiune: repegiunea cva-
CE

porațiunii este proporțională cu mărimea acestei suprafeţe,

105. Puterea elastică a vaporilor. Vaporii, ca şi
gazutile, apasă pe păreții vaselor în care sunt închişi. A-
I/

câstă proprietate a lor se numesce putere elastică,

IAS

Pentru a dovedi esistența puterei elastice a vaporilor

se luămu uni tubi de steclă închisă la ună capttii şi des-
chisă la celulaltă, sei umplemi cu mercurii întoemal ca şi
CU
 R
TERBERE—EVAPORARE 125

RA
cum am voi se facemii din el unii barometru, și: se'lii restur-
nămi pe uni vasii plină cu mercurii. ntroducând apol înl
tubi o mică cantitate de apă, acesti licidii se va ridica în

LIB
spațiul vidii de la fundă, și se va preface în vapori, cari,
apisând pe păreţi, vor face se se scobâreîn gios nivelulii mer-
curului. Esperienţa isbutesce cu tote licidile, cu. acâstă sin-
gură deosebire că mărimea depresiunii produse este deosebită

ITY
pentru fie-care licidii.
106. Vapori nesaturaţi şi saturați. Producend va-

RS
porii în spaţiulu vidă al unui barometru precum amii făcută
în esperiența precedentă, se potii înfățoşa două casuri: 1) Se
pâte ca liciduli întrodusi se fi fost în eantitateatât de mare
IVE
încât se nu se fi prefăculii în intregime în vapori; asemine
vapori, care_se află încă_în_contactii -cu „liciduli din. care ai
luat, nascere, se ntimescii_eapori saturați; acestii casit se mai
esprimă (icend că spațiulii ocupatii de vapori este saturată.
UN

2) Dacă licidulii-aii-fost--vaporisatii în întregime, vaporii, ca-

ve nu se mai aflii astfeliit în contacti cu licidulii din care ai
luat nascere, se numescii pesaturaţi. j
L

VaporiL_nesaturaţi se. bucură de tote proprietăţile. gazu- '/

4
RA

rilor. Făcând se varieze volumulii lor, presiunea, scii puterea

lor elastică, varidză şi ea conform legei lui Mariotte. Astfeliu,
având vapori nesaturați întwunii tubi barometricii ad, aşedatii
NT

pe o cuvetă adâncă MN, şi scoboriud si ridicând în susi

tmbulii, ne vom convinge că spaţiile ocupate de vapori sunt
proporţionale cu depresiunile mercurului (fig. 74).
CE

107. Putere elastică macsimă. Se presupunemii că

în tubulă barometricii se află vapori în contact încă cu li-
cidulii ce i-aii produs, sit în stare de saturațiune, şi că mer-
I/

curulii, apăsatit de puterea lor elastică, este scoboriut pănă

în d. Implâutând
IAS

tubulii mal tare în lăuntrul cuvetei, spa-

țiulă ocupati de vapori se va micşura; cu tâte aceste nive-
tului mercurului va remân€ tot în /. Puterea elastică, a vapo-
CU
 126 VAPORI

AR
rilor prin urmare nu aii deveniti! mal mare în casulii acesta,
de și volumulii lor s'aii micşuratii; ea posedâză dară valorea

IBR
cea mai mare pe care o pste av€ în circumstanţele în care
facemă esperiența.
Dacă alăture cu tubulii eb vomit pune în cuvetă uni

YL
barometru (fig 74), diferența între nivelele mercurului din
! ambele tuburi va măsura puterea
clastică macsimă a vaporilur.

SIT
Causa pentru care puterea
elastică a vaporilor saturați nu
cresce este uşorii de înțelesii: inic-

ER
A SUrând volumul vaporilor, o parte
jan inşii se condenseză, adecă
Wtrecii din noi în stare licidă.
NIV
Ridicând în sus tubului ad,
nivelulă mercurului remăne tot în
d, de unde deducemii că, și în casulii
când spațiulii ocupatii de vapori
LU

se măresce, presiunea lor remăne

neschimbată și cuală cu puterea
elastică macsimă. Ac6stă provine
RA

din causă că_o nouă parte din

licidii se vaporjsză îndată ce_spa-_
țiulă deasuprasa devine mat ma-
NT

re, âstfeliii încât el remâne necon-

tenitii umplută cu vapori, cari apasă
cu aceeși putere ca și mai inainte,
CE

| 10$. Variaţiunea puterei.

„elastice maesime cu tempera-
, ) tura. Valârea puterei elastice
I/

“ macsime a unei vapori varicză_ cu _—

temperatura.
IAS

Fig. 74. “Tntre toţi vaporii diferite-

lor licide acei al apei au o îu-
CU
 VAPORI 197

R
RA
semnitate cu totul specială; ei sunt causa unui mare numării
din meteorele ce se produci în atmosferă, precum plâia, o-
mătuli, negurele, Ş, a.; el servescii ca putere mişcătâre în

LIB
machiuele cu vapori. Este dară deo forte mare utilitate prac-
tică de a determina cu esactitate val6rea puterei. lor elastice
macsime._pentiu” fie=caro” temperatură, ee IT 2
Acâstă determinare ai fost făcută de mal mulţi fisier

ITY
prin diverse esperienţe, atât pentru temperature mal gi6se
cât şi mai înalte de 1000.
109. Determinarea puterei elastice a vaporilor de

RS
apă între 00 şi 1000. Pentru a determina puterea elastică
maesimă a vaporilor de apă
între temperatura de 0% și 1009,
IVE
Dalton. întrebuința următârea
metodă:
Intrun vasi II, plinii cu
UN

mercurii şi aşedatii pe unii cup-

torii, erait împlântaţi doi baro-
metri A și B. Uni tubii grosi
de steclă p q, plină cu apă,
L

învălea barometrii, şi mal mulţi

RA

termometri m, n, arcta tempe-

ratura în fie-care momentii ali
esperienţei (fig. 75). Se întro-
NT

ducea în unul din barometri,

spre esemplu în B, puțină apă.
Apa se vaporisa, vaporii apă-
CE

sai peste nivelulii mercurului

şilii făceau se se scobore în
gios de o cantitate Gre-care. Se
I/

măsura diferenţa de înălțimea

mercurului din ambii barome-
IAS

„tri, şi acâstă diferenţă esprima

puterea elastică macsimă a va-
CU
 AR
128 VAPORI

porilor de apă, la temperatura indicată de termometril m și

n. Se încăldea apol cuptorulii; căldura se propaga, prin mer-

IBR
curulii din vasuli II, pănă la barometri și prin urmare şi la
vaporii din barometrulii B. Puterea elastică macsimă a acestor
vapori devenind. mai mare, mercurulii din barometrulii D se

YL
va scobori ma! gios. Diferenţa de înălțime a mercurului din
A şi B ne va da puterea elastică macsimă a vaporilor pen-
tru acestă nouă temperatură. Continuănd tot astfeliii ma! de-

SIT
parte, vomit determina puterea elastică macsimă a vaporilor
de apă pănă la 1009. [a acestă temperatură, acestă i_ putere
elastică este „egali cu
cu. greutatea unei col6ne de mercurii înaltă

ER
—ială din barometrulti D trebue se se scobore dară la .1000% pănă
la nivelulii mercurului din vasul II. Este evidentii că atunce
NIV
măsurele nu potii fi continuate mal departe.
110. Determinarea puterei elastice maesime a
vaporilor de apă la temperaturi mai inalte de 1000.
LU

Pentru a determina puterea elastică macsimă a vaporilor

de apă la temperaturi mal înalte de 1009, Reanault se ser-
vea de următorulii aparati:
O caldare resistentă era aşedată pe uni cuptorii și co-
RA

munica cu unii tubit înclinată încungiuratiă: cu uni refricerentii.

Lu ceelaltă estremitate a tubului se afla unii reservoriii pusă
NT

înti”o învilitore plină cu apă. DNeservoriuli comunica pe de o

parte cu unii tubă prin care se pute întroduce în cl aer la
o presiune mare, cară pe de alta cu uni manometru cu aeri
CE

liberi, prin agiutoruli căruia se putea măsura presiunea ae-

rului întrodusă în reservoriii (fig 76).
Pentrua face o determinare, se întroduce mal întâiă în
reservorii aerii la o presiune Gre-care Il. Se încăldlesee apol
I/

caldarea pănâ când apa dintrinsa începe a ferbe. Mar mulți

IAS

termometri, cari întră în caldare prin capaculii sei, ne arată

care este temperatura ferberel şi prin urmare și a vaporilor
formați. Puterea elastică a vaporilor, în momentulii ferberey,
CU
 VAPORI 129

R
RA
este egală cu presiunea care se afli deasupra licidului. Aşa
dară presiunea II a aerului, întrodusii în reservorii, măs6ră
putereu elastică macsimă a vaporilor de apă pentru tempe-

LIB
ratura la care amit operati.
.

|. i

ITY
F

RS
IVE
L UN
RA
NT

Cdoră mosia
CE

Se întroduce apoi în reservoriii aeru la o presiune mal

mare IL; sc încăldesce apa din caldare pănă la ferbere. IL
I/

va fi puterea elastică pentru temperatura la care apa ait fertii;

și aşa mal departe.
IAS

Tabela urmiătore cuprinde câte-va din valorile puterei

elastice macsime a vaporilor de apă la diverse temperaturi:
9
CU
 AR
130 VAPORI

Temyper. Putere clustică Temper. Putere elastică

1 CI CSC 1

IBR
în milimetri | în atmosfere

60 | PI 2
10, o. DT | 35 cc... 3
o...

YL
DO e e 17,39 MAD

Ra
0 9098 | Iei
100 e 700,00 | DOD... 6
111. Condensaţiune. Numimii condensaţiune reiutâr-

SIT
cerea unei vapori în stare licidă.
Din cele ce amii văduti mai sus, scimii că două cause
contribuescii pentru a preface uni licidi în vapori; aceste
sunt: mărirea temperaturei și micşurarea presiunii.
ER
Pentru a produce fenomenulă inversii, adecă condensa-
țiunea unet vapoil, vomii pute întrebuința de asemene două
NIV
midlâce : unul este răcirea vaporilor şi altul comprimarea lor,
Aceste două midlâce ai fost întrebuințate şi asupra
eazurilor şi esperienţa aii arătatcă și aceste se prefacă în
LU

licide când sunt răcite la temperaturi reci, scit comprimate

la_presiuni fârte-mari. Până în timpurile din urmă şese ga-
zuri nu putuse se fie liccfiate ; aceste sunt: hidrogenulii, osi-
acnuliă, azotulti, biosidulă de azotii, osiduli de cărbune și hi-
RA

drogenulii protocarbonatii. Aceste gazuri se numeait permanente.

Acuma însă fisicii, întrebuințând presiuni forte mari și tem-
NT

peraturi fârte reci, au isbutitii se licefieze şi gazurile consi-

derate mai înainte ca permanente.
112. Distilaţiune. Distilaţiunea este o operaţiune
CE

prin care prefacemi mal întâiii unii licidă în vapori şi apol

pe aceştia ît condensămi din noi pin recire, La are de
scopi, sei de a curăți uni licidii de materiele solide disol-
vite într'insul, scii de a separa unul de altul “dou€ Jicide care
I/

ferbii la temperaturi deosebite. Aşa, spre esemplu, apa de is-

IAS

vore s6ii de fontâni, cuprinde în totd6 una materii solide în

disoluţiune; pentru a o purifica o prefacemă mal întăi, prin
ferbere, în vapori, pe cari apot îl condensâmii prin recire.
CU
 R
VAPORI 131

RA
Se luămă unii altă esemplu: spirtuli ordinară este unii ames-
tecii de apă care ferbe la 100%, şi de alcooli care ferbe la
S0%; încăldind spirtuli; alcoolulii se va vaporisa înaintea apel,

LIB
- şi prin condensare îlă vomii put isola.
Distilaţiunea se face înti'ună aparatii numitii alambieii,
Acesta se compune (fig. 77) dintro căldare a numită
curculită, acoperită cu ună capacii sfericii b care comunică

ITY
cu unii tubit dd, întorsii în formă de helice și numitii serpen- .

RS
IVE
L UN
RA
NT

Fig 77.
linii. Serpentinulii este pusii întPunit vasit e plinii cuapă re-
co şi numiti refrigerentă. Licidulă ce voimii se distilămii,
CE

este întrodusi în curcubită prin o cavitate f. Aice este încălditii

pănă la ferbere; vaporii se! trecii în serpentinii unde se ră-
- cescii, se condenscză, şi licidulii ce resultă este culesii intr'unti
vasii g. Prin trecerea vaporilor în serpentinii, apa din refrige-
I/

vrentii se încăldesce, şi nu mai pâte servi la condesare, de aceea

IAS

ca trebue reînoită necontenitii. Pentru a face acesta, în refri-

gerentii se află unii tubi 7, prin care curge unii curentii de
apă rece, care rimâne la fundiă fiind mai grea, pe când apa
CU
 AR
132 VAPORI

încălgită se dilateză, se ridică în sus și Yesă afară prin unii

IBR
tubii laterali i, aşedatii la partea superidră. Prin o asemene
disposiţiune, refrigerentulă rămâne necontenită rece, co-ci pă-
turele încăldite ale apei dintr'insul sunt, ca se (ici așa, scuse
afară într'ună modă continuă.

YL
113. Amesteculit vaporilor cu gazurile. Când ună
licidii se evaporâză într'ună gază, vaporii sel ai, ca și în
casulii când se formâză în vidă, o putere elastică.

SIT
Acâstă putere elastică agiunge valGrea sa macsimă când
vaporii sunt saturați.
Puterea elastică __macsimă rilor,
produşi
a_vapo întrunit _

ER
pază, vari€z ă cu temperatura, și este în totduna_« egală cu
puterea “elastică macsimă ce ar ave acceși vapore formată în
vidii Ja ăiîC6âșT temperatură
NIV
o “Acestă lege, cunoscută sub numele de legea amestecu-
lut vaporilor cu gazurile, pâte fi demonstrată prin agiutorulii
următorului aparati:
LU

Unii tubi grosi de steclă (fig. 78) are la partea sa su-

peri6ră o armătură de metalii prevădută cu uni robineti, eară
la partea inferidră o altă armătură prevedută de asemene cu
RA

unii robinetii. La partea laterală, tubul comunică cu uni altit

tubi mal subțire şi ma! înaltă.
Se umplu amândouă tuburile cu mercurit, se închidit ro-
NT

binetele, şi se înşurubeză deasupra tubului grosii uni balonii

plini cu aerii uscati, închis și el cu unii robineti. Se des-
chidă tâte robinetele; o parte din mercură se scurge pe la
CE

partea inferidră şi aeruli din balonii pătrunde atunce în tubii.

Se închidii robinetele şi se deşurubâză balonulii. Se tornă
mercurii, prin tubulă laterală, pănă când nivelulii licidului
este la aceeși înălţime în amendout tuburile. Este evidentii
I/

că avemii atunce, închisăîn tubulii celă grosi,o cantitate de

IAS

aerii uscati şi la presiunea atmosferică.

Pentru a întroduce în acestii acrit unii licidiă ore-care,
ne servimi de ună robineti specialii care e desemnatit la
CU
 R
HIGROMETRIE 133

RA
stinga ficurel. Acestii robineti nu are, ca robinetele ordinare,
o cavitate care soli străbatăîn întregime, ci are -numal o
cavitate conică închisă la ună capătii. Se înșurubeză robinetulii

LIB
în loculii balonului şi se îutroducii,
în cavitatea sa conică, câteva pi-
cături de apă. Intorcend atunce

Ur
ITY
robinetulii de 1800 în giurul seii ae
însuşi, cavitatea conică se întârce Ș Z

AIA
cu gura în gios, şi apa dintr'insa g

RS
se varsă în tubi, fără ca acesta

[i
se se pună în comunicaţiune cu “

<a
=
aerul esteriorii. Apa, întrată în

EI IEITI
IVE
tubii, se vaporis6ză încetul cu în-
cetul şi vapori! formaţi apasă, prin
POTOP ICC CICLICE
puterea lor elastică, asupra nivelu-
lut mercurului pe care îlii împingii
UN

în gios. 'Turnămii prin tubulă la-

terali o nouă cantitate de mer-
cură, pănă când nivelulii mercu-
L

rului din tubuli celii grosi se ri-

RA

dică la înălțimea la care fusese

pp

mai înainte. Diferenţa de niveli

a mercurului din ambele tuburi
NT

măsră puterea elastică a vapori-

low de apă. Isperienţa ne arată că
"acestă -putere_elastică.a..vaporilor,
CE

NON e a i .
formaţi în midloculii aerului, e- 8. iANANPIL A EA APARTE

ste-egalăcu puterea elastică macsi-

mă-ce' ar fiavutio acecși vapori for- Fig. 18.
I/

maţi în vidă, la aceeşi temperatură.

HIGROMETRIE
IAS

- 114. Cea mal mare parte din suprafața pământului

fiind acoperită cu apă, aeruli atmosferică cuprinde în totd6-
CU
 AR
134 IIGROMETRII
una cantități mal mari s6ă mal mici de vapori; aceşti va-

IBR
pori sunt causa meleorilor apâse, precum roita, negurele,
ploea ș. a. [ste dară de o însemnătate forte mare de a se
cerceta, în fie-care momenti şi în fie-care locii, cantitatea de
umegală cuprinsă în. aecrit. Partea fisicel, care se ocupă cu a-

YL
câstă cercetare, se numesce Pigrometrie.
Observaţiunea ai arâtati că meteorele apâse nu atirnă
de la cantitatea absolută de vapori, cuprinsă întruni volumii

SIT
?

/
determinati de aerii, ci de la raportuli care este între acestă
p.
_cantitate şi între acea care ar cuprinde-o când aerulă ar fi
saturată. In adevăr, când aerulă este saturatii,, cea. mar-mică

ER
- schimbare în temperatără scii presiune pote se condenseze
vaporil cuprinși într'insul şi se dee nascere la meteore apd-
se. Cantitatea de vapori însă, care pote se satureze aeruliă,
NIV
"atîrnă de la temperatura sa; și, în general, este cuatâta mai
mare cu cât el este mai caldă. Se pote dar întâmpla ca
întruni: momentă dati, aerul se cuprindă o mare cantitate
LU

de vapori, şi totuși fiind caldi, se fie încă departe dea fi

saturatii; şi din contra, aerulă fiind rece se fie saturată prin
o cantitate forte mică de vapori. Umedala aerului atirnă dară
RA

de la faptul dacă . vaporit. din el sunt” mal mult scii mai

puțin aprâpe de a fi saturați, eară nu de la cantitatea aces-
tor vapori.
NT

In higrometrie, în loc de a măsura greutatea vaporilor

cuprinși întruni volumii determinati de acri, măsură pu-
se câsidutiii mii
terea lor_elastică,
CE

Se numesce: stare higrometrică, raportulii între puterea

elastică ce o are vap6rea cuprinsă în acri şi puterea elastică
macsimă a acele! la vapori acecși temperatură.
I/

Aparatele cu care se măsură starea higrometrică, se nu-

mescii higrometri.
IAS

115. Higrometrulii lui Saussure. Unul din higro-

metrele cele mai simple este aceli ali lui Saussure,
CU
 R
IUGROMETRIE 135

RA
- EL se compune dintrună firii de pără a d, atirnată cu
ună capătii la partea superidră a unui cadru AB şi îa-
vârtitii, cu celulalti capătă, în giurulii a

LIB
unui scripete d (fig. 79). O mică gre- Ai
utate c, legată de capătul seii infe- |:
viorii, îlii ține întinsii, De scripete es-
te lipiti uni arătătorii, care se pote

ITY
învărti împreună, cu dinsul. In faţa ca-
pitului arătătorului se adă pusii unit
arcii de cercii gradualii.

RS
Esperiența aii aritatii că părulii
fiind pusă la umedclă se lungesce, și
din contra se scurteză când este pusi
IVE
în aerii uscatii. De aice urmeză că, pu-
nând higrometruli lui Saussure în aerii Fig. 79.
umedii, părulii se va lungi și scripetele
UN

împreună cu arătătorulii se va întârce înte”o direcțiune determi-

nată. Punend din contra aparatulii într'o atmosferă uscată,
părulit se va scurta şi scripetele, impreună cu arătătorulii, se
L

va întârce întro direcţiune opusă.

După mişcările arătătorului în fața arcului de cercii,
RA

vomit put dară constata dacă aerulii, în care se află apara-

tulii, este mal mult sâii mai puțin umedii. Ac6sta însă nu este
de agiuns: higrometrit trebue se fie graduați întracelaş modil
NT

pentru ca indicârile lor se potă fi comparabile între dinsele.

Pentru a gradua higrometruli sei, Saussure îli punea
mal întăiti sub unii clopotii de steclă în care se afla acidii
CE

sulfurică, corpi care. are proprietatea de a absorbi vaporea

de apă. Acruli fiind astfeliu cu totulii uscati, arătătorulii ve-
neaîn faţa arcului de cerci în dreptul unei divisiuni, care
I/

se însemna cu zero. Aparatulă era apoipusă sub unii clopotit

de steclă în care se afla unii vas plini cu apă; aerul din
IAS

lăuntru se satura de umedală, părulii se lungea şi arttătoruli,

mișcându-se într'o direcţiune contrară, se oprea în fața arcu-
CU
 AR
136 MIGROMETRIE

lui de cercii în dreptul altei divisiuni, care se însemna cu

IBR
100. Spaţiulă dintre 0 şi 100 se împărția în 100 părţi egale,
numite grade higrometrice.
Uni asemene modii de graduare nu este bunii, că-i grade-
le acestul higrometru nu arată nici puterea elastică a vaporilor

YL
de apă cuprinșiîn acrii, nici starea higrometrică a aerului,
1146. Pentru ca higrometrulii lui Saussure se pâtă a-
reta starea higrometrică a aerului, cl ai fost graduatii «de

SIT
Regnault în modulii următorii: ,
Se fea unii amestecii de acidii sulfuric și de apă, și
se determină prin metoda descrisă mai sus, puterea elastică

ER
macsimă f a vaporilor sei, pentru temperatura de 0. Se
căută care este puterea elastică macsimă, E, a vaporilor de
. .
apăla aceeși temperatură şi se calculâz, ă raportuli i j =5.
NIV
Se
pune apoi hisrometrulă sub unii clopotii de steclă în care se
află amesteculi de acidă sulfurică și de apă; arătătorulii se
opresce în dreptul unei divisiuni Gre-care pe care se Însam-
LU

nă valOrea căpitată S. Să faci apoi succesiv amestecuri

de acidii şi de apă care cuprindă cantităţi do apă din co
în ce nai mari; se repetâză cu fie-care aceleşi operațiuni,
RA

însemnăndu-se, în fiecare casă, valorea raportului —— în drep-

tul unde s'aii oprit arttătorulă.
NT

117. Nigrometrulă lui Daniel. Iigrometruli lui

Daniel se compune dint'unii tubii de steclă, de douc ori în-
CE

torsă în unghii drepti, și terminatii la capete prin câte o

bulă A şi B. Se scote aerulii din tubă și în una din bule, A,
se întroduce eterii; unii termometru t este împlintatii în lă-
untrul eterului, și ceelaltă bulă B este învilită cu o pânză
I/

subțire, Aparatulii este aşedatii pe uni piciorii, pe care so

afiă pusă uni termometru t,
IAS

|
Se turnămi eterii peste pânza din DB. Acestii licidui fiind
forte volatili, se vaporiseză şi recesce bula ID. Vaporii de
eteri, ce eraii înlăuntru, se condensâză prin recire şi se for-
CU
 197

R
PROPAGAREA CĂLDUREI

RA
m6ză ună vidă. Presiunea din interiorul aparatului micșurându-
se, eterulă din A se vaporis6ză şi el pro-
ducând o scoborire de temperatură. Ae-

LIB
rul din giurul bulei A, recindu-se la
rînduli seii, agiunge uni momenti în
care vaporii cuprinși în el devini sa-

ITY
turați şi atunce cea mai mică recire îi -
face se se depună sub forma «dle rouă.
Se însemnămii temperatura termometru-

RS
lui t în momentul când se depune roua
pe bula A, şi se căutămi în tabelele pu-
terei elastice macsime a vaporilor de
apă, care este valGrea f a acestei puteri elastice pentru a-
IVE
câstă temperatură. fiste evident că f va.fi puterea elastică ce
aii vaporii de apă cuprinși în acră.
Dacă voimii se aflăm starea higrometrică a aerului,
UN

notămiă temperatura aerului 0, dată de cătră termometrul t

în momentul când am făcut esperienţa. Căutămi în tabele
care este puterea elastică macsimă F a vaporilor de apă la
L

acâstă temperatură și nora. va da starea higro-

RA

4 -

metrică căutată.

PROPAGAREA CAÂLDUREI
NT

11$. Conductibilitate—Nagiare. Căldura se pste

propaga în două moduri. deosebite: prin conductibilitate şi
CE

prin radiare. | |
Esperienţa următore ne va pune în stare se ne dămnii
semă de aceste amândoui moduri de propagare.
Se luămi o bucată de feri şi se o punemii cu unulii
I/

din capetele sale în foci; peste câtva timpii ea se va încăl-

IAS

Qi în întregime, căldura strebătând printr'însa încetul cu în-

cetul, din moleculă în moleculă. Noi qicemii atunce că căl-
dura s'ait propagatii în feri prin conductibilitate.
CU
 AR
138 CONDUCTIBILAITATIE

Se atirnămii acuma ferulă incălditii în migloculă unei

IBR
camere; el se va reci şi obiectele din giurul seii se vor în-
căldi de și nu se află în contactii cu dinsul. Căldura sati pro-
pagati, în casulă acesta, sub forma de rade, sâă prin radiare.
Radele de căldură ca şi acele de lumină străbati spa-

YL
țiile cu o repegiune forte mare; din contra prin conductibilita-
te, căldura nu pâte pătrunde corpurile de cât numai încetul
cu încetul,

SIT
119. Corpuri bune conducătore şi rele conducă-
tore de căldură. Corpurile se deosebescii fârte mult unele
de altele în privința facultăţii ce aii de a conduce căldura.
ER
Aşa 0 bucată de metală, pusă cu uni capătii în foci, se in-
căldesce în tote părţile încât, după ună timpă re-care, nu
o mai putem ţin€ în mână; asemene corpuri, prin care tâl-
NIV
dura se pste respândi cu uşurinţă, se numescii bune condu-
cetore de cildură. Se luămii însă o bucată de lemnii, scă de
cărbune apriusii la ună capătii, noi îi vomii pute apuca, fără
LU

a ne frige, la câteva imilimetre numai, departe de focii: ase-

mene corpuri, prin care căldura nu se pâte respândi cu în-
lesnire se numescii rele conducătâre de căldură.
RA

120. Conduetibilitate în solide. Pentru a compara

deosebite corpuri so-
lide în privinţa con-
NT

ductibilității pentru
căldură, ne putemit
CE

servi de următorulă
aparată.
Se luămii o cu-
tie dreptunghiulară
I/

Fig. 81.
(Aa. S1) de metalit
în unul din păreţii căreia sunt împlintate mai multe vergi
IAS

din substanțele ce voimi se comparăm. Ungemii aceste ver ogi

cu ceară și turnămi în cutie apă ferbinte. Tâte vergile voră
CU
 7

R
DY CONDUCTIBILITATE 139
7

RA
fi astfeliii de o potrivă încăldite: cu tote aceste cra de pe
ele nu se va topi în acelaşi timpi. Cu cât conductibilitatea
unci substanţe va fi mai mare, cu atăta ceara se va topi mai

LIB
în grabă și pănă la o distanță mai mare de cutie.
Dintre t6te corpurile din natură, metalele sunt cele mai
bune conducătore de căldură, Acâstă mare putere conducătore

ITY
a lor pâte fi pusă in evidenţă prin o esperiență forte simplă.
Invălimit o bucată de metală lucietă cu o pinză fină, po care
o stringemii pentru ca se fie forte bine lipită; punând dea-
supra unii cărbune aprinsă, pinza nu va arde, că-ci căldura

RS
respândindu-se cu fOrte mare ușurință în tâte părțile metalu-
lui, temperatura pînzei nu se va pută ridica în deagiuns pen-
IVE
tru ca se se aprindă. Tot din acâstă causă metalele ni se pari
atât de reci când le atingemii în timpul iernei: căldura mâ-
nei nu remâne în puntulă atinsă; ea se duce în tâte părţile
şi metalulii remânând necontenit rece, subtrage nouă canti-
UN

tăţi de căldură de la organele nâstre.

. Cu cât uni metală este mai desii cu atât conduce mai
bine căldura ; astfelii platina, aurulii .., sunt mai bune con-
L

ducâtore de cât ferulii.

RA

După metale vinii materiele petrâse: marmura, cără-

midele ș. a.
Stecla, lemnulii uscat, sulfurele, stofele, sunt rele con-
NT

ducâtâre; din aceste din urmă, matasa conduce căldura mai

ret de cât lâna; în urmă vinii bumbaculă, inuli, cânepa.
CE

121. Coductibilitatea îu licide. Tâte licidele, afară de

mereuri, sunt forte rele conducâtâre de căldură. Pentru 3.ne con-
vinge despre acâsta se luăm unii tubi de steclă (fig. 82), în fun-
dulii căruia se află unii termometru, se'lii umplemit cu apă şi
I/

ținenau'lii înclinată, se'lii încăldimii cu o lampă la partea supe-

riGră. Apa va ferbe aice, pe când termometrul de la fundi
IAS

nu va arăta de cât o ridicare neinsemnată de temperatură.

Dacă am fi făcut încăldirea la partea inferidră, atun-
CU
 AR
140 CONDUCTIBILITATE
ce Sar fi produs curenți, cari ar fi propagatiă căldura in
totă masa sa întruni modă cu totul independentă de conduc-

IBR
-
tibilitate. In adevăr, apa ce se află în contactă cu fundulii în-

YL
SIT
ER
NIV
LU
RA

Tia. 82. Fig. 83.

NT

călgită (fig. 83) se încăldesce la rondul sei, se dilatâză, de.

vine mai ușoră și se ridici în sus, apa rece de deasupra,
fiind mai grea, cade la fundii, şi se încăldesce și ea, şi aşa
CE

mai departe. Se producii dară înlăuntrul vasului doui curenţi,

unul caldii din gios in sus, și altul rece din sus în gios, cari
stabilescii ecilibrulii de temperatură în tâte părţile licidului.
122. Conduetibilitatea in gazuri. Gazurile sunt și
I/

mai rele conducttore de cât licidele. Singurii hidrogenul are

IAS

o conductibilitate apreciabilă pentru căldură.

Căldura se propagă cu tote aceste cu înlesnire în ga-
zuri din causa ușurinței cu care moleculele lor se potii mișca
CU
 R
CĂLDURA RADIANTĂ 141

RA
Impedecând însă producerea curenților, cari provinit din ac6-
stă mişcare, căldura nu mai pâte strebate sazurile de cât cu
cea mai mare greutate. Astfeliii ună corpii, învălitii întro pă-

LIB
tură grosă de vată infoiată, nu se recesce, din causă că ae-
rulii, închisă, între fibrele - bumbacului, nu se pâte mişca şi
formeză uni strată torte răi conducetorii. Hainele cu care ne
acoperimii corpulă gi6că unii rolii analogii şi ne apără de

ITY
schimbările de temperatură ; iârna, ele împedecă căldura cor-
pului nostru de a se perde ; vera, ele opresci căldura de a-
fară de a strebate pănă la noi—Aeruli, închisă în pătura

RS
de omitii care acopere păimântulă în timpulii iernei, formâză
unii învălişii r&it conductori, care protege plantele de în-
ghiețare— Tot rcua coductibilitate a gazurilor ne esplică.
IVE
utilitatea intrebuințărei a două rânduri de ferești în ţerile
unde iârna este frigursă: aerul, închisii între ele, se opune
atât la perderea căldurei din casă cât şi la întrarea frigului
UN

de afară.
123. Căldura ragiantă. Ami numiti (118) căldura
radiantă starea în care este căldura când strebate spații con-
siderabile cu o repegiune fârte mare.
L

"Pentru a caracterisa acestii modii de propagare a căl-

RA

durci şi ali deosebi cât se pote mai bine de conductibilitate,.

-vomii dovedi înainte de tote următârele două legi:
1) Căldura radiantă pote strebate: spaţiele vide. Do-
NT

vadă despre acâsta avemii faptulit că pămentulii primesce

căldură de la sore, care căldură în mersulii scii trebue se tr6-
că prin spaţiele interplanetare în care nu se află nici ună
CE

corpi materiali: Legea acâsta insă pote fi demonstrată și prin.

o esperiență directă. Se luămi unii tubi lungii, terminati Ja
unit capâti prin ună baloni, în lăuntrul căruia se află lipitit
I/

unii termometru « (fig. 84). Se umplemi tubul și balonulii

cu mercurii ca și cum amit voi se construimii unii barometru..
IAS

Resturnând aparatulă cu gura în gios pe uni vasii plini! cu

CU
 142 CĂLDURA RADIANTĂ

AR
mercurii, liciduli se va scobori în gios pănă o la înălţim
e de
76:cm, lăsând deasupra sa unii spaţii deşertii. Topind stecla

IBR
tubului deasupra nivelului mercurului; vomit
isola balonul. Se punemii apoi acestii baloni
vidă întruni vasă cu apă caldă; vom con-

YL
stata că termometrul arctă imediat o sidi-
care de temperatură. Stecla fiind reii conducă-
târe, nu putenmii admite că căldura S'aii propa-

SIT
gati prin coductibilitate pănă la termometru
întrun timpii atât de scurtă; ea aii trebuitii
dară se străbată, sub formă de călduri ra-

ER
Qiantă, spaţiulă vidă al balonului.
2) Cildura raqiantă pote străbate unele
corpuri materiale fără a le încăldi. Pentru
NIV
a ne convinge despre acâsta, se luăm unii
vasii, plini cu apă, prevădutiă cu o deschi-
dere longitudinală prin care liciduli -se se
ri ÎN scurgă sub forma unei păture verticale. De
LU

Ale, o parte se punemi unii termometru, cară de

ceelaltă o sorginte de căldură. Termometrul
Fig. 81. va arăta o ridicare de temperatură. Căldura
RA

înse nu pote agiunge pănă la el prin conductibilitate prin pă-

tura de apă, co-ci acâsta, fiind în mişcare, se reînoesce ne- :
contenit și nu are prin urmare timpulii de a se încălgi.
NT

—Căldura_raqliaută-se -propagă-într'ună_miglocii _omogenii

| în linie dreptă.
> Se-numesce rață de căldură direcțiunea
CE

dreptălinie în
care ea se propagă. |
124. Corpuri diatermane şi atermane. Când unii
corpii se află încălditii la o temperatură înaltă, cl devine
I/

luminosii scii incandescentii. Căldura ragiantă

pia edinsoțită
hdi de
lumină, pe care o trimete în spaţiu unii asemene corpi, se
IAS

numesce căldură luminosă. Astfeliă este căldura ce ne vine

de la sâre—=-
CU
 CALDURA RADIANTA 143

R
Când căldura radiantă nu este însoțită de lumină ea se

RA
numosce căldură obscură.
Deosebitele corpuil din natură nu lasă se trâcă prin

LIB
ele în acelaş modă căldurele luminâse și obscure.
Substațele, care lasă se trecă prin ele întruni modii
perfect atât căldurele lumin6se cât şi cele obscure, se nu-
mescii perfect diatermane.. Aşa este sarea cristalisată.

ITY
Substanțele, care nu lasă se trecă prin ele căldurele lu-
min6se, nici pe cele obscure, se numesciă afermane.
Sunt unele corpuri care lasă se trâcă prin ele căldurele

RS
luminâse car pe cele obscure le împedică: ele sunt atunce
diatermane pentru căldurele lumin6se și atermane pentru cele
obscure. Aşa este stecla.
IVE
125. Reficeţiunea căldurei ragiante. Când căldu-
ra întimpină în mersul sei suprafața unui corpi, ea este
întârsă îndărăpt în miglocul din care aii venitii. Acestii feno-
UN

menii se numesce re/lecțiune.

Tie o suprafaţă plană şi lucie (fig. $5), dinaintea căreia
sorginte de căldură. Se considerăm una din
se află în bo
L

radele de căldură, spre esemplu be, care, venind din d ca-

RA

de pe suprafaţa plană.
Acâstă radă, agiungend 72
în puntul c, se va re- 6
NT

flecta și va apuca di-

recțiunea ca.
se nu- /
CE

Nada be
mesce radă incidentă; SN SS T
Sea RARA Ş
oa dRS 7

SS Sana
SI NI DNS
NIN
cd vagă reflectată ;— i
puntulii c, punti de
I/

incidență ; perpendicu- Fig 65,

lara cn, ridicată din
IAS

punul de incidenţă, se (ice normală; unghiulă bcu, unghiit

de incidență, cară unghiul nca unghii de refiecţiune.
CU
 144 CALDURA RADIANTA

AR
Refecțiunea căldurei este supusă la următdrele două legi:
„Î. Unghiulă de incidență este întotdcuna egală cu un-

IBR
ghiulii de veflecțiune,
“JI. Raga incidentă, normala şi rada reflectată se află
în acelaş planti.

YL
Se presupunemii acuma că radele de căldură cadii pe
o suprafață sferică. Asemene suprafețe sferice reflectătâre se
numescii oglindli sferice. Fie IAB o asemene oglindă (fig. 86).

SIT
Ia, făcend parte dintr'o sferă, trebue se se afle dinaintea sa
unii punti O, care se fie centrulii seii de sfericitate, Dacă din
O vomii duce o drâptă care se trecă prin miţlocul oglindii,
și apoi o vomi prelungi indefinit atât într'o direcțiune cât

ER
şi în ceelaltă, acâsta se va numi acsa principală a oglindii.
NIV
LU
RA

Tote radele de căldură care, ca SI, vor căd€ peo o-

NT

glindă sterică, paraleli cu acsa principală POA, se vori în-

tălni, după reflecțiunea lor, întrună singură puntif, numită
Jocarii principală şi aşegdatii pe acsa principală la o egală
CE

distanță. de centru şi de oglindă. +) i

Tie / acest focari principali ali oglindii. O sorginte ca-
lorifică așegdată în el, trimițând rade pe oglindă, aceste, după
I/

reflecțiunea lor, se vorii duce tâte într'o direcțiune paralelă

cu acsa principală. ,
IAS

Pentru a demonstra aceste legi generale ale retlecţiunei

căldurei, se luăm două oglindi sferice (fig. $7), aşedate faţă
*
. Pi 1 | | ut
Y) > Qi Berta, Ț ( -.
CU

! ie, Ma ,

t,_ N [o € în
4
 R
RA
în faţă, astfeliii ca acsele lor principale se coincideze. Se .pu-
nemii în focarulă principalii ali uneia cărbuni aprinși, eară
în focarulii celeilalte o bucată de fască. Radele de căldură,

LIB
venind de la cărbuni, se vor reflecta pe întâia oolindă pa-
valel cu acsa principală, vorii căd€ pe oglinda a doua, unde
reflectându-se, se vor întruni tote în focarulii ei principali
peste iască, pe care o vorii aprinde,

ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT

Fig. 87.

126. Emissiunea căldurei. Deosebitele corpuri din

CE

natură fiind încăldite la aceeși temperatură și avend aceleși

forme şi mărimi,. trimiti în spații cantități de căldură radi-
antă diferite. Acestit faptii se esprimă qicând că ele cnuită
cantităţi.de -căldură „deosebite. =
I/

Substanța care pote se emită cea mai multă căldură este

IAS

ciirbunele fârte finit care se depune din furmnulii unei flacăre,

Sati făcutii diverse esperienţe pentru a compara între
ele corpurile în privirea facultăţii lor emissive, şi sai numitii
10
CU
 AR
146 CĂLDURA RADIANTĂ

putere emissivă a unul corpi pentru căldură, raportul între

cantitatea de ccildură emissă de acel corpi şi între canti-

IBR
tatea emissă în aceleşi circumstanțe de cărbunele din fumii.
sată câteva din cele mai însemnate resultate căpitate
din aceste cercetări,

YL
Puterea emissivă ativnă de la natura corpurilor. In ge-
neral, metalele ai o putere emissivă cu mult mai mică de
cât substanțele nemetalice,

SIT
“a atirnă de asemene de la starea suprafeţei corpului.
In general, cu cât acâstă suprafaţă este mal lucie şi mal
desă, cu atâta puterea cmissivă este mai mică.

ER
Colorile închise emită, în cele mal multe casuri, o can-
titate de căldură mai mare de cât colorile deschise. Acestă
observațiune însă nu este generală, co-ci sunt unele cor-
NIV
pui albe, precum este osidul de zincii, care ai o putere e-
missivă tot atât de mare ca şi căbunele de fumii.
123. Absorbţiunea căldurei. Când căldura ragi-
LU

antă cade pe ună corpă, o parte dintrinsa se reflectâză, o

alta străbate corpului fără ali încăldi dacă este diatermani,
cară remășița este absorbită de el şi servesce pentru a'lii în-
căldi.
RA

Diversele corpuri din natură aii facultatea de a absorbi

cantităţi de căldură deosebite.
NT

Se numesce putere absorbitore a unui corpă, raportuli

între cantitatea de căldură absorbită de acelii corpi şi între
cantitatea de căldură absorbită, în aceleşi circumstanțe, de
CE

ătră cărbunele din iumii.

Comparându-se puterile absorbitore a diferitelor corpuri,
Sai constatatii că ele sunt egale cu puterile emissive, când
I/

corpurile sunt puse în aceleși circumstanțe.

125. Camera lui Saussure. Proprietatea ce are
IAS

stecla de a nu lăsa se trecă de cât căldurele lumin6se, precum

şi marea putere absorbitâre şi emissivăa cărbunelui din fumii,
CU
 R
CĂLDURA RADIANTĂ 147

RA
ai fost puse în evidență de cătră Saussure într'o esperiență
forte curi6să. El luă o ladă de lemnit at cărei păreţi erai
unși pe dinlăuntru cu cărbune din fumii, şi o acoperi,în locii

LIB
de capacii, cu trei geamuri de steclă puse unul peste altul
şi separate prin pături subțiri de aerii. Lada, spijinită pre
corpuri rele conducitâre de căldură, fu espusă la sore, ast-
felii ca radele acestuia se cadă perpendicular pe capaculi

ITY
de steclă. Căldura luminosă a s6relul trecea prin steclă și
incăldia forte tare păreţii interiori ai lădil, din causa marei
„puteri absorbitâre a cărbunelui din fumit. Acâstă substanță

RS
însă, având în acelaş timpii o mare putere emissivă, trimetea
îndărăpt o mare cantitate de căldură, care, fiind obscură, nu
putea străbate stecla, ci râmânea în lăuntrul lădii, producend
IVE
acolo o încăldire atât de considerabilă încât un vasi plinii cu
apă, aşedatii, într'insa, se încăldia pină la ferbere. Ierschel
sai serviti, la Capulii de Buna-Sperauţă, de acestii aparatii
UN

pentru a ferbe carnea,

*
Intrebuinţarea ce facii grădinaril de clopote și geamuri
de steclă, cu care acopirii, primăvâra şi tâmna, legumele, pote
L

fi esplicată într'unii modă analogii. Căldura lumin6să a rade-

RA

lor solare strebate prin steclă, încăldesce pământulă în care

crescă plântele, pe când căldura obscură, emissă de acestii
pământă, nu pâte trece îndărăpt.
NT

Atmosfera .gi6că uni rolă analogii faţă cu pământuli;

ea lasă se trâcă căldura lumin6să, Căldura obscură din contra
nu pote străbate prin acrii de cât în mică propoiţiune. Radele
CE

s6relui ne aducii dară căldură, care rămâne pe pămentii și'lit

încăldescii, radele obscure, emisse de acesta, ne putând trece
de cât cu mare greutate spre a se perde în spaţiele ceresc.
I/

De aceea cu drept cuvântii atmosfera ati fost numită învt-

litârea pământului. -
IAS

129. Ecilibriuli mobili alit temperaturelor. Când

avemii față în față două corpuri lu temperaturi deosebite, fie-.
CU
 AR
148 CALORIMETRIE

care din ele trimete căldură unul cătră altul. Corpulii caldii

IBR
însă “trimete o mal mare cantitate de căldură de cât celii re-
ce; de aci urmeză că celi d'intăii se va reci, pe când celiă
de alii doilea se va încăldi.
Continuând tot astfeliă, va agiunge unii momentii în

YL
care amândout vorii av6 aceeși temperatură. Atunce fie-care
din ele urmeză încă de a radia căldură. Acâsta îns, fiind în
cantităţi egale, fie-care din ele primesce pe atât pe cât perde,

SIT
şi temperaturele lor rămânii necontenit egale.
Acesti fenomenii e cunoscutii sub numele de ecilibriulii
mobili alii temperaturelor.

CALORIMITRIE ER
NIV
130. Definiţiuni. Căldurele pot se fie mal mari sti
mal mici. Ele sunt dară mărimi, care, ca ori ce alte mărimi
din natură, potii se fie comparate între ele, sci mtsurate.
LU

Partea fisicel, care se ocupă cu măsurarea cantităților

de căldură, se numesce calorimetrie,
Scimii că, pentru a măsura o mărime Gre-care, trebuie
mai întâiă se alegemit o mărime determinată pe care seo
RA

Juămii drept unitate, şi apol se cercetimii de câte-ori mări-

mea ce voimi se mâsurămii este mai mare s6ii mal mică de
cât unitatea.
NT

Tot în modulii acesta trebue se procedemi și pentru

căldură,
CE

Unitatea alcsă, de cătră fisici, pentru a m&sura cantită-

țile de căldură, se numesce calorie.
O calorie este cantitatea de căldură necesară pentru a
înlcăldi uni chilogramii de apă de unit gradit de temperatură.
I/

Conform aceste! definițiuni, este evident că dacă vomi

IAS

voi se încălgimii 2, 3,..... P, chilograme deapă de unii gradi

de temperatură, voinii av6 nevoie de cantităţi de căldură egale
cu 2, 3. P, calorii.
CU
 R
CALORIMETRIE 149

RA
De asemene, dacă vomi voi se încăldimii P chilograme
de apă de 2, 3,..... t grade de temperatură, vomii av€ nevoie
de cantități de căldură egale cu 2P, 3P.... tP calorii,

LIB
Așa dară cantitatea de căldură Q, necesară pentru a
încăldi o pondere P de apă de t grade, va fi:
9=Pt,
131. Călduri specifice. Esperienţa ait arctati că a-

ITY
vemii nevoie de cantități de căldură deosebite pentru a în-
căldi ponderi egule din diferite corpuri din natură de unii
același numării de grade. Așa, spre esemplu, pentru a încăldi

RS
uni chilogramii de mercurii, de unii gradii de temperatură,
avem nevoie de o cantitate de căldură aprâpe de 30 de ori
mai mică de cât pentru a încălți, tot de unii gradă, ună chi-
IVE
logramii de apă.
Se numesce căldură specifică a unui corpii cantitatea
de căldură, esprimată în calorii, necesară pentru a încăldi unii
UN

“ chilogramii din acelă corpit de unii gradii de temperatură.

132. Determinarea căldurilor specifice. Metoda
amesteeurilor. Aparatulii de care ne servimit pentru a de-
L

termina căldurele specifice ale corpurilor se numesce calori-

RA

metru. El se compune dintr'uni vasii de aramă V, cu păre-

ți subțiri și forte bine lucită Ja partea sa esteridră. Acestii
vasii se al aședati în midloculă unui altii vasi A, tot de
NT

aramă şi având păreții interiori de asemene forte bine lucieți.

Vasul interiori nu atinge direct păreții vasului esteriorii, a
este sprijinitii în migloculă lui, s6ii prin vervură ascuțite r&
CE

conducătâre de căldură, scii prin fire de matasă de asemene

răii conducttâre. Prin acâstă disposiţiune, căldura de la vasulii
interiorii nu se pote perde, nici prin conductibilitate, nici prin
radliare. In adevăr, prin conductibilitate acestă căldură nu se
I/

pote perde, fiind că vasulă ce sprijiniti de corpuri rele con-

IAS

ducitâre; prin radiare, de asemenea nu se pâte perde, că-ci

vasulii, având păreții esteriori bine lucieţi, aceştia ai o forte
mică putere emissivă; pe de altă parte, puțina căldură ce ar
CU
 150 CALORIMETRIE

AR
perde-o prin emissiune, întălnind păreții lucieţi ai vasului

IBR
esteriorii, va fi reflectată, îndărăpt de cătră aceștia.
In calorimetru se pune:
1) O pondere p de apă;
2) Unit termometru "|, cu

YL
mercură, forte sensibili ; şi
3) O vârgă de steclă B, des-
tinată de a amesteca liciduli şi

SIT
numită aoitatoră.
Tic a ponderea aramel din
care e fâcutii vasulii interioră şi

ER
a căldura sa specifică ;
Tie b ponderea steclei din
care e făcutii termometrulă și agitatorulii și căllura sa spe-
NIV
cifică ;
Tie ce ponderea mercurului din termometru şi 2 căldura
sa specifică.
LU

Pentru a put măsura căldura specifică a unui corpi

Srecare prin acesti aparatii, trebue mal întâiit se aflămit va-
lorile lui z, y şi z. Pentru acâsta luămii o pondere P de a-
ramă, o încăldimi pănă la temperatura de T* şio punemii în
RA

calorimetru. |
Fie t temperatura calorimetrului în acestă momentii.
NT

Arama se va răci de la 19 pănă lu 5, pertlend o cantitate

de căldură:
Px(L—9)
CE

Căldura perdută de aramă va fi câștigată de diversele

părți ale calorimetrului, care se vori încăldi de la to pănă
la %,
Ast-feliă:
I/

1) Căldura câștigată de apa din calorimetru va fi:

IAS

p (0—v);
2) Căldura ceştigata de vasulă calorimetrului va fi:
ax (0—t);
CU
 R
CALORIMETRIE 151

RA
3) : Căldura câştigată de stecla termometrului și a a-
gitatorului va fi: by (0—t);
4) Căldura cestigată de mercurul din termometru . va

LIB
fi: cz(0—t), z
Este evident că suma căldurelor câștigate. de. aceste di-
so. părți ale_calorimetrului | este egală cu cantitatea de căl-
Iti perdută de ponderea P de “aramă, Vomiă ave dară ecua-

ITY
țiunea :
PS(D—0)—p(0—0)-Fax0— by (0—t)-tez (0—t).
Sci, scoţind pe V—t în factorii comuni:

RS
(1) Px(T—0)=(p--ax+by+ez) 0—t)
Facemii după aceea o adoua esperiență, punând în ca-
lorimetru o pondere P' de steclă, încăldită la T” grade. Dacă
IVE
t era temperatura inițială a calorimetrului, şi 0” temperatura
sa finală, vom ave în casulii acesta o adoua ecuaţiune:
(9) Py(P—0y=(p--as-by-trez) (W—t)
UN

In sfivşit, în oa treia esperienţă, punemiă în calorimetru

o pondere P' de mercurii încălditii la T” grade. Dacă t” era
temperatura inițială şi 0” temperatura finală a calorimetrului,
vomă av şi în casulii acesta o ccuaţiune analâgă cu cele.
L

două precedente:
RA

(3) Prz(1”—0")=(p-ras-by-tez) 0"—t)

Am căpătat dară unii sistemi de trei ecuaţiunt cu trei
necunoscute, care ne permite se caleulămii valorile lui x, y şi Z.
NT

Cunoscând aceste valori, vomit calcula cantitatea: dune me

ut. ele aa
e

p-rax-+-by+-ez=K. ca ef i are bel f A

CE

Acâstă cantitate este constantă pentru unul și ala t.

calorimetru ; ea se numesce valorea în apă a calorimetralul. pa 7
Dacă voimit acuma se măsurămi căldura specifică a
unui corpii Grecare, vomii lua o pondere II din acelă corpii
I/

o vomii încăldi la o temperatură 6recare TO şi o vomă pune

în calorimetru. Dacă t este temperatura iniţială şi 0 tempe-
IAS

vatura, finală a calorimetrului, vomii av€ ecuaţiunea: :

IIs(T— RU
CU
 AR
159 CĂLORIMETRIE

Care ne va permite se calculămii căldura specifică ne-

cunoscută x a corpului.

IBR
133. Legealui Dulong şi Petit. Cercetările chimice
aii permisii se se afle care este ponderea atomică a diferite-

YL
lor corpuri din natură.
Ă Dulong și Petit, comparând aceste ponderi atomice ale
corpurilor cu căldurele lor specifice, ai agiunsii se stabilescă
următârea lege:

SIT
„Immulțind ponderea atomică Pa unui corpi simplu
„Ore-care cu căldura sa specifică C, vomit căpăta ună pIo-
„ductii care este acelaș pentru tâte corpurile simple din natură.“
Val6rea acestui
egala cu 6,5. ER
productii constantii este aprocsimativ

Legea lui Dulong și Petit pote dară fi esprimată

NIV
prin
formula:
PO=6,5
Legea acesta este de o forte mare însemnătate. Ea ue
LU

pemnite se atlămi care este adevărata pondere atomică a u-

nul corpi când cunâscemi căldura sa specifică. Pe de altă
parte ea este una din basele pe care aii fost fundată în
RA

Chimie teoria atomică.

134. Căldura de topire. Din legea a doua a topirei
corpurilor resultă, după cum am vâdlut (97), că uni corpi
NT

absorbe în totdcuna o cantitate determinată de căldură în

momentulii topirei sale. Acâstă căldură, numită căldura de to-
CE

pive, scimă că se transformâză într'o putere mecanică desti-

nată de a micșura puterea de tracțiune ce cesistă între mo-
leculele corpurilor.
Metoda calorimetrică, descrisă ma! susii, ne permite se
I/

măsurămii căldura de topire a diferitelor corpuri din natură.

IAS

Ca esemplu, vomii atâta midloculii întrebuințatii de De

Ju Provostey și Desains pentru a măsura căldura de topire
a ghieţei.
CU
 R
CALORIMETRIE 153

RA
Se întroduce într'ună calorimetru o pondere P de ghia-
ță la 00, Fie t temperatura calorimetrului şix căldura spe-
cifica a ghieţei.

LIB
Ghiaţa se va topi şi va absorbi o cantitate de căldură Ps,
Apa, provenind din topirea ghieţei, se va încăldi apoi de la
00 pănă la o temperatură 6re-care T, absorbind o cantitate
de căldură egală cu PT.

ITY
In acelaşi timpii calorimetrulii se va reti de la t0 până
la “TO cedând o cantitate de căldură egali cu K(t—T).
Este evident că suma căldurelor absorbite de ghiaţă,

RS
înt&iii pentru a se topi şi apoi pentru a se încăldi, sub for-
mă de apă, pănă la T%, este egală cu căldura cedată de ca-
lorimetru. Vomii av6 dar ecuațiunea:
IVE
Px+Pl=n(t—T)
care ne permite se calculămii valdrea căldurei de topire x
a ghieței.
UN

Valârea căldurei de topire a unul chilogramit de ghiață,

determinată în modulii acesta, s'a păsitit egală cu 79,25 ca-
lorii. Cu alte cuvinte, pentru atopi uni chilogramii de ghia-
ță, fară a'i ridica temperatura de la 09, avemit nevoie de o
L

cantitate de căldură tot atât de mare ca și pentru a încălgi

RA

unii chilogramii de apă de 79 grade,sci pentru a încăldi 79

chilograme apă de 1 gradii de temperatură.
135. Căldura de vaporisaţiune. Căldura de vapo-
NT

visaţiune este cantitatea de căldură absorbită de unii corpi

când trece din stare licidă în stare de vapoil (101).
CE

Pentru a măsura căldura de vaporisaţiune a apei, Des-

pretz se servea de o retortă de steclă C, plină cu apă, în
care era împlintati uni termometru t (fig. 90). Gâtul re-
torte comunica cu unii serpentinii S de metalii, terminati la
I/

partea sa înferiâră printro cutie R. Serpentinulit și cutia

erati puși întwunii calorimetru, a cărui valore în apă K fu-
IAS

sese determinată printr'o metodă analâgă cu acea care amii

„descrisă vorbind despre căldurele specifice (132). Se încăldia
CU
 154

AR
. CALORIMETRIE

retorta; dacă presiunea atmosferică era de 76 c. m, apa fer-

bea la 1009, Vaporii formați, având acecși temperatură de

IBR
100%, întraii în serpentinii, se condensaii şi perdea căldura
lor de vaporisațiune. Apa, provenind din condensarea Yapo-

YL
SIT
az

ER
PEPI
Sa, ae

NIV
re
.
x

L Uie

aaa e asa

Fig 9).
RA

rilor, se stringea în cutiea R, unde se răcea de la 1000 pănă

la T9. In acelaşi timpii, calorimetrulii se încălțlia de la t0,
NT

care era temperatura sa inițială, pănă la T2 care este tempe-

ratura sa finală. |
CE

După terminarea esperienţel, se scotea apa condensată

in cutiea Î prin tubulă r și se cântărea; fie P ponderea sa.
Cantitatea de căldurii, cedată calorimetrului de ponde-
rea P de apă, întrecereu sa din stare de vapori în stare
I/

licidă, este Px, x fiind căldura de vaporisaţiune necunoscu-

tă a apel.
IAS

Cantitatea de căldură cedată de apa condensată pentru

a se răci de la 1000 până la TO, este P (100—T).
CU
 R
TEORIA MECANICA A CALDUREI 155

RA
Căldura, ceştigată de calorimetru, pentru a se încăldi de
la to JaT9, este K(I—t).
Este evident că suma căldurelor perdute de ponderea

LIB
P de apă, întâiii pentru ase condensa şi apoi pentru a se
reci până la 'T0, trebue se fie egală cu căldura ceştigată de ca-
lorimetru. Vomii av6 dară ecuațiunea:
Px-+-P(100—T)=K(T—t).

ITY
care ne permite se calculămii valorea lui x.
Căldura de vaporisațiune x, absorbită de unit chilogramii
face se

RS
de apă, este de 537 calorii. Cu alte cuvinte penta ru
trâcă, din stare licidă în stare de vapori, unii chilogramii de
apă, fără a'i schimba temperatura, avemii nevoie de o canti-
IVE
tate de căldură tot atât de mareca şi acea cu care am put
se încăldimit 538 chilograme de apă de 1 gradii de temperatură.

NOȚIUNI ASUPRA TEORIEI MECANICE A CĂLDUREI

UN

136. Esperienţa de tâte qilele ne arată că o lucrare

mecanică, precum frecarea s6ii loviturele, pâte produce căldură,
L

Așa râtele unci trăsuri în mișcare, frecendu-se de osie,

lor sar aprinde
RA

se încăldescii atâta de tare în cât butucul

dacă nu ar fi unsă cu unii corpii grasii.—Omenii primitivi în
anticitate și unele poporaţiuni selbatece chiar în (ilele nbstre,
NT

produci foculii frecând între ele dout lemne.—Lovind pu-

ternic cu ciocanul peste unii metalii, acesta se încăldesce; ș. a.
Acestii modii de producere a căldurel aii dat loc la cer-
CE

cetări, a căror resultate sunt de cea mai mare importanță

peutru sciință.
137. Energie. Corpurile materiale se bucuriide pro-
I/

prietatea de a_pute produce în unele împregiurări, o lucrare

Ta
IAS

mecanică, unii travaliă. ————__

Aşa, spre esemplu, apa curgttore a unul rii, pote în-

vârti râta unei mori'ce se află în curentului seii; bomba unui
tună pâte sparge unii obstacol ce îlii întălnesce iu calea sa.
CU
 156 TEORIA MECANICA A CALDUREI

AR
Acestă proprietate ce poti ave corpurile materi
ale de a
produce întruni moienti dăt înii travalit, Se

IBR
numesce energie.
Energia poseda
de tă
citră unt corpi se măsură prin
cantitatea de travaliii care el este capabilă de a face.
Travaliulii însuși se măsură în mecanică în modul ur-

YL
mătorii: Se ne închipuimii că avem o greutate de ună chi-
logramii; pentrua o ridica la o înățime de unii metru tre-
bue se facemii unii travaliă Gre-care. Acesti traval
iă necesarii

SIT
pentru a ridica o greutate de uni chilogramii
la o înălțime
de unii metru este unitatea cu care se mesură travaliuli ; el
se numesce chilogramometru.

ER
Se avem, spre esemplu, uni corpi materială care
pste
ridica uni chilogramii la o înălțime de 1, 5,
3. n metri;
noi vomi dice că el posede o energie de 1], 2,
3... n chilo-
NIV
sramometri, căci el e capabili de a produce unii
travalii de
1, 2, Asu. n chiloaramometri,
Tot de asemene, energia unul corpi va fi de 1, 2,
3,..p
chilogramometri, când va produce unii travaliu cupabi
LU

lă de a
ridica, la o întlțime de ună metru, o greutate de 1, 2,3,..
.P
chilograme.
“De aice resultă că dacă uni corpi pote produ
ce unii
RA

travalii capabili de a ridica o pondere P la o înălți

me L
energia sa va fi=I, ” |
13S. Energie actuală şi potenţială. Energia unui
NT

corpi pâte se fie de două feliur: actuală şi potenţială.

Dicemii că ună corpă are o cicigie actuală atunce când
aflându-se în mişcare, pote produce unit travaliu chiar în
CE

mo-
mentulii în care îlii considerămi. Așa, curentuli unul ritiare
o energie actuală, co-ci el pote învirti, s. e r6ta une! mori
ce s'ar afla înlăuntrul sei; unii corpii ce cade spre pămentă,
I/

bomba aruncată de unii tunii, ait de asemene o energie ac-

tuală, că-ci în mersulu lor poti produce unii travalii.
IAS

|
Se considerămii acuma unii corpă grei, atirnati de uni
firă la o înlţime Ore-care deasupra pământului. El nu va
pute produce, în acestă stare, nici unii travaliă și prin urmare
CU
 R
TEORIA MECANICĂ A CĂLDUREI 157

RA
re nu va av6 nici o energieactuală. Se (ăemi inst firulă de
care el cra atirnată; imediatii el se va pune în mişcare şi
în timpi cât va căd€ spre pămentii va posede o energie ac-

LIB
tuală. Uni asemene corpii care, în starea în care se află nu
produce nici unit travaliii în momentulii în care îl considerămi,
dar care totuși are în eli putinţa de a produce unit asemene
travaliii, se dice că posedâză o energie potențială. Asttelii, .

ITY
apa închisă întwună eazii. are întinsa o energie potențială,
că-ci îndată ce vomii deschide zagazurile ezeturei, ea se va
pune în mişcare și va deveni capabilă de a produce uni tra-

RS
valiit actuală; încărcătura de pravii, ce se află într'o puşcă
sâii unii tunii, are de asemene o energie potențială, că-ci a-
prindend-o, ea devine capabilă dea arunca glonţele sci bom-
IVE
ba din avmă cu o forte mare putere.
139. Conservaţiunea energiei. Se luămit unii corpi
perfect elasticii, spre esemplu, o bombă de ivorii, grea de
UN

unii chilogramii, și se o aruncămii vertical în sus cu 0 re-

pegiune inițială de 9,S metri. Esperienţa ne arată că ea se
va ridica cu 0 repegiune din ce în ce- mal mică, pănă la o
înălțime de 4,9 metri, efectuând ună travaliit egali cu 4,9
L

chilogramometri (137). Agiunsă aci, ea nu se va putea ridica

RA

mai sus, prin urmare, în acelii momentă energia sa actuală

este nulă. In realitate îns& energia corpului nu ai fost per-
NT

dută în ridicarea sa în sus; ea ait fost numa! transformată

într'o cantitate egală de energie potențială. In adevăr, dacă
bomba e lăsată în libertate la înălțimea de 4,9 metri, ea va
CE

căd6 în gios cu o repegiune din ce în ce mai mare astfeliii

că în momentulă când va atinge pămentulit, repegiunea sa
va, fi Just egală cu 9,Smetri. Se presupunemii acumacă bom-
ba întălnesce pe pămentu unii plani perfect elastici, atunce
I/

se va ridica din noii în sus pănă la o înălțime de 4,9 metri

IAS

și așa mal departe

Din esemplulii acesta resultă dară că energia actuală
a unui corpii se pote transforma înti?o cantitate egală de e-
CU
 AR
158 TEORIA MECANICA A CĂLDUREI

nergie potențială, și energia sa potențială se pâte transfor-

IBR
ma într'o cantitate egali de energie actuală. In niciunii castă
înse nu pote ave loci cea mai mică perdere de energie.
Se luim din contra o bombă de plumbi, care nu este
elastică ; aruncând-o. în sus cu o repegiune de 9,8. metri, ea

YL
se va ridica întocmai ca şi bomba.de ivorii, pănă la o în-
nălțime de 4,9 metri, energia sa actuală transformându-se în
energie potențială. Lăsându-o atunce se cadă, ea va agiunge

SIT
pe pământii cu o repegiune de 9,S metri, însă lovindu-se de
planulii pe care aii cădutu, se va turti şi nu va pute se se
vidice din noii în sus. Isnergia sa potenţială nu va mai fi

ER
dară transformată acuma in energie actuală. Observând bom-
ba cu unit termometru, noi putemă constata că temperatura
sa ai deveniti mut înaltă. Energia de mişcare a corpului
NIV
nu ai fost dară perdută nici în casuli acesta; ca aii fost
numai transformată întrunit altă genii de energic, în ener-
gie calorifică.
In cusrsulii studielor nostre vomit vide şi alte esemple
LU

de asemene transformări ale energiei. Aşa, călduia se pote

transforma în mişcare, în electricitate, în lumină; electricita-
tea se pâte transforma în mişcare, în căldură, în lumină, şi
RA

aşa mai departe. Astfeliii, putemii dice că tote fenomenele fi-

_Sice + şi chimice, care se producii. în lume, nu sunt de cât. ma-
ifestaţiuni ale, acestor transformări ale energiei.
NT

In tâte aceste transformări înse energia este nedestruc-

tibilă.
CE

140. Ecivalentulii mecanicii alti căldurei. Esperi-

ența ai arătati că una şi aceeşt «cantitate de energie se pote
transforma. în totdcuna în una şi aceeși cantitate de căldură.
Fisicii ai căutată se misure care este cantitatea de c-
I/

nereie, _esprimată în chiloramometri de “travaliii, care „pote

IAS

se producă o cantitate de căldură egală cu o calorie.

Acestă cantitate se numesce ecizalentulă mecanică ali
căldurei. | ÎN iai ae i
CU
 R
TEORIA MECANICA A CALDUREI „159

RA
| Pentru a măsura valdrea ecivalentului mecanici alii căl-
durej, Joule se servea de metoda următore:

LIB
ITY
E
.E

RS E
IVE
;
UN

Fig. 91.

Intuni calorimetru (fiz 91), se află aședată o acsă

verticală prevădută cu aripi. Pe acsă este învertitii ună firii
L

care trece apoi pe unii scripete şi de capătulii căruia este

RA

atîrnată o greutate. Acâstă greutate, cădend în gios, desfă-

șură firulii de pe acsă și o face se se învortescă în giurulii
ei înseși; aripele frecendu-se de apa calorimetrului, produci
NT

căldură. Lângă greutatea ce cade se află o linie graduată

prin agiutorulit căreia putemii măsura înălțimea de care sai
CE

scoboritii. Immulțind acestă înălțime prin valorea greutăţii

atîrnate de firii, vomit "ave travaliulii produsă (137), și prin
urmare şi energia transformată în căldură. Pe de altă parte,
calorimetrulii ne permite se măsurămit (132) în calorii can-
I/

titatea de căldură ce aii luată nascere. Avemit dară tote ele-

- mentele' necesare pentru a afla care e numerulii chilogaramo-
IAS

metrilor întrebuințați pentru a produce o calorie.

Din aceste esperienţe, precum şi din altele, în detaliuli
CU
 AR
160 MACHINA CU VĂPORI

cărora nu putemii intra, Sai găsit că pentru a produce o can-

IBR
titate de căldură de o calorice, avemii nevoie de 425 kilogra-
mometri de travaliă. Valdrea ecivalentului mecanicii.
alii căl-
dure! este dară de 425 kilogramometri.
Căldura la rîndul el se pote transforma în travalii,

YL
Așa se întâmplă, spre cesemplu, în machinele cu vapori. In
casulii acesta, unii chilogramometru de travaliii este produsi

SIT
de cătră o cantitate de căldură egală cuza:= 0,002353 de
calorie. Valrea acesta se numesce cciralentulă calorifici
ali chilogramometrului,

MACHINA CU
ER
VAPORI.
NIV

141. Ideea de a utilisa puterea elastică a vaporilorla

producerea puterei mișcătore este datorită lui Denis Papin
LU

(1690). Acdstă idee totuși nu fu realisată industrialminte de

cât la începutulă seculului al XVIII. XNeweomen construi la
1715 prima maşină cu vapori, care puneaîn mişcare o pompă
RA

destinată de a seste apa din minere.

James Watt transformă complet machina lui Newcomen
şi o aduse în starea de perfecţiune în care servesce astăgi
NT

în îndustrie. Astfeliii, Watt pâte fi considerată ca. adevăratulii

inventatorii alii acestei machini, care aii contribuitii atât de
puternicii la realisarea progreselor industriale şi economice din
CE

secolulit nostru.
142. Principiulii machincă cu vapori. Se avemii
unii corpii de pompă in lăuntruli căruia se pote mișca uni
pistonii. Corpulii de pompă comunică cu o cutie, ce se află
I/

lângă dînsul, prin două canaluii, unul la partea superivră și

IAS

altul la partea inferidră (fig. 92). Ună ali treile canali o

pste stabili comunicațiunea între interiorulă cutiei şi uni vasii
II plini cu apă rece și numiti condensatoră (fa, 93).
CU
 R
MACIIINA CU VAPORI 161

RA
In lăuntrul cutiei se află unit mică saltaraşiă, care se
pâte mișca în sus și în gios de alungul păretelui de lângă
corpul de pompă în care sunt cele trei canaluri de care

LIB
am vorbiti. In păretele. cutiei, Sas |
opus saltaraşului, se află unii tubit
prin care pote pătrunde întrinsa
vaporea de. apă produsă într'o

ITY
caldare încălgită. |
Se presupunemi că saltara-
şulii se află ridicatii în sus, precum

RS
este desemnatii în figura de la
drâpta. Canalulii de la partea in-
ferisră, fiind liberi, vapârea de
IVE
apă din cutie va străbate print” )
Fig 92.
însul in lăutrul corpului de pom-
pă şi, prin puterea sa elastică, va impinge pistonulă în sus.
UN

Se scoborimii însi saltarașuli în gios, după cum se

vede în figura dela stinga. Canalulii inferiori va fi acuma
astupat de cătră saltaraşiă, eară celă superiorăva deveni
L

liberi; 'vaporea de apă va pătrunde prin el în corpuli de

pompă şi va împinge pistonul în gios. Vaporea ce intrase
RA

mal înainte sub pistonii va eşi prin canalulii inferiori în sal-

tarașii şi de aice, trecâuil prin tubulă o, se va duce în con-
NT

densatorulii II unde se va licefia. Ridicând din noii saltara-

şulii, vaporea va pătrunde prin canalulii inferiorii și va îm-
pinse în sus pistonul, eară vaporea, care se afla deasupra,
CE

va eşi prin canalulă superiorii în saltaraşii, de unde trecând

prin 0, se va condensa, în condensatori, şi aşa mai departe.
De aice videmii că ridicând și scoborind succesiv sal-
taraşulă, pistonulii, împinsi de cătră puterea elastică a vapo-
I/

rilor de apă se va mişca şi el succesiv în sus și în gios.

IAS

Aceste mișcări rectilinie ale pistonului pot se fie trans-

formate într'o mișcare circulară aprpe uniformă.
Pentru acesta, coda pistonului este mai întăi reunită
1]
CU
 AR
102 MACIIINA CU VAPORI

cu capttulii C ali unui ridicători COC, mobilii în giurul

IBR
puntului O și numită balanțierii. Este evident, că dacă pis-
tonulii se va sui în sus, balanțierulii se va mişca și cl, cu
capătul CO în sus, eară cu OC în gios. Pistonul din contra

YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/

| Fig. 93.
“42

scoborindu-se, va traue în gios capitulii CO, pe când OC'se

IAS

va ridica (fig. 93).

Coda pistonului nu pote înse se fie reunită de adreptul
CU
 MACHINA CU VAPORI 163

R
RA
cu estremitatea Ca balanţierului. In adevtr, balanţierulii, miș-
cându-se în giurul acsel O, va descrie, cu capătulii săi C,
uni arcii de cerci. Coda pistonului nu se va mişca numal

LIB
verticali, ci va fi trasă în același timpă și într'v direcţiune
laterală. Astfeliii, când balanţieruli va fi orizontală, capătulii
seii C va ocupa posițiunea estremă la care pote agiunge cătră
stinga; când înse CO se va ridica sit scobori sub orizon-

ITY
tală, puntuli C, urmând arculii de cerceii pe care îl descrie
în mişcarea sa, se va duce cătră drâpta, trăgând în acestă
parte și câda pistonului.

RS
Pentru a înlătura aceste mișcări laterale, care ar dete-
riora în forte scurt timpii pistonulă, c6da sa este reunită de
balanțierii prin intermediaruli unui paralelogramii BCDA,
IVE
articulată în punturile B,C, D şi A. De desubtul ramuret BA
a paralelogramului se află o altă ramură, articulată cu ună
capătă în A, cară cu celulaltii capătii ficsatii de coda pisto-
UN

nului, ceva mal gios de B.

Prin acâstă disposiţiune, mișcările laterale ale codii pis-
tonului sunt înlăturate, că-el când capătulii C ali balanţieru-
lui S'ar duce, spre esemplu, spre stinga, unghiurile din B și
L

D ale paralelogramului se vor deschide, ramura CD se va

RA

înclina cu estrermnitatea sa B spre drâpta, şi coda pistonului

va remâuc verticală. Când, din contra, puntulii C se va mișca
spre drepta, unghiurile, din C şi A se vor veschide, ramura
NT

CB se va întoree cu DB spre stînga, eară coda pistonului va

fi tot verticală.
Mişcările balanţierului sunt transformate însfirșit într'o
CE

mişcare circulară prin următorea disposiţiune:

Capitulii C al balanțierului este reunită cu o ramură
CM, numită bielă, Biela, la vindulii sei, este reunită prin o
I/

manivelă MO” cu acsa unei roți V V. Este evident că dacă

C' se va scobori în gios, împreună cu dinsul se va scobori
IAS

şi Diela, eară capătulii acesteia M va învârti, prin agiutorulii

manivelei MO acsa, roții. Când din contra C se va ridica,
CU
 AR
164 MACIIINA CU VAPORI

biela se va ridica și ca, continuând de a învărti prin mani-

IBR
velă, acsa roții.
In modulii acesta, mişcarea rectiliniea pistonului va de-
termina, prin intermediarulă balanţierului, Dielei și a mani-
velei, învertirea roți! VV în giurul acsel sale 0”.

YL
1-13. Detentă. Escentricii. Dacă am lăsa vaporea se
intre în corpuli de pompă, prin canalulii inferiori scii supe-

SIT
vioră al cutici, pănă în momentulii când pistonuli va agiunge
la estremitatea curse! sale, acestă pistonii se va mișca cu o
repegiune din ce în ce mai mare și va lovicu o putere con-

ER
siderabilă peste fundulii corpului de pompă; machina se va
deteriora astfeliii forte repede. Pe de altă parte, este evident
că t6tă puterea elastică, pe care o aii vaporii din corpulit de
NIV
pompă când pistonuli ai agiunsă la fundului, este perdută.
Pentru a înlătura acesti îndoitii inconvenientii, vaporil
nu Sunt lasați se pătrundă în corpulii de pompă de câtpănă
în momentul când pistonuli ai făcută numaio parte din
LU

cursa sa, spre esemplu, o giumătate sâii o pătrime. Canatuli,

prin care el vinii, este acoperit atunce de cătră săltăraşă,
cară pistonuli: continuă restul cursei sale, împinsii de pute-
RA

rea elastică descrescendă a vaporilor ce întrase mal întăi în

corpulii de pompă. In modul acesta puterea cu care el 10-
vesce peste fundii este micșurată, ceară pe de altă parte se
NT

face o însemnată economie de vapori.

Am vădut că întrarea vaporilor în cilindru este regulată
CE

prin mişcările saltaraşului. Aceste mișcări se faci, în modii

automaticii, de cătră înseși machina cu vapori. Pentru acâsta,
pe acsa roții se află lipiti unii diseii circularii c (fig. 94);
centruli discului înse nu coincideză cu centrulii acsei, și din
I/

acestă causă el este numitii escentrică. Când acsa se va în-

IAS

vărti în giurul cl însăși, escentriculii va veni succesiv În

posițiunile însemnate în figură prin linii pline scii prin punte.
Pe escentricii este unii inelă, care se pote mișca liberit în
CU
 R
MACIIINA CU VAPORI 165

RA
giurul seii, şi de care este lipit unii lungi triunghii de me-
tală T. La vărvulă seii a, triunghiulă este reunită cu unii ri-
dicători abc, mobilii în giurul puntului 0.-Pe ramura, Ve este

LIB
insfirșit articulată c6da d a saltarașulul.

ITY
RS
Fig. 94. -
IVE
Dacă prin mişcarea acsel, escentriculi va fi întorsii la
drepta, triunghiulă Tva fi împinsă şi el înainte, eară ridi-
cătorulii abc, venind în posiţiunea indicată în figură prin
UN

punte, va ridica saltarașulii în sus.

Dacă din contra escentriculă se va mişca spre stinga,
triunghiul T va trage ridicătorulii îndărăpt în abc, şi salta-
rașulii se va scobori.
L
RA

1-44. Condensatorit. Pompe. Caldare. Vaporea care

esă din cilindiu vine într'ună condensatori, unde se licefi-
&ză. Acestă condeusatoră se compune dintr'unit vasă cilin-
NT

dricii II (fig. 93) aședatii înlăuntrul unui vast plin cu apă

rece RR. Unii tubi t t aduce apa rece în condensatori,
Alăture cu condensatorulii se află o pompă aspirantă
CE

EE', acărul pistonii P este reunită printr'o câdă cu balanție-

rulii. Acâstă pompă aspireză apa din condensatoră, încăldită
de către vapâre, şi o vârsă întrunit vasi R'.
I/

O a doua pompă W, a cărui pistonii este de asemene

reunitii prin coda YY de balanţieri, şi prin urmare pusi în
IAS

mişcare de cătră acesta, aspireză apa caldă din B, pentru

a 0 respinge apoi în căldarea destinată de a produce vaporii.
Caldarea are, în practică, forme deosebite, care tote ait
CU
 AR
166 METEOROLOGIE

de scopii de a utilisa cât se pote mai bine căldura focula-

IBR
rului pentru încăldirea apei şi producerea vaporilor.
115. Ilachini diverse, Machina descrisă mal sus
pote se fie modificată în diverse moduri, după necesităţile în-

YL
trebuinţerei sale.
Vom indica unele din aceste modificări care sunt mal
usitate în îndustrie.

SIT
Machinele cu balanţieră fiind pre volumindse, se con-
struescii machine în care acâstă parte este suprimată. Coda
pistonului este reunită atunce de adreptul cu biela și cu ma-

ER
nivela.
In alte modele, cilindruli, în loc de a fi verticalii, este
aședatu orizontali, şi coda pistonului este de asemene reu-
NIV
nită cu biela fără intermediarulă balanţierului. In general,
machinele de genuli acesta sunt. aşedate pe rote, pentru a
pute fi transportate dinlocii în locii şi se numescit locomobile.
LU

Condensatorulii, în casulă acesta, este suprimatii, cară vap6-

rea ce fesă din cilindru, se perde în acrii.
Se dă numele de locomotive, machinelor destinate de a
RA

pune în mişcare vagânele drumului de feri. In locomotive,

căldarea, formată din ma! multe tuburi orinzontale, printre care
pote circula flacăra focarului, este uşedatăpe rote. Deo parte
NT

şi de alta a căldărei se află câte un cilindru orizontalii. Co-

Qile pistonelor sunt reunite direct cu biclele, cară manivelele
acestora învărteseii ossica unei părechi de vote. Vaporea
CE

eşind din cilindru, trece prin unii tubii în coșulii focarului,

de unde se perde în acri.

PENOMENE MPIIEOROLOGICIE
I/
IAS

1:46. Uni mare numtră din fenomenele naturale ce se

petrecii scă în atmosferă, sâii la suprafața pămentului, scii în
apele mărilor, sunt produse de cătiă căldură. Așa sunt: va”
—_ =
CU
 R
METEOROLOGIE 167

RA
riațiunile temperaturelor la suprafaţa pământului cu loculi şi
avotimpulii, nouri, ploea, vânturile, curenții mării ș. a.
Tâte aceste fenomene aii o forte mare înriurire asupra

LIB
tuturor ființelor viețuitore de pre pământii şi prin acesta și a-
supra omului și lucrărilor sale; de aceea studiul lor este
insămnatii, nu numai Qin puntul de vedere curat sciințificii,
dară şi din causa folosului practicii ce pâte aduce omeniri,

ITY
Vomă resuma aci cercetările cele ma! principale făcute:
1) asupra variațiunilor temperaturei la suprafața pământului ;
2) asupra variațiunilor presiunii atmosferice și asupra vântu-

RS
rilor; 3) asupra curenților marini; 4) asupra meteorelor pro-
duse de vaprea de apă cuprinsă în aerii.
IVE
VARIAȚIUNILE TEMPERATURELOR PE PĂMENTU

147. Obsevaţiuni termometrice. Pentru a observa

UN

temperatura întrunit locă 6re-care termometrul se aşc(ă la

doi metri aprope deasupra pământului, la umbră, și într”o
posiţiune asfeliii ca se fie apăratii de căldura radiantă care
se I-o trimită s6ii pământulii scii zidurile din pregiur
L

ar put
încăldite de radele s6relui.
RA

Dacă înt'o (i-noptime facemii, cu agiutorulii unui ase-

mene termometru, unii numără de observaţiuni, la intervale de
NT

timpii destul de apropicte pentru ca schimbănte se fie nuiîn-

semnate, și dacă împărțimii suma temperaturelor căpttate prin
num&rulii observaţiunilor, coţientulii se numesce temperatura
CE

medie a (ilei. Aşa, spre esemplu, pentru a av€ media unei

dile, putemit face 24 observaţiuni din 6ră, în 6ră, şi împărţi
suma resultatelor căpătate prin 24. Esperienţa ai arttatii că
o atare medie diferesce fârte puțin de aceea care ar fi dată,
I/

numal prin trei observaţiuni făcute una la amâdă-ţli și cele

IAS

lalte două la răsăritul și la apusulii s6relui.

Se întrebuinţ6ză acuma, în obsertatoriile meteorologice,
termometri cari înregistreză singuri resultatele observaţiuni-
CU
 AR
108 METEOROLOGIE

lor lor şi prin agiutorul cărora se pote determina cu mare

precisiune temperatura medie a (ile.

IBR
Dacă impărţimi prin numărul dilelor luner suma me-
diilor din tote ailele, căpitămii media Zunară.
Impărțind prin 12 suma celor 12 medi! lunare, avemi

YL
media anuală. ,
Insfirşit, pentru a ave temperatura medie a unui loci,
trebue se facemit media temperaturelor unui mare numării de

SIT
ani. Pentru a av6 o medie care se aibă re care constanță,
esperienţa ai arâtat că trebue cel puţin qece aut de obser-
vațiuni consecutive,

ER
Afară de determinarea medielor, este forte utilii de a cu-
n6sce pentru ună locă care sunt temperaturele cele mal cal-
de și cele mai r&cl, co-ci ele poti avco influență considerabilă
NIV
asupra ființelor vieţuitore din acea localitate. Aceste observa-
țiuni se facii prin agiutorulă instrumentelor speciale numite ter-
mometru de macsimaum și minimum, pe care le-amu descris
LU

mal sus (82).

11$. Yariaţiunea temperaturelor
in acelaş loci.
Studiând temperaturele acelufași locui videmă că ele va-
vi6ză: 1) în diferitele 6re ale unei (i-noptimi, şi 2) în dife-
RA

vitele anotimpuri ale unul ani.

In general temperatura cresce într”o qi-noptime de di-
NT

mincță cu giumătate 6ră înainte de răsăritul sorelui, şi pănă

cătră 2 6re după medă-di, eară de atunce și pănă a dota di
ea merge descrescând. Iste bine înţelesii înse că în acestă
CE

observaţiune nu ținenii semă de schimbările accidentale de

temperatură produse prin diverse cause accidentale, precum
gradulii de puritate a atmosferer, venturile, ploia ş. a.
In decursulii unut anii, în emisfera boreală, temperatu-
I/

ra cresce din ianuarie pănă în iulie, pentru a descresce apoi

IAS

din iulie pănă în ianuarie, Faptulă este invers în emisfera

australă, asfeliii încât pe când la not e vâră, peste ecuatorii
e Iârnă şi viceversa.
CU
 R
METEORULOGIL: 169

RA
Esplicarea acestor schimbări de temperatură este fun-
dată pe cunoscința urmiătârelor fapte :
1) Mai totalitatea căldurei de la suprafaţa globului

LIB
vine de la sâre. Fie care -suprafaţă de uni metru patratii
de pe pământii primesce de la s6re, într'o minută, o canti-
tate de căldură egală. cu 25,£ calorii. Sai calculati că dacă
ar fi răspândită uniform la suprafața pămân-
acestă căldură,

ITY
tului ea ar putâ se topâscă întruni anii o pătură de ghiață
ce ar av€ aprope 16 metri de grosime.
2) Ragele s6relui nu cadă întrunii modi egală pe pă-

RS
mentii. Dacă luămii o localitate re care cuprinsă intre ecua-
torit şi cercurile polare, videmii că de dimincță, de la răsări-
tulii sârelui, radele sale cadit mat întâiii într'o direcţiune 0b-
IVE
lică ; după aceea ele devinii din ce în ce mai verticale pănă
la amâqă-(i, pentru a se înclina din noit pănă la apus, când
disparii cu totul. Căldura înse primită de la aceste rate, pe
UN

o porțiune 6re care de pământii, este cu atât mat mare cu

cât ragele sunt mai puțin oblice.
3) Nu numai s6rele trimite căldură cătră pământă. După
teoria ecilibriului mobili ali temperaturelor, acestii din urmă
L

însuși trebuie se trimită căldură cătră spaţiele ceresci.

RA

Combinând aceste fapte ne vomit pute da sâmă cu ușu-

rinţă de variațiunile temperaturei de care ami vorbiti! mal
sus. In adevăr, în timpuli dilei, cantitatea de căldură pri-
NT

mită de la sâre, fiind mai mare de cât acea pecare pămân-

tulii o trimete cătră spaţiele ceresci, acesta se va încăldi. In
CE

timpuliă nopţii din contra, pământulă se va r&ci, din causă. că

el continuă de a perde căldură în spațiii fără ca se primâscă
nimica îndărăpt de la sore. In timpuli: ierner, căldura pri-
mită de Ja s6re este mar mică decât v6ra din causa scurti-
I/

met dilelor, cât și din acea a oblicităţii radelor solare. Pe

IAS

de altă parte în acesti anotimpi, nopţile fiind mat mart, căl-

dura” perdută de pământă va fi ea însăși mal mare de cât
vâra.
CU
 AR
170 METEOROLOGIE

149. Variaţiunea temperaturei cu latitudinea. Ra-

IBR
dele s6relui cadii cu atât mai oblic pe suprafața pămeutului
cu cât ne îndepărtămii de la ecuatori: spre poluri, și puterea
lor încălditâre se micșureză cu înclinațiunea. De aice urmeză
că temperatura ar trebui se varieze întruni modii regulatii

YL
cu latitudinea: la ecuatori ea ar trebui se aibă valSrea sa
cea mal înare, pentru a descresce apor treptat, atât într'o
emisferă cât şi în ceelaltă, pănă la poluri.

SIT
Observaţiunile făcute în deosebite punturi ale globului
ai arâtatii că, de și acestă lege a descrescerer temperature-
lor are loc în general, totuşi ea este departe de a înfățișa

ER
regularitatea arâtată de teorie. Deseori localităţi aşedate pe
paralele deosebite ai aceeși temperatură medie ; asifeliă, Que-
beculii și Christiania ai acceşi temperatură medie anuală de
NIV
59, de şi cea d'intâiu din aceste două politil se află cu 12
grade ma! spre sudii de câta doua. Causa acestor nerecula-
rități este datorită mal multor circumstanțe care schimbă îm-
LU

părțirea naturală a temperaturelor,

150. Cireumstanţe care modifică influenţa latitu-
dinci asupra temperaturci. Eată care sunt cele mal prin-
cipale din-ele:
RA

1) Influența înălțimei. Esperienţa ati arctatiă că în fie-

care locă ali slobului, temperatura descreşce cu cât ne ri-
dicămit în sus, Acesti faptă
NT

aii fost observatii atât pe

munţii înalți, cât și în călătoriele aerostatice, Causele care'lă
produci înse fiind numerdse şi complicate, legea după care el
CE

se efectuesce nu este constantă. Astfelii, Iumboldt ai aflatii

o scoborire de 1% pentru 191 metri de înălțime în munţii
Ani din America de sud; Gay-Lussac, într”o călătorie ae-
rostatică, ai constatată la 7000 metri o temperatură cu 400
I/

mal giosă de cât la suprafaţa pământului, ceca ce face 10

IAS

pentru 173 metri. Din tote observaţiunile făcute pănă acuma

se admite că, în termină de mijlocă, temperatura scade cu 10
pentru fiecare 180 metride tnălțime. De aici urmeză că, Su
z
CU
 R
METEOROLOGIE 171

RA
indu-ne pe munţi înalți, vomă ajunge înălțimi la care tempera-
“ tura este destul de mică pentru ca se rămână coperite cu omitii
în totii cursulii anului.” Inălţimele însă la care se află omtturile

LIB
perpetue trebue se varieze cu latitudinea: ele trebue se fie
cu atâta mai mari cu cât puntulii de observaţiune este mai
apropietii de ecuatori. Aşa, pe când în Andii ecuatorial o-

ITY
mătulii perpetuă nu începe de cât la 4800 metri deasupra
nivelului mărei, în Alpi. el are locii la 2700 metri, eară în
Islanda la 940 metri. aa ”
n
2) Apropierea mărilor. Localitățile din apropierea mă-

RS
rilor aă pe de o parte temperatura medie anuală. mai în-.
naltă, eară pe de alta, temperaturele IVE diverselor anotimpul mai
puțin schimbăcidse, de cât în lăuntrul continentelor. Mai multe
cause contribue la acâsta: a) apele se încălilesc şi se re-
cescii cu mult mai încet de cât pământului ; b) abundența va-
porilor de apă, care producă dese ori nouri deasupa ţermu-
UN

rilor, stâmpărâză ardârea sorelui în timpul dilei, dară în

același timpă micșureză forte mult perderea de căldură pe
care Dămtntulii însuși o face prin radiare în timpul nopții.
L

3) Natura pământului contribuesce de 'asemenea forte

RA

mult asupra temperaturel. Unii locii umedii şi acoperitii cu o

o vegetaţiune abundentă, în care se produce o mare cantitate
de vapori, va fi ma! recorosii, din causă că acești vapori şi
NT

vegetațiunea absorbi căldură. Unii locă petrosii "sii năsiposii,

precum sunt deşerturile Africei, va fi din contra forte caldii,
din causă că aceste pământuri, fiind răi conducitâre păstreză
CE

a suprafață căldura ce o absorbi.

4) Orientaţiunea locului, direcțiunea generală a vântu-
rilor, mulțimea ploilor şi alte circumstanţe locale, au și ele
o influenţă însemnată asupra temperaturei unei localităț).
I/

151. Linii isoterme, isotere şi isoehimene. Pentru

IAS

a representa modul cum sunt distribuite în realitate tempe-

vaturele la suprafaţa pământului, Humboldt ai construiti, pe
chavtele geografice, trei genuri de linii şi anume:
“
CU
 AR
172 METEOROLOGIE

1) Linii isoterme, care reunescii punturile de pe pământă

IBR
care ait aceeși temperatură medie a anului— Dacă distribui-
rea temperaturei ar atirna numar de la latitudine, aceste linil
s'ar confunda cu paralelele geografice. Numerdsele cause înst
care modifică influința latitudinei facă ca isotermele se fie

YL
forte neregulate.
2) Linii isotere, care reunescii punturile ce aii acecși
temperatură medie în timpulii verei.

SIT
3) Liniă isochimene, care ai aceeşi temperatură medie
în timpului fernci.
152. Climatii. Sub numele de climatii se înțelege to-

ER
talitatea condițiunilor meteorologice la care este supusă unii
locit în timpulă unul ană, şi care potii înriuri asupra desvă-
lirei vieţei animale şi vegetale.
NIV
Mărginindu-ne îns& numai la accea ce privesce distri-
buirea temperaturei, pâmântuliă pote fi împărțită în trei mari
zone, care se deusehesci prin temperatura lor medie anuală.
LU

Aceste sunt:
1) Zona tovidă cuprin(lend regiunea ecuatorială dintre
ambele tropice. Această zonă este caracterisată prin o tem-
peratură medie anuală forte înaltă şi printr'o deosebire forte
RA

mică între temperatura verel și a lernel.

„2) Zonele stâmpărate, cuprinse între tropice şi cercu-
NT

rile -polare. In aceste zone temperatura medie anuală devine

din ce în ce mal mică, cară deosebirea dintre Icrnă şi vară
devine din ce în ce mal mare'cu cât ne îndepărtămă de e-
CE

cuatorit,
3) Zonele înghiețule, cuprinse între cercurile polare şi
poluri. Aci, răcirea pământului este forte mare în timpul
nopţilor ce ținii mai multe lunt; eară în timpulii dilelor, tot
I/

atât de lung, încăldirea nu pote fi de cât forte mică din causa

IAS

înclinărei cu care cadă pe pâmentii radele sârelul. In aceste

zone ghlața acopere perpetui suprafața pamântului,
CU
 METEOROLOGIE 173

R
RA
Acâstă împărțire generală a pământului în zone nu este
îndestulâtore pentru a ne face o idee. lămurită asupra distri-
buțiunei climatelor. .Se pote întempla ca două localităţi se

LIB
aibă aceeși temperatură medie anuală şi cu tâte aceste se fie
între dinsele o deosebire considerabilă de climati. Astfelii,
Pelkinulii şi Tulusa se află pe aceeşi linie isotermă de 120;
pe când înse la Pekin temperatura medie a verel este 280,

ITY
și acea a Yernel de—30, la 'Tulusa cea Mintâii este.,numai
de 20%, eară cea de a dona de 59. Este evident că în ase-
menea localități condiţiunile desvălirei omului, animalelor

RS
și a plantelor vor fi forte ncegale.
Ținând dar s6mă şi de temperaturele medii ale Yernei
și ale verei, climatele ai fost împărţite în:
IVE
1) Climate constante, în care deosebirea între media
verel și a lernel nu întrece 70 pănă la S0. Așa sunt în ge-
neral localităţile din zona toridă şi insulele. A
UN

2) Climate stânipărate, la care deosebirea între media

lernei și a verel nu întrece peste 150, şi
3) Climate escesive, în care acâstă diferență este mai
L

mare. In casuli acesta sunt mal cu sâmă localitățile din midl-

RA

locul continentelor celor mari.

Insfirșit, pentru cunoscința climatului, trebue se ținemii
sâmă şi de temperaturele estreme ale unul loci; unii frigi
NT

mare, chiar dacă nu ar ţine de cât câteva dile, pote face cu

neputinţă crescerea unor animale s6u cultura unor plânte.
CE

Singură omulii pare că pote se resisto mai bine atât la căl-"

durele cât și la figurile cele mat mari. Astfelii Lyon şi Ritchie
ai văduti, în oasisul de la Murzuk, ridicându-se termome-
trulii la 540, pe când căpitanulit Nares, în espediţiunea sala
I/

polulii Nordă, aii suferită ună frigă de—60%, Aceşti călători

dară aii putută suferi temperaturi care difereseii între ele mai
IAS

mult de cât temperatura ghleţei topinde de acea 2 apel care

ferbe !
CU
 AR
174 METEOROLOGIE

PRESIUNEA ADMOSFERICĂ. VENTURI.

IBR
153. Presiunea atmosferică se măsură observând înăl-
țimea col6nei mercuriale din lăuntrul baromotrului. Această
observaţiune înse este supusăîn următorele doue cause de erâre:

YL
1) „Barometrulii fiind supusii, în timpuli observaţiunilor,
la temperaturi deosebite, este evident că mercurulii dintr'insul
se va-ridica scu se va scobori, după cum acele temperaturi

SIT
vori fi mai înalte scit mai gi6se, fără ca presiunea atmosfe-
rel se se schimbe. Pentiu a înlătura acâstă causă de erdre,
fisicil aii convenitii se calculeze în totdduna care este înălţi-
mea colânci
corespunde
mercuriale
ER
la _temperatura de zero_grade,
cu înălțimea observată ini realitate, Acestă
care
stii calculii
se pste face cu uşurinţă dacă cundscem valorile coeficienţi-
NIV
lor de dilatațiune a mercurului şi a metalului din care e fă-
cută linia graduată cu care se măsură înălțimea mercurului,
prâcumși temperatura la care s'aii făcut observațiunea.
LU

2) Amii vădutii (59) că presiunea atmosferei devine cu

“atât mal mică cu cât ne ridicămii mal sus, deasupra nivelu-
lui mărei. Pentru ca observaţiunile ficute în diverse părţi
RA

ale pămontulur se Dot îi comparate între ele, fisicil aii con-

rea pe care ar av6-o. dacă ele ar fii fost făcute în totăţuna

NT

“la nivelul, mărel. Yormulele care” âm gisii (59) că servescii

pentru a mâsura înălțimele cu agiutoruli barometrului,
“permitii se faceinii şi calcululii de care vorbimii aice.
CE

Observând barometruli după intervale de timpi indestul

de scurte și egale, și făcend corecţiunile relative la tempe-
raturi şi la înălțime, găsim că presiunea atmosferică pote
I/

varia în două moduri deosebite: 1) într'unit modi regulatii

și 2) întruni _modii neregulatii,
IAS

154. Variaţiuni regulate ale presiunei. Variaţiunile

regulate ale presiunel atmosferice se produci: 1) în una și
CU
 R
METEOROLOGIE 175

RA
aceeși localitate în cursulii unel (ile stii a unui anii, şi 2) în
diverse punte ale pământului în acelaşi timpi.
I. Dacă observămi barometrulii, în aceeși localitate,

LIB
din Gră în Oră, videm că presiunea atmosferei vari6ză în
general, în cursului unet qi- noptime, Aşa, ea cresce de la 4
6re diminâța pănă la 10 dre; descresce de la 10. drela 4 6re
postnititdiane, pentiu i Eresce” din noii. până la 10 6re sera.

ITY
In modul acesta presiunea presentâză două valon macsime,
cătră 10 6re diminâţa și sâra, şi două valori minime, cătră
4 6re dimincța şi s6ra.

RS
Diferenţa între presiunea macsimă a unei di-noptimi e-
ste cu mult mai mare în regiunea intertropicală de cât în
celelalte părţi ale pimântului. In regiunile stâmpărate ale
IVE
emisferei nordice în special, variaţiunea diurnă a presiunel
este forte dese-ori turburată prin crescerile scii descrescerile
neregulate ale presiunei de care ne vomii ocupa mai în urmă.
UN

In cursul unui anii, presiunea atmosferică presentâză

de asemene o variaţiune regulată, mai cu samă în interiorulii
continentelor. Așa, în genere, ea e mai mică în cursulii lu-
nelor de vară de cât în timpuli iernei.
L

II. Se observămii barometrulii, în acelaşi timpii, în di-

RA

verse punte la suprafața pământului, şi se înscriemii pe o

chartă geografică resultatele acestor observaţiuni simultanee.
Se reunimii apoi prin linil tâte localitățile care aii aceeși
NT

presiune. Curbele căpătate în modul acesta se rumescii

isobare, stii curbe de egală presiune. -
„Se numescii îsobare mensuale curbele care reunescii
CE

punturile de pe pământii care aii aceeşi presiune medie în

cursuli unei luni.
Se numeseii îs0bare anuale curbele care reunesci pun-
I/

turile ce aii aceeşi presiune medie într'unii ană.

Dacă observămii isobarele mensuale videmi că în ge-
IAS

neral, presiunea este mai mică în localitățile calde de cât în

cele mai răi. Faptulii acesta pote fi esplicată cu ușurință.
CU
 AR
76 METEOROLOGIE

In adevăr, în o regiune caldă, aerul se dilatâză, devine mai

ușori şi prin urmare presiunea sa trebue se fie mai mică de

IBR
cât în localităţile mai răci, unde aerulă fiind mat puțin di-
latatii, densitatea sa este mai mare.

YL
SIT
ER
NTIQUJ
NIV
768

199
LU

162
te du Capt
rr
SION: POYEINE
pent mai d
RA

fe JUILLET e
o „_h So | po]

Fig, 93,
NT

Charta alăturată (fig. 95) în care sunt înscrise presiu-

nile medii din luna lui iulie în oceanul Atlantică, ne pre-
CE

sentză unii esemplu despre moduli cum se construescii lini-

ele 'isobare; ea ne arată în același timpi cum varicză pre-
siunea în diversele părţi ale Atlanticel. Așa, videmii că pre-
siunea este macsimăîn apropiere de insulelele Asore,și căi ca
I/

descresce apol, de giurii împregiurii, cu atât ma! tare cu cât

IAS

ne îndepărtămiu de acesti punti.

155. Yariaţiuni neregulate ale presiunii. Variaţi-
unile presiunii, care presenteză re care regularitate, nu potii
CU
 R
METEOROLOGIE 117

RA
se fie observate în general de cât când luăm în considera-
țiune presiunile medii lunare s6i anuale. Când din contra
studiemii isobarele cunstruite pe chartele geografice în fie-

LIB
care (i, videmi forte adese ori că presiunea cresce sâii des-
cresce într'unii modii neregulati.

ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE

20Friuli 109 > E

8 du Soir N : a =
a 2828!

Fig. 96.
I/

Aceste schimbări neregulate ale presiunii potii se pre-

IAS

senteze două caractere deosebite:

1) In unele casuri esistă unii puntii în care presiunea
este minimă; în giurul acestuia ea merge crescând din ce în ce
12
CU
 AR
178 METEOROLOGIE

mal tare, astfeliii incât isobarele ai forma unor linii circula-

IBR
re, inal mult s6ii mai puțin regulate şi concentrice. Unii ase-
mene sistemi se numesce sisfemă ciclonică. Figura 96 re-
presenteză unii sistemu ciclonicii ; în centru sc află ună punti
în care presiunea este numal de 732 m.m.; prima isobară re-

YL
unesce localităţile în care presiunea este de 736 m.m.; a doua
isobară pe acele în care presiunea este de 740 m.m. şi așa
mai departe.

SIT
2) In alte casuri presiunea este macsimă la centru și
merge apoi descrescând cu cât ne îndepărtămi de puntulii
centrali. Isobarele ai atunce uni aspectă analogii cu acelu

156. Venturi. Venturile

ER
alu isobarelor mensuale din Atlantica, representatii în figura
95, eară sistemulă pârtă numele de anticicloniă,
constat într'o mișcare mal
NIV
mult sâi mai puţin repede a aerului atmosferică.
Ele sunt produse prin neegalitatea presiunii atmosferice
în diversele locuri de pe pământu.
LU

Dacă presiunea ar fi aceeși în tote părţile, este evident

că aerul, avcud aceeşi densitate peste totii locului, ar sta în
nemișcare. Scimii însă că acesta nu se întîmplă în atmosferă,
RA

unde presiunea este în general ncegală în deosebite locuri. Se

presupunenmii că avemii o localitate unde presiunea este mal ma-
ve; aerulit de aice fiind mat densii, se va pune în mişcare
NT

cătră localităţile unde presiunea este mal mică.

In sistemulă ciclonicit ar trebui dară se avemi venturi
care se suile din tote părţile cătră centru, perpendicular cu
CE

isobarele. Intr'uni anticicloni, din contra, venturile ar trebui

se mârgă de la centrulii de mare presiune câtră periferie.
Acâstă direcţiune a venturilor, perpendiculară cu isoba-
I/

rele, este în realitate schimbată prin mişcarea de rotaţiune a

pămentului.
IAS

Pentru a inţeleze cum acestă causă modifică direcţiu-

nea vânturilor, se considerămi unu cicloni (fig. 97) care se
produce în emisfera nordică. In puntulă A, spre esemplu, ar
CU
 METEOROLOGIE 179

R
RA
trebui se bată unii vânt în direcțiune Af, cătră centrulii de
mică presiune, Păinentulii înse se învârtesce în giurul acsel sală,
_de la apusi spre răsăritu, făcând ună giurii completii în 24 6re.

LIB
Forma sa fiind aprâpe sferică, fiecare din punturile lui se mișcă
cu atât mal repede cu cât este mai apr6pe de ecuatorii. Astfeliii,
la ecuatorii repegiunea de rotațiune a fiecărul puntit ali globului
este de -160 lege pe cră,

ITY
pe ali 40 gradăde la-
titudine ea nu este de
cât de 319 lege pe 6ră.

RS
Aeruliă din A dară, mer-
gând cătră sudu, va în-
tălni pături de acri ca-
IVE
ve sunt animate de o
repegiune din ce în ce
mal mare de la apus
UN

spre răsiuitii ; el va re-

mân6 în urma lor, ca
şi cum âr fi împinsă de fig 97,
la văsăritii spre apusii, |
L

din A câtrăf. De aice urmeză că aerului din A, fiind trasii

RA

în același timpii spre f prin micșurarea presiunii, şi spref prin

mişcarea de rotaţiune a pimântului,—va apuca în definitiv
direcţiunea diagonalel paralelogramului construitii pe Af şi Af,
NT

Ventulă nu va sufla dară perpendicular, ci oblic pre isobare.

Acelaşi lucru întemplându-se pentru tote punturile B, D,
G, din ciclon, videmi că ventulă va sufla, în giurul cen-
CE

trului de mică presiune, într'o direcţiune care este contrară,

pentru emisfera, nâstră, cu acea în care se mișcă ucele într
unii ceasormnici, | |
I/

Dacă amă repeta aceleși raționamente pentru casuli u-

nul anticiclonă, ami vide că ventulu suflă, în giurul centru-
IAS

lut de mare presiune, în același sensii în care se mișcă acele

într'unii ceasornicii.
CU
 AR
180 METEOROLOGIE

| Aceste regule relative la relaţiunea ce esistă între di-

vecțiunea vântului şi presiunea atmosferică, aii fost formulate

IBR
de cătră Buys-Ballot în nrmătoriulă modă:
„Dacă ne intârcemii cu faţa în partea de unde bate
„ventulii, presiunea atmosferică va fi.mal mare câtră stinga

YL
„de cât cătră drâpta“.
Acâstă lege se aplică numai în emisfera nordică; pentru
cea sudică, lucrurile se petreci întruni modă inversă.

SIT
La suprafața pămentului se observeză tre! genuri de ven-
turi: 1) vânturi constante, care suflă în unele regiuni ale
globului întraceeşi direcțiune în tot cursulii anului; 2) vânturi

ER
periodice, care'şi schimbă direcțiunea întrunit modii regulatii
după 6re care intervale de timpii: şi 5) centri neregulate,
NIV
157. Venturi constante. In regiunea intertropicală
suflă regulată, în tot cursulit anului, două venturi: unul în
cmesfera nodică de la nord-ostii cătră sud-vestii, şi altul în
cea sudică de la sud-ostii cătră nord-vestii. Aceste vânturi
LU

constante.se numescii alizate, Ele umplură de spaimă pe com-

panionil lu Cristof Columb, cari intâlnindu-le necontenit în
cale, desperară de a se mai put întârce îndărăpt şi se re-
RA

sculară în contra nemuritorului descopiritorii ali Americel.

sată cum se esplică producerea alizatelor:
In oceanulii Atlanticii, după cum amit vedutii (154), pre-
NT

siunea veriâză într'uni modi regulat, astfeliii încât ca pre-

sentâză, în tot cursulii anului, aspectulii unul anticicloni (fig.
CE
=

95). Din cele ce am dis, relativ la relaţiunea care esistă între

presiunea atmosterică și vânturi (156), resultă că vomii av,
în partea din emisfera nordică a acestui oceanii, o serie de
vâutuni care vorii merge, in giurul centrului de mare presi-
I/
e

unc, în acelaş sensit cum mergii acele întrună ceasornicit

a

(fig. 95). La sudulii Asorelor şi în apropriere de tropiculii

IAS

' Cancerului, vom ave unit ventil care va sufla de la nord-ostiă

Acătră sud-vestii; acesta este alizatulit nordici.
CU
 R
METEOROLOGIE 181

RA
In emisfera sudidă din contra curenţii atmosferici tre-
buind se mergă, în giurul centrului de mare presiune, în
sensii inversii de cum mergi acele într'unit câsornică, aliza-

LIB
tulă va sufla, în regiunea tropiculul Capricornului, de la sud-
osti spre nord-vestii, -

ITY
)HINANĂS
Noră ;

RS
IVE
L UN
RA
NT

Fig. 98.
CE

15$. Yenturi periodice. Cele mai însemnate dintre

venturile periodice sunt brisele și musonii,
Brise. Pe țermuri se observeză deseori că, în timpuli
I/

dilei, suflă regulati unii vânt de la marea spre uscati, eară

în timpulii nopții, de la uscată spre marea. Eată care este
IAS

causa acestor vânturi numite brise: In timpulii dilei pămen-

tulii, având o putere ubsorbitâre pentru căldură mai mare de
căt apa mărilor, se va încăldi mar tare, şi acrulă care se află
CU
 AR
182a
METEOROLOGIE
micşura.
deasupra, sa dilatându-se, presiunea atmosferică se va

IBR
va veni de lu ma-
Va trebui dară se avemii unii curentii care
presiunea este mai mare, câtră uscati unde pre-
vea, unde
pămâne
siunea este mal mică.—[n timpulă nopţii din contra

YL
dinsul
tulii, recindu-se mal tare, vântulii va sufla dinspre
cătră marea.
Ilussonii sunt vânturi care suflă regulat,în unele regi-

SIT
uni, şese luni într'o direcțiune şi celelalte șese în direcțiunea
opusă. Cel mai importanţi mussoni se produc în marea-lu-
dielor. Vera, înălţimele Tibetului și fața sudică a Himalayei
se încălgeseii forte tare şi presiunea devine mică; va trebui
dară se se producă curenţi de
ER
aeri, care
neral, în marea Indielor, dinspre Australia și sudulă Africei
vor merge în &e-
NIV
cătră nord. Irna din contra, acele înălțimi presenteză unii
minimum de temperatură şi unii macsimum de presiune; ven-
turile vori trebui se bată dară într'o direcţiune inversă.
LU

139. Yânturi neregulate. Vânturile regulate, scit pe-

riodice, nu se producă decât într'unii mici numeri de vegi-
uni, în care variaţiunile presiune atmosferice presenteză ele
înseși Gre care regularitate. In cele mal multe casuri din
RA

contra, venturile de la suprafaţa pământului îşi schimbă atât

direcțiunea cât şi intensitatea fără nici o regulă aparentă.
Dacă comparămii însă aceste vânturi neregulate cu sta-
NT

vea presiunii atmosferice, videmii că esistă o strinsă legătură

între ambele fenomene.
CE

Se considerămi, spre esemplu, unu sistemii ciclonicii ca

acel representatii în charta de la figura 96. De giur împre-
giurul centrului de mică presiune vomii constata că esistă
I/

curenți de aerii, oblici pe isobare și mergend, în general, în

sens inversit de cum mergii acele într'unu ceasornicii. Causa
IAS

producerel acestor veanturi, precum și direcţiunea lor, aii fost

esplicate mal sus (156). In ceea ce se atinge de intensitatea
lor, s*ait constatatii că ea este cu atât mal mare cu cât iso-
CU
 R
METEOROLOGIE 183

RA
barele sunt ma! apropiete unele de altele. Cu alte cuvinte, cu
cât deosebirea de presiune între două locuri vecine este mai
mare cu atâta vântuli suflă între dinsele cu mai mare violență.

LIB
Sistemele de presiune anticiclonică sunt și ele însoţite
de vântuni; direcțiunea acestora, înse este atunce, în emisfera
n6stră, în același sensii cum mergi acele într'unii ceasornic,
şi intensitatea lor este în general mică.

ITY
160. Prevederea timpului. Presiunea atmosferică,
precum şi celelalte elemente meteorologice, sunt observate în

RS
fiecare (i, la Gre determinate, atât în Europa căt şi în Ame-
rica, întruni forte mare numerii de stațiuni meteorologice,
şi resultatele căpătate sunt telegrafiate imediat la ună numeri
IVE
restrinsit de observatorii centrale. Acolo se construescii, după
cum amit arătat ma! sus chartele meteorologice ale fiecărei ile.
Din studiulii atentivi ali acestor charte resultă că cen-
UN

trurile de mică presiune ale ciclonilor se mişcă, cele mai de

multe ou, cu 6re care regularitate, Așa, ciclonulii represen-
tatii în figura 96 avea, Ja 9 6re dimindța, centrul stii în
oceanulit Atlanticii aprâpe de ţermurile apusene ale Franţiei;
L

la 3 re după amâdă-di el era în centrulii Franţiei, eară la 9

RA

Gre stra agiunsese în Sviţera.

Cea mat mare parte din ciclon vinit în Europa din o-
ceanulii Atlanticit ; el urmeză apol calea lor cătră răsăritii
NT

sâu cătră nord-osti.

Dacă în observatoriile centrale se constată care este
CE

direcțiunea unui ciclonii şi repegiunea aprocsimativă a mer-

sului seii, este evident că se va putea prevede cari va fi di-
recţiunea, şi pănă la unii puntii, chiar intensitatea vânturilor
în ţerile prin care el are se trecă. Cunoscând direcţiunea din
I/

care aii se sufle vânturile, vomii pute preved6, cu multă pro-

babilitate, înseși schimbările timpului. In adevăr, unit ventii
IAS

care vine dintr'o direcțiune Gre care produce în general unele

fenomene moteorologice determinate. Aşa, dacă el bate dinspre
CU
 AR
184 METEOROLOGIE

nordii, din lăuntrul continentelor, temperatura se va răci ; dacă

bate dinspre marea, acrulii se va încărca cu umețldlă și tim-

IBR
puli va fi nourosii și ploiosiă.
161. Curenţi marini. Neegalitatea cu care este dis-
tribuită căldura la suprafața globului pune în mișcare apele

YL
mărilor întocma! ca și aerulii atmosferică. Intr'o regiune vre
care, marea fiind incălgită, apa ei se dilateză, devine mai
rară și merge pe deasupra cătră părțile mar r&ci, pe când

SIT
de acolo unii curenti inversise duce pe la fundii cătră re-
giunile calde.
Gradul de sărătură ali deosebitelor mări, făcându-le

ER
se aibă densități deosebite, contribuiesce de asemene la pro-
ducerea curenților.
Insfirșit vânturile agiută și ele mişcarea mărilor, ridi-
NIV
când cu ușurință talasuri colosale Și împingendu-le în însăși
direcțiunea lor. '
Se observeză în oceanuri curenți regulați, cari circuleză
necontenit în aceleși localități şi aceleşi direcțiuni. Cunostin-
LU

ţa lor ușurâză forte mult navigațiunea, de accea ct ai fost

studieţi cu multă îngrijire mal ales în timpurile din urmă.
Ca esemplu, vom cita curentulii care încungiură partea
RA

nordică a oceanului Atlanticii.

Acestii curentă plâcă de la ţermurile apusene ale Afri-
cel şi, agiutatii de vânturile alizate,
NT

străbate Atlantica de la
r&sărită spre apusii aprâpe în direcţiunea ecuatorului. Asiun-
gend pe costa Americei, el se ridică puțin spre nordă pe lin-
CE

Să țermurile Guyanei, trece prin „marea ntilelor, întră în

golfulii Meesicului, încunziură țermurile sale, pentru a ei din
noii în Atlantica, asemene unul fluviii majestuosi, întrecend
în repegiune Amazonele şi Mississipiulii. De aici, sub nume-
I/

le de rîulii Golfului (Gulfstrean), el străbate din noă Atlan-

tica, înte 10 și 45 grade latitudine, de la apusii spre rtsă-
IAS

rit şi se imparte însfirşit în mal multe ramuri. Una din a-

ceste se scobură cătră sudi de alungulii Portugaliei pentru a
CU
 R
METEOROLOGIE 185

RA
se uni cu curentulă ecuatorială. Alte ramuri încungiură însu-
lele Britanice, scă străbatii pe lângă țermurile Norvegiei,
încăldind tote aceste localităţi şi modificându-le climatulii.

LIB
METEORE APOSE,

ITY
162. Roua. In timpulit nopţilorsenine pământulii se
acopere deseori cu mici picături de apă care se numescii rouă,
Producerea acestul fenomenii ai: fost esplicată de Wells

RS
în modulă următoriii.
In timpul nopţii, suprafața pământului continuă se tri-
mită neîncetată căldură cătră spaţiele ceresci, fără a primi
IVE
nimica îndărăpt de la spre. Ea dară se va răci. Aerulii, ce
se află. în contactii cu dinsa, recindu-se şi el, vapârea deapă
cuprinsă întrinsuli nu va mai pute sta în acestă stare ci se
UN

va depune sub formă licidă.

Din acâstă teorie vomit put6 deduce cu uşuriţă deose-
bitele circumstanţe care înlesnescii sâi împedecă produce-
L

rea rouer.
1) Roua se depune în mai mare cantitate în timpulit
RA

nopților senine co-ci atunce suprafaţa pământului, putend ra-

ia mai cu ușurință căldură cătră spaţiele ceresci, se recesce
NT

mai tare. |
2) Nourii, precum și ori ce alte obiecte care acopirii
suprafața pământului, împedecă depunerea rouci, că-ci în casulii
CE

acesta căldura radiată de pământă îi este restituită înapoi

s6i prin reflecțiune, s6ă prin radiare şi prin urmare r&cirea
nu se pote face.
3) Unii ventii uşorii favoresce formarea rouei din causă
I/

că reînoesce cu încetul păturele de uerii care aducii vapdrea

IAS

lor de apă şi o depunii. Unii ventii violentii, reînoind cu repe-

giune aerul, nu" lasă timpulii se se recescă şi este prin ur-
mare ună obstaculii la depunea routi.
CU
 AR
186 METEOROLOGIE

4) Natura corpurilor înriuresce de asemene asupra de-

IBR
punerei routi. Corpurile ce au o putere emissivă mare, radi-
ând mai multă căldură, se vorii r&ci mal tare de cât acele
acăror putere emissivă este mal mică. De aceea crba, plân-
tele, pământulii negru se acopări mai uşoră cu rouă de cât

YL
petrele, metalele.
163. Negure-Nouri. Când aerulii se răcesce prin 0
causă 6re care, vapârea_de apă cuprinsă întrinsul sese_conden--

SIT
s6ză sub. formă-de -micl-picături de apă, care alterâză traus-
paranța sa. Când aceste picături se află în apropiere de su-
prafața pimentului, ele constitue negurele; câud din contra

ER
stai atârnate la o înălțime 6re care, ele compunii nouri.
Negurele şi nourii sunt dară același fenomenit produsii însă
la distanțe deosebite. Acest fapt ai fost constatatii de câtră
NIV
toți călătorii ce at străbatutii prin noul sc în ridicările pe
munți înalți scii în căl&toriele aerostatice.
_Causele care produci negurele şi nouri! sunt fârte nu-
LU

merose ; vomi cita câteva din cele mai însemnate,

In totdcuna când aeruli este ma! rece decât pămentuli,
vapârea de apă; iidicându-se întrinsul, se va condensa. Ast-
felii, primiivâra şi tâmna, după răsăritul sârelul, apele riu-
RA

rilor și a lacurilor încăldindu-se mal tare de cât atmostera,

se produce la suprafața lor o evaporațiune abundentă ; vapo-
NT

rii, formați în modului acesta, ridicându-se însă în sus dai

peste pături, mal r&ci în care se prefacii în negure. In Inali-
tera, spre esemplu, aerulă este mar r&ce de cât apa riulul
CE

Golfului (Gulf-Steam) care încungiură țermurile sale ; de aceea

acâstă țeră este mal în totdcuna acoperită cu negure.
O altă causă a producerel nourilor este _Sutlarea - -unul__
vânti caldă şi_umedii într'o regiine-— mal” râce.6 Spre a înţe-
I/

lezo acesta se luămit uni “eseraplu. Ună metru cubică de acri

IAS

saturatii cu vapâre de apă şi la temperatura de 5%, pote cu-

prinde 6, 7, grame de vapore: unii metru cubicii earăşI sa-
turatii şi la 250 pote cuprinde 22 gr. 5. Se presupunemii că
CU
 R
METEOROLOGIE , 187

RA
aceste cantități de aerii se amestecă; ele vori cuprinde 29
gr. 2, sâi 14 gr. 6 de vapore pe metru cubică, şi tempera-
La acâstă temperatură înst uni

LIB
tura amestecului va fi 150.
metru cubicii de aer saturatii nu mai pâte cuprinde de cât
13 gr. de vapâre; 1 gr. 6 dară se va depune sub formă licidă,
Nourii, fiind compuşi din mici picături de apă, sunt

ITY
gre! și prin urmare ar trebui se cadă câtră pămenti. Cum
se face că el stau atirnaţi în aerii?
Mai multe cause contribuiescii la acâsta.
1) Unii mare numirii de meteorologi admitit că elobu-

RS
lele negurelor şi a nourilor nu sunt pline. Ele sunt constituite,
ca beşicile de soponii, dintr'o peliţă forte subțire, plină în
IVE
lăuntru cu aerii saturatii de vapore. Greutatea lor fiind ast--
felii forte mică, ele nu vorii căd6 în gios de cât forte incet.
2) In timpulii diler, pămentulii încălgindu- se, se producii
de aerit din gios în sus, cari împingă nourii într'o
UN

curenți
direcțiune opusă căderel lor și "i silescii se se ridice în sus
L
RA
NT
CE

Fig. 99.
I/

3) Când, cu tote aceste nouril s'ar scobori în pios, el

IAS

ar întălni în calea lor pături din ce în ce mal calde, în care

globulele inferidre se vor vaporisa; vaporii formaţi se vorii
ridica în sus deasupra nourului unde, temperatura fiind rece,
CU
 AR
158 METEOROLOGIE

se vor condensa din noi. Astfeliii nourulă, distrugându-se

IBR
necontenit la partea inferidră, şi reformându-se la partea su-
peridră, rămâne atirnatii în aerii.
164. Plâic—Omătii—Poleiii. Când picăturele de
apă ce compuni nourii devinii mal mari prin o condensațiune

YL
mal abundentă a vaporilor, ele nu mal potă sta atirnate în
atmosferă, ci cadii cătră pământă sub formă de pliie.
Ploea recindu-se la o temperatură mai gidsă de cât 09

SIT
îngbiață și formâză omctuli. Fulgit omitului sunt formați din
mică cristali, cari dese orl se grupeză între er pentru a for-
ma stele cu şese colțuri forte regulate (fig. 99).

ER
Se întimplă câte odată iârna se cadă o plâie fină a-
mestecată cu omitii pe giumătate topitii; pământulii fiind re-
ce, picăturile de apă se solidifică și formeză pătura de ghiață
NIV
lunec6să cunoscută sub nume de poleiă. pg B
Este utili de u se cunâsce cantitatea de —- ]
ploie care cade înti'o localitate ore care. Acâs- N
LU

ta se face prin agiutorulă unul aparatii numitit P

pluviometru s6ă udometru. Pluviometruli se ”
compune (fig 100) dinti”o pâlnie B în care cade ,
RA

ploea, spre a întra apoi într'ună reservoriii A. - i

In fiecare (i culegemii, prin tubulii cu robinetii |
Y, cantitatea de apă cădută; mâsurămil volu-:
NT

mulă seii şi calculimii înălțimea ce ar av6 SS

acesti volumii dacă ar afecta forma unut cilin- Pai
dru având acceși basă ca și pălniea. Avemu
CE

astfeliii înălțimea ce ar ocupa la suprafața pă- fig. 100.

mentului cantitatea de apă cădută.
I/
IAS
CU
 R
RA
LIB
ELECTRICITATE

ITY
ELEUOTRICITATE STATICA

RS
PRODUCEREA-ȘI DISTRIBUIREA ELECTRICITĂȚII IVE
165. Producerea electricităţii prin frecare. Se
frecămii cu o stofă de postavi sâii de matasă, bine uscată,
UN

o bucată de steclă şi apoi se o apropiemi de nisce corpuri

uşore, precum bucățele de hârtie, strujituri de pene ş. a.; a-
ceste vorit fi mai întă&iii atrase de steclă și apoi, după ce se
vor pune în contactii cu dinsa, vor fi respinse în tote păr-
L

țile. Acelaș fenomenii se va produce şi cu râșina, ambra, sul-

RA

furele şi alte substanțe, când mai întăiă le vomi freca și a-

pot le vomii apropi€ de corpurile uşdre.
Aceste fapte dovedescii că substanțele de care vorbimii
NT

aii căpătatii prin frecare o proprietate nouă: se dice atunce

că ele sii electrisatii; cară causa necunoscută, care aii datii
nascere acestor fenomene, se nuinesce electricitate.
CE

166. Corpuri bune conducătore şi rele conducă-

tore de electricitate. Sunt unele corpuri, pe care ţintndu-
le în mână și frecându-le cu o bucată de postavii, nu le pu-
I/

temă comunica proprietatea de aatrage materiele uşore; ast-

felii sunt metalele. Făcend însă cu ele acestă esperienţă în
IAS

alte condițiuni, vomit isbuti de a le electrisa.

Se luâmă, spre esemplu, o bucati de metali şi seo
CU
 190 ELECTRICITATE STATICĂ

AR
punemii cu unii capttă întruni tubii de steclă (fig. 101) sit
de râşină, de care ţinendu-o în mână se o frecămii, Vomit

IBR
vedă atunce că metalulii se electrisâză.
Corpurile din natură poti fi dar împărţite, în privirea
electricității, în două clase:

YL
Unele, pe carele putemii electrisa de adreptul
prin frecare ;—altele pe care nu le putemii electrisa
de cât ţinendu-le prin agiutorul unei substanţe elec-

SIT
trisabile de adreptul.
Pentru a esplica aceste fapte, se admite că e-
lectricitatea, ori care ar fi natura sa, pote circula cu

ER
ușurință în unele corpuri, în timpii ce in altele ea nu
se pote respândi decât cu o forte mare greutate. Cele
dintăiă aă fost numite bune conducitore, cră cele de
NIV
ali doile rc conducelăre de electricitate. Tâte sub-
stanțele care nu pot fi electrisate de a dreptul sunt
bune conducitâre: ust-felii sunt metalele, corpulii
LU

omului, apa, pămâtulii ş. a. Tote cele care poti fi e-

.
J lectrisate de adreptul sunt ră conducătâre.
Electricitatea se desvilesce de o potrivă prin
Fig. 101
" frecare pe tote corpurile. Pe cele rele conducttâre
RA

însă ea, neputând circula, remâne pe dinsele și'şi manifesteză

fiinţa sa prin atracţiunea obiectelor oşâre. Pe cele bune con-
NT

ducttâre din contra, electricitatea produsă prin frecare cir-

culâză în tâte părţile lor cu o mare repegiune, şi fiind ţinute
în' mână, ea trece prin corpulă nostru spre a se duce în pă-
CE

mântui. Este dară evident că pe asemene substanţe bune con-

ducttâre, electricitatea nu va put râmând, pentru ași mani-
festa efectele sale, de cât când vor fi isolate prin altele râu
conducâtore.
I/

167. Esistenţa a dout genuri de electricitate. I-

IAS

lectricitatea ce se desvălesce.pe deosebitele corpuri din na-.

tură nu se bucură de aceleși proprietăţi. Pentru a ne în-
CU
 R
ELECTRICITATE STATICĂ 191

RA
credința despre acâsta, se luămi ună micu aparati numitit
penduliă electrică, compusi dintr'unii piciorii de steclă întorst
la partea superi6ră în formă de cărligi (fig. 102), de care se

LIB
află atirnată, prin agiutorulii unui
fr de matasă râu conducttori, o
mică bombiță de m&duvă de socă.
Se apropiemii de penduli o bu-

ITY
cată de steclă electrisată. DBom-
bița de socă va fi mal intâii a-
tvasă;; îndată înse ce se va pune

RS
în contacti cu stecla ea va fi res-
pinsă. Pe când bombiţa este res-
pinsă de steclă, se apropiemi de
IVE
dinsa o bucată de râșină electri-
sată, ea va fi atunce atrasă. Fig. 102.
Prin contactuli bombiţel cu stecla, este evidentii că ea
UN

S'ai încărcatii cu electricitatea ce era pe acâstă din urmă

substanță; în acestă stare însă fiind respinsă, trebue se con-
chidemu că stecla pote atrage unu corpit uşori neincărcatit
cu electricitate, înse "lu respinge când este încarcatii cu e-
L

Jectricitatea ce se află pe diusa însăşi.

RA

Pe de altă parte corpuli respinsă de steclă videmu că

este atrasi de răzină; electricitatea ce se desvelesce pe rt-
şină nu se bucură dar de aceleşi proprietăți ca şi acea de
NT

pe steclă. i |
Din aceste esperienţe putemi se conchidemu:
CE

1) Că esistă doue zenuri de electricitate: una care

se desvălesce pe steclă şi care se numesce electricitate steclo-
să, şi alta care se desvelesce pe rtșină și care se numesce
electricitate reșinosă ;
I/

2) Ca corpurile încărcate cu electricităţii de acelaș

nume se respingi; eară cele care au electricități contrare
IAS

se atragi.
CU
 AR
192 ELECTRICITATE STATICĂ

16$. Ambele electricităţi se producit în acelaş

IBR
timpit. Când frecămă unul de altul două corpuri, fiecare
din ele se încarcă în acelaş timpii cu electricitate. Se luămii,
spre esemplu, dou discuri (fig. 103), unul de steclă, ceară
celuilalt de lemni învălitii cu postavii, previdute amândouă cu

YL
cod de steclă, şi se le fre-
I ciinii unul de altul; apro-
| - - piendu-le apo!, pe fiecare în

SIT
| : parte, de unii pendulii elec-
j tricii, vomit constata că cel
Fig. 103 de steclă s'ai încărcat cu c-

ER
lectricitate steclosă, și cel
de postavii cu electricitate răşinâsă.
169. Ipotesa celor două iluide. Pentru a coordona
NIV
tote aceste fapte, Symmer ai imaginati următârea ipotesă a-
supra electricităţii:
Electricitatea este ună fluidii forte subtilii și fără greutate,
LU

EI pote circula cu uşurinţă în tâte părțile corpurilor

bune conducttore, pe când în cele răi conducătore stă fiesatii
în moleculele lor fără a se pute respândi.
RA

Sunt dou& genuri de fluide electrice: unul positizii care

este acelii ce se produce prin frecare pe steclă, şi altul ue-
gativii care se desvălesce pe rășină.
NT

Fluidele de acelaş nume se resping, cară cele de nume

contrarie se atragi. |
Fiecare corpi cuprinde iutrinsul amândout aceste flu-
CE

ide în cantități egale; şi întocmal precum o cantitate posi-

tivă este anulată prin o cantitate egală negativă, tot ast-
felii și efectele fluidului positivii sunt ncutralisute, prin efec-
tele contrari ale acelui negativi. Prin urmare corpurile ne-
I/

clectrisate trebuescă numite neutre sci în stare nculră.

IAS

Când frecămă dou corpuri, unul cu altul, electricităţile

neutralisate se desparti: cea positivă trece în unul, cară cea
CU
 R
EIECTRICITATE STAŢICA .: 193

RA
negativă în celulalt. Din acâstă causă fie-care din corpuri se
încarcă cu electricități deosebite.

LIB
10. Electricitatea se duce la suprafaţa corpuri-
lor conducttâre. Pentru a demonstra acâsta, se luămi o
sferă de metalii susținută pe unii pictorii de steclă şi se punemii
peste dinsa dout e-

ITY
misfere care o aco-
pării perfect, fiecare -
din aceste fiind pre-

RS
vădute asemene cu
coţi de steclă (fig.
104). Se electrisămit IVE
aparatulii cu agiuto-
vul uneiinachini elec-
trice, care va fi des-
crisă mal în urmă,
UN

și apoi se ridicămit |
deodată ambele c- Fig. 104.
misfere, Apropiindu- |
L

le pe fie-care de unii pendul electricii, vom constata că

RA

sunt electrisate; în timp ce sfera nu dă celi mai micii semnii

de electricitate: electricitatea dară sai dusii în întregime la
suprafață.
NT

111. Influenţa formei corpurilor asupra distri- .

buţiunii electricităţii. Electricitatea nu se distribuesce în
CE
I/
IAS

același modii pe suprafața corpurilor care ait deosebite forme.

13
CU
 AR
191 ELECTRICITATE PRIN INFLUENȚA

Pe o sferă, ea se împarte egal în tâte părţile suprafeței

IBR
sale (fig. 105).
Dacă vomii lua înse uni cilindru, vom constata că mal
în tâtă lungimea sa nu se află decât forte puțină electricitate

YL
(fig. 106), în timp ce la capete, electricitatea se află ingră-
mădită în forte mare cantitate.
Cu cât capetele unul corpii vor fi mal ascuţite cu a-

SIT
tâta cantitatea de electricitate ce se va acumula în ele va fi
mai mare. "In adevăr, dacă electrisămii unii corpi terminati
cu unii vervii ascuţitii, tâtă electricitatea se duce la capetulii
isola, ci o lasă

ER
acestui vervă; aerulii atunce nu o mat pâte
se se scurgă încetul cu încetul printr'insul.

ELETRICITATEA PRIN INFLUENȚA

NIV
172, Casulă unui conducătorii isolatii. Când pu-
nemii unii corpii buni conducătorii în față cu altii corpi în-
+ — A + cărcatii cu elec-
LU

[i Ph ———— tricitate, esperi-

| Sami AR ența ne arată că
| Me celii d'inteiii so e-
RA

lectriscză sub in-

fluenţa celui de
ali doile.
NT

Se luăimii o
"> sferă C încărcată
o „cu electricitate
CE

Tm positivă şi isolată
pe unii piclorii de
Tig. 107.
steclă (fig. 107)
I/

și se apropiemit de dinsa uni cilindru metalicii AD de a-

semene isolati, înse în stare neutră. Acestă cilindru se în-
IAS

carcă imediat cu electricitate sub influența sferei, şi anume

în A cu electricitate negativă, cară în DB cu positivă,
Acâstă electrisare pote fi cu uşurinţă esplicată în teoria
CU
 R
ELECTRICITATE PRIN INFLUENȚA 195

RA
lui Symmer. In adevăr, ambele genuri de electricități tre-
buc se fie respândite în cantități egale pe fie-care moleculă
a cilindrului AP, ast-feliii încât se'și neutraliseze reciproc e-

LIB
fectele lor. Apropind înse cilindrulii de sferă, electricitatea
positivă din acâsta va atrage cătră sine fluidulii de nume
contrarii şi va respinge în capetulii cel mai îndepărtată e-
"lectricitatea de același nume. De aice urmeză tot de o dată,

ITY
că pe la midlocului cilindrului nu se va afla nici de cum e-
lectricitate, faptă ce putemi constata prin agiutorulii unor
mici bombițe de meduvă de socii atirnate de cilindru, care

RS
videm că în M nu divergeză.
Se îndepărtămiă acuma cilindrulii
IVE AB de sfera C; elec-
tricităţile ce fusese separate se vor împrăști€ în tote părţile
sale ncutralisându'și reciproc efectele, şi el va reveni din
noii în stare neutră.
UN

113. Casulii unui conduectorit in contactii cu

pământulii. Pe când cilindrul AB se află în fața sferei
C, se'li punem în comunicațiune cu pământulă cu unulit din
L

capetele sale, spre esemplu BD; electricitatea positivă se va

RA

scurge in pământii fiind respinsă de C, cară cea negativă va

remân€ atrasă în capetulii A. —Intrevumpend atunce comu-
nicaţiunea între cilindru şi pămentii pe deo parte, eară pede
NT

alta îndepărtându'lii de sferă, el va remânc încareatii numai

cu electricitate negativă, care se va respândi pe tâtă supra-
fața sa. Vom încărca dară în modulii acesta cilindrului AB
CE

prin influenţă cu o electricitate de name contrară cu acea a

sferei influențătâre C.
Tot acestii resultată vomit căpeta când vomă pune în co-
I/

municațiune cu pământuli orl care altă parte a cilindrului AB

fie chiar capetulii sei A, celi mai apropietii de sferă, că-că
IAS

şi atunce cilindrul, corpulii prin care s'aii stabiliti comunica-

țiunea și pământulii formeză unii sistemi de corpuri condu-
câtore în care sfera atrage electricitatea negativă, în părţile
CU
 AR
196 ELECTRICITATEA PRIN INFLUENȚA

cele mai apropiete de dinsa, adecă în A, şi respinge pe cea

IBR
positivă în părţile cele mai îndepărtate, adecă în pămentii,
174. Atragerea corpurilor uşore. Descompunerta
electricității prin influenţă ne pune în stare de a esplica fe-
nomenele de atragere și respingere ce se observeză între

YL
unii corpit încareatii cu electricitate şi între unii corpi u-
şorii, Se avemii, în adever, unii corpii C (fig. 108), încăr-
cată cu electricitate positivă, în fața căruia se ailă unii

SIT
corpi uşor ab. Electricitatea neutră din acesti din urmă se
va desompune prin influenţă; în « va
veni fluiduli negativă, cară în d celt

i
LL c
(e “+ tiude dară pe de oparte se atragă poER
„Positivii, Electricitatea din cilindru va

“ab, cară pe de alta se'li respingă.

Es-
NIV
Fig. 108. periența înse ait aratati că energia cu
care doue corpuri electrisate se atraait
să se respingi este cu atât mal mare cu cât distanţa din-
LU

tre dinsele este ma! mică. Puterea atrăsătore dintre C şi « fiind

dară mal mare de cât puterea respingătâre dintre C şi, este
evident că corpuli ușorii ba va fi atrasi de cilindruli C.
RA

Indată ce comunicaţiunea s'ait stabiliti între dinşii, c-

lectricitatea negativă din « se combină cu o parte din elec-
tricitatea positivă din C; pe a nefiind acuma de cât fluidă
NT

positivii ca şi pe C, ci vor trebui se se respinaii.

175. Scânteie electrică. Când apropiemit unii con-
ducâtorii în stare neutră de unit corpi electrisatii, ca în es-
CE

periența descrisă mai sus (172), cantitățile de electrici-

tate de nume contrarii care se acumuliză față în faţă
sunt cu atât mal mari cu cât ambele corpuri sunt mal apro-
I/

piete. Aglunge unii momenti în care acţiunea acestor electri-

cități contrarie este atât de puternică în cât pătura de acri
IAS

dintre dinsele nu le mal pote separa; ele se combină atunce

între dinsele producând o trăsetură luminosă și ferbinte nu-
mită scinteie electrică,
CU
 R
ELECTRICITATE PRIN INFLUENȚA 197

RA
176. Electroscopii. Electroscopuli este unii aparatii
destinatii de a, constata esistenţa și genulit electricităţii care
se ailii pe unii corpi. Ei se compune din unii clopotit de ste-

LIB
clă; în care întră pe la partea superidră unit cilindru metalicii
ab (fig. 109), terminatii de asupra prin o bombiță a, ceară de
desubt având atirnate, sâii două foi de aurii, sâit două fire
de pate, sii în general două corpuri uşâre și bune condu-

ITY
cătore. -
Pentru a ne servi de acestii aparatii trebue mai întâii
se'li încărcămii cu unii genii de

RS
electricitate cunoscutii. Pentru a-
cesta, apropiemii de dinsul o bu-
cată de steclă electrisată positivii.
IVE
Electricitatea neutră din ad și din
foiţi se descompune prin influen-
ță ; cea negativă este atrasă în a,
UN

cară cea positivă este respinsă în

foiţI, care, fiind atunce încărcate
cu electricitate de același genii,
L

se vorii respinge și se vorii înde-

părta una de alta. Se atingemii -
RA

cu degetul cilindrulă ab, și după ;

aceea, întrerumpând acestă atinge-
NT

re, se îndepărtămă şi stecla elec- Tie 109.

trisată. După teoria desvălirei e-
lectricităţii prin influenţă, atât cilindrulii cât şi foile nu vori
CE

mal remân6 încarcate de cât cu electricitate negativă. Toile

înse, fiind încarcate tot cu același fluidii, vorii sta necontenit
îndepărtate.
Electroscopuli fiind astfeliii pregătită, se apropiemit de
I/

el corpulii în care voimii se constatămii esistența și genului

IAS

electricităţii. Dacă acelii corpi va fi încărcatii positiv, foițele

ce eraii îndepărtate se vorii apropia, cu-cl electricitatea ne-
gativă cu care craii încărcate, fiind atrasă, le părăsesce şi se
CU
 AR
198 ELECTRICITATE PRIN INFLUENȚA
duce în a. Dacă din contra, pe corpii va fi.fluidii negativi,

IBR
foițele vori diverge ma! tare, electricitatea negativă din a
fiind respinsă într'insele.
117. Machina electrică. Machina electrică ordinară

YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/

Fig. 110.
se compune dintrunii discii circularit de steclă, aședatii între
IAS

două colne de lemnii și putendu-se mișca în giurul acsel

sale prin agiutoruli unut mănerii (fig. 110). In fața acestui
__diseii se află dout cilindre metalice, susținute pe piciore de
CU
 ELECTRICITATE PRIN INFLUENȚĂ 199

R
steclă isolătâre și reunite la partea posteri6ră prin unii con.

RA
cu
ducători. Fiecare din cilindre sunt prevădute la capeti
câte unit cărligă, care îmbucă stecla fără a o atinge. Pe căr-

LIB
lige sunt, în partea de cătră steclă, ghimpi ascuţiţi de ase-
mene metalici. Insfirşit, între col6nele de lemai şi disculii
de steclă se află patru perinuţe, dintre care două la partea
superi6ră şi două la partea inferi6ră, acoperite cu pele unsă

ITY
pe de asupra, s6ii cu 0 amaleamă de cositoriii şi mercură, sei
cu aură mussiuii. Perinuţele sunt puseîn comunicațiune cu
pământulă prin catene metalice, ”

RS
Când invertimi disculii de steclă în glurul acsei sale,
el se frâcă de perinuțe şi se electris6ză positiv. Perinuţele
înseși se încarcă cu electricitate negativă; acesta înse se
IVE
scurge în pămenti prin catenele metalice. Electricitatea po-
sitivă din discii descompune prin influenţă fluiduli neutru al
conducătorilor isolaţi; respinge în capttulii lor opusi elec- .
UN

tiicitatea positivă, cară pe cea negativă o atrage pe vărvulii

ghimpilor ascuţiţi, de unde se scurge încetul cu încetul în aeri,
şi neutralisâză electricitatea positivă din discii. Acesta, înse fiind
necontenit învârtitit, se electrisză din noi, și așa mai departe.
L

Cilindrele machinel se încarcă dară cu cantități din ce

RA

în ce mai mari de electricitate positivă. Acestă încărcare are

totuși o margine; că-ci de la 3
unii timp, fluiduli positivi ce
NT

este deja pe cilindri, respin-

ge pe acel ce vine din noii
de la discii, și machina nu se
CE

pâte atunce încărca mai tare.

118. Elcctroforii. Elec-
troforulă se compune dintr”- |
I/

unii discii de râşină (fig. 111) e

IAS

de asupra căruia putem pune Fig. 111,

ună altă diseii B de lemn învălitii cu o foie de cositorii,
previdutii cu unit măneriii de steclă D.
CU
 AR
200 ELECTRICITATE PRIN INF LUENŢA

Pentru a încărca acestii aparatii cu electricitate, ridi-

cămii mal îuteiă discul de lemni și batemii râșina cu obla-

IBR
nă. lâșina se electriseză atuncea negativ. Punând apoi de
asupra disculii de lemni, electricitatea neutră dintr'insul se
descompune prin influență : cea negativă este respinsă la par-

YL
tea superidră, cară cea positivă este atrasă la faţa inferidră,
şi nu este neutralisată prin fluiduli negativă al reşinei, din
causa relei conductibilităţi a acestela. Atingână cu degetulii

SIT
discul B, fluidulă negativă dintr'insulă se va scurge în pă-
mentii. Indepărtând degetului şi ridicând disculă prin coda
sa .de steclă, el va remâne încarcatii cu electricitate positivă.

ER
Când râșina este odată electrisată, ea pâte încărca în
acestii modit discul conducătorii, de mal multe ori, cu elec-
tricitate positivă,
NIV
159. Machina Imi Ilolz. Machina lui Ilolz se com-
“pune dintrunii discii cireularii de steclă_A, menţinută într'o
posițiune ficsă prin patru vergl orizontale de asemene de
steclă (fig. 112). Alăturea cu acesta se află ună ali doile
LU

discit circulari de steclă B, sprijinită pe o acsă reit conducă-

târe de electricitate, în giurul căreia se pâte îuvârti cu repe-
giune, Disculi ficsii A posedâză, aprope de capetele diame-
RA

trului sei orizontalii, două deschideri. Pe marginea superi6-

ră a deschiderei de la stinga se află lipită o fâie de hârtie ter-
minată în gios cu unit virvii ascuţitii £. O altă fie de hâr-
NT

tie, terminată de asemene cu uni vârvii ascuțitii / ridicati în

sus, este lipită de marginea inferidrăa deschiderel din drepta.
CE

In faţa acestor deschideri, şi de ceelaltă parte a discului mo-

bilă, se află doi cilindri de metalii, terminaţi prin vârvuri as-
cuțite P şi P'. Cogile cilindrilor sunt aşegate într'o placă de
cautciucii, tii conducătâre de electicitate. Capătul codil
I/

cilindrului P este terminati prin o bâmbă fiesă n; capătulă

coțlit cilindrului P' este terminati prin o bombă 1, care p9-
IAS

te, după voință, se fie apropietă stii îndepărtată de n, prin a-

giutorul unui mănerii de cautciucii re conducttoriă.
CU
 01

R
ELECTRICITATE PRIN INFLUENȚĂ

RA
Pentru a încărca machina lui Ilolz, apropiemii mal întăi
una de alta bombele m şi n. După aceea învărtimii pe de o
parte disculi mobili de steclă B, intr'o direcţiune inversă

LIB
aceleia în care sunt întârse vărvurile de hârtie / și f'; pe
de altă parte apropiemii de foia de hârtie / oplacă de caut-
ciucii durii, electrisată negativ prin frecare.

ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE

"Fig. 112.

După cât-va timpă de învârtire a discului mobili, dămi

I/

de o parte placa de cautciucii şi îndepărtămit încetul cu în-

cetul bâmba m de n. Intre ambele bâmbe se produci atunce
IAS

unii forte mare numării de scântel electrice, care se succed6-

ză cu o forte mare repegiune.
CU
 202 ELECTRICITATE PRIN INFLUENȚA

AR
Dacă cilindrile P şi P' sunt puse în comunicaţiune cu
două mici butelei de la Leyda, care vorii fi descrise mat în

IBR
urmă (183), scânteele dintre bâmbe sunt mal puţin repedi
înse în acelaşi timpit cu mult mai puternice.

1$0. "Teoria machinei lui ]lolz. Producerea clectri-

YL
cității în machina lui Ilolz, pâte se fie esplicată în modul
urmiătoră: |
Electricitatea negativă, cu care ati fost încărcată foiea de

SIT
hârtie ; descompune prin influență electricitatea neutră din
cilindrulii P. Electricitatea - negativă este respinsă în'u, pe
când cea positivă se scurge prin vârvurile ascuţite pe dis-
culit mobilii
ER
B. Acesti discii, încărcată positivii, mişcându-se în
giurul acsel sale, agiunge în fața foci de hârtie /. Electricita-
tea neutră din acâsta se descompune prin intluență, tluidulii
NIV
negativi se scurge, prin vârvuli ascuţitii, pe steclă, eară fâca
/ remâne încărcată positivă. Electricitatea positivă de po f'!
descompune la rondul seii fluidulii neutru de pe conductoruli
LU

P"; electricitatea positivă este respinsă pe bâmba », pe când

cea negativă se scurge prin vârvurile ascuţite pe disculii mo-
bilă. Continuând învertirea discului B, părţile sale incăreate
RA

negativi vinii din noi în fața foci / și mărescii, prin o nouă

descompunere, sarcina negativă a acesteia. Efectele aceste se
producii la fiecare învârtire a discului mobilă, astfeliii încât
NT

se acumultză pe bombele m: și 2 cantităţi din ce în ce mal

mari de electricitate,
1S1. Diverse esperienţe. Cu agiutorul machine e-
CE

lectrice se potii face diverse esperiențe curidse.

1) Clopofei electrică. Pe o vâraă metalică orinzontală
sunt atirnate la capete prin agiutorul unor lanţuri de metali,
I/

două timbruri. In miţloci este ună altii timbru, susți-

nutii prin ună firii de matasă, și pus în comunicațiune cu
IAS

pămentulii prin o catenă de metali. Insfirşit, între timbruri sunt

atirnate, prin fire de matasă doue bombiţe metalice. Punând
CU

_
 ELECTRICITATE PRIN INFLUENȚĂ 203

R
RA
acestii aparatiiîn comunicaţiune cu o' machină electrică, tim-
brurile de la capetele vergei se încarcă cu eletricitate po-
sitivă (Ag. 113) şi atragi cătră ele bombițele. Aceste, atin-

LIB
send timbrurile, se electriscză și sunt respinse cătră timbrulă

ITY
*
a
mami

RS
IVE
Fig. 113. ” Tig. 114.
UN

din midlocii, cu care punându-se în contactii, se descarcă.

Bombiţele sunt atunce din noii atrase cătră timbrurile este-
ri6re, apol repinse, şi aşa mai departo.. De câte ori însă ele
L

vorii lovi timbrurile, vor produce unii sunetit.

RA

2) Grindina electrică, Se luămi unii clopotii de steclă

aşedatii pe unii fundiă metalici care comunică cu pămentuli,
şi se întroducemii pe la partea sa superi6ră unii cilindru de
NT

metală terminati prih ună discit (fig. 114). În lăuntrul clo-

potului sunt mai multe bombiţe de meduvă de socii. Se pu-
electrică; cl
CE

nemii cilindruli în comunicațiune cu o machină

se va clectrisa, va atrage bombițele și apoi le va respinge,
Aceste venind în contactii cu fundulii metalici, se vorii des-
carca, vorii fi din noi atrase cătră disc, apol respinse, şi
I/

așa mai departe. In moduli acesta se vor ridica şi scobori

necontenit între discii și fundulii clopotului.
IAS

3) Dlorişca electrică. Se numesce ast-feliii unii mică apa-

vatii, prin agiutorul căruia se demonstreză îngrămădirea şi
CU
 204 "CONDENSAȚIUNEA ELECTRICITĂȚII

AR
scurgerea electricității prin vervurile ascuţite. El se com-
pune (fig. 115) din mat multe fire de aramă de aceeși

IBR
lungime, dispuse în formă de rade, şi având capetele subți-
ete şi îndoite în aceeși direcțiune.
7 - Sistemul este pusii pe o acsă ver-

YL
DL ticală în glurul căreia se pste
= LL învârti, și este aședată pe cilin-
drulă unei machiur electrice. I-

SIT
lectricitatea, îngrămădită în ver-
vurile ascuţite, se scurge prin aerii,
care, electrisându-se cu fluid de

ER
același semoi, respinge la răndul
seii firele și le silesce se se în-
"vârtâscă într'o direcţiune contrară
NIV
cu acea în care sunt întârse ca-
Fig. 15. petele lor.
LU

CONDENSAĂȚIUNEA ELECTRICITATII
1$2. Condensatorii. Se luâm unii discii de imetala
RA

A, susținutii pe unii picior de steclă, se'lit punemii în con-

tacti cu o machină electrică, şi se/lii încărcămti cu totă elec=
tricitatea ce o pâte primi în circumstanţele în care esperi-
NT

mentămii. Forma discului fiind aceeşi atât pe deoparte cât Şi pe

ceelaltă, electricitatea de pe dinsul va trebui se fie distribu-
CE

ită întruni modă simetrică pe ambele sale fețe.

Pe când disculi A este astfeliii clectrisati, se apropi-
emit de dinsul unii altii discii B (fig. 116) de asemene isolatii prin
unii piciori de steclă. 'Tote fenomenele de înfluință, care
I/

le amit descrisii mal sus, vori avt atunce loci. Fluidulii ne-
utru din B se va descompune; celii negativă va fi atrasi
IAS

pe faţa mai apropietă VW, eară coli positivii va fi respins

pe fața opusă 20. Pe de altă parte inse electricitatea negativă
CU
 R
CONDENSAȚIUNEA ELECTRICITAȚII 205

RA
de pe VW va atrage la rândul seii electricitatea positivă din
A pe fața sa cea mai apro-
pietă «a. Faţa posteridră

LIB
« «' vemânend atunce des-
careată, disculii A devine ca-
pabilii se ele o nouă sarcină

ITY
de la machină. Acâstă nouă
cantitate de electricitate ve-
nită pe A, descompune la
rândul sei fluiduli neutru

RS
de pe B, atrage pe celi ne-
gativu şi respinge pe celi IVE
positivii; şi aşa mai depante.
Disculă A pote dară, în a-
„ceste circumstanțe, se con-
denseze pe el o cantitate de
UN

electricitate cu mult mai mare

de cât când ar fi singuri.
Se punemi acuma dis- Fig. 116.
L

culă B în comunicațiune cu "

RA

pămentuli ; electricitatea positivă va dispăr6 de pe db. Disculii

B nefiind acuma încarcată decât numai cu electricitate nega-
tivă, acțiunea sa, atrăgătâre asupra electricității positive din
NT

A va deveni mal mare decât înainte, şi o nouă cantitate din

acestii fluidii va părăsi fața aa” pentru a veni pe fața aa,
Fenomenele de descompuneri succesive a fluidului neutru din
CE

discului B se vorii repeta, şi disculiiA va condensa nout can-

tități de electricitate de pe machină. |
Acesti aparati se numesce condeusatoră; disculă A se
I/

numsce colectoră, eară B disc “condensatoră.

Cantitatea de electricitate care se pote acumula pe con-
IAS

densatorii este mărginită, co-cl de și electricitatea dată de

machină discului A se duce în mare parte pe fața sa inte-
rioră a, o parte totuşi remâne şi pe a'a', Când dară acestă
CU
 AR
206 CONDENSAȚIUNEA ELECTRICITAȚII

față va fi tot atât de încarcată “ca şi machina, atunce dis-

IBR
culă colectorii nu va mai put primi pe el electricitate.
“183. Butelia de la Leyda. Condensatorii potii se
aibă forme forte variate; în totdâuna înse el sunt compuși
din dol conducttoni despărțiți prin ună corpit isolatorii. Celit

YL
mai întrebuințatii dintre condensatori este butelia de la Leyda,
Acesti aparati se compune dintr'o butelie de steclă (fe. 117)
plină cu fo! metalice; în gâtul ci străbate, prin unii dopi

SIT
de plută, o vargă de'alamă întârsă la cape-
tul seii din afară în formă de cârligii. Pe
din afară butelia este acoperită până la trei

ER
pătrimt aprâpe cu o fdie de cositorii, ce se
numesce armutură esteridră, pe când foile
NIV
“din luntru se qicii: armatură înteridră: Pen-
tru a încarca butelia, punemit armatura sa
interiGră în contactii cu o machină electrică,
Tig. 117 „eară pe cea esteridră cu pămentulii. Tote fe-
LU

nomenele de condensare, descrise "mai sus, se reproducii, şi

aparatulii se pote incarca cu, o mare cantitate de electricitatea.
RA

184. Descarcarea: condensatorului. Descarcarea unul

„condensatorii 'sâii /a une butelit
de la Leyda se pâte face în două
NT

moduri: 1) prin descarcare instan-

- taneeşi 2) prin descărcări succesive,
1). Pentru a descărca in-
CE

stantaneii unii condensatorii, ne

servimii de uni micii aparatii,
numitii escitatorii, și compusii din
două ramuri de metal M și N
I/

"(fg. 118), carese poti mişca în

IAS

glurul puntului în care sunt rcu-

nite; fiecare ramură are câte uni
Fig. 18. măneriii de steclă de care le pu-
CU
 R
COXDENSAȚIUXNEA ELECTRICITAȚII 207

RA
temii apuca fără a ne pune dea dreptul în contactă cu dinse-
le. Se lipimii una din ramurile escitatorului de conductorulii
A alii condensatorului și se apropiemii ceelaltă ramură de

LIB
conductorulă B. Ambele electricităţi de nume contrarie se com-
bină atunce prin uerii producând o scântee mai scurtă de cât
acea a machinel, înse care este mai lumin6să, mal strălu-

ITY
citâre şi mai largă.
2) Descărcarea succesivă se efectuesce atinsând unul
după altul amândoi conducitori! condensatorului.
Fată cum se face acestii genii de descarcare într'o bu-

RS
telie de la Leyda. Butelia, este aşedată pe unii suportii iso-
latorii. Armatura sa interidră este terminată prin uni timbru
IVE
(fig. 119). Armatura esteri6ră comunică cu o vargă de metali,
la capetulii căreia este earăşi unii timbru pusii la aceeși în-
nălțime ca şi celii d'inteiii; „Intre ambele timbruri este atîr-
de metalii prin agiutorul unut firii de matasă
UN

nată o bombiţă
isolatorii. Armatura interidră, având singură electricitate positi-
ă liberă, bombița este atrasă mal înteii de timbrulii el;
după conțactii, ea se încarcă în-
L

săși positiv, este respinsă cătră

RA

timbrul -armaturei esteridre, care

o atrage. fiind încarcată negativ.
Atingend acesti din urmă timbru,
NT

bombița mneutraliseză de pe e! o
parte din electricitatea negativă,
se încarcă ea însăși negativ, este
CE

respinsă, şi așa mal! departe. Bom-

biţa se mișcă dară necontenit între
amendoue timbrurile, neutralisând
I/

la fiecare atingere, o parte din e-

lectricitatea lor și producând în Fig. 119.
IAS

acelaşi timpi unii sunetiă.

185. Intrunii condensatori electricităţile se află
pe feţele corpului isolator. Pentru a dovedi acâsta, se
CU
 AR
208 CONDENSĂAȚIUNEA ELECTRICITĂȚII

luămii o butelie de la Leyda, care se

IBR
pote desface, compusă dintr'unii vasii
de metaliă, în lăuntrul cărula pote întra
unii vasii de steclă şi în acesta ună
altul earăşide metal (fig. 120). Se în-

YL
cărcămii acestă butelie și se o punemii
pe unii corpit isolatorii. Indepărtând a-
tunce armatura interidră şi vasului de

SIT
steclă, şi atingând cu mâna, una după
alta, amândoue armaturele, nu vomă găsi
pe dinsele de cât torte puţină electri-

„ -
şi se atinvemă ER
citate. Se refacemii însă la loci butelia
armaturele cu
citatorit: vomă căpăta o descarcare tot
unii es-
NIV
> atât de puternică, ca și când aparatulit
nu ar fi fostii desfăcutii, ceea ce arată
Fig 120, că electricitățile de nume contrarie crai
LU

condensate pe suprafaţa steclei.

1S6. Baterie electrică. Pentru a condensa o mat
mare cantitate de electricitate, aşedămii mai multe butelii de
RA
NT
CE
I/

Fig. 1.
IAS

la Leyda într'o cutie de lemni, ali cărui fundi este tapisatii

cu o f6ie de cositorii, pusă în contactii cu pămentulă prin
CU
 R
CONDENSAȚIUNIEA ELECTRICITĂȚII 209

RA
ună lanţii de metalii (fig. 121). Armaturele esteriâre comunică,
astfeliu pe de o parte între dinsele, eară pe de alta cu pă-
mentulii. Armaturele interire sunt de asemene puse în co-

LIB
municațiune unele cu altele prin fire de alamă. Acestă apa-
ratii se numesce baterie electrică. Incarcarea sa se face în-
tocmai ca şi acea a unel butelil.
1$1 Electroscopii condensatorii. Electroscopulii

ITY
condensatori se compune dintr'unii electroscopii ordinară (178)
a cărui cilindru este teriminatii, la partea sa superidră, printr”
unii condensatori (fig. 122). Acesti condensatorii se compune

RS
din două discuri de metalii unse pe (leasupra cu unii lacă reă con-
ducătorii de electricitate; disculă inferiorii comunică cu cilindrul
clectroscopului; discul superioră posedeză o câdăde steclă de
IVE
care îlă putemii apuca fără a ne pune în comunicațiune cu dinsul.
Pentru a ne servi de aparatii, punemii disculii inferiorii
în contactii cu corpulii în care voimii se constatămii esistența
UN

şi genulii electricității, cară disculii superiorii în comunicaţi-

une cu pământulii. Fenomenele de condensaţiune, descrise mal
sus, se reproducii și aice. Sub acțiunea discului condensatori
de deasupra, disculii colectorii “
L

se încarcă cu o cantitate cou-

RA

siderabilă de electricitate de lu
corpulii cu care e în contactă,
Intrerumpemii atunce comuni:
NT

cațiunea cu pământuli și cu
corpulii electrisată, şi dăm de
CE

oparte disculi condensatorit a-

pucându-liă de coda sa de ste-
clă. Electricitatea acumulată pe
colectori se respândesce în ci- „—
I/

lindru și în foile de aurii, care £ =

se îndepărtâză una de alta. Na-
IAS

tura electricității ce este pe a-

_ceste fol pâte fi recunoscută ca
CU
 AR
210 CONDENSAȚIUNEA ELECTRICITĂȚII

şi în casulii electroscopului ordinarii. In adevăr, dacă vomi

IBR
apropi6 de electroscopii uni corpi încarcatii positivi, foile
se vor respinge mal tare în casii când electricitatea de pe
dinsele va fi positivă, şi se vorii apropi€ în casă când acâsta
va fi negativă. a

YL
Flectroscopuli condensatori ne permite se constatămii
esistența unor cantităţi de electricitate forte mici care ar e-
sista pe corpulii pusii în contactă cu dinsul.

SIT
188. Efectele descărcărilor electrice. Descărcările
electrice potii produce. efecte
mecanice, calorifice, — lumindse,

totdeauna
ER
chimice şi fisiologice.
1) Efecte mecanice, Ia
când descărcarea e-
NIV
lectrică trece prin unii corpi
reii conducitorii, acesti este
sfărimati, Pentru a dovedi a-
LU

cesta, se punemii între vervu-

vile ascuţite a dot cilindri me-
talici isolați o bucată de car-
RA

tonii s6it o lamă subțire de ste-

Fig. 193.
clă (fig. 123); se luămii apoi
o butelie de la Leyda, a cărei armatură esterioră comunică
NT

printi'unii lanţiă cu cilindrulii inferiorii, şi se apropiemii armatura

interiră de celulaltă cilindru. Descarcarea, trecend astfelii
prin cartonii sâii steclă, le sparge.
CE

Atragerea și respingerea corpurilor sunt de asemene e-

fecte mecanice ale electricității. Nor am descrisit mai înain-
te mai multe apărate prin aglutorul cărora se pâte pune în
I/

cvidență mișcările produse prin electricitate: aşa suut clopo-

țeil electrici, grindina cletricăşi morişca electrică (181).
IAS

2) Efecte calorifice. — Când descărcarea electrică trece

printrunii firii subțire și bunii conducttorii, acesta se încăl-
qesce și pote chiar se se volatiliseze. Esperiența se face cu
CU
 R
CONDENSAȚIUNEA ELECTRICITĂȚII 241

RA
- agiutorul unui aparati numitii escitatoră universală (fig. 1240).
Unit firii subțire este pusi lângăo bucată de cartoni c, între
capetele a doi cilindri « şi d isolați pe picidre de steclă. U-

LIB
nul din cilindri comunică. cu armatura esteridră a unei ba-
teril electrice prin unii lanţii, cară celulalti pote fi pusi în

ITY
RS
IVE
UN

Fig. 124.
L

comunicaţiune, prin ună escitatoră, cu armatura interioră.

RA

Descarcarea trecând atunce prin firul subţire, acesta se în-

roșesce și dispare, lăsândo urmă pe cartoni.
3) Efecte luminose. Lumina scânteel electrice este do-
NT

vadă cea mat evidentă a producerei acestor efecte prin des-

cărcările electrice. Se fac înse diverse esperienţe în care e-
fectele lumindse sunt produse peo scară mai mare. Astfelii,
CE

se luămi ună tubii de steclă înlăuntru căruia sunt înșirate,

în formă de spirală, mici losange de metalii, despărțite între
dînsele prin mici spații deșerte. La capetele tubului sunt
I/

două armături metalice. Punând una din aceste în contactii

cu o machină electrică, eară pe ceelaltă cu pămentuli,
IAS

vomit vedc producându-se scântei în același timpi în in-

tervalele tuturor losangelor, așa în cât tubuli va deveni în
întregime luminosti (fig. 1235),
CU
 AR
212 CONDENSAȚIUNEA ELECTRICITĂȚII

4) Ffecte chimice. Făcând se trecă descărcările electri-

IBR
ce printrunii amestecii de două corpuri deosebite, aceste se
potu deseori combina între dinselespre a da nascere uneialte
substanţe. Astfelit se punemii întrună tubă
ună amestecii de hidrogenii şi dle osigenit și.

YL
se facemii se trecă printrinsul descarcarea
unei butelil de la Loyda, o esplosiune va
ave loci, ambele gazuri se vorit combina

SIT
pentru a produce apă.
Descărcările electrice potii de asemene
se descompună corpurile compuse. Așa, sub

F
influența
descompune
mai: multor
ER scântei, amoniaculii
în azotii şi hidrogenil.
5) Tifecte fisiologice. Dacă atingemii
se
NIV
cu o mână armatura esteridră a unei butelii
de la Leyda, încărcată cu electricitate, cară
cu ceclaltă armatura interiră, descarearea,
LU

trecând atunce prin membrele nostre, simțimit

în ele o comoțiune subită. Cu obutelie puter-
nic încărcată, comoțiunea este durerbsă. Prin
RA

descăcările unei baterii sai pututiă ucide în-

stantaneii chiar animale mari, precum unii boil.
Comoţiunea pote fi simțită în același
NT

timpii de mal multe persone care se ţinii de

! mână, astfeliii ca se tormeze o catenă neîn-
CE

[ treruptă, dacă una din ele, care se află la

e Fir. 197. Cună capătii, atinge armatura esterioră a unei
butelii încărcate, pe când cea de la capetulii opusit se pune
în comunicațiune en armatura înterioră.
I/

MIITEORI EL BUPRICI
IAS

189. De la descoperirea celor Vintăr scântei electii-

ce, fisicil uii observat asemănarea ce este între aceste feno-
CU
 R
METEORE ELECTRICE 213
_

RA
mene şi fulgeri. Wall însuși care aii trasi din chihlimbară
prima scântee electrică, dice că lumina şi vuctuli seii pari

LIB
că representâză ore cum fulgerulii.
Totuşi esplicarea deplină a acestor meteore nu ai tost
dată de cât în urma cercetărilor lui Franklin. Fată esperien-
ţa ingenidsă prin care fisiculii americana ai. dovedită că în

ITY
atmosferă este electricitate. Pe uni timpii furtunosi, eşind în
împrediurimele Tiladelfici, dădă drumulii unui smei, acărui
sforă era legată, cu capătului sei inferiori, de unt. suporti

RS
de steclă. EI credea că smăulii, încăreându-se cu electricitate
în regiunile superidre ale atmosferei, acesti fluidii va fi con-
dusi prin sforă pănă giosit unde se va put6 constata esis-
IVE
tenţa sa. Cele dintii așteptări fură zadarnice; mai. mulţi
nouri trecură pe deasupra smăului fărăa se put observa
celii mai micii semnii electrici. Mai pe urmă înse, căgând o
plote fină, sfora se udă, deveni bună conducătore de clectri-
UN

citate şi Yranklin, apropiind degetuli de ea, pută se tragă

dintr'insa mal multe scântei electrice.
L

190. Electricitatea atmosferei. Astă-(1 cercetarea

RA

electricităţii din atmosferă se face întrunit modă regulată, în

observatoriele meteorologice, priu agiutorulă unor aparate a-
naloze electroscopului.
NT

lată cele mai însemnate din resultatele căpttate prin

aceste cercetări: |
1). In locurile gidse, coperite cu arbori scă cu edificii
CE

şi în stradele oraşelor, nu se află nici de cum electricitate.

2) Când timpului este senină, cu câţi-va metri de itu-
pra suprafeţei pământului, aeruli este în totdâuna încarcată
I/

cu electricitate positivă. Cantitatea sa cresce cu cât ne ri-

dicămi în sus. Pământul din contra este electrisată negativ.
IAS

3) In timpurile furtundse, ami văduta din esperien-

ţele lui Frankliu, că nourii sunt încarcați cu electricitate, Acesti
faptă au fost confirmatit prin tote observațiunile făicuteîn ur-
CU

*
 AR
214 METEORE ELECTRICE

mă. Natura electricităţii înse, ce se află în nouri, este schim-

IBR
bătore : câte odată ei sunt electrisați positiv; alte dăți ne-
gativ; une-ori însfirşit, er schimbă semnulii eletricității lor
de mai multe ori în intervale de timpii îndestul de scurte.
191. Originea electricităţii atmosterice. Originea

YL
electricității atmosferice nu este încă bine cunoscută.
Pouillet, ferbând apă care cuprindea întrinsa materii
sărate, aă constatatii că vaporii erai: încarcaţi cu electricitate

SIT
positivă. De aice amii pute conchide că vaporii, ce se fo-
mâză la suprafața mărilor, ducă cu ci în: atmosferă electri”
citate positivă, care se răspândesce apoi în tote părțile prin
agiutorulii

Dacă
venturilor.
Alţi fisici nu primescii acestă teorie,
nu cunoscemiă
ER
cu siguranță de unde vine electri-
NIV
citatea din atmosferă, faptulii esistenţei sale înse este afară
de ori ce îndoială.
Acestii faptii ne face se înțelegem pentru ce nourii sunt
LU

încarcaţi cu electricitate, precum şi pentru ce natura electri-

cităţii lor este câte odată positivă, ceară alte ori negativă. In
adevăr, scimi că nourii sunt compuși din mici picături de
RA

apă care provinii din condensarea vaporilor din atmosferă.

EL fiind buni conducători, concentreză întrinşii electricitatea
din totă masa de aeră în midloculii căreia sau formatii, și
NT

se încarcă astfeliii positiv.

Producerea nourilor negativi pote avc mai multe cause:
Pămentuli şi mai cu sâmă punturile sale cele mal înalte, pre-
CE

cum munţii, sunt încareate negutiv. Neaurele ce se formâziă

dară aprope de suprafaţa sa și staii mai mult timpi în con-
tactă cu dinsa înainte de a se ridica în sus, vorii lua şi ele
I/

acesti genti de electricitate. Pe de altă parte, se observeză

dese-ori în atmosferă mal multe pături de nouri, una dea-
IAS

“supra alteia. Nourii de desubt, fiind aședaţi între nourii po-

sitivi și între suprafața negativă a pământului, fluidului lor
neutru se va descompune prin influență; celii neuativiă se va
CU
 R
METEORE ELECTRICE 215

RA
duce la partea superidră, eară celii positivii la partea infe-
rioră, Acestii din urmă înse se pâte perde princea diinteiit
plăle şi nourulii rămâne atunce încărcatii numai cu electri-

LIB
citate negativă.
192. Fulgerii. Se numesce tulgerii o viie lumină
care apare în atmosferă câte odată între dot s6ii mai mulți

ITY
nouri; alte ori între nouri şi pământiu. Acâstă lumină este
însoțită de unii vuetii,.prelungitii mai puţin s6i mal mult
timpi,cu intensități neegale, vueti care se numesce tiuctii,
Fulgerulă pote av€ forme fârte deosebite. Une ori el

RS
apare ca o trăsetură lumin6să, drâptălinie sâi în zigzagit;
alte ori el are aspectul unei gene lumin6se, care îmbră-
țișâză întinderi fârte mari. Sunt casuri însfirşit în care ful-
IVE
geruli pote lua forma unor globuri de foci.
Causa fulgerului este electricitatea din atmosferă.
Pentru a ne încredința despre acâsta, se cercetămit di-
UN

feritele circumstanţe în care el se produce precum și diferi-

tele fenomene ce'lii însoţescii.
Producerea fulgerului între doi sâi mai mulţi nouri
L

pâte fi esplicată cu forte mare uşurinţă. In adevăr, se pre-

supunemit că avemii față în față dor nouri încărcaţi, unul cu
RA

electricitate positivă, ceară celulaltii cu negativă. Aceste e-

lectricităţi de nume contrarii, atrăgendu-se, se vori îngră-
NT

mădi în capetele nourilor în cantităţi atât de mari încât pă-

tura de aerii ce le despărțeşce nu le va mai putâ isola.
Ele se vorii combina atunce producând o scântele electrică,
CE

care nu este altă ceva de cât fulgerului.

S'aii constatatii înse că lungimea fulgerului 'pote fi câte
odată enormă; ea pote agiunge pănă la 5 s6ii 6 lege. Oil
cât de mare cantitate de electricitate amii presupune că este
I/

în atmosferă, și că încarcă nourii ce se află în presență, to-

IAS

tuşi nu ne putemi închipui că ea se potă produce nisce

scântei de o asemene lungime. Lucrurile înse în atmosferă
nu se petrecii cu aceeași simplicitate” ca în esperiențele de
CU
 AR
21G - METEORE ELECTRICE

fisică între doi conducători metalici încărcați cu electricități

IBR
contrarie. Acolo avemii mal în totduna o serie de nouri ce
acoperă spaţii îutinse şi între care se potii produce unii mare
numării de scântei electrice continuându-se una pe alta ca

YL
într'unii tubă scânteitoră.
Aspectuli de genă lumin6să, sub care vedemă de multe
oil fulgerului, pote fi de asemene esplicată cu ușurință. In
adevăr, se presupunemiă că unit nouri se află între locală

SIT
unde Ss'aii produsi fulgerului şi între observatorii. Acesta nu
va ved€ atunce de cât iluminarea nourului produsi de scân-
tela electrică. N

ER
Fulgeruli însfirșit pote av€ loci între uni nourii şi
pămentii. Pentru a ne da sâmă de producerea sa în casuli
acesta, se presupunem că ună nourii, încarcatii cu electrici-
NIV
tate positivă, trece în apropiere de pămentă Fluidulă neu-
tru din acesta se descompune prin influență; celu positivă
este respinsu, eară celă negativă este atrasi la suprafaţă,
LU

Electricităţile de nume contrarie, acumulându-se astfeliii faţă

în faţă în mare cantitate, se vorii combina insfirşit prin pă-
tura de aeri ce le desparte, producand ună fulgeri. De
RA

aice urmeză că părţile cele mai înalte de pe pămenti, pre-

cum munții, arborii isolaţi, zidirile mari, sunt în totdâuna
mai espuse de a fi fulgerate. Corpurile bune conducătâre
NT

de electricitate atragi de asemene fulgerulă, că-ci fuiduli

neutru dintmiusele descompunându-se cu uşurinţă, ele se în-
carcă cu o mare cantitate de electricitate de nume contrar
CE

cu aceea care este în nouri. |

193. Tuinetit. 'Tunetulii este vuctuli care se aude în
totdcuna după viderea unul fulgerii. EI este produsi prin o
I/

mişcare vibrătore a păturilor de aerii în care ai trecutii ful-

gerulu,
IAS

Tunetulă nu se aude nici odată de cât după ună timpă

mal mult să mal puţin lungă în urma viderer fulgerului.
Aceasta provine din causă că lumina se propagă cu o repe-
CU
 R
METEORE ELECTRICE 217:

RA
glune forte mare (72,000 lege pe secundă), în timpi ce su-
netulii nu merge prin aerii decât la o distanţă de 3-10 metri

aprope înt'o secundă. Noi vomit
acelaşi momenti în care aii avutii
au(i tunetuli, va trebui se trecă
are nevoe pentru a agiunge pănă
LIB
vidâ dară fulgerulii mar în
loci, pe când, pentru a
timpul de care sunetul
la noi. Astfel, dacă se

ITY
va produce unii fuleeri la o distanță de 3400 metii, noi nu
vomit auţi tunetulă de cât după 10 secunde.
De aci urmeză că avemii unii migloci forte uşorii pen-

RS
tru a măsura distanţa ce este între noi și loculii unde sai
produsii unii fulgerii. Pentru acâsta nu avemi de cât se ob-
servâmii timpului ce aii trecuti între viderea fulgerului și a-
IVE
udirea tunetului şi numărul secundelor aflate seli îmulțimii
cu 340 metri.
194. Efectele fulgerului. Efectele fulgerului sunt a-
UN

celeşi ca şi a descărcărilor electrice, cu singura deosebire că

ele sunt produse pe o scară cu mult mai mare.
1) “Fulgeruli cădend pe corpurile r&ă conducătore, le
L

-sparge si le sfarimă. Astteliii s'au văută de multe ori petre

RA

foarte mari prefăcute în pulbere sâi aruncate la o distanță

mare de cătră fuluerii. Câte odată fulgerul pote se trans-
porteze din loculii lor curpurile peste care cade. Ună feno-
NT

menii de genului acesta aii fost observatii lângă Manchester,

înti'o magazie de cărbuni, a cărei ziduri avâii trei picidre
de grosime şi unspredece înălțime. Fulgerul căgend, se audi
CE

o cumplită esplosiune și unul din ziduri fu ruptă din funda-

mente și transpottată, fără a fi prăvălită, cu unul din cape-
tele sale pănă la o distanță de 9 picidre şi cu celulaltii capitit
I/

pănă la o distanţă de 4 picidre. ,

2) Fulgeruli: cade, cele mai de multe ori, pe corpu-
IAS

rile bune conducâtâre de electricitate şi itunci le încăldesce,

le topesce şi le pote chiar volatilisa, dacă volumulii lor nu
este pre mâre. Asemene efecte calorifice se potii observa și
CU
 AR
„218 METEORE ELECTRICE
în corpurile rele conducătâre. Fulgerulu, spre esemplu, cădend

IBR
pe uni pământii năsiposii îlii încăldesce şi'lă topesce formând
astfeliii unii tubii conică numiti fulgurită.
3). Fulgeruli, cădând pe uni omi sâii pe uni animală,
causcză mal în totdâuna mârtea, atât prin comoţiunea pro-

YL
dusă cât și prin arderea organelor prin care aii trecuti. Sunt
iutuși persâne tare, fiind fulgerate, aii supraviețuit. Se ci-
teză chiar casuri în care paralitici au fost îndreptați prin

SIT
fulgeri.
195. Lovire indirectă..-Se întimplă câte odată ca
turme întregi de unimale scu grupede Gmeni se fie uciși

presupunemiă
ER
fără ca fulgeruli se cadă de a dreptul pe dinşil. Acestii fe-
nomenii, numit lovire indirectă, pâte fi esplicatii în modulii
următorii: Se că, sub unii nouri, încareatii cu
NIV
electricitate positivă, se află o turmă de animale. Fluidulii
neutru dintrinsele va fi descompus prin influență; celit po-
sitivii va fi respinsă în pământii, ceară animelele, vorii remân€
LU

puternic încărcate cu fluidii negativă. Dacă în aceli mo-

mentii nourulii se descarcă în altă parte prin producerea unui
fulgerii, electricitatea negativă din animale se recomhină, într”
RA

unii modii bruscă, cu electricitatea positivă din pămenti, şi

acâstă recombinare produce în ele o comoțiune atât de pu-
ternică încât dese orl vor rămân mârte.
NT

196. Paratulgerii. Edificiele înalte sunt cele mal

espuse de a fi lovite de fulgeră atât din cauză că sunt mal
„apropiete de nouri, cât și din causă că cuprindă în ele cor-
CE

puii bune conducătâre de electricitate. Indată ce natura ful-

gerului aii fost cunoscută, s'aii căutatii midlâce de a apăra a-
ceste edificii de ună asemene pericolii. Cestiunea aii fost re-
I/

solvită de Franklin prin construirea para/ulgerului,

Parafulgerulă se compune dintr'o vârgă de feri lungă
IAS

de la 8 pănă la 10 metri şi aședată deasupra edificiului. Vâr-

vulii vergei este ascuţiti şi făcută dintruni metalii pe care
acrulă nulă pote ataca, precum este platina. Basa sa
CU
 R
METEORE ELECTRICE 219

RA
este pusă în comunicațiune cu pământulii prin agiutorul unui
conducetorii, compusii din mal multe fire de feri împletite
împreună, și boitii pe deasupra pentru ca se nu ruginâscă.

LIB
Pentru ca contactulii acestul conducătorii se fie cât se pote mal .
perfectii, cu pământulii, capătul seii inferiorii, ramificații şi ter-
minatit prin table de ferii, este întrodusii în lăuntrul une! fântâni

ITY
pline cu apă. Conducătorulii comunică pe de altă parte cu
tâte părţile metalice ale edificiului. Insfirșit, dacă pe unii
același edificii sunt instalaţi mai mulți parafulgeri, toți con-
ducătorii lor trebue se comunice între dinșii prin catene me-

RS
talice.
Se presupunemii că unii nouri încăreatii cu electricitate
IVE
positivă trece pe deasupra unui edificii, prevădutii cu unit
parafulgeri. Electricitatea neutră din edificii se descompune
prin influență; cea positivă este respinsăîn pământii, pe când
cea negativă este atrasă pe vârvuli ascuţiti alii parafulgeru-
UN

lui, de unde se scurge încetul cu încetul prin aerii și neutra-

lisâză electricitatea din nouri. Edificiulii, fiind astfeliii descăr-
catii de electricitate, nu se mai pote produce între dinsul şi
L

nouri; scâuteea electrică; el este prin urmare aparatii de

RA

fulgeri.
Pe de altă parte, parafulgeruli descâreând, cel puțin
în parte, nourii care treci pe deasupra sa, apără prin acâsta
NT

și locurile vecine peste care aceeși nouri ar trece mai pe

urmă.
Esperienţa aii arătată că unit parafulgerii apără de ful-
CE

gerii în glurul sei o suprafață cuprinsă întrunii cerci alu

căru radă este de două ori mal mare de cât înălţimea ver-
gei sale.
I/
IAS
CU
 AR
IBR
YL
SIT
MAGNETISMU
CARACTERE
ER
MAGN TILON.
NIV
197. Magneţi naturali şi artificiali. Se săsesce
în pământii uni mineralii, numiti osidi salini de feri, care
are proprietatea de a atrage la dinsul ferulii.
Acâstă proprietate era mai înainte atribuită unei puteră
LU

fisice particulare numite maguetismă ; astă înse se admite

că ea este datorită electricității.
Se numesc mugucți naturali corpurile care, ca osidulii
RA

salină de feri, aii prin ele însele proprietatea de a atrage

feruli.
Se numescă magneți artificiali corpurile cărora le co-
NT

municămii acâstă proprietate întruni modă artiticială. Ast-

felia este oţelulii care, prin metode, ce voră fi descrise mai
CE

“în urmă, pâte se fie prefăcutii în magneti...

Se nnmescii substanțe magnetice acele care sunt atrase
de cătră unii magneti. Aşa sunt, pe lângă feri, şi alte me-
tale precum nikelulii, cobaltulă și cromuli.
I/

195. Polurile magneţilor. Puterea atrăgctore a u-

IAS

nul magneti pentru feră nu este aceeşi în tote părţile. In

adevăr, dacă vomă împlinta ună magnetii în pilitură de feri,
vomit vide că accsta este atrasă mat cu semă cătră capete
CU
 R
CARACTERELE MAGNETILOR 991
a

RA
unde, lipindu-se firu de firii, va forma ca nisce ciucuri, în
timpii ce cătră midlocii atragerea nu va av loci! (fig. 126).

LIB
ITY
RS
Fig. 196.
Capetele magneţilor se numeşcii poluri, eară partea
IVE
midlocie, unde ferulii nu este atrasii, linie neutră.
“ Deosebirea între puterea atrăgstâre a unui magnetii la
poluri şi îu linia neutră, pâte fi pusă în evidență chiar când
în contactii cu magnetulii. Se
UN

feruli nu se află de adreptul

punemii peste unii magnetii o foie de cartonii orizontală (fig.
L
RA
NT

Fig, 127.
127) şi se presurămit pe deasupra, de la o înălțime Srecare,
pilitură” de ferii ; vomil vid6 că acesta se distribue întrunit
CE

modă regulatii, formând filamente Pie

curbe care se încovoiâză în tote
direcţiunile în giurul polurilor.
199. Deosebirea între po-
I/

lurile unui magnetii. Se lu-

IAS

ămit uni magnetii şi se'lii aşe-

dim pe o acsă =verticali, astfeliit |
ca se se pâtă întârce cu uşurinţă | Fig. 198.
CU
 AR
922 CARACTERELE MAGNETILOR
într'unii plant orizontalit (fig. 128). Esperiența ne arată că unit

IBR
asemene masnetii se întorce în totdduna în spații! într'o po-
sițiune ficsă, îndreptându- Se cu unul din polurile sale aprope
cătră nordulii pământesci, eară cu celulaltii aprope cătră sudii,

YL
Oul cum amit întârce magnetuli pe aesa sa, îndată celui lă-
sămit în libertate, el vine din noii în posiţiunea sa primitivă.
Este dară o deosebire între proprietățile ambelor poluri a
unui magneti: unul este atrasă cătră nordi, eară celulaltii

SIT
cătră sudul pământului. Se numimii pe celi (intii polă
nordicii şi pe celui de ali doile -polă sudică.

200.
ER
Acţiunea reciprocă a polurilor. Se apropi-
emii de polulii nordică ali unui magnetă mobili, susținutii pe
o acsă verticală, polulii nordicii a unul altă magneti pecareli
NIV
ținemii în mână, vonii vide că ele se respingit. De asemene
poluli sudici va respinge polulit sudicii a magenetului mobilă.
Din contra polulii nordici va atiuge pe celă sudici.
LU

Din acâstă esperiență putemii dară deduce: că polurile

de ucelaşi nume a doi magneți se respingi, pe când poluri-
le de nume contrarie se alragii.
RA

Atragevrea şi respingerea ce se esercitâză între polurile

magneților aii servitii de basă unei ipoteze destinate de a
esplica pentru ce unii magneti se îndrepteză în spaţiit într'o
NT

posiţiune ficsă, Se presupunemii că în sinulii pămentului se

află uni magneti puternicii, îndreptatii cu poluli seii nordici
aprope în direcțiunea polului nordicit pământescii, eară cu polulii
CE

sudicii aprope în direcţiunea polului sudici pământescii. Dacă

vomii lua ună magneti sprijinită pe o acsă verticală, astfeliii ca se
se potă întârce în libertate într'unii plană orizontali, este c-
I/

videntii că polulii seii sudică va fi atrasit cătră nord, și celi

nordici cătră sudii, de maenetulii pământescii. Conform aces-
IAS

tei ipotese dară, polulă sudici ali unui magneti mobilă se

îndreptâză cătră nordii, şi celii nordicii cătră sudii. Va tre-
bui prin urmare se schimbămă numirile date mai sus. Spre
CU
 R
CARACTERELE MAGNETILOR 223

RA 12
a înlătura însă ori ce confusiune, vomi numi polii australă
pe acel care se îndrepteză cătră, nordii şi polii boreali pe
aceli care se îndreptâză cătră sudit. - -

LIB
201. Magnetisare prin influenţă. Se apropiemiă.de
polulii unul magnetit o bucată de ferii MN; acâsta va deve-
ni de îndată, la rondul seii, unii maenetii, având la capătuli

ITY
celii mai apropietii unii poli de nume contrarii, eară la celit
mai îndepărtată unuli de acelaşi nume (fig. 129). Așa, spre
esemplu, dacă în magneti se află

RS
în A unit polii australă, în bucata
de feri se va forma în AM uni
polii borealit și în N unul australii. IVE
Acestii fenomenii se numesce mag-
netisare prin influență. Apropiend
de MN o altă bucată de ferii,
Fig. 129
şi acesta se va preface imediatit
UN

în magnetii, şi aşa mal departe. Dacă vomii îndepărta mag-

netulii de bucăţile de feriti magnetisate prin influenţă, ele vorii
perde instantaneit magnetismuli lor.
L

Se apropiemit de magnetulă A o bucată de oțeli. Mat

RA

întăi nu vomii observa nici uni fenomenii particulari care se

dovedâscă magnetisarea sa prin influenţă. Lăsându'lii înse mai
mult timp în contactii, sâii lovind mai de multe ori oțelulă: -
NT

de magnetii, el se va magnetisa formându'şi polurile sale

întocmai ca și feruli. Dacă vomi îndepărta acuma oțelulii,
astfeliii magnetisatii prin influență, el nu'şt va mai perde ca
CE

feruli maenetismulă seii.

202. Esperienţa magneţilor rupţi. Dacă luămi unit
megnetit AB şi'lit rupemil
=> 2
I/

în două (fig. 130) fie care 5

bucată devine la rândul 4 a S— v
IAS

sei uni magneti complect i od pdl £ w

având la capete câte unii
Tig. 130.
poiii de nume contrarii»
CU
 AR
994 CARACTERELE MAGNETILOI

și la miglocii o linie neutră. Astfeliă, în frangmentulit Ab",

IBR
capitulă b, care corespundea înainte de rupere cu linia
neutră.u lui AB, se preface în polii boreali. Rupend acuma
în dont şi aceste fragmente, fie care bucată va deveni earăși
ună magneti complectii, având la capete câte uni poli de

YL
nume contrarii, şi aşa mat departe,
203, Ipotesa magnetismului. Pentru a coordina a-

SIT
ceste diverse fapte, observate în magneți, se admitea înainte
următârea ipolesă:
Esistă dout fluide maenetice;-unul borealii, şi altul aus-

ER
tralii,
Fluidele de același nume se respingii, eară cele de nu-
me contrarie se atragii.
NIV
* In fie care moleculă a unei substanţe magnetice se atlă
amândouă genurile de masgnetismit în cantități egale şi dis-
tribuite întrunit modă uniformii în tâte părțile moleculei. Ele
atunce îşi neutaliscză efectele lor.
LU

Când punenifi înse substanța magnetică în față cu po-

lulii unul magneti, fluidele de pe fie cane moleculă se sepa-
RA

ră, celui australii ducându-se la unit capătă, ceară celi borealii

la capătulii opusă alu moleculei. Astfelii, dacă am aveo serie
„de molecule (fig. 131) a une! substanțe maanetice supusă la
NT

influența unul magneti, fie care din ele va av6 în a, a,

fluidă australă, și în b, b'... fluid borealii. Inse fluidulii bo-
realii & din molecula1
CE

4 a 5 t: Li € 7 .
CETE PEBED şi celit australu din 2,
(DEDEBED aflându-se faţă în faţă,
"se vorii neutralisa. Tot
Fig. 131.
I/

asemene se va întâm-
pla şi cu fluidele borealii b” din 2 şi australii din 3; şi așa mal
IAS

departe. Da aice urmeză că într'o asemene serie de molecu-

le vu rămâne liberi de cât magnetismulii australă din mole-
cula înteiu și celii boreală din molecula ultimă,
CU
 R
METODE DE MAGNETISARE

RA
995

In ferii, ambele fluide se poti separa scu recombina cu

cea mai mare uşurinţă ; din acestă causă pe de oparte
el se

LIB
magnetiseză atât de lesne prin influență, eară pe de alta
își
perde magnetismulă îndată ce ai fost îndepărtată
de ;a
magnetulii influinţătorii.
În oțelă din contra este o putere, numită coercitiră,

ITY
care sc opune atât la separarea cât şi la recombinarea
flui-
delor. De aceea oțeluli se magnetiscză cu grei prin
in-
fluență, înse, odată magnetisată, el nu'și mai perde

RS
ca fe-
rulă magnetismulii sei.
Admițend că ambele Huide sunt astfelii separate în fie-
care moleculă a unui magneti, putemii se ne esplicămă şi
IVE
fenomenele observate în esperiența rumperei magneţilor. In
adevăr, se presupunemii că rumpemi unii magneti între mo-
leculele 3 și 4, fluidul borealii din 3 va rămâne liberiși va
UN

forma acolo unii poli boreală. “Tot asemene se va întempla

şi cu fluidulii australă din 1 care va forma ună polu australi.

METODE DB MAGNETISARE
L
RA

204. Putemii magnetisa o bucată de oțelă prin mai

multe metâde:
1) Metoda simple frecări. Ficsămi pe o masă ori-
NT

zontală bucata de oțelii av ce voim se magnetisămii şi, luând

apoi unii magneti puternică, punemii unuli din polurile sale
.
A la capătulă buciitei de o-
CE

|
țelii și frecămii pănă la ce-
lulalti capătă, fără a ne o-
pri şi fără a ne întoree în-
Z
I/

dărăpt (fig. 132). Aglunși

aci, ridicămi în susă mac
IAS

Tig. 132
netulii și, fărăa atinge oțeluli, revenim earăși la capătulii
de unde amii începutii frecarea. l'recămă apol din noii pănă
- 15
CU
 AR
296 METODE DE MAGNETISARE
iii mai departe. În
la celulalti capăti şi continuămi tot astfel

IBR
rea se tormâză unii
capătul oţelului unde am terminatii freca
frecati. Aşa,
polii de nume contrarii cu acelii cu care utmii
dacă ami frecati cu polul australii din « că-
spre esemplu,

YL
unii polii” borealii. Prin acestă me-
tră 5, în b se va forma
ți puternici..
tâdă nu putemi căpăta nici odată masne
9) Metoda dublei frecă ri separ ate. Aşegămi doi mag-

SIT
orizo ntală , la o mică dis-
neți puternici A” și B pe o masă
contr arie față în față.
_tanță unul de altul şi cu polurile de nuine
ba ce voimii se mag-
Peste dinşil punemi bucata:de oțelii
A şi

ER
netisămii. Luămii apoi în mână dol magneți puternici
bucății de oțeliu
B (fig. 133) pe care "1 punemii la migloculii
NIV
LU

Fig. 133.
RA

faţă unul
înclinați pe dinsa cum de 300 și avend față în
rie, eară relativ cătră
câtră altul, polurile de nume contra
nume. Cu fiecare din
magneții orizontalt polurile de același
NT

i pănă la ca-
aceşti magneţi frecămii oțelulii de la midloc
Aginnş ă la
pete, fără a ne opri, sâii a ne întorce îndărăpt.
oţeluli,
capete, ridicămii magneţii în susii şi, fără a atinge
CE

capete şi
revenimii la midlocii. Frecămii apoi earăși pănă la
Captul ii oțelulu i care aii fost frecati i cu
așa mat departe.
polii boreali i, și celit care ai
polulii australii se preface în
I/

fost frecată cu polulii boreală în polii austral ii.

3) Metodu dublei /recări vcunite. Dispunemit espe-
IAS

a deosebire
rienţa ca și pentru metoda precedentă cu sinuur
că magneţii A şi B, în loci dea fi separați, sunt reuniți in-
nu
tre dinșil prin o bucată de lemnii, astfeliii ca unulu sc
CU
 R
METODE DE MAGNETISARE 227

RA
se pâtă mişca fără celulalti (fiw. 134). Frecarea se face în
modulii următorii: Plecămii cu o
ambii magneți de la midlocii,

LIB
mergemii pănă la ună capătă,
şi revenimii îndărăpt fără a pă-
răsi oţelul ca în metodele pre „e

ITY
cedente. Frecămii apoi pănă €
la celulaltă capătii, -.revenimi
Fig. 134
din noii la midlocii şi conti-
nuămii tot astfelii mat departe. Este de observati că la

RS
terminarea esperienţel trebue se ne întorcemii la miţlocii din
capătul opusă acelui în care IVEamit începutii frecarea, pen-
tru ca tote părțile oţelului se fie frecate „de.unii acelaşi nu-
meri de ori. Polurile se formâză ca și în metoda pre-
cedentă.. "
UN

205. Cause care influenţeză asupra intensității

magneţilor. Mai multe cause influenţeză asupra intensității
unu! magnetii. Intre aceste vomii cita:
L

1) Betoda de magnetisave. Intensitatea unui magneti

RA

atirnă de la metâda întrebuințată pentru a'lă magnetisa. S'aii

observati înse că puterea sa descresce cu timpulă pentru a
agiunge în aceeași stare permanentă, ori care ar fi fost me-
NT

toda întrebuințată : (dicemi atunce că el este magnetisatii pănă

la saturațiune,.
CE

2) Gradulii de călire. Oţeluli întrebuinţatii la fabri-

carea magneţilor este călitii, adecă este încălditii la o tem-
peratură 6re care şi apoi răcitii într'uni modă bruscii. In ge-
neral, energia unul magnetii este cu atâta mai mare cu cât
I/

oțelulii din care el este făcutii aii fost călit mal tare, adecă
cu cât diferența temperaturei la care ai fost încălditii şi re-
IAS

citi este mai considerabilă.

3) Incăldivca. Unii magneti încăldită puţin, perde o
CU

bă
 AR
298 METODE DE MAGNETISARE

parte din magnetismulii sei. Dacă încăldirea este forte mare,

IBR
el se desmagnetiseză complect.
4) Tascie. Sa recunoscutii că magneții mici se mag-
netis6ză mal tare în proporțiune de cât cei mari. De aceea,

YL
când voimi se avemi magneți puternicii, luămii mal multe
lame de oţeli, magnetisate fiecare în pante, şi lo reunimă
cu polurile de același nume față în faţă.
Esperienţa aii arttatii că intensitatea u-

SIT
5) „Armatură.
Î nul magnetii cresce dacă se află necontenit la polurile sale
câte o bucată de feri. Asemene bucăţi de feri se numescii
uşurinţă armatura la ună mag-

ER
armature. Spre a aplica cu
netă, se dă acestuia de ordinar for uneimapoteove (fig. 135).
Polurile de nume contrarie se află astfeliii faţă în faţă. Arma-
1) are unii căr-
NIV
tura este lipită de dinsele; ea
ligi de care putemii atirna greutăţi. Arma-
turele nu trebue nici odată dislipite brusc de
magneţi, că-ci atunce aceștia perdi din in-
LU

tensitatea, lor.
Jamin, utilisând aceste două din urmă
proprietăți, ati isbutitii se construescă mag-
RA

neţi forte puternici. Pentru acâsta, el Iea

mal multe lame subțiri de oţeli, le ma-
gnctiscză pe fiecare în parte, le îndole în
NT

formă de potedvă, şi le reunesce cu polurile

de acelaşi nume față în faţă, întroducend
capetele lor într'o armatură de ferii. Unu a-
CE

Fig. 135. semene magnetii are o putere atrăgătore con-

siderabilă ; astfelii, unii magneti, având o greutate de 500
grame, pâte ridica, o bucată de ferii de 25 kilograme.
I/

MAGN NEPISMU PĂMENIESCU,

IAS

| 206. Deelinaţiune. Pentru a esplica indreptarea u-

unui magnetii în spații, ami admisi ipotesa (200) că se ată
CU
 R
MAGNETISMU PĂMENTESCU 929

RA
în sinuli pământului unii magnetii acărui poluri nu se con-
fundă cu polurile pământului. Așa, se presupunemă că PP"

LIB
(fig. 136) este acsa pământului
şi BA direcţiunea magnetului
pământescii. Se scie că zc-
vidianuli geograficii a unul

ITY
punti ore care M este urma ce
o lasă la suprafaţa pământului
planul PMP” care trece prin

RS
ambele poluri a pământului și
prin puntulă AM. Meridianul
magnetică ali unul puntii pote
IVE
fi definită întrunit modi ana-
logă; el este urma ce o lasă
la suprafața pământului planulă
UN

BMA, care trece prin polurile lie. 136

A şi B ale magnetului pămân- ”
tesci şi prin puntulă M. Ambele meridiane, geoarafici şi
magnetici, nu se confundă: ele formâză între dinsele unii
L

unghiii BMP, care se numesce unghii de declinațiune.

RA

Dacă vomi aşeza unit magneti pe o acsă verticală,

astfeliă ca se se potă întârce în libertate întruni planii 0-
rizontali, el va lua în spații o direcţiune paralelă cu mag-
NT

netulii pământescii. Planulii ce va trece dară prin polurile

sale și prin centrul pământului O, se va confunda cu meri-
CE

dianulii magneticii..Pe de altă parte unghiuli ce va face di-

recțiunea unui asemene magnetii cu direcțiunea meridianului
geografică, va fi unghiulă de declinațiune.
I/

201. Inelinuţiune. Ecuatorul geografică este urma

ce o lasă la suprafața pământului unit plană E E' perpendi-
IAS

culari cu meridianulii geograficii şi trecând prin centruli

pământului,
Fouatoruli magnelicii este urma ce o lasă la suprafaţa
CU
 AR
230 MAGNETISMU PAMENTESCU

IBR
pământului uni plană = =" perpendicularii pe meridianulii mag-
netică şi trecând prin centrulii pămentului.
Se atirnămiă unii magneti pe o acsă orizontală, astfeliu
ca se se intârcă întruni plani verticali, și se'lii punemit

YL
pe ecuatorulii magnetici. Polurile sale, fiind deopotrivă în-
departate de polurile magnetului pămentesci, voră fi atrase
şi respinse cu aceeși putere, cară el va rămâne orizontală.

SIT
Dacă ne vomit duce cu unii asemene magnetii în emis-
fera nordică, atunce polul seii australii va fi mai apropietii,
și prin urmare atrasi cu o putere mai mare, de poluli -bo-

de celi australii A a magnetului pămentesci. ER

vealii B a. magnetului pământescii, de cât polulii seii boreali
De aice ur-
meză că polulii austrati a magnetului mobili: se va înclina
NIV
în giosi formând cu orizontele unii unghiii care se numesce
unghii de biclinațiune.
Cu cât ne vomi ridica înspre nordi cu atâta valorea
LU

unghiului de inclinațiune va deveni mal mare, că-ci cu a-

tâta distanța între polul australă a magnetului mobili și
celui boreali DB a magnetului pământescii va fi mal mică
RA

cară atracțiunea mal mare. Dacă ne amii afla chiar în B,

valorea unghiului de inclinațiune va fi de 900,
Aceleşi fenomene se vorii reproduce și în emisfera su-
NT

dică, cu acâstă singură deosebire că aci polulii borealii a

magnetului mobilă se va inclinu dedesubtul orizontului.
CE

20$. Mesurarea deelinaţiunei. Mesurarea unghiului

de declinaţiune se face cu agiutorul busolei de declinațiune.
Acesti aparati se compune dintrunit magnetii ns, în formă
I/

de rombii forte ascuţitii, sprijiniti pe o acsă verticală

(fig. 137), astfeliă ca se se potă întârce liberii întruni
IAS

plani orizontal. In fața capetelor sale se află unii cerci

graduatii aşedati în fundului unei cutii MN. Deasupra cutiei
se află o lunetă LI, care se pote întorce împreună cu cu-
tiea într'ună plană orizontală, și a cărel acsă coincideză cu
CU
 R
MAGNETISMU PAMENTESCU 291

RA
direcțiunea 0-180 de pe gradaţiunea cercului. Prin metâde
astronomice se determindză meridianulii geograficii ali locu-
observaţiunea și se îndrepteză luneta LL!

LIB
Jul unde se face
în direcţiunea sa. Linia 0—180 de pe cerci corespunde a-
tunce ca însăși ci direcțiunea meridianului geograficii, Pen=
tru a afla dară declinaţiunea nu avemii de cât se măsurămil

ITY
unghiului formatii de acestă direcţiune 0—180 şi de aculii
magnetici. .
Declinaţiunea este nu-

RS
mită orientală când po-
lulă australă ali mane-
tului este la rtsăritulă IVE
meridianului geografică ;
și occidentali când po-
Juli australă este la a-
UN

pusulă acestui meridianit,

Val6rea unghiului de
declinațiune nu este tot
aceeși în diversele locuri
L

de pe pământi. In cea
RA

mai mare parte din lu-

ropa, în Africa, în ocea-
nului Atlantică şi în par-
NT

tea ostică a Americei

declinaţiunea este occiden-
tală. In restulii Americei,
CE

în oceanulii Pacifică, în Asia și în Rusia răsăritână, ea este

orientală. _
Declinaţiunea varicză de asemene în una și aceeşi lo-
I/

calitate cu timpul. Astfeliii la Paris, în 1580 declinațiuea

era orientală și egali cu 110 30; de atunce ea ai mersi des-
IAS

crescând pănă la 1666 când ai deveniti nulă. Din acestă e-

pocă declinaţiunea ai fost necontenit occidentală şi ai crescutii
pănă la 1514; însfirşit, de la 18514 și pănă acuma ea mer-
= zl pe « ala
PU ae e
CU
 AR
239 MAGNETISMU PAMENTESCU

ge descrescând. Aceste variaţiuni, constatate în tâte părțile

IBR
pământului unde s'aii pututii face observațiuni întruni timpi
mai indelungatii, ai fost numite zariațiunt seculare.
209. M&surarea ineli-

YL
naţiunei.- Măsurarea incli-
Dațiunit se face cu auiuto-
rulă busolei de inclinaţiune,
Acesti aparatii (fig. 138), se

SIT
compune dintr'ună cerceii ver-
ticală împărțită în 3609. Unit
aci magneticii AB, având

ER
forma de rombii ascuţitii, este
susținutii prin 0 acsă orizon-
tală, care se atlă chiar în
NIV
7: centrul cercului. Aculii se pote
î 7 astfeliii mişea intrunii plant
“verticală care este însuși pla-
LU

nuiii cercului. Pentru a face

Fig. 138. o observațiune, se îndrepteză
mal înteit planulii_cercului
RA

in meridianulă magneticii ali locului. Unghiul formati a-

“tunce de capetulii âustralit ali acălut magnetică cu diametrulii
orizontali—unghiii care se măsură pe cerculu graduati—
NT

este unghiului de inclinațiune.

CE
I/
IAS
CU
 R
RA
LIB
ELECTRICITATE DINAMICA

ITY
PILE ELECTRICE

RS
210. Esperienţa lui Galvani. Cătră sfirşitul secu-
lului trecutii Galvani, studiând acțiunea electricității asupra
organelor animalelor, ai fost condusi de a descoperi o nouă
IVE
serie de fenomene, care ait dati nascere sciinței cunoscute
sub numele de clectricitate dinamică, s6i electricitate în
mişcare. o
UN

> Bată esperienţa primitivă a fisiologistului italiană. EL

luă mal multe brâsce, le tăi în două, despoie membrele lor
posteridre, pe care le
“atirnă de unit balconii
L

de feri prin cărlise de

RA

aramă ce treceaii prin

măduva spinării. De
căte orl aceste membre,
NT

agitate de vânti, atin-

geaii ferulii balconului,
Galvani observa că se
CE

produce într'insele o cu-

moțiune vile.
Pentru au repeta
I/

astă-j esperienţa lui

Galvani, luămit mem-
IAS

brele posteridre ale unei

brâsce de curând tăete,
şi le despolemii repe-
CU
 AR
34 PILE ELECTRICI
to

de pe pele. Iuimi apol ună arcii compusi din douc părţi,

IBR
una de aramă şi alta de zincii (fig. 139); trecemi paitea de
aramă prin nervii lombari şi atingemi, cu capătul de zincă,
muşchii. picidrelor. La fie-care atingere, vomii vide produ-

YL
cându-se în membre o contracțiune repede.
511. 'Teoriele lui Galvani şi Volta. Pentru a es-
plica aceste contracțiuni, Galvani presupunea că în nervi

SIT
esistă unii genă de electricitate proprie animalelor, pe care li
numea Aluidii vitală. Acestă fluidii, treccud din nervi în
mușchi prin arculi metalici, producea comoțiunea observată.

ER
Corpul animalului, după dinsul, putea dară fi asemănată
unei butelii de la Levda, în care nervii şi muşchii forma
NIV
ambele armature.
Volta, repetând esperienţa lui Galvani, observă că con-
tracțiunile brâscei eraii forte vil când arcul de comunicaţi
une era formati din dou& metale deosebite, şi că din contra
LU

erat fârte slabe, și câte odată chiar cu totul nule, când

aveulii era compusii dintr'uni singurit metală. Din acesti faptă,
el conchide că electricitatea nu era în corpulii animalului,
RA

nică în nervi, nici în mușchi, ci ea se producea prin contac-

tul ambelor metale_eterogene. Corpulii brâscenu l servea”
după dinsul, de cât ca unii conductor i: prin care se combi-
NT

nait între ele electricităţile de pe metale, producân d în ace-

lași timpă comoţiunea ca efecti fisiologicii (188) alu acestei
CE

descărcări.
210, Pila lui Volta. Condus de aceste idei, Volta
construi celu dintăii aparatii destinati de a produce electri-
citatea dinamică.
I/

Acesti aparatii se compune dintr'uni discă de zincii 7

IAS

lipită de uni disci de cupru C. De asupra acestora se află

o bucată de postavii mulatiă în apă amestecată cu acidă sul-
furică ; apol earăși uni dublu discii de zincu și de cupru, $
așa mal departe (fig, 110).
CU
 R
PILE ELECTRICE 235

RA
Yie-care dublu discit de cupru şi de zincii se numesce
unii cuplu sc elementi. Elementele a-

LIB
ceste, puse unele peste altele şi separate
între dinsele prin bucăţi de postavii mulete
cu apă acidulată cu acidă sulfuricii, con-
Fig. 140.

ITY
stitule o pilă a lui Volta.
Pentru ca acestă pilă se fie isolată,
ea este aședată (fig. 1:41) pe o lamă de steclă, și este spriji-
nită pe de laturi de trei colâne

RS
de asemene de steclă,
213. Curentit electricii. IVE
Prin agiutorulii pile! lui Volta pu-
temi constata următorele fapte
fundamentale:
1) Pila fiind isolată, cupt-
UN

tuli seii de zincii este încărcată cu

electricitate positivă ; el se nu-
mesce poli positivii; capătuli cu-
L

pru este din contra încărcatii cu

RA

electricitate negativă, şi se nu-

mesce poli negativă.
2) Punend polulii positivii
NT

în contactit cu piunentulii, pila va

r&mân€ încarcată numal cu clec-
tricitate negativă, a cărei inten-
CE

sitate va merge descrescend de

la aramă pănă la zinci. Unii fe-
nomenii inversii se va observa
I/

când polul negativii va comunica cu pămentuli.

3) Pila fiind isolată, se reunimiă polurile sale printr'unii
IAS

firii de aramă; electricitatea positivă de pe unul se va com-

bina cu vea negativă de pe celulalt şi va produce o scântete
electrică. Acestii faptii este conformii cu cele ce amii văduti
că se produci în conducătorii incărcați cu electricitate statică.
CU
 AR
236 PILE ELECTRICE
In pile îns& se mal observă încă unit fenomeni noii; când

IBR
întrerumpemi: comunicațiunea între ambele poluri, videmii pro-
ducându-se earăși o scântele electrică. De aice conchidemii
că, după ce fluidele acumulate la polură s'aii combinati între

YL
dinsele, se produce de îndată în pilă o nouă cantitate de elec-
tricitate, care circulâză necontenită prin firuli interpolarii. I-
lectricitatea se află dară într'o necontenită mişcare atât în pi-
Ji cât şi în firulă interpolarii. Acâstă mișcare continuă a e-

SIT
Jectricităţii Sai numită curentă, electrică.
Este probabil că electricitatea positivă merge prin fi-

ER
rul interpolarii de la polulii positivit cătră celi negativi; şi
că în același timpi electricitatea negativă circuliză de la
polulă negativă câtră celui positivă, producendu-se astfeliă
NIV
în fivi o recompunere continuă a fluidelor puse în libertate
în pilă, şi o reproducere neîncetată a acestor fluide. Cu tâte
aceste este deseori utilă în practică de a atribui curen-
tului o direcțiune determinată, şi fisici! au admisă, întrunit
LU

modii ipotetică, că curentul merge, prin firulii interpolarit, de

la polulu positivi cătră celă negativii, eară în lăuntrul pilei
de la polulă negativă cătră celii positivi.
RA

214. 'Teoria contactului. Pentru a esplica produce-

rea electricității în pilă, Volta admitea că, prin contactulii
NT

zincului cu cuprulii, se produce o putere născătore de elec-

tricitate, pe care el o numea putere electromotrice scii tensiune.
Dacă amă av6 dară unii singurii cuplu, compusii dintr'unit
CE

discă de zinci și altul de cupru, zincul se va încarca cu e-

lectricitate pozitivă, a cărei tensiune este-t-e; cuprulii se va
incarca cu electricitate negativă a cărel tensiune este—e.
I/

Se punemii deasupra acestui cuplu unit ali «doile C, 7,

separati de celu dintii C, Z, prin o rondelăde postavă muletă
IAS

cu acidă sulfurieii (fig. 140). In acestă cuplu din causa contac-

tului ambelor metale, zinculii Z, va căpeta o tensiune e şi
cuprului C, o tensiune—e. In acelaşi timpii însă tensiunea—e
CU
 AR
PILE ELECTRICE | 237

de pe C, seva comunica şi la cupluli de deasupra. Vomii ave

dară pe 7, ;-tre—e==0, şi pe C,i—c—e==—2e, Pe dealtă parte

IBR
tensiunea-t+-e de pe 7, se va comunica şi la cupluli inferiorit.
Vomii av dară pe C:—0-he=0, şi pe fu :-tethe=t2e.
Dacă pila ar ave tre! cuple, tensiunea cuprului superioră

YL
ar deveni—3e, earăa zinculul inferiorii-+-3e, şi aşa mai departe.
215. Teoria chimică. Producerea electricităţii în pi-
la lui Volta pâte se fie esplicată şi prin agintoruli altei te-

SIT
oril cunoscute sub numele de teorie chimică.
Esperiența aii arătată că în totdcuna când o acțiune
chimică are locii între două corpuri, se produce în acelaşi

ER
timpii electricitate; unul din corpuri se încarcă cu electrici-
tate positivă, eară celulaltii cu negativă.
NIV
Se luămi, spre esemplu, o bucată de zincii şi se o pu-
nemi în acidă sulfuricii; metalulii vafi atacatii de cătră a-
cidii, şi se va forma sulfatii de zincă; tot odată înse se va
produce electricitate: zinculi se va încarca cu fluidă negativi,
LU

eară acidulă cu positivit.

Cunoscând acestit faptă, se admite că, în pila lul Vol-
ta, electricitatea nu Ye nascere prin contactulii cuprului cu
RA

zincul ; ea se produce prin acțiunea chimică a acidului sul-

fuvicu, care moie postavulă, asupra zincului, Acesti din ur-
mă metalii se încarcă cu fluidă negativă, eară acidulii cu po-
NT

sitivii. Arama nu servesce de cât de a culege fluidului posi-

tivii de pe acidii că-ci între dinsa şi acidii nu are loci nici
acțiune chimică, nici producere de electricitate.
CE

Dacă teoria chimică este esactă atunce, în pila lui Vol-

ta (fig. 141), atât disculii de zinc de la partea, inferidră cât
şi celii de aramă de la partea superidră sunt inutile. Espe-
I/

riența ai arttati în adevări: că putemi înlătura amendout

IAS

aceste discuri şi atunce zinculă ce aii remasii la partea su-

peridră devine polă negativi, eară arama de la celulalt ca-
păti poli positivii,
CU
 AR
238 PILr: ELECTIICE

216. Pila cu tasse. Pila lui Volta are mai multe

inconveniente. Mai întăiit acidulii, care udă bucăţile de pos-

IBR
tavii, se scurge din causa apisărei discurilor metalice; pila
se usucă şi electricitatea, care amit vilutii că Ie nascere prin
acțiunea chimică dintre acidă şi metalii, nu se mai pote pro-

YL
duce. Pe de altă parte acidulii, care se scurge pe suprafața
esteriâră a colânei, pune în comunicațiune elementele şi .pro-
duce astfeliii o recompunere parțială a fluidelor.

SIT
S'ai construitii diverse aparate care inlăturză aceste
inconveniente, Așa este pile ci -tasse care reproduce, sub o
altă formă, pila lui Volta.

ER
Luămi ma! multe vase «de porcelană scit de steclă (fig. 142)
le umplemă cu acidii sulfuricii amestecată cu apă și în fie-care
punemit câte o lamă de zincii 7, şi una de aramă C, Fie-care
NIV
din aceste vase se numesce unii cuplu stii unii elementă,
Reunind mai multe din ele, prin punerea în comunicațiune a
aramel din unulă cu zinculii din celalalt, vomit av6 o pilă.
LU
RA
NT
CE

Acidulii sulfaricii atacă zinculă şi odată cu acestă acțiune chi-

mică, se produce electricitate: zinculii se încarcă cu fluidii
neuativii, eară acidulii cu fluidii positivă, care se conduce pe
I/

aramă. Zincul de la uni capâtit constitue dară polulit ne-

IAS

gativu ali pilei şi arama de la celulaltă capătă polulii

positivii,
217. Pila lui Wollaston. Acestă pilă se deosebesce
CU
 AR
PILE ELECTRICE

[de]
19
o
de acea cu tasse numai prin disposițiunea zincului şi a a-

IBR
ramei. Lamele de zineii a' aii forma unul dreptunghiit (Ag.
143), şi 'sunt încungiurate de o lamă de
aramă CC Ambele metale sunt despăr-
țite prin bucățele de lemnă. Fie-care e-

YL
lementii este pusă în câte uni vasă plini
cu acidii sulfuricii amestecată cu apă. Zin-
culi unui elementii comunică cu arama

SIT
celui ali doile (fig. 144) şi aşa mai de-
parte. Electricitatea se produce ca și în
pila precedentă ; polulii positivii este dară

ER
formatii prin arama elementului ce se află
la uni capâtii alii pilei, eară poluli ne-
gativii prin zinculii elementului ce se află
NIV
la capătul -opusii. 'Tote cuplele metalice sunt ficsate pe
unit lemnii care însuși este susținutii prin două cărlige. Când
voimii ca pila se nu mal funcţioneze, ridicămit, împreună cu
LU

lemnulii, tâte cuplele metalice afară din vasele pline cu acidii.

RA

A pa”

Ga (o =. oma.
NT
CE
I/

i
Aaaa

Fig. 144.
IAS

15, Cause de slăbire a curentului. Intensitatea

curenților. produşi de pilele descrise mai sus, descresce din
CU
 AR
240 PILE ELECTRICE

ce în ce mai mult cu cât ele funcționeză de mal mult timpi.

IBR
Mai multe cause contribuescii la acâstă slăbire a curenților.
1) Aciduli sulfurică, atăcând zinculii, se formeză sul-
fată de zincii și în același timpii se desvolteză gazii hidro-
genii. In adevăr, acidului sulfuricii cuprinde trei corpuri sim-

YL
ple: sulfure, osizenii şi hidrogeni. Zinculii fiind pusă în con-
tact cu dinsul, îl descompune și lea loculii hidrogenului,
formeză sulfatii de zincit care cuprinde: sulfure, osigenii și

SIT
zinc, eară hidrogenul devine liberă :
Sulf. Osig. Hide. /ine=—Sulf. Osig. Zine-+-Hidr,
Acestii din urmă corpă se duce pe lama de aramă, pes-

ER
te care se formeză astfeliii o pătură găzsă, care e rât con-
ducitore, şi care prin urmare se opune la circularea electri-
“ cității înlăuntrul pilei.
NIV
Pe de altă parte, acestă pătură de hidrogenă, depusă
pe aramă, produce în pilă ună noi curentii de sensii inversii
cu curentuli principalii. Intensitatea totală a curentului pro-
LU

dusi de pilă nu va fi dară de cât diferenţa între intensitățile

acestor curenți. !
2) Acidulă din pile, distrugendu-se prin atacarea zincu-
lui, cantitatea sa devine 'cu atâta mal mică cu cât pila funcţi-
RA

onâză de mai mult timpi. De aice urmeză că atât acţiunea

chimică, cât și curentulii care se produce odată cu dinsa, se
NT

voră micșura, |
3) Sulfatulă de zincii, care se produce în lăuntrut pile-
lor conduce și el rii electricitatea și prin urmare "1 opune o
CE

mare resistență interioră,.

1) Am disă (213) că curentulă electricii merge nu nu-
mai prin firul interpolarii dară chiar şi prin pilă de la po-
lulii negativi spre celii positivii, Acestii curentii interiorii,
I/

străbătend prin sulfatulă de zincii, îl descompune (227) și

IAS

zinculit se depune peste aramă. Pila având atunce amen-

două polurile sale compuse din aceeşi substanță, curentulii
electrici nu se mal pote produce.
CU
 AR
PILE ELECTRICE 241

S'aii construită deosebite pile care înlătureză maj mult

scii mal puţin aceste cause de slăbire a curenților. Vomii

IBR
descrie câteva din cele mal întrebuințate.
219. . Pila lui Daniell. Intrunii vasă de steclă sâi de
pământi V se află o lamă de zincă 7, întârsă în formă cir-

YL
culară (fg. 145). In lăuntru se punc ună vasii porosii P, în
migloculă căruia este unii cilindru de aramă C. Vasuli esteri-
orii V este plin cu acidii sulfuricii amestecati cu apă, eară

SIT
vasulii porosii P cu o soluţiune de sulfatii de cupru,
Aceste sunt părțile care compunii unii elementi alii lul
Daniell ; el cuprinde dară două licide deosebite, acidulii sul-

ER
NIV
LU

aa oa cl e Danei DR
mirat ia a aie
oii
RA

Fig. 145.
furicii și soluțiunea de sulfatii de cupru, separate între ele
NT

prin păretele porosii ală vasului P.

Fată reacţiunile principale care aiă loci întruni aseme-
ne elementii. Acidulă sulfurică din vasulii esteriorii atacă zin-
CE

culi ; se formeză sulfati de zincii, cară hidrogenulii rămâne

liberi. Acestii gazii, ducându-se cătră polulă positivii, întăl-
nesce în vasul porosii sulfatulii de cupru. Sulfatuli de cupru
este compusii din trei corpuri simple: sulfure, osigenii și cu-
I/

pru; hidrogenulii venind în contactii cu dînsul, îl descompu-

IAS

ne, elimin€ză cuprulii, care se depune pe cilindrul C, și Te-

îormâză acidulii sulfuricii : |
Sulf. Osig. Cupru-+H=—Sulf. Osig. H-+Cupru.
16
CU
 AR
242 PILE ELECTRICE
la po-
In elementulii lui Daniell dar nu se desvolteză

IBR
curentului.
Juli positivii unii gazi care micşureză intensitatea
acidă nu se împuţi neză, co-cl
Pe de altă parte cantitatea de
în vasulii esterio rii, pe
pe cât acidă este distrusi prin zinci
atâta se reformeză în vasulii porosi prin acţiunea hidroge-

YL
nului asupra sulfatului de aramă.
mul-
Când voimi se avemii o pilă Daniel, reunimii mal
se comu-
te elemente între dinsele astfeliii ca zinculă unula

SIT
nice cu arama celuilaltii. A
220. Pila lui Bunsen. Ună elementi ali pilet lui
pămenti
Bunsen se compune dintruni vasii esteriorii V de

ER
scii de steclă, plini cu acidă sulfurici amest ecati cu apă, în
ă în formă
lăuntrul căruia se află o lamă de zincii Z întors
P,
circulară (fig. 146). La midlocii se află un vasii porosi
NIV
se pune uni cilindru de
plină cu acidii azoticii. Intwacesta
ă torte
cărbune C, care ai fost încălditii la o temperatur
de electr icitat e şi ne-
înaltă şi care este bunii conducttorii
LU

atacabili de cătră acid. |

RA
NT
CE

Fig. 146
I/

„Intr'acestii elementi, ca şi într'acelă ali lui Daniell,

IAS

este atacatii de acidulii sulfuricii, se formâză sulfatit

zinculi
po-
de zincii, şi hidrogenuli, pusă în libertate, se duce cătră
ce, în vasulii porosiă, acidului a-
lulit positivii, unde întălnes
CU
 PILE ELECTRICE 243

AR
zotică, îl descompune, produce apă și perosidu de azotiă,
care râmâne în disoluțiune. Producerea de gazii este dară

IBR
înlăturată,
Teunind mai multe elemente, astfelii: ca zincul unuia
se comunice cu cărbunele celuilalt, vomii ave o pilă Bunsen.

YL
Pila lui Bunsen este forte energică, însă presenteză
inconvenientulii de a se slăbi repede şi de a produce vapori
de perosidă de azotii care sunt periculoși la respirare.

SIT
991. Pila lui Leclanche. Acâstă pilă se compune
dintrunii vasii esteriorii plini cu clorură de amonii, în care
este împlântatii unii cilindru de zincit. In lăuntrul vasului

ER
esteriorii se află uni vasii porosii, plini cu biosidii de man-
ganesii ; o prismă de cărbune de retortă, pusă în aceștii din
„urmă corpi, constitue polulii positivă.
NIV
Zinculii descompune clorura de amoniii, se formeză clo-
rură de zincit, cară amoniaculii şi hidrogenul devinii liberi.
Amoniacnlii se disolvesce în liciduli piler ; cât pentru hidro-
genii, el trece în vasulii porosii, unde descompune biosidulă
LU

de manganesii şi formâză apă şi sesquiosidi de manganesi.

Pila lui Leclanche este mal e
puțin energică de cât pila lui
RA

Dunsen, înse se usâză cu forte

mare greutate; ea pâte funcțio-
pa şese luni fără ca se fimit ne-
NT

voiți de a o schimba. Din causa

acâsta ea este întrebuințată în to-
te casurile în care arenă nevole
CE

ca pila se funcţioneze mult timpi,

precum la soneriele electrice. .
222. Pila eu bicromatit. -.
I/

Acâstă pilă se compune din două

lame de cărbune de retortă între
IAS

care se află o lamă de zinc. Căr-

bunele . constitue. polulii positiviă,
CU
 AR
944 EFECTE CUIMICE
i vasii
eară zincul pe cel negativii. Lamele sunt puse întrun
de bicrom ati

IBR
(fiu. 147), în care se află o soluţiune apâsă
de potassiii și acidii sulfuricii. Acidulii atăcând zinculi, se
formâză sulfatăi de zincii şi hidrogeni. Ilidrogenulii însă
descompune bicromatulii de potassii i în presenț a acidului sul-

YL
turicii ; se produce sulfati de cromii, sulfatii de potassii i şi apă:
GIL Cr207N2-4-4S0*112==S0+K2--(50: )0r2-+ -711*0 .
Hidrogenuli dară: nu se desvoltâză 'sub formă de gazit

SIT
pentru a slăbi intensitatea curentului. '
293. Zineii amalga matiă. Vinculă întrebu ințată în pi-
suprafață
lele precedente este amalgamată, adecă frecatii Ja

ER
cu mercuri. ,
amal-
Pentru a înțelege utilitatea întrebuinţărei zincului
a este atacati de
gamatii, vomii observa că zincul ordinar
NIV
în contact ă cu
cătră acidul sulfuricii îndată ce este pusă
usa chiar
dinsuli. Intrebuinţândutlii dară în pile, el se va
mati nu
când pila nu funcţioneză. Din contra, zinculii amalva
contactii cu
este atacati de cătră acidii când este pusi în
LU

se aibă locii, trebue se reunimi

dinsul. Pentru ca atacarea
trece curentu lii electric it.
polurile pilei prin unii firii prin care
când pila funcţio neză.
Zincul amalgamatii dară nu se uscză de cât
RA

>

EFECTE CUIMICIE ALE CURENȚILOR

NT

223. Descompunerea apei. Uni curenti electrici

elemen-
trecând printrună corpi compusii, îli descompuneîn
CE

tele sale.
Ca esemplu a acestor efecte chimice ale curenților vomă
cita descompunerea apei.
Se luămă unii vasii de steelă, în fundulii căruia intră
I/

polului
dout lame de platină; una din aceste comunică cu
IAS

positivii ali unei pile, cară ceelal tă cu polulii negati vă (fig. 148).
„Aceste lame se numescii electrogi. Umple mi vasulii cu apă
in care turnămit puţin acidă sulfuricii, pentru a o face bună
CU
 AR
EFECTE CIIMICE, - 245

IBR
conducătore, + Deasupra fiecărui electrodit aşedămit însfirşită
câte o probetă graduată plină cu apă. Apa din aceste pru-
bete seimii că nu va căde în gios din causa presiunei atmo-

YL
SIT
ER
NIV

Fig. 148,
LU

sferice. Curentulii electrici, venind de la pili, va trece prin

apa care se atlă în vasă, între electrodi, şi o va descompune.
RA

Unul din elementele sale, anume hidrogenulă se va duce la

electrodul negativit unde desvoltându-se va întra, în prubeta
ce se află deasupra, pe când osigenulii, desvoltatit la elec-
NT

troduli positivii, va fi culesi în ceelaltă prubetă

Acestit aparatii se numesce voltametru.
CE

225. Descompunerea combinaţiunilor binare. Tote

substanţele, compuse din dou corpuri simple, sunt descom-
puse de cătră curentulii electrică întocmal ca și apa. Unul
„din elementele lor se duce la electrodulii positivă, eară ce-
I/

lulultiăi la electrodulii negativii,

IAS

Se luămii, spre esemplu, unii osidi metalică, compusii

dintr'ună metalii şi osigenii ; fâcând se tr6că printr'insul cu-
rentulii electricii, el se va descompune; metalulii se va duce
la electrodulii negativii și osigenulii la celă positivii.
CU
 AR
EFECTE CHIMICE
246

IBR
națiuni
De asemene se întâmplă cu tote celelalte combi
uni :netalu, precuin
binare, formate dintr'unu metaloidii şi
Ele sunt descompuse
sunt clorurele, bromurele, sulfurele etc.

YL
la elect roduli negativi,
de cătră curentă, metalulă se duce
metaloidulii la electroduli positivi.
a esplica pe deo-
996. Teoria lui Grotthus. Pentru

SIT
pe de alta ducerea
parte descompunerea corpurilor, cară
ile pilei, Grotthus
fiecărui din elemente cătră unul din polur
inseşi iucărcate cu
presupune că aceste elemente sunt ele

ER
ară cu aceli ali
electricitate, şi anume cu unii tuidi contr
electrodului cătră care se ducii.
cati cu fluidu
Astfelii, în apă hidrogenuli este incar
NIV
Făccu d se trâcă curentulii
positivii şi osigenuli cu negativi.
apei se va îndrepta
prin acestă licidi, fiecare din moleculele
ă positi vii şi cu ato-
cu atomulu de osigeni cătră electrodul că
negativi, din causă
LU

mulă de hidrogenii cătră electroduli

ă (fig. 149). Atrac-
electricitaţile de nume contrară se atrag
l elementelor fiind
ţiunea electrică dintre electrodi şi atomi
că dintre elemen-
mai mare de cât puterea de afinitate chimi
RA

desc ompu ne. Osigenulii din

te, fiecare moleculă a apel se va
desvo lta pe electrodulii
molecula 1, devenind liberi, se va
genul ii din molecu-
positivi cu care se află în contactii; hidro
NT

deven itii liberi din

la 1, aflându-se în presenţă cu osigenulu
va forma 0 nouă mo
molecula 2,-_ se va combina cu dinsul și
CE

3 4 Pe =
=
0_ AiCOL
22 p =
23554 5
ţ
A,
€ JL
I/

=. 4.0
4 În
[i Să 12 i
IT “o Ma
zi ȘI Y 3
7
IAS

Fig. 149.

cu elemen-
leculă de apă 1”. Acelaşi lucru se va intempla
mai upropi etă de electro-=
tele celorlalte molecule până la cea
CU
 AR
EFECTE CHIMICE 947

IBR
dulii negativă, în care hidrogenulii remasă liberi se va desvolta.
Nouele molecule de apă formate, 11,21,....se vori ori-
enta earăşi ca şi mal înainte, vor fi descompuse, şi o nouă
cantitate de hidrogenii și osigenii se va desvolta pe electrod.

YL
Conform cu acâstă ipotesă, s'au numitii elementei electro-
negativi corpuli simplu care în descompunerea efectuită prin
electricitate se duce la electrodulă positivii, şi elemente electro-

SIT
positivă pe aceli care se duce la electrodulă negativit.
297. Descompunerea sărilor. Sările sunt compuse
dinti'unii acidă în care hidrogenulii este înlocuită prin unii me- :

ER
tali. Pentru a vid6 modulii cum lucrâză electricitatea asupra lor,
se luămi sulfatulăi de cupru; se punemi o disoluțiune din
acestit corpii întruni tubi de steclă îndoitii în formă de U,
NIV
în acărui ramure se află câte o placă de platină (fig. 150),
Reunind aceste place cu polurile unei pile, curentuli electrici
va trece prin soluţiunea salină şi o va descompune: cu-
LU

pruli se va duce la electrodulii negativii, eară sulfurele și

osigenulii la celi positivă:
Cupru, Svifure, „Osigenii
— OT
RA

In general, tâte sările metalice, se descompunii prin

acțiunea curenților într'același modă ca și sulfatuli de cu-
NT

pru. Sunt înse dout cause cure potit se modifice resultatulii

definitivi alii descompunerel; a-
ceste sunt: natura metalului care
CE

face parte din sare, și natura e-

lectrodului positiviă.
1) Natura metalului. Se des-
I/

compunemii, în aparatulii descrisă

mai susii, sulfatulă de potassii.
IAS

Metaluli se va duce la electro-

dulă negativă, eară sulfurele și Fig. 150.
osigenulu la celii positivii. Potassiulii înse are proprieta-
tea de a descompune apa; aflându-se dară în midloculit a-
CU
 AR
248 EFECTE CIIIMICE

IBR
„cestul licidă, el se va uni cu osigenuli seci, va produce
osidii de potassiii, eară hidrogenul apel va rămâne liberi,
Acestă hidrogen se va combina cu sulfurele şi osigenulă
ce se dusese la polulii positivit şi va reforma acidulii. lesulta-

YL
tulii defnitivi ali descompunerei acestei sări va fi, prin ur-
mare, ducerea acidului la electroduli positivii, pe când la
celii negativii va veni osidulă.de potassiii:

SIT
Tabela următâre ne arată cum se facii aceste descom-
puneri şi combinări succesive:
K*S0*
2 20117 S0:
2KOIL
(—)
ER SO?
(—)
NIV
2) Natura electrodului positivă. Se presupunemii că
facemii să trâcă curentulii electrici prin o soluţiune de sul-
fatii de cupru, însă că electrodul positivi, în loci dea
LU

fi de platină, este el însuşi compusi dintr'o lamă de cu-

pru. Sulfurele şi osigenuli, resultând din descompunerea
siirel, se vori duce pe cupru, îlă voră ataca și vorii forma
RA

sulfatii de cupru, care va rămâne în disoluţiune, pe când

la electrodul negativă se va depune cupru. In modulă
acesta composițiunea. disoluțiunei remâne neschimbată co-că
NT

cantitatea de sare descompusă prin curentii este egală cu

cantitatea de sare formată prin acţiunea sulfurelui și a o0-
sigenului asupra cuprului de la electrodulii positivi. Nesul-
CE

tatuli definivit dară, în casulă acesta, este depunerea unci

pături de cupru pe etectrodulii negativi şi disolvirea unek
cantități egale de la celi positivi.
I/

22$. Legile lui Faraday. Se luimi o pilă şi se pu-

IAS

nemii între polurile sale mal mulți voltametri, reuniți între

dinșii şi cu polurile pile, prin uni firă de aramă. Esperien-
ţa no arată că, ori care ar fi forma și mărimea acestor vol-
tametri, se desvoltâză în fiecare aceeșI cantitate de hidrogeni.
CU
 AR
EFECTE CHIMICE 249
Scimi pe de altă parte

IBR
(218). că într'o pilă acidulă
“sulfuricii atacă zinculu, producând sulfată de zincii și desvoltând
hidrogenii. Se construimi o pilă astfeliii ca se putemii culege
şi mesura hidrogenulă produsă în lăuntrulă seii, și se punemi

YL
tot odată polurile sale în comunicațiune cu mai mulţi volta-
metri. Esperiența ne arată că, în fiecare din elementele pilei,
cantitatea de hidrogenii, desvoltată într'uni timpii 6recare,

SIT
este egală cu acea pusă în libertate în fie-care voltametru.
Din aceste esperiențe putem conchide că: „reacțiunile
chimice care ai loci în tote părțile unei pile—, fie în inte-

ER
riorulii scăi, fie în firulă dintre poluri,—sunt egale“.
Se punemii acuma între polurile 'unel pile unii voltame-
tru şi mai multe aparate analâge cu acelii descrisii mat sus
NIV
(227) pline cu diverse corpuri compuse. Așa, spre esemplu,
unul din.aceste aparate se cuprindă sulfatii de cupru, altul
clorură de staniii, altul azotati de arginti. Voinii constata
atunce că în timpii ce în voltametru se desvoltâză 1 er. de
LU

hidrogenii, în fie-care din acele aparate sunt puse în liber-

tate 31,75 gr. de cupru, 59 gr. de staniii, 108 gr. de argintii.
Aceste numere înse sunt proporționale cu ccivalenții chimică
RA

al corpurilor; ele ai fost numite de cătră Faraday ecivalență

electro-chimici ai corpurilor.
NT

229. Galvanoplastie. Galvanoplastia este arta de a

reproduce în aramă diverse obiecte, precum medalie, gravu-
re ş. a. Ea este o aplicare a principielor espuse mal sus,
CE

relative la descompunerea sărilor prin electricitate,

Se presupunemii că voimi se reproducemii o medalie,
Luămi mal întâiii tiparulă uneia din fețele sale, sci prin
agiutorulă unul aliagiu fusibilă, sii cu guta-percha, s6ii cu cs-
I/

ră albă. Acestiitiparii va reproduce gravura medalie! în sens

inversii, adecă părţile proeminente din modeli vor fi în ti-
IAS

pari întrînde şi vice-versa.

Când tiparulii este făcutii cu ccră, sâii cu gutu-percha,
el este unsii cu o pătură subțire de plombagină pentru a fa-
CU
 AR
250 | EFECTE CHIMICE

IBR
ce suprafața sa bună conducitâre de electricitate; dacă el
este făcuti dintr'ună aliagii melalici, suprafața sa se unge
cu cărbune de fumii.
Tiparuli, astfeliii pregătitu, este pusii în comunicațiune

YL
cu polulă negativă al pilei, și aşedati întruni vasă plini
cu o soluțiune de sulfati de cupru. In fața sa se atlă o
placă de cupru, care comunică cu poluli positivă ali pilei.

SIT
Curentulă electrici, trecând prin sulfati, îlă descompune;
cuprulii se depune pe tipară reproducând formele sale în
sensi: invers, adecă reproducând esact gravura primitivă

ER
a medaliei. Electroduli -positivi fiind de cupru, este evidentii
că composiţiunea sărel va remâns neschimbată.
Câte odâtă însuşi tiparulă obiectului, ce voimii se re-
NIV
producemii, se face prin galvanoplastie. Pentru acesta se pune
mai înt&iii, în soluţiunea salină, ca electrodit negativi, însuși
acelii obiecti. Astfeliii sunt făcute, spre esemplu, gravurele
LU

întrebuințate în imprimerie. Gravarele sunt săpate mal în-

tăiă de cătră artistă în lemnu, şi după aceste modeluri se
reproducii, prin galvanoplastie, copie în aramă numite clicheuri,
930. Argintare— urare. Argintarea și aurarea sunt
RA

de asemene aplicări a descompunerei sărilor prin curenți.

NT
CE
I/
IAS

Fi. dl,

Când voimii se aryintămii uni obiecti trebue mal intii

se curățimii perfect suprafața sa de ori ce materie străină,
CU
 AR
EFECTE CHIMICE 251

IBR
Acestă precauțiune este indispensabilă pentru ca argintulit
“ce se va depune sec fie solidă şi adherentii. Obiectulii este
apoi pusi întruni vasi (fig. 151), în care se află o disolu-

YL
ţiune a unei sări de argintii; sarea care se întrebuințeză
pentru acestii scopii, şi cu care argintarea se face mai bine,
este -cyanura dublă de. argintă și potassizi. Obiectul este a-

SIT
tivnati, prin ună firii de aramă, de o vârgă de acelaşi metalii,
sprijinită pe marginele vasului; verga, este pusă în comuni-
cațiune cu polulă negativi al unei pile, pe când poluli posi-
tivii ali aceleeși pile comunică cu 0 placă de argintii îm-

ER
plântată, în disoluțiunea sărei de arginti. Curentulii electrici
trecând prin acâstă sare o descompune ; argintul se depune
“peste obiectulii ce constitue electrodulii negativii, eară aciduli,
NIV
ducându-se la electroduli positivă, disolvesce placa din care
el este compusi, şi reformâză sarea de argintii.
Aurarea se face întruni modi analogii, cu acâstă sin-
LU

gură deosebire că, în locii de o cyanură dublă de argintii şi

potassiii, se întrebuinț6ză o disoluţiune de cyanură dublă de
“aură și polassiii,
RA

ACȚIUNEA CURENȚILOR ASUPRA MAGNEȚILOR

NT

231. Legea lui Ampere. Se luămii uni aci magnetici

AB, susținutiti pe o acsă verticală astfeliii ca se se potă în-
târce întruni plani orizontali, şi se punemi deasupra sa
CE

unii firii XY prin care trece unii curentă electrici (fig. 152);
esperienţa ne arată că magnetulii este deviatit din posiţiunea
sa naturală. Acestii faptă aii fost descoperitii de cătră Oerstedt,
I/

Modulii cum se efectuesce deviațiunea magnetului, pentru de-

osebitele posiţiuni ce ar av6 față cu dinsul curentulă electrică,
IAS

este cuprinsi în următorea lege formulată de Amptre:

Uni curentă lucrând asupra unui magneti, tinde ali
pune într'o posițiune perpendiculară cu a sa, și asifeliă ca
polul austrulii se fie la stânga curentului.
CU
 AR
259 GALVANOMETRU

IBR
Pentru a înțelege acâstă lege trebue să scimii mal în-
tâiit ce se numesce stânca curentului. Se presupunemit că a-

YL
SIT
Tig. 152.
ER Fig. 153.

vemii o persână (fig. 152) care merge cu capulit înainte, în

NIV
aceeași direcțiune cu curentuli, adecă, are picidrele cătră po-
luli positivii şi capului cătră celii negativii, şi având faţa în-
târsă în totdâuna înspre magneti; stânga și drâpta acelel
LU

persone voră fi în acelaşi timpi stânga și drepta curentului.

Figurele 152 şi 153 ne potii lămuri cu uşurinţă, dupre
acestă difinițiune, legea lul Ampere. In cea d'intiiă (fig.
RA

152), curentulit se află deasupra acului magneticii şi merge

din X spre Y; stânga sa va fi dară din dărăptul planului fi-
gurei, şi polulă australă A va fi deviatii în acea direțiune,
NT

In figura 155, curentulă se atlă dedesubtul magnetulul și mer-

ge tot din X spre Y; stânga se atlă acuma în fața pla-
nului figurei, şi polulii australii va fi deviată în acestă di-
CE

recțiune cătră A". |

232. Teoria Galvanometrului. Acţiunea curenților
asupra unui acii magneticit ai fost utilisată pentru a construi
I/

ună aparatii numitii galvanometru, destinatii de a constata:

1) esistenta unui curenti electricii, 2) direcţiunea sa și 3) în-
IAS

tensitatea sa. |
In adevâr, după cele ce amii văâdutii mal sus, dacă
vomă apropie de ună aci magnetici, susținutit pe o acsă
verticală, ună firii prin care trece uni curenti electrici, aculi
CU
 AR
GALVANOMETRU 253

va fi deviatii din posițiunea sa naturală. Faptuli: deviațiunil,

IBR
direcțiunea și mărimea sa ne vorii arita esistența, direcțiunea
și mărimea curentului.
Esperienţa, înse aii arstatii că numal curenţii cari aii o

YL
intensitate ceva ma! mare potit se devieze aculii magnetici;
spre a se put€ studia şi curenții slabi, s'ai căutatii dară
midloce de a se mări acțiunea unul curentii asupra unul mag-
netă: Pentru a aglunge la acesti resultatii se întârcemii fi-

SIT
rulii în glurul acului magnetici a V, astfelii ca se formeze
uni dreptunghi MN Q PR (fig. 154). Se presuipunemii
că curentulii întră în firă prin M, merge în direcțiunea, să-

acului este concordantă. ER

geților și iesă prin Ii. Acţiunea tuturor părţilor sale asupra,
In adevăr, porţiunea MN deviâză
poluli australă a la stinga sa, adecă în fața planului figurer.
NIV
Porțiunea NQ îşi are stinga de asemene în fațu planului fi-
gurei ; tot astfeliii este şi pen-.
N M
tru porțiunile QP și PR. Prin
LU

urmare t6te părţile curentului, |

care încungiură unii acă mag- |
neticii, tindă ca se devieze po-
RA

lulii săi australii în aceeşi di-

recţiune. lig. 154.
Dacă vomi înverti încă
NT

odată firuli prin care trece curentuli electrici în giurul a-

cului magnetici, este evident că acțiuneasa asupra acului va
fi acuma de dou& ori mal'mare. Invărtind acestii firii de unii
CE

numeri de 2 glururi, puterea sa devietâre va deveni dez

ori mal mare. Pentru a mări dară acţiunea curentului asu-
pra magnetului, vă trebui se încungiurămii firulă prin care el
I/

trece de uni numirii cât se pote ma! considerabilii de glururi.

Esperiența totuși aii arătatii că numărulii gliururilor nu pâte
IAS

fi crescuti indefinit, câ-cl intensitatea curentului se micşureză

cu cât firul devine ma! lungii.
Când punemii unii curenti alăture cu unii magneti, a-
CU
 AR
254 GALVANOMETRU

vemii faţă în față două puteri: una este puterea dirigui-

târe a pământului asupra maguetului care tinde se'lă ţină în

IBR
direcțiunea, meridianului magnetică, și alta puterea devie-
tove a curentului care tinde se întârcă magnetul într'o po-
sițiune perpendiculară cu acestii meridianii. De aice urmeză

YL
că pentru a face ca unii magnetii se se devieze cu mal
mare ușurință sub acțiunea unul curenti, va trebui se ni-
micimii, si cclii puţin se micșurămii, puterea diriguitore

SIT
a pământului. Acesti resuitatii aii fost căpătatii întrebuin-
țând doi. magneţi ad şi d'b', reuniți între dinşii astfelit
ca unul se nu se pâtă întârce fără celulaltii, și avâud polu-

supra lor ar fi nulă, câ-cl puterea cu care

ER
rile lor de nume contrarie față în faţă (fig. 155). Dacă a-
cești magneţi ar av întensități egale, acțiunea pământului
polulă nordică
a-
ar
NIV
ab ar fi
atrage cătră sine poluli australă a a magnctulul
nimicită de puterea cu care ace-
laşi poli nordici ar respinge po-
borealii W a maanetului ab”
LU

ll
Tot de asemene şi pentru polulă
sudici. De ordinar înse intensi-
tăţile acestor dol magneţi nu sunt
RA

egale ; în casulii acesta pămentulii

ține sistemul magneţilor îndrep-
înse numay cu o putere egală
NT

tată în meridian ulii magnetic ii,

cu diferenţa acțiunil esercita te asupra fiecărul din ace.
Unul din magneţi ad este aședatii în migloculii dreptun-
CE

ghiului formatii de firul prin care trece curentulă, cară ce-

Jalaltii a b' deasupra. Dacă .vomi presupune că curentul
e, a
merge în direcţiunea arttată de săgeți, poluli australă
sale în
magnetului ad, va fi deviatii de cătră tâte porțiunile
I/

dărăptul planului figurer. Cercetând, dupre legea lui Ampere,

a b,
IAS

care este acţiunea curentului asupra acului de deasupra

vomii vide că porţiunea D C deviâză polului australii a' în
faţa planului figure!, şi prin urmare pe V îndărăpt. Ambele”
CU
 AR
GALVANOMETRU 255

poluri a și b!, care se află fața în faţă, vorii fi deviate dară

IBR
în aceeși direcţiune de cătră D C. Celelalte trei părți ale
dreptungiului, CF, FE şi ED tindi, în adevăr, se devieze a-
cele în direcţiuni contrarie, însă acţiunea lor asupra lui ad

YL
este forte mică din causă că sunt îndepărtate de dinsul.
In definitiv dară întrebuințarea a doue ace produce uni
îndoită resultatii : 1) ea .micşurează acţiunea diriguitore a pă-
mântului, și 2) măresce acțiunea curentului asupra magneţilor.

SIT
233. Galvanometru. Construcţiunea galvanometru-
lui este basată pe principiele espuse mai susii. Eată părţile
esenţiale din care el este compusii (fig. 156). Pe uni suporti

maaneţi
ER
de metalii este susținutii, prin agiutorulă unui firii forte sub-
ţire de matasă netorsă s;, ună dublu aci magnetici. Unul
din acești se află în midloculă unui cadru de lemn
NIV
sii de ivorii, în giurul căruia este învertiti uni firă de a-
ramă învălitii cu matasă. Peste cadru se află o plavă circu-
lară graduată O O, deasu-
LU

pra căreia este aculii supe-

riorit, Aparatulă este aşedatii
pe o măsuță, şi acoperitiicu
RA

unii clopotii de steclă pen-

tru a apara acele de agită-
rile aerului esteriorii, Cape-
NT

tele firului, învertitii în giu-

rulii cadrului, comunică cu
doue col6ne metalice a şi d.
CE

Pentru ca se ne servimii
de galvanometru, întorcemi
mai înteiii aparatulă ast-
I/

feliii ca ambii! magneţi se fie

paralel cu cadrulii. Punemă
IAS

apoi colonele a şi D în co- :

Fig. 166
municațiune cu firulii în care . E
presupunemi că trece unii curentii electrici. Esistenţa aces-
CU
 AR
256 INTENSITATEA CURENȚILOR

tui curentii ne este aretată prin deviaţiunea acelor; eară di-

IBR
recțiunea curentului prin direcțiunea acestei deviațiuni.

NOȚIUNI ASUPRA INTENSITĂȚII CURENȚILOR

YL
234. Intensitatea unui curentii. Se punemi între
polurile unei pile unii voltrametru (224) și se mesurămi can-
titatea de hidrogenii desvoltată într'o minută. Acâstă can-

SIT
titate este cu atât mai mare cu cât intensitatea curentului
produsii de pilă este ea însăși mai mare. De aice urmeză
că noi vomit put€ mesura intensitatea unui curentii prin cau-

trece acelii curentii.

Galvanometrulii pote
ER
titatea de hidrogenii desvoltată în uni voltametru prin care

de asemene se ne servescă pen-

NIV
tru a mesura intensitatea unui curentii, Atunce înse trebue
sc deosebimi doue casuri:
1) Când intensitatea curentului este mică, asttelii ca
LU

unghiurile de deviaţiune a acului magnetici se nu întrecă

peste 20%, esperiența ai aretatii că aceste deviațiuni sunt
proporționale cu intensităţile curentului. În casulii acesta dară
RA

intensitatea curentuluiva putea fi mesurată prin galvanometru.

2) Când din contra intensitatea este mare, nu mal e-
sistă proporționalitate între dinsa şi unghiulii de doviațiune.
NT

Pentru casulii acesta, galvanometruli ne mal putând servi,

S'aii construiti alte aparate, cunoscute sub numele de busolă
de sinus, sâu de busolă de tangentă, prin aglutorul cărora se
CE

pâte mesura cu esactitate intensitatea curentului.

235. Legile intensităţilor. Inteusităţile curenților a-
tîrnă :
I/

1) De la natura pile! care produce curenţii; și

2) De la corpurile conducătâre prin care el trecit.
IAS

Fată legile după care varicză intensitatea unui curenti

când îlii facemi se trecă prin fire de lungime, grosime sci
natură deosebită:
CU
 AR
INTENSITATEA CURENȚILOR 257

a) Când facemii se.

IBR
trecă curontulii provenind de laa-
ceeși pilă constantă, prin fire care ai aceeși grosime şi a-
ceeşi natură, înse sunt de lungiml deosebite, intensităţile cu-
rentulul vari6ză în raportii înversi cu lungimele firului.

YL
b) -Iăcând se trecă același curentii prin fire de gro-
simi deosebite, înse care ai aceeși lungime și acecși natură,
intensitățile curentului varieză proporțional cu secțiunile firului,

SIT
c) Dacă facemii se trecă curentuli prin fire care at
aceeși lungime și grosime, înse sunt compuse din materit
deosebite, intensitățile sale atîrnă de la natura corpului prin

ER
care el trece, Sunt unele substanțe prin care electricitatea stră=
bate cu ușurință și atunce intensitatea curentului este mar
mare ; prin altele din contra electricitatea trece cu greutate
NIV
şi intensitatea curentului devino ma! mică. Faptulii acesta se
esprimă dicend că diferitele: corpuri din natură ai condueti=
bilități deosebite pentru electricitate.
S'aii căutatii se se compare între dînsele diferitele cor-
LU

puri în privirea conductibilităţii, Unitatea de măsură a conducti=

bilității generalminte admisă și cunoscută sub numele de unitate
Siemens, este o col6nă de mercurii având unii metru de lungime
RA

Şi unii milimetru patrati de secțiune. Valorile găsite pentru fie-

care substanță se numescii coeficienți de conduetibilitate.
236. Resistenţa. Puteic "cleetro-motrice.
e PD patati

Legile
NT

enunțate mai sus potii se fie esprimate prin formula următore:

[se (1)
CE

l .

In acestă formulă I este intensitatea curentului; s este

secțiunea firului prin care trece curentuli, 2 lungimea, Și € co-
eficientulii sei de conductibilitate. „1 este o cantitate con-
I/

Stantă care atirnă numa! de la natura pile care produce cu-

rentulii ; ea se numesce putere electromotrice a acele! pile,
IAS

Se punemii în acestă formulă:

/
===>
sc
CU

17
 AR
oa INTENSITATEA CURENȚILOR

IBR
Cantitatea r, astfelii definită, se numesce resstență. .
esistenta opusă unui curenti de cătră unii corpit prin care
curentulii trece, este dară proporțională cu lungimea, și invers
proporțională cu secțiunea şi coeficientulii de conductibilitat.e

YL
a corpului. i |
Inlocuind în formula (1) ş prin valdrea sa r, vom avc:

SIT
A
I=-.p
segile întensităţilor curenților potii se fie prin urmare
caprine în modulă următori:
ER
Intensitatea unui curentii este proporțională cu puterea
clectromotrice şi inverspr oporțională cu vesistența opusă cu-
NIV
rentului de cătră corpurile prin cure cl trece.
Acestă lege este cunoscută sub numele de legea lui Ohm,
după numele fisicului care ai Gnunţat'o pentru înteia:- dată.
LU

Prin resistenţă se înțelege nu numai resistența opusă

curentului de cătră firulii interpolarii, ci și acea pe carei o
opunii însuși corpurile ce compuni pila, că-ci scimii că cu-
RA

rentulii circulează şi prin înteriorulii pilei.

Este forte utilii ca se cundscemit resistența ce intimpină
unii curentii în mersulii sei. Acestă resistență se măsoră cu
NT

0 unitate numită ohm. Unii ohm este resistenţa opusă unui

curentii de cătră o colnă de mercurii de unii milimetru 'pa-
tratii de secțiune și de In, 06 de lungime.
CE

Puterile electromotrice ale pilelor se măs6ră cu o uni-

tate numită vol, după numele lui Volta.
Unii volt este aprâpe puterea electromotrice a unui e-
I/

lementii Daniell (219) compusii din zincii amalgamati, apă a-

cidulată cu acidit sulfuricii, cupru şi sulfatii de cupru.
IAS

Intensitatea unui curentii se măs6ră cu o unitate numită

ampire, Unii ampire este intensitatea unul curentii produsi de
cătră o putere electromotrice de unii rolt, şi acărui circuitii are o
resistenţăi totală de unii oh. !
CU
 AR
ACŢIUNEA RECIPROCĂ A CURENȚILOR 259

Eată resistenţele, esprimate

IBR
în ohmi, a câtorva din cor-
purile cele ma! însemnate:
ohmi
ATRD o. | 0,015

YL
Cupru 20,016
Aurii Ph. 0,021
PÂNĂ 20,056

SIT
Peri 20,097
Plumbi o. 0,197
Cărbunele de retortă . . . . . 640,000

ER
Acidi azotic . . . . . 219,600
Soluţiune de clorură de natriă . . 58,300
Soluțiune de sulfatii de cupru . . 319,000
NIV
Apă cusa coate acidă sulfuriciă 14,300,000
Fată puterile electromotrice, esprimate în volţi, a unora
din pilele cele ma! întrebuințate:
LU

„NOI
Element Daniell (după proporţiunea acidului) dela 1,079 la 0,978
, Bunsen . cc... 1,956
RA

» Leclanche 1,610
ACȚIUNEA CURENȚILOR ASUPRA CURENȚILOR.
231. Aparatulii lui Ampere. Unii curentii electrică p-
NT

te esercita acțiuni atră-

gătore sâu respingătore
asupra altui curentă. A:
CE

„coste acțiuni, descoperi-

te de cătră Amptre,potă
se fie studiate prin aglu-
I/

torulă următorului a-
paratii:
IAS

Pe o mesuţă isolătâre e
sunt aşedate dout co- î [=
l6ne metalice, comuni-
când fie care cu câte
CU
 AR
260 ACȚIUNEA RECIPROCĂ A CURENȚILOR

re
unul din polurile unei pile (fig. 157). La capetele superio

IBR
care susține cât o mică
e cap-
a colânelor se află câteunii braţii
împlin-
sulă z şi y, plină cu mercurii. In aceste capsule sunt
întorsi în giu-
tate capetele ascuțite ale unul firă de aramă

YL
asttelii
rul sei în formă de dreptungiii. Acestii firă, fiind
ca in giu-
suspendati, se va pute întrece în giurul seii însuşi
prin punturi le sale de utirnare
rul unei acse care ar trece

SIT
lii electric ii, venind de la
e şi y. Pe de altă parte, curentu
col6na de la stinga
polulii positivii al pile, va trece prin
indicată
şi prin capsula z, va circula prin firii în direcțiunea

ER
colâna de la
de săgeți şi se va întorce, prin capsula y și
disposițiune,
arâpta, la poluli negativi ali pilei. Prin acâstă,
curenti i electri ci care se pote
vomi av6 prin urmare uni
NIV
mişca în giurul sei însuși.
ilor.
238, Legile acţiunii curenților asupra curenț
suspendati în
Dacă vom apropi6 de una din părţile firului
care circuleză
LU

aparatulii lui Ampâre unii altă fir ficsii, prin

se produci între a-
unii curentii electrici, vomii constata că
Aceste atracţiuni
ceste stii o atracţiune, s6ii o repulsiune.
legi:
stii repulsiuni sunt supuse la următorele
RA

atragă.
[. Doi curenţi paraleli şi de acelaşi sensii se
respingil.
IL. Doteurenți paraleli şi de sensuri contrarie se
Dor curenți, care formâză între dinșil unii unghiii
NT

[I[.
se atragi când se apropie seci se îndepărteză împreună de
vervulă unghiului; din contra
CE

el se respingii când unul se a-

„7 propie şi altul se îudepărteză
- de vârvulii unghiului.
AI: Se avemii, spre esemplu, doi
I/

a curenți AB şi DC care formeză

între dinşii unii unghii.
IAS

îi
Esperienţa ne arată că esistă
Fig. 158. atracțiune între porțiunile AO
şi DO care se apropie împreună de vervulă unchiului, precum
CU
 AR
ACȚIUNEA RECIPROCĂ A CURENȚILOR 261

IBR
şi între porțiunile OC şi OB care se îndepărtâză împreună
de vârvulii ungiului. Din contra porțiunea AO, care se a-
propie de vârvul unglului respinge pe tt
OC care se îndepărteză. it

YL
IV. Unii curentii sinuosii produ-
ce același efectii ca șiuniă curenti rec-

SIT
tiliniii. Astfeliii, se facemi se trecă
unu curentă întruni firit compusii din
dou ramuri, una rectilinie și alta si-
nuosă, aşedate una lingă alta, şi se a-
propiemi acesti sistemi de firulii mo-
bilu ali aparatului lu) Ampăre (fig. 159).
Fsperienţa ne va
ER
NIV
arata că nu esistă, N
în casulit acesta, nici atracțiune, nici.
Tig. 159.
vepulsiune, că-ct acţiunea curentului
rectiliniii. este nimicită prin acţiunea egală și contrarie a cu-
LU

rentului siniosii. !
239. Acţiunea unui magnetii asupra unui curenti.
„Dacă vomii pune unii magnetii AB dedesubtul curentului mobili
RA

din aparatulii lui Ampere, curentul va fi îndată deviatii şi

se va pune înti'o posi-
țiune perpendiculară cu
NT

maenetulă (fig. 160). Di-

vecțiunea deviațiunil este
aceeşi ca și la acţiunea
CE

unui curentii asupra unul

magnetii mobili (231); a-
decă deviaţiunea se face
I/

astfeliu ca polulă australit

A alit maonctului se se _
IAS

afle la stinga porțiunii

în- a:
feriore a curentului,
240. Acţiunea pă-
mentului asupra unui Fie. 160.
CU

curentii. Dacă vomi lasa .

 AR
262& SOLENOIDI

IBR
uni curentii mobili în libertate, supusi numai la acţiunea pă-
mântului, esperiența ne arată că el se devisză pentru a se în-
drepta în spaţii într'o direcțiune ficsă. Acâstă direcţiune este
perpendiculară cu planulii meridianului magnetici şi astfeliit ca

YL
curentulii se mârgă, pe la partea inferi6ră de la răsăritit spre apusii.
Putemii esplica acestă îndreptare în spaţiii a unul cu-
rentii mobili sub influența pământuluiin două moduri deosebite:

SIT
1) Ami admisii ipotesa (200) că în interiorulii pămen-
tului esistă unit magnetii puternicii, îndreptatiiîn direcţiunea
meridianului maeneticiă, cu polulit seii borealii spre nordi, cară

ER
cu celă australit spre sudi. Pe de altă parte, amii stabiliti mar
sus (239)/că uni magnetii devicză uni curentii mobilii, astfeliii
ca, polulii australii se se afle la stinga curentului. ste dară
NIV
evidentii că curentulii mobili, lăsatiila acțiunea pământului, va
fi şi el deviatii de cătră magnetulu terestruși se va aședa într'o
posițiune astfeliii ca se mârgă, pe la partea inferidră, de la
LU

răsăritii spre apus, pentru ca se atbă lu stinga sa polulii

australii alu acelui magneti.
2) Indveptarea unui curentii mobili în spaţiii, sub in-
fiuența pămentului, pote de asemene se fie esplicată, admi-
RA

tend că în pămentii esistă unii curentii electricii, perpendi-

culari cu meridianul mauneticii, şi mergând dela răsăriti
NT

spre apusii. Conform legilor ucțiunil curenților asupra curen-

ților (238), este evidentii că acest curentii terestru va atraue
curentuli mobilă, îli va pune paralelă cu dinsul, astfelii ca
CE

ambil se aibă aceeşi direcțiune.

541. Solenoidi. Se numeseii solenoiţi o serie de curenţi
civculari, paraleli şi de aceeși direcţiune, a căror planuri sunt per-
pendiculare pe linia care trece prin centrurile tuturor cercurilor.
I/

Pentru a construi unii solenoidii, luănmii unii firii de ara-

IAS

mă învelitii cu matasă şi”li întorcemii în glurul stii, astfeliii

ca se formămii mal multe cercuri paralele și învertite tote
în aceeși direcțiune. ligura alăturată (fie. 161), representeză
trei modul deosebite de a inverti firului pentru a aciunre
CU
 AR
SOLENOIDI 263
la acesti resultatii, Capetele firului sunt ridicate în sus şi

IBR
apoi întose pentru ca se se potă pune în capsulele apara-
tului lui Amptre (237). pur
Curentulii electrici tre- sl n

YL
ce astfelii prin tote
60000000
cercurile, mergând în 60555
acelaşi sensă, ceară : IL,

SIT
solenoidulii însuși se | | | | | () | | |
pote întorce în giurul
acsel 2, |

=
ER
Unii solenoidii se COORRRPIRIRRII
bucură de tote proprie- „A
tățile unui maenetii. fie 101. RS
NIV
Pentru a ne convinge a
despre acâsta, se cercetămii cele mai însemnate din pro-
prietățile sale.
1) Se punemiă dedesuptul unui solenoidă mobili unii
LU

firii vectiliniii prin care trece unii curentii electrici; sub in-
fluența acestuia solenoidulii se va îndrepta astfeliii ca cu-
renţii din fiecare cercii se fie paraleli şi de aceeși direcțiune,
RA

în partea lor inferidră, cu curentului rectiliniii. Acsa solenoi-

dului se va pune dară perpendicular cu direcțiunea curen-
tului rectiliniă, întomal precum se întâmplă şi cu unii maenetit.
NT

Se numimii, ca la magneţi, polit australit alii solenoidu-

lui capătulii scii care se îndrepteză la stinga curentului, Și
CE

polii borealii pe acela care se duce la drepta.

Pentru a defini mai bine aceste poluri, vomit observa
că dacă no punemiă în fața polului australii, curentulii merge,
îu cerculit ultimi, de la drepta spre stinga la partea supe-
I/

viorii, adecă în sensii invers de cum mergii acele în unit

IAS

ceasornici. Punendu-ne din contra în fața polului boreală, *

vonuii vid6 că curentulii merge, în cercului ultimii, de la stin-
ga spre drâpta pe la partea superidră, adecă în același
șensii ca şi acele dintrunil ceasornicii (fig. 162).
CU
 AR
264 SOLENOIDI

IBR
2) Polurile de același nume a dol solenoiţi se respingii,
cară cele de nume contrarie se atragi.
Pentru a esplica acâstă proprietate, analogă cu a mâg-
neţilor, se punemii față în față polurile australe, A şi A, a

YL
doi solenoidi (fig. 162); vomii av6 atunce în presență dor
curenți paraleli și de sensii contrarii care scimi (238) ci
trebue se se respingă. Punând din contra polulii uustralii

SIT
A în fața polului borealii B, vomit ave în presență dot cu-
renți paraleli și de același sensii, care trebue se se atrasă.
TIP, 3) Lăsând unii solenoidi mobili
i
L
III,
Ft
]
nului maanetică,
A
ER
în libertate sub acținnea pămcutului,
cl se va îndrepta în planulii meridia-
,
cu polulu austali
Ş
NIV
spre nordii şi cu cel boreali spre sudii,
Pentru a esplica acdstă proprie-
tate, de asemene analoză cu a magne-
LU

ților, vomii observa ci, după cum am

stabiliti mai sus (2410), fiecare curentii
circularii alii solenoidului trebue se se
RA

lig. 162. indrepteze, sub intluența pămentului,

într*o direcțiune perpendiculară cu meridianulii magnetici,
Acsa solenoidului va trebui prin urmare se se aşecde în
NT

însăși direcţiunea acestul meridianii. Pe de altă parte, fie-

care curentii circulară trebue se mcrgă de la resăritii spre
apus; de aice urmeză că polul australi alit solenoidului
CE

sc va îndrepta spre nordii, cară celii borealii spre sudii.

242. Teoria magnetismului. Ascmănarea ce este în-
tre solenoidi și mauneţi ati ficutu pe Ampere se considere
I/

ca inutilă teoria magnetismului și se esplice prin curenți

fenomenele magnetice.
IAS

După Ampere, fiecare moleculă a unci substanțe ma-

netice, precum este feruli seu oțelulii, este încuneturată cu
unit curenti electricii. Aceşti curenţi moleculari sunt îndrep-
taţi în tote direcțiunile în substanța magnetică înainte de
CU
 AR
MAGNETISARIE PRIN CURENȚI 265

IBR
magnetisare; el își nimicesciă astfeliii reciproc efectele lor și
substanța nu pâte da nici unii semnii esteriorii de magne-
tisare, Dacă magnetisimii înse unii asemene corpi magne-
ticu, curenții molecular se îndreptâză astfeliii ca se fie pa-

YL
valeli între dinșii și de aceeşi direcţiune, ca într'unii sole-
noidit (fig. 163). Magnetulii, formatii
în modul acesta, pâtese fie con-

SIT
siderati ca şi cum ar fi compusii
din mal mulţi - solenoidi aşedați
unul lingă altul; el se va bucura

ER
dară de proprietăţile solenoidului. Fig. 163.
Ipotesa esistenţii unui magnetii puternicii în interioruli
pimântului este de asemene inutilă. 'Fâte fenomenele de mag-
NIV
netismii pămentescii potii se fie esplicate cu uşurinţă admi-
țend, după cum am făcutii mat sus (240), că în pâmântii
esistă curenți electrici, perpendiculari cu meridianulii magne-
LU

tici și circulând de la resăritii spre apusă.

MAGNETISARE PRIN CURENȚI.

RA

243. Se Inămii o bucată de ferit şi se punemii, perpen-

dicular peste dinsa, unit firii prin care trece unii curentii
NT

electricii. Esperienţa ne arctă că feruli devine imediat unii

magnetit, având la âmbele sale capete câte unii poli, şi anu-
me la capttulit care vine la stinga curentului unii polii aus-
CE

tralii, cară la cel de la dreapta unul borealit.

Dacă indepăstănmmii curentuli de la bucata de feri, a-
cesta perde îndată magnetismulii seii.
I/

Pepetând aceeși esperiență cu o bucată de oțelii, vomii

vide că acestă corpii se maenetiscză cu mai mare greutate
IAS

de cât ferulii. Odată magnetisatii înse, el nu'și mai perde

magnetismulii seii când îndepărtămiă curentulii,
Pentru a magnetisa cu uşurinţă o bucată de oţeli prin
acţiunea unul curentii, se luămit unit tubii de steclă în giu-
CU
 AR
266 MAGNETISARE PRIN CURENȚI

IBR
rul cărula se află învârtitii, în formă de spirală, uni firii de
aramă, acărut capete sunt puse în comunicațiune cu polurile
unei pile. Bucata de oţelii este aşedată în lăuntrul tubului
(fig. 164).

YL
N

SIT
—>aici
i

ER
RELEE
a
NIV

Fig. 164.
LU

Formarea polurilor este uşor de prevedutii sciinul că

polulii australii trebue se se formeze în totdcuna la stinga
RA

curentului. Astfelii în figura de giosii, unde firulii este în-

torsii de la stinua spre drepta, polul australit se va for-
ma în a. In figura din midloc, unde firulii este învertitu de
NT

la drâpta spre stinga, polulii australii se va forma la cape-

tulii opusi în e. Insfirşit, în figura de susii, unde firulit este
întorsh succesivi în mai mul-
CE

te sensuri, se va produce câte

unii polii la fiecare schimbare
de sensu a curentului,
I/

5-14. Electromagneţi. Se
numescii electromasneți bucăţi
IAS

de feri maanetisate puternic

prin actiunea unui curenti e-
lectricii,
CU
 AR
+ TELEGRAFU | 87

IBR
Pentru u cobstrui unii electromaznetii puternici, luămii
o bucată de ferii îutorsă în formă de U resturnatii (fig. 165)
și punemii în fiecare din ramurile sale câte unit mosorii, în
giurul căruia este învertitii uni fră de aramă învălitii cu

YL
matasă. Direcţiunea învârtirei firului trebue se fie aceeşi pe
mosore. Punând capetele firului în comunicațiune cu o pilă
electrică, curentulii va magnitisa instantaneii bucata de ferii.

SIT
De ordinar se pune la capetele electomagnetului o armatu-
ră de ferit previdută cu unii cărligii de care se poti atirna
„greutăți. -

ER
Indată ce curentulii este întreruptii, electromasgnetulii
perde instantaneii magnetismulii seit.
NIV
PELEGRARU ELECPRICU
245. Telegrafulu electrici are de scopi de a transmite
LU

prin aglutorulii unui curentii electrici, la distanţe forte mari

şi întruni timpii forte scurtii, ideile sii cugetările nâstre.
Sai construitii diverse sisteme telegrafice. Din aceste
RA

nu vomit descrie de cât două și anume: 1) telegrafului lui

Morse, scii telegrafulii americanii adoptatii şi de administra-
țiunea postelor române, şi 2) telegrafula cu cadran ali lui
NT

Breguet.

246. 'Telegrafulii lui Morse. Acesti telegrafă se

CE

compune esenţialminte din patru părți, şi anume: 1) pila e-

lectrică, 2) manipulatoruli, 3) linia telegrafică și 4) receptorulii.
1) Pia electrică. Ea pote fi or care din pilele ce
I/

„amii studiatii, cu singura condiţiune ca curentulii produsii

de dinsa se fie cât se pote constantii. Cele mai de multe ori
IAS

se întrebuințeză pila tul Daniell, scii a lut Leclanche.

Polul negativii ali: pilel comunică cu pământuli. Pen-
tru au stabili cât se pote mai bine acestă comunicațiune, el
este terminati! printr'o placă.de metali întrodusă întrunit
CU
 AR
268 TELEGRAFU

IBR
puţii cu apă. Polului positivii alii pilel comunică cu mani-
pulatorulii.
r 2) Danipu-

YL
E latoruli. Manipu-
A ae:
C2Îi
2 TI == io latorulit se com-
c
da ANOR: A pi pune intr? mă-%
dintr'o

SIT
_suţă, reii condu-
* cătore de electri-
"citate, deasupra
căreia se află a-

Tig. 166, ER şedatii unii ridi-

cătorii
KAa care se pâte mișca în giurul punctului A. Ridicătorulii
metalici
NIV
are în c o proeminență metalică (fig. 166). De desubtul a-
cesteia se află pe măsuţă o altă proeminență metalică d, pus:
în comunicatiune cu polului positivi al pilei P. O cordă /
LU

ține capătulii AK ali ridicătorului în sus, astfeliii ca ambele

proeminențe se nu se atinsă. Insfirşit, ridicătorulit este ter-
minatii în capătulii sei I prin unii bumbii reii conductori
RA

de electricitate.
3) Linia telegrafică se compune din unii corpit bunii
conducătorii de electricitate, care reunesce stațiunile între care
NT

voimii se comunicămii. Linia pote fi aședată, sci în aerii,

scii în pământi, scu în funduli mărilor. In casuli întâi,
ca se compune dintr'unii firii de ferii galeunisatii, adecă aco-
CE

peritii cu o pătură de zinci, spre ali apăra de ruginire. Ti-

rulii este susținutii pe stilpl de lemnii prin intermnediarulii
unor bucăţi de porcelană sci de steclă, reii conducttore de
I/

electricitate, pentru a împedica comunicațiunea între dinsul

și pămentii. Când linia este subterană scii submarină, ca este
IAS

compusă de ordinar din fire de aramă învălite cu o pătură

isolătâre de cauteiucii stu de gutapercha. Unul din capetele
liniei comunică cu ridicătoruli manipulatorului după cum se
vede în IL, (fig. 106).
CU
 AR
TELEGRAFU 269

IBR
4) Receptorulii. Părţile esenţiale care compunii recep-
torul (fig. 167) sunt:
a) Unii electromagnetii AA. Unul din capetele firului
care învălesce mossrele electromagnetului este pusii în, co-

YL
municațiune cu pământul, eară celulalt comunică cu linia
telegrafică.

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT

su o iati - ca fi atit

Fig. 167.
CE

) De asupra ferulul electromagnetului se află unii ridi-

cători BCB', mobili în giurul punctului C, și având capătulii
seii CB de ferii. O cârdă D trage capetulii sei CD” în gios
I/

pentru a menţinc astfelii pe celulalti CB la o mică dis-

IAS

tanță deasupra clectromagnetului. In î, ridicătorulii este ter-

minatii prin unii vervit ascuțitii.
c) In faţa acestul vârvitascuţită, şi lao mică distan-
ţă de dinsul, se află unii cilindru H. Ceva mai departe sunt
CU
 AR
210 TELEGRATU

IBR
aședate două alte cilindre n şi 2, care potii fi puse în miş-
care prin uni mecanismi analogii acelui întrebuințatii în or-
nice, Insfirşit deasupra se află o r6tă I, în glurul căreia
este învârtită o bandă de hârtie. Capătul acestei bande pp»

YL
desvelindu-se de pe K, trece pe lângă cilindrul JI în faţa
vervului ascuţitii 7, şi după aceea străbate printre cilindrele
m şi n; aceste mișcându-se, tragă banda printre dinsele şi o

SIT
„silescii se se desfăşure de pe râta K.
Aceste sunt părţile esenţiale din care se compune tele-
evafuli lui Morse, Se vedemi: cum, cu aglutoriul lor, vomi
pute comunica între dout stațiuni.
ER |
Manipulatorulii şi pila sunt aședate Ja una din stațiuni,
eară receptorulii la ceelaltă. Se presupunemit că apăsămii
NIV
peste bumbulă K alii manipulatorului: proeminența metalică
c se va pune în contactii cu a, şi curentuli electricii, venind
de la pilă, va străbate prin ridicătoruli NA, va întra în linie
LU

şi aglungend la ceelaltă stațiune va trece prin firul învâr-

titi în giurul mosbrelor electromagnetului, spre a se duce
apol în pămentii. Curentulii trecend prin electromagneti, fe-
RA

rulii acestuia se magnetiseză instantaneu, atrage în gios ca-

pitulii BC al ridicătorului, pe când celulită capiti CD” se
ridică în sus. Vervuli ascuţitii 2 atinge banda de hartie care
NT

trece pe lângă cilindrulii II, și produce pe dinsa o trăsttură

drâptălinie. Indată ce nu vomii mai apesa peste bumbulii
IN, ramura IA a ridicătorului din manipulatorii va fi împinsă
CE

în sus de cârda /; proeminențele c şi d nu se vorit ma! atin-

ge și comunicaţiunea va fi întreruptă între pilă și ridicătorit,
Curentuli ne mai trecând atunce prin linie şi prin electro-
maenetii, ferulii acestuia va:-perde instantaneii maenetismulit
I/

seii, şi capttulă BC nu va mal fi atrasă. Celulaltii capttii

IAS

CB, fiind trasii de cârda D, se va scobori în olos; vârvuli

ascuțitii se va îndeparta de banda de hirtie, şi nu o va
mal sgări6, ”
Este acum învederatii că dacă vomii ţine mal mult
CU
 AR
TELEGRAFU 971

IBR
timpi capătuli K alii manipulatorului apăsat în gios, curen-
tul trecând și el mai mult timpi, trăsătura produsă pe ban-
da de hântie din receptorii va ave forma unei linii drepte
lungi. Dacă din contra nu vomit apăsa peste K decât unit |

YL
singură momentii, curentuli de asemene se va stabili pentru.
unii timpi forte scurti, și sgârietura produsă pe bandă va
av6 forma unul puntii. Avemi dară midloci de a transmite

SIT
de la o staţiune lu alta două soiuri de semne: linii şi pun-
tul. Combinând între dinsele, în diverse moduri, aceste sem-
ne, vomit produce literele alfabetului, şi cu aceste cuvinte etc.

ER
Fată semnele întrebuințate pentru a representa deo-
sebitele litere ale alfabetului, precum şi numerele:

zoo
NIV
a. — i iq —

e pe sie
d—-- l-—-- ţ —
LU

e - m — — Lu.
f--—- n—- Io. —
g—— 0 — — — go. —
RA

ho p-——- |y=
D——c.

lo ———— po
NT

go — ao
o. —— S———--
4. — | 9 ———- ,
CE

Bo... | 0— — — — —
24. Telegraful lui Breguet. In telegrafulii lui
I/

Bresuet pila și linia sunt aceleşi ca și în telegrafuli lui

Morse ; manipulatorulă şi receptorulii sunt numai doosebite.
IAS

1) Manipulatorulii, Manipulatorulii acestui telegraf

se compune dintr'o placă circulară pe marginile cărieta sunt
scrise literele alfabetului şi numerele de la 0 la 25. Dede-
subtul placei se află o râtă, pe periferia cărefa sunt 13 si-
CU
 AR
97: TELEGRALU

nuosităţi întrând în lăuntru și 13 eşind în afară. Acestă

IBR
rotă se pote înverti în alurul 'acsel sele prin unii măneriii
M; o ferâstă făcută în măneriii ne permite se ne oprimi
just în fața uuci litere din alfabetii. Așa în figura alătura-
„tă (fig. 168), măneriuli se află oprit în faţa numărului O şi

YL
a crucei dintre 7 şi A. Uni ridicătorii T, mobilii în glurul
punctului &, are unul din capetele sale sprijinită pe sinuosi-
tățile roţei, eară celulaltii capetii se află între două vârvuri

SIT
metalice P şi Q. Vervulii P comunică, prin aglutorulii unei
colâne R, cu polulii po-
sitivă ali pilei. Pe de

pă i 7a>) SU XI
ER altă parte rota comu-
nică cu linia teleara-
fică,
NIV
SS Se învirtimit râta
m m gb
Sl (7), în olurul acsel sale
în NERA prin aglutorul măne-
LU

pi Zale ului M. Capttulu su-

Sa MU pe or
SUA eriorit alăali ridicătoru-
periorii ridicător
luY, urmărind sinuaosi-
RA

tățile roţel, este evi-

dent că de câte ori va
agiunge pe o proemi-
NT

nenţă, capătulii opusi

va atinge verfulu P şi
curentulă va trece din pilă la linie; când din contra capttulit
CE

superiorii ali ridicătorului va veni în o afundătură, celulalti

capătii va atinge verfuli Q şi curentuli va fi întreruptii.
2) Peceptorulii. Receptorulii se compune din o cutie,
I/

pe una din fețele căreia se află unii cadranii pe care sunt

înscrise literele alfabetului şi numerele, întocmal ca și la
IAS

manipulatorii. Unit arâtiitorii se pote mişca în faţa acestor li-

tere, făcend esact aceleși mişcări, şi oprindu-se în faţa ace-
loraşi litere ca și măneruli manipulatorului (fi. 169). Eată
CU
 AR
TELIEGRAFU
273
prin ce mecanism se pote aglunge la acestă resultată:

IBR
Acsa arătătorului comunică cu o râtă dintată aședdată
în-
lăuntrul cutiei (fig. 170 și 171). R6ta are pe margi
nea sa 26
de dinți, dintre care 12 (cei desemnaţi în albi)
sunt la par-
tea anteridră, eară ceilalți 13 (cer desemnaţi în negru)

YL
sunt
pe unii plani puţin mat posterioră. Unii mecanismii,
analogă

Dr

SIT
ea a zi
Za OTP Se
sp, Ap N
N E
A]
ER
NIV
LU

Fig. 169.
RA

cu acel întrebuințatăla ornice, invertesce necontenită râta în

glurul e! înseși. In învârtirea sa inse, ea este oprită de unii
NT

vervii i care calcă peste dinți. Acestui

vârvi se pote mişca în glurul unei acse
orizontale prevtdute cu o furculiță d.
CE

Când furculița va fi împinsă îndărăpt,

vervul î se va mișca inainte, va scâpăta
de pe dintele posterioră şi se va opri
pe dintele anteriori următori; rota se
I/

va învârti de unii dinte. Când din con-

IAS

tra furculița va fi împinsă înainte, ver-

vulii î se va mișca îndărăpt, va scăpăta
de pe dintele anteriorii și se va opri
CU
 AR
274. TELEGRALU

pe dintele posteriori următorii, eară rota se va înverti încă

IBR
de unii dinte şi împreună cu dinsa arttătoruli de pe cadranii
va veni în fața literei următore.
Mişcarea furculiței d sc face prin agiutorulii curentului
clectricii ce vine de la pilă și de la manipulatorii. Pentru a-

YL
cesta, linia telegrafică comunică cu firulii unul electromaenetii
aședatii orizontali. In fața polurilor acestula se află o ar-
matură de feri A, mobilă în giurul acsei VV. In figura a-

SIT
Jăturată (fig.171) nu este desemnati decât armatura A; e-
Jectromagnetulii, care lipsesce, trebue se fie în locul liberii
ce se află în faţa acestia. De armatură este lipită o ramură
verticală 7, reunită Ja partea superioră cu alta orizontală c;
acestă din urmă pătrunde între ramurile furculiței d. ER
NIV
Tr

so: 2.
ml
|
LU

fe
EL.
i
NI
AA
“E.
RA

i
+ 4

Ge __!:
- id i
NT

pa „Sp
f d Sr 7 Ă

Z .
m oa ;
ca
CE

” 4 -
4
+ | 54 | N
d e e ati a -
Oi

Lig 171.
I/

Când curentul va trece prin firulii electromasnetului,

IAS

armatura A va fi atrasă cătră polua și oscilând în glurul

acsei VV” ramura 1 şi c va fi împinsă îndăriipt, şi împreună
cu dinsa și furculița d. Indată ce curentul nu mal terce prin
CU
 AR
TIELEGRAFU 275
electromagnetii, acesta perde instantaneii magnetismuliă seii

IBR
şi nu mal atrage armatura A. Unii resontii / aduce atunce
armatura A în posițiunea care o avea mai înainte, îndepăr-
tând'o de polurile clectromagnetului; ramura 7 vine în fața
figurei, trăgend prin agtutorul ramurei ce furculița d în a-

YL
câstă direcțiune.
Se cercetiimă acuma cum vomă put transmite delao
stațiune la alta o literă 6re care a alfabetului, spre esemplu

SIT
litera C. La început atât măneruli M ali manipulatorului,
cât și arătătorulii, se află în dreptul crucei dintre A și 7,
In acestă posiţiune ridicătoruli 'T (fig. 168) fiind într'o afun-

ER
dătură a sinuosităților de pe râtă, curentulii de la pilă nu
va trece prin linie. Se învârtimi înse mănerluli M de la
stinga spre drepta. Când el va veni în fața literei A, ri-
NIV
dicătorulii T va agiunge pe o proeminență a sinuosităților
de pe rotă, capătul seii opusi atinge vârvuli P şi cu-
rentuli va trece prin rotă și prin linia telegrafică pănă la
LU

electromagnetulii receptorului. Armatura A, fiind atunce a-

trasă, furculița d va fi împinsă îndărăpt prin ramurile 7 și c,
cară vărvulii s fiind trasi. înainte va scăpăta de pe dintele
posteriorii spre a se opri pe dintele anteriorii următorii. Rota
RA

receptorului se va învârti ustfeliu de unii dinte şi arctătorulii,

învârtindu-se împreună cu diusa, va veni în fața literei A.
NT

Continuând învertirea mânerului M, curentulit va fi în.

treruptii când acesta va veni în fața literei B, co-ci atunce
ridicătorulii 'T va agiunge într'o afundâtură. Electromagnetulii
CE

veceptorului perdend maanectismulii seii, resortulii / va trage

armatura A, furculița d va fi împinsă înainte, vervulii îseva
mişca îndărăpt și, scăpătând de pe dintele anteriorii, rota se
va mişca încă de unii dinte aducând arttătorulii în fața li-
I/

terei B.
IAS

Este evident că dacă urmând învârtirea măneriulul din ma-

nipulatorii, aglungem în fața literei
Cși ne oprimii unii momenti,
arătătorulii receptorului va veni și el în fața literei C, oprindu-
CU
276 - INDUCȚIUXE

AR
se acolo de asemene unii momenti. Persâna ce se ulti la
receptorii va sci dară că aii fost transmisă acestă literă.

IBR
- După terminarea fiecărui cuventii este convenitii ca se
venimi cu măneriulii manipulatorului în dreptul crucel și se
ne oprimit acolo unii momentii.

YL
INDUCȚIUNE.

SIT
24$. Inducţiune prin curenţi. Se luămii unit firii me-
talică a cărul capete sunt. puse în comunicațiune cu polurile
unei pile şi prin care trece prin urinare unii curentii electrici,

munică cu unii galvanometru. ER

şi se'lii punemii în faţă cu unii altii firii a cârul capete co-
Esperiența ne arată
câte orl vomi îndeparta sâii vomă apropi€ curentul de fi-
că de
NIV
rulii ali doile, se va producein acestii din urmă unii curenti
electrici acărul esistență va fi manifestată prin deviaţiunea
aculul din galvanometru.
LU

Asemene curenți se numesciă curenți de inducțiune.

Pentru a put6 produce curenţi de inducţiune de o în-
tensitate mai mare, se luămiă
ună mosoră B (fi. 172) în giurul
RA

căruia se află învtntitii ună firii

de aramă învălită cu matasă;
capetele / şi /' a firului comu-
NT

nică cu unu galvanometru. Se

Iuămiă pe de altă parte unii alt
CE

mosoră mal micii A, care se

potă intra în cavitatea moso-
rulul B. In glurul lui A este
de asemene învrârtiti ună firă
I/

de aramă învălită cu matasă a

IAS

cărui capete 7 şi I' comunică

cu polurile unei pile.
CU
 AR
INDUCȚIUNE 271

IBR
Mosorulii A se numesce mosori inductorii, eară DB 1no-
sorii indusă.

249. Legile producerei curenților de inducțiune

YL
prin curenţi. Producerea curenților de inducțiuue sub influ-
ența unul curentii se face după următârele legi:
1) Când apropiemii mosorulii inductorii de celă indusă,

SIT
se produce în firulii de pe acestii din urmă uni curentă de
inducțiune de sensii înversii cu curentulă inductoriă.
2) Când îndepărtămii mosoruli inductorii de celii industi,

ER
se produse în firului de pe acestii din urmă unii curenti de
inducțiune de același sens cu curentul inductorii.
3) Se lăsămii mosoruli inductorii înlăuntru celui indusă,
NIV
înse se mărimii intensitatea curentului; în casulă acesta se
va produce în firulă indusă unii curentă de inducțiune de
sensii inversi cu curentul inductoriă,
4) Dacă din contra vom micşura intensitatea curentu-
LU

lui inductorii, se va produce în firulii indus uni curentii de

același sensii cu celi inductoră.
5) Pe când mosorulii A se află în liuntrul lui b, se
RA

punemit capetele 7 și Î a firului în comunicaţiune cu polu-

rile unei pile; în momentulii stabilire curentului se va pro-
duce în firul indusii unii curentii de sensă înversi cu aceli
NT

inductorii,
6) Dacă dincontra vomii întrerumpe comunicaţiunea
în-
tre firulă de pe A și pilă, în momentul întrerumperei cu-
CE

rentului, se va produce în firuli de pe B uni curentii de

inducțiune de același senstii.
Se numimii, pentru scurtarea espresiunil, curentii di-
I/

rect, curentulii de inducţiune care merge în același sensii

cu curentulii inductorii şi curentă inversă curentulii de induc-
IAS

țiune care merge în sensii inversă cu curentulii inductoră:

Resumând legile espuse mai sus, videmii că se - produce
într'unii firii indusă uni curentii inversă în “tOdeăna când “:
e
CU

a, a came a
 AR
278 INDUCȚIUXE

apropiemii de dinsul, scii mărimii intensitatea, scit stabilim

IBR
ună curentii inductoriă.... Din -contra se'produce uni curentii
directi în totdâuna când îndepărtămi, stii micşurămii inten-
"sitatea, scii întrerumpemii curentul inductoră,

YL
250. Indueţiune prin magneţi. Conform teoriel lui
_Ampăre, unii magnetii este compusii din o serie de curenți
(212). Uni mas-

SIT
circulari cari mergi în aceeși direcţiune
netii dară trebue se pâtă produce întruni firii închisă unii
curenti de inducţiune întocmai ca şi unii curentii inductorii.
Esperienţa aii justificată în totul acâstă prevedere a teoriel.

ER
Pentru a pune în evidență producerea curenților de in-
ducţiune sub influența unul magnetii, se luămii unii mosoră
NIV
în giurul cărula este întossii uni firii de aramă învelită cu
matasă (fig. 173). Capetele / şi /' ale
firului comunică cu unii galvanometru.
Se întroducemii în cavitatea mosorului
LU

unii magneti AB, imediatii vomă vid€

că acul galvanometrului se devicză din
posițiunea sa primitivă, ceca ce dove-
RA

desce că în fivulii de pe mosorii sui

„ produsii unii curentii de inducţiune.
Producerea curenților de inducțiu-
NT

ne, sub influența unul magneti, se fa-

ce în același modii ca și sub intluen-
ţa curenților inductori. Astfeliii:
CE

1) In totdcuna cănd apropiemi

uni magneti de ună firii închisă, se
produce în acesta unii curentii de inducțiune de sensii în-
I/

versă cu curenţii moleculară al magnetului (241).

2) Când îndepărtămit din contra magnetulii, se produce
IAS

în firii unit curentă de inducţiune de acelaşi sensii cu curenții

moleculari ai magnetului.
3) Când mărimii intensitatea magnetului ce se atlăîn faţă
CU
 AR
INDUCȚIUXE 279
cu unii firă închisă, se produce în acesta unii curentii de in-

IBR
ducțiune inversi.
4) Curentulii de inducţiune produsi este directii când :
micșurămii intensitatea magnetului,

YL
5) Când magnetisămii unii magneti ce se află în faţă
cu uni firii închisii, se produce în acesta uni curentit inversit.
6) Insfirşit, curentulă de inducțiune produsii este directii!

SIT
când desmagnetisămă magnetulu inductorii.
In resumatii dară se produce unii curenti inversii întruni —
firii închisii, cănd apropiemi de dinsul, sci mărimii intensi-

ER
“tatea, scii magnetisămii magnetulii inductoriă, „Din contra se
produ
unii ce
curenti directii întruni firii închisii când înde-
părtămi
de. dinsul,
t- sâă -micșurămi.-intensitatea,-scii desmag-
NIV
netismii magnetulă inductori,_
251. Inducţiune telurică In pământ esistă, după
teoria lu Ampăre (212), curenţi electrici care mergii, în di-
recțiune generală, de la răâsăritii spre apusii. Aceştia poti da
LU

de asemene nascere la curenți de inducțiune.

Pentru a pune în evidență producerea curenților de în-
ducțiune sub influența curenților pământesc, se luămii mo-
RA

sorulii ală cărui firă comunică cuun galvanometru și selii

invertimi repede în &turul'lui însuși. Esperienţa nearată
că în timpuli învertirei se producă în firă curenți de induc-
NT

țiune cari facii se devieze aculi galvanometrului.

MACIIINE DE INDUCŢIUNE
CE

252. Machina lui Ruhmhkorif. Acestii aparati are de

scopi de a produce curenţi de inducțiune puternici prin
întrerumperea scii restabilirea unui curentă electricit.
I/

FI se compune din unii mosori, terminati la capete

prin câte o placă circulară de steclă sâit de cautciueit isolii-
IAS

tre, şi aședati pe o măsuţă de lemni (fig. 174). In acsa

mosorului se afla o fascie de fire de ferii a căror capete iesă
puțin afară din mosorii.
CU
 AR
280 MACHINE DE INDUCȚIUNE,

Pe mosoru este invârtiii întăi uni firii de aramii isolată

IBR
şi grosi, având de la? pănă la 2,5 milimetri de diametru Și O
lungime astfeliii ca se formeze aprope 300 de giururi. O pilă
electrică, aședată lângă aparati, are unul din olurile sale

YL
SIT
ER
NIV
pusii în comunicațiune cu unul din capetele acestui fiu;
celulalti poli ali pilei comunică, prin unii bumbă A, cu o
colonă metalică B (fig. 175). Peste colona D repauscză unit
micii ciocanașii DJ așegatii sub fascia de fire de feri M.
LU

Coda ciocănașului
; este sprijinită
) pe o altă colonă metalică
GH, șiD este mobilă în giurulii
o A) iii IN, In moduli acesta
punctului
- N
RA

îns N i
NT
CE
I/
IAS

ciocanașulii se pote mișca între colâna Il și fascia de fire de

feri XM. In figură el e representatii ridicuti cătră M; de ozdi-
nari înse cl stă pe B, astfeliă încât stabilesce comunicațiu-
nea intre polulu pilel şi colâna GIl. Insfirşit, acestă colină
CU
 AR
MACUINE DE INDUCȚIUNE 281

IBR
comunică cu celulaltii capătă LH a firului grosii de pe mosorii.
Peste firul erosii se află învârtitii pe mosorii unii altii
fii de aramă subțire şi fâte lungii, de asemene isolată.
Capetele acestui firii comunică cu două col6ne metalice sus-

YL
ținute pe picâre de steclă isolătâre, care se vădă la partea
stingă a figurei 174.
Cureuţii de indutțiune se producii în firulii subțire prin

SIT
stabilirea și întrerumperea curentului electrică în firuli cel
grosi,
In adevir, se presupunemi că ciocanaşulu DJ se afiă

ER
pe colona ID; curentulii electrici; trece atunce prin firul celit
grosi, și fascia de fire de feri AM din acsa mosorului se mag-
netis6ză instantaneii. Ciocanașulii DJ este atunce atrasi în
NIV
sus cătră AM, și părăsind colâna BD, curentulă este întreruptii.
In acestii momentii fascia de fire de feri M perde instanta-
neii magnetismulii seii, și clocănașulii, ne ma! fiind atrasă
LU

în sus, cade prin greutatea sa pe B. Prin acesta curentului

este din noii stabiliti în firul grosi, M este magnetisatii,
clocănașulii atrasii în sus și curentulii întrerupti. In mo-
dulii acesta dară curentuli este succesiv întrerupti și stabi-
RA

litii în firul grosit. De căte-ori însă curentului este întreruptii”

în acestii firii, se produce în firul subțire unii curentii de
NT

inducțiune directii; din contra, la fie-care restabilirea curen-

tului se produce în firul subțire unii curentii de inducțiu-
ne inversă,
CE

Producerea curenților de inducţiune este agiutată în a-

cestii aparati și de cătră fascia de fire de feră M. In ade-
ver, acâsta desmagnetisându-se și remagnetisându-se necon-
teniti, scimii (250) că în casul întâiit trebue se dele nas-
I/

cere la curenţi de inducțiune direcţi, eară înali doile la cu-

IAS

vrenți de inducţiune inverși cu curenții moleculară al sej.

În definitiv dară în machina lui luhmkoft, se producii,
în firul subțire, curenți de inducțiune a căror direcțiune se
schimbă la fiecare întrerupere și restabilire a curentului în-
.
CU
 AR
282 MACHINE DE INDUCȚIUAE

ductorii, Aceşti curenți poti se fie culeși întruni firii me-

IBR
taticii sâui în ori ce alti corpă, prin agiutorulă căruia vomă
stabili comunicaţiunea între colânele ce se vădii la stinga
figure! 174.

YL
Se reunimii fiecare din aceste col6ne cu câte unii con-
ductorii metalicii şi se menţinemii capetele opuse ale aces-
tora la o distanţă re care unul de altul. eSDeriența-t ne-a.

SIT
dintre conductori, | pe când “celui “directii îl strabate, od
când între dinșil o scânteie electrică. Acâstă scânteie dife-

ER
resce prin aspectulii seii de scântelele produse de machinele
ce daii electricitate statică; ea se compune dintro. trăsctură
lumin6să centrală încungiurată de o aureolă mai roşietică.
NIV
Cu machini Ruhmkorif de dimensiuni mari se. potii obţine
scântei ce ai pănă la unii metru de lungime.
Descărtările machinel lui Luhmkorff potit străbate spaţii
în care se află acrii săi unii altit gazii subo forte mică pre-
LU

siune. Fenomenele remareabile ce se producii în casulii a-

cesta potii se fie puse în evidenţă prin askutoriul unor tu-
Duri de steclă întârse în moduri deosebite, şi cunoscute sub
RA

numele de tuburi ale lui Gieissler (fig. 176). Aceste tuburi

cuprindă întrinsele sâi acrii, scăi ună altii gazii, si o va-
NT

000009
“

CE
m

Fă N

Ci
I/

Fig. 176.
IAS

pore la o presiune de o fracțiune de milimetru numai; la

capetele lor sunt lipite două fire de platină, care comunică cu
conductorii machinel. Când descarcarea are loci prin uni
CU
 AR
MACINNE DE IXDUCȚIUNE 283

asemene tubii,el devine în întregime luminosii. Colsrea lu-

IBR
minei varicză cu natura gazului din tubi: în aer, ea este
viorie, în hidrogenii roşietică, în acidulii carbonicii albăstrie.
Firulii de platină care comunică cu conductoruli positivii e

YL
încungiuratii de o aureolă lumindsă viue, în timpii ce celulaltiă
e în obscuritate. In părțile strimte lumina e cu mult mat
intensă de cât în bule, înse nu este uniformă, ci e compusă

SIT
din straturi succesive lumin6se şi obscure.

ER
Z38
AT

NIV
ai i Tie

LU
eee

RA
NT
CE

mia e m Tm nea arde

I/
IAS

253. Machina lui Clarke. Acâstă machină se com-

pune dintr'unii magneti puternici A B, așeşatii vertical cu
polurile în glos. In fața acestor polurl se afl două mosdre
CU

4
 AR
234 MACIIINE DE INDUCȚIUALE.

t şi t, reunite între dinsele și putendu-se mişca, cu 0 mare

IBR
repegiune în giurul unel ucse , prin agrutoriul unei roți
puse din dărăptul magnetuluy (fig. 177). In acsele mosdrelor
se află câte o fascie de fire de ferii, eară în agiurul lor este

YL
învârtitii ună firii de aramă învălitii cu matasă. Firulu este
învertitii în sensi contrarii pe fie care mosorii; astfeliii, dacă
pe unul este întorsii de la dreapta spre stinga, pe celulaltă

SIT
el trebue se fie întorsii de la stinga spre drepta.
La partea anteridră a machinel, şi în dreptul acsel de
întârcere a mosorelor, se află ună cilindru EL, de o construc-
țiune specială, numitii comutatori Comutatorulă se compune
dinti” o parte centrală metalică pusă
ER în comunicațiune
petele posterisre ale firelor de pe mosore. Acistă acsă 4 este
cu ca-

învelită în totă întregimea sa cu unii tubii de ivorii, stăi de

NIV
cautetucii L, re conducătorii de electricitate. Peste tubii se află
unii iuelă metalicii e care comunică cu capetele anterivreale
firelor de pe mosore. La o mică distanţă «de acesta sunt a-
LU

șeţlate dout semi-inele metalice, E și I;, separate unul de

altul prin miel spații
ocupate de tubulă iso-
RA

latorii LI. Semi-ineluli

IT comunică prin g cu
ineluli e ; celulaltii se-
NT

mi-ineluli IL: comunică

din contra cu acsa a
| (fa, 178).
CE

i Dedesubtul comu-
“ tatorului se află o cutie,
pe marzinile căria sunt
I/

Fi. 173. ficsate, prin şuruburile

Ă o şi o", două lame elas-
IAS

tice de oțelă 7 și >”. Estremitățile superiore ale lamelor a-

pasă peste semi-inele E şi E' a comutatorului, fără se fie
ficsate de dinsele. Pe de altă parte lamele pot se fie reu-
CU
 MACIIINE DE IXDUCŢIUXE 285

AR co
nite între dinsele prin uni firii de metală, care nu este de-
semnatii în figură.

IBR
Pentru a produce curenţi de inducțiune cu agiutorul
acestui aparati, învârtimit mossrele în giurul acsei lor. Se
presupunemii că acâstă invârtire o facemiă de la dreâpta spre

YL
stingă, așa încât mosorul C se scoboră în los pe când D
se ridică în sus (Ag. 179). Se cercetămit mal întâiă ce se
va întâmpla în mosorul C. Acesta, îndepărtându-se de po-

SIT
lulii australă A ali magnetului, în primul patrari de giură
ce va face, se va produce în firulă de pe dinsulunii curentă
de același sensii cu curenții moleculari al polului australi,

ER
adecă unii curentii care merge în sensii inversii ca acele din-
truniă ornicii (241). In alu doile patrari de gturi, C apro-
piendu-se de polulii borealii B, se va produce în firulă de pe
NIV
dinsul unii curentii de inducțiune de sensii inversă cu curenții
moleculari ai polului borealii. In acesta înse scimi că curenţii
mergi în acelaşi .sensii ca şi acele dintr'unii ornică ; prin ur-
LU

mare curentuli de inducțiune de pe firă va fi

tot de sensii inversă cu acel dintr'unii or-
nici ca şi în primuli: patrară de giurii.
RA

Se vedeinii acuma ce se întâmplă 2

în același timpă cu mosorulii D, In primului
patrarii de glură, el se îndepărtâză de po- î.
NT

Juli: boreală B; curentulă de inducțiune AE

produsi în firulii sei trebue dară se fie 7 =
de același sensii cu acele dintr'unii ornică. (9
CE

In ali doile patrară de giuri D se apro- AR

pie de polulu australii A; curentulă de
inducțiune de pe firuli seii trebue se fie Fig. 179.
I/

de asemene de același sens cu acele dintr'unii ornicii, Am

spus înse mai sus că firele de pe ambele mosdre sunt învâr-
IAS

tite în direcţiun! contrarie; de aice urmeză că în definitiv

curentulii de inducţiune produsi pe firulă de pe mosoruli D,
CU
 AR
286 MACILINE DE INDUCȚIUNE

în aceste două d'intâiii patrare de giurit, va ave aceeși di-

recțiune ca și curentulit produsii pe mosorulii C.

IBR
Continuând aceleși raționamente, vomii vide că, în a
doua giumatate de glurii a mosdrelor, se va produce, în fi-
vulii de pe dinsele, unii curenti care va merge, în amendout,

YL
în același sensii ca şi acele dintruni ornică. În a treia giu-
mătate de glurii, curentulii de inducţiune de pe ambele mo-
s6re va fi de sens contrarii cu mersul acelor dintr'unii or-

SIT
nică, și așa mai departe.
In resumatii dară se produce în ambele mosore unii cu-
rentii de inducţiune care are aceeși direcțiune în timpulii

ER
unei gtumătăţi de gluri. După fie-care giumatate de glurit
inse direcțiunea curentului de inducţiune se schimbă.
NIV
Comutatorulii descrisii mal susi are de scopii de a cu-
lene aceste două curente de inducţiune, a căror sensii se
schimbă la fic-care semi-glurii şi de ale face se albă în de-
finitiv necontenit aceeşi direcțiune. In adevtr se presupunemii
LU

că în primulii semi-giură alit mossrelor curentul de induc-

țiune merge de la capetele postericre ale firelor spre cele
anterire. Acestii curentii va cși atunce prin inelulii e şi se-
RA

mi-inelulii E” se va duce prin corda de oțelii r la corda ”,

prin firulii de aramă ce este între aceste; de aice va veni,
prin semi-inelulii 1: şi acsa q, la partea posterioră a firelor.
NT

Invârtind mosârele, se învârtesce împreună cu dinsele și co-

mutatorulii aşa în cât, în alii doile semi-glurii, corda co-
CE

munică cu semi-inelulii I și corda 7” cu E. Sensulii curen-

tului fiind acuma inversii de ceea ce fusese, el va merge de
la partea anicridri a firelor spre cea posteriori. De aice va
eşi prin acsa q și semi. -inelulii E, se va duce prin corda de
I/

oțelii + totii cătră 7” prin firulii dintre aceste, și seva întoree

anterioră a firelor de pe mosore. Prin
IAS

prin TE și e la partea
urmare curentulii va ave. necontenit acceși direcţiune în fi-
rulii ce reunesce pe rcur.
CU
 MACIIIXE DE INDUCȚIUNE

AR
257

254. Machina lui Gramme. Machina lui Gramme

pote produce curenți de inducțiune forte energiei, şi din a-

IBR
cestă causă ea aii contribuiti întrunit modi însemoatii la
desvoltarea aplicaţiunilor industriale ale electricității. Eată
părţile esențiale din care ea se compune:

YL
Intre polurile unui magneti puternicii N S este aşe-
(ati unii inelă de fire de ferii mobilă în giurul acsei sale
(fig. 180). Pe inelu sunt puse mal multe mostre; unii firii

SIT
de aramă este învertitii pe tote aceste mosâre în aceeși di-
recțiune.
Inelulii de feri: se magnetisâză sub influența polurilor

ER
magnetului ; în porţiunea care se află în fața polului aus-
trală S se formâză uni poli boreali, cară în porțiunea care
se află în faţa polului boreală N unul australii. Când în-
NIV
vertimii inelul în glurul acsei sale, aceste poluii, produse
prin influență, remâni necontenit în fața polurilor S şi Na
magnetului, în timpă ce mosdrele se mişcă apropindu- se și
îndepirtându-se succesiv de dinsele.
LU

Se cercetămii ce se va întâmpla, pe când are locii a-

câstă mișcare, în firuli de pe unul din mosâre, spre c-
semplu dinu E. Acesta, apropindu-se de polulii boreală for-
RA

matii în fața lui $, se va produce întrinsul unii curenti de

câ)
NT

N
CE
I/

Fig. 180.
IAS

inducţiune de sensii inversii cu curenții moleculari ai polului

borealit. Privind dară în faţa firului ce vine cătră S, curen-
CU
 238 MACHIXE DE INDUCȚIUNE

AR
tulă de inducţiune produsii va merge în sensă contrarii cu
acele din ună ornici. Când mosorulii va merge din posiţiunea

IBR
"E cătră E”, îndepărtându-se de polulii boreali, se va pro-
duce în firii ună curentii de inducţiune de același sensi cu
curenții molecular at polului boreali. Uitându-ne dară în

YL
partea de dărăpt a firului, ce se află acuma cătră S, curen-
tuli de inducțiune va merge în aceeşi direcțiune ca și a-
cele din unit ornici; dacăne vomi uita înse în fața firului,

SIT
dinspre E”, este evidentii că direcțiunea curentului va fi in-
versă cu mersului acelor din ornici. Aşa dară, în mişcarea
mosrelor din E: în E şi pănă în E” curentulă de inducţiu-
ne produsi în firul de pe dinsele va ave acceși direc
țiune.
ER
Repetând aceleșt raționamente, ne vomit convinse că
NIV
direcțiunea curentului produsi e contrară în timpulă când mo-
sorele faci cealaltă giumatate de gtură, din E” în N pănă
în E.
In machina lui Gramme dară se produce în firului de
LU

pe mosdrele ce vinii succesiv din E în E pănă în E” ună

curentii de o direcţiune, pe când în firul de pe celelalte
mos6re ce vinii succesiv din I% în N pănă în E” se produce
RA

ună curentă de o direcțiune contrară.

Pentru a culege acești curenţi, firulii de pe mossre este
lipită, din distanţă în distanță, cu alte fire conducetore indreptate
NT

în direcţiunea radelor cercului. Capetele acestor fire vinu de

atingi, unul după altul, dout lame elastice F și E. Lama F
culege asifeliii electricitatea de unii sensii produsă pe mo-
CE

sorele dinspre S, eară lama E” culege electricitatea de sensi

contrarii produsă pe mosorele dinspre N. leunind lamele F
şi E” prin ună firă conducători FGI”, acesta va fi străbătutu
I/

de cătră curentulii electricii.

Tigura 181 representeză o machină Gramme de mici
IAS

dimensiuni. Intre polurile unui magneti de a lul Jamin se

află așegdati inelulă cu mosorele sale. O rotă dintată.şi uni
CU
 AR
EFECTE LUMINOSE 289
menerii, ce se vădit din dăript, ue permiti se invârtimă ine-
lulii. Lamele elastice comunică cu două colâne metalice care

IBR
potii, ele înseși, se fie puse în comunicațiune cu firulu des-
tinatii de a culege curentulă.

YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT

Fig. 181.

In machinele de mari dimensiuni, magnetulii este înlo-

CE

cuitii prin unit electromagnetii și învărtirea inelului cu mo-

sâre se face prin agiutorul une! machine cu vapori. .

ELFECTI CALORIFICE ȘI LUMIXOSE ALE CURENȚILOR

I/
IAS

255. Efecte calorifice. Când reunimi polurile unei

pile printr'ună firă de metală subțire și puţin lungii, acesta se
încăldesde și pâte chiar se se topâscă Şi se se vaporiseze.
” 19
CU
 AR
290 EFECTE LUMINOSE.

Curenţii dară producii o ridicare de temperatură în corpurile

IBR
prin care treci.
Esperienţa ai arătatii că asemene efecte calorifice sunt
cu atât mai mari cu cât corpurile în care se produci opunit
o mai mare resistență curenților. Astfeliii, făcend se trecă

YL
acelaşi curentu printr'unii firit de ferii, scii printr'uni firii de
aramă de aceeși grosime, celă dintăiii, fiind mal rtu condu-
câtorit de electricitate, se va încăldi mat tare.

SIT
De asemene căldura produsă în dout fire de acecși na-
tură, înse de diametre diferite, va fi ncegală: firulu mai
grosii, ppunend curentului o resistență mal mică, se va în-
căldi mai puţin.
ER
Pe de altă parte, pilele care aii o suprafaţă mare, pre-
cum este pila lut Wollaston, produci: efecte calorifice mai
NIV
intense. Dacă vomit voi se întrebuințămii, pentru producerea
efectelor calorifice, pila lui Bunsen sc a lui Daniell, va tre-
Dui se reunimii elementele lor prin polurile de acelaşi nume.
LU

256. Legile lui Joule. Joule aii măsuratii, prin me-

todele calorimetrice descrise mai sus (132), cantităţile de căl-
dură produse de cătră unii curentii. Eată resultatele la care
RA

el ait aviuns:
1) Cantitatea de căldură produsă este proporţională cu
vesistența r (236), opusă curentului de cătri conductorulii
NT

prin care el trece.

2) Cantitatea de căldură produsă de curentii este pro-
CE

porțională cu patratulii intensității &,

3) Insfirşit cantitatea de căldură este proporțională cu
o cantitate constantă Ii.
Aceste legi, cunoscute sub numele de lezile lui Joule,
I/

potii se fie esprimate prin formula următâre:

IAS

W=K ri: (0).

CU
 AR
EFECTE LUMINOSE. 291

Noi înse am stabilitii (236) că intensitatea unui curentă

este proporțională cu puterea electromotrice și inversii propor-

IBR
țională cu resistenţa:
Ă
pa
Ș

YL
pu A
Sâ: ra

Inlocuind pe r din formula (1) prin acestă valdre, avemii:

SIT
W=—KAi
Cantitatea de căldură produsă dară de cătră uni curentii
este proporțională cu puterea electromotrice a pilei şi cu în-
tensitatea curentului.

251. Efecte luminose.

ER
Curenţii electrici poti pro-
NIV
duce efecte lumin6se. Pentru a produce aceste efecte, se
luămit doi cilindri metalici, a și b, isolați pe pici6re de steclă
Şi terminaţi fiecare cu câte unii conit de cărbune (fig. 182).
LU

Se punemii unul din aceşti cilindri, spre esemplu pe d,

în comunicațiune cu polulii positivi, eară pe celulaltiă « cu po-
luli negativit alii unei pile puternice. Apropiând
apol unul de altul cilindrele, vomit observa că, în
RA

momentuli când ambele conuri de cărbune se a-

tingii, se produce între ele o viite lumină. Acestă
NT

lumină persistă şi când îndepărtămi încetul cu

încetul conurile, şi formâză între ele ca unii arcu
luminosii forte strălucitoră.
CE

Temperatura, acestui arcit este forte înaltă. (4

Intr'însul s'ai pututii topi, şi chiar volatilisa, cor-
purile cele mai infusibile, precum platina, varuliă
ş. a. Despretz, operând cu o pilă compusă din 600
I/

elemente Bunsen, ait isbutitii se mâle chiar căr- gti:

IAS

bunele, Temperatura conului care comunică cupo- i:

lulii positivii este cu mult mat înaltă decât a co-
Fig. 182.
nuluj negativi.
CU
 AR
299 EFECTE LUMINOSE.

Când lumina electrică se produce în aerii, conurile de

cărbune ardii şi se useză astfelii încetul cu încetul. Putem înse

IBR
produce acâstă lumină întrunit spațiu vidii. Pentru acesta, lu-
im unit vasii ovoidă de steclă, din care ati fost scosii acrulii
şi înlăuntrul căruia sunt aşedate ambele conuri de cărbune.

YL
Apavatulii acesta se numesce oi electrici. Producend într'insul
arcul luminosii, vomii observa că conulă de cărbune care
comunică cu polulii positivii se sapă şi materia de pe dinsul

SIT
se transporteză cătră polulii negativii,
Acesti transpoitii de materie în arcul electrici ne per-
mite se esplicămii producerea luminei dintr'insul. In adevăr,

ER
când punemi conurile de cărbune în contacti, ele se încăl-
(escii şi devină incandescente. Indepartându-le unul de altul,
transportulii materiei între ele are locii, curentulii electrici
NIV
circulâză de la uni polii la altul prin acea materie transpor-
tată, care fiind încălgită la o temperatură înaltă, devine in-
candescentă şi prin urmare luminosă.
LU

25$. Intrebuiuţarea luminei electrice. Lumina e-

lectrică are o intensitate forte mare. Ea pote fi întrebuințată
la iluminarea farurilor, stredelor din oraşe ș. a.
RA

Pentru a agiunge la acesti scopă, s'aii construitii diverse

aparate. Vomi indica cele mat însemnate dintriusele,
1) Regulatorii electrici. Când producemit arculii lumi-
NT

nosii între ambele conuri de cărbune, aceste se useză, spa-

țiulii dintre vervurile lor se măresce, și lumina se stinge.
CE

Pentru a înlătura acestii inconvenient, Sai construiti

diverse aparate, numite regulatori, prin agiutorul cărora co-
nurile de cărbune sunt menținute la aceeși îndepărtare; lu-
mina produsă între ele are atunce o intensitate aprope constantă.
I/

2) Luwomînarca lut Jablochloj. Jablochkoti aii imasi-

IAS

matii o disposițiune forte simplă pentru ca lumina arcului

clectricii se r&mână aprope constantă. El iea doui cilindre
subțiri de cărbune e și d aședate paraleli: unul lângă altul
CU
 AR
EFECTE LUMINOSE. 293
şi separate între dinsele prin o pătură de ipsos s

IBR
răi conducttore de electricitate. La partea supe- „Ă
ri6ră cilindrele sunt reunite între dinsele prin o pla- 4
că de graphitii ad. Dacă punemi cilindrele, la partea

YL
lor inferidră, în comunicațiune cu polurile unei ma-
chine de inducțiune puternică, precum este acea a
lui Gramme, curentulii electrici trece prin placa de

SIT
graphitii; acâsta se înroșesce mai întâiă şi apoi se |
topesce. Arculii luminosit se produce atunce între ii:
vervurile cilindrelor de cărbune. Căldura sa fiind fârte

ER
mare, ipsosulii se topesce şi se volatilisâză, astfeliii
încât pe când cărbunii se usâză, în același timpi
dispare și ipsosuli dintre dinşii. Lumînarea se con-
NIV
sumă în modulii acesta întocmai ca şi o lumînare
ordinară, şi din acâstă causă i s'aii datii acest nume.

E
3) Lampe cu incandescență. In lampele des- HI
crise mal sus se utiliscză, pentru producerea lumi- W__
LU

nel, arculii luminosii dintre do! cărbuni separați unul Î

de altul. In lampele cu incandescență curentulă trece SI
prin unit corpii puţin conductori, care încăldindu-se, iul
RA

devine incandescentii și respândesce lumină în glu- 5

rulu seii. Astfeliu, lampa Edison se compune din. Fig. 183.
trunii firi subțire de cărbune, întorsii în spirală şi închisii
NT

într'anii globi de steclă din care ai fost scosi aerul. A-

cestii firii se încăldesce forte tare, când trece curentul prin
CE

trinsul, atât din causă că este răi conductori „cât şi din

causă că e subţire. Lampele cu incandescență presentâză a-
vantagiulă de a da o lumină mai slabă, așa încât potii se fie
întrebuințate în interiorul caselor; mai multe de aceste lam-
I/

pe poti se fie alimentate prin același curentii,

IAS

CONSERVAȚIUNEA ENERGIEI.
259. Inainte de a termina studiulă electricităţii, credemii
necesară de a complecta, cu câteva esemple, noțiunile succinte
CU
 AR
994 CONSERVAȚIUNEA ENERGIEI.

ce am dati asupra conserzațiunii energiei, când ami vorbiti

IBR
despre teoria mecanică a căldurel.

Se luămiă o machină de inducţiunae, precum este acea

a lui Gramme; curentul electrică se produce întrinsa prin

YL
lucrarea mecanică necesară pentru a învărti inelulii mobili
în fața.polurilor magnetului. Pentru a ne convinge despre
acâsta, se întârcemii acestii incl fâri de a reuni între din-

SIT
sele capetele firului indusii: curentulii electricit neproducân-
du-se atunce, mișcarea se va face cu cea mal mare uşurinţă.
Indată însă ce vomi reuni între dinsele capetele acestul firii,

ER
curentulă de inducţiune se va produce într'insul și nol vomă
întimpina o resistență considerabilă pentru a mişca partea
mobilă, a aparatului. Acâstă resistență va fi cu atât mal mare
NIV
cu cât însăși intensitatea curentului va fi mal mare. Este
dară Gvidentii că energia mecanică aii fost transformată aice
în entrgie electrică.
LU

Se considerămit o pilă ordinară, precum este acea cu

tasse. Scimii că într'insa aciduli sulfuricii atacă zinculii
(216), şi că în acâstă reacțiune chimică se produce căldură.
RA

Se punemi o asemene pilă întrunit calorimetru şi se mesu-

rămii căldura produsă, luând însă precauțiunea ca polurile
sale să fie reunite prin unii firii metalici scurtii şi grosi care
NT

se nu opună curentului de cât o resistență neînsemnată. In

casul acesta vomii găsi că sait produsii o cantitate de căl-
CE

dură 6re care C pentru o pondere de zinci p atacată. Se

reunimii apo! polurile acelecaşi pile prin unii firii subțire şi
lungă care se opună curentului 0 resistență egali cu resis-
tența opusă de interiorul pielef. Mesurând acuma din noă
I/

căldura produsă în pilă, pentru aceeși pondere p de zincii

atacată, nol vom vede că ea este numal giumătate din cea
IAS

ce fusese mai înainte, cară ceelaltă glumătate o vomii găsi

în firul prin care circuleză curentulii. Din acestă esperienţă,
datorită lui Favre, putem conchide:
CU
 AR
CONSERVAȚIUNEA ENERGIEI 295
1) Că energia chimică dintre zincii şi acidii sulfurică

IBR
Sai transformatit în energie calorifică;
2) Că energia calorifică s'aii transformatii în pilă în
energie electrică ; şi
3) Că energia electrică s'a transformati însfirşit din

YL
noii, în firulit interpolarii, în energie calorifică, dând nascere
la o cantitate de căldură cgală cu ucea care servise pentru
a produce curentulii. ! ă

SIT
cată uni ultimii esemplu despre asemene transformări
a puterilor fisice. Se luămii o machină a lui Gramme și, în
locă de a învârti inclulii seii, se facemii se trecă prin firulii

ER
de pe mosdre unii curentă electricii. Inelulii se va pune ime-
diatii în mișcare, şi în același timpi intensitatea curentului
va descresce, Aice dar energia electrică s'aii tranformatit în
NIV
energie mecanică. Faptulii acesta are o importanță forte mare
din puntulii de vedere al aplicaţiunilor sale practice. Din-
trinsul resultă în adevăr că o putere mecanică pote se fie
LU

transportată la distanțe considerabile prin aglutorulă elec-

tricităţii. Se presupunemii, spre esemplu, că avemii o asemene
putere mecanică naturală, precum e o cascadă; acesta pote
RA

ii utilisată pentru producerea unui curenti electricii într'o

machină de inducţiune. Acestii curenti pâte fi condusii prin
unii firii metalicii la o distanță mare, unde va pute fi trans-
NT

formatii din noii în mişeare. Marcel Deprez aii construiti în

timpurile din urmă aparate care realiseză în modă practicii
acestă transportit al puterei mecanice.
CE

4
I/
IAS
CU
 AR
IBR
YL
ACUSTICA

SIT
PRODUCEREA ȘI PROPAGAREA SUNETULUI

260. Sunetulii este impresiunea simțită de cătră orga-

nuli audlului.
Partea fisicei care se ER
ocupă cu studiulă sunetelor se
NIV
numesce acustică.
261. Producerea sunetului. Ori ce sunetii este pro-
Da pr dusă prin mișcarea vibrătâre repe-—
A fi de a unul corpii materiali «Orecare,
LU

i ,i“|! ii fie el solidii, licidu sei “gazosi.

“La
|uy, 1 Pentru a înțeleve modulii
4
4
1!
a cum se face accstă mișcare vi-
RA

'
'
'
' brătâre a corpurilor materiale, se
; luămit o vârgă de oţelii DC, și
se o stringemii cu unul din ca-
NT

petele sale C întrunit clesce

(fig. 1841). Apucându-o apol de
celulaltii capătu, se o indoimii
CE

mai întâiii astfeliii ca se vină

în posițiunea D'C, şi după accea
se o lăsămii în libertate. In vir-
I/

tutea clasticităţii sale (11), verga

va reveni în posițiunea sa primi-
IAS

tivă; înse, din causa repeglunii

cestigate, ca va continua misca-
rea sa mai departe pini într'o
CU
 AR
PRODUCEREA ȘI PROPAGAREA SUNETULUI. 297
posițiune simetrică CD”, de unde se va

IBR
întârce îndărăpt și
aşa mai departe. “Unii asemene genii
de mişcare tremură-
tore a unui corpii se numeșce mișcare vibră
tire. Mersulii
vergei din D' pănă în D” se numesce o
vibrafiune simplă.

YL
Succesiunea ducerel din D' în D” şi a întâr
cerei sale din D” în
D' constitue o zibrațiune compleclă. Se nume
sce amplitudi-
nea vibrațiunil unghiuli D'CD” formati de
posițiunile estre-

SIT
me ale vergel.
Dacă verga are o lungime ceva mal mare, mişcările
————
E
ER
în
e
o De ==

NIV
Tr
PI

m mt ai

LU
Taa AOBNIEE E, man.
a tr
TIE€ aa ma am e pute

RA
NT
|
|

Fig 185.
Fig. 186.
CE

sele se facii destul de incet pentru ca se DOtă fi vădute cu

ochiuli şi chiar numărate; în casulii acesta înse nu putemii
audi nici ună sunetii. Dacă scurtămă vârga din ce în ce mai
I/

tare, vibraţiunile sale devinii din ce în ce mal repedi ; ochlulii

atunci nu le mal pâte deosebi decât sub forma unei umflă-
IAS

turi produse mai cu semă la capătulii superiorii, și urechea

nostră aude unii sunetiă.
Acâstă esperiență ne dovedesce prin urmare, pe de o
CU
 AR
298 PRODUCȚIUNEA ȘI PROPAGAREA SUNETULUI
parte, că corpulii care produce sunetulii trebue se se atle

IBR
într'o mişcare vibrătâre, ceară pe de alta, că vibrațiunile sale
trebue să fie îndestul de repeill.
Pentru a nu remân€ cea mal mică îndolală cumcă în

YL
adevăr orl ce sunetii este produsi prin mișcarea vibrătore
repede a unul corpi materiali, vomit mat cita încă următârele
esperiențe :

SIT
1) Se luimi o strună AB, ficsată la ambele sale ca-
pete, și se o atingemii sii cu degetulii, sei cu unii arcuşii
pentru a face ca se producă unii sunetii. Uitându-ne la dinsa

ER
noi vomit vide-o ca şi cum ar fi umflată la midlocii (fig. 185),
ceea ce dovedeşce că se află într'o mişcare vibrătore forte
repede. In adevăr, mişcarea sa fiind foarte repede, şi simţi-
NIV
rea lumin6să produsă de cătră dinsa în fie-care din posiţiu-
nile sale durând cât-va timpii în ochii, noi o vomii vede de
odată în tote posiţiunile sale succesive.
LU

2) Se lovimit d6ga unui clopotă pentru ali face ca se

sune şi se apropiemii de dinsul o bombiţă a, susținută prin
unii fr (fig. 186), bombiţa va fi respinsă de cătră dâgă în
RA

tot timpulă cât ține sunetuli.

262. Sunetul se propasă priu corpurile materiale.
Pentru ca se audimă uni sunetii trebue se se afle între corpulii
NT

care vibreză şi între urechia n6stră unit mid-

loci neintrerupt de corpuri materiale. Cu
CE

alte cuvinte sunetulii nu se pâte propaza în-

tună spații vid.
Putemă dovedi acesta prin următorele
esperienţe :
I/

Se luămă unii balonă de steclă alii că-

rul gâtă este prevădutii cu unii robineti, și
IAS

înlăuntrul căruia este atirnată, prin unii firii

de matasă, uni clopoţelii (fig. 187). Se scotemi aerulă din
balonii prin aglutorul unei machini pneumatice şi apol seli
CU
 AR
PRODUCEREA ȘI PROPAGAREA SUNETULUI 3.299
agitămii. Vomii vide limba clopoţelului lovind peste dâgir fâră

IBR
ca cu tâte aceste se audimii vre ni sunetii. pi
Se avemnii unii aparată compusă de unt timbru 4, în
faţa cărula se află uni ciocânași b (fig. 188). Clocănaşulii

YL
pote fi pusii în mișcare print'ună mecanism analogă” acelui
întrebuinţatii la ornice, şi atunce, lovind peste timbru, îli face
se sune. Se punemii acestii aparată sub clopotulă unei ma-

SIT
chint pneumatice înlăuntrul căruia se facemii vidulă. Vomi
vid€ că clocanulii lovesce timbrulii, fără ca se audimii vre
unii sunetii. Pentru ca esperiența se reușescă, trebue ca apa-

ER
ratulii se fie susținutii prin fire de matasă, sii se fie aşe-
ati pe o placă de plumbi, prin care sunetuli nu se pro-
pază de cât cu mare greutate din
NIV
causa puţinei sale elasticităţi.
Sunetele audite de urechele
n6stră se propagă în general prin
aerii; ele potii totuși se se trans-
LU

mită și prin alte gazul, și prin

vapori. In adevăr, umplend balo-
nul, în esperiența descrisă mai
RA

Sus, cu unit gazi, să cu 0 va-

pre Grecare, no! vomit audi su-
netulii clopoțelului.
NT

Sunetele se propagă de ase-

mene prin licide : o persuă, cufun-
CE

dată sub apă, aude forte bine tot

ce se face sii se dice pe ţermi
sâi la suprafața apel, chiar la
distanțe mar.
I/

Insfirșit, şi corpurile solide Fig. 188,

IAS

transmiti sunetele, şi acâsta o facii chiar cu o mal mare ușurin-

ță de cât licidele scă gazurile. - Punând urechea la pământă,
audimiă cu mult ma! bine decât în aerii vuetele depărtate,
2659. Repegiunea sunetului. Sunetul nu se propa-
CU
 AR
300 PRODUCEREA ȘI PROPAGAREA SUNETULUI.

gă în spaţiu instantaneii; lui îi trebue uni timpii pre care

IBR
pentru a agiunge dela corpulii carei ai produsi şi pănă
la urechia n6stră.
Metoda esperimentală pentru măsurarea repegiunil su-

YL
netului în aeră este fundată pe acesti fapti, că lumina se
propagă cu o repeglune fârte mare (72,000 leghe pe secundă),
în timpii ce sunetulii nu străbate spaţiulă de cât cu multi,

SIT
mai încetii. Ast-feliii, dacă ne aflămii la o distanță ore-care
de o persână care dă drumulii unel pusce, vomit vid€ lumi-
na și fumuli provenind din arderea pravului, mal în mo-

ER
mentulii în care s'aii produsi, că-ci timpuli ce au trebuită
luminei pentru a străbate distante mici este o fracțiune atât
de mică dinti*o secundă în cât nici nu pote fi apreciată. Din
NIV
contra vuetuli esplosiunil nu este augiti de căt după unii
timpii Gre-care dela vederea luminei, timpii care este cu a-
tât mal mare cu cât distanța este mal considerabilă.
LU

Sunetulii se propagă în spaţiu cu o mişcare uniformă

(14). De aice urmeză că repegiunea propagării sale este spaţiulii
percursii de dinsul în unitatea de timpi, adecă într'o secundă.
RA

Fată esperiențele făcute de cătră Druroul de longitu-

Qină din Francia pentru determinarea acestei repegiunt. Două
arupe de observatori erait aşedate pe dout dâlui învecinate
NT

(unul la Villejuif și altul la Montlhdry). Fie-care «rupi avea

câte unii tuni şi cronometre forte bine regulate. Din 10 în
10 minute se dădea drumulii tunului la fiecare staţiune și
CE

observatorii măsuraii timpulii care trecea între. viderea lu-

minei şi între audirea detonațiunil. Impărţind distanţa din-
tre ambele stațiuni prin acest timpi se căptta repeziunea.
I/

Din aceste esperienţe resultă că repegiunea sunetuluiîn

IAS

acri, la temperatura de 160, este de 340 metri. Ea înse variază

cu temperatura: la 0" valorea sa nu este decât de 532 metri.
In licide sunetului se propasă mal repede decât în
aerii. Astfeliă, după esperienţele lui Colladon şi Sturm, fă-
CU
 AR
PRODUCEREA ȘI PROPAGAREA SUNETULUI 301

cute pe laculii de Geneva, repeglunea sunetului în apă este

IBR
de 1435 metri la temperatura de 80.
Repegiunea cu care se propagă sunetului în solide este
“încă. şi mat mare.
264. Noţiuni asupra modului de propagare a

YL
sunetului. Pentru a ne da seamă despre moduli cum se
propagă sunetulii în corpurile materiale, se considerămii ună
tubi indefinitii MN, plină cu aerii și la unul din capetele că-

SIT
ruia se află o lamă elastică a” 3” (fig. 189). Se presupu-
nemi că acâstă lamă vi- a"aa'M
N
brâză, mişcându-se din
----

ER
a” cătră ab, Pri-
ma pătură de aerii din we
„tubă va fi comprimată; Fig. 189.
NIV
volumul seii va de-
veni mal mici, eară densitatea ma! mare. Acruli înse este
unit corpi elastici; în virtutea acestei proprietăți (11), el va
LU

tinde se'șI ele volumulă care îl avea mai înainte. Pentru

acesta el va comprima pătura a doua de acri. Ac6sta, la,
rOndulii el își va recăpăta volumulii primitivă comprimând
pătura a treia, şi așa mai departe. Fiecare pătură de aer
RA

comprimată se numesce audă condensat, Aceste compre-

siuni succesive se propagă în păturile de aeri din interiorulii
NT

tubului cu aceeși repegiune cu care se propagă sunetul în

acrii. Așa, după o secundă, ultima undă condensată va fi la
0 distanță de 310 metri de la lama vibrătoare.
CE

După ce lama vibrătore ai agiuns în a d, ca se în-

târce apoi îndărăpt, în a” 0”. Prima pătură de aerii, ce se
afla în tubii în fața sa, se dilateză acuma, In virtutea elas-
I/

ticităţii sale, ca tinde apol se'și rele volumulii primitivii şi

determincză dilatațiunea păturei a doua, și așa mai departe.
IAS

Aceste pături de aerii dilatate se numescă aude dilatate.

„Undele condensate și dilatate se succedâză unele după
altele în aerulii din tubii. Aşa, în timpulă cât lama vine din
CU
 AR
302 PRODUCEREA ȘI PROPAGAREA SUNETULUI.

a” d” în cb, prima pătură de acrii formâză o undă con-

IBR
densati; în timpul cât ea vine îndărăpt în a” DV, prima
pătură este dilatată şi a doua condensată ; în timpul când
lama vine din noii cătră a D', în prima pătură avemii o undă
condensată, în a doua una dilatată, eară în a trela una con-

YL
densată, și aşa mal departe.
Distanţa între dou& unde condensate succesive este con-
stantă; ea este egală cu distanța percursă de cătră una din

SIT
aceste unde în timpulii unei oscilațiuni complecte a lamei
vibrătore. Această distanță se numesce lungime de undă.
Sunetulă se propasă prin aceste unde condensate şi

ER
dilatate. In adevăr, se presupunemii că tubul MN este termni-
natii, în capetulă sei N, prin o membrană elastică întinsă. De
câte ori o undă condensată va atinge acâstă membrană, ea va fi
NIV
împinsă înainte ; din contra, când va fi atinsă de o undă di-
latată, ea va fi trasă îndărăpt. Membrana va efectui dară
aceleşi mişcări vibrătâre ca și lama ab şi va produce același
LU

sunctii.
265. Reflecţiunea sunetului—Echo. Când sunetulii
întimpină în mersulit seii suprafaţa unul corpii, el se re/lrcieză,
RA

urmând aceleși legi după care se face și retlecțiunea căldu-

rei (125). Pentru a ne convinge: despre acesta, se luămii
servitit la demonstrarea legilor
NT

oglingile sferice, care ne-aii

vefecțiunii căldurei radiante, şi se punemă în focarulii uneia
dintrinsele unii ornicii. Aședând atuncea urechea in focarulii
CE

celeilate oglindi, vomit audi bataia ornicului. Indată înse

ce vomii părăsi acâstă posițiune, nu vomii ma! audi nict unii
vuetiă, chiar în casuli când ne-am apropi€ de ornică.
I/

Yenomenulii echoului este produsi prin reflecţiunea su-

netului. Se presupunemii în adevăr că ne aflămi în fața
IAS

unui zidi scă a unul altii obstacoli 6recere, lao distanță de

340 metri de dinsul. Dacă temperatura aerului va fi de 16%,
sunetulii unei silabe ce am pronunța ar pune 1 secuudă pen-
CU
 AR
PRODUCEREA ȘI PROPAGAREA SUNETULUI. 303

tru a se duce pănă Ja obstaculi și 1 secundă pentru a se

IBR
întârce îndărăpt. După dou secunde dară nol vomit audi
Sunetulii reflectată.
266. Sunete—YVuetii. Urechia nâstră pote primi două
genuri de simţiri sonore; unele dintr'însele sunt melodi6se

YL
şi producii asupra el o impresiune plăcută; aceste sunt su-
nete musicale; —altele din contra producii asupra auului o
impresiune desplăcută; aceste sunt vuetele,

SIT
Causa deosebirel între aceste două genuri de simţiri
este modulii cum vibrâză corpulă sunătorit, In sunetele mu-
sicale, vibraţiunile se facii într'unăi modă regulatii, urmându-

din contra, ER
se, unele pe altele, după același intervală de timpi. In
vuete vibraţiunile se facii neregulată.
In studiele ce vomii face mal departe nu ne vomii o-
NIV
cupa decât de sunetele musicale.
267. Calitățile sunetului. Sunetele se deosebescii în-
tre ele prin următorele trei calități:
LU

1) Intensitatea s6ă puterea cu care organuli auţului

este impresionatii de cătră unii suneti. Jicemi că unii su-
netii este mai intensii de cât altul când este auditii la o
RA

distanță mai mare. Intensitatea unul sunetii atirnă de la

amplitudinea mişeărei vibrătâre a corpului sunătorii. Cu
cât acestă amplitudine
NT

este maj mare cu atâta sunetuli este

NR
mal puternică.
2) Indlțimeu scă tonalitatea sunetelor. Acâstă calitate
CE

atirnă de numerulii de Vibrațiuni efectuitii de cătră cor-

pulii sunătorii în unitatea de timpi. “Esperienț
| a aii arttată
că cu cât unii corpii vibreză mat repede cu atât sunetuli
produsi este mai înaltii sc mat ascuţiti, Şi din contra cu
I/

cât vibreză mal încetiă, sunetulii este ma! basă,

IAS

3) Zimbru, Se numesce astfeliă acea calitate prin ca-

re putemii deosebi sunetele după natura corpului care le aii
produsii.
CU
 AR
304 GAMA

Astfeliii, spre esemplu, urechea n6stră nu confundă nici o

IBR
dată sunetuli unei vidre cu acelă ali unul flauti, chiar
când ar ave aceeși intensitate și aceeși înălţime.

YL
GAMĂ.

208. Se numesce gamă o serie de șepte sunete sti

SIT
note întrebuințate în musică. Notele care compuni o gamă
sunt :

do, re, mi, fa,

ER sol,

Nota do este sunetulii mal basi, eară celelalte sunt din

la, si,
NIV
ce în ce raal înalte pănă la si.
După acâsta urmâză o altă gamă ma! înaltă, începend
earăși cu do și terminându-se cu si; şi aşa mai departe.
LU

Sciința dispune de midlâce prin care pote se numere

vibrațiunile efectuite în unitatea de timpii de cătră unii corpi
care produce ori ce notă musicală.
Dintre diversele aparate construite pentru acestii scopit
RA

vomii deşcrie sirena,

269. Sirena. Sirena sa compune dinti”o cutie cilindrică,
NT

posedând la partea inferidră uni tubii, şi acoperită, la partea

Supericră, cu o placă ficsă (fig. 190). Acâstă placi este
prevădlută, aprope de marginea sa cu unii numirii de ca-
CE

vități acăror acsă este înclinată pe planulă sei. De asus

pra se află o a doia placă, mobilă în giurul unei acse
verticale, previdută şi ea cu unii numirii de cavități e-
I/

galii cu acela ali placel inferidre. Cavităţile de pe ambele

place sunt dispuse astfeliii ca se corespundă între dinsele,
IAS

și cele suparidre sunt de asemzne inclinate pe planulă

placei, înse în sensii inversă de cum eraii înclinate cele
inferiore. Acsa verticală, în ginrul căria se invirtesce
CU
 AR
GAMA 305
placa superidră, este terminată deasupra. cu unii şurubii ală-

IBR
ture cu care se află o rotiță dințată, Dinţii rotiţei pătrundt
în pasurile șurubului, așa încât, când acesta se învârtesce,
rotița se întârce şi ea, în giurul acsei sale. De ceelaltă parte
se află o a doiia rotiţă dințată, înse dinţii sei sunt mal de-:

YL
parte de șşurubi şi nu îli atingă.

SIT
ER
NIV
LU
RA

Fig. 190. Fig. 191.

NT

Se suflămii în cutie, prin tubulă de la partea inferidră,

unii curenti de aerii. Acesta, eșind afară, prin cavități, va
CE

lovi peste păretele cavităţilor de pe placa superidră şi 0 va

face se se învertâscă în giurul acsel sale. Placa învârtindu--
se, curentulii de aerii va fi întreruptă întotdâuna când cavi-
tăţile superi6re nu vorii corespunde cu cele inferidre, şi din
I/

contra va fi restabilitii de câte ori se vorii afla una peste alta. :

IAS

Vomit av6, în modulii acesta, o serie de intreruperi şi resta-

biliri a curentului de acrii care vorii produce întriinsul o :
mişcare vibrătâre şi prin urmare unit sunetii.
20
CU
 GAMA

AR
306
Sirena ne permite se numtrămii vibrațiunile corespun-

IBR
getre sunetului produsi de cătră dinsa. In adevăr, o între-
rumpere şi o restabilire succesivă a curentului de aeri dai
nascere la o vibraţiune complectă. Dacă aparatulii are uni
numeri n de cavităţi, pentru unii giuri complectii alii plăcei

YL
superidre, vomii av6 „ vibrațiuni. Rotiţa de la stînga se în-
vârtesce de unii dinte pentru fiecare glură ali plăcei superi-
re. Presupunând că ea are m dinți, este evidentit că pentru

SIT
unii giurii alu sei vomit av€ nXm vibrațiuni. De acestă ro-
tiță este lipiti ună cârligi care, atingâud dinţii rotiţei din
drepta, o facit se se întârcă de uni dinte pentru fiecare gluriă

ER
alii sei. Dacă rotiţa din drepta are p dinți, când ea se va
fi învârtită o dată impreglurul sei, numtruli vibraţiunilor
produsi ai trebuitii se fie egali cu XX.
NIV
Pentru a afla dară numărulit vibrațiunilor, este de agiunsi
se numârămit glururile și fracţiunile de giururi făcute de ro-
tițe și de placa superidră în timpuli cât sirena produce su-
LU

netulii ce voimii se studiemii. Spre a face acesta cu uşurinţă,

rotițele sunt închise într'o cutie (fig. 190) şi de acsele lor
sunt reuniți câte unii arătătorii, care se mișcă în fața unui
cadranii divisatii. Observând posițiunea arttătorilor la înce-
RA

putul și la sfirşitulii esperienţei, vomi put€ calcula numărulă

vibrațiunilor efectuite.
270. Cunoscând numtrulit vibrațiunilor corespunditoriă
NT

pentru fiecare notă din gamă, Sail constatată următorele legi:

1) „Una și aceeşi notă, fie ea produsă de ori și care
CE

„instrumentă musicali și în ori ce alte condițiuni, corespunde

„în totdâuna unuia și acelaşi numără de vibrațiuni.“
Aşa nota do, care este cea mal basă a violoncelului,
corespunde cu ună numării de 62,25 vibrațiuni etectuite într'o
I/

secundă. Nota la, din gama a treia, produsă de a trefla stru-

IAS

nă a viGrei, corespunde cu unii numării de 435 vibraţiuni

pe secundă.
2) „Intre numerele de vibraţiuni corespunilttore notelor
CU
 AR
GAMA 307
„unei game este în totdâuna unii raportii simplu şi constant“,

IBR
Se presupunemii, pentru mai multă simplicitate, că nu-
mărul de vibraţiuni produse de nota do, cea mal basă, este
egală cu 1. Numărulă de vibrațiuni corespunidătorii celorlaite
note ale game! va fi: |

YL
do. re. mi. fa. sol. la. si. do.
LS L4 5 4
5
3
a 55
3 ,

SIT
211. Intervale musicale. Se numesce interval mu-
sicalu între două note raportul între numerele de vibrațiuni
corespundătâre
sicale între notele
acelor note. Pentru a calcula intervalele mu-
unei game,
braţiuni a fiecărei note prin numârulii de vibrațiuni ali notei
vomii ERîmpărți numărul de i-
NIV
precedente. Tabela următâre cuprinde atât valorile numerice,
cât şi numele intervalelor unei game:
LU

Intervale numerice. Numele intervalelor.

Re la do. a: 9 ,
1 = go... toni majorii
RA

5 $ 0 ,
Mi la re, aia = - cc... toni minoră
„4 5 16 a ARI
La la mi. ip je.
NT

semitonii majori
, 3 4 9 a
Sol la fa. Dig = gone. tonă majori
CE

5 3 10 IER
La la sol. = Go... tonii minorii

Si
| 15. 5 9 NEI
la la. gig = goeo e tonă majori
I/

Do lasi.
IAS

3: D- 2 . sa. Semitonă majurii

De aici vedemii că într'o gamă sunt trei genuri de in-

tervale și anume: 1) tonul majoră, a cărul valâre numerică
CU
 AR
GAMĂ
[Li
e
9

i 2) tonulă minori, a cărui valore este îi și 8) se-

IBR
este
mitonulti majorii, a, cirul valore este- iz
Aceste trei intervale trebue se se suceedeze, într'o gu-

YL
mă majoră, în totâcuna în ordinea următâre: toni majorit,
tonă minoră, semitonii, tonii majorii, tonii minoră, tonii majori
şi semitonii.

SIT
Dacă comparămii tonulii majori cu tonulit minorii, vi-

demii că raportulii între valorile lor numerice este ă: fe =

Li]

ER
Acestă diferență, numită coma, nu pote se fie apreciată de
cătră ureche; de accea în musică se negligcză şi se i€ inter-
valuli toni minorii drept intervalulit toni majorit și viceversa.
NIV
Se comparămii înse tonulă minorii, cu semitonuli ma-
i 10 25
jorii. Raportulii între dinsele va fi Acesti raportii
1594
se numesce în musică unii semiton minorii, El este apre-
LU

ciatii de cătră audii şi trebue se ținemii semi de dinsul în

formareu gamelor.
279. Dieze—Bemole. Deseori în musică gamele se
RA

începi cu altă notă de cât cu do. Intre notele unei aseme-:

ne game înse intervalele musicale nu se mal succedeză în
acecși ordine ca în sama naturală,
NT

Se începemi, spre esemplu, o gamă cu nota re. Inter-

Pa e . au 10
valulii între zi şi re este unii tonii minorii== go Primulă în
CE

tervali alii gamei înse este unii tonit majorii==- Va trebui

dară se mărimii intervalulii tonii minoră în proporțiunea de
31, Ș , ga
80 S cit, ceea ce revine tot la acelaşi lucru, se ridicămii va-
I/

. . , Il | a
I6rea notei i cu unit coma, îmulțind-o cu 80: Noi amii vc-
IAS

dutii înse că o comă nu pote se fie apreciată de câtră audii;

vomit lasa dară tonul minoră în loculii celui majori, nea-
ducând nici o schimbare notei mi.
CU
 AR
GAMĂ 309

Intervaluli între /a şi mi este uni semitonii. Ală doile

IBR
intervali ali game! fiind uni tonii minori, va trebui se mă-
rimii intervalulii între fa şi 2ni în proporțiunea de? se
sp, sta

YL
îmmulţimi valorea lui fa cu 25
o Dicemii atunce că
-
ami
-
rî-
dicatii nota fa cu unii dieză. |
Intervalulii între sol și fa este unii tonii majori. Za

SIT
înse fiind ridicată cu unii diezi, intervalul între acâstă notă
şi sol nu aii mal remasă de cât uni semitoni, după cum
trebue se fie alii treilea interval ali gamei.
Intre l« şi sol avemă unii tonii minorii. De
trulea interval al gamei este unii toni majoră,
face totuși între aceste note
ER
nici o schimbare,
şi alii pa-
nu vomi
că-ci scimi
NIV
că diferența este numai o comă, care se negligâză.
Intre si şi Za avemi ună tonit majoră. Ali cincilea in-
tervală fiind unit tonă minori, nu vomit face nici o schimbare.
LU

Intre do şi si nu avemii de cât uni semitoni. Ală șe-

sele intervalii înse fiind ună tonă majoră, va trebui se ridi-
cămi nota do cu ună dieză.
RA

Insfirşit, între re “şi do dicză nu ai mal remasii decât

uni semitonă, după cum trebue se fie ali şeptele intervalii
ali gamei.
NT

In definitivi dară gama lui re va fi:

re, mă, fa die, sol, lu, si, do diez, re.
CE

Alte dăți avemii nevoe, pentru a construi o gamă, se

, PR a . 24
micșurămi unit întervalii în proporțiunea de pg SCil ceea ce
este tot acelaşi lucru, se scoborimi val6rea unei note în a-
I/

ceeși proporţiune; atunce dicemii că amii scoboritii acea notă

cu unt Vemolii.
IAS

Aşa, spre esemplu, se facemii gama lui fa.

Intre sol şi fa fiind uni toni majori; între la şi sol
unii tonii minorii; nu avemii nici o schimbare de fâcutu a-
CU
 AR
310 VIBRATIUNEA STRUNELOR

cestor note. Intre si și la înse este unii tonii majorii pe când

IBR
alii treile intervali alii gamei este unii semitonii. Va trebui dară
se micşurămi intervalulii dintre aceste dou note în propor-
țiunea de sGi se scoborimii nota si cu unii Zemolă, In-

YL
25
tervalele dintre notele următâre succedându-se în același
șirii ca în gama naturală, nu vomit ave nic o schimbare de

SIT
găcutii.
213... Diapazoni. Intre diferitele note fiind raporturi
constante, va fi de aglunsii se cunâscemit valârea esactă a

ER
unei note pentru ca se putemii determina pe tâte celelalte.
Ca punti de plecare, sai admisi. în musică nota la
din gama a treia care corespunde cu uni numării de 4285
NIV
vibrațiuni pe secundă.
Acestă notă este dată de uni micii aparatu numitii
diapazonă, de care musicanții se servescii pentru a acorda
diferitele instrumente de mu-
LU

sică. Diapazonuli: se compune

(fig. 192) din dou& ramnuil de
oțeli, reunite la unii capătii
RA

--_ intervalulii dintre ramuri mer-

ge micşurându-se pănă la es-
tremitatea liberă. Putemii face
NT

se vibreze acesti aparati sci

silind se trecă printre ramure-
CE

le sale uni cilindru cu ceva

mai grosii decât distanța dintre dinsele, sci atinaându-lu cu
ună arcușii, scii lovindu-li cu unii clocănaşii.
I/

VIBRAȚIUNEA STRUNELOI.
IAS

214 Sonometru. Se luiim o strună și întindend-o

se o ficsămii la âmbele capete A şi B (fig. 155 pag. 297).
Dacă o lovimu la midloci, sâi cu decetuli, sâii cu unii ar-
CU
 AR
VIBRAȚIUNEA STRUNELOR 3ll

cuși, ea începe a vibra transversal cu lungimea sa. Vibra-

IBR
țiunile sale fiind forte repei, nu le vomii pută deosebi; ea
înse ni se va păr€ umflată la midlocii. In tot timpuli cât o
- asemene strună vibrâză, ea produce unii sunetit.

YL
Pentru a studia legile după care se face vibrațiunea
transversală a strunelor, ne vomii servi de următorulii apa-
rată numiti sonometri

SIT
Pe o cutie de lemnit Ai” având la capetele sale doi
căluși a şi d, sunt întinse mai multe strune (fig. 193). Parte
din aceste strune, precum 57 sunt ficsate la amândouă ca-

ER
NIV
LU
RA

Fig. 193.
NT

petele. Una din strune înse este ficsată numai la unii capătii,
eară Ja celulaltă este învârtită în giurulii unui scripete și
CE

apol întinsă prin o greutate g. Dedesuptul strunelor, este

o linie împărţită în divisiunile metrului. Mai mulți căluși
mobili precum este g, potii se fie aşedaţi sub fie care din
I/

strune în deosebite posiţiuni.

cm
IAS

219. Legile vibraţiunilor transversale a strunelor.

Legile vibrațiunilor transversale a, strunelor sunt următârele:
1) „Dacă avemii mal multe strune, tot atât de prose,
„tot atât de întinse, compuse din aceeași materie, înse de
CU
 AR
312 VIBRAȚIUNEA STRUNELOR

„lungimi diferite, număruli vibraţiunilor, corespundătorit su-

IBR
„netelor produse de fiecare din ele, este în raportă inversă
„cu lungimile lor.“
Astfeliii, se avemii o serie de strune, egale în tote cele-

YL
lalte privinţi, înse acăror lungimi se fie între dinsele ca
numerele:
8 4 3 2 8 1

SIT
9 5 a 3 15 3
Dacă struna acărel lungime este 1 produce nota do,
cele următâre vori produce succesiv celelalte note ale pamei

ER
re, mi, fa... . lungimele lor fiind inversă proporţionale
cu numerele de vibraţiuni care corespundii acestor note.
Pentru a dovedi prin esperiență acestă lege, facemu se
NIV
vibreze una din strunele sonometrului, şi notămă sunetului
produsii, care se fie, spre esemplu, do; punemii apoi călu-
şuli mobili g la midloculi strunei şi o facemu din nou se
vibreze ; sunetulii produsă acuma va fi do din gama su-
LU

pori6ră. Dacă ami fi pusi cașululii la lungimi egale cu

în = a... din lungimea primitivă a strunel, sunetele
RA

audite vor fi ze, mu, etc.

2) „Dacă avemii mal multe strune, de aceeşși lungime,
„tompuse din aceeşi materie, întinse tot atăt de tare, înse
NT

„de grosimi diferite, numărului vibraţiunilor, corespundători

„sunetelor produse de fiecare dintrinsele, este în raportă
CE

„inversă cu diametrul lor.“

Legea acâsta se demonstrâză întindend succesw pe so-
nometru strune care au grosimi deosebite, înse cunoscute, şi
“ observâni sunetele produse de fiecare din cle.
I/

3) „Dacă avemă mai multe strune de aceeşi lunsime,

IAS

„arosime şi natură, înse întinse prin areutăţi deosebite, nu-

„imtrulă vibraţiunilor, corespundătorii sunetelor produse de
„fiecare dintrinsele, este proporțională cu rădăcina patrată
„a ponderilor întindâtore.*
CU
 AR
TUBURI SUNĂTORE 313

Se presupunemii că struna întinsă pe sonometru pro-

IBR
duce nota do, când greutatea atirnată la capătuli seii este
P. Se atirnămi apoi o greutate de patru oul mai mare: nota
produsă va fi do din gama superidră.

YL
- 4) „Dacă avemă mat multe strune de aceeși lungime şi
„&rosime, tot atât de întinse înse compuse din materii deo-
„sebite: numtrulii vibrațiunilor, corespundă&torii sunetelor

SIT
„Produse de fiecare dintrinsele, este în raporti inversii cu
„rădăcina pătrată a densităţilor lor.“
271. Sunete armonice. Când facemiă se vibreze o

ER
strună, ea pote produce, în unele circumstanţe, pe lângă ună
sunetii mai basi, care predomineză și care se numesce su-
netii fundamentală, o serie de alte sunete din ce în ce mai
NIV
înalte, care se numescii armonice. O ureche esercitată pote
deosebi cu ușurință valorea musicală a acestor amnonice.
Fată legea producerel lor:
LU

„Numerele de vibraţiuni corespungetâre sunetelor ar-

„monice produse de o strună, sunt între ele ca seria nume-
„telor naturale 1, 2, 3, 4... |
RA

Astfeliii, spre esemplu, dacă nota fundamentală produ-

să de o strună este do, prima armonică va fi do din gama
a doua; a doia armonică va fi sol din gama a doia:a trela
NT

va fi do din gama a treia, etc.

PUBURI SUNATORI:
CE

211. Prin aglutorulă tuburilor sunătâre putemit pune

în vibraţiune colne de aerii pentru a produce sunete.
I/

Ca tipu alu acestor aparate vomii studia tuburile de

IAS

orgă. Ele se compunii dintr'ună tubi, sâi cilindrică seci prisma-

tică,a cărui păreţi potii fi scă de lenmii, sii de metală. La basă
se află unii altii tubiă mai subțire; deasupra acestuia este o
placă solidă care desparte tubuli în doit părți neegale. Ambele
CU
 AR
314 TUBURI SUNĂTORE

părți comunică între dinsele prin o deschidere strimtă în

IBR
fața cărela se află, în păretele tubului, o altă deschidere
numită laopină. Păretele tubului de deasupra luminei este
subțietii și întorsit puţin inlăuntru; el se numesce buză su-

YL
superidră (fig. 194 şi 195).
Ş

SIT
ER i
4
NIV
» )

mi
pi
LU

i
RA

L_
NT

III ZA
CE

“4 aude p

Fig. 194. Fig. 195. Fig. 196.

Pentru ca se facemii se sune unii tubi, suflămi în-

I/

tr'insul, prin partea sa cea mai strimtă, unii curentii de acri.

Acesta, lovind peste buză, se despărțesce în doii&; o parte
IAS

esă afară prin lumină, cară alta întră înlăuntrul tubului, și

comprimă păturele de aerii ce eraii acolo mal de "nainte;
aceste înse, în virtutea elasticităţi! lor,se dilateză. Curentulii de
CU
 AR
TUBURI SUNĂTORE 315
aerii venind necontenit, ele se contracteză din noii, și așa

IBR
mal departe. Vomii av€ dară în tubi o serie de contracțiuni
și dilatațiuui succesive ale aerului, care vorii constitui o a-
devărată mișcare vibrăt6re capabilă de a produce unii sunetii.

YL
Putemii dovedi printr'o esperiență directă că în adevăr :
aerului din tubii este în mișcare. Se luămii unii tubii care are.
unul din păreții sei de, steclă (fig. 196) şi pe când produce-

SIT
unii sunetii, se întroducemi în lăuntrul seit o membrană m
întinsă pe unii înelii, deasupra cărela se află năsipii; vomi
vid€ că firele năsipului sunt aruncate în tote părțile.
Se întrebuințeză două specii de tuburi: unele deschise

ER
la capătulii opusii acelul prin care suflămi, și altele închise,
Când suflămi întrunii tubii, augimi ma! întâiă unii su-
netii mal basi ; acesta se numesce sunetii fundamentalii.
NIV
Eată legile producerei sunetelor fundamentale atât pen-
tru tuburile deschise cât și pentru cele închise:
1) „Inălțimea sunetului produsii de unii tubi nu atîr-
LU

nă nici de la natura păreţilor sei, nici de la grosimea lor.“

Acâstă lege este o nouă dovadă că sunetele sunt pro-
duse, în tuburi, prin vibraţiunea col6nelor de aeri dintr'în-
RA

sele, eară nu prin acea a păreților lor,

2) „Pentru tuburi de aceeși specie, numărulii vibra-
„țiunilor, care corespunde cu sunetulii fundamentalii, varicză
NT

„În raportiă inversit cu lungimele acestor tuburi.“

Se avemii, spre esemplu, o serie de S tuburi acăror
lungime se fie:
CE

[S4 3235 sS 1
9 5 4 3 5 15 2
I/

Dacă sunetulii produsii de celi dinteiii va fi do, sune-

tele produse de celelalte tuburi voriă fi notele următore ale
IAS

gamei; ve, mi etc.

3) „Număruli! de vibraţiuni, corespundători sunetului
„produsi de unit tubii deschisit, este de dout ori mai mare
CU
 AR
316 TUBURI SUNĂTORE

„de cât număruli de vibraţiuni carespundătorii sunetului pro-

IBR
„dusii de unii tubă închisii care are aceeși lungime “
Se avemi, spre esemplu, două tuburi de aceeşi lungi-
me, unul deschisi şi celulaltii închisă. Dacă sunetulii funda-
mentalu dati de tubului închisă va fi do, sunetulii fundamen-

YL
tală ală tubului deschisi va fi do din gama superidră.
27$. Armonice. Când suflămiă întrunit tubi unii cu-

SIT
ventii de acri din ce în ce mal repede, augimit 0 serie de
sunete din ce în ce mai înalte; aceste se numescii stucte
armonice,

ER
Eată legile producerei armonicelor':
1) „Numerele vibraţiunilor corespungătâre sunetelor ar-
„monice produse de unii tubii deschisi, sunt între dinsele ca
NIV
„Seria numerelor naturale 1, 2, 3, 4 etc.
Astfeliă, dacă nota fundamentală, produsă de uni tubi
deschisi, este do, prima armonică va fi do din gama a doua,
a doua armonică va fi sol din gama a doua; şi a trefa armo-
LU

nică va fi do din gama a trela, etc,.

1) „Numerele vibraţiunilor, corespundătore sunetelor
armonice produse de uni tubii închisă, sunt între diusele cu
RA

seria numerelor nepăreche : 1, 3, 5, 7, etc.

Astfeliii dacă nota fundamentală produsă de uni tubă
închisi este do, armonicele sale vor fi sol. mi, etc.
NT

-
279. Esplicarea timbrului. Amii vâduti (267) că au-
dulii nostru pote deosebi între dinsele suntele nu numai
CE

după intensitatea sci înălțimea lor, dară și după natura cor-

pului care le produce. Acâstă calitate a sunetelor, pe care
am numit'o timbru, pâte se fie esplicată prin producerea ar-
I/

monicelor. In adevăr, când ună corpi vibreză el dă nascere,

pe lângă nota fundamentală, la o serie de sunete din ce în
IAS

ce mai înalte. Ceea ce audimii no! dară nu este unii suneti

simplu, curati, ci ună amestecii de mai multe sunete, care
coesisteză în același timpi, și care vinii împreună se im-
CU
 TUBURI SUNĂTORE 317

AR
presioneze urechea n6stră. Deosebite corpuri sunătore înse
nu dati aceleși armonice cu aceleși intensități, de unde ur-

IBR
mâză că nici noi nu vomit put simţi aceleşi impresiuni so-
nore. Dacă amit ave două instrumente de musică care sepro-
ducă aceleși tonuri fundamentale, sâii fără nici uni amestecii

YL
de sunete armonice, sâii cu sunete armonice care se aibă a-
celeși înălțimi și intensităţi,—atunce nu amii ma! pute se
le deosebimii unul de altul.

SIT
2$0. 'Telefonii. Graham Bell ai inventatii unii apa-
ratii, numitii telefonii, prin aelutorulii căruia putem transmite
sunetele la distanţe forte mari. ,

ER
'Telefonuli lui Bell se compune dintr'unii magneti NS
închisă întrunit cilindru de lemnit M (fig. 197). Polulii S
alii magnetului se află pusi întruni mosorii B, în giurul
NIV
cărula este învârtitii uni firii de aramă învălită cu matasă,
Capetele / şi f ale firului comunică cu două fire conducă-
LU
RA
NT
CE

Fig. 197.

târe C şi C, care stabileseii comunicaţiunea între acesti te-

lefoni şi altii aparatii în totul analogii cu acesta, aședatii la
I/

o mare distanță, In faţa polului S este o lamă de ferii sub-

IAS

țire LL, întinsă în fundulă unei leice RVE.

Se presupunemi că, ținend telefonulii în mână, apro-
piemit gura de lefca RVR! şi pronunțămii 6re care cuvinte,
CU
 AR
318 TUBURI SUNATORE

Lama LL vibreză, apropiendu-se și îndepărtându-se mal mult

s6ii mai puţin, mai repede sâă mai încet, după natura vi-

IBR
brațiunilor, de polulă S al magnetului. Magnetismuli din
magnetii se schimbă, în modii deosebiti, prin vibraţiunile pla-
cel şi aceste schimbări, daii nascere, în firulii de pe moso-

YL
vuli B, la curenţi de inducţiune, acăror intensitate și direc-
țiune este ea însăși în raportă cu natura vibrațiunilor. Curen-
ţii de inducțiune se conducii prin firele CC pănă în celulalt

SIT
telefonii. Acolo, venind în mosoră, modifică magnetismulă
“magnetului, şi acesta atrage sâi respinge placa de feră ce
se află în fața sa. Acestă placă începe dară a vibra, 1epro-

ER
ducend esact vibrațiunile placel LL din telefonulii în care
vorbimii. Dacă o persână ar pune urechea în faţa lelcei te-
lefonului ali doile, ea va primi prin aeri, acele vibrațiuni,
NIV
și prin urmare va audi sunetele pronunțate în fața primului
telefonii.
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
CU
 AR
IBR
YL
OPTICA

SIT
PROPAGAREA LUMINEI

ER
251. Definiţiuni. Ochiulii nostru pote vid6, în unele
împregiurăni, obiectele care se află dinaintea sa. Causa care
produce acestii fenomenii se numesce lină.
NIV
Optica este partea fisicel care se ocupă cu studiulii
luminel.
Unele corpuri aii prin ele însele proprietatea de a fi
vădute; astfeliii sunt: sârele, stelele, corpurile încăldite la o
LU

temperatură înaltăs. a.; ele se numescii linindse.

Sunt alte corpuri care nu potii se fie vădute decât când
primescii lumina de la unii corpi luminosii; astfeliii sunt deo-
RA

sebitele obiecte de pre pământi, luna, planetele ș. a.; ele se

numescă iluminate,
Numimii substanțe fransparente s6i diafane acele prin
NT

care putemii vide obiectele luminâse sâi iluminate cu tote

amărunțimele formelor sâă a colorilor lor; aşa sunt aerulă,
apa, stecla ș. a.—Numimii substanțe franslucide acele prin
CE

care nu putemi vide obiectele decât întruni modii vagă şi

confusii, fără ca se putemii deosebi nici forma, nici coldrea
lor ; spre esemplu, hârtieu, cornulă, stecla râsă s. a.—Insfir=
I/

şit, corpurile opace sunt acele prin care lumina nu pote trece
nici de cun,
IAS

282. Propagarea drcptălinie a luminei. Uni corpă

luminosii răspândesce lumină în tâte direcţiunile.
CU
 PROPAGAREA LUMINEI

AR
320

Dacă lumina se propază într'unii mijlocii omogenii, ea

urmâză în totdduna linia dreptă. Pentru a dovedi acesta, se

IBR
luămiă o lumînare C (fig. 198), din dărăptul cărela se află o
placă opacă prevădută cu o mică apertură A. La o distanţă
Gre care se punemii o altă placă opacă, prevădută de asemene

YL
cu o apertură DB. Uitându-ne prin acestă din urmă deschi-
dere. nu vomii vide luminarea C decât când tustrele punturile
C, A și D sunt în linie drâptă.

SIT
ER
NIV
LU

cuart:
RA

tig. 193.

Numimii radă Zuminosă direcţiunea dreptălinie în care

NT

se propagă lumina.
Mal multe rade de lumină reunite la unii loci con-
stitue o Jascie luminosă.
CE

253. Umbra şi penumbra. Propagarea luminel în li-

nie drâptă ne pune în stare de a esplica fenomenulii aubrei
şi ali pentumbrei.
I/

Se presupunemii că avemii unii punti luminosii A a-

şedatii dinaintea unui corpă opacii (fig. 199). Tâte radele de
IAS

lumină care, plecând din Ă, vorii câde pe corpuli opacă

nu'li voră pute străbate pentru a lumina spaţiulii care se a-
CU
 PROPAGAREA LUMINEI 321

AR
fii din dărăptul seii. Unii asemene spaţiii, care nu pâte primi
nici de cum lumină de la puntulii luminosă, constitue umbra.

IBR
Dacă din A vomii duce o serie de rațe tangențiale la cor-
pulii opacii, este învederat că spaţiulii cuprinsi între aceste
vasle, şi aflându-se din

YL
dărăptul corpului opacii,
va constitui umbra.
Se presupunemii u-"

SIT
cuma că, în locii de
unii singură punti, a-
vemă unii corpi lu- Fig. 199.

ER
minosii KGK'G” pusă
dinaintea unui corpit opaci DD”, şi pentru mai multă sim-
plicitate se admitemii căi amândout aceste corpuri sunt sferice.
NIV
Corpuli luminos se compune dinti”o infinitate de punturi lu-
inindse care trimitii rade în tote direcțiunile. Pentru a vide
LU
RA
NT
CE
I/
IAS

Fig. 200.

cum sc formeză umbra în casuli acesta, ducemii o serie de

21
CU
 ga PROPAGAREA LUMINEI

AR
rade, precum SKDL, SK'D'L;, tangente la amendout sferele ;
vomit construi astfeliii unit conii care va fi esteriorii ambelor

IBR
sfere (fig. 200). Unii punti Gre care T, așeţatii în acestii
coni dindărăptul sfere! opace, nu pote se primâscă nici 0
radă lumin6să. Spaţiul LDD'L” constitue dară umbra.

YL
Se ducemii acuma o serie de rade tangeute precum:
GC, GCH; vomi construi astfeliii unii conii tangentii inte-
riorminte la âmbele sfere. Spaţiul cuprinsi între âmbele co-
nur, şi care în figură este representatii prin porțiunile UCI,

SIT
și IPOL), este numai în parte luminatit şi se numesce penum-
ră. In adevăr, ună puntii re care U ali penumbrei pri-
rade de lumină numai de la o porțiune din corpuli

ER
mesce
luminosii. Pentru a ne convinge despre acâsta, se ducemi
din puntulii U tangente la corpulii opacii; aceste tangente
prelungite vorii întâlni obiectulii luminosii şi vorit separa u-
NIV
„_nele de altele punturile care trimiti lumină cătră U de acele
care nu trimiti. Făcând acâstă construcțiune pentru mat multe
din punturile penumbrei, vomii ved€ că cu cât ele sunt mal
LU

apropiete de umbră, cu atâta primescit mal puține rade lu-

mindse. Penumbra dară este ncegal luminată.
2541. Camera obseură. Se avemiă o cameră închisă
RA

din tâte părțile cu păreţi opaci. In unul din aceşti păreți

| se facemii o deschidere forte mică
M
| O, în fața căreia se punemii uni
NT

ie corpi luminosii ore care AB (fig.

| 201). Fie care din punturile lumi-
! >|__—" n6se ale acestul corpi va trimite lu-
CE

| mină în tote direcţiunile. Se cou-

o „ Siderăm, spre esemplu, puntulă A;
N | este evidentii că dintre infinitatea
I/

Tim. 201. de rade trimise de el în tote păr-

țile, va fi una AOA” care va pă-
IAS

trunde înlăuntrul camerel prin deschiderea 0, şi axiungend

pe păretele opusii MN va produce acolo unii puntii iluminatit
CU
 PROPAGAREA LUMINEI 393

AR
A. Dacă deschiderea O este forte mică, puntulii A? va av6
aceeși formă ca și A; în A" dară se va produce o imagine

IBR
a puntului A. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu puntul
B: rada BOB, pătrundând prin O în cameră, va produce în
B' o imagine a lui B. Este evidentii de asemene că fie care

YL
din punturile corpului luminosii intermediare între A şi B
vorii produce pe fundului MN alii camerei câte o imagine in-
termediară între A şi B'. Așa dară, pe funduli camerei vom
căpcta o imagine resturnată A” B' a corpului AB.

SIT
FOTOMETRIE.

2$5. Intensitatea luminei.

ricză în raportii inversii cu patratuliă distanțer. ER Intensitatea luminci va-
NIV
Pentru a demonstra acâstă lege se presupunemii că a-
vemii unii puntii luminosii aședatii în centrulii unei sfere, 2
cărei rade este R. Puntulii luminos trimețând lumină in
tote direcţiunile, este evident că fie care porțiune a sferei va,
LU

fi egali luminată de cătră dînsul. Cantitatea de lumină I înse

primită pe o porțiune determinată din suprafața sferei va
atirna de la două condițiuni:
RA

1) Ea va fi cu atât mat mare cu cât cantitatea de lu-

mină C trimisă de cătră puntuli luminosii va fi ea înseși mai
mare; şi 2) ea va fi cu atâta mai mică cu cât suprafața,
NT

sferei va fi mai mare. Aşa dară cantitatea de lumină ], pri-

mită pe o porțiune determinată din suprafața sferei, va fi
CE

proporțională cu cantitatea de lumină C trimisă de puntulii

luminosii, și inversii proporțională cu suprafaţa totală a sfe-
rel 4R2:
___0
I/

I
o azte |
IAS

Se presupunemii acuma că același puntii luminosii se

află în centrulii altei sfere a cărei radă este r. Cantitatea
CU
 AR
324 PROPAGAREA LUMINEI

de lumină i primită de o porțiune din suprafața aceste! sfere

egală cu porţiunea prime! sfere va fi:

IBR
C
2
4zr”

YL
Impărţind una prin alta aceste eciiațiuni, vomii ave

125
Ra

SIT
Adecă, intensităţile luminelor de pe ambele suprafeţe
sunt în raportă inversii cu patratele distanțelor de la aceste

ER
suprafeţe la punturile lumiu6se.
286. Fotometrie. Fotometria are de scopi de a
compara între dinsele întensitițile diverselor lumini.
NIV
Aparatele, prin aglutorulă cărora se pâte face acâstă
coraparare, sc numescii fotometre.
Fată principiuli pe care este fundată costrucțiunea
LU

fotometrelor celor mai intrebuințate.

Se avemă o sorginte de lumină, a cărei intensitate este
î, aşedată la o distanță d de uni corpi Gre-care. Cantita-
tea da lumină 2 primită de acesti corpi va fi proporţională
RA

cu intensitatea sorginţei şi inversă proporţională cu patra-

tulii distanței. Vomii ave dară:
NT

Se avemi apol o adoiia sorginte de lumină a cărei

CE

intensitate se fie I, şi se o aşedămi la o distanţă D de a-

celaşi corpi, astfeliii ca lumina ce acesta o primesce a-
cuma se fie egală cu acea pe care o primea de la „prima
I/

sorginte,
In casulă acesta vomii av& de asemene:
IAS

d
=
CU
 AR
PROPAGAREA LUMINEI 325

Din aceste două eciațiuni deducemii:

IBR
EL
d? D2

YL
stă :

ia
1 DD:

SIT
Cu alte cuvinte: intensităţile a două lumint care lumi-
nâză egal unul și același corpă sunt proporționale cu pa-
tratele distanțelor la care luminele se află de Ia corpi.

Rumford.
acestă lege, nu vomii ER
Intre diversele fotometre a căror construcțiune este ba-
sată pe cita de cât
|
pe acela a lui
NIV
EI se compune dintr'o vârgă solidă 1D aședată ver-
tical în faţa unel place de steclă râsă AB (fig. 202).
In fața vergel sunt puse luminările L şi I/ a căror în-
LU
RA
NT
CE

.
I/

tensităţi voimii se comparămii. Fie care din aceste luminări

va produce câte o umbră a vergel /D pe placa de steclă
IAS

AB. Astfeliii luminarea -L va produce umbra GH, cară lu-

mînarea IL umbra GH”. Indepărtămă si apropiemii lumînă-
rile pănă când ambele umbre ne aparii de o potrivă de obscure,
CU
 AR
396 PROPAGAREA LUMINEI

In casulii acesta este evidentii că verea 1D primesce

IBR
cantități de lumină egale de la fiecare luminare. Măsurămii
distanţele KD şi K'D de la luminări la vergă. După legea
stabilită mal susi, patratele acestor distanțe vori fi propor-

YL
ționale cu intensităţile lumînărilor.

REFLECȚIUNEA LUMINEI.

SIT
287. Legile reflecţiunii. Când lumina cade pe
suprafața lucie a unui corpi, ea este întârsă în dărăpt în

reflecțiunea, lumincă. ER
migloculii din care ai venitii. Acesti fenomeni se numesce

Se avemii unii puntii luminosii B, aşedatii dinaintea unei

NIV
suprafețe plane și lucii (fig. 203), şi se considerămii una din
radele de lumină, spre esemplu bc, care, venind din 2, cade
pe suprafața plană. Acâstă radă, aglungend în puntulă c, se
LU

va reflecta şi va apuca direcţiunea ca.

72 Rada dc, se nu-
4 i / mesce rai incidentă;
ca rață reflectată; pun-
RA

tului c punti de îinci-

dență; perpendiculara cn
ridicată din puntulă de
NT

Sus incidență, se dice nor-

mală ; unghiul ben un-
CE

ghiii de incidenţă, cară

unghiulii anca, unghiii de reflecțiune.
Reflecţiunea luminei este supusă la următârele două lexi:
Unghiulii de incidență este în totdtuna egală cu
I/

1)
unghiul de rejlecțiune.
IAS

2) Rada incidentă, normala și rada vejlectată se află

în acelaşi plani.
Pentru a demonstra aceste les, luămi unu cercă gra-
duati pe care'li aședămi verticală (fig. 204). In giurul
CU
 AR
REFLECŢIUNEA LUMINEI 527

>
cercului se potii mişca dou& tuburi îndreptate esact cătră

IBR
centru, eară pe diametruli seii orizontalii se află uni corpi
a cărul suprafață plană şi lucie este
perpendiculară pe planulă cercului. Pu-

YL
nemii acestii aparati într'o cameră cbs-
cură și lăsămii se strebată, prin acsa
unuia din tuburi, o fascie de lumină pă-

SIT
nă la suprafața corpului reflectătorii.
Celulaltii tubii este adusi, pe cerculii
graduatii, înti'o posițiune asifeliii ca
se primescă într'iînsul fascia reflectată.
Mâsurânid arcurile cuprinse între dia-
metrulii verticalii alii cercului și între ER
Fig. 204.
NIV
fiecare din tuburi, vomii găsi că sunt
egale. Unshlurile la centru, subintinse de aceste arcuri, și
care nu sunt altă ceva de cât. unghiurile de incidență, și de
reflecțiune,—vorii trebui şi ele prin urmare se fie coale. Pe
LU

de altă parte, din modulii cum aii fost ficută esperiența re-
sultă că rada incidentă, rada reflectată şi normala se află
tote în planulii cercului, conform lege a doita a refiecţiunii.
RA

258. Difusiune. Lumina se reflecteză și pe suprafe-

țele serunţurâse ale corpurilor ; atunce înse nu mai urmeză
NT

legile espuse mai susii, ci se împrăștie în tote părţile. A-

cestii fenomenii se numesce di/usiune,
Difusiunea este causa pentru care noi putem vid deo-
CE

sebitele obiecte de pre pămentă care nu sunt lumin0se prin

ele înscşi ; lumina solară, scii acea care vine de la 0 sor-
ginte artificială, se reflecteză neregulată la suprafaţa lori şi
I/

ne face se le videmi cu formele şi colorile lor ca şi cum ar

fi ele înseși lumindse. Tot astfelii se întîmplă și cu luna,
IAS

şi cu planetele: lumina de la s6re cădând pe aceste corpuri

cereșcl se împrăștie în tâte părţile luminând spaţiulă ca și
cum ar pleca de la ele înșele.
CU
 AR
328 OGLINDI PLANE

„OGLINDI PLANE.

IBR
289, Se numesce oglindă ori ce suprafaţă lucie care
pâte reflecta lumina pe dinsa întruni modii regulatii.

YL
In optică se întrebuințeză oglingi metalice compuse din-
truni metalii (bronzi sâii argintii) acărul suprafaţă este fârte
bine lucietă.

SIT
Oglingile ordinare sunt compuse dintro placă de steclă
la a cărei față posteri6ră este aplicată o amalgamă de mer-
curii şi de cositoriii.

ER
“Nu ne vomii ocupa aci decât de fenomenele produse în
oglindile metalice, studiând mai întâiii oglinqile planc, adecă
acele acăror suprafață reflectătâre este plană, şi apol oglindile
NIV
sferice, adecă acele acăror suprafață retiectătore face parte
dintr'o sferă,

290. Imagini produse intro oglindă plană. Se

LU

presupunemii mal întâii că avemi uni singurii puntit lumi-

nosii S, așegdatii dinaintea une! oglindi plane MN (fig. 205).
EI va trimete rade în tâte direcțiunile. Se considerămii una
RA

din aceste rage SI care cade

pe oglindă în puntulii 1.0
asemene radă se va reflecta a-
NT

pucând direcţiunea 10, astfeliii

ca se formeze cu normala IN
unii unghiii de retlecțiune OIN
CE

egali cu unghiulii de inciden-

ță SIN, şi se se afle în acelaşi
planii cu rada incidentă şi cu
I/

normala. Dacă ochiulit unui

observatori se află în O, elva
IAS

Fig. 905. vid€ puntuli S în direcţiunea

- acestei rae reflectate, adecă
in direcțiunea OIS'. Pentru a determina anume în ce locii o-
CU
 AR
OGLINDI PLANE “ 329

chiulă va vide puntulii luminosii, se scoborimii din S o per-

IBR
pendiculară SK pe suprafața reflectătâre, și se prelungimii
acâstă perpendiculară din dărăptul oglindii pănă va întâlni
prelungirea radei reflectate. Este ușorii de a demonstra că
triunvhiuliă SIS este isocelii. In adevăr, unghiurile OIN=IS'K,

YL
ca corespondente; unghiurile NIS==KSI ca alterne inter-
ne; —inse NIS==OIN ca unghii de incidență și de reflec-
țiune, De unde urmeză că și KSI=KSI. Pe de altă parte

SIT
IK fiind perpendiculara scoborită din vârfulii triunghiului iso-
celui pe basa sa SS, împarte acestă basă în două părţi e-
gale. Aşa dară SK=S, adecă puntuli unde prelungirea

într'o posiţiune simetrică cu

ER
perpendicularei scoborită din S pe oglindă întălnesce pre-
lungirea ragei reflectate, este situată din dărăptul oglindii
puutuliă luminosă S.
NIV
Se considerimii acuma alte rade SI, SI”; ele se vori
reflecta apucând direcţiunile I'0', I” 0”. Raţionamentulii care
"Ji amă făcută pentru rada reflectată IO având loci şi pen-
LU

tru aceste, urmeză că prelungirile lor vorii întălni, din dă-

răptul oglindil, prelun- B
girea perpendicularei SK
RA

tot în puntulă S'.

>
oo,

Dacă ami presupu-

ne că ochiulii primesce
NT

într'însul mai multe din :

1
!
ţ
Ț

!
4

aceste raile reflectate, el

!
:
4
3
dp

va vid puntulă lumi-

CE

nosă în același timpi pe

prelungirea tuturoracestor Să 4
=

rade. Dar acesta nu pâte NI |

I/

„A decât în puntulii unde a

ele se întretae, adecă în Fig. 906.
IAS

S'. Acestă puntă S' se

numesce îmaginea_zirtualăa puntului luminosă.
In resumati dară, ochiulii vede imaginea unui punti
CU
 AR
OGLISDI PLASE
luminosii din dărăptul oglindii, pe prelungirea perpendicula-

IBR
rel scoborită din puntulii luminosi, și într'o posițiune si-
metrică.
| Dacă în locit de unii sin-

YL
i gurii puuti vomit avc uni obiecti
| i luminosii AB aședatii dinaintea
"| iN unei oglinţi plane (fig. 206);

SIT
N pentru a determina posițiunea în
ii care se va forma imaginea sa,
A observămi că el este compusi
dintw'o infinitate de punturi lumi-

ER
|
A n6se. Se construimii dară mat
A A îutăiu imaginele punturilor lumi-
NIV
a > Fe n6se estreme A și B, care scimu
hi DA SA că trebue se se formeze în A” şi
| NN 4 0 Bin posițiune simetrică din dă-
NA 4 răptul oglindil. Imaginele puntu-
LU

A —— AZ rilor lumin6se intermediare între

pp A şi DB tvebuind se se formeze
îi înt”o posiţine intermediară între
RA

„ în A' și B', imaginea obiectului A

| va fi AB,
i 291. Oglindi paralele.
NT

să Când unii obiecti luminosii se a-

flă între două oglinți paralele,
ochiulă nostru vede în fiecare din
CE

| - cle o infinitate de imagini.

Pentuu a ne esplice acestii
fenomeniă, se presupunemi că a-
“j
I/

vemii dou oglin(t paralale A și

B, (fig. 2 07), între care se află
IAS

Fig. 207
în d, uni puntii luminosiă și în O
ochlulii unui observatori. Puntulii luminosii va trimete rade
de lumină în tote direcţiunile. Se considerămi mat înttiii
CU
 AR
OGLINDI PLANE 331

una din aceste rade care cade pe oglinda B în I,. Aice

IBR
reflectându-se va lua direcțiunea 1,0. Ochiulii O va vide
dară în d, o imagine a puntului d. Fie înse o alta ragă VJ, ;
acâsta reflectându-se va veni pe oglinda A în J,, și de aice

YL
în 0. Ochiul va vide dară, îr. oglinda A, o nouă imagine
D,. Dacă ami considera acuma o altă radă, precum este
DK, care nu aglunge în ochii decât dupre ce s'au retlectatii

SIT
de trei ori, în K,, în K, și în ea va produce dindă-
răptul oglindii B o nouă imagine în d,; și aşa mal depar-
te— Ceea ce se întâmplă pentru oglinda B va ave locii și

ER
pentru A. Dacă ami considera diverse rade de lumină care
cadii pe A, astfeliii ca se nu aglungă în ochii, decât după
1,2, 3,.... refecţiuni, fie-care din ele vorii produce, atât
NIV
din dărăptul lui A cât şi a lut B, imaginilor, rar. 2
Oglindi inclinate. Se avemii două oglinqi AB
leu
292.
şi AC înclinate între ele de 900 (fig. 208), şi între care se
află în S uni puntă luminosii.
LU

Construind, după regula de e

ce ar pu- |
A

mal sus, imaginile

x

t6 fi vădute de ochii, ne pu- i

RA

temii convinge că numărulii lor !

pu este mai mare decât trei
şi anume SS, S”, şi S". Ima-
NT

p . , . , ni anemia e
.
ginea S' provine dinti'o sin-
gură refecţiune efectuită pe o-
CE

glinda B în puntulii pi;—ima-

gineu S” de asemenea dintro
sigură reflecțiune efectuită pe
oglinda C în puutulii m" ;—ima-
Fig. 208.
I/

ginea S” din dout reflecţiuni efectuite pe amendout oglingile

”
IAS

în puntele 2 74”.
Prin construcţiuni geometrice anal6ge vomii put afla
că dacă oglingile formâză între dinsele unii unghri 6re care,
numărulii imaginelor vidute de ochii va fi egalii cu (n—1),
CU
 AR
332 OGLINDI SFERICE

n fiind numârulă de dăți în care unghiuli dintre oglindă în-

IBR
tră în 3600. Astfeliă, dacă ambele oolindi formeză între e-
le unii unghiii de 600 numărulii imaginelor va fi de cinci.

YL
OGLINDI SFERICE
293. Oglingi sferice sunt suprafețe retlectătâre care

SIT
facă parte dintr”o sferă.
Ele potii fi de două feluri: 1) Oglindi sferice concave
când lumina se reflectâză pe partea lor concavă, şi 2) 0-

ER
glinţă sferice contecse, când lumina se reflectâză pe partea
lor convecsă,
Fie BAP' (fig. 209) o oglindă sferică; ea făcând parte
NIV
dintr'o sferă trebue se se afle undeva dinaintea sa uuii punti
O care se fie centrulii sfere! din care face parte.
Uni plană dusi prin marginile BI a oglinqil se nu-
LU

n mesce basa oglindii.

N Perpendiculara du-
77 pd

N sa din centrulăuO pe ba-

zale

RA

N sa ogliudil și prelunaită
ast indefiniti atât într'o di-
„7 vecțiune cât şi în ceclaltă,
NT

7 se numesce acsa prin-

pu cipală
DA
.

” Unghiuli BOB so nu-

Ss

CE
<

mesce deschiderea oglinţil.

Fig. 209
In tote raționamen-
tele care vomit face asupra oglinților sferice, fie concave,
I/

că rada
fie convecse, vomit admite lor de sfericitate este fârte
e a i --
mare, eară-deschiderea-
mică.
IAS

294. Oglingi concave.—Foearit principala. Se avemă

o oglindă sferică concavă IB, peste care cade o radă de lu-
mină SI, paralelă cu acsa principală (fig. 210). Acestă ra-
CU
 AR
OGLINDI SFERICE 333

dă se va reflecta în puntulii I întocmai ca şi cum ar fi că-

Qută pe unit planii tangenţială la aceli punti; prin urmare

IBR
ea va urma, legile ordinare ale reflecţiunii pe suprafețele
plane. Normala la puntulii de incidență va fi rada de sfe-
ricitate IO, din causă că o asemenea radă este perpendicu-

YL
lară de planulii tangențialii dusi în puntulă 1. Rada reflec-

SIT
S

Fig. 210. ER
NIV
tată va lua dară direcţiunea If, astfelii ca unghiulă de re-
„flecţiune flO se fie egală cu unghiulii de incidență SIO, şi
se se afle în același plană cu rada incidentă SI şi cu normala OI.
Puntuliif, în care rada reflectată întâlnesce acsa principa-
LU

lă, se numesce focarii principali.

T6te rațele de lumină, care cadă pe o oglindă sferică
concavă paraleli cu acsa sa principală, se vori întălni, după
RA

reflecţiunea lor, in focarulii principalii.

Focarulii principală este situată aprocsimativ la o ega-
lă distanță de centru și de oglindă. In adevir, triunghiulii
NT

OfI este isoceli ; că-ci fIO==SIO ca unghiuri de incidenţă

şi de reflecțiune; SIO==I10t ca alterne interne. Prin urmare
CE

fIO=10f. La unghiuri egale opunându-se laturi egale, vomii

av6: If=—f0. Inse deschiderea oglindii fiind mică și rada sa
de sfericitate mare, putemii admite întruni mod aprocsi-
mativii că Ii—Af. Inlocuind pe If prin valdrea sa de mai
I/

susii, vomii av6 întrunit modă aprocsimativi fO=Af: ceea

IAS

ce cra de demonstratii.
ste evidentii că dacă vomii av6 unit punti luminosit
aședlati în focarulii principalii f, tâte radele de lumină care,
CU
 54 OGLISPIL SFERICE

isi

AR
venind de la el, voră căd€ pe oglindă, vora fi reflectate în-
to direcţiune paralelă cu acsa principală.
295. Focare conjugate pe acsa principală. Se

IBR
avemi unii punti luminosit P, aședatii pe acsa principală a
unei oglindi concave (fig. 210) şi se considerămii una din
vadele de lumină PI, care venind de la el, va căd6 pe o-

YL
glindă. Acestă ragă se va reflecta în puntulă I, şi va apuca
divecțiunea IN, astfeliă ca se formeze cu normala IO uni
unghii de refiecţiune RIO egali cu unghiulii de incidență

SIT
PIO, și se se afle în același planii cu rada incidentă și cu
normala.
Puntulii R, în care acestă rai reflectată întălnesce acsa

ER
principală, se numesce focară conjugatii alu puntului P.
Ori şi ce radă de lumină care, venind din puntuli P,
se va reflecta pe oglindă, va întălni acsa principală în fo-
NIV
caralii conjugatii R. Aice se va forma prin urmare îmaginea
puntului P.
Asemene imagini, care provinii din reunirea directă a
radelor reflectate, se numescii imagini reale.
LU

Când puntuli luminosii se află pe acsa principală din-

colo de centru, focarulii seit conjugatii se formeză între cen-
tru și între focaralii principalii, după cum se vede în esem-
RA

plulii adusi mail sustii.

Dacă puntuli luminosit se apropie de oglindă, focarulii
seii conjugatii se îndepărteză de oglindă.”
NT

In casuli când puntulă luminosii se află în centruli

oglindii, focaruli seii conjugatii se formeză de asemene în
CE

centru. In adevăr, se avemii unii puntii luminosii în O și se

considerămii rada incidentă OI; accsta retlectându-se se va
întorce în dărăpt tot în direcţiunea 10, şi va întălni acsa
principală în O, co-cl unghiulă de incidență fiind egali cu
I/

zero unehiulii de reflecţiune va trebui se fie şi el egali cu zero.

Dacă puntul luminosi se află între centru și focarulii
IAS

principalii. focarulii sei conjugatii se va forma dincolo de

CU
 OGLINDL SFERICE 335

AR
centru. Astfelii, dacă puntul luminosii ar fi în R, focarulii
sei conjugatii sar forma în P.
Când puntulii luminosi este în focarulii principali, am

IBR
vădlutii că radele reflectate sunt paralele cu acsa principală.
In casulii acesta, ele nu potit întălni nicăire acsa principală,
şi prin urmare nu pote se esiste focarii conjugati.

YL
Se presupunemi însfirşit că puntulă luminosii se află
în P”, îutre focarul principali și între oglindă. Se conside-
rămii rada incidentă P'I; acesta . reflectându-se va apuca di-

SIT
vecțiunea II, și nu va întălni nicăire dinaintea oglindii acsa
principală. Dacă înse vomi prelungi din dărăptul oglindii
acestă vagă reflectată IR, ea va întălni acsa principală în-

ER
tun puntă R”. Aci se va forma focarulă conjugată virtuali
ali puntului PD.
296. Formula oglindilor. Putemii calcula posițiunea
NIV
în care se formâză imaginea unui puntii luminosii aşe(atii
dinaintea unei oglindi sferice.
Se avemi, spre esemplu, puntulă luminosii P, aşedatii
dinaintea oglindii sferice IB pe acsa sa principală (fig. 210).
LU

Ami vădutii, prin construcțiunea geometrică făcuti mal susi,

că imaginea sa se va produce în R. .—
Unshiurile P1O și OIR fiind egale ca unghiuri de in-
RA

cidență și de reflecțiune, este evidentii că IO va fi bisec-

tricea unghiului PIR. Bisectricea scimi înse că împarte ba-
sa RP a triunghiului în două segmente RO şi O P propor-
NT

ționale cu cele două laturi LR şi LP. Vomii avc dară:

IP _ OP
CE

TIR OR
Amii (is înse (293) că oglindile sferice trebue sc aibă
o radă de sfericitate mare şi o deschidere mică; în casulii
acesta putemă lua, în modă aprocsimativii pe AR. în locului
I/

lui IN și pe AP în loculii lui IP. Fciiaţiunea de sus de-

IAS

vine atunce:
AP__0P
AR OR
CU
 336 „_OGLINDI SFERICE

AR
Se însemnămit :
AP = p, adecă distanța de la puntuli luminosi la

IBR
oglindă ;
AR = p, adecă distanța de la imagine la oglindă; și
OA — R =—2 f, R fiind rada de sfericitate a oglindil
și / distanţa de la oglindă Ja focaruli principalii.

YL
Observămi că:
OP=AP—A0=p—2 f; şi OR=AO—AR=2f—p'.
Inlocuind aceste valori în eciaţiunea de susii, avemiu:

SIT
P 27 Sâ 2fpr + 2fp = 2pp'
p'. 9f—p'
Impărţind ambii membri prin 2 f pp”, avemu:
1
pr
pop
Din acâstă formulă
1
=
1
ff ER 1
a)
generală a oglingilor sferice putemii
NIV
deduce:
1a 1-1 cn
s6i p = p
DW_t (2)
LU

Discutând acestă formulă, vomii pute afla, pentru fie-

care posițiune a puntului luminosii; care va fi distanța p'
de la oglindă la puutulii unde se formâză imaginea. In adevăr:
RA

1) Se presupunemt că puntulă luminosii se află la infi-

nitii, adecă p=o0, atunce formula (2) devine: pf, sti
imaginea se formâză în focarul principalii.
NT

2) Dacă p are o val6re finită, spre esemplu p = 10f,

aa 10 . „a
vomii av: pl Cu alte cuvinte, în casulii când pun-
CE

tul luminosi se află la o distanţă finită de oglindă, imaginea

se formâză între focarul principală şi centru.
3) Se presupunemii că p descresce, spre esemplu p=5/;
I/

5 , . Ș
atunce avemi: p= F „ Acâsta arată că dacă puntulă lu-
IAS

minosii se apropie de oglindă, imaginea sa se îndepărteză.

4) Pentru p= 2f, vomit ave p'==2f. Adecă puntuli
CU
 OGLIXPI SFERICE. 337

AR
luminosă fiind în centrulă oglindii, imaginea se formâză de
asemene în centru.

IBR
5) Se admitemii că p este mat micii de cât 2/ şi mat
mare de cât /, spre esemplu, p=. Formula (2) devine:
D=—3/. Adecă, puntul luminosii fiind între centru şi foca-

YL
rulit principalii, imaginea se formâză dincolo de centru.
6) Pentru P=f, vomiil av6 p=c0, Sâi puntuli lu-
minosii aflându-se în centru, imaginea sa se formeză la in-

SIT
finită, adecă nu se pâte forma nicăire, 1vadele reflectate fiind
paralele intre dinsele.

ER
7) Fie p=-f-: atunce vomit avâ: p=—=-——f. Adecă
puntulii luminosi fiind între focarulă principali şi oglindă,
imaginea se formâză la o distanță negativă de la oglindă.
NIV
Pentru a înțelege ce însemneză distanță negativă, vomit ob-
serva că pănă acum am însemnatii cu semnul positivit distan-
țele care, plecând de la oglindă, mergă înainte, în faţa ei.
LU

Distanţele negative vor fi dară acele care, plecând tot de

la oglindă, vor merge îndărăptul ei. Prin urmare, în casuli
acesta, imaginea se va produce din dărăptul oglingir.
RA

297. Acsa secundară. Se presupunemii că avemii unii

puntii luminosi”$ (fig. 210), aşedatii afară de acsa princi-
pală a unel oglindit sferice contave, înse aprope de acâstă
NT

acsă. Se considerămii una din radele de lumină SOB care,

venind din S$, trece prin centrulă O şi apoi cade pe oglindă
în punctulii DB. Ac6stă radă, reflectându-se, se va întâree
CE

îndărăpt urmând tot direcțiunea BOS. din causă că unehiulii

de incidență este egali cu zero.
O asemene radă se numesce acsa secundari a puntu-
lui S.
I/

Pentru a afla unde are se se formeze imaginea puntu-

IAS

lui Ș, se ducemii din acelit puntiio radă SI, paralelă cu acsa

principală. Acesta, reflectându-se, scimit că trebue se trâcă
22
CU
338 OGLINDI SFERICE.

AR
prin focarulă principală f. Locul unde rada reflectată I f,
fiind prelungită, va întălni acsa secundară SOB va fi focarul

IBR
conjugatii, sâii imaginea puntulul $, coci aice se vorii întălni,
după reflecțiunea lor pe oglindă, tâte radele lumindse ve-
pind din $.
298. Imaginea unui obiectii. Se punemii acuma unii

YL
obiecta luminosi MN dinaintea une! oglindi concave (fig. 211).
Pentru a construi imaginea sa, se cercetămii mal întăi unde
se vor forma imaginele punturilor sale lumin6se estreme M

SIT
şi N. Spre a ajunge la acestă scopi va trebui, după cele ce
amii văduti mal sus, se ducemit acsa secundară MA, .

ER
NIV
LU

Fig. 211
lă cu acsa
Apoi din puntul M se ducemii o radă MI parale
RA

lă prin-
principală. Acesta reflectându-se, va trece prin, focaru
ară în puntuli i m, unde se
cipală F şi va întălni acsa secund
va forma imaginea puntului M. Repet ând acecși costruc-
NT

ea sa se for-
țiune și pentru puntulii N, vomii afla că imagin
lumin6 se
mâză în n. Este evidentii că imaginele punturilor
intermediare între M și N vorii trebui se se formeze într'o
CE

posițiune intermediară între m și n. Așa dară imaginea obi-

ectului MN va fi mn. ”
Construind, după acestă regulă, imaginele unut obiecti
I/

luminosi situatii în diverse posiţiuni dinaintea unei oulingi

concave, vomii afla că:
IAS

1) Dacă obiectulii luminosii este dinaintea oglinţil din-

colo de centru, imaginea sa se formeză între centru, și fo-
CU
 OGLIXPI SFERICE. 339

AR
carulii principală; ea este reală, mai mică de cât obiectulă
şi resturnată.

IBR
2) Cu cât obiectul se apropie de centrulă oglindii cu
atâta imaginea sa se depărtâză de focarulă principală apro- .
piindu-se de centru.
3) Când obiectului se află în centru, imaginea sa se

YL
formeză de asemene în centru, şi este tot atât de mare ca
și obiectulă. |
4) Dacă obiectul este între centru şi focarul princi-

SIT
palii, imaginea sa se formeză dincolo de centru; ea este re-
ală,. mal mare de cât obiectul și resturnată, Astfelii, dacă
obiectulii ar fi în 22, imaginea se va forma în MN.

ER
5) Cu cât obiectulă se apropie de focarulii principalii
cu atât imaginea sa se îndepărteză de oglindă și devine din
ce în ce mal mare.
NIV
6) Când obiectulii se află în focaruliă principali, atunce
nu se mal pâte forma imagine, că-ci radele reflectate sunt
paralele între dinsele.
7) Se cercetămi însfirșit casulii când obiectulă se află
LU
RA
NT
CE

fig. 219.
între focaruli principală și oglindă. Se avemii unii asemene
obiecti MN (fig. 212): pentru a construi imaginea sa, se du-
I/

cemiă acsele secundare 21M0, şi nNO a punturilor luminose

IAS

estreme MN. Din punctul M se ducem rada MI paralelă cu

acsa principală; acâsta, reflectându-se, va trece prin focarului
CU
540 OGLINPI SFERICE

AR
principalii /, înse nu va pute întălni nicăire dinaintea oglindil
acsa secundară a puntului M. Prelungindu-o din dărăpt, ca

IBR
întretaie acâstă acsă în puntulii 7, unde sc va forma imagi-
nea virtuală a lui M. Repetând aceeşi coustrucțiune pentru N,
vomit afla că imaginea sa virtuală va fi în n. Imaginea o0-
biectulai MN se va forma dară în mn din dărăptul oelindii;

YL
ea va fi drâptă şi mai mare de cât obiectulii.
299. Oglindi conveese. Se avemii o oglindă sferică

SIT
convecsă I4, şi se presupunemii că pe suprafața ei reflectătore
cade o radă de lumină SI paralelă cu acsa principali OX
(fig. 213). Normala la punctulă de incidență I va fi rada de

ER
NIV

17
LU
RA

Fig. 913.

sfevicitate NO. Rada reflectată va apuca o direcţiune Ii, ast-

NT

feliii ca se se afle în același planii cu rada incidentă şi cu

normala, şi ca unghiulii de retlecțiune NIN se fie egali cu
CE

celii de incidență SIN. Acâstă radă reflectată nu va pute în-

tălni nicăire dinaintea oglindii acsa principală. Prelungindu-o
înse dindărăpt, ea va întălni acsa în punctulii f. Tote radele
de lumină care cadii pe o oglindă convecsă, paraleli cu acsa
I/

sa principală, se retlecteză astfeliii ca prelunzirile lor se în-

IAS

tretae acsa principală în puntulă /. Acesti puntii / este fo-

carulii principală ali ozliudil.
CU
 AR
OGLAINDI SFERICE 341

Se presupunemi acuma că avemi unii punti: luminosii

P aşerlatii pe acsa principală a oglingil convecse, Şi se con-

IBR
siderămit una din radele de lumină trimise de el pe oglindă,
spre esemplu PI. Unghiul de incidență PIN fiind mai mare
în casulii acesta de cât când rada incidentă era paralelăcu

YL
aesa, principală, unghiul de refiecțiune va trebui se fie şi el
mal mare. Rada reflectată va apuca dară direcțiunea IR/, și
nu va întălni nicăire dinaintea oglindii aesa principală. Dacă

SIT
înse o vomi prelungi dindărăpt, ea va întălni acea acsă în
puntulii P, care va fi focaruli conjugată virtuală ală pun-
tului P. Ori ce rață de lumină, cădend din P pe oglindă, se

ER
reflectâză astfeliii ca prelungirea sa se întălnâscă acsa prin-
cipală în puntul P”. Aice se va forma, dară imaginea lui P.
Se avemi însfirşit un puntă luminosii M (fig. 214) a-
NIV
şedatii afară de acsa principală. Pentru a afla unde se for-
meză imaginea sa, vomii urma aceleași regule ca și pentru
oglindile concave. Vomii duce dară mal întâi acsa secundară,
Mm, care se trâcă prin centrulii oglindii. O radă de lumină
LU

care ar veni din M pe oglindă în direcţiunea acestei acse se

va întoree, după reflecțiune, tot în direcţiunea acestei acse,
că-ci ungluli de incidență fiind egali cu zero și unghlulă de
RA

reflecținne trebue se fie carăşi egali cu zero. Se ducemii a-

pol din M o radă MI paralelă cu aesa principală. Acâsta se
va rellecta astfeliii ca prelungirea e! din dărăptul oglindit se
NT

tccă prin focarul principală. In mersul seii înse, ea va în-

tălni acsa secundară a puntului M întrunii puntii m; aice se
va forma imaginea: lut AM.
CE

Cunoscând loculii unde se formeză imaginea unui puntii

luminosii în aceste diverse casuri, ne va fi ușor acuma de a
construi și imaginea unu! obiectii luminosii.
I/

Se avenmii, în adevăr, un asemene obiectii MN (fig. 214).

Vomii construi mai întăiă
IAS

imaginea unuia din punctele sale

lumin6se estreme M. Pentru acdsta vomit duce aesa secundară
Mm; vomii lua apol o radă MI, paralelă cu acsa principală,
CU
 AR
342“ REFRACȚIUNEA LUMINEI

care se reflectâză in aşa modii ca prelungirea sa din dărăp-

tulă oglingi! se trâcă prin focarul principalii. Puntuliă 7, unde

IBR
acestă prelungire întâlnesce acsa secundară, va fi imaginea
puntului M. Repetând aceeși construcțiune și pentru puntulii
N, vomii afla că imaginea sa se produce în 2. Imaginele pun-

YL
SIT
ER
NIV
Fig. 214.
turilor lumin6se intermediare între M şi N, vori trebui se se
formeze într'o posiţiune intermediară între » şi m. Aşa dară
imaginea obiectului MN va fi mm; ea este virtuală, drâptă şi
LU

mai mică de cât obiectului.

REFRAOȚIUNEA LUMINII.
unul corpii
RA

300. Când lumina cade oblic pe suprafaţa

transparentă,o porţiune din-
trinsa se reflecteză după le-
îi
NT

legile espuse mal susii, eară

restul străbate înlăuntrul cor-
pului. Aici use, în loci de
CE

a urmia calea sa în linie da

drâptă, ea se devicză. Acestă să
deviaţiune, care o încerca lu- ie |
A Aa
I/

mina trecând într'unii migloci

transparentiă, se numesce re- a
IAS

fracțiune.
Se avemii, spre esempiu, Fig. 9lă.
o radă de lumină RI (fig. 215)
CU
 REFRACȚIUNEA LUMINEI 343

AR
care cade pe suprafaţa unui corpii transparentă. Intrând în
lăuntru, ea va părăsi linia dreptă IR, se va devia şi va u-

IBR
puca o altă direcţiune, spre esemplu IS.
Rada RI se numesce fncidentă ;—1S se dice radă re-.
fractată ;—perpendiculara ridicată din puntult I este normala

YL
la puntulit de incidență. Unghiulii formatii de normală și rada
incidentă se numesce unghii de incidență, şi acelui formatii
de rada refractată și de normală, unghii de refracțiune.

SIT
In fenomenuli refracţiunii se poti întâmpla două casuri:
1) Câte odatărada de lumină, întrând dintr'unii midloc
transparentă întw'altul, se refracteză apropiându-se de normală.
Midloculi în care rada întră se dice atunce că este mal re-

ER
Pringentii de cât acelă din care vine. Astfeliii se întâmplă cu
0 radă care ar veni din aer în apă, din aeră în steclă, din
NIV
vidă în aeriă, s, a. In figura de mal susi (fig. 215) saipre-
supusii că are loci acest casii; unghiulii de incindență este
mai mare de cât celi de refracţiune. In general substanţele
mal refringente ai o densitate mai mare. Sunt înse, la acestă
LU

regulă, câte-va escepțiuni,

2) Se pâte întâmpla înse ca o radă de lumină, trecând
dintrunii midlocii într'altul, se se îndepărteze de normală;
RA

unghiulii de incidenţă este atunci mai micii decât celi de

refracțiune, Aşa se întmplă, spre esemplu, cu oradă care
vine din apă în aerii, din steclă în aer, din aer în vidii
NT

s. a. Ia casulii acesta corpulii în care întră rada de lumină

este mai puțin vefrinqgentă decât acela din care vine.
301. Legile refracţiunii. Refracţiunea luminei este
CE

supusă la următârele doue legi:

1) Intre sinulii unghiului de incidenţă £ și sinuli un-
ghiului de refracțiune 7 este totdâuna unii raportă con-
I/

stantii n, sâi:
Sin î
IAS

Sin r
Acâstă valdre n, a raportului dintre sinulii unghiului de
CU
 344 REFRACȚIUNEA LUMINEI

AR
incidență.şi de refracțiune, se numesce îndice de refracțiune..
2) Rada incidentă, rada refractată şi normala se află

IBR
în același planii.
Pentru a demonstra, legile refracţiunii, ne putemii servi
de următoruli aparati.

YL
Uni cerci graduati se află aședatii verticali; pe mar-
ginea sa se potii mişca şi fisa, în diverse posițiuni, dou: tu-
buni R şi S (fig. 216). Pe diametrulii orizontală este pusă

SIT
un vasă de steclă I], acărul fundii este circulară; acestit:
vasăi este umpluti: cu unii licidă transparentii, precum apă,
„ alcooli, etc.

ER
Aparatulă fiind pusi într'o cameră obscură, lisămit se
pătrundă prin tubulă [o fascie de lumină. Accsta venind:
in I la suprafaţa licidului trans-
NIV
parentii din vasii trece printriu-
sul, se refracteză şi apucă direc-
țiunea 1$. Aducemii celulaitii tubi
LU

S înt'o posiţiune astfeliii ca se

primimi într'insul rada refractată,
şi măsurămit valorile unghiurilor
de incidență Clh=i şi de refrac-
RA

țiune DIS=—r. Căutând în tabele

valorile sinurilor acestor unuhiuri,.
Fig. 216,
NT

calculimiă raportulă ce este între

aceste sinuii. Vie acestă raportă:
CE

Punemii după aceea tubulii R înt”o altă posițiune, așa

ca val6rea unghiului de incidenţă se fie alta, spre csemplui'.
I/

Introducând printrinsul o fascie de lumină, aducemii tubulit:

S astfeliii ca se primâscă întriinsul rada refractată şi m&su-
IAS

rămii valOrea >” ce o are acuma unghiulă de refracţiune. Cal-

culând raportulii dintre sinurile acestor dou& unghiuri, găsimi:
CU
 REFRACȚIUNEA LUMISEI 345.

AR
că el este tot același, conformii legei înttiita relracțiunei:

IBR
Sin
Siuw
In cât se atinge de legea a doita, ea este demonstrată
prin însuși modulii cum a fost făcută esperienţa. In adevăr,

YL
atât rada încidentă căt și cea. refractată, precum şi normala,
se află în planuli cercului graduatii.
302. Fenomene esplieate prin refracţiune. Cuno-

SIT
scința modului cum se refracteză lumina, ne permite se es-
plicămii diverse fenomene ce avemii adescori ocasiune de a
observa. Vomii cita câteva esemple.
1)
ER
Se luămiă unii bastonii AC şi se împlântămi opa-
te dint'insul BC în apă. Ochiulii unul observatorii așe(latii în
pq va vide bastonuli ca xz.
NIV
şi cum ar fi rupti în £
DB, și ridicati în susiă
în posițiunea BC (fig,
LU

217). Pentru a esplica

acestii fenomenit,se pre-
supunemii că avemii mal
RA

multe rade de lumină

Cu, Cm, care vinii de la lig. 217.
Capătulă C ali bastonu-
NT

lui și cadă pe suprafaţa interiâră a apel. Aice eşind dintr'uni

midlocii mai refringeutii (apa) în altul mai puțin refringentii
(aeruli), se vorii refracta îndepărtându-se de la normală, şi vori
CE

apuca direcțiunile mp, na. Ochiuli observatorului din pq va

vid puntuli C în direcțiunea celor din urmă rade care cadii
întinsul, adecă în C'. Cât pentru punturile lumindse interme-
I/

diare între B şi C, este invederat că vorii fi vădute intr'o po-

siţiune intermediară intre B și C'.
IAS

2) Se luămii unii vasit AP, cu păreți opaci, înlăuntrul

ciirula se afli unii corpi Gre-care mn, spre esemplu-0 mo-
CU
 RELRACȚIUNEA LUMINEI

AR
346

netă (fig. 218). Se umplemi vasulii cu apă. Ochiul unui ob-

___servatorii aședatii în O

IBR
va vid& atunce mo-
neta ridicată în susi
în posițiunea m. Pen-

YL
tru a esplica acestii fe-
nomeni, se presupu-
nemi, că avemi mal
multe rade de lumi-

SIT
nă mal, m, care, ple-
Fig. 218.
când de la unii puntii
Grecare 7 alii monetei,
vorii căd6 pe suprafața interisră
dintr'uniă midlocii ma! refringenti
PP'
în ER
a apel. Aice, eşind
altul mai puţin refrin-
şi voră
NIV
genti, se vorii refracta îndepărtându-se de normală,
apuca direcţiunea 10, PO. Ochiulă, așegata în O, va vide
puntul luminosă 2», în direcţiunea celor din urmă rade care
cadi într'insul, adecă în m.
LU

alţi
3) lumina care ne vine de lu sâre, sâi de la
, se refractez ă inainte
astri, trebuind se trâcă prin atmosferă
causă
de a aglunge la suprafața pământului, şi din acestă
RA

noi videmii în tot-dâuna astril într'o posițiune mai apropietă

de zenit de cât acea în care se află în realitate.—Fie AD
o porţiune din suprafaţa sferică a pământului (fig. 219). Dacă
NT

nu ar esista, ochiulii unui observatorii, aşedati în

atmosfera
C, nu ar put vid6 nici unii puntă luminosii care sar afla
în spații dedesubtul orizontelui MN, că-ci radele lumin6se
CE

venind de la acelu punti, ar întâlni suprafața opacă a pă-

mântului, care le-ar împedeca în mersul lor cătră vchiil.
Pămentulii înse fiind încungluratii cu acră, lucrurile nu se
I/

potii petrece în modulii acesta. In adevăr, se presupunemii că

avemit unii astru T, aşedată dedesubtul orizontelul, şi se
IAS

una
considerămi din radele sale de lumină TJ. Ac6stă rală
urmeză calea sa în linie dreptă pănă când se află în viduli
CU
 AR
REFRACŢIUNEA LUMINEI 347

spaţielor ceresci. Intrând în atmosferă ea se va refracta a-

IBR
YL
fr
Ca
7777777 rd, ip,

7 >,

SIT
K ZI
PS
n
Th

Fig. 219.

ER
propitndu-se de normală, şi deviaţiunea sa va deveni cu atât
mai mare cu cât se va apropi6 de pământii, din causă că va
întălni pături de aerii din ce în ce mal dese. Dacă această
NIV
radă deviată aglunge în C, ochiulii observatorului aşedatii
aice va videa astruli T în direcțiunea celei din urmă rade
de lumină care aii câdutii într'insul, adecă în T'. De ase-
LU

mene unii astru care s'arafla în S va fi vădutii de ochii în

S' intro posiţiune mai apropietă de zeniti.
303. Unghii limită—Neflecţiune totală. Se pre-
supunemiă că înlăuntrul unul corpii mal refringentii, spre
RA

esemplu în apă, se află ună puntit luminosă B' (fig. 220). 0

ra(lă de lumină BT, venind
de la acest punti și eşind în
NT

aeri, care este mal puțin re-

fringentă, se va refracta în-
CE

depărtându-se de normală şi
va apuca direcțiunea IA”. Un-
ghiulu de incidență B'IB va
fi mal micii decât unghiulii
I/

de refracțiune ATA. Dacă

IAS

puntulii luminosă se înde-

"părteză de normală, astfelii
-ca unghiului de incidenţă se
CU
 348 REFRACȚIUNEA LUMINEI

AR
devină din ce în ce mat mare, unghiulii de refracțiune va
cresce și el, şi în fiecare casti, va fi mal mare de cât acelii de

IBR
incidență. Va agiunge unii momentit în care, pentru ună
unghii de incidență determinatii, spre esemplu BIB, unghiulii
de refracțiune va fi AIA”, adecă egalit cu 900,

YL
Unii asemenea unghiii de incidenţă cu care corespundeunii
unghiii de refracțiune egalii cu 900, se numesce unghii limită.
Se presupunemii că unghiuli de incidență devine mai

SIT
mare de cât unghiul limită ; şi unghiulii de refracțiune trebue se
devină atunce mal mare decât 900. In easuli acesta nici o
raqlă de lumină nu pote eşi afară din lăuntrul corpului mai
vefringentii. Lumina atunce se reflectză în totalitate pe su-
prafața internă a acelui corpi.
ER
Aşa, dacă puntulii luminosii
sar afla în C, o rată CI, cădend sub o incidență CID mat
NIV
mare decât unghiulă limită, se va reflecta în totalitate în I
și va apuca direcțiunea ID.
304. Miragiii. In deșerturile năsipâse a țerilor calde,
călătorului vede adeseori obiectele care se află dinaintea sa
LU

vesturnate şi plutind în spaţiii ca imaginea într'o oglindă.

Acestii fenomenii, cunoscutii sub numele de miragiă, ai fost
esplicati: de cătră Monge prin reflecţiunea totală a luminei.
RA

Suprafaţa năsiposă a pămentului, având o forte mare

“putere absorbitoare pentru căldură, se încăldesce în timpuli
dilei cu mult mal tare decât atmosfera. Păturile de acri
NT

cele mal apropiete de năsipulii ferbinte se incăldescii și ele

prin contactă, se dilatâză și densitatea lor devine mal mică.
De aci urmâză că aerul va fi mal rari cu cât ne vomit
CE

apropit mal mult de pământii. Se presupunemit acuma că

unii obiectii Gre-care, spre esemplu unii arbore,se allă în fața
ochiului unul observatorii. lagde de lumină, precum Ja ve-
I/

nind de la aceli obiectii cătră pământă, vor străbate prin

pături de aeră din ce în ce mat rarl şi prin urmare mai puţin
IAS

refringente; ele se vor refracta, îndepărtându-se necontenit

de normală, pănă ce vor căde însfirşit pe o pătură oro-care
CU
 PRISME 349

AR
A sub o incidență mai mare decât accea a unghiului limită.
Acolo lumina nu va put€ pătrunde mal în grosi în păturile

IBR
mai rari; ea se va reflecta în totalitate și ridicându-se în
susii, în pături din ce în ce ma! dese, va merge apropiându-se
necontenit de normală, pănă va ajunge în ochiulă obser-
vatorului O. Acesta va vid6 atunce puntulă luminosii M în

YL
SIT
ER
NIV
LU

Fig. 991.
direcțiunea OM a celei din urmă rade care au cădut în-
RA

tr'însul. Obiectul va da astfeliii o imagine răsturnată, în totul

asemene cu acele care se produc la suprafața unei ape li-
niștite.
NT

PRISME.
CE

305. Se numescii prisme, în optică, corpuri transpa-

rente terminate prin două fețe plane inclinate una pe alta.
Prismele întrebuințate de ordinar sunt de steclă și ait forma
I/

geometrică a, unei prisme triunghiulare drepte (Ag. 229).

IAS

Dacă ami face o secţiune perpendiculară pe cOmele pris-

mel, vomit căpăta secțiunea principală a prisme! (fig. de
CU
 350 - PRISAIE

AR
la drepta). Nu vomii studia decât fenomenele produse de
vadele” luminâse care
cadii și străbatii
o pris-

IBR
mă în Girecțiunea sec-
țiunit sale principale.
Fie ABC o asemene

YL
f
f N secțiune. Unghiuli die-
ÎN dru A se numesce unghii
/ A refringenti, cară fața

SIT
Aa BC, opusă lui, se dice
Vasa prismei (fig. 223)
Se presupunemi că

ER
unii puntă luminos S$.
trimite pe prismă orală
de lumină ; întrând în
NIV
Fig. 222, „prismă, acestă radă se
va refrăcta apropien-
du-se de normala MN. La eşirea din prismă, ea din contra
se va îndepărta de normala N'M și va apuca direcţiunea It.
LU
RA
NT
CE
I/
IAS

De aice vedemii că o prismă devicză cătră basa sa o

radă de lumină care aii trecuti printr” însa.
CU
 LINŢI 351 -

AR
Dacă ochiulii unul observatori s'ar afla în R, el va vid€
puntulă luminos S în direcțiunea RD a acelei din urmă rade care

IBR
agiunge într'insul, adecă ridicatii în susă cătră vârvulă prismei.
Afară de acestă fenomenă de deviaţiune produsit într'o
prismă, se ma! producii și altele pe care le vomii studia ma!
în urmă sub numele de descompunerea luminei.

YL
LANȚ.
306. Se numescii inți corpuri transparente terminate

SIT
sci prin două suprafețe sferice, sâi prin o suprafață sferică
şi unu plană.
Se întrebuinţeză pentru esperiențele de optică două ge-

ER
nuri de linţi: convergente și divergente.
1) Lințile convergente (fig. 224) sunt de trei feluri:
a) lintea biconvecsă (1) terminată priu dou& suprafețe sferice
NIV
convecse ; b) lintea plan convecsă (2), terminată prin o su-
prafaţă sferică convecsă și prin una plană; c) lintea convecsă
concavă (3), terminată prin o suprafaţă sferică convecsă şi
LU

prin alta sferică concavă, înse rada de sfericitate a suprafe-

țel concave este mal mare decât rada de sfericitate a su-
prafeţei convecse,
RA

2) Lințile divergente (fig. 225) sunt asemene de trei

NT
Sa

)
—
CE

Fig. 924. fig. 925.

feliurI: a) lintea Viconcară (4) terminată prin dout suprafețe
I/

sferice concave; b) lintea plană concavă (5), terminata prin o

suprafață sferică concavă şi prin alta plană; c) lintea con-
IAS

cati contecsă (6), terminată prin o suprafață sferică con-

cavă și prin alta sferică convecsă, înse rada de sfericitate a
CU
 352 LINȚI

AR
suprafeţei convesce este mai mare decât acea a suprafeţei
concave.

IBR
Putemii deosebi, într'ună modii practicii, linţile conver-
gente de cele divergente prin aceea că cele dintăl sunt mai
grâse la midlocă și mat subțiri la margini, pe când cele de
alii doile sunt mai subțiri la midlocii şi mal grâse la margini.

YL
307. Linţi convergente.—Foearii principalii. Ca
tipi ali linţilor convergente, vomii studia lintea biconvecsă.
Principiele ce vomii stabili pentru dinsa se aplică şi la ce-

SIT
lelalte două varietăţi ale linților convergente.
Suprafeţele unel linţi biconvesce (fig. 226), făcend fie-
care parte din o sferă, trebue se se afle dinaintea lor câte

ER
uni punti, C şi C”, care se fie centruli lor de sfericitate.
Drepta îndefinită CC, care trece prin aceste centruri
se numesce acsă principală.
NIV
LU
RA

Fig.
“i 996.
ce
NT

Se presupunemii că o radă de lumină SI, paralelă cu

acsa principală, cade pe suprafaţa MAN a unei linţi. O a-
CE

semene radă, întrând în linte, se va refracta întocmai ca şi

cum ar fi cădut pe unit corpi transparentit terminată prin 0
suprafață plană, tangentă la puntul de incidență 1. Normala
va fi dară rada de sfericitate IC”
I/

la puntulii de incidență
Rada refiactată se va apropia de normală şi va apuca di-
IAS

vecțiunca II. La cşirea sa din linte, acestă ragă din contra

va trebui se se îndepărteze de normală, fiind că vine din-
CU
 LINȚI 353

AR
tr'uniă corpi mal refringentii în altuli mai puțin refringentii..
Normala la puntulu I fiind rada de sfericitate CI, rada de

IBR
lumină va apuca direcțiunea VF, și va întâlni acsa principală.
în puntulă F.

YL
SIT
N

ER
Fig. 927.

Acesti punctii F'se numesce focaruli principali alu lințil.

Ori ce radă de lumină, care cade pe o linte paralel cu
NIV
acsa sa principală, după refracţiune trebue se trâcă prin fo-
carulit principali. Astfelii, dacă pe o „linte MN (fig. 227).
vină mal multe rade, paralele cu acsa principală, ele se în-
LU

tâlnesci tâte după trecerea lor prin linte, în “focarulii prin-

cipalu
Este învederati pe de altă pante că rațele de lumină,
RA

venind de la ună puntă luminosă așeţlati în focarulii princi-

pală, vor fi, după trecerea lor prin linte, paralele cu acsa
principală. ”
NT

30$. Focarii conjugatii. Se avemi unit. puntii lu-

minosii P aședatii pe acsa principală (fig. 228), și se consi-
CE

p
I/
IAS

Fig. 928,
derămi o radă de lumină PI care, venind de la dinsul, cade
23
CU
354 LINȚI

AR
pe o linte biconvecsă. Acestă radă, întrând în linte, se va
refracta apropiându-se de normala Cl. La eşirea sa din linte,

IBR
ea din contra se va îndepărta de normala dusă în puntulă
Y' și va apuca direcțiunea IP".
Puntulii P", în careo asemene radă întretale acsa prin-

YL
cipală, se numesce focarul conjugatii ali puntului P.
Tote radele de lumină
care; plecând din P, vori trece
prin linte, se vor întâlni în focaruli conjugatii P'; aice dară

SIT
se va forma imazinea puntului P.
Cu cât puntulii luminosit se apropie de linte cu atâta
focarulă seit conjugatii se îndepărteză de linte.

ER
Când puntulii luminosii este în focarulă principală, amii
vădutii (fig. 227) că radele refractate sunt paralele cu acsa
principală. Ele atunce nu pot întâlni nicăire acestă acsă,
NIV
şi prin urmare nu se pâte forma nici focară conjugatii.
Se presupunemii însfirşit că puntulii luminosit P se află
între focarulă principalii F și între linte (fig. 229) O radă
i
LU
RA
NT

Fig. 929.
de lumină PI, refractându-se, va apuca înlăuntrul linţii di-
recțiunea II, eară după eşirea sa din linte va merge inde-
CE

părtându-se din ce în ce mal tare de acsa principală. In ca-

sulii acesta dară nu se pote forma focarii conjugatii de cee-
laltă parte a linţil. .
I/

Se prelungimi înse rada refractată de aceeși parte a

linţii în care se află și puntulă luminosii P. Prelungirea sa
IAS

va întretăic acsa principală în puntulă DP. Acestit punti P'

se numesce focarul conjugatii virtuali alu puntului P.
O a a a aa ae
CU
 AR
LINȚI 355
Tote rațele de lumină, venind din P, după trecerea

IBR
Jor prin linte, se vori refracta astfeliii ca prelungirile lor
se
întâlnscă acsa principală în focarulă virtuală P'; aice
se va
forma dară imaginea puntului P.

YL
SIT
Fig. 930.
ER
NIV
309. Formula linţilor. Putem stabili pentru linţi,
întocmai precum am făcut și pentru oglingile sferice, o for-
mulă care se ne permită de a calcula posiţiunea în care se
LU

formeză focarul virtuală a unul puntii luminosă.

Se avemii uni punti P aşe(lati pe acsa principală di-
naintea unei linţI (fig. 230). Rada PI întrând în linte se re-
RA

fractâză apropiendu-se de normala NC” şi apucă direcțiunea IVK.

Iutre unghiurile de incidență NIP=; şi de refracţiune
KIC'=—r, avemit relațiunea :
NT

sini==uSinr, s6ă î—ar (1)

admițând că aceste unghiuri sunt îndestul de mici pentru ca
CE

Se putemii lua unghiurile în loculii sinurilor lor.

i=IPC--IUP (Î
I/

Unghiul IC'P fiind esterioră triunghiului ICK avemi :

ICP=r-IKC' s6i n.10'P==pr-+nIN0' (3),
IAS

Adunând pe (2) cu (3) şi eliminând i=nr, avemiă:

nICP—ICP=IPO'A-uIRC sâi (n—IIOCP=IPO-
n INC
CU
 356 LINȚI

AR
Unghiurile aceste fiind mici și arculii IA putând fi con-
sideratii ca o linie drâptă perpendiculară pe PA, vomit put€

IBR
lua tangentele în loculă unghiurilor:
Eciiaţiunea devine atunce:
(n—1) IA IA n. IA

YL
AC PA! AL
„Impărţind prin IA şi punând AC=R, PA==p şi Ak=—g, avemi:

pri)
(n—D 1

SIT
==

Rada II înse, eșind din inte se refractâză la rondulii

ER
ei îndepărtându-se de normala CN şi apucă direcțiunea IP”.
Intre unghiurile de incidență NI'P'=—e şi de refracţiune II'C=—r”,
avemii relațiunea: eur”.
NIV
Unghiulii e fiind esteriorii triunehiului CI'P”, avemii:
e==IrOR-+I'P'C (5) |
Unghiulii 7” fiind esterioră triunghiului CI, avemii:
LU

p=VCK+INC ICN n. I'KC (6)

sâi nn.
Substrăgând pe (6) din (5) și eliminând c==ur, avemii:
n CI—I'CK=IP'O—n.IhC sei (n—1) I'Ch==I"P'C—n.InC
RA

Imând tangentele în loculii unghiurilor şi considerând

pe LB ca drâptă:
(0—D IB_IB _n.XB
NT

DOC pp” Ba
Impărțind prin ID şi punend Ch=R, BP'z=>p” şi ad-
CE

mițând că Bh=q din causă că lintea este subțire, vom av€:

(n—1)_ _1__n
pg
I/

Adunând eciiațiunile (4) şi (7):

IAS

n—l n—l 1 1
CRET
CU
 AR
LANȚI 357
,
Sei punen= N |:
d

IBR
ph eciăațiunea devine

YL
In care / este distanţa de la linte la focarul
princi-
pali, p distanţa de la puntulă luminosă la linte și p*' dis-
tanța de la focarul conjugată la linte.

SIT
Acâstă eciiaţiune, analâgă cu acea a oglindilor, pâte
se fie
discutată în același modii. Seo punemii pentru acesta
sub forma:

Dintrinsa resultă;
1) Dacă po. pf.
ER
Stă puntulă luminosă fiind
NIV
la infinitii, imaginea se formâză în focarulă principalii.
2) Dacă p==10/, atunce pf Scă puntulă lu-
LU

minosii fiind la o distanţă finită, imaginea se formâză din-

colo de focarulii principală.
-
3) Dacă p=5/, atunce pl.5 1
Sci puntulă. lumino
PRD
să
RA

apropiendu-se de linte imaginea se îndepârteză.

| 4) Dacă pf, atunce p=: Scu, puntulii lumin
osă .
NT

fiind în focarulă principali, imaginea se formeză

la infinită, *
coci radele refractate sunt paralele.
CE

5) Dacă p=f atunce p'=—/. Sâă puntulii lumi-

nosă fiind între linte și focarulii principalii, imaginea se va
forma la o distanţă negativă. Distanţele positive fiind măsu-
I/

rate de la linte în partea opusă de unde se află

puntulă lu-
minosii, distanţele negative voră trebui se fie în
aceeși parte
IAS

a linții unde se află obiectul Iuminosti. Aşa dară, în

casulă
acesta imaginea se formâză în aceeși parte a linții: unde
este și puntulă luminosă.
CU
 358 LINȚI

AR
310. Centru opticii. Acsă secundară. Esistă în
fiecare linte uni punti O (fig. 231) prin care ori ce radă de

IBR
lumină ar trece, esă afară din linte paralel cu direcţiunea sa
primitivă. Un asemene punti, aședatii pe acsa principală a
linţii, se numesce centru optică.

YL
Când grosimea linților e mică, precum se întâmplă în gene-
ralii cu cele întrebuințate în optică, radele de lumină care trecii
prin centrulă optică sunt atât de puțin deviate în: cât putemii

SIT
ER
NIV

Fiu. 231.
LU

admite că ele îşi urmâză calea lor în linie drcptă. Astfelii,

o rață de lumină MOM, venind din puntuli: luminosi M și
trecând prin centrulii opticii O, străbate prin linte fără ca
RA

se se devieze.
Se numesce acsii secundară ori ce rudă de lumină care,
ca MOM, venind de la unii punti luminosi, trece prin cen-
NT

trulii optică alii linţii. |

311. Imaginea obicetelor. Se presupunemă că a-
CE

vemi uni obiectă luminosii AB, aședati dinaintea unei linți

(fig. 232). Pentru a construi imaginea ta, vomi cerceta mal
întăiii unde se formâză imaainile punturilor sale cestreme A
şi B. In acestă scopu vomii duce acsele secundare AO« și
I/

BOD, Din A și din B vomi duce rațe peralele cu acsa prin:

cipală ; aceste rade, refractându-se prin linte, voră trebui se
IAS

trecă prin focarulii principali T, și voră întălni acsele se-

cundare ale punturilor lor luminvse respective în a şi. Aice
CU
 AR
LINȚI .359
se vorii forma imaginile lui A și B. Imaginile punturilor lu-

IBR
mindse intermediare între A şi B, trebuiud se se formeze
într'o posiţiune intermediară între a și d, este evident că ima-
ginea lul AB va fia d.
Construind, după acâstă regulă, imaginea unui obiectii

YL
luminosii aşedată la distanțe deosebite de linte, vomit afla că:
1) Dacă obiectulii luminosă este lao distanță mal
mare de cât de două ori distanța focarului principalii, ima-

SIT
„ginea sa este reală, mal mică decât obiectulii, și resturnată.
Acestit casi aii fost presupusi mai susă, și construcțiunea
sa se vede în figura 932,

ER
2) Cu cât obiectulii se apropie de linte cu atâta ima-
ginea sa se depărtâză.
NIV
]
*
vu
po JA A Su
LU

= LOL i =
7 = A [o A y
tiBi a _

d
i
RA

|.
SI gscă,
Fig. 239,
3) Când obiectulii se află între dubla distanţă a foca-
NT

4
CE

3 iti —
= di
p ! :
I/
IAS

Fig. 233.
rului principală şi între acestă focarii, imaginea se formâză
CU
 AR
360 LISȚI ,
«dincolo de dubla distanțăa focarului principalii, este reală,.

IBR
mal mare decât obiectul şi resturnată. Astfeliii dacă obiec-
tulii ar fi în A B (fig. 233), imaginea sa, construită după
regula dată mal susii, va fi a d.
4) Când obiectulii este chiar în focarulă principalii, a-

YL
tunce nu se pote forma imagine, co-cl radele refractate prin
linte sunt paralele între ele și nu se potii întălni nicăire.
5) Se presupunemiă însfirşit că obiectulii AB se află

SIT
între focarulii principalii / şi linte (fig. 234). Se ducemi ac-
sele secundare OA, și OB, pe care se le prelungimii. Din A
şi B se ducemii radele paralele cu acsa principală; aceste,

ER
refractându-se prin linte, vorii trece prin focarulă principali F,
însă nu vorii pute întălni nicăire, de acea parte a linţii, ac-
sele lor secundare respective. Acestă întălnire nu va ave locii
NIV
decât prelungindu-le în partea. opusă. Imaginea este dară vir-
tuală, aședată în acecşi parte a linții în care se află şi 0-
;. ea este mal mare de cât obiectulii şi dreptă.
biectulă
LU
RA
NT

7w er
Kat
CE

Fig. 934.

319, Mărimea imaginei. Se considerimă una din

I/

imaginele construite în paragrafulă precedentii, spre esemplu,

acea din figura 233. Raportulii între mărimea imagine! şi a
IAS

obiectului este:
CU
 AR
LINȚI 361
Triunghiurile Oab şi OBA fiind asemene, vomii av:

IBR
însemnând prin p' distanța de la linte la imagine Și prin p

YL
distanța de la linte la obiecti. Seimii înst (309) că:
?

bo]

SIT
Inlocuind acâstă valdre a lui p' în eciiațiunea de mai.
sustii, avemi:
ab _7

ER
m=
AB p—f
Ac6stă eciiaţiune ne permite se calculămii raportulii ce:
este între mărimea imaginei și mărimea obiectului, când cu-
NIV
n6scemii distanța focarului principali f şi distanța de la linte
la obiecti. Făcând acestă calcul, vomă afla dară de câte
ori îmaginea este mai mare de cât obiectul,
LU

313. Linţi divergente. Ca tipă ală linţilor divergente

vomii studia lintea biconcavă.
Drepta indefinită CC”, care trece prin centrurile de sfe-
RA

ricitate C şi C* (fig. 235) ale feţelor linţi!, este acsa principală.

1
O radă de lumină SI, paralelă cu acsa principală, în-
NT
CE
I/
IAS

Fig. 935.
trând în linte, se va apropia de normala Cn, eară la eșirea
CU
 AR
362 LINȚI
sa din linte se va îndepărta de normala CT şi va apuca di-

IBR
recțiunea VI. Acâstă radă videmii dară că, după trecerea sa
prin linte, se îndepărtâză din ce în ce ma! tare de acsa
principală.
Tote radele de lumină, care trecii prin o asemene linte,

YL
sunt îndepărtate de acsa principală s6ii împrâăștiete; din a-
cestă causă aceste linți se numescii divergente.
Dacă am prelungi rada I'E din dărăptul linții, ea va în-

SIT
tălni acsa principală întrună punti E, care se numeșce /0-
cară principală. Ori ce rață de lumină care trece prin linte,
venind pre ea paralel cu acsa principală, se refracteză ast-

ER
feliii încât prelurgirea sa se întălnâscă acestă acsă în foca-
rulii principalii. In lințile divergente dară focarulii princi-
palii este _zirtuali, adecă provine din reunirea prelungirilor
NIV
vadelor refractate cu acsa principală.
LU
RA
NT

Fig. 236.

Se avemi unii puntii luminosă P (fig. 236) aşedati pe

CE

acsa principală, și se considerămii vo rață PI care cade pe

linte. Intrând în linte, acâstă radă se va apropia de nor-
mala CR; eară la eșirea din linte se va îndepărta de nor-
mala CI, și va apuca direcțiunea II. Prelungind rada I'T din
I/

dărăptul linţii, ea va întâlni acsa principală într'ună puntă

IAS

P'. In acestii punti, numită focarulă conjugată virtuali ală

puntului P, se formâză imaginea acestul punti,
Centrulă optici și acsele secundare se definesci în *2-
CU
 AR
LINȚI 363
celași modii și se bucură de aceleși proprietăți în lințele di-
vergente

IBR
ca şi în cele convergente.
Construcțiunea imagine! unul obiectii luminosii va pute
dară fi făcută toti după regulele arătate la lințile conver-
gente.

YL
Se avemi, în adevtr, unii obiectii luminosii AB, aștdată
dinaintea unei linți divergente (fig. 237). Pentru a construi

SIT
Sl

E 4
Za
za
ER
13
i

az
Pati

(E):
|

|
NIV
=

Yig. 937.
imaginea sa, vomii duce mal întâiă,
LU

din punturile lumin6se

estreme A și B, acsele secundare AO şi BO. Din aceleși
punte lumin6se vomii duce apoi rade paralele cu acsa prin-
cipală. Aceste rade, refractându-se prin linte, voriă apuca o
RA

direcțiune astfelii, încât prelungirele lor se irâcă prin foca-

vuli principalii F. In mersulă lor însă aceste prelungiri vori
întălni acsele secundare ale punturilor luminsse respective
NT

în « și d. Aici se vori forma imaginile lul A și DB. Ima-

sinele punturilor luminâse intermediare între A şi B, tre-
Duind se se formeze într'o posițiune
CE

intermediară între a și
D, este evident că imaginea obiectului AB va fi ad. Acestă
imagine videmi că este virtuală, dreptă Și mai mică decât
. su POOR i
obiectuliă.
I/

ST
DESCOMPUNEREA ŞI RECOMPUNEREA
IAS

LUMINEI
914. Spectru solarii. Când o fascie de lumină albă
de la s6re cade pe o prismă A (fig. 238), pe lângă fenome-
CU
 AR
364 DESCOMPUNEREA ȘI RECOMPUNEREA LUMIXNEI

nulii deviațiunil de care am vorbiti mai susă (305) se obser-

IBR
vâză că lumina, trecând prin prismă, se dilateză și se colo-

YL
SIT
Fig. 238,

ER
r6ză. Dacă în adevăr, amii primi fascia lumin6să, după e-
șirea sa din prismă, pe unii cartoni E perpendiculară cu di-
vecţiunea mijlocie a radelor, vomă căpăta o imagine lungită
NIV
RV şi colorată cu șepte color deosebite, care se urmâză, din
susii în giosii, în ordinea următâre: roșii, portocaliti, galbeni,
verde, albastru, sineliii (indigo) şi viorii.
LU

Ac6stă imagine coloratii se numesce spectru solarii.

Studiului spectrului solară ai fost făcutii de Newton
care aii constatatii următârele două fapte fundamentale:
RA

1) Fie-care din cele șepte lumini ale spectrului sunt

elementare adecă nu poti fi descompuse în lumini de alte
color, or care ar fi acţiunile la care le-amii supune. In a-
NT

devăr, dacă vomit face în cartonulă [0 cavitate prin care

se potă trece numai una din colorile spectrului, şi dacă vomit
primi acâstă lumină întro altă prismă B, vomii constata că
CE

ea rămâne neschimbată tot cu coldrea sa primitivă,

2) Făcând se trâcă prin acestă a doita prismă succesiv
tote colorile spectrului, vomă constata că fie-care din ele se de-
I/

vi6ză de cantități deosebite. Astfeliii roșuliise devidză ma! pu-

țin, portocaliulii mat mult, galbănuli şi mat mult, şi aşa mat de-
IAS

parte. Acestă fapt îl esprimămii dicând că fiecare colore a spec-

trului are o re/rangililitate deosebită. Refrangibilitatea colo-
rilor merge crescând de laroși la violetă.
CU
 DESCOMPUNEREA

AR
ȘI RECOMPUNEREA LUMINEI 365

315. Recompunerea luminci. Newton, constatând

aceste dout fapte, ai conchisii că lumina albă de la sâre este

IBR
compusă din ma! multe rade de nuanțe diferite, care înse se
poti raporta la cele şepte color! principale care le-amii ar&-
tatii mai susi. Fiecare din aceste colori, având refrangibili-

YL
tăți deosebite, se separă prin trecerea lor în prismă, și apari
cu nuanţa lor proprie.
Dacă însă vomii întruni din noi la unii locii aceste șepte

SIT
coloni, ele, suprapunendu-se una alteia, vorii reproduce earăși
lumina albă.
Newton aii justificatii aceste deduceri ale teorie! sale

ER
prin mai multe esperiențe între care vomi cita următorele:
1) Se primimă spectrulii produsii de o prismă pe o linte
convergentă (fig. 239); ragele colorate, fiind concentrate de
NIV
linte întruni singurii punti, se suprapună şi reconstituesciă
acolo lumina albă. Punând în adevăr în focar uni cartonii,
LU
RA
NT
CE

vomii căpăta pe dinsul o imagine care este

albă, mal cu
Samă în partea sa centrală unde! suprapunerea
deosebitelor
colori sai făcut întruni modă mal perfecti.
I/

2) Recompunerea luminei se pote face și cu o oglind

ă
sferică concavă ; rasele colorate, concentrate
IAS

în focarii, repro-
ducii acolo lumina albă.
|
3) Se luămii unii discii de cartoni, care pote
fi învir-
CU
 AR
366 DESCOMPUNEREA ȘI RECOMPUNEREA LUMINI
titii cu mare repegiune în giurulă acsel sale, şi se'li împăr-

IBR
țimit în mai multe segmente, pe care se le colorămii cu co-
lorile spectrului (fig. 240). Iluminând tare discului Și înver-
tindu'lii repede, ochiul nu va ved6-pe dinsul decât coldrea
albă. Causa acestei aparenţi este suprapunerea imaginilor

YL
diverselor colori în ochiii. În adevăr, disculi mişcându-se cu
repegiune, imaginea produsă în ochiii de cătră una din colori
nu aii dispăruti și de asupra sa se formeză succesiv imagi-

SIT
nile celorlalte colori ale spectrului.

ER
NIV
LU
RA
NT

Fig. 240.
CE

316. Colori complementare. Colorea corpurilor.

Se numescii colori complementare acele care, fiind suprapuse,
I/

daii lumina albă. Se oprimă, spre esemplu, din spectrulii

solarii, colârea roşie prin agiutorulii unul cartoni, eară pe
IAS

celelalte şese de la portocalii la violetii, se le recombinămi

prin o linte. In casulii acesta nu vomă mal căptta lumina
albă, ci o nuanţă între verde și albastru. Accstă nuanță este:
CU
 DESCOMPUNEREA

AR
ȘI RECOMPUNEREA LUMINEI 367
complementară cu roșulii că-că, suprapunăndu-le vomit
căpăta
lumina albă.

IBR
Descompunerea luminel prin prisme ue pune
în stare
de a esplica coloraţiunea corpurilor.
Când lumina cade pe uni corpi,

YL
parte dintrinsa este reflectată regulatii
scii difusată, eari parte este absorbită,
Diferitele corpuri din natură se deosebesc

SIT
între dinsele prin proprietatea ce ai de a
nu absorbi aceleși colori elementare ale
spectrului.

ER
Unele corpuri aii proprietatea de a
absorbi în întregime lumina albă care cade
pe dinsele ; ele sunt atunce negre. Corpu-
NIV
rile care trimită în dărăptă prin difusiune
totă lumina ce o primesc, fără a absorbi
nici pe una din colorile elementare, sunt
din contra albe, Dacă ună corpii absârbe
LU

numai unele din colorile spectrului, el va

ave o col6re complementară celor absor-
vite. Astfelii, unii corpi care ar absorbi
RA

colGrea roşie, va av6 nuanţa verde-albă-

strie, care am (lis că este complementara
roșului.
NT

317. Bandele spectrului. Studiend

cu atențiune spectrulii solară, Frauenhofer
CE

ait descoperiti într'insul unii mare numării

de bande negre. Aceste bande nu ai a-
ceeași lărgime, nici nu sunt dispuse în-
tunii modă regulatii. Fiecare dintr'insele
I/

inse ocupă în spectru o posițiune ficsă.

Unele
IAS

aii o intensitate mat mare, astfeliii

incât potă fi vedute cu ochiul liberă; Fig. 211.
altele sunt forte slave încât nu poti fi
CU
 368 DESCOMPUNEREA ŞI RECOMPUNEREA LUMINE ?

AR
studiete decât privindu-le cu o lunetă scă cu ună microscopă,
Bandele mal intense aii fost însemnate de cătră Frauenhofer

IBR
cu literile alfabetului. Aşa, bandele ce esistă în colOrea roșă
a spectrului sunt A, a, B şi C; banda din col6rea galbenă
este D şi aşa mal departe (fig. 241).

YL
In spectrul formatii cu lumina solară directă, sâii cu
lumina solară difusată. pe o planetă, sti pe ună satelitii, se
observeză întotdduna aceleși bande negre. ocupând aceeşi

SIT
posițiune. Numărulă şi . posiţiunea acestor bande însv este
diferită în spectrele: formate cu lumina provenind de la alți
astri,

ER
Se luămii o flacără artificială, precum este flacăra gazu-
lui de luminată, și se punemi întrinsa uni corpii volatili.
Vaporil acestuia vorii deveni incandescenţi. lăcând se trecă
NIV
luinina, produsă în modulă acesta, printr'o prismă, vomit că-
păta uni spectru care nu va mai ave nici colorile, nici ban-
dele negre ale spetrului solarii. In loculii unora din bandele
LU

negre înse vorii apăr6 unele bande lumindse, acăror coldre

şi posițiune in spectru vari6ză cu natura corpului volatilii în-
trodusii în flacără. Așa, punând în flacără o combinaţiune vo-
latilă a natriului, vomă obțină, în loculii bandei negre D, o
RA

bandă galbenă; cu o combinațiune a kaliului, vomit av6 o

bandă roșă şi una viorie, şi așa mal departe.
NT

31$. Spectroscopit. Bunsen şi Iirehhoff aă constatatii

că vaporii incandescenţi a fiecărui corpi simplu din natură,
se bucură de proprietatea de a produce în spectruli lor
CE

bande luminse caracteristice prin coldrea, număruli şi posi-

iunea lor. Basându-se pe acestii faptii, el ai fundatii o nouă
metâdă de analisă chimică, remarcabilă prin precisiunea și
I/

sensibilitatea sa.
Aparatulă care servesce pentru a analisa natura corpu-
IAS

rilor prin acestă metodă, se numesce spectroscopi.

Eată părţile principale din care se compune spectrosco-
CU
 AR
DESCOMPUNEREA ȘI RECOMPUNEREA LUMINEI 369
pulii: Uni tubi C, numită colimatori, se află aşedati
i cu u-
nul din capetele sale în faţa unei prisme ; la

IBR
celulaltii ca-
pătă el are o deschidere longitudinală, subţire, dinain
tea că-
rela se pune flacăra une! lampe cu gazi. In acestă
flacără,
se introduci, prin agiutorulit unui firă de platină, substa

YL
nţele
ce voimii se analisămii. Lumina flacărel trece prin
deschide-
rea colimatorului, este descompusă și deviată în prismă
, ea-
ră spectrul, produsi în moduli acesta, este primiti
i într'o

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT

fig. 242.
CE

lunetă B. Privind în acâstă lunetă, vomi vid€ bandele lumi-

n6se, caracteristice ale substanței pusă în flacără. Pentru a
ficsa posițiunea esactă a bandelor, spectroscopulă este prevă-
(lutii cu unii ală treile tub D, numită micrometru. La capătulii
I/

micrometrului se afli o placă de steclă graduată, în fața că-

IAS

rela se aşadă o Inminare. Imaginea divisiunil reflectată de

cătra fața prisme, vine în luneta B, unde se suprapune pe
spectru. Ochiulit observatorului vede în modul acesta în a-
24
CU
 AR
370 DESCOMPUNEREA ȘI RECOMPUNEREA LUMINEI

celași timpi atât spectruli cât şi divisiunile micrometrului

şi pote afla care este posiţiunea fie-cărei bande lumin6se.

IBR
In casuli când substanțele ce voimi se analisămii nu
sunt volatile, ele sunt introduse între conurile de cărbune
care ne aii servitii pentru a produce lumina electrică (257),

YL
scii sunt dispuse astfeliii ca se trecă printr'insele scânteea
electrică a une! machine Ruhmkorif. Substanțele sunt volati-
lisate în modulii acesta, și lumina vaporilor lor este studie-

SIT
tă în spectroscopi.
Insfirşit, pentru a observa spectruli gazurilor, aceste
sunt puse în tuburi anale cu tuburile lui Geissler (252) și

ER
se face se trâcă printrinsele descărcările unei machine
Ruhmlorff.
319. Esplicarea bandelor negre. Analisa stelelor.
NIV
Se luămi o sorginte lumin6să intensă, precum este lumina
electrică, şi se facemii ca radele sale se trâcă prin vaporii
unei substanţe 6re-care, înainte de a fi primite în unii spec-
troscopii. Esperiența ne arată câ în spectrul, obținutii în
LU

modulă acesta, se producii bande negre, care ocupă esactit po-

sițiunea bandelor lumindse ce caracterisaii vaporii prin care
ait trecuti lumina, Astfeliu, dacă radele luminose străbatii
RA

prin vaporii unei combinațiunl a natriului, spectrulii formatii

în spectroscopă are o bandă nâgră în loculii bandel galbe-
ne a natriulul.
NT

Faptul ucesta aii fost esplicatit de cătră Kirchhoff şi

Bunsen in modulii următori:
CE

Fie-care substanță din natură are proprietatea, când es-

te incandescentă, de a emite unele lumini particulare. Pute-
rea emisivă a unul corpi: pentru lumină este, ca și pentru
căldură (127), egală în totdâuna cu puterea sa absorbitâre.
I/

De aice urmâză că lumina trecend printr'o substanţă, acesta

va absorbi toemal rudele lumindse pe care ea era capabilă
IAS

de ui emite. Aşa, spre esemplu, natriulii are proprietatea de

a emite radele caracterisate prin banda ualbenă a spectrului
CU
 AR
DESCOMPUNEREA ȘI RECOMPUNEREA LUMINEI 371

seii; puterea sa emisivă însă fiind egală cu puterea sa ab-

IBR
sorbitâre, el va absorbi aceleşi rade din lumina ce trece prin-
trinsul, și în spectru vomit vid6 o banda nâgră în locul ce- .
lei galbene.
Fsplicarea acâsta

YL
ne permite se aflimi care este com-
posițiunea chimică a s6relui. In adevăr, noi ami vedutii că
spectrulii solarii cuprinde într'insul bande negre. Aceste bande
trebue se fie produse prin trecerea luminel solare prino at-

SIT
mosferă absorbitâre de vapori care încungiură acesti astru.
Dacă vomii compara dară posiţiunea bandelor negre din spec-
trulii solarii cu posițiunea bandelor lumindse produse de di-

ceste corpuri esistă şi în s6re. ER

versele corpuri de pe pământii, vomi pute afla care din a-

Făcându-se acâstă cercetare, sai găsitii că în s6re esis-

NIV
tâ mai tote corpurile de pe pământii, afară de silicii, arginti,
mercură, aurii, platină.
Tot în modulă acesta s'aii păsitii care este composițiunea,
LU

chimică a diverselor stele şi chiar a nebuldselor,

320. Spectrulii calorificii şi chimicii. Se producemi
uni spectru solară prin agiutorul unei prisme de sare crista-
RA

lisată, care scimă (124) că este o substanță perfect diatSiiiăniă.

Punând unii termometru fârte sensibili în acestă spectru, vomii
constata că temperatura nu este egală în diversele sale părți;
NT

ea merge crescând de la violetii, unde este aprâpe nulă, pănă

la roșii. Dacă ducemi termometrulii în partea obstură ce se
află dincolo de roşii, căldura în loci: de a dispăr împreună
CE

cu lumina, devine din contra mal mare, agiunge unii macsi-

mum, pentru a. descresce apoi şi a deveni nulă la o distanţă
de roșii aprope de două ori mat mare de cât spațiul ocu-
I/

pati de cătră spectrulă luminosii.

Sunt unele corpuri care se descompună prin acţiunea
IAS

“luminci; așa sunt, spre esemplu, sările de argintii. Punând

o asemene sare în diversele părți ale spectrului, noi vomit
vid€ că ea este descompusă. Acâstă acțiune chimică însă
CU
379 DESCOMPUNERE ȘI RECOMPUNEREA LUMISEI

AR
nu se opresce la partea lumin6să a spectrului; ea se con-
tinuă şi dincolo de violetii până la o distanță aprope egală

IBR
cu distanţa dintre violetii şi roșii.
Din aceste esperiențe resultă că spectruli solarii se com-
pune în realitate din trei spectre deosebite: unul calorificii,

YL
unul luminos și unul chimici.
Radele acestor tre! spectre se suprapunii şi se confundă
în flucsulii solarii; ele însă, avend refrangibilități deosebite,

SIT
se separă în trecerea lor prin prismă. hadele cele mai puțin
refrangibile se devicză de o cantitate mal mică și nu au nici
o acţiune lumin6să sâii chimică; ele constitue spectrulii ca-

ER
lorificii. Duvă aceste vinii alte rațe; niar Telraugibile, care
potă se producă în acelaşi timpă-efecte- lumin6se; calorifice
Şichimice” aceste compunii spectrulii luminosă. Insfirşit,
NIV
radele cele ma! refrangibile nu mai potii produce decât e-
fecte chimice; ele constitue spectrulă chimicii.
Lumina, căldura, _şi acţiunea _chimică_nu_sunt_dară de
cât efecte deosebite ale- unela şiiubi
aceleeşIaie
cause.
LU

321. Teoria ondulaţiunilor. Ami espusii legile după

care se producii atât fenomenele lumindse cât și cele calori-
RA

fice, fără a ne preocupa de causa care le dă nascere. Pentru:

a esplica acestă causă, se admite în sciinţă următorea ipotesă:
Esistă în natură unii fluidi numitii ctheri, care are o
NT

elasticitate forte mare şi o densitate forte mică. Itherulii se

află pretutindene ; el umple atât spaţiele vide, unde nu este
nică unii altii corpii materială, cât și intervalele care separă
CE

moleculele materiel.
Când unii corpi este caldii sâi luminos, moleculele
ş- Â TOO ppe

sale se află într”'0 “stare de vibraţiune forte repede. Aceste

I/

vibrațiuni se comunică la etherulii din pregiurul sei şi se

IAS

propagă prin acesta, sub formă.de unde, întocmat precum vi-

braţiunile sonore se propagai prin aerii (264), Modulii de vi-
braţiune totuși este deosebitii în aerii şi în etheri. In timpi
CU
 AR
VIDEREA 373

ce în aerii mișcarea moleculelor are locă în înseși direcțiunea

IBR
în care se propagă unda sonoră, în etherii ea se face trans-
versal cu direcțiunea unde! luminâse.
Lungimea undei etherului,—adecă spaţiul percursă de

YL
acesta în timpulă une! vibrațiuni,—este forte mică. Ea dife-
resce pe de altă parte pentru diferitele colori ale luminei.
Aşa, pentru lumina, roșie, lungimea undelor este de 0":»-, 00076,
eară pentru violetii de 0um., 00039.

SIT
Repepiunea cu care se efectuescii aceste vibrațiuni este
imens de mare. Așa, pentru lumina roșie, etheruli face 400
triliâne și pentru cea violetă 770 triliâne de vibraţiuni pe
secundă.
ER
Diversele efecte calorifice,
CALOTIICE, lumindse
LUMINOS și chimice
MUINIC sunt
produse prin acâstă mișcare vibrătâre a etherului. Diferența
între ele constă numal în repegiunea mișcărel. Vibraţiunile
NIV
cele mai repe(i nu poti produce de cât efecte chimice; cele
mal încete produci numai efecte calorifice; însfirșit, cele
intermediare dai nascere în acelaşi timpii la efecte lumind-
LU

se, calorifice şi chimice.

VIDEREA
RA

322. Ochiul. Ochiulă, la omii, are aprâpe forma u-

nei sfere (fig. 243). EI este acoperiti pe din afară, în cea
NT

mal nare parte a sa, prin 0 membrană II, albă, opacă Și

resistentă, numită selerotică. Selerotica însă nu'lă acopere în
întregime; în faţă, el are o altă membrană transparentă Și
CE

incoloră A, numită cornce transparentă. Porțiunea ochiului

acoperită cu corneea transparentă este mai bulbucată decât
acea acoperită cu sclerotica. Din dărăptuli .corneei, se află ca
I/

ună soiii de perdea, compusă din fibre mușchiulare D, ce-

ca ce face că ea se pote contrage și dilata; acesta este sri-
IAS

sulă. Irisulii este divers coloratii la deosebitele persâne. In

midloculii sei.este o deschidere circulară C numită pupilă.
Dinapola irisului, şi la o mică distanță de dinsul, se află
CU
374 VIDEREA

AR
cristalinulii E, corpi transparentă, avend aprope forma unei
linți biconvesce, acărel față anteri6ră are o convecsitate ma!

IBR
mică de cât cea posteri6ră. Cristalinulu este compusii din
pături concentrice care sunt cu atât mai refringente cu cât ne
apropiemii de la esteriorii spre centru. El împarte cavitatea,

YL
ochiulii în două părți ncegale: una cuprinsă între cristalină
și corneea transparentă se numesce: cameră auteridră B, şi
este plină cu ună licidii limpede și incolorii, cuprindând 95

SIT
la sută parți de apă, şi numitii amore aposă; a doua care
se află din dărăptul cristalinulut şi ocupă aprâpe două treimi
din ochiii, este plină cu unit licidii mal desi numiți zoudre

ER
NIV
LU
RA
NT
CE

teii rece
Fig. 243.
I/

steclosă. Sub sclerotică, în înteriorui ochiului, se află incă

următârele tre! mambrane: 1) choroida 1, care este subţire
IAS

şi umplută o cu materie nâgră; 2) la partea posteridră strebate

în ochii nervul optică M, care se întinde sub choroidă, lu-
CU
 AR
VIDEREA | 375
and forma une! membrane nervâse numite retină K; 3) în-

IBR
sfirşit, sub retină se află membrana hialoidă, care este per-
fect transparentă, și care se împrăștie ca orețea destinată de.
a mănţin6 umorea steclsă.

YL
323. Mecanismulă viderei. Din moduli cum este
constituită ochiulii, resultă că el pote fi consideratii ca ună
sistemii de linți convergente. Ne va fi dară ușoră dea în-
țelege mersul radelor de lumină în liuntrul sei.

SIT
Se presupunemii, în adevăr, că se află dinaintea ochlu-
lui unii obiecti luminos A B (fig. 244). Din radele trimise
de acestii obiectii cătră ochiii numai parte poti: străbate în-

ER
trinsul că-ct o porţiune din ele este reflectată la suprafața
corneei eară altă porţiune este impedicată în mevsulu seii de
irisii care este opacii. Railele, care întră în ochii, se refrac-
NIV
teză mai întâi în umorea aposă, apol în cristalin și în-
sfirşit în umorea steclosă. Aceste refracţiuni succesive daii
resultate analâue cu acele ce se producii în linţile conver-
LU

gente, de unde urmeză că pe fundulii ochiului se va forma

o imagine a a obiectului AB, resturnată şi mai mică de cât
dinsul. Lumina, agiungând astfeliii pe nervulii optică, respân- -
RA

ditii pe retină, îl impresionâză și produce simţirea viderer.

NT
CE

Fig. 243.
Se pote demonstra prin o esperienţă directă producerea
unel. imagine resturnate pe fundul ochiului. Se luămii pen-
I/

tru acesta ună ochii de boii de curend tăetii și se subțiemi

sclerotica la partea posteridră, astfeliii ca se o facem trans-
IAS

lucidă. Punend apo! dinaintea corneei o luminare aprinsă, vomil

vid6 că se formâză pe sclerotica subțietă o imagine resturnată.
Pentru ca se videmii cât se pote mal clarit unii obiectă
CU
 AR
376 VIDEREA

Grecare, trebue ca focarele conjugate a punturilor sale lumi-

n6se se se formeze chiar pe retină; sâă, cu alte cuvinte,

IBR
trebue ca obiectuli se se afle dinaintea ochiului la 0 dis-
tanță astfelii, ca imaginea _sa_se_se. producă_just-pe-—retinii.
Acâstă distanță, la care trebue se se atle obiectele pentru â”

YL
fi vădute cu claritate, se numesce distanța visiunii distincte.
Fa vari6ză în Grecare margini la deosebitele persâne; în
terminii de midlocii înse mărimea sa este cam de 30 cm.

SIT
Cu tote aceste noi putemi vide, de şi nu într'ună modii
perfectii, dară încă destul de bine, și vbiectele așegate la
o distanță mai mare de cât aceea a visiunil distincte. Espli-

ER
cațiunea cea mal probabilă a acestul faptii ai fost dată de
Cramer. Acesti fisiologisti admite că cristalinul, fiind
compusii din pături concentrice, ÎȘI pâte schimba sfericitatea
NIV
sa. Forma cristalinului se schimbă, după distanța la care se
află obiectul ce privimii, întruni mod astfeliă încât ima-
ginea se se producă în totdâuna celii puțin în apropiere de retină.
324. Miopismii. Presbitismii. Unele persone sunt
LU

nevoite de a apropia obiectele la o distanță mai mică decât

acea a visiunii distincte pentru a le vid6 cu claritate. Acesti
defectă ali viderei se numesce miopismii. Presbitismulii din
RA

“contra constă în aceea că persona este nevoită de a înde-

părta obiectulii ce voesce se vadă la o distanță mar mare
de cât acea a visiunit distincte.
NT

La miop! ochiuli este pre convergentii şi imaginea o-

biectelor, așerlate la distanţa visiunil distincte, se formâză în
umorea steclâsă dinaintea retine; ex apropie dară obiectele
CE

de ochiii pentru ca imaginea se so îndepărteze pănă pe retină.

La presbiţi din contra, ochiulii este pre puțin conver-
gentii şi imaginea obiectelor, aşegate la distanța visiunil dis-
I/

tincte, se formeză dincolo de retină: e! îndepărteză dară 0-

biectele pentru ca imaginea se se apropie pănă pe retină.
IAS

Amendoue aceste defecte poti fi corizete prin întrebu-

ințarea ochelarilor.
CU
 AR
INSTRUMENTE DE OPTICĂ 317

Ochelari! întrebuințați de miopi sunt compuși din linți

IBR
divergente, care facii ca imaginea se se formeze ma! departe,
pe retină, |
Presbiţi! din contra întrebuințâză linţi convergente, care
mărescii convergența rafelor şi facii ca imaginea se se pTo-

YL
ducă la o distanță mal mică.

INSTRUMENTE DE OPTICĂ,

SIT
325. Lupa. Lupa se compune dint:'o linte convergentă ;
ea servesce pentru a ne face se videmi, sub dimensiuni mal
mari, uni obiect așeţdatii dinaintea ei.

ER
Fie în adevăr, unii obiect ab pusi dinaintea unei linţi ,
convergente, între linte și focarul sei conjugatii (fig. 245),
NIV
Pentru a afla care va fi imaginea acestui obiectii, vădută de
ochiulă unui observatorii aședati în K dindărăptul linţii,
se ducemii acsele secundare a0 şi 00. Din puntulii a se du-
cemii apol o rață paralelă cu acsa principală. Acâstă radă,
LU

refractându-se prin linte, scimii că trebue se trecă priu foca-

rulii principali I; ea nu va put6 întâlni nicăire din dărăptul
RA
NT
CE

Fig 245.
linței acsa secundară a puntului a. Prelungind-o însă de
ceelaltă
I/

parte, ea va întălni această acsă în A, unde ochiuli

va vid6 imaginea puntului a. Construind în același modă ima-
IAS

ginea puntului V, vomii afla că ea se formâză în B. Imaginea

obiectului ab va fi dară AB; ca este virtuală, drâptă şi mal
mare decât obiectuli.
CU
 AR
378 INSTRUMENTE DE OPTICĂ

Este evidentii că cu cât obiectulii se va apropia de fo-

IBR
carulă principalii cu atâta imaginea A D va deveni mai mare
şi se va îndepărta de linte. Este însă întotdâuna cu putință
ca se așe(lămu obiectulii, între focari şi linte, într'o posiţiune
astfeliii încât imaginea sa se se formeze la o îndepărtare de

YL
ochiu egală cu distanța visiunii distincte, Atunce ea este vă-
dută cu cea mal mare claritate,
926. Microseopii. Microscopulii se compune esenţial-

SIT
minte din două linţi convergente: una mal mică O numită
Te obiectivă, şi alta O având di-
mensiuni mat mari, şi numită

ER
oculară (fig. 246). Focarele prin-
cipale ale obiective! sunt forte
apropiete-de-linte; din contra
NIV
focarele oculărel sunt mal în-
depărtate. Obiectuli mici da,
pre care voimi wlu vid6 prin
LU

microscopii,este aședată pe ună

suporti dinaintea obiectivel la
o distanță cu puțin mal mare
RA

decât distanță” focarulul princi-

pală. EI este luminată 1forte bine
concentrând peste dinsul lumina
NT

să cu aglutorul une! linţi bi-

convecse, sâii cu agiutorul unei
bi oglinqi sferice, aşedate lângă
CE

microscopii. Ragele de lumină,

„care vinii de la acesti ohiecti
Fig 246. și cadă pe obiectivă, se refrac-
tâză în acestă linte şi produci o imagine a, d, reală, restur-
I/

nată şi ma! mare decât obiectulii. Oculara 0” se află la o așa

IAS

distanță de obiectivă încât imaginea a, d, see formeză, între_

-dinsa şi focarulii_er_principală: Râgel6” 16 Tzi care s'au
incracișătii în fiecare din punturile imaginei, continuă mersul
CU
 AR
INSTRUMENTE DE OPTICĂ. 379

lor înainte, astfelii încât agiungii pe oculară întocmal ca și

IBR
cum ar veni de la unii obiectii luminosă aședati în a, d.
Oculara dară gI6că, față cu acestă imagine, rolul unci lupe,
de unde urmeză că ochiul unui observatoră, aședatii din dă-
răptul seii va vide, întocmai! ca într'o lupă, o altă imagine AB

YL
mal mare decât a, d,, drâptă relativ cătră prima, imagine, și
prin urmare resturnată relativ cătră obiectii.
2. Luneta astronomică. Luneta astronomică se

SIT
compune esențialminte, ca și microscopuli, tot din două linţi
convergente ; obiectiva O insă are dimensiuni malIT" mari și fo-
cârel& salepui
principale sunt îndepărtate, pe. când. „oculara O.

ER
este mal mică și focarele « sale sunt mal _apropiete (fig. 247).
Obiectiva este îndreptată cătră—astiuli care voimu a vid,
eară ochlulii observatorului este aședati dindărăptulă ocu-
NIV
larei. Radele de lumină, venind de la astrulii fârte indepăr-
tatii, se refracteză în obiectivă, şi formeză, aprâpe_în foca-_
vulii el privcipalii, o_imagine a b,_resturnată, realăşi forte
LU

mică. Acestă imagine se produce dinaintea ocularei, între

linte și focarul ei principalii. Ochluli, aședatii dindărăptul
ocularei, va vid€ dară, întocmai ca într'o lupă, o nouă ima-
RA
NT
CE
I/
IAS

gine A” B'. Accstă imagine este virtuală, resturnată relativ

cătră oblectulii îndepărtată și dreptă relativ cătră prima
imagine a d. -
CU
 AR
380 INSTRUMENTE DE OPTICĂ

328. Luneta lui Galileii. Luneta lui Galileii se com-

IBR
pune esențialmente, ca și luneta astronomică, dintr'o obiectivă,
și o oculară; obiectivaL este o linte convergentă; oculara M,
însă esteo linte dizirgentă
de lumină, venind de la unii oblectii îndepărtată,
Ragele

YL
se refractâză în obiectivă și tindii ca se formeze o imagine
resturnată A'B' aprope în focarulă seii principalii (fig. 248).

SIT
.3

ER
NIV

In calea lor inse, aceste rade întâlnescii lintea biconcavă M

LU

prin care trecând, se refracteză şi se îndepărteză de acsa

principală. Imaginea A'B' pâte fi considerată ca oblecti lu-
minosii față cu oculara biconcavă. Pentru a afla dară unde se
RA

va forma imaginea în acestă oculară, se ducemii asele secun-

dare A'OA” și B'OB”. Radele paralele cu acsa principală, B'I
şi AI, refractate în oculară, voră trece prin focaruli princi-
NT

pală F, prelungindu-le mai departe, ele vor întălni acsele

secundare în punturile A” şi B”. Aice se vorii forma imaai-
nile punturilor A şi B'. Ochiul unui observatorii, aședatii
CE

dinaintea, ocularei, va vid6 dară imaginea A”I” a obiectului

îndepărtatii. Acestă imagine este resturnată relativ cătră
prima imagine A'D', înse ea este dreptă relativ cătră oblecti,
I/

şi mal mare decât dinsul.

Pentru ca ochiului se pâtă vid6 cu cea mat mare clari-
IAS

tate imaginea A”B” trebue ca ea se se formeze la distanța

visiunil distincte. Acestă resultatii pote fi aglunsi apropiend
scii îndepărtând oculara de oblectivă. Oculara este pusă în-
CU
 AR
INSTRUMENTE DE OPTICĂ 381
tvunii tubii metalici, care întră în altii tubii mat grosi. La

IBR
capătuli opusii ali acestui din urmă se află
aședată obiectiva (fig. 249). Observatoruli,
punând luneta dinaintea ochiului, împinge
scii ridică tubulă care cuprinde oculara pă-

YL
nă când aglunge într'o posiţiune în care
vede imaginea cu cea mai mare claritate,
_Lornetele— sunt_compuse —din - două lu-

SIT
nete ale lul Galileii, puse una lângă alta, Si
ast-feliii încât “putemi privi prin ele de o-
dată cu amândoi ochi. “Tuburile care cu-
prindă ocularele se mişcă împreună prin
unii Singurii mecanismii; în moduli acesta
imaginele -sunt văgute cu. aceeși claritate
ER
NIV
Pig. 249.
în amendout lunetele.
"329. Telescopulii lui Newton. Se numescii telesco-
puri aparate în care imaginele se producii prin reflecțiunea
LU

luminei pe o oglindă sferică.

RA
NT
CE

Telescopuli lui Newton (fig. 250) se compune dintr'o

oglindă sferică concavă MM care este îndreptată cătră astrulit
I/

care voimi a observa. Radele de lumină venind de la aceli

IAS

astru, și reflectându-se pe oglindă, tindă ca se formeze, a-

prope în focaruli principală o imagine a d, resturnată și
mică, In calea lor însă, aceste rade întălnescii o oglindă
CU
 AR
382 INSTRUMENTE DE OPTICĂ.
plană 7 2, se reflecteză pe dinsa, şi producii laterali o nouă

IBR
imagine a'b'. In O” se află o linte convergentă, aşedată ast-
felii încât imaginea laterală a'b' se fie între linte și între
focarulii. seii principali. Acestă linte servesce dară, fața că-

YL
tră imaginea a' D' ca o lupă, și ochlulii unui observatorii,
pusii dindărăptul sei, va vide o a două imagine mărită A B.

SIT
ER
NIV
ez si
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
CU
 AR
IBR
TABLA MATERIEI.

YL
. Pag. Pag.

SIT
Introducere 1 Pile . 233
Gravitaţiune . 14 Efecte chimice 244
Căderea corpurilor 14 Acţiunea curenților asupra
Ecilibruli Jicidelor 39 „magneţilor

ER
Principiulă lui Archimede . 52 Intensitatea curenților
Gazuri 61 Acţiunea curenților asupra
Barometri . 66 curenților . .
Elasticitatea gazurilor
NIV
72 Magnetisare prin curenţi
Machina pneumatică 79 Telegraf
Pompe, sifonă . 85 Inducţiune .
Aerostate Machine de inducţiune
9% .
Căldura .. E 93 + Efecte calorifice şi luminose
LU

Dilataţiune. Termometri: » .ţ Conservaţiunea energiei

Coeficienţi de dilatațiune . 105" Acustica
Topire. Solidificare N7 -Producerea şi propagarea
Ferbere. Evaporare ,
RA

120: - sunetului 296

Higrometrie . . 132 Gama 304
Propagarea căldurei . 137 Vibraţiunile sunetelor 310
Calorimetrie . 148 Tuburi sunătâre 313
NT

Teoria mecanică a căldurei. 155 Optica 319

Machina cu vapori 160 Propagarea luroinei 319
Meteorologie 166 Yotometrie . 323
CE

Electricitate statică . 189 Reflecţiunea luminei . 326

Producere și distribuţiune . 189 Oglindi plane 328
Electricitate prin înfuenţă. 19: Oglinţi sferice . 332
Condensaţiunea electricităţei 201 Refracţiune 342
Meteore electrice ,
I/

209 Prisme . 349

Magnetism . 220 Dinţi . . 351
Caracterele magneţilor .
IAS

920 Descompunerea şi recompu=

Metode de magnetisare . 225 nerea lumincă 263
Magnetism pământesc 223 Viderea 374
Electricitate dinamică . 233 Instrumente de optică 317
CU
CU

7I-
IAS

d
I/
CE

|
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
CU
p
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR