Professional Documents
Culture Documents
Bcuiasi Carte III-10.083 1891
Bcuiasi Carte III-10.083 1891
UI
AS
I/
CE
NT
.*
RA
:
LU
ir
NIV
.
ER
'
SIT
2
:
YL
[i
e
a
IBR
pas
..
AR
-
Y
CU
IAS
I/
CE
N TR
AL
UN
Do,
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
N IV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
CU
IAS
I/
CE
N TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
BC
UI
AS
DE
I/
CE
NT
RA
—soQpa- =
LU
ELEMENTE
N IV
FISICA
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
CU
IAS
I/
CE
N TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
VA/ , [ Cc _ 73 4
XP | | ÎI
Y
VA 3! | 210/7
AR
ELEMENTE
DE FISICA
IBR
YL
SIT
DE
PETRU Poni
ER
N IV
MEMBRU ALU ACADEMIE! ROMÂNE,
— PROFESORU LA UNIVERSITATEA DIN IAȘI,
LU
Edițiunea a IV-a,
RA
NT
CE
I/
TIPOGRAFIA NAŢIONALĂ
11. STRADA ALEXANDRI, ul.
AS
1894
BICUIASI 597045
UI
| LU MI |
BC
CU
IAS
I/
CE
N TR
AL
UN
IVE
RS
ITY
LIB
RA
RY
Y
AR
IBR
YL
ELEMENTE DE FISICĂ
SIT
te.
Wa e mau ER
INTRODUCERE
N IV
RA
este ori şi ce faptii care sc produce în materie.
2. Cercetând mai de aprâpe fenomenele ce se pro-
ducii în materie, videmu că ele se deosebescii între dinsele.
LIB
Aşa, luând esemplele ce am adusii mal susii, ne convinuemii
cu ușurință că uni corpi, care cade, uu'şi schimbă prin a-
cesta de felii natura sa: el este, după cădere, tot ceea ce
fusese mai inainte. Din contra, unit cărbune sci unii lemnii
ITY
care arde se schimbă cu totul: în locul sei remâne numai
puţină cenușă, eară dintrinsul fesă o materie ca aerulii, a-
cea materie, care respândindu-se în casă când astupănii o
RS
sobă plină cu jaraticii, înăduşă și pote aduce chiar mortea.
Cu studiuli acestor diverse fenomene se ocupă deose-
bite sciinți. |
IVE
isica studicză fenomenele care. petrecându-se în 1na-
terie, nu schimbă de felii natura sa,
3. Corpurile, tare compunii materiea, diferescii forte
UN
mult unele de altele: unele aii forme variate, altele sunt mal
mart scii mai mici, altele cu deosebite colori, şi așa mat de-
parte. Aceste lucruii, precum forma, niărimea, colorea s. a,
AL
terioi. | |
Proprietăţile generale ale materiei sunt: întinderea, di-
CE
AR
adâncime determinată. Lungimea, lăţimea şi adâncimea sunt
dară elementele întinderei. Ori ce părticică din materie trebue
IBR
se le aibă pe tustrele. In natură nu se află corpuri, ca li-
niele și suprafețele din geometrie, care se aibă numa! una
sii numai două din aceste dimensiuni).
Loculă ocupatii în spațiii de cătră un corpii se nu-
YL
mesce rolumii. |
9. Divisibilitatea. Ori ce corpii pote fi împărțitii în
părți din ce în ce mai mici. Acâstă proprietate se numesce
SIT
divisibilitate,
Câteva esemple ne vorii arcta pănă la ce micime a-
ciungii pâuticelele în care se potii împărți unele corpuri:
nu vre 0 margine?
AS
RA
amii pute împărți şi pe aceste în altele şi mai mici, precum
și pe aceste din urmă în altele încă şi mai mici? Şi așa mal
departe. Impărțind astfeliii un corpă în părți din ce în ce
LIB
mal mică, nu videmii nici o rațiune pentru care se ne oprimii,
că-ci o părticică, fie eaori cât de mică, ne putenii totuși în-
chipui că ar pute fi împărțită în altele și mai mici de cât dînsa.
6. Atomi-molecule.
ITY
Descoperirile mat noii asupra
constituțiunil materiei, făcute mal cu samă în chimie, aii do-
vedit că divisibilitatea nesfirşită a materiei nu este o reali-
tate în natură. Impărțind astfeliii unii corpi în bucăți din ce
RS
în ce mai mici, agiungemit la niște părticele care nu pot îi
împărţite mat departe. Aceste părticele s'aii numit afonmi, cu-
ventii care însemnză netăibili, ceva care nu pote fi tăeti,
IVE
Atomii sunt așa de mici încât nu aii pututii fi deosebiți
prin nici unul din mijlâcele de care dispune pănă astă-di
sciinţa, nici nu ati pututii fi veduți de ochiuli nostru, chiar
UN
AR
sipă, întră și dispare într'insul; apa, de asemene pâte stră-
bate prin lemnii, prin pele, prin unele petre. Cercetând, cu
luare aminte, însă aceste fapte, ne putemii convinge că în ele.
IBR
penetrabilitatea nu este de cât aparentă. Cuiulii străbate prin
lemnă înliturându” fibrele şi locul ce şi-aii făcutu astfeliii r&-
mâne desc-ori deschisii când îlu scâtemi afară; apa nu în-
YL
tră în materia năsipului ci se duce numai prin locurile de-
şerte care se află printre firele acestuia; tot asemene se în-
timplă cu apa si cu alte licide care străbată prin pele, lemnă,
SIT
pâtră ş. a.: licidulii trece prin spaţiile deșerte care sunt în
„materie.
Nepenetrabilitatea trebue dară se fie ințelesă ast-feliii, că
ER
spațiulă ocupatii de o moleculă materială nu pote fi ocupatii
în acelaș timpi de altă moleculă materială. In locurile de-
şerte însă dintr'unii corpii, potii străbate moleculele altui
N IV
corpi.
$. Porositate. Se numesce porositate proprietatea ce
aii corpurile de a posede locuri deşerte sâii posi între părţile
lor materiale.
LU
sul trece afară prin porii cojei sub formă de aburi ; de aceea,
ouăle vechi sunt deșerte. N
AS
RA
celor mai puternice. Ființa lor pote totuși fi dovedită, şi în
casul acesta, prin deosebite esperiențe. 0 bămbă de aurii, care
este unulii din metalele cele mal desc, âmplută cu apă şi su-
LIB
pusă la o apasare mare, lasă se trâeă prin păreții sei pică-
tură licide asemene rouei.
9. Compresibilitate. Corpurile fiind porose, când le
vomii supune la o apasare mare, părţile lor materiale se voră
Y
apropia una de alta, porii se vorii micşura şi volumulit cor-
SIT
purilor va deveni mal micii. Se numesce compresibilitate a-
câstă proprietate ce are materiea de aşi micșura volumulii
când este apasată.
ER
10. Dilatabilitate. Volumulii corpurilor se măresce prin
încăldire și se micşurâză prin recire. De acâstă proprietate,
numită dilatabilitate, se bucură tote corpurile din natură.
NIV
Dacă unele corpuri se micşureză cănd sunt încăldite, a-
eâsta provine din causă că cie perdă prin căldură ceva din
triusele. Astfeliu, lemnul, încăldită devine mai micii din ca-
LU
AR
sul unui corpii este numai aparentit. Astteliii, obiectele dintr'o
navă care merge potii se ni se pară că sunt în repaosii; cu
tâte aceste ele se mişcă în realitate împreună cu nava. O a-
IBR
semene stare de nemişcare aparentă, în care pote se se atle
unii corpii, se numesce repaos relativă. Când din contra ne
am închipui unii corpii ce stă necontenitii întracela locii în
YL
spații, starea sa se numesce repaos absolută. Nici unit ohi-
ectii de pe pământi nu se află într” asemene stare de repaosii
absolut; casele, arborii, stâncele ş. a., care ni se parii în ne-
SIT
mișcare, nu sunt în realitate de cât într'o stare de repaosii
relativii, că-ei și ele se mișcă în spații împreună cu păunentulă.
Mişcarea unui corpit pote fi și ea de doue feliuri: rela-
tivă şi absolută.
ER
Mișcarea este relativă când corpulii își schimbă loculii
seit în spații faţă cu unii altii corpit care se află numai în repaosit
N IV
relativii; astfeliii este mişcarea unui călătorii dint”o navă care
merge. Mișcarea este absolută când corpulii își schimbă loculit
seii în spații față cu unii altul care sc află în stare de re-
paosii absolutii.
LU
mișcărei lor.
14. Mişeare. Un corpii se pote mişca sâit cu 6re
AS
IBR
este mișcarea uniformă.
Dicennit că unii corpit se miscă uniform atunce când cel
percurge spații egale în timpuri cale.
YL
Se avemii, spre esemplu, unii corpi care se puneîn miş-
care întrunit momeutii determinată. Se presupunemit că în întăia
secundă a mișcării sale ait mersi ună spații! egali cu unii
metru; în a doua secundă aii mersii earăși unit spaţiii egalii
SIT
cu unit metru; și aşa mal departe, pereurgând câte unit me-
tru pe fie-care secundă de mișcare. Mișcarea unui asemene
corpi este uniformă, |
ER
Se numesce repeyiune, în mișcarea uniformă, spațiulii
percursii de uni: corpi în unitatea de timpii.
NIV
Sc îa de ordinar secunda ca unitate de timpii.
Putemii calcula cu uşurinţă spațiul S percursii de unii
corpii care se mișcă uniform întruni timpii T, când cunâscemi
repegiunea mișcărei sale.
LU
- 7 „ 2 secunde „SR
„ , 3 „ S=5R
n
NT
n a T n r S=TR
Acestă formulă este însemnată; cu agiutoriulii ei pu-
temii calcula:
CE
, PI Ss
IAS
R
3) Repegiunea când cunâscemiă spațiuli şi timpuli,
cO-ci avemi:
s-
CU
R
ÎNTRODUCERE
RA
R= S
—T
LIB
15. Puteri. Am v&dut (15) că, in virtutea, principiu-
lui înerției, unii corpii care se află în repaosii nu se pote
pune în mișcare de cât cu agiutoruli unei puteri; o butere
este de asemene necesară pentru ca unii corpi în mișcare se
ITY
mergă mai repede sii mai încet, sâii se fie opritii în mer-
sulii seii.
O putere este dară ori ce causă care pote se schimbe
RS
s€ii starea de repaosii, s6ii starea de mișcare a unul corpi.
Pentru a ne da samă bine de modulii cum o putere lu-
erâză asupra unui corpii trebue se scimii:
E
1) Care este pamntulă sei de aplicațiune, adecă pun-
NIV
tulii corpului de care puterea îli trage sâii îli împinge;
2) Care este direcțiunea puterel, sii linia în care ea
tinde sc facă se:se misce corpulii; și
3) Cave este intensitatea puterei, adecă tăria sii ener-
LU
ce alte mărimi. |
Când voimit se măsurămii o mărime, scimit că trebue mat
NT
IBR
este atirnată. Acâstii unitate de putere 5se NUMEsce cliilogra-
“monietru,
Puterile se representâză de ordinar în fisică prin linil.
YL
Lungimea şi directiunea liniei representeză intensitatea şi di-
recțiunea puterei; puutulă în care linia atinge corpulă este
puntulii seii de aplicațiune.
SIT
Aşa, de esemplu, se avemii ună corpi A (fig. 1) trasi
întracelaș timpii de doue puteri B şi C.
Dreptele AB şi AC vorii representa acele
ER
puteri în mărimea şi direcțiunea lor, pun-
=p tul lor de aplicațiune fiind în A.
Când uni corpi este trasi în dout
NIV
divecțiuui opuse de două puteri egale, e-
fectele lor se nimicescii și corpulă stă în nemizcare dacă se
afla mat. înainte în repaosă, sâii urmeză calea sa fără schim-
bare dacă se afla mal înainte în mișcare, -
LU
ocupă mecanica.
IAS
RA
şi în aceiaş direcţiune, resultanta este egală cu suma lor.
b) Când mai multe puteri lucreză în linie dreptă, înse
în sensuri opuse, resultanta este egală cu difereuța lor şi lu-
LIB
creză în direcțiunea celei mal mari.
c) Când doue puteri paralele şi egale tragit ună corpii
în aceiaș direcțiune, resultanta este paralelă cu puterile, în-
tensitatea sa este egală cu suma lor, eară puntulii seii dea-
ITY
plicațiune este aședati .la mijloculii dreptei care reunesce
punturile de aplicaţiune ale componentelor.
RS
d) Când dou& puteri paralele și neegale GE și AF
tragii unu corpi AD în aceiaş divecțiune (fig. 2), resultanta
CR este paralelă cu puterile; inten-
sitatea sa este enală
şi puntul scii de aplicațiune C îm-
cu suma lor,E
NIV
parte drâpta AB, care unesce pun- -
turile de aplicațiune ale componeu-
telor, în dout părți AC și CD in-
LU
CB AL
e) Când dout puteri AB şi AC (fig. 1, pag. 10) lucr6-
NT
AR
avenii, spre esemplu, puntulă A trasii de patru puteri: AB,
AC, AD și AE. Pentru a afla resultanta, vomit compune nai în-
IBR
teiu puterile AB şi AC construind paralelosramuli BACr. Pri-
ma resultantă Ar, căpttată în modulii acesta, o vomii compune
cu puterea AD (fig. 3) şi vomu afla o adoiia resultantă Ar.
YL
Insfirșit, compunând și pe acestă din urmă cu puterea AF,
vomii căptta resultanta definitivă AR a tuturor acestor puteri.
SIT
ESERCIŢII ȘI PROBLEME.
Problema 1. Uni corpi se mişcă uniform cu o repe-
giune de cinci metri. Care va fi spaţiului percursă de din-
ER
sul întrunit patrarii de oră?
Soluţiune, După legea mişcărei uniforme (14), spațiulii
este egală cu timpulit îmmulţită cu repegiunea. In 15 mi-
NIV
nunte sunt 900. secunde. Spaţiulă percurs va fi dara:
R
RA
fi intensitatea resultantei; şi 2) la ce distanță de puntulă de
aplicatiune a puterei A va fi puntul dde aplicaţiune ali re-
sultantel?
LIB
Soluţiune. 1) Intensitatea resultantei va fi 6 chilogra-
Să
mometri. a o
2). 1 metru trebue împărțitii în două părți invers pro-
porționale cu ++ şi 2. Puntul de aplicaţiune ali resultantei
ITY
va fi dară-la o distanță de O m. 333... de puntulă dea-
plicațiune alii putere A.
Problema 1V. Două puteri egale și neparalele tragii
RS
unit corpit dintr'același puntii in direcţiuni perpendiculare. In-
tensitatea fie-cărei puteri este + chilogramometri. Se întrebă,
care va fi intensitatea resultantei ? |
Soluţiune.
E
Construind paralelogramulii puterilor, videmii
NIV
că în acestii casii paralelogramulii este unii patrati, a cărui
lature este egală cu 4. Diagonala acestui patratit scimi din
geometrie că este:
LU
XV Ep
Problema V. Cum variGză intensitatea resultantei când
unghiuli dintre componente cresce scii descresce?
RA
NT
CE
I/
IAS
CU
AR
IBR
YL
GRAVITAŢȚIUNE
SIT
CADEREA CORPURILOR
ER
13. Tote: corpurile cadă spre pămentă. Orl şi ce
corpii ridicati la o înălţime Gre care și apoi lăsată în liber-
tate, cade în totdcuna spre pământi. Cu alte cuvinte, tote
NIV
corpurile sunt grele, co-ci cuventulă ereutate nu însennc
ză
altă ceva de cât apesarca în giosii a unul corpii. Când
ună
corpi se sprijine pe unii obstacoli 6re care, el apasă
asupra
LU
,
unei puteri. “Trebue dar se csiste o putere care atrage cor-
purile cătră pămâută,
NT
RA
sa unii obstacolii care se opune căderei sale. Se luămit o
bucată la plută, și se o lăsămii în libertate în aerii de la o
înălțime ore care, ea va căde în giosii; lăsând'o însă în apă
LIB
ea va sta de asupra. Pentru ce acestă deosebire? Pentru că:
pluta, fiind mai uşoră de cât apa, întimpină în acestii licidii
o resistență care se opune căderei sale, resistență ce nu o în-
ITY
tălnesce în aerii care este mal uşorii. Totii astfeliii se întim-
plă și pentru fumii, nouri și bal6ne. EX sunt mai uşoride cât
aerulii, și întălnescii prin urmare întrinsul o resistență care
se opune căderei lor. Dacă sar afla întrunit locit deşertii de
S
acrii, sâii într'unit corpii mai ușorii de cât ei, este invederat
ER
că ar cădc spre pământă întocmai ca şi pluta în aerii.
18. Direcţiunea căderei corpurilor. Tâte corpu-
rile cadii spre pământi înt”o direcţiune determinată, pe care o
NIV
putemii afla prin următârea esperienţă, >
Se legăm o bucatăde plumbii de !
capătul unul firii pe care'lii ținemit
LU
apelor liniștite,
Se scie înse că pămentulă este aprope rotundi, și că
suptafaţa apelor este aprâpe sferică ca și acea a pământului.
CU
16 GRAVITAȚIUNE
AR
Sfera, înse din care face parte suprațafa apelor
, fiind fârte
mare, se confundă, întruni spaţii mărginitii,
cu uni plană
IBR
tangenţialu. Perpendiculara dusă pe unit plană
tangențială la o sferă, în puntulă de tan-
gență, este însăşi rada sferei. Aşa dară
di-
YL
vecțiunea căderei corpurilor, după legea de
mal sus, este însăși direcțiunea vadei sferei
pământesc. .
SIT
Generalisând acea lege vom pute da-
Tă (ice că: „tote corpurile tindii se cadă cae
trră centrulă pămentuluiă.
Direcţiunea căderel corpurilor, se nu-
ER
1
ve mesce verticală. Puntulii ceriului cătră care
se îndrepteză partea de sus a verticalei se
NIV
numesce zenilii, Oră ce direcțiune perpendi-
culară cu verticala se numesce orizontală.
19. Căderea corpurilor in vidi. Es-
periența de tote dilele ne arată că în aerii
LU
AR
torcând atunce tubulii în giurul sei însuși, vomii vid că şi
pana, şi lemnulă cadii tot atât de repede ca și plumbulii.
IBR
Pentru a ne convinge pe deplin că aerulă este singura causă
a neegalei căderi a corpurilor, se deschidemiă puţin robinetulit
Și se lăsămii se între în tubă o mică cantitate de acră. In-
YL
dată vomit constata atunce o deosebire în repegiunea căderel
corpurilor, deosebire care va deveni cu atât mai mare cu cât
cantitatea de acri întrată în tubiă va fi ea însăși mal mare.
SIT
Din acâstă esperiență putemiă deduce următârea lege
relativă la căderea corpurilor:
» Iute corpurile cadă de o polrivă de repede în vidă.“
ER
20. . Căderea corpurilor este supusă încă la următârele
doie lagi: | |
Î. „Spafiulii percursii de uni corpă ce cade liberă spre
NIV
pămentă într'ună timpi | este egali cu spațiuli, percursă în
înteia secundă a căderci sale îmulțitii cu patratuli timpului.*
Se presupunemiă, spre esemplu, că unit corpi, ce cade
LU
formula următâre: |
Rgt.
ID
CU
AR
18 GRAVITAȚIUNE
IBR
ce cade nu este aceeş în tot timpul căderei; ea cresce cu
timpuli, adecă cu cât uni corpit cade de uni timpit mai înde-
lungatii cu atâta repegiunea sa este mal mare.
YL
Astfeliii, repegiunea câștigată
A
după o. secundă, de unii
corpi ce ait percursii în întăia secundă a cădere! sale 10 metri,
este 20 metri.—Repegiunea câştizată de acelaș corpi în două
SIT
secunde este de: 20X2-=—40;—în trel secunde de 20X3==60, ete,
i 21. Machina lui Atwood. Pentrua demonstra aceste
două din urmă legi ne vomă servi de următoriulă aparati,
ER
cunoscutii sub numele de machina lui Atwood.
Pe o col6nă de lemni verticală (fig. 6) este aşedată o
măsuţă de asupra căreia este uni scripete care se pote miş-
NIV
ca cu forte mare uşurinţă în giurul acsei sale. In cavitatea
scripetelui este pusi unii firii de matasă forte fină, și la ca-
petele acestuia sunt atirnate dont greutăți egale. In faţa u-
neia din aceste două greutăţi se află o linie împărțităîn metri
LU
AR
19
puterea care pune în mişcare sistemulii greutăților
este tot p;
IBR
sarcina înse trasă de acestă putere este cu mult mai mare;
ea este egală cu suma greutăților atirnate de fira, să cu
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
CU
AR
20 GRAVITAȚIUNE
P+P-+p, numind P fiecare din greutăţile ce eraii la început
IBR
atirnate de firii. De aice urmeză că greutăţile în acestii apa-
ratii voră căd6 mai încet decât dacă ar fi lasate în libertate,
şi acestă împregiurare ne permite se studiemi mal cu în-
lesnire legile după care se face căderea lor,
YL
Pentru a demonstra legea spaţielor prin agiutorul ma-:
chinei lui Atwood, vomii ridica greutatea P, peste care am a-
dăogit greutatea adițională p, pănă în dreptul divisiunei O
SIT
de pe linia graduată; vomii pune în mişcare pendululi, și la
începutulu unei secunde vomi da drumul greutăților. Vomii
așeța cursorul planii într'o posiţiune astfelii pe linia gradu-
ER
ată în cât se oprâscă greutăţile Ia sfirşitul înt&ci secundede
cădere. Măsurând spaţiulă percurs în întăia secundă aflimii,
spre esemplu, că este egali cu 10 cm. Reincepemiu esperienţa
NIV
ridicând greutățile P-+-p tot în dreptul divisiunel 0, dându-le
drumul la începutul unei secunde, înse acuma neoprindu-le
de cât după două secunde de cădere. Spaţiulii percursii in
LU
IBR
cundă de cădere. Făcând acestă măsură, găsim că repegiu-
nea câştigată este de 20 cm. Lăsând se cadă greutăţile P-+p
două secunde, repegiunea câştigată va fi 40 cm. și aşa mal
YL
departe conform legei Rgt, :
22. Legea repegiunilor pâte fi dedusă din legea spa-
țielor şi prin următorul modii:
SIT
Se presupunem că unii corpi cade spre pământii unii
timpi t. Spaţiulă percursii în acestii timpi va fi:
at2
ER
s=5
stii
as
S-po=Be-y- +pb
RA
scă: c=gt0
E
sei: pat
IBR
spre pământii fiind trase, în fie care momentii ali cădere! lor,
de cătră puterea eravitaţiunil.
Acdstă putere este constantă, co-el ea face se crâscă re-
pegiunea căderei de cantități egale în timpuri egale. In a-
YL
devăr se presupunemiă, ca în esemplulă de mal susii, că
spaţiulii percursii în întăra secundă este 10 centimetri; repegiu-
neu câștigată la finele secundei va fi de 20 em. după legea R=gt,
SIT
După 2 secunde repezgiunea va fi 40 cm.
2 3 » » » n 60 "
» 4 » 2» n» s0 n
ER
Așa dară în fiecare secundă repegiunea ati crescut cu 20 cm.
Puterea care produce astteliii cresceri egale de repe-
giune în timpuri egale nu pote fi de cât constantă.
NIV
In formula Rgt constanta « este cantitatea constantă
cu care cresce repegiunea căderel corpului după fiecare uni-
tate de timpi; ea se numesce intensitatea puterei gravitațiunii,
LU
AR
înse pendululii în posiţiunea AMI; puterea pravitaţiunel va tra-
ge puntul AM în direcțiunea verticală MG. Ori ce putere în-
IBR
se scimiă că pste fi descompusă în două s6i mai multe com-
ponente. Se descompunemi puterea, gravitațiunil MG în dout
componente perpendiculare: una MC în direcțiunea firului
YL
susținătorii, alta MEI perpendiculară acesteia. Componenta
MC trage puntulii M în direcţiunea firului AM. Acestii firi
înse fiind inestensibili, ea nu va produce nici unii efectii.
SIT
Componenta MII va trage puntulii M în direcţiunea MII. Pe
de altă parte înse puntuli M, fiind susținută de firul AM,
nu va put6 părăsi, în mişcarea sa, urma arcului MM. So-
licitată dară de componenta eficace a gravitaţiunii MII. pun-
ER
tulă M se va mişca pe urma arcului MP până în M. In
mersulii seit pănă aci, el aii câştigatii o repegiune, în virtu-
NIV
tea căreia va continua se se mişce mal departe tot pe urma
arcului de cerci. Ridicându-se acuma cătră AM, mobilulii va
perde, în fiecare momentit, câte o porţiune din repegiunea câ-
ştigată, astfeliii încât va veni pănă întw'o posiţiune M” sime-
LU
tru legi:
I. 'Timpulii unei singure oscilaţiuni este independenti
IAS
AR
II. Timpul unci oscilațiuni este independentă - de na-
IBR
tura materiei din care este compusii pendululă.
III. Timpulă une! oscilațiuni este proporționali cu ră-
dăcina pătrată a lungimei pendulului.
IV. Timpul unel oscilațiuni este invers proporționalii
YL
cu rădăcina patrată din intensitatea gravitațiunii.
Aceste patru legi poti fi espriimate prin următorea formulă:
- 5
SIT
A ) pita În 4 a t=s]/ Ea
In care t este timpuli' unel singure oscilațiuni; 1 lun-
gimea pendulului; g intensitatea gravitațiunii, și = raportului
circumferenţei la diametru.
25. Penduli compusii. ER
Pendululă simplu uu pâte se
NIV
fie realisată, c-cl, în natură nu putemiă uvâ uni corpi grei
fără de volumii, nicl ună firii susținător fără greutate. *
Pendululii de care ne servimii în realitate este formati
din unii corpi greii M, având unii volumi Gre care, susținută
LU
prin unii firă sâii o vârgă grea OM, mobilă în giurulă puntu-
“lui O. Este evidentă, că atât corpulă M, cât şi vârga OM sunt
compuse dintro infinitate de punturi materiale aşedate la de-
RA
AR
subțire, oscilâză ca și uni pendulii simplu a cărel lungime
ar fi egală cu lungimea de la puntuli de atirnare şi pănă la
IBR
centrulii bombei.
Legile oscilaţiunilor pendulului simplu se poti aplica prin
urmare şi la pendululi compusă; trebue numa! se cunâscemii
YL
lungimea, pendulului simplu care corespunde la unit pendulii
compusă dati.
26. Intensitatea gravitațiunii. Pendululi pote servi
SIT
pentru a măsura valdrea intensității gravitaţiunii. In adevtr,
din formula pendulului;
ER
t=z V-
g
putemiă deduce
NIV
De unde:
LU
IBR
astfelii în cât se facă o oscilațiune într'o secundă. |
Luugimea unui pendulă simplu, care face la ecuatoriio
oscilaţiune într'o secundă, este de 0991; ea varieză înse cu
YL
latitudinea ; astfeliit la 450 ea devine 0. 993 şi la polii 0.996.
>$. Putere centrifugă. Când unii mobilă M este trast
de cătră o putere re-care într'o direcţiune determinată, el se
SIT
mișcă necontenit, în linie drâptă în direcțiunea acelei puteri.
Peutru ca mobilulă se urmeze o linie curbă, trebue se esiste
o adoua putere care seli tragă în altă direcţiune.
ER
Aşa, spre eseinplu, pentru ca mobilulii M (fig. S) se se
pâtă mişca pe urma unel circumferenţe, trebue se fie solicitati
în același timpi, 1) de cătră o putere tangenţială circumfe=
NIV
renței; și 2) de cătră o altă putere MO, în direcţiunea cen-
trului. Ambele aceste puteri trebue se fie egale în fie care
momentii a mișcărei mobilului. ”
LU
solicitatit astfeliii
de puterile. centrifuga
și centripetă, se mișcă pe urma circum-
NT
, (1) MAD=0r
I/
IBR
tripete și aplicând legile mişcărei uniformamente acceler ate,
spaţiulă MP, va fi esprimatii prin formula:
(9) MP= 53
YL
Arculii MM”, fiind. infinită de micii, se pote confunda cu
cârda sa, și din geometrie scimii că corda este medie pro-
SIT
porțională între diametru şi projecțiunea sa pe diametru.
Vom av6 dară: ”
: (8) Mb
Insemnând prin R rada MO.
ER
NIV
Din ecaţiunile (2) şi (3) deducemii:
FO: MM?
9 RR
LU
s6i simpliticând :
ate
NT
R
Am dis însă că puterea centripetă trebue se fie, in fie-
care 'momentă, egală cu puterea centrifugă; așa dară canti-
CE
Lat
mr?
R
CU
AR
23 GRAVITAȚIUXE
IBR
1) Puterea centrifugă este proporţională cu masa mobilului.
2) Puterea centrifugă este proporţională cu patratulă re-
pegiunei.
YL
3) Puterea centrifugă este invers proporțională cu rada.
Unii mare numeri de fenomene poti fi esplicate prin
cunoscința legilor putere! centrifuge.
SIT
Astfeliii, puterea centrifugă contribue la micşurarea în-
tensității puteri gravitațiunii cu latitudinea (26). In adevăr,
obiectele ce sunt la suprafaţa pământului, învertindu-se în-
ER
„preună cu dinsul în giurulii acsel sale; trebue se fie solicitate
tangenţial cu suprafața pământului, de cătră puterea centrifugă.
In același timpă ele sunt atrase cătră centrul pământului de
NIV
cătră puterea gravitațiunir. Este evidentii că efectuliide atrac-
ţiune pe care'li observămi noi asupra corpurilor trebue se fie
egali cu erența. dintre intensitatea _gravitațiunil_ şi dintre
LU
în ce in mal miel. |
29. Pondere. 'Tâte corpurile scimiă (6) că sunt com-
puse din atomi sâi molecule. Fie-care din acești atomi stu
molecule sunt atrași cătră pământii de cătră puterea gravi-
I/
AR
sultantă. Yacând acestă lucrare pentru puterile care tragă a-
tomii s6ii moleculele unui corpi cătră pămentii, vomii căpăta
IBR
o resultantă, sii o singură putere, care produce tot același
efectii ca şi tote puterile elementare pe care le înlocuesce.
Acâstă resultantă a puterilor gravitațiunii asupra unui
YL
corpii se numesce ponderea sâii greutatea absolută a corpului.
Ponderile corpurilor potifi mal mari s6ii mai mici; ele
sunt prin urmare mărimi care potiifi comparate între ele sâi
SIT
măsurate, întocmai ca și ori ce alte mărimi. Pentru a face
acâstă comparare a ponderilor va
trebui se luămi una dintr'iusele
ER
drept unitate şi se cercetămii apol
de câte ori ponderea dată este mai
mares6i mal mică de cât unitatea.
NIV
" In sistemulii metricii, adoptată
astă-di mal de tâte naţiunile civi-
lisate, Sail alesii drept unitate de ” 1
|
pondere greutatea unui centime- !
LU
a mercurului=—13.59, a platinei=22, |
Se luămă unit centimetru cubicii de platină, ponderea sa
CU
30 GRAVITAȚIUNE
AR
*
IBR
» nel 5 n pn pn P=3d
- » UDĂ volumi 2 pe p=vd
Aşa dară ponderea unui corpii este egală cu volumulii
YL
înmulțită cu densitatea. |
30. Centru de grentate.
Am dis în paragrafului pre-
cedentii că puterile gravitațiunii,
SIT
care atragii cătră centruli pămân-
tului atomii scă moleculele unul
corpi, potă fi înlocuite prin o sin-
ER
gură putere P, care este resultanta
lor (tiz. 9). Ori şi ce putere însă
(15) trebue se aibă unii puntii de
NIV
aplicațiune G, adecă unii puntii
de care ca trage sti impinge
corpulă.
LU
AR
ativnătorii. Când unii puntii înse se află în-același timpii
pe două linii, el nu pote fi de cât în loculi unde ele se
IBR
întretaie. Aşa dară centrulă de greutate va fi în G.
31. Eenilibriulii corpurilor grele. Jicemi că unii
corpi se află în ccilibriii când puterile care lucreză asupra
YL
sa se nimicescii unele pe altele, lăsând corpulii în nemişcare.
„Așa, dacă vomit ave, spre esemplu, ună corpi trasi în două
direcțiunt opuse de două puteri egale, el va fi în ecilibriii.
SIT
ER
NIV
LU
ce 5 a a ri
RA
Fig. Il.
IBR
b) Se atirnămi uni corpii printr'o acsă care trece pe
deasupra centrului sei de greutate G, ecilibriulii se va numi
atunce stabili pentru că ori și cum am întârce corpulii în
YL
giurulii acsel sale, el revine in totdâuna în posiţiunea sa de
echilibriă primitivă.
c) Putemii însfirşitu suspenda unii corpii printr'o acsă
SIT
care trece pe dedesubtul centrului săi de greutate; ecilibriulii
va fi atunce nestabilă şi nu va av6 loci de cât numai pănă
când centrulii de greutate şi acsa de suspensiune sunt în di-
ER
recțiunea căderel corpurilor. Indată ce acâstă condițiune nu
este îndeplinită, corpulă se întârce în giurulii acsel sale spre
a veni în posițiunea de echilibriii stabilă.
NIV
3) Corpului greii pote fi sprijinităpe ună plani orizon-
talii; condițiunea ce trebue se indeplinâscă atunce, pentru a
sta în echilibriii, este ca perpendiculara scoborită din centrult
de greutate G, pe planulii sprijinitorii,se cadă în lăuntrul po-
LU
cui sara.
„Fig. 13,
De aici urmeză că o sferă va sta în echilibriii în orl
I/
AR
32. Aplicaţiuni. Aplicaţiunile condițiunilor de ecilibriii,
espuse în paragrafulii precedentă, sunt fârte numerâse. Vomii
IBR
cita câteva esemple spre a artta utilitatea cunoscinței lor.
Unit omii, spre a fi în ecilibriă, trebue se stee drepti, pen-
tru ca verticala din centrulii seii de greutate se cadă pe basa
YL
cuprinsă între picirele sale. Când pârtă o sarcină în spinare,
el trebue se se plece înainte; când sarcina este în brațe, el
trebue se se înddie îndărăptii, fiind că centrulii seii de gre-
SIT
utate este transportată în partea unde se află sarcina. Când
o persnă ce șede voesce se se scdle, ea 'și plâcă corpulii
înainte pentru a aduce centrulii seii de greutate de asupra pi-
ci6relor. O trăsură, care merge pe o costişă, nu se va res-
ER
turna pănă când verticala, care trece prin centrulii de areu-
tate, va ajunge pe pământ între râte,
NIV
33. Balanța. Balanța
este unii aparati prin agiuto-
riulit căruia putemit compara
LU
AR
pe când A se va ridica în susii și vârga va lua. posiţiunea
“înclinată A BB”
IBR
Figura alăturată (fig. 14) înfățoşeză o balanţă precisă.
Verga sa este făcută în formă rombică, pentru ca se nu se
îndâie sub greutățile puse la capetele sale. La mijlocii ea
YL
are o prismătriunghiulară de oțelii, care se sprijine cu muchea
SIT
m
zi e
ER
pa nete pe, Ros
>
NIV DE
i
Dai
eat
ai
Deca
-
LU
ra zii
Pr
:
LL
RA
AZ î Zaharie
NT
posițiune verticală.
34. Condiţiuni de justeţă şi sensibilitate. 0 ba-
CU
GRAVITAȚIUSE 35
AR
lanţă, pentru ca se fie bună, trebue se îndeplinâscă următ6-
rele condițiuni:
IBR
1) Braţele sale trebue se fie perfect egale atât în lun- .
gime cât şi în greutate.
2) Acsa de suspensiune O trebue se fie deasupra cen-
YL
trului de greutate G. În adovăr, dacă acsa ar trece prin în-
suşi centrulii de greutate, am căpăta unii ecilibriii indiferenti,
şi pentru cea mai mică. deosebire în greutăţile puse în pla-
SIT
tane, verga sar întârce de 900 în giurul acsel sale. Intr'o
bună balanță înse unghiulii de inclinațiune alit vergel tre-.
bue se fie cel puţinii aprocsimativ proporțională cu diferența
de ponderi puse în platane. Acestii resultatii nu pâte fi a-
IBR
ceste resultate înse nu sunt îndestulătăre.
O balanţă mat trebue se fie şi sensibilă, adecă se se
încline cu uşurinţă de cantităţi apreciabile, pentru o diferență
YL
de ponderi forte mică. Teoriea și esperiența aii demonstrati
că, pentru ca o balanţă se fie sensibilă, trebue se îndeplinâscă
următorele condițiuni :
SIT
1) Verga sa trebue se fie cât se pote mal ușoră.
2) Brațele sale trebue se fie cât se pote mai lungi.
3) Acsa de suspensiune trebue se fie cât se pote mai
ER
apropistă de centruli de greutate. NIV
0: M Ș
.? r c
LU
i E Îi AI 09 DI ID
4,
(.Ă
RA
9,
NT
Fig. 15,
CE
a ,
39. Cântariulii. Cântariulă, numită şi balanță ro-
mană, se compune dintr'o vârgă rigidă AB, susținută în pun-
tulii O printr'o aesă, în giurulii căreia se pote învărti cu uşu-
I/
AR
se o așcqămii mai aprope sâii mai departe de puntuli de
sprijini O.
IBR
Se numescii braţe ale cântariului distanțele OA și OM
de la puntulii de sprijini Ja cârligulii A şi de la puntulă de
sprijină la bâmbă.
YL
Cântărirea obiectelor cu acestii aparatii se face basân-
du-ue pe următârea lege dovedită în mecanică:
Pentru ca unii cântariii se steie în ecilibriti or izontală
SIT
trebue ca greutățile P şi Q se fie în raport inversă cu bra-
țele cântarului.
De aice urmâză că dacă greutatea Q ce cântărimit este
ER
mal mare, va trebui, pentru a căptta ecilibruli, se îndepăr-
tămii bomba P de puntuli de atirnare O; eară în casulii
contrarii va trebui se o apropiemii. |
NIV
Cântariulii este graduatii, o dată pentru totdâuna, intrunit
modi frte simplu. Pentru acâsta se atirnă in Q o greutate
cunoscută, spre esemplu, unit kilogrami; se îndepărteză bom-
LU
ESERCIȚII ŞI PROBLEME.
IBR
$==1,904X.32—441,136
2) Conform lezei repegiunilor, repegiunea câştigată va fi:
R=2X4,904X 329,494.
YL
IM. Sciind că spaţiulit percursă de unii corpi în prima
secundă a cădevel sale este de 4 m., 904, se întrebă cât timpi
SIT
va întrebuința acelui corpi pentru a căde din rirfulă unui
turnă înalt de 100 metri?
Soluţiune. După legile căderei corpurilor (20) avemit:
ER
100=—=4,9041Xt?
De unde:
NIV
LU
De unde:
19616_
t= 9.808 =2000 set,
I/
AR
ECILIBRIULU LICIDELOR
IBR
N=—A4 „904 xt?
Pentru a resolvi problema ar trebui dară se cunoscemi
timpulu în care corpulii aă percursii spațiul X. Acesti timpii
YL
însă îlit putem afla din legea repegiunilor. In adevăr avemi:
95,08==9,805Xt
SIT
98.08
= 9,808 10
ER
De unde:
N==4,904X.102=—490,4
VI, Care e volumulii a 457 grame de platină?
NIV
VII. Sciind că 52 centimetri cubici de aurii trasi 1
chilogrami, se se afle densitatea aurului ?
ECILIBRIUL LICIDELOR
LU
mare sii mal mică. Părticelele, din care ele sunt compuse,
sunt ținute dară între dinsele print”o putere particulară care
Sau numitit coesiune.
Corpurile licide nu ai o formă proprie: ele teii în tot-
I/
IBR
volumul unu! licidă remâne acelaș, ori care ar fi forma si
mărimea vasului în care'lă punemi, volumulii unui gaziă va-
ri6ză cu mărimea vasului în care e închis. In adevăr, dacă
YL
vomit lua o cantitate 6recare de unit. gazii și o vomii pune
în vase din ce înce mal mari, el va umpleîn totdcuna vasulii
în tote părțile sale. De aice urmâză că moleculele gazurilor,
SIT
în loc de a se atrage unele pe altele, ca în solide Şi licide,
parii din contra că se respinaii între ele.
Licidele şi gazurile se asâmănă dară prin ușurința cu
ER
care moleculele lor se potii mişca. Acâstă proprietate, care le
deosebesce de corpurile solide, aii făcutii se li se dele numele
generali de fluide.
NIV
31. Principiulu lui Pascal. Daci apisâmă cu o pu-
tere Ore care pe suprafața ună licidii, acestă presiune se
/ transmite cu o egală intensitate în tote
LU
AR
din principiulă lui Pascal, şi pe care o putemii dovedi espe-
rimental:
IBR
Se luămi doi cilindri verticali, de mărimi deosebite
(fig. 17) reuniți între dinşii priu IN.
unii tubii orizontalii. In fie care
YL
cilindru este câte uni pistoni care
îlii închide forte bine, dar care se
pote mişca în lăuntru lui cu ușu-
SIT
rință. Se umplem cu apă atăt ci-
lindrii cât şi tubulii de comunica-
țiuneși se ap sim peste pistonulii
ER
celi micit cu o greutate pre care,
spre csemplu, unit chilogramil. A-
câstă presiune se va transmite prin
NIV
licidii asupra pistonului celă mare . Fig. 17,
şi fie care întindere a sa, având
o suprafață egală cu acea a pistonului mici, va fi aptsată
din giosii în susii cu o putere egală cu unit chilogrami. Ast=
LU
puri de pompă, unul mai mare şi altulă mai micii (fig. 18),
IAS
IBR
străbate printre păreții lor şi printre acel a corpurilor de pompă.
Corpul de pompă cel mai mici este pusă în comunicaţiune cu unii
vasii plinii cu apă prin unii tubi d, care este astupatii prin o su-
papă, p, ce se deschide din giosii în susii. Canalulii de comu-
YL
nicațiune are şi el o supapă 7, care se deschide dinspre cor-
puli de pompă celii mică inspre celii mare.
SIT
|
pe
!
a.
înTă
"Aj
; .
ip
mr
ER
Și !
cati A | ZT
Pi
gi
d
A
NIV
a 4
. . i
| i
|:
4
LU
|
E.
Fig 18.
RA
IBR
va, închide, p se va deschide, și o nouă cantititate de apă va
întra în corpul de pompă celii micii. Continuămii tot astfeliii
pănă ce amândouă corpurile de pompă se vorii umple cu apă.
YL
Apăsând atunce pistonulii a în giosii cu o putere determinată,
acâstă apăsare se va transmite prin licidi asupra pistonului
V cu o intensitate de. atâte ori mal mare cu cât suprafaţa
SIT
celui alii doile este mat mare decâta celui întăiii. Pistonulii
b prin urmare se va ridica in susit., Aședând deasupra mt-
suței diverse obiecte, aceste vorii fi strînse între dinsa și
ER
cadrul de ferit cu o putere forte mare.
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
IBR
ferii. Oleulii storsii se scurge printr'unii canalii de care e pre-
vădută măsuţa,
2) In fabricarea sacharului se secte ma! întăiă suculii
din sfecle, şi uccstă operațiune se face rădend sfecla, punând-o
YL
apoi în saci și storcend-o într'o presă hidraulică.
3) Multe substanțe, precum bumbaculii, lâna și fânulit
sunt comprimate în prese hidraulice înainte de a fi transpor-
SIT
tate, pentru a le micşura volumulii.
39. Presiuni esereitate de unii licidii. Uni licidii,
închisii în lăuntrulii u-
ER
nul vasii, apasă prin
greutatea sa: 1) din
susii în giosii pe fun-
NIV
dulii vasului în care
este pusi: 2) pe păre-
ţii laterali și 3) din
LU
_giosii în susii.
Cele d'intâiii două
genuri de apăsare nu
RA
AR
40. Presiuni pe fundulii vaselor. „Presiunea cser-
citată de uni licidiă pe fundulii vasului este egală cu greu-
IBR
tatea unei colone de licidă ce ar ave drept basă fundulii va-
sului şi drept înălțime, verticala de la fundă pănă la nive-
lulă superioră.*
YL
Acâstă presiune, prin urmare, nu atirnă nici de la for-
ma vasului nici de la cantitatea de licidii cuprinsii într'însul;
ea atirnă numa! de la mărimea fundului, şi de la înălţimea
SIT
licidului.
Pentru a dovedi acestă lege, se luămii unii vasii cilin-
dricii deschisit la amendou& capetele și susținutii într'o posi-
ER
țiune ficsă prin uni ineli (Ag. 21). Capătulu inferiori! ali
vasului este astupati prin o placă de steclă atirnată prin unii
firii de unulii din platanele unei balanțe. Echilibrămiă mal
NIV
LU
RA
NT
CE
i i a
A
I/
IAS
IBR
celulalt platan o greutate Grecare G. Eeperienţa arată că, în :
casulii când vasulit este cilindrici, greutatea G este esact e-
gală cu greutatea apei pusă în vasii.—Se înlocuimii acuma
vasulă cilindricit prin unit altulii care are tot aceieși mări-
YL
me la fundii, este tot atât de înalt, înse care e cu multi
mai largi la gură, Âmplend şi acesti! vasăi cu apă, vomi
ved, că, pentru a menţin€ placa de steclă lipită de fun-
SIT
dulii seii, va trebui se punemi în celulaltii platanit alii ba-
Janţel tot greutatea G, de și cantitatea de apă ce întră în
vasii este cu mult mai mare decât în esperienţa precedentă.
ER
Insfirşit se punemii și în loculit acestul vasii unii ajtulii strimtii
la gură, înse având aceeși înălțime ca şi cele dout prece-
dente. Esperienţa ne va dovedi că, şi în casulit acesta, va
NIV
trebui se punemii tot greutatea G în celulalt platanit pentru
a împedeca placa de steclă se se deslipescă de fundi, de şi
cantitatea de apă ce întră acuma în vasii este cu mult
LU
mai mică.
41. Presiuni laterale. Licidele apasă pe păreți! laterali
al vaselor în care sunt închise, şi acâstă aptsare, ca şi acea
RA
AR
inchise, licidulii cuprinsit într'insele, apăsând cu o putere e-
gală în tote direcţiunile, aparatulii va sta în nemișcare. Des-
IBR
chidend înse aceste capcte, apa va eşi prin ele; apăsarea ne
mai având loc în direcțiunea pe unde esă apa, și eserci-
tându-se totuși in partea opusă, morișca se va pune în miș-
YL
care, și va continua a se învârti în acestă din urmă direc-
țiune, pănă. când se va scurge tstă apa din vasi.
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
IBR
prin ună tubii orizontală (fig. 23). Punend apă într'insele
vomii ved că ca se ridică în tote pănă la aceeş înălțime.
Jocurile de apă sunt o aplicațiune a legel vaselor co-
YL
municante., In adevăr, dacă unulit din aceste vase este mal
scuntii, licidulii dintriinsul va eşi afară şi se va -ridica pănă,
la aceeş înălțime ca şi în celelalte vase.
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
AR
Aceste pături sunt de multe ori înclinate pe orizonte astfeliii
încât formâză ca ună basenii, mai giosi la mijlocă şi rîdi-
IBR
catii la margini (fig. 24). Se ne Inchipuimă că o pătură de
năsipii se află între două pături de argilă; apele din ploi,
cădend pe pâmântii, vor strebate şi se vorii îngrămădi în pă-
YL
tura de năsipii în cantități care potii fi forte mari. Săpând
o fântână pe la mijloculii basenului, care se agiungă pănă în
acâstă pătură plină cu apă, licidulii se va ridica întrinsa
SIT
ca întruni vasii comunicanti,
ER
NIV
LU
Fig. 24.
cestii nume (fig. 25), este compusii din două vase de steclă
NT
CE
I/
IAS
IBR
Privind peste ambele niveluri, rada visuală m n va fi prin
urmare orizontală.
Cu acestii aparatii se servesc arpentorii pentru a nircla,
YL
si a măsura deosebirea de înălțime ce este între dou& locuri.
Se presupunemii că voimii se facemii acâstă lucrare pentru
puntele A şi B (fig. 26). Punemiîn fie-care din ele o miră,
SIT
adecă o linie verticală, împărţiță în metri, pe care pâte se
se misce o mică placă patrată. Nivelulu fiind aședatii la mid-
locă, ne uitămii peste suprafeţele apel succesiv la amândouă
ER
mirele şi ridicămi placele pănă ce rada visuală agiunge în
centrurile lor. Căpătămi astfelii. pe mire două înălțimi a că-
ror diferență arată cu cât unul din punturi este mat susi de
NIV
cât celulaltii.
LU
RA
NT
Fig. 26.
AR
ESERCIȚII ȘI PROBLEME
IBR
|. Rada pistonului celui micii, dintr'o presă hidraulică,
este de 0 m.03, eară ruda pistonului celui mare de 0 m. 24.
Apăsând, pe celii dintâiii cu o greutate de 100 chilograme,
se întrebă care va fi presiunea pe al doile?
YL
Soluţiune. Suprafaţa pistonului mici este:
„ S= 0,03 *
SIT
Și acelui mare:
S'== 0,24?
După principiulii lui Pascal (37) presiunile sunt propor-
ER
ţionale cu suprafeţele:
_X___3.0,24
100 2.003?
NIV
TI 2
De unde: x 100924.
0,03
II. Secţiunea pistonului celui mici, dintr'o presă hi-
LU
mulțită cu înălțimea:
V=200. 7. 5?
CU
AR
52 DENSITĂȚI
IBR
P=200. =. 52. 0.81.
IV. In una din ramurile unul vasă comunicantiă se află
YL
apă a cărel înălțime este 243 m. m. In celulalt se pune
untdelemni, care se ridică pănă la o înălțime de 300 m. m.
Se întrâbă care este densitatea untdelemnului, sciind că den-
SIT
sitatea apel este 12
ER
46. Prinecipiuliă lui Arehimede. Când punenaai ună
corpi solidii în lăuntrul unui licidă, el perde din greutatea
NIV
sa o greutale egală cu acea a licidului deslocuitii, 7
de cilindrulă plină.
41, Consecințe a principiului lui Arehimede. Din
IAS
IBR
vitațiunii, care'li atrage cătră pămentii, va fi nimicită, Corpulii
atunce, nu numai că nu va fi atrasit în gios ci din contra
va fi împinsă în susit de cătră licidii.
YL
SIT
pm ani zpărejiee?
ER
NIV
LU ăia,
A
a a
i
e
RA
NT
CE
IBR
(fig. 28). .
Intr'ună vasii de steclă, plini cu apă şi legati la gură
cu o pele de beşică, se află o figurină de porcelană atirnată
de o bulă de steclă plină cu ueră. Greutatea figurinel şi acea
YL
a bulei fiind ma! mică decât greutatea “apel deslocuite, ele
vorii sta deasupra; apăsând însă, cu agiutoriuli unul şurubi,
pe pele, compri-
SIT
mămii aerulii din
lăuntru, şi acâstă
apăsare, transmi-
ER
țendu-se în tâte
direcțiunile, de-
termină compri-
NIV
marea aerului din
bulă şi prin ur-
mare întrarea in-
LU
lăuntrul el a unei
cantități de apă
prin deschiderea,
o ce posed6ză în
RA
i pa “+ bula, doveninda-
adi a 2 tunce mal grele
IS j . | decâtliciduli des-
CE
apa lesă afară din bulă şi, sistemuli devenind mal uşori, se
IAS
AR
Din acâstă definiţiune am dedusit că greutatea unui corpi,
alu cărul volumi este V şi densitate D, este egală cu vo-
IBR
lumuli îmmulțită cu densitatea:
P=VD
De unde deducemi:
YL
P
(DD=-3
Scimiă, pe de altă parte, că în sistemului metrică unita-
SIT
tea de greutate, adecă gramuli, este greutatea unui centime-
tru cubică de apă distilată. Prin urmare densitatea apel va
fi egală cu 1.
ER
Se luămit uni volumii de apă V, a cărui greutate se
fie P'. Densitatea apei conform formulei (1) va fi:
p
NIV
2Il=g
Impărţind egalitatea (1) prin egalitatea (2) vomă avt:
_P
D=p
LU
IBR
unui volumă de apă egali cu volumul corpului. Conform
difinițiunii densităților, vomi ave dară:
D=,
YL
2) Corpuri licide. Pentru u determina densitatea unul
"corpi licidu, vomit atirna mai întâia de unulu din platanele
SIT
unei balanțe uni corpi solidi Gre care, spre esemplu, o bu-
cată de platină, şilă vomi ecilibra prin greutăţi puse în celu-
lalt platanit. Voimti implinta apoi acestii corpi în liciduli a că-
ER
rui densitate voimii se determinămi. E! va perde atunce, con-
form principiului lui Archimede, o parte din greutatea sa e-
gală cu acea a licidului deslocuitii. Spre a restabili ecilibriulă
NIV
balanței ce se nimicise, va trebui se punemi în platanulii de
caree atirnată corpulii o greutate P, care representeză pon-
derea unul volumă de licidă egală cu volumulii solidului îm-
plintatu. Vomii înlătura apoi liciduli, și după ce ami ștersu
LU
AR
corpului solidă a cărui densitate voimiă se determinămii: fie
P pondera sa. Punemit apol corpului solidii în flaconi; o
IBR
porțiune de apă, egală cu volumulii corpului, va fi dată afară,
Punemit dopulii, căutămii ca apa se se ridice tot pănă la ca-
pătulă tubului subțire şi cântărimi din noi; fie p' ponderea
YL
SIT
ER
NIV
Fig, 29.
LU
| p'=P+p—X
De unde:
N=P+-p—p'
NT
IBR
apel distilate ce umple flaconulii va fi P'—p. Densitatea li-
cidului fiind egală cu raportulă între ponderea sa şi ponde-
rea unul egală volumulă de apă distilată, vom ave:
P—p
YL
D=5
SIT
determina densitatea unul corpi solidă prin acestă inetodă
se numesce arcometrulii lut Nicholson ; el se compune dintr!
unii cilindru de metali deşerti înlăuntru, având atirnati la
ER
partea inferi6ră uni paneraşii, și susți-
nând la partea superi6ră ună platani
prin agiutoriulii unei vergi de metalu.
NIV
(fig. 30). Punemă arcometruli întruni
vasă plini cu apă distilată şi aşetămă
în platauii greutăți pănă când se afundă
LU
AR Oe
“a
le
i 2) Corpuri licide. Aparatulii care servesce la deter-
În
IBR
— : arcometruliă lui Fahrenheit, şi se compune din unii tubă ci-
„_” lindrică de steclă, terminată la
-s partea superi6ră prin 0 vârgă ca-
YL
N re A susține uni platană (fig. 31).
cu Și .
= Cântărimiă areometrulii deșşerti;
SIT
Se poi în unii vasi plină cu liciduli
isi a cărul densitate voimi se deter-
<g”minămi. Pentru wlii face se se
ER
3 afunde pănă la ună semni. făcută
.. - pe vârga sa, vatrebui se punemă
+83 în platană o greutate P. Ponde-
NIV
“rea, licidului deslocuitii de areo-
"metru va fi P-+pz Punemi după
re,
Asta
RA
Auulelec "du
P-p
52, Arecometru cu volumii variabilii. Se numescii
7
AR
DENSITAȚI
Pentru ca se putemit compara între ele densităţile lici-
delor cu asemene aparate, trebue se le graduămi întruni
IBR
așa modi că, uni areometru, ori care ar fi forma şi mări-
mea sa, se se afunde întruni licidă determinati de ună a-
celaşi numără de grade.
YL
Sai imaginată ial multe sisteme de graduare, între
care cele mai întrebuințate sunt a lui Gay -Lussac şi a lui
Beaume.
SIT
dArcometrulă lut Gag-Lussac, numiti şi are-
ometru centesimală, este întrebuințati pentru a
constata care sunt cantitățile de alcoolii curatii şi
ER
de apă cuprinse întruni spirtă ordinari, spe-
rienţa ai arctatii că cu cât unii spirtă cuprinde
mai multă apă cu atât densitatea sa este mal
NIV
mare. Cunoscând acestă faptii, cată cum Gay-
Lussac gradudză areometrulă sei: Se pune mai
întăi aparatul în alcoolii curati: greutatea din
âmflătura de desubt este regulată astfelii ca el
LU
făcutii cu 90
părți alcooli și 10 părți apă, şi punând areome-
trulă într'insul, el se va afunda mai puţin din cau-
să că licidulii este acum mal grei; în dreptulă ni-
NT
IBR
sare comună în care punând areometruli se va ridica mat
sus, din causă că va fi mal grea. Se însemnâză aice 0. Spa-
țiulă între 0 şi 10 se imparte în 10
YL
părți egale şi acestă divisiune se con-
tinuâ şi deasupra lui 10.
Areometrul pentru licidele mat gre-
SIT
le decât apa, are în bula de desubt o
greutate astfeliii regulată încât punen-
du'l în apă curată se se afunde ma! în
întregime (fig. 34). Se însemnâză aice 0.
Implântându'lu în o soluțiune făcută cu
ER
ami mate
85 părți apă și 15 părți sare, ei se va
MI
NIV
ale
ridica în susii și vonii însemna în drep-
tul nivelului 15. Intervalul dintre aceste
dout divisiuni este împărțit în 15 părți e
egale și aceste divisiuni sunt continuate Fig. 33. Fig. 34.
LU
de alungulă tubului.
Din acestii modi de graduare a areometrelor lui Beau-
m6 urm6ză că ele se voră afunda în totdâuna de acelaș nu-
RA
IBR
Diamanti. 3, 5 Sulfure 2, 0
Marmoră albă . 2, 8 Phosphorii 1, $
Aluminii. . . . , 92,6 lLemni de stejari . . 0,9
Steclă de gemuri . 2, 5 | Leni de bradi . 0,66
YL
Densităţile câtor-ra licide,
Mercuri . . . . 13,59 î Apă distilata. 1, 00
SIT
Bromi. . . „2, 99 | Esenţă de terebentină 0, S7
Acidii sulfuricii. 1 SĂ Petroli . , 0, 84
Sulfură de cărbune. 1, 29 Alcooli. . . 0, Si
ER
Acidii azotici , . 1, 22 Untu de lemnii . 0, Sl
Apă de mare. . . 1,03 | Eterii 0, 73
NIV
ESERCIȚII ȘI PROBLEME.
1. Uni vasii trage, fiind deşertiă, 5 chilograme, şi are
0 capacitate de 20 litri. Implemi acesti vasi cu unii aluată
LU
este 2, 2.
Soluțiune, Dacă vasul ar fi împluti numa! cu humă
uscată, capacitatea sa fiind de 20 litri, greutatea sa ar fi:
NT
- P=5k.p2k.2X202—=49k.
Dacă am seste unii litru de humă, pentru a o înlocui prin
CE
coţientii 11, 667. Vasul cuprinde dară 11, 667 litri stii
IAS
AR
II. Uni corpi, cântăritii în aerii trage 25 gr.; cântăritii
in apă distilată trage 20 gr; cântărită în apă sarată trage
IBR
19 gr. 85. Se întrâbă: 1) care este densitatea corpului, și 2)
care este densitatea apel sarate?
MI. Unii corpii împlintatăîn apă, trage 396 gr.; împlin-
YL
tatii în mercură, el trage 154 gr. Se se afle: 1) care este
volumulii corpului; 2) care este ponderea sa; şi 3) care este
densitatea sa.
SIT
Soluțiune. 1) Unii centimetru cubicii de apă trage uni
grami și unii centimetru cubicii de mercură 13 gr. 59 (vedi
$ 48 și tabela densităților). Prin urmare în virtutea princi-
piului lui Archimede (46), fiecare centimetru cubicii de corpi
ER
perde în apă unii gramiă din ponderea sa, eară în mercurii
13 gr. 59. Fiecare centimetru cubicii perde dară în mercurii
NIV
12 gr. 59 mal mult decât în apă. In problema dată însă
corpulă ai perdută mat multi: în mercurii de cât în apă
396—154==—242 grame. Aşa dară de câte ori 12,59 va fi cuprinsii
în 242, atâte centimetri cubici va av6 volumulii corpului:
LU
242
Y=12:59 19,2222
2) Dacă volumulii corpului este 19,222 c. c., volumulii
RA
P=396-+19,999—415,292. .
3) Densitatea va fi egală cu ponderea sa împărțită prin
ponderea apei deslocuite.
CE
__ 415,292 21,6
19,222
IV. Uni aliagiii de aurii şi de aramă trage 650 gr.
I/
IBR
650
19,3
Implântatii în apă el ar perde din ponderea sa:
650
YL
[87
19,3
Aliagiulii au perdutii dară în apă mal mult decăt aurul
65V
SIT
curati: 50— az
19,3
. . „as l
Volumulii unui gramit de aurii fiind 193 perderea sa
9
ER
în apă
apă este 19.35
l or |
. . .. ].
Volumulii unul grami de aramă fiind 38" perderea sa
NIV
” Li
A ]
în apă
p este ——--ar.
Ss 5
s -
Pentru fiecare gramii de aramă, care inlocuesce unii
LU
“9
| 19,3 _(19,3X50—650)8.8__
Pond. aramei = a 193-285 ==9261
3,5 1943
I/
GAZURNI
33. Elasticitate—Compresibilitate. Moleculele cor-
purilor gazose se potă mişea.cu fârte mare uşurinţă ca şi a-
cele ale licidelor.
CU
GAZURI.. 65
AR
In timpi ce unii licidit are întotdâuna unii volumă con-
Stantii, volumulii unul gazii variâză cu mărimea vasului în
IBR
care este închisu. In adevăr, dacă punemiă aceeşi cantitate de
gazii în vase din ce în ce mai mari, gazuli le împle în întregime.
Moleculele gazurilor se |
YL
îndepărteză dară unele de
altele și apasă pe păreţii
vaselor în care sunt închise.
Se numesce putere. p-
SIT
Mastică s6ii tensiune, acestă
proprietate a gazurilor de a
tinde necontenit se'şi mird-”
ER
scă volumulii și se apese pe
păreții vaselor în care sunt
închise. |
NIV
(iazurile se mai deo- i
sebescii de licide prin marea i
lor compresibilitate; volu- | A]
LU
Următorea esperiență
"dovedesce elasticitatea şi
compresibilitatea gazurilor:
NT
1
CU
AR
66 ATMOSFERA
IBR
robinetii (fig. 35); scotemii aeruli dintrinsul cu agiutoriul
maşinei pneumatice, și închidemit robinetulii pentru a împe-
deca aerulii de a pătrunde în lăuntru. Cântărimă balonulit
YL
deșentii atirnându'li de platanulă unci balanțe, şi însemmnăniii
greutatea sa. Deschidând apol robinetulă, lăsimi se între acri
in baloni; cântărinduli atunce din noii constatămi că ai
SIT
devenitii mal grei.
ATMOSPIRĂ -— BAROMETRI,
55. Presiunea atmosferei.
ER Atmosfera este massa
——
NIV
țimea sa este evaluată lu .15,000 metri aprope; ca se mişcă
în spațiu împreună cu pământulii.
! . Atmosfera, fini compusă din ga-
muri, trebue se fie, ca și aceste, «rea
LU
întră una în alta lipindu-se perfect: una din ele are unii tubii
previdutu cu unii robineti, cară ceclaltă unui inelu de care o
CU
ATMOSFERA | G7
AR
putem apuca. Se reunimii ambele emisfere astfeliii ca se
formămii din ele o. sferă, şi prin agiutoriulă unei machini
IBR
pneumatice se scotemii acrulă din lăuntru. Inchidând atunce
robinctuli vomii vide că nu ne mai este cu putință de a le
desface uua de alta din causă că atmosfera; apăsând peste
ele cu tâtă greutatea sa, le ţine lipite împreună. Dacă vomii
YL
lasa îuse se între acri în lăuntru, deschidend S
robinetul, emisferele se vorii deslipi cu uşu- =
rință, co-că atunce apăsarea esteridră a ae- Pa
SIT
vrului este ecilibrată prin apăsarea esercitată 4;
de cătră aerulii din lăuntru (fig. 37). E
3) Se luămi unii pahară plină cu apă Pisa
ER
și se punemii peste gura lut o foie de hârtie;
se'li întorcemit cu ura în gios ținând mâ-
na aplicată pe hârtie. Retrăsend apoi mâna,
NIV
vomit vid€ că apa nu va căd6, că-ci atmo-
sfera apasă din giosi în susii asupra foet şi
reține prin ac6sta apa în paharii (fig. 38).
LU
AR
fară. Tubuli, umplută: cu mercură și curăţitit complectit de
acrii, este apoi resturnatii cu gura în giosii pe unit vasii plini
IBR
cu mercurii (fig. 39), care se numesce curctă.: Esperienţa ne
arată cu mercurul din tubii nu, cade în cuvetă, ci remâne
ridicati pănă la o înălţime aprope egală cu 76 centimetri.
YL
£) Causa care face ca mercurulă se ră-
|
| | mână ridicatii în' lăuntrul barometrului este
| i presiunea atmosferică. In adevăr, atmosfera
SIT
Y, | fiind grea apasă peste suprafața mercurului
din cuvetă. Acestă presiune, conform princi-
==
ER
țiunile cu o intensitate proporţională .cu.-su-
„prafețele considerate; ca va împinse prin
urmare mercurul în susii în tubii, unde nu
NIV
este aerii care se eserciteze asupra sa 0 con- :
tra-apăsare. |
Pentru ca colona de mercurii, 1idicată
în tubii, se steie în ecilibriă, este evident că
LU
AR
metru, efectuată prin agiutoriulii ci, ar fi greşită. In adevâr,
IBR
se presupunemii că presiunea atmosferei ai deveniti mail.
mare de cât în momentuli când 'aii fost făcută împărţirea
tubului; mercurulii se va sui atunce în susii în barometru,
înse în acelaş timpi se va scobori în giosii în cuvetă şi
YL
divisiunea 0 nu va mal corespunde cu nivelului mercurului
din cuvetă. Inălţimea mercurului din tubii va fi atunce mal
mare de câț acea arttată prin gradaţiunea ficsă, și anume
SIT
cu spațiulii ce este între O şi între nivelulă mercurului din cuvetă.
c
Sai întrebuințatii mai multe mijloce _
pentru a înlătura acestă causă de greşalăîn Pac ră
ER
măsurarea înălțimel barometrice. ai
TETT 4
_Celii mal simplu din tâte este realisatii
in Varometruli cu cuvetă, care, dată nu în-
NIV
lătureză deplinit acâstă greșulă, o face celi
TEO
puținii se fie cât se pote mai mică.
FEL
Barometrul cu cuvetă (fiu. 40), este
LU
IBR
acesta se se înlătureze greşala de care am vorbită mai susii,
Cuveta barometrului lui Fortin se compune dintrunii
tubii de cristalii terminatii la partea inferidră prin unii tubii
de metalii [O (fig. 41). Fundul acestui tubi este compusii
YL
din uni sacii de pele
PD, care se sprijine «de
capătuli unul şurubii V.
SIT
Este evidentii că dacă
vomi ridica în susi
şurubulii, vomit ridica
ER
în acelaș timpii fundulii
de pele şi cu dinsul
nivelul mercurului din
NIV
cuvetă; dacă vomil scu-
bori din contra suru-
-Dulu V, vomil scobori
LU
ivoriii «. Uradaţiunea
de pe tubii este făcută
astfeliui ca zero se cores-
I/
Inainte de a face o
observaţiune, invertimi
şurubulă V pănă când
CU
BAROMETRU îl
AR
nivelulit mercurului din cuvetă coincideză esact cu vârful co-
nului; atunce el coincideză de asemene şi cu divisiunea zero
IBR
a barometrului. Inălţimea colonei de mercurii din tubii ne dă
în casulă acesta cu esactitate înălțimea presiunei atmosferice.
In partea drâptă a fisurei este desemnatii barometrul
YL
susținută de unii suportii cu trel picidre, car» îl ţine într'o
posiţiune verticală, așa cum trebue se fie când voimii se facemii N:
o observaţiune. p Banu leit |
SIT
Ela
ER
vâdutit că acâstă greutate este egali cu acea a unei colone
de mercuri ce ar av drept basă suprafața apăsată şi drept
înălțime, înălţimea barometrică sit 76 cm. Pe de altă parte
NIV
scimii (29) că greutatea unui corpii este egală cu volumuli îm-
mulțitii cu densitatea sa. Apăsarea atmosferei pe o suprafață
de ună centimetru patratii va fi dară:
LU
IBR
şi se prevedemi chiar mai multe fenomene meteorologice,
după cum vomă vid6 mat în urmă.
2) Barometrulii servesce asemene la misurarea înăl-
țimelor, Dacă ne ridicămit în sus, colona de acrii care sc află
YL
deasupra nâstră devenind mat mică, este evident că mercu-
rul va trebui se se cobore în tubulii barometricii. Dacă am
cunosce legea după care se face acestă scoborire ar. fi uşorii
SIT
se deducemii înălțimea absolută a unul locii de asupra nive-
lului mărei din observațiunea barometrului. Fisicii at stabi- -
litii, în acestii scop, formule care ne permiti se facemii ase-
ER
mene calcule. |
ESENRCIȚII ŞI PROBLEME.
NIV
1. Cu ce greutare va apăsa atmosiera pe o suprafață
circulară a cărei radă este 20 centimetri, înalțimea barome-
trulul fiind 0,75
LU
02
volumulii va descresce sâi va cresce și va deveni V”. Intre
aceste cantităţi vomi ave însă în totdeuna proporțiunea inversă:
IBR
NP
Vp
YL
Putemii demonstra legea lui Ma-
riotte pentru presiuni mai mari de cât E
=
. eu E
acea a atmosferei în moduli următorii: E
MIRE - ” . Pa E
SIT
Luămii un tubă desteclă cu două “t
ramuri, una lungă și deschisă la capă- E
„tulă superiori, alta scurtă şi închisă k E
ER
(fig. 42). Damura lungă este împărțită Ti
în părți de lungime egală, metri şi sub- E,
- pă > FI . . ii
„a:
înălțime a d. Am închisă prin acesta
zarertata
IBR
printrinsul -pănă la gază, şi ali 2-le greutatea colonet de
mercurii din c pănă în d, a cărei înălțime este tot P. De
aice videmii că presiunea devenind 2P, volumulă au deveniti
YL
—p- Dacă vomii turna o nouă cantitate de mercură, astfeliii
încât înălțimea sa se fio egală cu 2P, presiunea totală deve-
nind 3P, volumul va deveni 4-3 Şi aşa mal departe,
Pentru a demonstra, legea. lui Mariotte pentru presiuni
SIT
mai mic de cât presiunea atmosferică, luăm unii vasii adânci
plinit cu mercurii (fig. 43) în care punemă uni tubiă închisit
la unt capttă și deschisi la celulalti, şi cuprindend o cau-
ER
titate de acră. Afundămiă tubulă în vasii pănă când nivelului
mercurului dintrinsul se află la aceeşi înălţime ca şi în va-
sulit esteriorii. Prin agiutorulu unei li-
NIV
| nie graduate măsurămi volumuli aeru-
lui, care se fiec V. Didicâni tubulin sus,
Ia. __ Spațiul ocupatii de gazii se miresce şi
LU
zh ea , . , , ,
a) nus înălțimea colonel de mercurii al tî-
dicatii în tubii. Insemnând prin p aces-
„tă înălțirae ab, presiunea la care se află
CE
NEz T=
” V P ta
Tie 43, 61. Legea lui Mariotte nu este
absolută esactă. In adever:
CU
AR
ELASTICITATEA GAZURILOR 15.
IBR
se la aceleşi presiuni își micşureză volumele de cantități de-
osebite. Astfeliii, acidulii carbonică, amoniaculă şi în general
gazurile care se liceticză cn ușurință, se comprimă cu mult
mai tare de cât aerulii, hidrogenului şi în general de cât ga-
YL
zile care se liceficză cu greutate.
2) Am vădutii că legea lui Mariotte pte fi esprimată
prin formula:
SIT
VP
wp
De aice deducemii: VP=P'
ER
Secu:
VP
pl
NIV
Așa dară, conform legei lui Mariotte, rapoitulii între
productulii volumului cu presiunea la o presiune P și între
LU
x primă mai tare de cât indică legea lui Mariotte; valdrea ra-
IBR
3. Portului= ir este mai mare de cât unitatea și merge necon-
RS tenitii crescând pănă la SO atmosfere. La acestă presinne ea
3 SE agiunge unii maxima; pentru presiuni mal mari ea descre-
9 (.iste necontenit pănă ce devine mai mică de cât unitatea. Așa,
YL
(3 g sub presiuni mal mari de cât 190 atmofere, acrulii se com-
j = primă ca și hidrogenulii.
“s
SIT
OD Ss i 2. Manometru cu arii liberit. Manometrele ser-
7 5 Yesei pentru a măsura presiunea la care se află unii gaz sci
SRI 9 vapâre. Manometrulii cu aer liberă se compune dintr'unii
> ctubi de steclă lungii (fig. 44), deschisi la amândouă cape-
A
| A
SR
ER
tele și cu unul din ele împlântatiă și lipiti într'-
unii vasii solidia de spijă, plini cu mereură. (iazu-
NIV
ui | | rile scii vaporii, a căror presiune voimii se măsu-
IS d rămi, Sunt puse în comunicaţiune cu manometrulii
NA : t | prin agiutoruli unui tubit laterală e; ele apasă
i ji atunce peste mercurulii din vasii și'lu faci se se
LU
AR
veservoriii este la aceeşi înălțime ca şi în tub; aeruli din
acesta va fi la presiunea: atmosferică. Punând
IBR
însă manometrulii în comunicaţiune cu uni
gazii scii vapore, care se atlă la o presiune
mat mare, acestea vor apăsa peste nivelulii
-
YL
se ridice în lăuntrul tubului. Presiunea eser-
citată de gazii scii vapore va fi măsurată
prin puterea elastică « aerului din tubii, care,
SIT
după legea lu Mariotte (60), variază în ra-
port inversii cu volumulii sei, și la care va
trebui se adăugimii şi înălțimea coldnei de
ER
mercur ridicate în manometru. Aşa, spre
esemplu, dacă volumulii aerulul aii fost re-
NIV
1. 1 l ,
dus În ——p 0) mu Cineceea ce fusese
2 3 -L
la începutul esperieuței, presiunile vorii fi
de 2, 5, 4... or mai mart de cât presiu-
LU
AR
rulii lu! îusuși. Unul din capetele sale este deschisi şi „pote
comunica cu gazuli s6i vaporea a cărei presiune voimii se
IBR
măsurămii. Celulalti capitii este inchisă și terminati prin unii
arătătoriii în fața căruia se află unii arcii de cerci aruduatii.
Când presiunea gazului sâi vaporel care comunică cu m9-
YL
nometrulii, cresce, giururile tubului se desfacii şi arătătorulii
se mişcă intro direcţiune; când din contra presiunea des-
cresce, giururile se strâng şi arătătorulit merge în Qirecţi-
SIT
unea opusă. Intrumentulă este eraduatii prin comparare cu
unii altii manometru.
ER
ESERCIȚII ŞI PROBLEME
N—0,73S__0,141
IAS
N—0700 012.
De unde: (X—0,7-18) 0,122==(4—-6,750) 0,141
CU
MACIIINA PNEUMATICA . 79
AR
Sci: = oi 07025.
IBR
1) Presiunea atmosferică este dară 0.7628.
2) Presiunea la care se afla acrulii din tubii în casuliă
„ întăiii: 0,7628—0,748=—0.0148.
3) . Presiunea “la care se afla aerulii în casulit aldoile;
YL
0,7628-—0,750=—0,0128.
MACIINA PREUMA'DIGĂ.
SIT
65. Machina cu unii corpit de pompă. Machina
ER
pneumatici este unii aparati "destinatii de a scote nerulii
dintr'unii corpii sci dintrunii spaţiii pre-care.
NIV
LU
RA
NT
Fig: 47.
CE
IBR
în sus și în gios. La partea inferidră acâstă vârgă are unii
astupuşii conicii S”, care pote astupa perfect deschiderea co-
nică de la funduli: corpului de pompă. In fine pistonulii este
YL
prevădutit cu o c6dă, prin agiutorul căreia îl putemit ridica
sâii scobori.
Se presupunemii că la începutulii esperienţel pistonulii
SIT
se află la fundului corpului de pompă. lidicâud pistonulă în
sus, de desubtul seii va remână unit spații deşertii de acră;
astupuşulii conicii S', ridicându-se și el impreună cu pistonuli,
ER
va lăsa liberă comunicațiunea între vasulii E şi corpului de
pompă, eară aerulii din celii întâia va străbate în celit din
urmă. Școborind atunce pistonulii, deschiderea conică va fi
NIV
astupată cu dopulii S' şi aerulă, întrodusit in corpulii de pompă,
nu se va mai putea întârce îndărăpt în vasulă IE; el înse fiind
apăsatu, în virtutea puterel sale elastice, va împinge în susii
LU
vasulii E.
66. Machina cu dou corpuri de pompă. O ma-
NT
AR
dinsele se află o rotă p de asemene dintată, a cărei dinți
potii se între pintre dinţii codilor. Rota pâte fi pusă în mișcare
IBR
prin agiutorulii unui măneri. Ambele cavităţi conice de la
basa corpurilor de pom-
pă comunicii între din-
YL
sele prin unii canalii re,
cară acesti din urmă
comunică, prin unii altii
SIT
canali tranversalu, cu
vasulii din care voimă
se scotemii aerulii. In-
vertind mănerulă de la '
stânga spre dicpta, u-
ER
at
eee
ana pete
IBR
pistonit cu aceeş putere cu care va împedeca ridicarea celuilalt.
Efectele dară esercitate de atmosferă, fiind egale şi contrarie,
vor fi nimicite. .
Pe de altă parte machina. cu dou& corpuri «de pompă
YL
mai presenteză şi avantagiulii de a produce unii efectii iîndoitii
mai mare de căt machina cu uni singurii corpii de pompă.
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
Piz. 49.
I/
IBR
chinei pneumatice (fig. 49). Când voimii se avemii uni spaţii
vidă, punemii peste platină unit clopotii de steclă acărut mar-
gini sunt perfect plane şi unse cu ună corpii grasit pentru
a face cât mai complectă lipirea între ele și platină.
YL
Se presupunemi că am scosii aeruli din spaţiuli aflati
dedesubtul unui asemene clopotii de steclă. Atmosfera apt-
sând atunce cu tâtă puterea sa peste dinsul, nu ne va mat fi
SIT
cu putință de alu ridica de pe platină fără ca se riscămă de
alii strica. Trebue dară se găsimii unii mijlocii de a întroduce
în el aerii după terminarea esperienţelor. Acestii mijlocii este
ER
agiunsii prin agiutorulă unui robinetit R, de o construcțiune
specială, care se așagă în tubulii transversalii ce stabilesce
comunicaţiunea între platină şi corpurile de pompă. Construc-
NIV
țiunea acestui robinetii se vede în figura 47 (pag. 79). El are
două canaluri: unul tranversalii şi altulii laterali O. Cănd
robinetulii se află în posițiunea Î, canalulii transversalii sta-
LU
IBR
ruli şi din prubetă. Aptsarea devenind din ce în ce mai
mică peste mercurulu din manometru, el se va ridica în ra-
mura deschisă, scoborindu-se în acelaș timpi în cea închisă.
Dacă niveluli licidului ar fi la aceiaşi înălțime în ambele ra-
YL
muri, acâsta ar dovedi că aerulu au fost scosă în întregime.
Uni asemene resultati înse nu se pote căpăta; între nivele
vemâne totdâuna o diferență de înălţime, care mesură pu-
SIT
terea elastică a aerului rămasu in aparată.
6$S. Culculului vidului. Moduli construeţiunel machi-
nel pneumatice ne permite se calculămiă, iu modi teoreticii,
ER
care este cantitatea de aeră remasi întrinsa după unii nu-
mru detenninată de lovituri de pistoni,
In adever, se considerămă, pentru mai multă simplicita-
NIV
te, o machină cu ună singurii corpt de pompă, pusă în co-
municaţiune cu ună vasii E din care voim se scotemii aerula
(îg. 17, pag. 79). Fie A volumulă corpului de pompă şi B
LU
IP-D
de aeri rămasă va îi:
1— A za Ab A _ _B
CE
A B AL
AF APD CAB):
IAS
RA
_B. AB: _(A+B) B—(A+B) AB
"A-FB (AB): (A+B) (AB)
LIB
Sci: (A-FB)E
ITY
(APR
Eară cantitatea de aerii remasă:
RS
(AB)
După n lovituri de pistoni cantitățile de aerii date a-
fară și remase 'voruă fi:
IVE
AB Ba
A ȘI CAB) |
Cantitatea ca ip este cu atât mai mică cu cât n este
UN
pi
POMPE-SIFONU.
IAS
IBR
Vomi espune pe scurti principiele fisice pe care este
fundată construcțiunea lor. |
10. Pompă aspirătore. Pompa aspirătâre se, com-
YL
pune dintruni corpii de pompă, înlăuntrul căruia se pote
mișca uni pistonă prevădutii cu unul scii două canaluri trans-
versale, astupate prin supape care se deschidă din gios in
SIT
sus. La basa corpului de pompăse află unii tubi numitii «s-
pirătoriti, ali, cărui capăti infe-
riorii este împlântatii în liciduli
ER
ce voimii se ridicimi, spre esem-
plu, apa dintr'o fântână, eară celă
superiorii are o supapă care se
NIV
deschide de asemene din gios în
sus (fig. 50).
Se presupunemii că la înce-
putulă esperienţel pistonulii se află
LU
Fig. 50
pă, nu se va mai pute intorce în
IAS
RA
rătorului și se va ridica ca însăşi în susi pănă în pom-
pă, Scoborind atunce pistonulii în giosu, apa va deschide
supapele canalurilor lui şi va trece deasupra; ridicând pisto-
LIB
nulii în sus, pe de o parte o nouă cantitate de apă va fi
aspirată din fontână în pompă, cară pe de alta, licidulu ce
se află deasupra pistonului va fi suitii împreună cu dinsulii
și versati prin tubulă lateralu.
ITY
Pentru ca o pompă se pâtă ridica apa dintro fontână,
trebue ca tubulii aspirătoriii se aibă o lungime mai mică de
cât 10 metri. In adevăr, causa care face se se ridice apa în
RS
pompe este presiunea atmosferică ; prin urmare greutatea co-
lânel licide, ridicate de asupra nivelului din fântână, trebue
se fie egală cu greutatea atmosferei. Acesta însă şcimii (56)
IVE
că se măsură prin o colână de mercurii: înaltă de 76 cm.
Pentru a afla. care este înălțimea unel colâne de apă care are
aceeși greutate ca și o col6nă de mercurii de 76 cm. obser-
UN
în construirea pompelor
11. Pompa res-
pingătore. Pompa res-
pingttore (fig. 51), se
I/
de pompă împlântată
în apă, înlăuntrul că-
ruia se pote mişca ună Fig. 51.
CU
58 POMPE
AR
pistonii. La fundii se află o deschidere previdută cu o supa-
pă, care se deschide din gios în sus. In păretele laterali se
IBR
află unii tubii prevâdută și el cu o supapă care se deschide
dinspre pompă cătră tubii.
Când ridicămii pistonulii, dedesubtul seii rămâne unit spa-
YL
ţii deșertii de acri; apa împinsă de presiunea atmosferet,
deschide supapa de la fundă și întră în corpulă de pompă.
Când scoborimii pistonulă, supapa de la basă se închide, pe
SIT
când acea a tubului laterali se deschide şi lasă se trccă
printr însul licidulă impinsii de pistonii.
12. Pompa aspiri âtore—respin z6tore,
ER
Accstă pom-
pă este o combinaţiunea celorlalte dou& pompe descrise mai
sus. Ea se compune dintr'unii corpii de
NIV
pompă înlăuntrul căruia se mişcă unu
2 pistonii (fig. 32). La” fundă se atlă unu
tubi aspirătoriă AB, implântati cu ca: :
, pătuli s&i inferiori în apa e voimi
LU
RA
la o înălțime mat mică de cât 10 metri deasupra nivelului
apei ce voim se aspirămi. ha fe trerlii
73. Sitonii. Sifonulu este uni aparati prin agiutoruli
LIB
căruia putemă se transvasămi unii licidi dintr'uni vasi în-
traltulii. El se compune (fig. 53) dintr'ună tubă îndoitit având
o ramură mai scurtă CD şi alta ma! lungă EF. Cea d'intăiii
ITY
fiind pusă în licidulă ce voimit se transvasămii, umplemii apa-
ratulii cu acel licidă: el se va scurge atunce prin sifonii din
C cătră F.
Pentru a înţelege causa acestei scurgeni, observămil că
RS
atmosfera apasă peste nivelulă AB, şi că acâstă presiune se
" transmite prin licidă şi înlăuntruli sifonului. Licidul din sifoni
este dară împinsă din C cătră D, cătră F, cu o putere II egală
IVE
cu presiunea atmosferică. Pe de altă parte înse licidulă din
tub este greti; el tinde se cadă în gios cu o putere propor-
ţională cu lungimea ], a .xamurei CD. De aice urmâza că li-
UN
je
L
Fig. 53.
lungă de cât DC, este evident că Ia
IAS
AR
care în partea în care este împinsă mat tare. Spatiulii goli
IBR
ce ar put rămână în urma sa este umpluti îndată cu nout
cantități de licidii ce se ridică din vasulii AD, și scurgerea
se face fără întrerumpere.
YL
ABROSTATI
SIT
74. Principiul lui Arehimede aplicatii la gazuri.
Principiulii lui Archimede (46) se aplică la gazuri intocmai
ca şi la licide. O»Y ce corpi pusă întunri guză perde din
ER
greutatea sa o parte egală cu yreutatea gazului deslocuilii.
Pentru a dovedi acesta, ne servimit de unii aparati nu-
mitii baroscopii (fig. '54). EI se compune dintro mică balanță
NIV
care are atirnate la capetele sale două bombe, una mică și
plină, alta mare şi deşertă. Greutatea bombelor este regulată
astfelii în cât, în acri, ele se ecilibreză şi balanța stă prin
N
Aşa dară:
CU
AEROSTATE 9]
R
RA
1) Când punemi întruni gazi unit corpi mai gred
de cât dinsul, el va căd€ cătră pământii.
„_2) Dacă corpulii are aceeși greutate ca şi vazul, în
LIB
midloculii cărnia se află, el va sta în ecilibriii în ori ce po-
sițiune "li vomit pune.
3) * Corpulă fiind
ITY
mal uşori de cât ga-
zuli, el. va perde o.
parte mai mare decât
greutatea sa proprie şi
RS
se va ridica în sus.
75. Aerostate.
Aerostatele sunt funda-
IVE
te pe acâstă din urmă
consecinţă a principiu-
lui lui Archimede. Ele
UN
atmosferă.
IAS
AR
AEROSTATE
de paie. Acrulii din lăuntru, fiind astfeliii încălditi, se dilata,
IBR
o parte dintr'insul eșia afară și aparatuli, ușurati în modulii
acesta, se ridica în sus. S'aii datii numele special de mont-
golfiere aerostatelor pline cu acră caldă.
Astădi acrostatele se umplu cu unii gazii uşorii, precum
YL
este să hidrogenulu sii gazulă de luminatii. Iuvălitorea lor
se face din matasă dâsă (tafetas), unsă cu uni lacit de cau-
ciucii, pentruca gazurile se nu pâtă trece printr'insa. Pe dea-
SIT
supra se află o rățea de capătulii căreia se atirnă unii panerii
de mlajă, în care se suie călătorii. La partea superidră ba-
lonulii are o supapă ce pâte fi deschisă din panerit prin agiu-
ER
toruli unei frânghil.
In panerii se punii mal multe seculețe de năsipii, care
se deşertă, când voim se ne ridicămitîn sus. Când din contra
NIV
voimii se ne scoborimii, se deschide supapa dela partea su-
peridră; o parte dingazii iesă afară şi aerostatulii, deslocuind
mal puțini aer, cade spre pămentii.! |
LU
LIB
DILA'PAPIUNE—"PERMOMEPRE,
ITY
76. Căldură—frigit. Prin agiutorulit simțurilor n6stre
putemii constata că devsebitele corpuri din natură potii se de-
vină calde s6i rect, fără ași schimba natura. Causa care
RS
produce aceste fenomene este o putere fisică panticulară nu-
mită căldură, Vomi cerceta, înainte «le tote, efectele produse
de căldură asupra corpurilor. IVE
77. 'Tote corpurile se dilateză. Tote corpurile din
natură fie ele solide, licide, sâii gaz6se își măresci volumulă
când sunt încăldite. Acestit faptii se esprimă dicând că ele se
dilatâză sub influența căldurei,
UN
Fig. 56.
IAS
IBR
pe inelii vomii vide că nu mal pote trece printriinsul. Dacă
bomba se va rtci, să inelul se va încăldi, ea va pute din
noii trece,
Pe o imăsuţă se află aşedate doue colone, prin care stră-
YL
bate o vergă metalică. De asupra uneia din.colone este uni
șurubii pe care stringendu-lii, putemii împedeca vârea de a se
mișca în acea colonă. La ceelaltă parte a aparatului (fig. 57)
SIT
se află unii ridicătoriii care are o ramură scurtă ce se sprijine
ER
NIV
eter
LU
RA
R
RA
III) Pentru a demonstra Însfirşitii dilatațiunea gazurilor,
se luămii. unii balonii de steclă (fig. 59) terminată “asemene
prin unii tubii lungii și subțire. Se întroducemii în tubii o mică
LIB
cantitate de, mercurii. Acesta nu va căd€ în gios ci va remă-
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE
Fig. 58.
I/
AR
1$. Temperatură. Se numesce temperatură starea de
căldură stii de frigii în care se află unii corpii scii unii loci
IBR
Ore care. Astfelii când dou corpuri sunt tot atât de calde,
dicemii că temperaturele lor sunt egale. Dacă avemii unele
corpuri calde şi altele răi, dicemii că cele dintăit sunt la o
YL
temperatură mal înaltă de cât cele de ali doile.
Simţurile nostre nu sunt indestulătâre pentru a ne face
se ne dămii sâmă cu esactitate de temperatura unul corpi.
SIT
In adevtr, noi simţimii friză când atingemi unt corpi mai.
rece de cât organele nbstre, și căldură când atincemi uni
corpi mal caldă de cât ele. Simţirea căldurei şi a recelel
ER
atirnă dară nu numai de la starea de căldură a corpului, a
cărul temperatură voimi se evaluimii, ci și de la însuși tem-
peratura organelor n6stre.
NIV
Avemii prin urmare nevoe de nişte aparate prin agiu-
torulii cărora se putemi măsura temperaturele. Aceste apa-
rate sunt zermomctrele,
LU
RA
întrunii modiă ficsii, astfeliă ca, ori care ar fi forma sâii mă-
rimea lor, mercurulă se se sute în ele de unii același numării
de grade când vori fi puse la temperaturi egale.
LIB
Fată cum se face graduarea termometrelor:
Se pune mai întăiii aparatulă întruni vasii plini cu
ghiaţă care se topesce (fig. 60). Esperienţa ai ar&tatii că a-
tunce mercuruli se opresce în tubii la o înălţime re care,
ITY
fără ca se se sule sci se.se cobire în tot timpuli cât ţine
topirea ghieţei, De aici S'aii dedusă că temperatura topirei
g&hieței este aceeși în or! ce îinpregiurări s'ar efectui, și fi-
RS
Sicii aii convenită dea o numi zero. Se însemnă dară 0 pe
marginea tubului în dreptul nivelului mercurului, IVE
L UN
RA
NT
înălțime
determinată, la care va sta nemişcati în totii timpuli ferberel.
IAS
IBR
egală capacitate, şi acestă împărțire se continuă și "deasupra
lui 100 şi dedesubtul lui O (fig. 62). Deasupra Jur 100, nu-
meravea merge mai departe; dedesubtul lui 0 incepemii nu-
mărarea de la 1, punend însă înaintea fiecărui numără sem-
YL
nui.— Astfeliii, G dedesubtul lut 0 se scrie—t,
Fiecare din aceste divisiuni se numeste
grad de temperatură.
SIT
S0. Termometru cu alcoolii. Termo-
metrulii cu mercuril nu ne pâte servi pentru
măsurarea temperaturelor forte răcit, cu-ci
ER
acestii licidiă învhiați la —390. In asemene
casuil se întrebuinţeză termonietrulă cu al-
coolii, |
NIV
Acesta este construiti: şi” araduatii ca
şi aceli cu mercurii, cu singura deosebire
că tubulii este umpluti cu alcoolii coloritii
LU
in roşii.
S1. Diverse scări termometrice. Ter-
mometrulă, graduatii în modulii descrisii nat
RA
CE
„Taleenheil. =
heaumur
duare,. |
I/
R
însă cu SO în locii de 100. Spaţiul dintre O
RA
se însemuâză
şi S0 se împarte în SO părţi egale de capacitate, și acâstă
divisiune se continuă şi deasupra lul 80 și dedesubtul luă
LIB
0. Sub 0, gradele se notâză cu semnulii—. |
In termometrulă Fahrenheit temperatura topirei ehieţei
este însemnată cu 32; cară loculă unde se opresce nivelulii
mercurului în apa care ferbe, cu 212. Spaţiulii dintre 32 şi
ITY
212 este împărțitii în 1S0 părți de egală capacitate,şi acestă
divisiune este continuată și deasupra lu 212 Şi dedesubtul dul
39. Sub 32 mergemu numărând în gios până la 0, şi sub 0
RS
numărămii de la unul înainte cu semnulii —. ,
| Cunoscând temperatura arătată de ună termometru, pu-
temii cu ușurință calcula ce temperatură vorii arăta celelalte două.
IVE
Se luămit ma! întâiii ca esemplu termometrele Centi-
gradă şi Reaumur. |
Scimii că spaţiulii împărțiti în 100 în celii Centigradi
UN
RA
, d
1 gr. Centig. face..... 7 Fahrenheit şi 3 Reaumur
IAS
9 5
1 gr. Reaum. face..... Fahrenheit şi —- Centigrad
4 4
CU
AR
100 TERMOMETRE
- 5 . at
1 gr. Fahr. face... g Centigradă și Ş Reaumur,
IBR
Mai este înst de luatii aminte că O din centigradi și
Neaumur nu corespunde cu 0 din Fahrenheit, ci cu 32%, lu-
cru de care trebue se ținemii sâmă în calculii.
YL
Se avemii, spre esemplu 200 C. de transformată în gra-
de Fahrenheit. Dacă 0 ar fi la aceeși înălțime în ambele
termometre, ami avs:
SIT
20 Cent. === 20x-. r. = 36F.
ER
heit, va trebui se numărămi gradele Fahrenheit aflate înce-
pend de la 32 în sus, cu alte cuvinte se adăugimii la ele 32
Vomii av dară:
NIV
20 Cent. = 20X- T., + 32 = 65,
az
fi Pi zare fps raci
$2. Termometri macsimum "şi minimun, A-
vemil deseori nevoie de a afla care este temperatura cea mal
NT
RA
trece prin îndoitura din A. Loculii unde se opresce estre-
mitatea. mercurului din tubi arată dară care aii fost tempe-
vatura macsimă în timpulă cât. a ţinutii observaţiunea. Dacă
LIB
voimii se facemii o nouă observațiune, trebue mal întăi se
facemit se între mercurulii din tubii în reservoriii; pentru a-
câsta ridicămii termometrulă într'o posiţiune verticală, cu tu-
ITY
bulă in susii, și îi dăm câteva lovituri uș6re pănă când co-
RS
IVE
lona mercurială nu mai este întreruptă în A. Acestii termo-
metru e cunoscut sub numele de termometrulii lui Negreti
și Zambra,
UN
T
2 pehd re na a Pal Apt pt
oa Daune Sul ce rai = ea
TATI
NT
Lig. 61.
IBR
rele verticale. Restulă tuburilor verticale şi bulele sunt pline
cu aerii. Când ambele bule se află la aceeşi temperatură, ni-
velele licidului din ramure trebue se se ridice pănă la acecşi
înălţime. Dacă încăldimi însă mai.tare una din bule, aerulii
YL
dintrinsa se dilatâză, licidulii de desubt este împins în giosit
pe când în ceelaltă ramură se ridică în sus. Pentru a gra-
dua, acestă aparati se însemn6ză mal. întiiii zero în dreptul
SIT
nivelelor licidului când aceste sunt la a-
ceeşi înălțime. După aceea se pune una
din bule în shlaţă, eară ceelaltă întruni |
lu! 10;
ER
vasii cu apă la temperatura de 109. Se în-
semnâză acum în dreptul nivelelor licidu-
intervalulă între O și 10 se îm-
NIV
parte îu 10 părți egale şi aceste divisiuni
sunt continuate şi deasupra lut 10 și de-
desubtul lul 10.
LU
R
RA
de 25 em. patrați. Incălgindu-lii de la 0% pănă la 1005, el se
va lungi de 0. 0012. FEsperienţa aii arctatii că pentru vli
lungi de aceeşi cantitate trebue se'lii tragemii la capete cu o
LIB
putere de 63,000 kilograme. Acestă mare putere produsă prin
dilatare este deseori întrebuințată în industrie. -Astfeliii, când
voimi se strângemi rota une! trăsuri se pune peste obada ci
şina. încălgită, care, contratându-se prin recire, o strânge.
ITY
Cercurile de ferit de la buţi se așâdă de asemene fiind fer-
Dbinţi, pentru ca, scurtându-se prin răcire, se strângă dogele.
Insfirşit, ca ultimii esemplu ali: întrebuinţărei acestei puteri,
RS
vomii cita îndreptarea zidurilor une galerii a Conservatoru-
luă de arte și meserii din Paris. Bolta aședată pe aceste A
duri fiind prea grea, le îndepărtase unul de altul în cât ame-
IVE
nințaii se cadă. Sprea le îndrepta, s'aii pusii între ele mai
mulți drugi de ferit. care străbăteai zidurile şi care, eraii tor-
minaţi la capete prin şuruburi în care se înșurubaii cruci de
ferii, Incăldind drugii, ei se dilata; crucile eraii atunce
UN
AR
Tragerea căminelor nu servesce numai la întreținerea
arderei ; ea reinoesce şi curățesce acrulii, lucru fârte ncee-
IBR
Sarii mai ales când camerele sunt locuite de ma! multe per-
sone. Se scie în adevtr că, prin actulii respirațiunil, fie-care
pers6nă i6 din aerii o parte din osigenii șilii înlocuesce prin
YL
acidii carbonică, care, împreună, cu aburi de apă, amestecați
cu materii animale provenind din transpirare, viciză aerulii
şilit face se fie forte stricătoriii sănătății. De aice vine nece-
SIT
sitatea de a reînoi ncconțenitii aerulii din camerele locuite,
lucrare care se numesce ventilare. Iligiena admite că o per-
s6nă pote se vicieze 6 metri cubică de aerii pe 6ră, şi că prin
urmare trebue, ca într'o locuinţă, se se întroducă pe Grii şi pen-
ji
ESERCIȚII ȘI PROBLEME.
NT
Fahrenheit ?
1]. Se se calculeze în grade Reaumur următorele tem-
peraturi date în rade Fahrenheit: 1440 [., 120 p,—80 Tr,
I/
RA
In aceeși călitorie termometrulii Reaumur r&mase în
timpii de cincispredece qile consecutive sub —240 ]. - Câte
grade Centigrade și câte grade Fahrenheit face acâstă tem-
LIB
peratură ?
COEPICIENȚI DE DILATAȚIUNE,
ITY
S6. Coeficienti de dilatațiune lineară. Se numesce
coeficientii de dilatațiune lineară a unui corpii cantitatea de
care se lungesce unitatea de lungime a acelui corpi când este
RS
încăldită de ună gradii de temperatură.:
Se avemii, spre esemplu, ună corpi lungii de unii metru
la temperatura de zero grade; încăldindu'lă de la zero la
IVE
unit gradii, cl se va lungi de o cantitate Gre-care K. Acâstă
cantitate este coeficientulii seii de dilataţiune lineară. Lun-
gimea totală a corpului la 109 va fi 1--K.
UN
L=Ly+LyKt si;
(0) L=LU-+-ht)
Formula acâsta ne permite se calculămii lungimea unui
corpii la t0 când cunâscemii lungimea sa la zero L, şi coefi-
I/
(2) Lou
CU
AR
106 DILATATIUNI
Formula acâsta ne permite se calculămii lungimea unul
IBR
corpi li zero când cunâscemii lungimea sa la t şi coefi-
cientulă N.
Avemit deseori nevoie de a calcula lungimea unui corpi
la t grade când cundscemii lungimea sa la altă temperatură
YL
t” ar. Pentru acesta observămi că lungimea la t0 este:
L=Ly (1+ht)
Lungimea la t gr. este:
SIT
li=Ly ((+Rt)
Impărţind aceste ecuaţiuni una prin alta avemi:
L 1-+ht
ER
11
Efectuând împărţirea binâmelor din al doilea membru :
NIV
Lai RU RU—NL ARE,
L
Sâă trecând pe I! în celulalt membru și scoțind pe K
în factori comuni:
NT
RA
(0) Ve HD
(5) Voia
LIB
(6) V=w [le (0
SS. Relaţiunea între coeficientulit linearit şi coe-
ficientulit cubieii. Coeficientul de dilatațiune cubică a unul
ITY
corpă este de trei ori mal mare de cât coeficientulii de di-
lataţiune linearii al aceluiaş corpi.
In adevăr, când încăldimii unii corpi, el se dilatâză în
RS
modit cgalii în tâte direcţiunile, astieliii în cât volumulii seii
dilatatii are aceeşi formă ca şi volumuli seii când era rece.
De aice urmâză că volumurile unui corpii la to şi la 00 vori
IVE
fi proporţionale cicu cuburile dimensiunilor lor omologe :
VL
VL
IBR
îndepărtare Oro-care de aparati se află o linie CC împărţită
în metri și subdivisiunile metrului (fig. 66).
YL
SIT
Tig. 66.
ER
Pentru a măsura coeficientuli de dilatațiune punemii
NIV
vârga AB în ghiață care se topesce; temperatura sa va fi a-
tunce 00,și lungimea sa L,. Linia OB, fiind lipită de cap&-
tulă vergei, se ne uitimii prin luneta LL şi se notimi divi-
LU
DECC”08"OC cu BooOC0b
9
RA
Coeficienţii de dilatațiune, măsuraţi în modulii acesta
sunt îa totdcuna cantităţi forte mici. Aşa,coeficientuli de di-
latațiune ală lemnului de bradii, este 0,0000035; coeficientulii
LIB
zincului, care aro una, din valorile cele mai mari, este 0,000029.
Val6rea coeficientului de dilataţiune a unui solidii nu
este absolut constantă ; în general ea cresce cu temperatura
însă în proporțiuni fârte mid:
ITY
90. Pendulii compensatorii. Când am studiatii pen-
dululii, ami vădutii că pote servi la mâsurarea timpului
(27), sub condiţiunea că lungimea sa va remân6 neschimbată.
RS
Pendululă însă fund compusi din unit corpii
solidi, este evident că el se va lunci când
va fi încălditu şi se va scurta când va fi
IVE
recitii; în casulii întâii oscilațiunile sale
se vbri face mai încet, cară în casulii ali
doilea mal repede.
UN
pendulă compensatorii,
Pendululit compensatorii (fig. 67) se
NT
AR
infenidră, dacă se "voii dilata, se vorii ridica în sus și vorii
tinde se scurteze pendululiă.
IBR
Este evident că dacă cantitatea de care se vorii lungi
prin dilatare vergile de oţeli, va fi egală cu cantitatea de
care se vor lungi vergile de alamă, lungimea totală a pen-
YL
dulului va remânc neschimbată.
Se însemnămi prin IL. lungimea vergilor de oțelii la
zero rade; prin K coeficientului de dilatațiune a acestul me-
SIT
tală; prin L* lungimea la O a vergilor de alamă, și prin KW
coeficientulii lor de dilataţiune.
Se presupunemă că pendululă ai fost încălditii de L0,
ER
Cantitatea de care se vorii lungi vereile de oţelii va fi LKt;
ceară cantitatea de care se vor lungi vergile de alamă va fi
LR: | |
NIV
Dantru ca nendululti se nu'şi schimbe lungimea prin în-
căldire, am disii că trebue ca cantitatea de care se lungescii
vergile de oțelii se fie egală cu cantitatea de care se lungescii
vergile de alamă. Condiţiunea dară ce trebue se indeplinescă
LU
L h
Cu alte cuvinte, pentru ca pendululii se fie compensatorii
trebue ca lungimele vergilor de oţeli şi de alamă se fie în
NT
RA
Pentru a măsura dară coeficientulii de dilataţiune a u-
nui licidiă, va trebui se căutămii o metodă care se ne per-
mită de a face această determinare întrunit modii indepen-
LIB
dentii de dilatațiunea vasului.
Eată metoda urmată de Dulong şi Petit pentru a mt&-
sura coeficientulii de dilataţiune a mercurului.,
Se presupunem că avemii o pondere P de mercurii la
ITY
00 al cărul volumit este V, și densitate D,. Intre aceste can-
tități vomi ave relațiunea (29).
P=Ve Do
RS
Se încălgimii acâstă cantitate de mercurii pănă la to;
volumulii seii va cresce şi va' deveni V', cară densitatea se
va micșura și va deveni D'. Ponderea va rămân€ neschim-
IVE
bată şi vomii av6:
P=V' DP
Două cantități egale cu o a treia fiind egale și între
UN
MW (+30 e: ; s6i D= )
RA
D___L
poi ,
IAS
I e
plati s6uSă pat
Lă —2
IBR
a. Pl
S6ui „== It
YL
de dilataţiune 2 al mercurului, mesurând înălțimele la care
A el se ridică fiind pusii în ramurile
unul vasii comunicantă și în condiți-
SIT
unile de care amii vorbiti.
92. Maesimuli densităţii a-
pei. “Apa nu urmeză legea genera-
ER
lă a dilataţiunii corpurilor; când o
încăldimi de la 0% în sus ea "ȘI
micşureză volumulă în loc de a se
NIV
dilata, și ac6stă contracţiune se ur-
mâză pănă cătră temperatura de 10;
atunce volumuli apei e cel mal mică
fig. 68 posibila.
LU
de a o lua la temperatura de 40
IAS
centigrade,
Următrea esperiență ne permite
se demonstrămi că densitatea apel
CU
R
DILATATIUNE
1139
RA
este macsimă la temperatura de 10. Se luimă ună vast (fig,
69) în păretele laterali ali căruia sunt aşellați doi termo-
metri, unul la partea superidră și altul la partea interiâr
LIB
ă.
Se umplemă vasulii cu apă, a cărel temperatură se fie, spre.
esomplu, de 10, şi se'lii punemii într'o învălitâre plină cu ghiață.
Apă, care se află în contact cu păretele reciti al vasului, se
va
reci și ea, volumulă sei se va micșura, densitatea va cresce,
ITY
şi devenind astfelii mai grea va căd6 la fundiă. 'Termometrulii
de la partea inferidră va fi dară celii Mintăiii care va arttao
scoborire de temperatură, şi numai
RS
după cât-va timpii ter-
mometrulii de deasupra va începe și el se se recâscă. Se
presupunemii că termometrul inferiorii, recindu-se necontenit,
ai agiunsii temperatura de 40,; esperiența ne arată că atunce
IVE
el remâne staţionară pănă când şi termometruli superiorii ai
agiunsii şi el temperatura de 4%, Continuând recirea ma) de-
parte, licidulă în loc de a se contrage, se va dilata, va de-
UN
AR
MN a manometrului pănă la ună semnii N, care se fiec U,
Când aceste
IBR
volume sunt cu-
noscute, se umple
balonulii A cu aa-
YL
zulii uscatii și cu-
ratit alii cărul co-
eficientă voimii se
SIT
determinăm. Pen-
tru acesta se face
întăi vidulit în
ER
balonii puncudu-
se tuburile "TI în
comunicațiune cu
NIV
o machină pneu-
matică ; se lasă a-
pol se între aa-
zuli prin tuburile
LU
T, și aceste două
operațiuni se re-
peteză de mal
RA
R
115
RA
și ai devenită v (1+-ht), N fiind coeficientulă de dilatațiune
alii steclei. Gazulii ce umple acesti tubii este şi el la tem-
peratura de 0; reducend volumulii sei la 09, el va deveni
LIB
v U-+Kt) Na |
I+ăĂt *? X fiind coeficientulii de dilataţiune ală gazului.
Volumulit-totalii al gazului ce umple aparatuli, în acestă pri-
mă parte a esperienței, este dară :_.
ITY
(0 vai (1-FKb
FĂ —
Umplemiă acuma învălitrea B cu unii licidit pe care îlii
RS
încăldimii pănă la o temperatură F. Gazuli se dilatâză și
împinge nivelulii mercurului din manometru din M pănă în
N. Volumulii sei se compune:
IVE
1) Din volumulii gazului ce umple balonuli A. Acesti
balonii fiind încălgită la T, volumulii sei este V(1-+-NT), Re-
ducând volumulii gazului din balonii la 09, valârea sa va deveni:
UN
V (UR)
INI
2) Din volumulii sazului ce umple tubul de comuni-
cațiune dintre baloni, și manometru. Dacă t” este temperatura
L
v (U-L-ht)
I-FXv
NT
U (1--R5)
1-0
Volumulii totali ali gazului, în acâstă a doua parte a
I/
esperienței va fi: |
(2) V (ART) v (1+-ht), U (U-+-R0)
IAS
IBR
Avemii dară în aceste esperiențe două volume de gazi .
(1) şi (2) la dout presiuni diferite. Conform lege lui Ma-
riotte, scimit că volumele sunt în raportii inversii cu presiunile.
YL
Putemit dară pune ecuațiunea următore:
pa LUT pp |V UA ) a X (Itht)
I-ENt — 1 EXT IN
SIT
U (1-+1%) ,
A- - BAĂ (I-+-h]
ER
Resolvind acâstă ecuaţiune în -raport cătră N, vom pute
atlă valorea coeficientului de dilatațiune a gazului.
NIV
Din o serie forte numerosă «de esperiențe fâcute de Re-
enault, resultă că:
1) Valorea coeficientului de dilatațiunea aerului și a
LU
RA
TOPIRE — SOLIDIFICARE.
LIB
95. Topirea corpurilor. Tote corpurile solide, fiind
încăldite, se diluteză. Supunându-le însă la o căldură din ce
în ce mal mare, vomit agiunge unii momentii în care ele vorii
ITY
perde starea lor solidă şi se vori preface în licide. Fenome-
nulii acesta se numesce topire.
Unele solide se topeseii cu cea mat mare uşurinţă; aşa
RS
sunt: cra, unele metale, precum cositoruli, plumbuli, s. a.
Altele din contra, pentru a pute îi topite, trebuescit încăldite
la temperaturele cele mat înalte. Platina, spre esemplu, nu
IVE
se topesce de cât Ja căldura forte mare produsă prin arderea
hidrogenului întuniă curentii de osigenii. Varul, cărbunele.....
se topescii cu o greutate încă și mai mare. Mai înainte de a
UN
IBR
se topescii unele din corpurile solide cele mai întrebuințate.
Platina . . . . . 1775 Argintulă . 954
Feruli mâle . . . 1500 Zincul . . . . „ 410
YL
Oţelului , . . . . 1400 Plumbulă , . . . . 909
Aurul 1935 Cositoruli + . . . . 930
Spija cenuşie . . . 1200 Câra albă. . . . . 69
Spija albă . . . . 1050 Ghiaţa. . o... 0
SIT
97. Căldura de topire. In a doua legea topirei
corpurilor ami vădutii că, ori cât de tare amit încăldi unii so-
lidă, temperatura sa remâne neschimbată în tot timpul cât
se topesce.
ER
Este dară evident că în timpulă topirel o cantitate
de căldură se nimicesce, stă cel puţin se preface astfeliii în
cât nu mat pâte încăldi corpulă.
NIV
Ma! înainte fisicii credeai că acestă căldură se ascunde
în corpuri, și de aceea e! o numeaii căldură latentă de topire.
După cercetările mal noue o asemene idee aii fost pă-
LU
topirei,
2) In tot limpulii căt ține solidificarea unui corpă ten
peratura sa rămâne neschimbată.
CU
R
TOPIRE-—SOLIDIFICARE 119
RA
99 Ingheţarea apei. Unii mare numărit de corpuri
când se solidifică își micşureză volumulii lor; astfelii sunt
sulfurele, câra ș. a. Alte corpuri din contra, precum apa etc.
LIB
își măresci volumulă în momentul solidificărei
Unii mare numării de fenomene poti se fie esplicate
prin cunoscinţa faptului că ghiaţa are uni volumii mal mare
ITY
de cât apa din care provine.
Vomii cita câteva esemple:
Tuburile, prin care se aduce apa, se sfarimă dese ori
în timpulii fernei când apa dintrinsele înghiață. Tot astfeliii
RS
se întemplă şi cu vasele pline cu apă.
Yructele, legumele, se strică,
IVE dacă sunt espuse la uni
frigii prea mare, din causă că apa, cuprinsă în celulele și fi-
brele lor îngheţând, îşi măresce volumulii și sparge păreții
acestor celule: și fibre.
Unele petre crapă s6i se sfarimă în frigulă celă mare
UN
ali jernei, că-ci apa îmbibată în porii lor înghiață și'şi mă-
vesce volumulii., Jicerea: „că este unii frigi de crapă pe-
irele,“ esprimă dară unii faptii adevarată şi care se esplică
L
AR
TOPIRE SOLIDIFICARE
IBR
faptă ne permite se producemii frig într'ună modii artificială.
Se amestecămii, spre esemplu, ghiață pisată cu sare,
&hiaţa se va topi şi apa va disolvi întrinsa'sarea. Vomit ave
YL
dară douc corpuri solide care, preficându-se în licide, voră
absorbi o mare cantitate de căldură și vorii produce o retcire
considerabilă.
SIT
Cele mat intrebuințate amestecuri frigorifice sunt:
1) Dou€ pârți ghiață și o parte sare cu care putemi
produce o recire de la 00 pănă la—210,
ER
2) Sulfată de sodiu S părţi, acidă clorhidrică 5 părţi,
care este deseori întrebuințată vâra pentru fabricarea artifi-
cială a ghieţei; amestecul este pusti într'ună vasii de feri
NIV
albă în mijlocul căruia împlântămă ună altă vasă cuprindlend
apa ce voimii a îngheţa.
3) Cu unu amestecă de patru părți de clorură de cal.
cit monohidratată şi de 3 părţi de omttă putemu căpeta uni
LU
frigă de-—480,
RA
PERDERI— JVĂPORARE
RA
ID) In tot timpulă căt ține ferberea unul licidă, tem-
peralura sa remâne neschimbată,
Astfeliă apa, incăldită înt'ună vas de metal şi în
LIB
acrii acăreia presiune este de 0. 76, ferbe în totdcuna la
1009, şi, în tot timpulă cât ține ferberea, temperatura sa nu
se schimbă.
Legile ferberei sunt dară analvge cu acele ale topirei.
ITY
Din ele prin urmare vom pute trage aceleși consecinţi. In
adevăr, dacă în tot timpulii cât ferbe uni licidi, temperatura
sa remâne constantă de şi el este încălditii, necontenit este
RS
evident că o cantitate de căldură ai dispărutii, prefăcendu-se
în o putere care aii efectuită transformarea licidului în va-
pori, nimicind atracțiunea ce mai era intre moleculele sale.
IVE
Acâstă căldură transformată se dicea mal înainte că ai de-
venitii latentă scă ascunsă, cară astădi se numesce căldură
de raporisațiune,
UN
dițiuni.
RA
IBR
dură pe care nu o pote lua de cât de la restulă licidului ne-
vaporisatii și de la vasii. Aceste
dară trebuie se se recâscă. După
câtva timpii videmii în adevăr apa
YL
înzheţând la funduli capsulei de
aramă. In acestă esperiență cele-
CU ETEN bră, făcută pentru ântăiaşi dată
SIT
de Leslie, se produce prin urmare
în acelaş timpii şi ferberea şi în-
ghețarea apei.
ER
Următârea esperiență dato-
zită lui Frauklin, pune de aseme-
ne în “evidență faptul scăderel
NIV
temperaturei ferberei cu micşura-
rea presiunii. Ferbemii apă într”
unii baloni îndestul
LU
deasupra licidului se
recescii, se condenscză;
licidulă, fiind atunce
CU
R
YIERBERE—EVAPORARE 193
RA
supusi la o presiune mal mică, începe din noi a ferbe.
Scăderea temperaturel ferberei cu micşurarea presiunii
ne esplică pentru ce pe munții înalţi apa ferbe la o tempe-
LIB
rătură mai mică de cât 1009.
Pentru a dovedi că temperatura ferberei cresce când
presiunea devine mai mare, ne putemii servi: de următorulii
ITY
aparatii cunoscutii sub numele de marmita lui Papiu.
Intrunit vast cilindrici de metalii, cu păreţii fortee groși,
se pune apă. Vasuli este acoperit cu
RS
unii capacii strinsii bine prin ajutorul u-
nui şurubă v (fig. 73), şi prevăduti cu
0 deschidere s, astupată prin o supapă IVE
1. Tot în capacii se află şi unit tubit cu
robineti r. Incăldind aparatulii chiar la
temperaturi mat înalte de 1009, apa
din el nu va ferbe din causă că vapo-
UN
rei este de 1010. . Intwunii vasii de steclă, care aii fost mal
întăiii spalati cu acidii sulfuricii, apa nu ferbe decât la 1030
scii 1060,
CU
124 _ FERBERE—EVAPORARE
AR
Gazurile disolvite în apă ușureză ferberea sa.
IBR
Corpurile solide disolvite întărţie din contra ferberca.!
104. Evaporaţiune. Licidele se poti: preface în va-
pori și la temperaturi mai gidse de cât acele ale ferberel.
In atare casii îns& vaporil nu se mat formeză, ca în ferbere,
YL
în t6tă masa licidului, ci numal la suprafața sa, Acestii fe-
nomenii se numesce craporațiune.
Apa se evaporâză chiar la temperaturele reci, de aceea
SIT
pânzăturele ude se usucă dacă sunt întinse la aerii, bălțile
s6că în timpurile uscate, ete.
Repegiunea cu care se face evaporațiunea atirnă de la
mai multe cause:
1)
ER
De la temperatura licidului; cu cât acâstă tempera-
NIV
tură este mal înaltă cu atâta evaporaţiunea se face mai re-
pede.
2) De la temperatura aerului, care va agiutora cu
-atât'mai mult evaporațiunea cu cât va fi mal înaltă.
LU
RA
cum am voi se facemii din el unii barometru, și: se'lii restur-
nămi pe uni vasii plină cu mercurii. ntroducând apol înl
tubi o mică cantitate de apă, acesti licidii se va ridica în
LIB
spațiul vidii de la fundă, și se va preface în vapori, cari,
apisând pe păreţi, vor face se se scobâreîn gios nivelulii mer-
curului. Esperienţa isbutesce cu tote licidile, cu. acâstă sin-
gură deosebire că mărimea depresiunii produse este deosebită
ITY
pentru fie-care licidii.
106. Vapori nesaturaţi şi saturați. Producend va-
RS
porii în spaţiulu vidă al unui barometru precum amii făcută
în esperiența precedentă, se potii înfățoşa două casuri: 1) Se
pâte ca liciduli întrodusi se fi fost în eantitateatât de mare
IVE
încât se nu se fi prefăculii în intregime în vapori; asemine
vapori, care_se află încă_în_contactii -cu „liciduli din. care ai
luat, nascere, se ntimescii_eapori saturați; acestii casit se mai
esprimă (icend că spațiulii ocupatii de vapori este saturată.
UN
AR
rilor prin urmare nu aii deveniti! mal mare în casulii acesta,
de și volumulii lor s'aii micşuratii; ea posedâză dară valorea
IBR
cea mai mare pe care o pste av€ în circumstanţele în care
facemă esperiența.
Dacă alăture cu tubulii eb vomit pune în cuvetă uni
YL
barometru (fig 74), diferența între nivelele mercurului din
! ambele tuburi va măsura puterea
clastică macsimă a vaporilur.
SIT
Causa pentru care puterea
elastică a vaporilor saturați nu
cresce este uşorii de înțelesii: inic-
ER
A SUrând volumul vaporilor, o parte
jan inşii se condenseză, adecă
Wtrecii din noi în stare licidă.
NIV
Ridicând în sus tubului ad,
nivelulă mercurului remăne tot în
d, de unde deducemii că, și în casulii
când spațiulii ocupatii de vapori
LU
R
RA
semnitate cu totul specială; ei sunt causa unui mare numării
din meteorele ce se produci în atmosferă, precum plâia, o-
mătuli, negurele, Ş, a.; el servescii ca putere mişcătâre în
LIB
machiuele cu vapori. Este dară deo forte mare utilitate prac-
tică de a determina cu esactitate val6rea puterei. lor elastice
macsime._pentiu” fie=caro” temperatură, ee IT 2
Acâstă determinare ai fost făcută de mal mulţi fisier
ITY
prin diverse esperienţe, atât pentru temperature mal gi6se
cât şi mai înalte de 1000.
109. Determinarea puterei elastice a vaporilor de
RS
apă între 00 şi 1000. Pentru a determina puterea elastică
maesimă a vaporilor de apă
între temperatura de 0% și 1009,
IVE
Dalton. întrebuința următârea
metodă:
Intrun vasi II, plinii cu
UN
IBR
curulii din vasuli II, pănă la barometri și prin urmare şi la
vaporii din barometrulii B. Puterea elastică macsimă a acestor
vapori devenind. mai mare, mercurulii din barometrulii D se
YL
va scobori ma! gios. Diferenţa de înălțime a mercurului din
A şi B ne va da puterea elastică macsimă a vaporilor pen-
tru acestă nouă temperatură. Continuănd tot astfeliii ma! de-
SIT
parte, vomit determina puterea elastică macsimă a vaporilor
de apă pănă la 1009. [a acestă temperatură, acestă i_ putere
elastică este „egali cu
cu. greutatea unei col6ne de mercurii înaltă
ER
—ială din barometrulti D trebue se se scobore dară la .1000% pănă
la nivelulii mercurului din vasul II. Este evidentii că atunce
NIV
măsurele nu potii fi continuate mal departe.
110. Determinarea puterei elastice maesime a
vaporilor de apă la temperaturi mai inalte de 1000.
LU
R
RA
este egală cu presiunea care se afli deasupra licidului. Aşa
dară presiunea II a aerului, întrodusii în reservorii, măs6ră
putereu elastică macsimă a vaporilor de apă pentru tempe-
LIB
ratura la care amit operati.
.
|. i
ITY
F
RS
IVE
L UN
RA
NT
Cdoră mosia
CE
IBR
în milimetri | în atmosfere
60 | PI 2
10, o. DT | 35 cc... 3
o...
YL
DO e e 17,39 MAD
Ra
0 9098 | Iei
100 e 700,00 | DOD... 6
111. Condensaţiune. Numimii condensaţiune reiutâr-
SIT
cerea unei vapori în stare licidă.
Din cele ce amii văduti mai sus, scimii că două cause
contribuescii pentru a preface uni licidi în vapori; aceste
sunt: mărirea temperaturei și micşurarea presiunii.
ER
Pentru a produce fenomenulă inversii, adecă condensa-
țiunea unet vapoil, vomii pute întrebuința de asemene două
NIV
midlâce : unul este răcirea vaporilor şi altul comprimarea lor,
Aceste două midlâce ai fost întrebuințate şi asupra
eazurilor şi esperienţa aii arătatcă și aceste se prefacă în
LU
RA
Se luămă unii altă esemplu: spirtuli ordinară este unii ames-
tecii de apă care ferbe la 100%, şi de alcooli care ferbe la
S0%; încăldind spirtuli; alcoolulii se va vaporisa înaintea apel,
LIB
- şi prin condensare îlă vomii put isola.
Distilaţiunea se face înti'ună aparatii numitii alambieii,
Acesta se compune (fig. 77) dintro căldare a numită
curculită, acoperită cu ună capacii sfericii b care comunică
ITY
cu unii tubit dd, întorsii în formă de helice și numitii serpen- .
RS
IVE
L UN
RA
NT
Fig 77.
linii. Serpentinulii este pusii întPunit vasit e plinii cuapă re-
co şi numiti refrigerentă. Licidulă ce voimii se distilămii,
CE
IBR
tubii laterali i, aşedatii la partea superidră. Prin o asemene
disposiţiune, refrigerentulă rămâne necontenită rece, co-ci pă-
turele încăldite ale apei dintr'insul sunt, ca se (ici așa, scuse
afară într'ună modă continuă.
YL
113. Amesteculit vaporilor cu gazurile. Când ună
licidii se evaporâză într'ună gază, vaporii sel ai, ca și în
casulii când se formâză în vidă, o putere elastică.
SIT
Acâstă putere elastică agiunge valGrea sa macsimă când
vaporii sunt saturați.
Puterea elastică __macsimă rilor,
produşi
a_vapo întrunit _
ER
pază, vari€z ă cu temperatura, și este în totduna_« egală cu
puterea “elastică macsimă ce ar ave acceși vapore formată în
vidii Ja ăiîC6âșT temperatură
NIV
o “Acestă lege, cunoscută sub numele de legea amestecu-
lut vaporilor cu gazurile, pâte fi demonstrată prin agiutorulii
următorului aparati:
LU
RA
stinga ficurel. Acestii robineti nu are, ca robinetele ordinare,
o cavitate care soli străbatăîn întregime, ci are -numal o
cavitate conică închisă la ună capătii. Se înșurubeză robinetulii
LIB
în loculii balonului şi se îutroducii,
în cavitatea sa conică, câteva pi-
cături de apă. Intorcend atunce
Ur
ITY
robinetulii de 1800 în giurul seii ae
însuşi, cavitatea conică se întârce Ș Z
AIA
cu gura în gios, şi apa dintr'insa g
RS
se varsă în tubi, fără ca acesta
[i
se se pună în comunicaţiune cu “
<a
=
aerul esteriorii. Apa, întrată în
EI IEITI
IVE
tubii, se vaporis6ză încetul cu în-
cetul şi vapori! formaţi apasă, prin
POTOP ICC CICLICE
puterea lor elastică, asupra nivelu-
lut mercurului pe care îlii împingii
UN
NON e a i .
formaţi în midloculii aerului, e- 8. iANANPIL A EA APARTE
IBR
pori sunt causa meleorilor apâse, precum roita, negurele,
ploea ș. a. [ste dară de o însemnătate forte mare de a se
cerceta, în fie-care momenti şi în fie-care locii, cantitatea de
umegală cuprinsă în. aecrit. Partea fisicel, care se ocupă cu a-
YL
câstă cercetare, se numesce Pigrometrie.
Observaţiunea ai arâtati că meteorele apâse nu atirnă
de la cantitatea absolută de vapori, cuprinsă întruni volumii
SIT
?
/
determinati de aerii, ci de la raportuli care este între acestă
p.
_cantitate şi între acea care ar cuprinde-o când aerulă ar fi
saturată. In adevăr, când aerulă este saturatii,, cea. mar-mică
ER
- schimbare în temperatără scii presiune pote se condenseze
vaporil cuprinși într'insul şi se dee nascere la meteore apd-
se. Cantitatea de vapori însă, care pote se satureze aeruliă,
NIV
"atîrnă de la temperatura sa; și, în general, este cuatâta mai
mare cu cât el este mai caldă. Se pote dar întâmpla ca
întruni: momentă dati, aerul se cuprindă o mare cantitate
LU
RA
- EL se compune dintrună firii de pără a d, atirnată cu
ună capătii la partea superidră a unui cadru AB şi îa-
vârtitii, cu celulalti capătă, în giurulii a
LIB
unui scripete d (fig. 79). O mică gre- Ai
utate c, legată de capătul seii infe- |:
viorii, îlii ține întinsii, De scripete es-
te lipiti uni arătătorii, care se pote
ITY
învărti împreună, cu dinsul. In faţa ca-
pitului arătătorului se adă pusii unit
arcii de cercii gradualii.
RS
Esperiența aii aritatii că părulii
fiind pusă la umedclă se lungesce, și
din contra se scurteză când este pusi
IVE
în aerii uscatii. De aice urmeză că, pu-
nând higrometruli lui Saussure în aerii Fig. 79.
umedii, părulii se va lungi și scripetele
UN
IBR
100. Spaţiulă dintre 0 şi 100 se împărția în 100 părţi egale,
numite grade higrometrice.
Uni asemene modii de graduare nu este bunii, că-i grade-
le acestul higrometru nu arată nici puterea elastică a vaporilor
YL
de apă cuprinșiîn acrii, nici starea higrometrică a aerului,
1146. Pentru ca higrometrulii lui Saussure se pâtă a-
reta starea higrometrică a aerului, cl ai fost graduatii «de
SIT
Regnault în modulii următorii: ,
Se fea unii amestecii de acidii sulfuric și de apă, și
se determină prin metoda descrisă mai sus, puterea elastică
ER
macsimă f a vaporilor sei, pentru temperatura de 0. Se
căută care este puterea elastică macsimă, E, a vaporilor de
. .
apăla aceeși temperatură şi se calculâz, ă raportuli i j =5.
NIV
Se
pune apoi hisrometrulă sub unii clopotii de steclă în care se
află amesteculi de acidă sulfurică și de apă; arătătorulii se
opresce în dreptul unei divisiuni Gre-care pe care se Însam-
LU
|
Se turnămi eterii peste pânza din DB. Acestii licidui fiind
forte volatili, se vaporiseză şi recesce bula ID. Vaporii de
eteri, ce eraii înlăuntru, se condensâză prin recire şi se for-
CU
197
R
PROPAGAREA CĂLDUREI
RA
m6ză ună vidă. Presiunea din interiorul aparatului micșurându-
se, eterulă din A se vaporis6ză şi el pro-
ducând o scoborire de temperatură. Ae-
LIB
rul din giurul bulei A, recindu-se la
rînduli seii, agiunge uni momenti în
care vaporii cuprinși în el devini sa-
ITY
turați şi atunce cea mai mică recire îi -
face se se depună sub forma «dle rouă.
Se însemnămii temperatura termometru-
RS
lui t în momentul când se depune roua
pe bula A, şi se căutămi în tabelele pu-
terei elastice macsime a vaporilor de
apă, care este valGrea f a acestei puteri elastice pentru a-
IVE
câstă temperatură. fiste evident că f va.fi puterea elastică ce
aii vaporii de apă cuprinși în acră.
Dacă voimii se aflăm starea higrometrică a aerului,
UN
4 -
metrică căutată.
PROPAGAREA CAÂLDUREI
NT
prin radiare. | |
Esperienţa următore ne va pune în stare se ne dămnii
semă de aceste amândoui moduri de propagare.
Se luămi o bucată de feri şi se o punemii cu unulii
I/
IBR
camere; el se va reci şi obiectele din giurul seii se vor în-
căldi de și nu se află în contactii cu dinsul. Căldura sati pro-
pagati, în casulă acesta, sub forma de rade, sâă prin radiare.
Radele de căldură ca şi acele de lumină străbati spa-
YL
țiile cu o repegiune forte mare; din contra prin conductibilita-
te, căldura nu pâte pătrunde corpurile de cât numai încetul
cu încetul,
SIT
119. Corpuri bune conducătore şi rele conducă-
tore de căldură. Corpurile se deosebescii fârte mult unele
de altele în privința facultăţii ce aii de a conduce căldura.
ER
Aşa 0 bucată de metală, pusă cu uni capătii în foci, se in-
căldesce în tote părţile încât, după ună timpă re-care, nu
o mai putem ţin€ în mână; asemene corpuri, prin care tâl-
NIV
dura se pste respândi cu uşurinţă, se numescii bune condu-
cetore de cildură. Se luămii însă o bucată de lemnii, scă de
cărbune apriusii la ună capătii, noi îi vomii pute apuca, fără
LU
ductibilității pentru
căldură, ne putemit
CE
servi de următorulă
aparată.
Se luămii o cu-
tie dreptunghiulară
I/
Fig. 81.
(Aa. S1) de metalit
în unul din păreţii căreia sunt împlintate mai multe vergi
IAS
R
DY CONDUCTIBILITATE 139
7
RA
fi astfeliii de o potrivă încăldite: cu tote aceste cra de pe
ele nu se va topi în acelaşi timpi. Cu cât conductibilitatea
unci substanţe va fi mai mare, cu atăta ceara se va topi mai
LIB
în grabă și pănă la o distanță mai mare de cutie.
Dintre t6te corpurile din natură, metalele sunt cele mai
bune conducătore de căldură, Acâstă mare putere conducătore
ITY
a lor pâte fi pusă in evidenţă prin o esperiență forte simplă.
Invălimit o bucată de metală lucietă cu o pinză fină, po care
o stringemii pentru ca se fie forte bine lipită; punând dea-
supra unii cărbune aprinsă, pinza nu va arde, că-ci căldura
RS
respândindu-se cu fOrte mare ușurință în tâte părțile metalu-
lui, temperatura pînzei nu se va pută ridica în deagiuns pen-
IVE
tru ca se se aprindă. Tot din acâstă causă metalele ni se pari
atât de reci când le atingemii în timpul iernei: căldura mâ-
nei nu remâne în puntulă atinsă; ea se duce în tâte părţile
şi metalulii remânând necontenit rece, subtrage nouă canti-
UN
IBR
-
tibilitate. In adevăr, apa ce se află în contactă cu fundulii în-
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
RA
Impedecând însă producerea curenților, cari provinit din ac6-
stă mişcare, căldura nu mai pâte strebate sazurile de cât cu
cea mai mare greutate. Astfeliii ună corpii, învălitii întro pă-
LIB
tură grosă de vată infoiată, nu se recesce, din causă că ae-
rulii, închisă, între fibrele - bumbacului, nu se pâte mişca şi
formeză uni strată torte răi conducetorii. Hainele cu care ne
acoperimii corpulă gi6că unii rolii analogii şi ne apără de
ITY
schimbările de temperatură ; iârna, ele împedecă căldura cor-
pului nostru de a se perde ; vera, ele opresci căldura de a-
fară de a strebate pănă la noi—Aeruli, închisă în pătura
RS
de omitii care acopere păimântulă în timpulii iernei, formâză
unii învălişii r&it conductori, care protege plantele de în-
ghiețare— Tot rcua coductibilitate a gazurilor ne esplică.
IVE
utilitatea intrebuințărei a două rânduri de ferești în ţerile
unde iârna este frigursă: aerul, închisii între ele, se opune
atât la perderea căldurei din casă cât şi la întrarea frigului
UN
de afară.
123. Căldura ragiantă. Ami numiti (118) căldura
radiantă starea în care este căldura când strebate spații con-
siderabile cu o repegiune fârte mare.
L
AR
mercurii, liciduli se va scobori în gios pănă o la înălţim
e de
76:cm, lăsând deasupra sa unii spaţii deşertii. Topind stecla
IBR
tubului deasupra nivelului mercurului; vomit
isola balonul. Se punemii apoi acestii baloni
vidă întruni vasă cu apă caldă; vom con-
YL
stata că termometrul arctă imediat o sidi-
care de temperatură. Stecla fiind reii conducă-
târe, nu putenmii admite că căldura S'aii propa-
SIT
gati prin coductibilitate pănă la termometru
întrun timpii atât de scurtă; ea aii trebuitii
dară se străbată, sub formă de călduri ra-
ER
Qiantă, spaţiulă vidă al balonului.
2) Cildura raqiantă pote străbate unele
corpuri materiale fără a le încăldi. Pentru
NIV
a ne convinge despre acâsta, se luăm unii
vasii, plini cu apă, prevădutiă cu o deschi-
dere longitudinală prin care liciduli -se se
ri ÎN scurgă sub forma unei păture verticale. De
LU
dreptălinie în
care ea se propagă. |
124. Corpuri diatermane şi atermane. Când unii
corpii se află încălditii la o temperatură înaltă, cl devine
I/
R
Când căldura radiantă nu este însoțită de lumină ea se
RA
numosce căldură obscură.
Deosebitele corpuil din natură nu lasă se trâcă prin
LIB
ele în acelaş modă căldurele luminâse și obscure.
Substațele, care lasă se trecă prin ele întruni modii
perfect atât căldurele lumin6se cât şi cele obscure, se nu-
mescii perfect diatermane.. Aşa este sarea cristalisată.
ITY
Substanțele, care nu lasă se trecă prin ele căldurele lu-
min6se, nici pe cele obscure, se numesciă afermane.
Sunt unele corpuri care lasă se trâcă prin ele căldurele
RS
luminâse car pe cele obscure le împedică: ele sunt atunce
diatermane pentru căldurele lumin6se și atermane pentru cele
obscure. Aşa este stecla.
IVE
125. Reficeţiunea căldurei ragiante. Când căldu-
ra întimpină în mersul sei suprafața unui corpi, ea este
întârsă îndărăpt în miglocul din care aii venitii. Acestii feno-
UN
de pe suprafaţa plană.
Acâstă radă, agiungend 72
în puntul c, se va re- 6
NT
Nada be
mesce radă incidentă; SN SS T
Sea RARA Ş
oa dRS 7
SS Sana
SI NI DNS
NIN
cd vagă reflectată ;— i
puntulii c, punti de
I/
AR
Refecțiunea căldurei este supusă la următdrele două legi:
„Î. Unghiulă de incidență este întotdcuna egală cu un-
IBR
ghiulii de veflecțiune,
“JI. Raga incidentă, normala şi rada reflectată se află
în acelaş planti.
YL
Se presupunemii acuma că radele de căldură cadii pe
o suprafață sferică. Asemene suprafețe sferice reflectătâre se
numescii oglindli sferice. Fie IAB o asemene oglindă (fig. 86).
SIT
Ia, făcend parte dintr'o sferă, trebue se se afle dinaintea sa
unii punti O, care se fie centrulii seii de sfericitate, Dacă din
O vomii duce o drâptă care se trecă prin miţlocul oglindii,
și apoi o vomi prelungi indefinit atât într'o direcțiune cât
ER
şi în ceelaltă, acâsta se va numi acsa principală a oglindii.
NIV
LU
RA
! ie, Ma ,
t,_ N [o € în
4
R
RA
în faţă, astfeliii ca acsele lor principale se coincideze. Se .pu-
nemii în focarulă principalii ali uneia cărbuni aprinși, eară
în focarulii celeilalte o bucată de fască. Radele de căldură,
LIB
venind de la cărbuni, se vor reflecta pe întâia oolindă pa-
valel cu acsa principală, vorii căd€ pe oglinda a doua, unde
reflectându-se, se vor întruni tote în focarulii ei principali
peste iască, pe care o vorii aprinde,
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
Fig. 87.
IBR
tatea emissă în aceleşi circumstanțe de cărbunele din fumii.
sată câteva din cele mai însemnate resultate căpitate
din aceste cercetări,
YL
Puterea emissivă ativnă de la natura corpurilor. In ge-
neral, metalele ai o putere emissivă cu mult mai mică de
cât substanțele nemetalice,
SIT
“a atirnă de asemene de la starea suprafeţei corpului.
In general, cu cât acâstă suprafaţă este mal lucie şi mal
desă, cu atâta puterea cmissivă este mai mică.
ER
Colorile închise emită, în cele mal multe casuri, o can-
titate de căldură mai mare de cât colorile deschise. Acestă
observațiune însă nu este generală, co-ci sunt unele cor-
NIV
pui albe, precum este osidul de zincii, care ai o putere e-
missivă tot atât de mare ca şi căbunele de fumii.
123. Absorbţiunea căldurei. Când căldura ragi-
LU
RA
ai fost puse în evidență de cătră Saussure într'o esperiență
forte curi6să. El luă o ladă de lemnit at cărei păreţi erai
unși pe dinlăuntru cu cărbune din fumii, şi o acoperi,în locii
LIB
de capacii, cu trei geamuri de steclă puse unul peste altul
şi separate prin pături subțiri de aerii. Lada, spijinită pre
corpuri rele conducitâre de căldură, fu espusă la sore, ast-
felii ca radele acestuia se cadă perpendicular pe capaculi
ITY
de steclă. Căldura luminosă a s6relul trecea prin steclă și
incăldia forte tare păreţii interiori ai lădil, din causa marei
„puteri absorbitâre a cărbunelui din fumit. Acâstă substanță
RS
însă, având în acelaş timpii o mare putere emissivă, trimetea
îndărăpt o mare cantitate de căldură, care, fiind obscură, nu
putea străbate stecla, ci râmânea în lăuntrul lădii, producend
IVE
acolo o încăldire atât de considerabilă încât un vasi plinii cu
apă, aşedatii, într'insa, se încăldia pină la ferbere. Ierschel
sai serviti, la Capulii de Buna-Sperauţă, de acestii aparatii
UN
care din ele trimete căldură unul cătră altul. Corpulii caldii
IBR
însă “trimete o mal mare cantitate de căldură de cât celii re-
ce; de aci urmeză că celi d'intăii se va reci, pe când celiă
de alii doilea se va încăldi.
Continuând tot astfeliă, va agiunge unii momentii în
YL
care amândout vorii av6 aceeși temperatură. Atunce fie-care
din ele urmeză încă de a radia căldură. Acâsta îns, fiind în
cantităţi egale, fie-care din ele primesce pe atât pe cât perde,
SIT
şi temperaturele lor rămânii necontenit egale.
Acesti fenomenii e cunoscutii sub numele de ecilibriulii
mobili alii temperaturelor.
CALORIMITRIE ER
NIV
130. Definiţiuni. Căldurele pot se fie mal mari sti
mal mici. Ele sunt dară mărimi, care, ca ori ce alte mărimi
din natură, potii se fie comparate între ele, sci mtsurate.
LU
RA
De asemene, dacă vomi voi se încăldimii P chilograme
de apă de 2, 3,..... t grade de temperatură, vomii av€ nevoie
de cantități de căldură egale cu 2P, 3P.... tP calorii,
LIB
Așa dară cantitatea de căldură Q, necesară pentru a
încăldi o pondere P de apă de t grade, va fi:
9=Pt,
131. Călduri specifice. Esperienţa ait arctati că a-
ITY
vemii nevoie de cantități de căldură deosebite pentru a în-
căldi ponderi egule din diferite corpuri din natură de unii
același numării de grade. Așa, spre esemplu, pentru a încăldi
RS
uni chilogramii de mercurii, de unii gradii de temperatură,
avem nevoie de o cantitate de căldură aprâpe de 30 de ori
mai mică de cât pentru a încălți, tot de unii gradă, ună chi-
IVE
logramii de apă.
Se numesce căldură specifică a unui corpii cantitatea
de căldură, esprimată în calorii, necesară pentru a încăldi unii
UN
AR
perde-o prin emissiune, întălnind păreții lucieţi ai vasului
IBR
esteriorii, va fi reflectată, îndărăpt de cătră aceștia.
In calorimetru se pune:
1) O pondere p de apă;
2) Unit termometru "|, cu
YL
mercură, forte sensibili ; şi
3) O vârgă de steclă B, des-
tinată de a amesteca liciduli şi
SIT
numită aoitatoră.
Tic a ponderea aramel din
care e fâcutii vasulii interioră şi
ER
a căldura sa specifică ;
Tie b ponderea steclei din
care e făcutii termometrulă și agitatorulii și căllura sa spe-
NIV
cifică ;
Tie ce ponderea mercurului din termometru şi 2 căldura
sa specifică.
LU
calorimetru. |
Fie t temperatura calorimetrului în acestă momentii.
NT
p (0—v);
2) Căldura ceştigata de vasulă calorimetrului va fi:
ax (0—t);
CU
R
CALORIMETRIE 151
RA
3) : Căldura câştigată de stecla termometrului și a a-
gitatorului va fi: by (0—t);
4) Căldura cestigată de mercurul din termometru . va
LIB
fi: cz(0—t), z
Este evident că suma căldurelor câștigate. de. aceste di-
so. părți ale_calorimetrului | este egală cu cantitatea de căl-
Iti perdută de ponderea P de “aramă, Vomiă ave dară ecua-
ITY
țiunea :
PS(D—0)—p(0—0)-Fax0— by (0—t)-tez (0—t).
Sci, scoţind pe V—t în factorii comuni:
RS
(1) Px(T—0)=(p--ax+by+ez) 0—t)
Facemii după aceea o adoua esperiență, punând în ca-
lorimetru o pondere P' de steclă, încăldită la T” grade. Dacă
IVE
t era temperatura inițială a calorimetrului, şi 0” temperatura
sa finală, vom ave în casulii acesta o adoua ecuaţiune:
(9) Py(P—0y=(p--as-by-trez) (W—t)
UN
două precedente:
RA
IBR
133. Legealui Dulong şi Petit. Cercetările chimice
aii permisii se se afle care este ponderea atomică a diferite-
YL
lor corpuri din natură.
Ă Dulong și Petit, comparând aceste ponderi atomice ale
corpurilor cu căldurele lor specifice, ai agiunsii se stabilescă
următârea lege:
SIT
„Immulțind ponderea atomică Pa unui corpi simplu
„Ore-care cu căldura sa specifică C, vomit căpăta ună pIo-
„ductii care este acelaș pentru tâte corpurile simple din natură.“
Val6rea acestui
egala cu 6,5. ER
productii constantii este aprocsimativ
RA
Se întroduce într'ună calorimetru o pondere P de ghia-
ță la 00, Fie t temperatura calorimetrului şix căldura spe-
cifica a ghieţei.
LIB
Ghiaţa se va topi şi va absorbi o cantitate de căldură Ps,
Apa, provenind din topirea ghieţei, se va încăldi apoi de la
00 pănă la o temperatură 6re-care T, absorbind o cantitate
de căldură egală cu PT.
ITY
In acelaşi timpii calorimetrulii se va reti de la t0 până
la “TO cedând o cantitate de căldură egali cu K(t—T).
Este evident că suma căldurelor absorbite de ghiaţă,
RS
înt&iii pentru a se topi şi apoi pentru a se încăldi, sub for-
mă de apă, pănă la T%, este egală cu căldura cedată de ca-
lorimetru. Vomii av6 dar ecuațiunea:
IVE
Px+Pl=n(t—T)
care ne permite se calculămii valdrea căldurei de topire x
a ghieței.
UN
AR
. CALORIMETRIE
IBR
100%, întraii în serpentinii, se condensaii şi perdea căldura
lor de vaporisațiune. Apa, provenind din condensarea Yapo-
YL
SIT
az
ER
PEPI
Sa, ae
NIV
re
.
x
L Uie
aaa e asa
Fig 9).
RA
RA
Căldura, ceştigată de calorimetru, pentru a se încăldi de
la to JaT9, este K(I—t).
Este evident că suma căldurelor perdute de ponderea
LIB
P de apă, întâiii pentru ase condensa şi apoi pentru a se
reci până la 'T0, trebue se fie egală cu căldura ceştigată de ca-
lorimetru. Vomii av6 dară ecuațiunea:
Px-+-P(100—T)=K(T—t).
ITY
care ne permite se calculămii valorea lui x.
Căldura de vaporisațiune x, absorbită de unit chilogramii
face se
RS
de apă, este de 537 calorii. Cu alte cuvinte penta ru
trâcă, din stare licidă în stare de vapori, unii chilogramii de
apă, fără a'i schimba temperatura, avemii nevoie de o canti-
IVE
tate de căldură tot atât de mareca şi acea cu care am put
se încăldimit 538 chilograme de apă de 1 gradii de temperatură.
AR
Acestă proprietate ce poti ave corpurile materi
ale de a
produce întruni moienti dăt înii travalit, Se
IBR
numesce energie.
Energia poseda
de tă
citră unt corpi se măsură prin
cantitatea de travaliii care el este capabilă de a face.
Travaliulii însuși se măsură în mecanică în modul ur-
YL
mătorii: Se ne închipuimii că avem o greutate de ună chi-
logramii; pentrua o ridica la o înățime de unii metru tre-
bue se facemii unii travaliă Gre-care. Acesti traval
iă necesarii
SIT
pentru a ridica o greutate de uni chilogramii
la o înălțime
de unii metru este unitatea cu care se mesură travaliuli ; el
se numesce chilogramometru.
ER
Se avem, spre esemplu, uni corpi materială care
pste
ridica uni chilogramii la o înălțime de 1, 5,
3. n metri;
noi vomi dice că el posede o energie de 1], 2,
3... n chilo-
NIV
sramometri, căci el e capabili de a produce unii
travalii de
1, 2, Asu. n chiloaramometri,
Tot de asemene, energia unul corpi va fi de 1, 2,
3,..p
chilogramometri, când va produce unii travaliu cupabi
LU
lă de a
ridica, la o întlțime de ună metru, o greutate de 1, 2,3,..
.P
chilograme.
“De aice resultă că dacă uni corpi pote produ
ce unii
RA
mo-
mentulii în care îlii considerămi. Așa, curentuli unul ritiare
o energie actuală, co-ci el pote învirti, s. e r6ta une! mori
ce s'ar afla înlăuntrul sei; unii corpii ce cade spre pămentă,
I/
|
Se considerămii acuma unii corpă grei, atirnati de uni
firă la o înlţime Ore-care deasupra pământului. El nu va
pute produce, în acestă stare, nici unii travaliă și prin urmare
CU
R
TEORIA MECANICĂ A CĂLDUREI 157
RA
re nu va av6 nici o energieactuală. Se (ăemi inst firulă de
care el cra atirnată; imediatii el se va pune în mişcare şi
în timpi cât va căd€ spre pămentii va posede o energie ac-
LIB
tuală. Uni asemene corpii care, în starea în care se află nu
produce nici unit travaliii în momentulii în care îl considerămi,
dar care totuși are în eli putinţa de a produce unit asemene
travaliii, se dice că posedâză o energie potențială. Asttelii, .
ITY
apa închisă întwună eazii. are întinsa o energie potențială,
că-ci îndată ce vomii deschide zagazurile ezeturei, ea se va
pune în mişcare și va deveni capabilă de a produce uni tra-
RS
valiit actuală; încărcătura de pravii, ce se află într'o puşcă
sâii unii tunii, are de asemene o energie potențială, că-ci a-
prindend-o, ea devine capabilă dea arunca glonţele sci bom-
IVE
ba din avmă cu o forte mare putere.
139. Conservaţiunea energiei. Se luămit unii corpi
perfect elasticii, spre esemplu, o bombă de ivorii, grea de
UN
IBR
ma într'o cantitate egali de energie actuală. In niciunii castă
înse nu pote ave loci cea mai mică perdere de energie.
Se luim din contra o bombă de plumbi, care nu este
elastică ; aruncând-o. în sus cu o repegiune de 9,8. metri, ea
YL
se va ridica întocmai ca şi bomba.de ivorii, pănă la o în-
nălțime de 4,9 metri, energia sa actuală transformându-se în
energie potențială. Lăsându-o atunce se cadă, ea va agiunge
SIT
pe pământii cu o repegiune de 9,S metri, însă lovindu-se de
planulii pe care aii cădutu, se va turti şi nu va pute se se
vidice din noii în sus. Isnergia sa potenţială nu va mai fi
ER
dară transformată acuma in energie actuală. Observând bom-
ba cu unit termometru, noi putemă constata că temperatura
sa ai deveniti mut înaltă. Energia de mişcare a corpului
NIV
nu ai fost dară perdută nici în casuli acesta; ca aii fost
numai transformată întrunit altă genii de energic, în ener-
gie calorifică.
In cusrsulii studielor nostre vomit vide şi alte esemple
LU
RA
| Pentru a măsura valdrea ecivalentului mecanici alii căl-
durej, Joule se servea de metoda următore:
LIB
ITY
E
.E
RS E
IVE
;
UN
Fig. 91.
IBR
titate de căldură de o calorice, avemii nevoie de 425 kilogra-
mometri de travaliă. Valdrea ecivalentului mecanicii.
alii căl-
dure! este dară de 425 kilogramometri.
Căldura la rîndul el se pote transforma în travalii,
YL
Așa se întâmplă, spre cesemplu, în machinele cu vapori. In
casulii acesta, unii chilogramometru de travaliii este produsi
SIT
de cătră o cantitate de căldură egală cuza:= 0,002353 de
calorie. Valrea acesta se numesce cciralentulă calorifici
ali chilogramometrului,
MACHINA CU
ER
VAPORI.
NIV
secolulit nostru.
142. Principiulii machincă cu vapori. Se avemii
unii corpii de pompă in lăuntruli căruia se pote mișca uni
pistonii. Corpulii de pompă comunică cu o cutie, ce se află
I/
RA
In lăuntrul cutiei se află unit mică saltaraşiă, care se
pâte mișca în sus și în gios de alungul păretelui de lângă
corpul de pompă în care sunt cele trei canaluri de care
LIB
am vorbiti. In păretele. cutiei, Sas |
opus saltaraşului, se află unii tubit
prin care pote pătrunde întrinsa
vaporea de. apă produsă într'o
ITY
caldare încălgită. |
Se presupunemi că saltara-
şulii se află ridicatii în sus, precum
RS
este desemnatii în figura de la
drâpta. Canalulii de la partea in-
ferisră, fiind liberi, vapârea de
IVE
apă din cutie va străbate print” )
Fig 92.
însul in lăutrul corpului de pom-
pă şi, prin puterea sa elastică, va impinge pistonulă în sus.
UN
IBR
puntului O și numită balanțierii. Este evident, că dacă pis-
tonulii se va sui în sus, balanțierulii se va mişca și cl, cu
capătul CO în sus, eară cu OC în gios. Pistonul din contra
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
| Fig. 93.
“42
R
RA
cu estremitatea Ca balanţierului. In adevtr, balanţierulii, miș-
cându-se în giurul acsel O, va descrie, cu capătulii săi C,
uni arcii de cerci. Coda pistonului nu se va mişca numal
LIB
verticali, ci va fi trasă în același timpă și într'v direcţiune
laterală. Astfeliii, când balanţieruli va fi orizontală, capătulii
seii C va ocupa posițiunea estremă la care pote agiunge cătră
stinga; când înse CO se va ridica sit scobori sub orizon-
ITY
tală, puntuli C, urmând arculii de cerceii pe care îl descrie
în mişcarea sa, se va duce cătră drâpta, trăgând în acestă
parte și câda pistonului.
RS
Pentru a înlătura aceste mișcări laterale, care ar dete-
riora în forte scurt timpii pistonulă, c6da sa este reunită de
balanțierii prin intermediaruli unui paralelogramii BCDA,
IVE
articulată în punturile B,C, D şi A. De desubtul ramuret BA
a paralelogramului se află o altă ramură, articulată cu ună
capătă în A, cară cu celulaltii capătii ficsatii de coda pisto-
UN
IBR
velă, acsa roții.
In modulii acesta, mişcarea rectiliniea pistonului va de-
termina, prin intermediarulă balanţierului, Dielei și a mani-
velei, învertirea roți! VV în giurul acsel sale 0”.
YL
1-13. Detentă. Escentricii. Dacă am lăsa vaporea se
intre în corpuli de pompă, prin canalulii inferiori scii supe-
SIT
vioră al cutici, pănă în momentulii când pistonuli va agiunge
la estremitatea curse! sale, acestă pistonii se va mișca cu o
repegiune din ce în ce mai mare și va lovicu o putere con-
ER
siderabilă peste fundulii corpului de pompă; machina se va
deteriora astfeliii forte repede. Pe de altă parte, este evident
că t6tă puterea elastică, pe care o aii vaporii din corpulit de
NIV
pompă când pistonuli ai agiunsă la fundului, este perdută.
Pentru a înlătura acesti îndoitii inconvenientii, vaporil
nu Sunt lasați se pătrundă în corpulii de pompă de câtpănă
în momentul când pistonuli ai făcută numaio parte din
LU
RA
giurul seii, şi de care este lipit unii lungi triunghii de me-
tală T. La vărvulă seii a, triunghiulă este reunită cu unii ri-
dicători abc, mobilii în giurul puntului 0.-Pe ramura, Ve este
LIB
insfirșit articulată c6da d a saltarașulul.
ITY
RS
Fig. 94. -
IVE
Dacă prin mişcarea acsel, escentriculi va fi întorsii la
drepta, triunghiulă Tva fi împinsă şi el înainte, eară ridi-
cătorulii abc, venind în posiţiunea indicată în figură prin
UN
IBR
rului pentru încăldirea apei şi producerea vaporilor.
115. Ilachini diverse, Machina descrisă mal sus
pote se fie modificată în diverse moduri, după necesităţile în-
YL
trebuinţerei sale.
Vom indica unele din aceste modificări care sunt mal
usitate în îndustrie.
SIT
Machinele cu balanţieră fiind pre volumindse, se con-
struescii machine în care acâstă parte este suprimată. Coda
pistonului este reunită atunce de adreptul cu biela și cu ma-
ER
nivela.
In alte modele, cilindruli, în loc de a fi verticalii, este
aședatu orizontali, şi coda pistonului este de asemene reu-
NIV
nită cu biela fără intermediarulă balanţierului. In general,
machinele de genuli acesta sunt. aşedate pe rote, pentru a
pute fi transportate dinlocii în locii şi se numescit locomobile.
LU
PENOMENE MPIIEOROLOGICIE
I/
IAS
RA
riațiunile temperaturelor la suprafaţa pământului cu loculi şi
avotimpulii, nouri, ploea, vânturile, curenții mării ș. a.
Tâte aceste fenomene aii o forte mare înriurire asupra
LIB
tuturor ființelor viețuitore de pre pământii şi prin acesta și a-
supra omului și lucrărilor sale; de aceea studiul lor este
insămnatii, nu numai Qin puntul de vedere curat sciințificii,
dară şi din causa folosului practicii ce pâte aduce omeniri,
ITY
Vomă resuma aci cercetările cele ma! principale făcute:
1) asupra variațiunilor temperaturei la suprafața pământului ;
2) asupra variațiunilor presiunii atmosferice și asupra vântu-
RS
rilor; 3) asupra curenților marini; 4) asupra meteorelor pro-
duse de vaprea de apă cuprinsă în aerii.
IVE
VARIAȚIUNILE TEMPERATURELOR PE PĂMENTU
ar put
încăldite de radele s6relui.
RA
IBR
Dacă impărţimi prin numărul dilelor luner suma me-
diilor din tote ailele, căpitămii media Zunară.
Impărțind prin 12 suma celor 12 medi! lunare, avemi
YL
media anuală. ,
Insfirşit, pentru a ave temperatura medie a unui loci,
trebue se facemit media temperaturelor unui mare numării de
SIT
ani. Pentru a av6 o medie care se aibă re care constanță,
esperienţa ai arâtat că trebue cel puţin qece aut de obser-
vațiuni consecutive,
ER
Afară de determinarea medielor, este forte utilii de a cu-
n6sce pentru ună locă care sunt temperaturele cele mal cal-
de și cele mai r&cl, co-ci ele poti avco influență considerabilă
NIV
asupra ființelor vieţuitore din acea localitate. Aceste observa-
țiuni se facii prin agiutorulă instrumentelor speciale numite ter-
mometru de macsimaum și minimum, pe care le-amu descris
LU
RA
Esplicarea acestor schimbări de temperatură este fun-
dată pe cunoscința urmiătârelor fapte :
1) Mai totalitatea căldurei de la suprafaţa globului
LIB
vine de la sâre. Fie care -suprafaţă de uni metru patratii
de pe pământii primesce de la s6re, într'o minută, o canti-
tate de căldură egală. cu 25,£ calorii. Sai calculati că dacă
ar fi răspândită uniform la suprafața pămân-
acestă căldură,
ITY
tului ea ar putâ se topâscă întruni anii o pătură de ghiață
ce ar av€ aprope 16 metri de grosime.
2) Ragele s6relui nu cadă întrunii modi egală pe pă-
RS
mentii. Dacă luămii o localitate re care cuprinsă intre ecua-
torit şi cercurile polare, videmii că de dimincță, de la răsări-
tulii sârelui, radele sale cadit mat întâiii într'o direcţiune 0b-
IVE
lică ; după aceea ele devinii din ce în ce mai verticale pănă
la amâqă-(i, pentru a se înclina din noit pănă la apus, când
disparii cu totul. Căldura înse primită de la aceste rate, pe
UN
IBR
dele s6relui cadii cu atât mai oblic pe suprafața pămeutului
cu cât ne îndepărtămii de la ecuatori: spre poluri, și puterea
lor încălditâre se micșureză cu înclinațiunea. De aice urmeză
că temperatura ar trebui se varieze întruni modii regulatii
YL
cu latitudinea: la ecuatori ea ar trebui se aibă valSrea sa
cea mal înare, pentru a descresce apor treptat, atât într'o
emisferă cât şi în ceelaltă, pănă la poluri.
SIT
Observaţiunile făcute în deosebite punturi ale globului
ai arâtatii că, de și acestă lege a descrescerer temperature-
lor are loc în general, totuşi ea este departe de a înfățișa
ER
regularitatea arâtată de teorie. Deseori localităţi aşedate pe
paralele deosebite ai aceeși temperatură medie ; asifeliă, Que-
beculii și Christiania ai acceşi temperatură medie anuală de
NIV
59, de şi cea d'intâiu din aceste două politil se află cu 12
grade ma! spre sudii de câta doua. Causa acestor nerecula-
rități este datorită mal multor circumstanțe care schimbă îm-
LU
RA
indu-ne pe munţi înalți, vomă ajunge înălțimi la care tempera-
“ tura este destul de mică pentru ca se rămână coperite cu omitii
în totii cursulii anului.” Inălţimele însă la care se află omtturile
LIB
perpetue trebue se varieze cu latitudinea: ele trebue se fie
cu atâta mai mari cu cât puntulii de observaţiune este mai
apropietii de ecuatori. Aşa, pe când în Andii ecuatorial o-
ITY
mătulii perpetuă nu începe de cât la 4800 metri deasupra
nivelului mărei, în Alpi. el are locii la 2700 metri, eară în
Islanda la 940 metri. aa ”
n
2) Apropierea mărilor. Localitățile din apropierea mă-
RS
rilor aă pe de o parte temperatura medie anuală. mai în-.
naltă, eară pe de alta, temperaturele IVE diverselor anotimpul mai
puțin schimbăcidse, de cât în lăuntrul continentelor. Mai multe
cause contribue la acâsta: a) apele se încălilesc şi se re-
cescii cu mult mai încet de cât pământului ; b) abundența va-
porilor de apă, care producă dese ori nouri deasupa ţermu-
UN
IBR
care ait aceeși temperatură medie a anului— Dacă distribui-
rea temperaturei ar atirna numar de la latitudine, aceste linil
s'ar confunda cu paralelele geografice. Numerdsele cause înst
care modifică influința latitudinei facă ca isotermele se fie
YL
forte neregulate.
2) Linii isotere, care reunescii punturile ce aii acecși
temperatură medie în timpulii verei.
SIT
3) Liniă isochimene, care ai aceeşi temperatură medie
în timpului fernci.
152. Climatii. Sub numele de climatii se înțelege to-
ER
talitatea condițiunilor meteorologice la care este supusă unii
locit în timpulă unul ană, şi care potii înriuri asupra desvă-
lirei vieţei animale şi vegetale.
NIV
Mărginindu-ne îns& numai la accea ce privesce distri-
buirea temperaturei, pâmântuliă pote fi împărțită în trei mari
zone, care se deusehesci prin temperatura lor medie anuală.
LU
Aceste sunt:
1) Zona tovidă cuprin(lend regiunea ecuatorială dintre
ambele tropice. Această zonă este caracterisată prin o tem-
peratură medie anuală forte înaltă şi printr'o deosebire forte
RA
cuatorit,
3) Zonele înghiețule, cuprinse între cercurile polare şi
poluri. Aci, răcirea pământului este forte mare în timpul
nopţilor ce ținii mai multe lunt; eară în timpulii dilelor, tot
I/
R
RA
Acâstă împărțire generală a pământului în zone nu este
îndestulâtore pentru a ne face o idee. lămurită asupra distri-
buțiunei climatelor. .Se pote întempla ca două localităţi se
LIB
aibă aceeși temperatură medie anuală şi cu tâte aceste se fie
între dinsele o deosebire considerabilă de climati. Astfelii,
Pelkinulii şi Tulusa se află pe aceeşi linie isotermă de 120;
pe când înse la Pekin temperatura medie a verel este 280,
ITY
și acea a Yernel de—30, la 'Tulusa cea Mintâii este.,numai
de 20%, eară cea de a dona de 59. Este evident că în ase-
menea localități condiţiunile desvălirei omului, animalelor
RS
și a plantelor vor fi forte ncegale.
Ținând dar s6mă şi de temperaturele medii ale Yernei
și ale verei, climatele ai fost împărţite în:
IVE
1) Climate constante, în care deosebirea între media
verel și a lernel nu întrece 70 pănă la S0. Așa sunt în ge-
neral localităţile din zona toridă şi insulele. A
UN
IBR
153. Presiunea atmosferică se măsură observând înăl-
țimea col6nei mercuriale din lăuntrul baromotrului. Această
observaţiune înse este supusăîn următorele doue cause de erâre:
YL
1) „Barometrulii fiind supusii, în timpuli observaţiunilor,
la temperaturi deosebite, este evident că mercurulii dintr'insul
se va-ridica scu se va scobori, după cum acele temperaturi
SIT
vori fi mai înalte scit mai gi6se, fără ca presiunea atmosfe-
rel se se schimbe. Pentiu a înlătura acâstă causă de erdre,
fisicil aii convenitii se calculeze în totdduna care este înălţi-
mea colânci
corespunde
mercuriale
ER
la _temperatura de zero_grade,
cu înălțimea observată ini realitate, Acestă
care
stii calculii
se pste face cu uşurinţă dacă cundscem valorile coeficienţi-
NIV
lor de dilatațiune a mercurului şi a metalului din care e fă-
cută linia graduată cu care se măsură înălțimea mercurului,
prâcumși temperatura la care s'aii făcut observațiunea.
LU
RA
aceeși localitate în cursulii unel (ile stii a unui anii, şi 2) în
diverse punte ale pământului în acelaşi timpi.
I. Dacă observămi barometrulii, în aceeși localitate,
LIB
din Gră în Oră, videm că presiunea atmosferei vari6ză în
general, în cursului unet qi- noptime, Aşa, ea cresce de la 4
6re diminâța pănă la 10 dre; descresce de la 10. drela 4 6re
postnititdiane, pentiu i Eresce” din noii. până la 10 6re sera.
ITY
In modul acesta presiunea presentâză două valon macsime,
cătră 10 6re diminâţa și sâra, şi două valori minime, cătră
4 6re dimincța şi s6ra.
RS
Diferenţa între presiunea macsimă a unei di-noptimi e-
ste cu mult mai mare în regiunea intertropicală de cât în
celelalte părţi ale pimântului. In regiunile stâmpărate ale
IVE
emisferei nordice în special, variaţiunea diurnă a presiunel
este forte dese-ori turburată prin crescerile scii descrescerile
neregulate ale presiunei de care ne vomii ocupa mai în urmă.
UN
IBR
cât în localităţile mai răci, unde aerulă fiind mat puțin di-
latatii, densitatea sa este mai mare.
YL
SIT
ER
NTIQUJ
NIV
768
199
LU
162
te du Capt
rr
SION: POYEINE
pent mai d
RA
fe JUILLET e
o „_h So | po]
Fig, 93,
NT
RA
se fie observate în general de cât când luăm în considera-
țiune presiunile medii lunare s6i anuale. Când din contra
studiemii isobarele cunstruite pe chartele geografice în fie-
LIB
care (i, videmi forte adese ori că presiunea cresce sâii des-
cresce într'unii modii neregulati.
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE
Fig. 96.
I/
IBR
re, inal mult s6ii mai puțin regulate şi concentrice. Unii ase-
mene sistemi se numesce sisfemă ciclonică. Figura 96 re-
presenteză unii sistemu ciclonicii ; în centru sc află ună punti
în care presiunea este numal de 732 m.m.; prima isobară re-
YL
unesce localităţile în care presiunea este de 736 m.m.; a doua
isobară pe acele în care presiunea este de 740 m.m. şi așa
mai departe.
SIT
2) In alte casuri presiunea este macsimă la centru și
merge apoi descrescând cu cât ne îndepărtămi de puntulii
centrali. Isobarele ai atunce uni aspectă analogii cu acelu
R
RA
trebui se bată unii vânt în direcțiune Af, cătră centrulii de
mică presiune, Păinentulii înse se învârtesce în giurul acsel sală,
_de la apusi spre răsăritu, făcând ună giurii completii în 24 6re.
LIB
Forma sa fiind aprâpe sferică, fiecare din punturile lui se mișcă
cu atât mal repede cu cât este mai apr6pe de ecuatorii. Astfeliii,
la ecuatorii repegiunea de rotațiune a fiecărul puntit ali globului
este de -160 lege pe cră,
ITY
pe ali 40 gradăde la-
titudine ea nu este de
cât de 319 lege pe 6ră.
RS
Aeruliă din A dară, mer-
gând cătră sudu, va în-
tălni pături de acri ca-
IVE
ve sunt animate de o
repegiune din ce în ce
mal mare de la apus
UN
IBR
de cătră Buys-Ballot în nrmătoriulă modă:
„Dacă ne intârcemii cu faţa în partea de unde bate
„ventulii, presiunea atmosferică va fi.mal mare câtră stinga
YL
„de cât cătră drâpta“.
Acâstă lege se aplică numai în emisfera nordică; pentru
cea sudică, lucrurile se petreci întruni modă inversă.
SIT
La suprafața pămentului se observeză tre! genuri de ven-
turi: 1) vânturi constante, care suflă în unele regiuni ale
globului întraceeşi direcțiune în tot cursulii anului; 2) vânturi
ER
periodice, care'şi schimbă direcțiunea întrunit modii regulatii
după 6re care intervale de timpii: şi 5) centri neregulate,
NIV
157. Venturi constante. In regiunea intertropicală
suflă regulată, în tot cursulit anului, două venturi: unul în
cmesfera nodică de la nord-ostii cătră sud-vestii, şi altul în
cea sudică de la sud-ostii cătră nord-vestii. Aceste vânturi
LU
RA
In emisfera sudidă din contra curenţii atmosferici tre-
buind se mergă, în giurul centrului de mare presiune, în
sensii inversii de cum mergi acele într'unit câsornică, aliza-
LIB
tulă va sufla, în regiunea tropiculul Capricornului, de la sud-
osti spre nord-vestii, -
ITY
)HINANĂS
Noră ;
RS
IVE
L UN
RA
NT
Fig. 98.
CE
IBR
va veni de lu ma-
Va trebui dară se avemii unii curentii care
presiunea este mai mare, câtră uscati unde pre-
vea, unde
pămâne
siunea este mal mică.—[n timpulă nopţii din contra
YL
dinsul
tulii, recindu-se mal tare, vântulii va sufla dinspre
cătră marea.
Ilussonii sunt vânturi care suflă regulat,în unele regi-
SIT
uni, şese luni într'o direcțiune şi celelalte șese în direcțiunea
opusă. Cel mai importanţi mussoni se produc în marea-lu-
dielor. Vera, înălţimele Tibetului și fața sudică a Himalayei
se încălgeseii forte tare şi presiunea devine mică; va trebui
dară se se producă curenţi de
ER
aeri, care
neral, în marea Indielor, dinspre Australia și sudulă Africei
vor merge în &e-
NIV
cătră nord. Irna din contra, acele înălțimi presenteză unii
minimum de temperatură şi unii macsimum de presiune; ven-
turile vori trebui se bată dară într'o direcţiune inversă.
LU
RA
barele sunt ma! apropiete unele de altele. Cu alte cuvinte, cu
cât deosebirea de presiune între două locuri vecine este mai
mare cu atâta vântuli suflă între dinsele cu mai mare violență.
LIB
Sistemele de presiune anticiclonică sunt și ele însoţite
de vântuni; direcțiunea acestora, înse este atunce, în emisfera
n6stră, în același sensii cum mergi acele într'unii ceasornic,
şi intensitatea lor este în general mică.
ITY
160. Prevederea timpului. Presiunea atmosferică,
precum şi celelalte elemente meteorologice, sunt observate în
RS
fiecare (i, la Gre determinate, atât în Europa căt şi în Ame-
rica, întruni forte mare numerii de stațiuni meteorologice,
şi resultatele căpătate sunt telegrafiate imediat la ună numeri
IVE
restrinsit de observatorii centrale. Acolo se construescii, după
cum amit arătat ma! sus chartele meteorologice ale fiecărei ile.
Din studiulii atentivi ali acestor charte resultă că cen-
UN
IBR
puli va fi nourosii și ploiosiă.
161. Curenţi marini. Neegalitatea cu care este dis-
tribuită căldura la suprafața globului pune în mișcare apele
YL
mărilor întocma! ca și aerulii atmosferică. Intr'o regiune vre
care, marea fiind incălgită, apa ei se dilateză, devine mai
rară și merge pe deasupra cătră părțile mar r&ci, pe când
SIT
de acolo unii curenti inversise duce pe la fundii cătră re-
giunile calde.
Gradul de sărătură ali deosebitelor mări, făcându-le
ER
se aibă densități deosebite, contribuiesce de asemene la pro-
ducerea curenților.
Insfirșit vânturile agiută și ele mişcarea mărilor, ridi-
NIV
când cu ușurință talasuri colosale Și împingendu-le în însăși
direcțiunea lor. '
Se observeză în oceanuri curenți regulați, cari circuleză
necontenit în aceleși localități şi aceleşi direcțiuni. Cunostin-
LU
străbate Atlantica de la
r&sărită spre apusii aprâpe în direcţiunea ecuatorului. Asiun-
gend pe costa Americei, el se ridică puțin spre nordă pe lin-
CE
RA
se uni cu curentulă ecuatorială. Alte ramuri încungiură însu-
lele Britanice, scă străbatii pe lângă țermurile Norvegiei,
încăldind tote aceste localităţi şi modificându-le climatulii.
LIB
METEORE APOSE,
ITY
162. Roua. In timpulit nopţilorsenine pământulii se
acopere deseori cu mici picături de apă care se numescii rouă,
Producerea acestul fenomenii ai: fost esplicată de Wells
RS
în modulă următoriii.
In timpul nopţii, suprafața pământului continuă se tri-
mită neîncetată căldură cătră spaţiele ceresci, fără a primi
IVE
nimica îndărăpt de la spre. Ea dară se va răci. Aerulii, ce
se află. în contactii cu dinsa, recindu-se şi el, vapârea deapă
cuprinsă întrinsuli nu va mai pute sta în acestă stare ci se
UN
rea rouer.
1) Roua se depune în mai mare cantitate în timpulit
RA
mai tare. |
2) Nourii, precum și ori ce alte obiecte care acopirii
suprafața pământului, împedecă depunerea rouci, că-ci în casulii
CE
IBR
punerei routi. Corpurile ce au o putere emissivă mare, radi-
ând mai multă căldură, se vorii r&ci mal tare de cât acele
acăror putere emissivă este mal mică. De aceea crba, plân-
tele, pământulii negru se acopări mai uşoră cu rouă de cât
YL
petrele, metalele.
163. Negure-Nouri. Când aerulii se răcesce prin 0
causă 6re care, vapârea_de apă cuprinsă întrinsul sese_conden--
SIT
s6ză sub. formă-de -micl-picături de apă, care alterâză traus-
paranța sa. Când aceste picături se află în apropiere de su-
prafața pimentului, ele constitue negurele; câud din contra
ER
stai atârnate la o înălțime 6re care, ele compunii nouri.
Negurele şi nourii sunt dară același fenomenit produsii însă
la distanțe deosebite. Acest fapt ai fost constatatii de câtră
NIV
toți călătorii ce at străbatutii prin noul sc în ridicările pe
munți înalți scii în căl&toriele aerostatice.
_Causele care produci negurele şi nouri! sunt fârte nu-
LU
RA
aceste cantități de aerii se amestecă; ele vori cuprinde 29
gr. 2, sâi 14 gr. 6 de vapore pe metru cubică, şi tempera-
La acâstă temperatură înst uni
LIB
tura amestecului va fi 150.
metru cubicii de aer saturatii nu mai pâte cuprinde de cât
13 gr. de vapâre; 1 gr. 6 dară se va depune sub formă licidă,
Nourii, fiind compuşi din mici picături de apă, sunt
ITY
gre! și prin urmare ar trebui se cadă câtră pămenti. Cum
se face că el stau atirnaţi în aerii?
Mai multe cause contribuiescii la acâsta.
1) Unii mare numirii de meteorologi admitit că elobu-
RS
lele negurelor şi a nourilor nu sunt pline. Ele sunt constituite,
ca beşicile de soponii, dintr'o peliţă forte subțire, plină în
IVE
lăuntru cu aerii saturatii de vapore. Greutatea lor fiind ast--
felii forte mică, ele nu vorii căd6 în gios de cât forte incet.
2) In timpulii diler, pămentulii încălgindu- se, se producii
de aerit din gios în sus, cari împingă nourii într'o
UN
curenți
direcțiune opusă căderel lor și "i silescii se se ridice în sus
L
RA
NT
CE
Fig. 99.
I/
IBR
necontenit la partea inferidră, şi reformându-se la partea su-
peridră, rămâne atirnatii în aerii.
164. Plâic—Omătii—Poleiii. Când picăturele de
apă ce compuni nourii devinii mal mari prin o condensațiune
YL
mal abundentă a vaporilor, ele nu mal potă sta atirnate în
atmosferă, ci cadii cătră pământă sub formă de pliie.
Ploea recindu-se la o temperatură mai gidsă de cât 09
SIT
îngbiață și formâză omctuli. Fulgit omitului sunt formați din
mică cristali, cari dese orl se grupeză între er pentru a for-
ma stele cu şese colțuri forte regulate (fig. 99).
ER
Se întimplă câte odată iârna se cadă o plâie fină a-
mestecată cu omitii pe giumătate topitii; pământulii fiind re-
ce, picăturile de apă se solidifică și formeză pătura de ghiață
NIV
lunec6să cunoscută sub nume de poleiă. pg B
Este utili de u se cunâsce cantitatea de —- ]
ploie care cade înti'o localitate ore care. Acâs- N
LU
ITY
ELEUOTRICITATE STATICA
RS
PRODUCEREA-ȘI DISTRIBUIREA ELECTRICITĂȚII IVE
165. Producerea electricităţii prin frecare. Se
frecămii cu o stofă de postavi sâii de matasă, bine uscată,
UN
AR
punemii cu unii capttă întruni tubii de steclă (fig. 101) sit
de râşină, de care ţinendu-o în mână se o frecămii, Vomit
IBR
vedă atunce că metalulii se electrisâză.
Corpurile din natură poti fi dar împărţite, în privirea
electricității, în două clase:
YL
Unele, pe carele putemii electrisa de adreptul
prin frecare ;—altele pe care nu le putemii electrisa
de cât ţinendu-le prin agiutorul unei substanţe elec-
SIT
trisabile de adreptul.
Pentru a esplica aceste fapte, se admite că e-
lectricitatea, ori care ar fi natura sa, pote circula cu
ER
ușurință în unele corpuri, în timpii ce in altele ea nu
se pote respândi decât cu o forte mare greutate. Cele
dintăiă aă fost numite bune conducitore, cră cele de
NIV
ali doile rc conducelăre de electricitate. Tâte sub-
stanțele care nu pot fi electrisate de a dreptul sunt
bune conducitâre: ust-felii sunt metalele, corpulii
LU
.
J lectrisate de adreptul sunt ră conducătâre.
Electricitatea se desvilesce de o potrivă prin
Fig. 101
" frecare pe tote corpurile. Pe cele rele conducttâre
RA
RA
credința despre acâsta, se luămi ună micu aparati numitit
penduliă electrică, compusi dintr'unii piciorii de steclă întorst
la partea superi6ră în formă de cărligi (fig. 102), de care se
LIB
află atirnată, prin agiutorulii unui
fr de matasă râu conducttori, o
mică bombiță de m&duvă de socă.
Se apropiemii de penduli o bu-
ITY
cată de steclă electrisată. DBom-
bița de socă va fi mal intâii a-
tvasă;; îndată înse ce se va pune
RS
în contacti cu stecla ea va fi res-
pinsă. Pe când bombiţa este res-
pinsă de steclă, se apropiemi de
IVE
dinsa o bucată de râșină electri-
sată, ea va fi atunce atrasă. Fig. 102.
Prin contactuli bombiţel cu stecla, este evidentii că ea
UN
pe steclă. i |
Din aceste esperienţe putemi se conchidemu:
CE
se atragi.
CU
AR
192 ELECTRICITATE STATICĂ
IBR
timpit. Când frecămă unul de altul două corpuri, fiecare
din ele se încarcă în acelaş timpii cu electricitate. Se luămii,
spre esemplu, dou discuri (fig. 103), unul de steclă, ceară
celuilalt de lemni învălitii cu postavii, previdute amândouă cu
YL
cod de steclă, şi se le fre-
I ciinii unul de altul; apro-
| - - piendu-le apo!, pe fiecare în
SIT
| : parte, de unii pendulii elec-
j tricii, vomit constata că cel
Fig. 103 de steclă s'ai încărcat cu c-
ER
lectricitate steclosă, și cel
de postavii cu electricitate răşinâsă.
169. Ipotesa celor două iluide. Pentru a coordona
NIV
tote aceste fapte, Symmer ai imaginati următârea ipotesă a-
supra electricităţii:
Electricitatea este ună fluidii forte subtilii și fără greutate,
LU
RA
negativă în celulalt. Din acâstă causă fie-care din corpuri se
încarcă cu electricități deosebite.
LIB
10. Electricitatea se duce la suprafaţa corpuri-
lor conducttâre. Pentru a demonstra acâsta, se luămi o
sferă de metalii susținută pe unii pictorii de steclă şi se punemii
peste dinsa dout e-
ITY
misfere care o aco-
pării perfect, fiecare -
din aceste fiind pre-
RS
vădute asemene cu
coţi de steclă (fig.
104). Se electrisămit IVE
aparatulii cu agiuto-
vul uneiinachini elec-
trice, care va fi des-
crisă mal în urmă,
UN
și apoi se ridicămit |
deodată ambele c- Fig. 104.
misfere, Apropiindu- |
L
IBR
sale (fig. 105).
Dacă vomii lua înse uni cilindru, vom constata că mal
în tâtă lungimea sa nu se află decât forte puțină electricitate
YL
(fig. 106), în timp ce la capete, electricitatea se află ingră-
mădită în forte mare cantitate.
Cu cât capetele unul corpii vor fi mal ascuţite cu a-
SIT
tâta cantitatea de electricitate ce se va acumula în ele va fi
mai mare. "In adevăr, dacă electrisămii unii corpi terminati
cu unii vervii ascuţitii, tâtă electricitatea se duce la capetulii
isola, ci o lasă
ER
acestui vervă; aerulii atunce nu o mat pâte
se se scurgă încetul cu încetul printr'insul.
Se luăimii o
"> sferă C încărcată
o „cu electricitate
CE
Tm positivă şi isolată
pe unii piclorii de
Tig. 107.
steclă (fig. 107)
I/
RA
lui Symmer. In adevăr, ambele genuri de electricități tre-
buc se fie respândite în cantități egale pe fie-care moleculă
a cilindrului AP, ast-feliii încât se'și neutraliseze reciproc e-
LIB
fectele lor. Apropind înse cilindrulii de sferă, electricitatea
positivă din acâsta va atrage cătră sine fluidulii de nume
contrarii şi va respinge în capetulii cel mai îndepărtată e-
"lectricitatea de același nume. De aice urmeză tot de o dată,
ITY
că pe la midlocului cilindrului nu se va afla nici de cum e-
lectricitate, faptă ce putemi constata prin agiutorulii unor
mici bombițe de meduvă de socii atirnate de cilindru, care
RS
videm că în M nu divergeză.
Se îndepărtămiă acuma cilindrulii
IVE AB de sfera C; elec-
tricităţile ce fusese separate se vor împrăști€ în tote părţile
sale ncutralisându'și reciproc efectele, şi el va reveni din
noii în stare neutră.
UN
IBR
positivă în părţile cele mai îndepărtate, adecă în pămentii,
174. Atragerea corpurilor uşore. Descompunerta
electricității prin influenţă ne pune în stare de a esplica fe-
nomenele de atragere și respingere ce se observeză între
YL
unii corpit încareatii cu electricitate şi între unii corpi u-
şorii, Se avemii, în adever, unii corpii C (fig. 108), încăr-
cată cu electricitate positivă, în fața căruia se ailă unii
SIT
corpi uşor ab. Electricitatea neutră din acesti din urmă se
va desompune prin influenţă; în « va
veni fluiduli negativă, cară în d celt
i
LL c
(e “+ tiude dară pe de oparte se atragă poER
„Positivii, Electricitatea din cilindru va
RA
176. Electroscopii. Electroscopuli este unii aparatii
destinatii de a, constata esistenţa și genulit electricităţii care
se ailii pe unii corpi. Ei se compune din unii clopotit de ste-
LIB
clă; în care întră pe la partea superidră unit cilindru metalicii
ab (fig. 109), terminatii de asupra prin o bombiță a, ceară de
desubt având atirnate, sâii două foi de aurii, sâit două fire
de pate, sii în general două corpuri uşâre și bune condu-
ITY
cătore. -
Pentru a ne servi de acestii aparatii trebue mai întâii
se'li încărcămii cu unii genii de
RS
electricitate cunoscutii. Pentru a-
cesta, apropiemii de dinsul o bu-
cată de steclă electrisată positivii.
IVE
Electricitatea neutră din ad și din
foiţi se descompune prin influen-
ță ; cea negativă este atrasă în a,
UN
IBR
foițele vori diverge ma! tare, electricitatea negativă din a
fiind respinsă într'insele.
117. Machina electrică. Machina electrică ordinară
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
Fig. 110.
se compune dintrunii discii circularit de steclă, aședatii între
IAS
R
steclă isolătâre și reunite la partea posteri6ră prin unii con.
RA
cu
ducători. Fiecare din cilindre sunt prevădute la capeti
câte unit cărligă, care îmbucă stecla fără a o atinge. Pe căr-
LIB
lige sunt, în partea de cătră steclă, ghimpi ascuţiţi de ase-
mene metalici. Insfirşit, între col6nele de lemai şi disculii
de steclă se află patru perinuţe, dintre care două la partea
superi6ră şi două la partea inferi6ră, acoperite cu pele unsă
ITY
pe de asupra, s6ii cu 0 amaleamă de cositoriii şi mercură, sei
cu aură mussiuii. Perinuţele sunt puseîn comunicațiune cu
pământulă prin catene metalice, ”
RS
Când invertimi disculii de steclă în glurul acsei sale,
el se frâcă de perinuțe şi se electris6ză positiv. Perinuţele
înseși se încarcă cu electricitate negativă; acesta înse se
IVE
scurge în pămenti prin catenele metalice. Electricitatea po-
sitivă din discii descompune prin influenţă fluiduli neutru al
conducătorilor isolaţi; respinge în capttulii lor opusi elec- .
UN
IBR
nă. lâșina se electriseză atuncea negativ. Punând apoi de
asupra disculii de lemni, electricitatea neutră dintr'insul se
descompune prin influență : cea negativă este respinsă la par-
YL
tea superidră, cară cea positivă este atrasă la faţa inferidră,
şi nu este neutralisată prin fluiduli negativă al reşinei, din
causa relei conductibilităţi a acestela. Atingână cu degetulii
SIT
discul B, fluidulă negativă dintr'insulă se va scurge în pă-
mentii. Indepărtând degetului şi ridicând disculă prin coda
sa .de steclă, el va remâne încarcatii cu electricitate positivă.
ER
Când râșina este odată electrisată, ea pâte încărca în
acestii modit discul conducătorii, de mal multe ori, cu elec-
tricitate positivă,
NIV
159. Machina Imi Ilolz. Machina lui Ilolz se com-
“pune dintrunii discii cireularii de steclă_A, menţinută într'o
posițiune ficsă prin patru vergl orizontale de asemene de
steclă (fig. 112). Alăturea cu acesta se află ună ali doile
LU
R
ELECTRICITATE PRIN INFLUENȚĂ
RA
Pentru a încărca machina lui Ilolz, apropiemii mal întăi
una de alta bombele m şi n. După aceea învărtimii pe de o
parte disculi mobili de steclă B, intr'o direcţiune inversă
LIB
aceleia în care sunt întârse vărvurile de hârtie / și f'; pe
de altă parte apropiemii de foia de hârtie / oplacă de caut-
ciucii durii, electrisată negativ prin frecare.
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE
"Fig. 112.
AR
Dacă cilindrile P şi P' sunt puse în comunicaţiune cu
două mici butelei de la Leyda, care vorii fi descrise mat în
IBR
urmă (183), scânteele dintre bâmbe sunt mal puţin repedi
înse în acelaşi timpit cu mult mai puternice.
YL
cității în machina lui Ilolz, pâte se fie esplicată în modul
urmiătoră: |
Electricitatea negativă, cu care ati fost încărcată foiea de
SIT
hârtie ; descompune prin influență electricitatea neutră din
cilindrulii P. Electricitatea - negativă este respinsă în'u, pe
când cea positivă se scurge prin vârvurile ascuţite pe dis-
culit mobilii
ER
B. Acesti discii, încărcată positivii, mişcându-se în
giurul acsel sale, agiunge în fața foci de hârtie /. Electricita-
tea neutră din acâsta se descompune prin intluență, tluidulii
NIV
negativi se scurge, prin vârvuli ascuţitii, pe steclă, eară fâca
/ remâne încărcată positivă. Electricitatea positivă de po f'!
descompune la rondul seii fluidulii neutru de pe conductoruli
LU
_
ELECTRICITATE PRIN INFLUENȚĂ 203
R
RA
acestii aparatiiîn comunicaţiune cu o' machină electrică, tim-
brurile de la capetele vergei se încarcă cu eletricitate po-
sitivă (Ag. 113) şi atragi cătră ele bombițele. Aceste, atin-
LIB
send timbrurile, se electriscză și sunt respinse cătră timbrulă
ITY
*
a
mami
RS
IVE
Fig. 113. ” Tig. 114.
UN
AR
scurgerea electricității prin vervurile ascuţite. El se com-
pune (fig. 115) din mat multe fire de aramă de aceeși
IBR
lungime, dispuse în formă de rade, şi având capetele subți-
ete şi îndoite în aceeși direcțiune.
7 - Sistemul este pusii pe o acsă ver-
YL
DL ticală în glurul căreia se pste
= LL învârti, și este aședată pe cilin-
drulă unei machiur electrice. I-
SIT
lectricitatea, îngrămădită în ver-
vurile ascuţite, se scurge prin aerii,
care, electrisându-se cu fluid de
ER
același semoi, respinge la răndul
seii firele și le silesce se se în-
"vârtâscă într'o direcţiune contrară
NIV
cu acea în care sunt întârse ca-
Fig. 15. petele lor.
LU
CONDENSAĂȚIUNEA ELECTRICITATII
1$2. Condensatorii. Se luâm unii discii de imetala
RA
le amit descrisii mal sus, vori avt atunce loci. Fluidulii ne-
utru din B se va descompune; celii negativă va fi atrasi
IAS
RA
de pe VW va atrage la rândul seii electricitatea positivă din
A pe fața sa cea mai apro-
pietă «a. Faţa posteridră
LIB
« «' vemânend atunce des-
careată, disculii A devine ca-
pabilii se ele o nouă sarcină
ITY
de la machină. Acâstă nouă
cantitate de electricitate ve-
nită pe A, descompune la
rândul sei fluiduli neutru
RS
de pe B, atrage pe celi ne-
gativu şi respinge pe celi IVE
positivii; şi aşa mai depante.
Disculă A pote dară, în a-
„ceste circumstanțe, se con-
denseze pe el o cantitate de
UN
IBR
culă colectorii nu va mai put primi pe el electricitate.
“183. Butelia de la Leyda. Condensatorii potii se
aibă forme forte variate; în totdâuna înse el sunt compuși
din dol conducttoni despărțiți prin ună corpit isolatorii. Celit
YL
mai întrebuințatii dintre condensatori este butelia de la Leyda,
Acesti aparati se compune dintr'o butelie de steclă (fe. 117)
plină cu fo! metalice; în gâtul ci străbate, prin unii dopi
SIT
de plută, o vargă de'alamă întârsă la cape-
tul seii din afară în formă de cârligii. Pe
din afară butelia este acoperită până la trei
ER
pătrimt aprâpe cu o fdie de cositorii, ce se
numesce armutură esteridră, pe când foile
NIV
“din luntru se qicii: armatură înteridră: Pen-
tru a încarca butelia, punemit armatura sa
interiGră în contactii cu o machină electrică,
Tig. 117 „eară pe cea esteridră cu pămentulii. Tote fe-
LU
RA
temii apuca fără a ne pune dea dreptul în contactă cu dinse-
le. Se lipimii una din ramurile escitatorului de conductorulii
A alii condensatorului și se apropiemii ceelaltă ramură de
LIB
conductorulă B. Ambele electricităţi de nume contrarie se com-
bină atunce prin uerii producând o scântee mai scurtă de cât
acea a machinel, înse care este mai lumin6să, mal strălu-
ITY
citâre şi mai largă.
2) Descărcarea succesivă se efectuesce atinsând unul
după altul amândoi conducitori! condensatorului.
Fată cum se face acestii genii de descarcare într'o bu-
RS
telie de la Leyda. Butelia, este aşedată pe unii suportii iso-
latorii. Armatura sa interidră este terminată prin uni timbru
IVE
(fig. 119). Armatura esteri6ră comunică cu o vargă de metali,
la capetulii căreia este earăşi unii timbru pusii la aceeși în-
nălțime ca şi celii d'inteiii; „Intre ambele timbruri este atîr-
de metalii prin agiutorul unut firii de matasă
UN
nată o bombiţă
isolatorii. Armatura interidră, având singură electricitate positi-
ă liberă, bombița este atrasă mal înteii de timbrulii el;
după conțactii, ea se încarcă în-
L
bombița mneutraliseză de pe e! o
parte din electricitatea negativă,
se încarcă ea însăși negativ, este
CE
IBR
pote desface, compusă dintr'unii vasii
de metaliă, în lăuntrul cărula pote întra
unii vasii de steclă şi în acesta ună
altul earăşide metal (fig. 120). Se în-
YL
cărcămii acestă butelie și se o punemii
pe unii corpit isolatorii. Indepărtând a-
tunce armatura interidră şi vasului de
SIT
steclă, şi atingând cu mâna, una după
alta, amândoue armaturele, nu vomă găsi
pe dinsele de cât torte puţină electri-
„ -
şi se atinvemă ER
citate. Se refacemii însă la loci butelia
armaturele cu
citatorit: vomă căpăta o descarcare tot
unii es-
NIV
> atât de puternică, ca și când aparatulit
nu ar fi fostii desfăcutii, ceea ce arată
Fig 120, că electricitățile de nume contrarie crai
LU
Fig. 1.
IAS
RA
ună lanţii de metalii (fig. 121). Armaturele esteriâre comunică,
astfeliu pe de o parte între dinsele, eară pe de alta cu pă-
mentulii. Armaturele interire sunt de asemene puse în co-
LIB
municațiune unele cu altele prin fire de alamă. Acestă apa-
ratii se numesce baterie electrică. Incarcarea sa se face în-
tocmai ca şi acea a unel butelil.
1$1 Electroscopii condensatorii. Electroscopulii
ITY
condensatori se compune dintr'unii electroscopii ordinară (178)
a cărui cilindru este teriminatii, la partea sa superidră, printr”
unii condensatori (fig. 122). Acesti condensatorii se compune
RS
din două discuri de metalii unse pe (leasupra cu unii lacă reă con-
ducătorii de electricitate; disculă inferiorii comunică cu cilindrul
clectroscopului; discul superioră posedeză o câdăde steclă de
IVE
care îlă putemii apuca fără a ne pune în comunicațiune cu dinsul.
Pentru a ne servi de aparatii, punemii disculii inferiorii
în contactii cu corpulii în care voimii se constatămii esistența
UN
siderabilă de electricitate de lu
corpulii cu care e în contactă,
Intrerumpemii atunce comuni:
NT
cațiunea cu pământuli și cu
corpulii electrisată, şi dăm de
CE
IBR
apropi6 de electroscopii uni corpi încarcatii positivi, foile
se vor respinge mal tare în casii când electricitatea de pe
dinsele va fi positivă, şi se vorii apropi€ în casă când acâsta
va fi negativă. a
YL
Flectroscopuli condensatori ne permite se constatămii
esistența unor cantităţi de electricitate forte mici care ar e-
sista pe corpulii pusii în contactă cu dinsul.
SIT
188. Efectele descărcărilor electrice. Descărcările
electrice potii produce. efecte
mecanice, calorifice, — lumindse,
totdeauna
ER
chimice şi fisiologice.
1) Efecte mecanice, Ia
când descărcarea e-
NIV
lectrică trece prin unii corpi
reii conducitorii, acesti este
sfărimati, Pentru a dovedi a-
LU
RA
- agiutorul unui aparati numitii escitatoră universală (fig. 1240).
Unit firii subțire este pusi lângăo bucată de cartoni c, între
capetele a doi cilindri « şi d isolați pe picidre de steclă. U-
LIB
nul din cilindri comunică. cu armatura esteridră a unei ba-
teril electrice prin unii lanţii, cară celulalti pote fi pusi în
ITY
RS
IVE
UN
Fig. 124.
L
IBR
ce printrunii amestecii de două corpuri deosebite, aceste se
potu deseori combina între dinselespre a da nascere uneialte
substanţe. Astfelit se punemii întrună tubă
ună amestecii de hidrogenii şi dle osigenit și.
YL
se facemii se trecă printrinsul descarcarea
unei butelil de la Loyda, o esplosiune va
ave loci, ambele gazuri se vorit combina
SIT
pentru a produce apă.
Descărcările electrice potii de asemene
se descompună corpurile compuse. Așa, sub
F
influența
descompune
mai: multor
ER scântei, amoniaculii
în azotii şi hidrogenil.
5) Tifecte fisiologice. Dacă atingemii
se
NIV
cu o mână armatura esteridră a unei butelii
de la Leyda, încărcată cu electricitate, cară
cu ceclaltă armatura interiră, descarearea,
LU
MIITEORI EL BUPRICI
IAS
RA
mene şi fulgeri. Wall însuși care aii trasi din chihlimbară
prima scântee electrică, dice că lumina şi vuctuli seii pari
LIB
că representâză ore cum fulgerulii.
Totuşi esplicarea deplină a acestor meteore nu ai tost
dată de cât în urma cercetărilor lui Franklin. Fată esperien-
ţa ingenidsă prin care fisiculii americana ai. dovedită că în
ITY
atmosferă este electricitate. Pe uni timpii furtunosi, eşind în
împrediurimele Tiladelfici, dădă drumulii unui smei, acărui
sforă era legată, cu capătului sei inferiori, de unt. suporti
RS
de steclă. EI credea că smăulii, încăreându-se cu electricitate
în regiunile superidre ale atmosferei, acesti fluidii va fi con-
dusi prin sforă pănă giosit unde se va put6 constata esis-
IVE
tenţa sa. Cele dintii așteptări fură zadarnice; mai. mulţi
nouri trecură pe deasupra smăului fărăa se put observa
celii mai micii semnii electrici. Mai pe urmă înse, căgând o
plote fină, sfora se udă, deveni bună conducătore de clectri-
UN
*
AR
214 METEORE ELECTRICE
IBR
bătore : câte odată ei sunt electrisați positiv; alte dăți ne-
gativ; une-ori însfirşit, er schimbă semnulii eletricității lor
de mai multe ori în intervale de timpii îndestul de scurte.
191. Originea electricităţii atmosterice. Originea
YL
electricității atmosferice nu este încă bine cunoscută.
Pouillet, ferbând apă care cuprindea întrinsa materii
sărate, aă constatatii că vaporii erai: încarcaţi cu electricitate
SIT
positivă. De aice amii pute conchide că vaporii, ce se fo-
mâză la suprafața mărilor, ducă cu ci în: atmosferă electri”
citate positivă, care se răspândesce apoi în tote părțile prin
agiutorulii
Dacă
venturilor.
Alţi fisici nu primescii acestă teorie,
nu cunoscemiă
ER
cu siguranță de unde vine electri-
NIV
citatea din atmosferă, faptulii esistenţei sale înse este afară
de ori ce îndoială.
Acestii faptii ne face se înțelegem pentru ce nourii sunt
LU
RA
duce la partea superidră, eară celii positivii la partea infe-
rioră, Acestii din urmă înse se pâte perde princea diinteiit
plăle şi nourulii rămâne atunce încărcatii numai cu electri-
LIB
citate negativă.
192. Fulgerii. Se numesce tulgerii o viie lumină
care apare în atmosferă câte odată între dot s6ii mai mulți
ITY
nouri; alte ori între nouri şi pământiu. Acâstă lumină este
însoțită de unii vuetii,.prelungitii mai puţin s6i mal mult
timpi,cu intensități neegale, vueti care se numesce tiuctii,
Fulgerulă pote av€ forme fârte deosebite. Une ori el
RS
apare ca o trăsetură lumin6să, drâptălinie sâi în zigzagit;
alte ori el are aspectul unei gene lumin6se, care îmbră-
țișâză întinderi fârte mari. Sunt casuri însfirşit în care ful-
IVE
geruli pote lua forma unor globuri de foci.
Causa fulgerului este electricitatea din atmosferă.
Pentru a ne încredința despre acâsta, se cercetămit di-
UN
IBR
contrarie. Acolo avemii mal în totduna o serie de nouri ce
acoperă spaţii îutinse şi între care se potii produce unii mare
numării de scântei electrice continuându-se una pe alta ca
YL
într'unii tubă scânteitoră.
Aspectuli de genă lumin6să, sub care vedemă de multe
oil fulgerului, pote fi de asemene esplicată cu ușurință. In
adevăr, se presupunemiă că unit nouri se află între locală
SIT
unde Ss'aii produsi fulgerului şi între observatorii. Acesta nu
va ved€ atunce de cât iluminarea nourului produsi de scân-
tela electrică. N
ER
Fulgeruli însfirșit pote av€ loci între uni nourii şi
pămentii. Pentru a ne da sâmă de producerea sa în casuli
acesta, se presupunem că ună nourii, încarcatii cu electrici-
NIV
tate positivă, trece în apropiere de pămentă Fluidulă neu-
tru din acesta se descompune prin influență; celu positivă
este respinsu, eară celă negativă este atrasi la suprafaţă,
LU
RA
glune forte mare (72,000 lege pe secundă), în timpi ce su-
netulii nu merge prin aerii decât la o distanţă de 3-10 metri
LIB
aprope înt'o secundă. Noi vomit vidâ dară fulgerulii mar în
acelaşi momenti în care aii avutii loci, pe când, pentru a
au(i tunetuli, va trebui se trecă timpul de care sunetul
are nevoe pentru a agiunge pănă la noi. Astfel, dacă se
ITY
va produce unii fuleeri la o distanță de 3400 metii, noi nu
vomit auţi tunetulă de cât după 10 secunde.
De aci urmeză că avemii unii migloci forte uşorii pen-
RS
tru a măsura distanţa ce este între noi și loculii unde sai
produsii unii fulgerii. Pentru acâsta nu avemi de cât se ob-
servâmii timpului ce aii trecuti între viderea fulgerului și a-
IVE
udirea tunetului şi numărul secundelor aflate seli îmulțimii
cu 340 metri.
194. Efectele fulgerului. Efectele fulgerului sunt a-
UN
IBR
pe uni pământii năsiposii îlii încăldesce şi'lă topesce formând
astfeliii unii tubii conică numiti fulgurită.
3). Fulgeruli, cădând pe uni omi sâii pe uni animală,
causcză mal în totdâuna mârtea, atât prin comoţiunea pro-
YL
dusă cât și prin arderea organelor prin care aii trecuti. Sunt
iutuși persâne tare, fiind fulgerate, aii supraviețuit. Se ci-
teză chiar casuri în care paralitici au fost îndreptați prin
SIT
fulgeri.
195. Lovire indirectă..-Se întimplă câte odată ca
turme întregi de unimale scu grupede Gmeni se fie uciși
presupunemiă
ER
fără ca fulgeruli se cadă de a dreptul pe dinşil. Acestii fe-
nomenii, numit lovire indirectă, pâte fi esplicatii în modulii
următorii: Se că, sub unii nouri, încareatii cu
NIV
electricitate positivă, se află o turmă de animale. Fluidulii
neutru dintrinsele va fi descompus prin influență; celit po-
sitivii va fi respinsă în pământii, ceară animelele, vorii remân€
LU
RA
este pusă în comunicațiune cu pământulii prin agiutorul unui
conducetorii, compusii din mal multe fire de feri împletite
împreună, și boitii pe deasupra pentru ca se nu ruginâscă.
LIB
Pentru ca contactulii acestul conducătorii se fie cât se pote mal .
perfectii, cu pământulii, capătul seii inferiorii, ramificații şi ter-
minatit prin table de ferii, este întrodusii în lăuntrul une! fântâni
ITY
pline cu apă. Conducătorulii comunică pe de altă parte cu
tâte părţile metalice ale edificiului. Insfirșit, dacă pe unii
același edificii sunt instalaţi mai mulți parafulgeri, toți con-
ducătorii lor trebue se comunice între dinșii prin catene me-
RS
talice.
Se presupunemii că unii nouri încăreatii cu electricitate
IVE
positivă trece pe deasupra unui edificii, prevădutii cu unit
parafulgeri. Electricitatea neutră din edificii se descompune
prin influență; cea positivă este respinsăîn pământii, pe când
cea negativă este atrasă pe vârvuli ascuţiti alii parafulgeru-
UN
fulgeri.
Pe de altă parte, parafulgeruli descâreând, cel puțin
în parte, nourii care treci pe deasupra sa, apără prin acâsta
NT
RA
unde, lipindu-se firu de firii, va forma ca nisce ciucuri, în
timpii ce cătră midlocii atragerea nu va av loci! (fig. 126).
LIB
ITY
RS
Fig. 196.
Capetele magneţilor se numeşcii poluri, eară partea
IVE
midlocie, unde ferulii nu este atrasii, linie neutră.
“ Deosebirea între puterea atrăgstâre a unui magnetii la
poluri şi îu linia neutră, pâte fi pusă în evidență chiar când
în contactii cu magnetulii. Se
UN
Fig, 127.
127) şi se presurămit pe deasupra, de la o înălțime Srecare,
pilitură” de ferii ; vomil vid6 că acesta se distribue întrunit
CE
IBR
asemene masnetii se întorce în totdduna în spații! într'o po-
sițiune ficsă, îndreptându- Se cu unul din polurile sale aprope
cătră nordulii pământesci, eară cu celulaltii aprope cătră sudii,
YL
Oul cum amit întârce magnetuli pe aesa sa, îndată celui lă-
sămit în libertate, el vine din noii în posiţiunea sa primitivă.
Este dară o deosebire între proprietățile ambelor poluri a
unui magneti: unul este atrasă cătră nordi, eară celulaltii
SIT
cătră sudul pământului. Se numimii pe celi (intii polă
nordicii şi pe celui de ali doile -polă sudică.
200.
ER
Acţiunea reciprocă a polurilor. Se apropi-
emii de polulii nordică ali unui magnetă mobili, susținutii pe
o acsă verticală, polulii nordicii a unul altă magneti pecareli
NIV
ținemii în mână, vonii vide că ele se respingit. De asemene
poluli sudici va respinge polulit sudicii a magenetului mobilă.
Din contra polulii nordici va atiuge pe celă sudici.
LU
RA 12
a înlătura însă ori ce confusiune, vomi numi polii australă
pe acel care se îndrepteză cătră, nordii şi polii boreali pe
aceli care se îndreptâză cătră sudit. - -
LIB
201. Magnetisare prin influenţă. Se apropiemiă.de
polulii unul magnetit o bucată de ferii MN; acâsta va deve-
ni de îndată, la rondul seii, unii maenetii, având la capătuli
ITY
celii mai apropietii unii poli de nume contrarii, eară la celit
mai îndepărtată unuli de acelaşi nume (fig. 129). Așa, spre
esemplu, dacă în magneti se află
RS
în A unit polii australă, în bucata
de feri se va forma în AM uni
polii borealit și în N unul australii. IVE
Acestii fenomenii se numesce mag-
netisare prin influență. Apropiend
de MN o altă bucată de ferii,
Fig. 129
şi acesta se va preface imediatit
UN
IBR
capitulă b, care corespundea înainte de rupere cu linia
neutră.u lui AB, se preface în polii boreali. Rupend acuma
în dont şi aceste fragmente, fie care bucată va deveni earăși
ună magneti complectii, având la capete câte uni poli de
YL
nume contrarii, şi aşa mat departe,
203, Ipotesa magnetismului. Pentru a coordina a-
SIT
ceste diverse fapte, observate în magneți, se admitea înainte
următârea ipolesă:
Esistă dout fluide maenetice;-unul borealii, şi altul aus-
ER
tralii,
Fluidele de același nume se respingii, eară cele de nu-
me contrarie se atragii.
NIV
* In fie care moleculă a unei substanţe magnetice se atlă
amândouă genurile de masgnetismit în cantități egale şi dis-
tribuite întrunit modă uniformii în tâte părțile moleculei. Ele
atunce îşi neutaliscză efectele lor.
LU
4 a 5 t: Li € 7 .
CETE PEBED şi celit australu din 2,
(DEDEBED aflându-se faţă în faţă,
"se vorii neutralisa. Tot
Fig. 131.
I/
asemene se va întâm-
pla şi cu fluidele borealii b” din 2 şi australii din 3; şi așa mal
IAS
RA
995
LIB
magnetiseză atât de lesne prin influență, eară pe de alta
își
perde magnetismulă îndată ce ai fost îndepărtată
de ;a
magnetulii influinţătorii.
În oțelă din contra este o putere, numită coercitiră,
ITY
care sc opune atât la separarea cât şi la recombinarea
flui-
delor. De aceea oțeluli se magnetiscză cu grei prin
in-
fluență, înse, odată magnetisată, el nu'și mai perde
RS
ca fe-
rulă magnetismulii sei.
Admițend că ambele Huide sunt astfelii separate în fie-
care moleculă a unui magneti, putemii se ne esplicămă şi
IVE
fenomenele observate în esperiența rumperei magneţilor. In
adevăr, se presupunemii că rumpemi unii magneti între mo-
leculele 3 și 4, fluidul borealii din 3 va rămâne liberiși va
UN
METODE DB MAGNETISARE
L
RA
|
țelii și frecămii pănă la ce-
lulalti capătă, fără a ne o-
pri şi fără a ne întoree în-
Z
I/
Tig. 132
netulii și, fărăa atinge oțeluli, revenim earăși la capătulii
de unde amii începutii frecarea. l'recămă apol din noii pănă
- 15
CU
AR
296 METODE DE MAGNETISARE
iii mai departe. În
la celulalti capăti şi continuămi tot astfel
IBR
rea se tormâză unii
capătul oţelului unde am terminatii freca
frecati. Aşa,
polii de nume contrarii cu acelii cu care utmii
dacă ami frecati cu polul australii din « că-
spre esemplu,
YL
unii polii” borealii. Prin acestă me-
tră 5, în b se va forma
ți puternici..
tâdă nu putemi căpăta nici odată masne
9) Metoda dublei frecă ri separ ate. Aşegămi doi mag-
SIT
orizo ntală , la o mică dis-
neți puternici A” și B pe o masă
contr arie față în față.
_tanță unul de altul şi cu polurile de nuine
ba ce voimii se mag-
Peste dinşil punemi bucata:de oțelii
A şi
ER
netisămii. Luămii apoi în mână dol magneți puternici
bucății de oțeliu
B (fig. 133) pe care "1 punemii la migloculii
NIV
LU
Fig. 133.
RA
faţă unul
înclinați pe dinsa cum de 300 și avend față în
rie, eară relativ cătră
câtră altul, polurile de nume contra
nume. Cu fiecare din
magneții orizontalt polurile de același
NT
i pănă la ca-
aceşti magneţi frecămii oțelulii de la midloc
Aginnş ă la
pete, fără a ne opri, sâii a ne întorce îndărăpt.
oţeluli,
capete, ridicămii magneţii în susii şi, fără a atinge
CE
capete şi
revenimii la midlocii. Frecămii apoi earăși pănă la
Captul ii oțelulu i care aii fost frecati i cu
așa mat departe.
polii boreali i, și celit care ai
polulii australii se preface în
I/
a deosebire
rienţa ca și pentru metoda precedentă cu sinuur
că magneţii A şi B, în loci dea fi separați, sunt reuniți in-
nu
tre dinșil prin o bucată de lemnii, astfeliii ca unulu sc
CU
R
METODE DE MAGNETISARE 227
RA
se pâtă mişca fără celulalti (fiw. 134). Frecarea se face în
modulii următorii: Plecămii cu o
ambii magneți de la midlocii,
LIB
mergemii pănă la ună capătă,
şi revenimii îndărăpt fără a pă-
răsi oţelul ca în metodele pre „e
ITY
cedente. Frecămii apoi pănă €
la celulaltă capătii, -.revenimi
Fig. 134
din noii la midlocii şi conti-
nuămii tot astfelii mat departe. Este de observati că la
RS
terminarea esperienţel trebue se ne întorcemii la miţlocii din
capătul opusă acelui în care IVEamit începutii frecarea, pen-
tru ca tote părțile oţelului se fie frecate „de.unii acelaşi nu-
meri de ori. Polurile se formâză ca și în metoda pre-
cedentă.. "
UN
oțelulii din care el este făcutii aii fost călit mal tare, adecă
cu cât diferența temperaturei la care ai fost încălditii şi re-
IAS
bă
AR
298 METODE DE MAGNETISARE
IBR
el se desmagnetiseză complect.
4) Tascie. Sa recunoscutii că magneții mici se mag-
netis6ză mal tare în proporțiune de cât cei mari. De aceea,
YL
când voimi se avemi magneți puternicii, luămii mal multe
lame de oţeli, magnetisate fiecare în pante, şi lo reunimă
cu polurile de același nume față în faţă.
Esperienţa aii arttatii că intensitatea u-
SIT
5) „Armatură.
Î nul magnetii cresce dacă se află necontenit la polurile sale
câte o bucată de feri. Asemene bucăţi de feri se numescii
uşurinţă armatura la ună mag-
ER
armature. Spre a aplica cu
netă, se dă acestuia de ordinar for uneimapoteove (fig. 135).
Polurile de nume contrarie se află astfeliii faţă în faţă. Arma-
1) are unii căr-
NIV
tura este lipită de dinsele; ea
ligi de care putemii atirna greutăţi. Arma-
turele nu trebue nici odată dislipite brusc de
magneţi, că-ci atunce aceștia perdi din in-
LU
tensitatea, lor.
Jamin, utilisând aceste două din urmă
proprietăți, ati isbutitii se construescă mag-
RA
RA
în sinuli pământului unii magnetii acărui poluri nu se con-
fundă cu polurile pământului. Așa, se presupunemă că PP"
LIB
(fig. 136) este acsa pământului
şi BA direcţiunea magnetului
pământescii. Se scie că zc-
vidianuli geograficii a unul
ITY
punti ore care M este urma ce
o lasă la suprafaţa pământului
planul PMP” care trece prin
RS
ambele poluri a pământului și
prin puntulă AM. Meridianul
magnetică ali unul puntii pote
IVE
fi definită întrunit modi ana-
logă; el este urma ce o lasă
la suprafața pământului planulă
UN
IBR
pământului uni plană = =" perpendicularii pe meridianulii mag-
netică şi trecând prin centrulii pămentului.
Se atirnămiă unii magneti pe o acsă orizontală, astfeliu
ca se se intârcă întruni plani verticali, și se'lii punemit
YL
pe ecuatorulii magnetici. Polurile sale, fiind deopotrivă în-
departate de polurile magnetului pămentesci, voră fi atrase
şi respinse cu aceeși putere, cară el va rămâne orizontală.
SIT
Dacă ne vomit duce cu unii asemene magnetii în emis-
fera nordică, atunce polul seii australii va fi mai apropietii,
și prin urmare atrasi cu o putere mai mare, de poluli -bo-
RA
direcțiunea 0-180 de pe gradaţiunea cercului. Prin metâde
astronomice se determindză meridianulii geograficii ali locu-
observaţiunea și se îndrepteză luneta LL!
LIB
Jul unde se face
în direcţiunea sa. Linia 0—180 de pe cerci corespunde a-
tunce ca însăși ci direcțiunea meridianului geograficii, Pen=
tru a afla dară declinaţiunea nu avemii de cât se măsurămil
ITY
unghiului formatii de acestă direcţiune 0—180 şi de aculii
magnetici. .
Declinaţiunea este nu-
RS
mită orientală când po-
lulă australă ali mane-
tului este la rtsăritulă IVE
meridianului geografică ;
și occidentali când po-
Juli australă este la a-
UN
de pe pământi. In cea
RA
IBR
pământului unde s'aii pututii face observațiuni întruni timpi
mai indelungatii, ai fost numite zariațiunt seculare.
209. M&surarea ineli-
YL
naţiunei.- Măsurarea incli-
Dațiunit se face cu auiuto-
rulă busolei de inclinaţiune,
Acesti aparatii (fig. 138), se
SIT
compune dintr'ună cerceii ver-
ticală împărțită în 3609. Unit
aci magneticii AB, având
ER
forma de rombii ascuţitii, este
susținutii prin 0 acsă orizon-
tală, care se atlă chiar în
NIV
7: centrul cercului. Aculii se pote
î 7 astfeliii mişea intrunii plant
“verticală care este însuși pla-
LU
ITY
PILE ELECTRICE
RS
210. Esperienţa lui Galvani. Cătră sfirşitul secu-
lului trecutii Galvani, studiând acțiunea electricității asupra
organelor animalelor, ai fost condusi de a descoperi o nouă
IVE
serie de fenomene, care ait dati nascere sciinței cunoscute
sub numele de clectricitate dinamică, s6i electricitate în
mişcare. o
UN
IBR
una de aramă şi alta de zincii (fig. 139); trecemi paitea de
aramă prin nervii lombari şi atingemi, cu capătul de zincă,
muşchii. picidrelor. La fie-care atingere, vomii vide produ-
YL
cându-se în membre o contracțiune repede.
511. 'Teoriele lui Galvani şi Volta. Pentru a es-
plica aceste contracțiuni, Galvani presupunea că în nervi
SIT
esistă unii genă de electricitate proprie animalelor, pe care li
numea Aluidii vitală. Acestă fluidii, treccud din nervi în
mușchi prin arculi metalici, producea comoțiunea observată.
ER
Corpul animalului, după dinsul, putea dară fi asemănată
unei butelii de la Levda, în care nervii şi muşchii forma
NIV
ambele armature.
Volta, repetând esperienţa lui Galvani, observă că con-
tracțiunile brâscei eraii forte vil când arcul de comunicaţi
une era formati din dou& metale deosebite, şi că din contra
LU
descărcări.
210, Pila lui Volta. Condus de aceste idei, Volta
construi celu dintăii aparatii destinati de a produce electri-
citatea dinamică.
I/
RA
Yie-care dublu discit de cupru şi de zincii se numesce
unii cuplu sc elementi. Elementele a-
LIB
ceste, puse unele peste altele şi separate
între dinsele prin bucăţi de postavii mulete
cu apă acidulată cu acidă sulfuricii, con-
Fig. 140.
ITY
stitule o pilă a lui Volta.
Pentru ca acestă pilă se fie isolată,
ea este aședată (fig. 1:41) pe o lamă de steclă, și este spriji-
nită pe de laturi de trei colâne
RS
de asemene de steclă,
213. Curentit electricii. IVE
Prin agiutorulii pile! lui Volta pu-
temi constata următorele fapte
fundamentale:
1) Pila fiind isolată, cupt-
UN
IBR
întrerumpemi: comunicațiunea între ambele poluri, videmii pro-
ducându-se earăși o scântele electrică. De aice conchidemii
că, după ce fluidele acumulate la polură s'aii combinati între
YL
dinsele, se produce de îndată în pilă o nouă cantitate de elec-
tricitate, care circulâză necontenită prin firuli interpolarii. I-
lectricitatea se află dară într'o necontenită mişcare atât în pi-
Ji cât şi în firulă interpolarii. Acâstă mișcare continuă a e-
SIT
Jectricităţii Sai numită curentă, electrică.
Este probabil că electricitatea positivă merge prin fi-
ER
rul interpolarii de la polulii positivit cătră celi negativi; şi
că în același timpi electricitatea negativă circuliză de la
polulă negativă câtră celui positivă, producendu-se astfeliă
NIV
în fivi o recompunere continuă a fluidelor puse în libertate
în pilă, şi o reproducere neîncetată a acestor fluide. Cu tâte
aceste este deseori utilă în practică de a atribui curen-
tului o direcțiune determinată, şi fisici! au admisă, întrunit
LU
IBR
tensiunea-t+-e de pe 7, se va comunica şi la cupluli inferiorit.
Vomii av dară pe C:—0-he=0, şi pe fu :-tethe=t2e.
Dacă pila ar ave tre! cuple, tensiunea cuprului superioră
YL
ar deveni—3e, earăa zinculul inferiorii-+-3e, şi aşa mai departe.
215. Teoria chimică. Producerea electricităţii în pi-
la lui Volta pâte se fie esplicată şi prin agintoruli altei te-
SIT
oril cunoscute sub numele de teorie chimică.
Esperiența aii arătată că în totdcuna când o acțiune
chimică are locii între două corpuri, se produce în acelaşi
ER
timpii electricitate; unul din corpuri se încarcă cu electrici-
tate positivă, eară celulaltii cu negativă.
NIV
Se luămi, spre esemplu, o bucată de zincii şi se o pu-
nemi în acidă sulfuricii; metalulii vafi atacatii de cătră a-
cidii, şi se va forma sulfatii de zincă; tot odată înse se va
produce electricitate: zinculi se va încarca cu fluidă negativi,
LU
IBR
tavii, se scurge din causa apisărei discurilor metalice; pila
se usucă şi electricitatea, care amit vilutii că Ie nascere prin
acțiunea chimică dintre acidă şi metalii, nu se mai pote pro-
YL
duce. Pe de altă parte acidulii, care se scurge pe suprafața
esteriâră a colânei, pune în comunicațiune elementele şi .pro-
duce astfeliii o recompunere parțială a fluidelor.
SIT
S'ai construitii diverse aparate care inlăturză aceste
inconveniente, Așa este pile ci -tasse care reproduce, sub o
altă formă, pila lui Volta.
ER
Luămi ma! multe vase «de porcelană scit de steclă (fig. 142)
le umplemă cu acidii sulfuricii amestecată cu apă și în fie-care
punemit câte o lamă de zincii 7, şi una de aramă C, Fie-care
NIV
din aceste vase se numesce unii cuplu stii unii elementă,
Reunind mai multe din ele, prin punerea în comunicațiune a
aramel din unulă cu zinculii din celalalt, vomit av6 o pilă.
LU
RA
NT
CE
[de]
19
o
de acea cu tasse numai prin disposițiunea zincului şi a a-
IBR
ramei. Lamele de zineii a' aii forma unul dreptunghiit (Ag.
143), şi 'sunt încungiurate de o lamă de
aramă CC Ambele metale sunt despăr-
țite prin bucățele de lemnă. Fie-care e-
YL
lementii este pusă în câte uni vasă plini
cu acidii sulfuricii amestecată cu apă. Zin-
culi unui elementii comunică cu arama
SIT
celui ali doile (fig. 144) şi aşa mai de-
parte. Electricitatea se produce ca și în
pila precedentă ; polulii positivii este dară
ER
formatii prin arama elementului ce se află
la uni capâtii alii pilei, eară poluli ne-
gativii prin zinculii elementului ce se află
NIV
la capătul -opusii. 'Tote cuplele metalice sunt ficsate pe
unit lemnii care însuși este susținutii prin două cărlige. Când
voimii ca pila se nu mal funcţioneze, ridicămit, împreună cu
LU
A pa”
Ga (o =. oma.
NT
CE
I/
i
Aaaa
Fig. 144.
IAS
IBR
Mai multe cause contribuescii la acâstă slăbire a curenților.
1) Aciduli sulfurică, atăcând zinculii, se formeză sul-
fată de zincii și în același timpii se desvolteză gazii hidro-
genii. In adevăr, acidului sulfuricii cuprinde trei corpuri sim-
YL
ple: sulfure, osizenii şi hidrogeni. Zinculii fiind pusă în con-
tact cu dinsul, îl descompune și lea loculii hidrogenului,
formeză sulfatii de zincit care cuprinde: sulfure, osigenii și
SIT
zinc, eară hidrogenul devine liberă :
Sulf. Osig. Hide. /ine=—Sulf. Osig. Zine-+-Hidr,
Acestii din urmă corpă se duce pe lama de aramă, pes-
ER
te care se formeză astfeliii o pătură găzsă, care e rât con-
ducitore, şi care prin urmare se opune la circularea electri-
“ cității înlăuntrul pilei.
NIV
Pe de altă parte, acestă pătură de hidrogenă, depusă
pe aramă, produce în pilă ună noi curentii de sensii inversii
cu curentuli principalii. Intensitatea totală a curentului pro-
LU
voră micșura, |
3) Sulfatulă de zincii, care se produce în lăuntrut pile-
lor conduce și el rii electricitatea și prin urmare "1 opune o
CE
IBR
descrie câteva din cele mal întrebuințate.
219. . Pila lui Daniell. Intrunii vasă de steclă sâi de
pământi V se află o lamă de zincă 7, întârsă în formă cir-
YL
culară (fg. 145). In lăuntru se punc ună vasii porosii P, în
migloculă căruia este unii cilindru de aramă C. Vasuli esteri-
orii V este plin cu acidii sulfuricii amestecati cu apă, eară
SIT
vasulii porosii P cu o soluţiune de sulfatii de cupru,
Aceste sunt părțile care compunii unii elementi alii lul
Daniell ; el cuprinde dară două licide deosebite, acidulii sul-
ER
NIV
LU
aa oa cl e Danei DR
mirat ia a aie
oii
RA
Fig. 145.
furicii și soluțiunea de sulfatii de cupru, separate între ele
NT
IBR
curentului.
Juli positivii unii gazi care micşureză intensitatea
acidă nu se împuţi neză, co-cl
Pe de altă parte cantitatea de
în vasulii esterio rii, pe
pe cât acidă este distrusi prin zinci
atâta se reformeză în vasulii porosi prin acţiunea hidroge-
YL
nului asupra sulfatului de aramă.
mul-
Când voimi se avemii o pilă Daniel, reunimii mal
se comu-
te elemente între dinsele astfeliii ca zinculă unula
SIT
nice cu arama celuilaltii. A
220. Pila lui Bunsen. Ună elementi ali pilet lui
pămenti
Bunsen se compune dintruni vasii esteriorii V de
ER
scii de steclă, plini cu acidă sulfurici amest ecati cu apă, în
ă în formă
lăuntrul căruia se află o lamă de zincii Z întors
P,
circulară (fig. 146). La midlocii se află un vasii porosi
NIV
se pune uni cilindru de
plină cu acidii azoticii. Intwacesta
ă torte
cărbune C, care ai fost încălditii la o temperatur
de electr icitat e şi ne-
înaltă şi care este bunii conducttorii
LU
Fig. 146
I/
AR
zotică, îl descompune, produce apă și perosidu de azotiă,
care râmâne în disoluțiune. Producerea de gazii este dară
IBR
înlăturată,
Teunind mai multe elemente, astfelii: ca zincul unuia
se comunice cu cărbunele celuilalt, vomii ave o pilă Bunsen.
YL
Pila lui Bunsen este forte energică, însă presenteză
inconvenientulii de a se slăbi repede şi de a produce vapori
de perosidă de azotii care sunt periculoși la respirare.
SIT
991. Pila lui Leclanche. Acâstă pilă se compune
dintrunii vasii esteriorii plini cu clorură de amonii, în care
este împlântatii unii cilindru de zincit. In lăuntrul vasului
ER
esteriorii se află uni vasii porosii, plini cu biosidii de man-
ganesii ; o prismă de cărbune de retortă, pusă în aceștii din
„urmă corpi, constitue polulii positivă.
NIV
Zinculii descompune clorura de amoniii, se formeză clo-
rură de zincit, cară amoniaculii şi hidrogenul devinii liberi.
Amoniacnlii se disolvesce în liciduli piler ; cât pentru hidro-
genii, el trece în vasulii porosii, unde descompune biosidulă
LU
IBR
(fiu. 147), în care se află o soluţiune apâsă
de potassiii și acidii sulfuricii. Acidulii atăcând zinculi, se
formâză sulfatăi de zincii şi hidrogeni. Ilidrogenulii însă
descompune bicromatulii de potassii i în presenț a acidului sul-
YL
turicii ; se produce sulfati de cromii, sulfatii de potassii i şi apă:
GIL Cr207N2-4-4S0*112==S0+K2--(50: )0r2-+ -711*0 .
Hidrogenuli dară: nu se desvoltâză 'sub formă de gazit
SIT
pentru a slăbi intensitatea curentului. '
293. Zineii amalga matiă. Vinculă întrebu ințată în pi-
suprafață
lele precedente este amalgamată, adecă frecatii Ja
ER
cu mercuri. ,
amal-
Pentru a înțelege utilitatea întrebuinţărei zincului
a este atacati de
gamatii, vomii observa că zincul ordinar
NIV
în contact ă cu
cătră acidul sulfuricii îndată ce este pusă
usa chiar
dinsuli. Intrebuinţândutlii dară în pile, el se va
mati nu
când pila nu funcţioneză. Din contra, zinculii amalva
contactii cu
este atacati de cătră acidii când este pusi în
LU
>
tele sale.
Ca esemplu a acestor efecte chimice ale curenților vomă
cita descompunerea apei.
Se luămă unii vasii de steelă, în fundulii căruia intră
I/
polului
dout lame de platină; una din aceste comunică cu
IAS
positivii ali unei pile, cară ceelal tă cu polulii negati vă (fig. 148).
„Aceste lame se numescii electrogi. Umple mi vasulii cu apă
in care turnămit puţin acidă sulfuricii, pentru a o face bună
CU
AR
EFECTE CIIMICE, - 245
IBR
conducătore, + Deasupra fiecărui electrodit aşedămit însfirşită
câte o probetă graduată plină cu apă. Apa din aceste pru-
bete seimii că nu va căde în gios din causa presiunei atmo-
YL
SIT
ER
NIV
Fig. 148,
LU
IBR
națiuni
De asemene se întâmplă cu tote celelalte combi
uni :netalu, precuin
binare, formate dintr'unu metaloidii şi
Ele sunt descompuse
sunt clorurele, bromurele, sulfurele etc.
YL
la elect roduli negativi,
de cătră curentă, metalulă se duce
metaloidulii la electroduli positivi.
a esplica pe deo-
996. Teoria lui Grotthus. Pentru
SIT
pe de alta ducerea
parte descompunerea corpurilor, cară
ile pilei, Grotthus
fiecărui din elemente cătră unul din polur
inseşi iucărcate cu
presupune că aceste elemente sunt ele
ER
ară cu aceli ali
electricitate, şi anume cu unii tuidi contr
electrodului cătră care se ducii.
cati cu fluidu
Astfelii, în apă hidrogenuli este incar
NIV
Făccu d se trâcă curentulii
positivii şi osigenuli cu negativi.
apei se va îndrepta
prin acestă licidi, fiecare din moleculele
ă positi vii şi cu ato-
cu atomulu de osigeni cătră electrodul că
negativi, din causă
LU
3 4 Pe =
=
0_ AiCOL
22 p =
23554 5
ţ
A,
€ JL
I/
=. 4.0
4 În
[i Să 12 i
IT “o Ma
zi ȘI Y 3
7
IAS
Fig. 149.
cu elemen-
leculă de apă 1”. Acelaşi lucru se va intempla
mai upropi etă de electro-=
tele celorlalte molecule până la cea
CU
AR
EFECTE CHIMICE 947
IBR
dulii negativă, în care hidrogenulii remasă liberi se va desvolta.
Nouele molecule de apă formate, 11,21,....se vori ori-
enta earăşi ca şi mal înainte, vor fi descompuse, şi o nouă
cantitate de hidrogenii și osigenii se va desvolta pe electrod.
YL
Conform cu acâstă ipotesă, s'au numitii elementei electro-
negativi corpuli simplu care în descompunerea efectuită prin
electricitate se duce la electrodulă positivii, şi elemente electro-
SIT
positivă pe aceli care se duce la electrodulă negativit.
297. Descompunerea sărilor. Sările sunt compuse
dinti'unii acidă în care hidrogenulii este înlocuită prin unii me- :
ER
tali. Pentru a vid6 modulii cum lucrâză electricitatea asupra lor,
se luămi sulfatulăi de cupru; se punemi o disoluțiune din
acestit corpii întruni tubi de steclă îndoitii în formă de U,
NIV
în acărui ramure se află câte o placă de platină (fig. 150),
Reunind aceste place cu polurile unei pile, curentuli electrici
va trece prin soluţiunea salină şi o va descompune: cu-
LU
IBR
„cestul licidă, el se va uni cu osigenuli seci, va produce
osidii de potassiii, eară hidrogenul apel va rămâne liberi,
Acestă hidrogen se va combina cu sulfurele şi osigenulă
ce se dusese la polulii positivit şi va reforma acidulii. lesulta-
YL
tulii defnitivi ali descompunerei acestei sări va fi, prin ur-
mare, ducerea acidului la electroduli positivii, pe când la
celii negativii va veni osidulă.de potassiii:
SIT
Tabela următâre ne arată cum se facii aceste descom-
puneri şi combinări succesive:
K*S0*
2 20117 S0:
2KOIL
(—)
ER SO?
(—)
NIV
2) Natura electrodului positivă. Se presupunemii că
facemii să trâcă curentulii electrici prin o soluţiune de sul-
fatii de cupru, însă că electrodul positivi, în loci dea
LU
IBR
(218). că într'o pilă acidulă
“sulfuricii atacă zinculu, producând sulfată de zincii și desvoltând
hidrogenii. Se construimi o pilă astfeliii ca se putemii culege
şi mesura hidrogenulă produsă în lăuntrulă seii, și se punemi
YL
tot odată polurile sale în comunicațiune cu mai mulţi volta-
metri. Esperiența ne arată că, în fiecare din elementele pilei,
cantitatea de hidrogenii, desvoltată într'uni timpii 6recare,
SIT
este egală cu acea pusă în libertate în fie-care voltametru.
Din aceste esperiențe putem conchide că: „reacțiunile
chimice care ai loci în tote părțile unei pile—, fie în inte-
ER
riorulii scăi, fie în firulă dintre poluri,—sunt egale“.
Se punemii acuma între polurile 'unel pile unii voltame-
tru şi mai multe aparate analâge cu acelii descrisii mat sus
NIV
(227) pline cu diverse corpuri compuse. Așa, spre esemplu,
unul din.aceste aparate se cuprindă sulfatii de cupru, altul
clorură de staniii, altul azotati de arginti. Voinii constata
atunce că în timpii ce în voltametru se desvoltâză 1 er. de
LU
IBR
ce suprafața sa bună conducitâre de electricitate; dacă el
este făcuti dintr'ună aliagii melalici, suprafața sa se unge
cu cărbune de fumii.
Tiparuli, astfeliii pregătitu, este pusii în comunicațiune
YL
cu polulă negativă al pilei, și aşedati întruni vasă plini
cu o soluțiune de sulfati de cupru. In fața sa se atlă o
placă de cupru, care comunică cu poluli positivă ali pilei.
SIT
Curentulă electrici, trecând prin sulfati, îlă descompune;
cuprulii se depune pe tipară reproducând formele sale în
sensi: invers, adecă reproducând esact gravura primitivă
ER
a medaliei. Electroduli -positivi fiind de cupru, este evidentii
că composiţiunea sărel va remâns neschimbată.
Câte odâtă însuşi tiparulă obiectului, ce voimii se re-
NIV
producemii, se face prin galvanoplastie. Pentru acesta se pune
mai înt&iii, în soluţiunea salină, ca electrodit negativi, însuși
acelii obiecti. Astfeliii sunt făcute, spre esemplu, gravurele
LU
Fi. dl,
IBR
Acestă precauțiune este indispensabilă pentru ca argintulit
“ce se va depune sec fie solidă şi adherentii. Obiectulii este
apoi pusi întruni vasi (fig. 151), în care se află o disolu-
YL
ţiune a unei sări de argintii; sarea care se întrebuințeză
pentru acestii scopii, şi cu care argintarea se face mai bine,
este -cyanura dublă de. argintă și potassizi. Obiectul este a-
SIT
tivnati, prin ună firii de aramă, de o vârgă de acelaşi metalii,
sprijinită pe marginele vasului; verga, este pusă în comuni-
cațiune cu polulă negativi al unei pile, pe când poluli posi-
tivii ali aceleeși pile comunică cu 0 placă de argintii îm-
ER
plântată, în disoluțiunea sărei de arginti. Curentulii electrici
trecând prin acâstă sare o descompune ; argintul se depune
“peste obiectulii ce constitue electrodulii negativii, eară aciduli,
NIV
ducându-se la electroduli positivă, disolvesce placa din care
el este compusi, şi reformâză sarea de argintii.
Aurarea se face întruni modi analogii, cu acâstă sin-
LU
unii firii XY prin care trece unii curentă electrici (fig. 152);
esperienţa ne arată că magnetulii este deviatit din posiţiunea
sa naturală. Acestii faptă aii fost descoperitii de cătră Oerstedt,
I/
IBR
Pentru a înțelege acâstă lege trebue să scimii mal în-
tâiit ce se numesce stânca curentului. Se presupunemit că a-
YL
SIT
Tig. 152.
ER Fig. 153.
tensitatea sa. |
In adevâr, după cele ce amii văâdutii mal sus, dacă
vomă apropie de ună aci magnetici, susținutit pe o acsă
verticală, ună firii prin care trece uni curenti electrici, aculi
CU
AR
GALVANOMETRU 253
IBR
direcțiunea și mărimea sa ne vorii arita esistența, direcțiunea
și mărimea curentului.
Esperienţa, înse aii arstatii că numal curenţii cari aii o
YL
intensitate ceva ma! mare potit se devieze aculii magnetici;
spre a se put€ studia şi curenții slabi, s'ai căutatii dară
midloce de a se mări acțiunea unul curentii asupra unul mag-
netă: Pentru a aglunge la acesti resultatii se întârcemii fi-
SIT
rulii în glurul acului magnetici a V, astfelii ca se formeze
uni dreptunghi MN Q PR (fig. 154). Se presuipunemii
că curentulii întră în firă prin M, merge în direcțiunea, să-
IBR
direcțiunea, meridianului magnetică, și alta puterea devie-
tove a curentului care tinde se întârcă magnetul într'o po-
sițiune perpendiculară cu acestii meridianii. De aice urmeză
YL
că pentru a face ca unii magnetii se se devieze cu mal
mare ușurință sub acțiunea unul curenti, va trebui se ni-
micimii, si cclii puţin se micșurămii, puterea diriguitore
SIT
a pământului. Acesti resuitatii aii fost căpătatii întrebuin-
țând doi. magneţi ad şi d'b', reuniți între dinşii astfelit
ca unul se nu se pâtă întârce fără celulaltii, și avâud polu-
ll
Tot de asemene şi pentru polulă
sudici. De ordinar înse intensi-
tăţile acestor dol magneţi nu sunt
RA
IBR
în aceeși direcţiune de cătră D C. Celelalte trei părți ale
dreptungiului, CF, FE şi ED tindi, în adevăr, se devieze a-
cele în direcţiuni contrarie, însă acţiunea lor asupra lui ad
YL
este forte mică din causă că sunt îndepărtate de dinsul.
In definitiv dară întrebuințarea a doue ace produce uni
îndoită resultatii : 1) ea .micşurează acţiunea diriguitore a pă-
mântului, și 2) măresce acțiunea curentului asupra magneţilor.
SIT
233. Galvanometru. Construcţiunea galvanometru-
lui este basată pe principiele espuse mai susii. Eată părţile
esenţiale din care el este compusii (fig. 156). Pe uni suporti
maaneţi
ER
de metalii este susținutii, prin agiutorulă unui firii forte sub-
ţire de matasă netorsă s;, ună dublu aci magnetici. Unul
din acești se află în midloculă unui cadru de lemn
NIV
sii de ivorii, în giurul căruia este învertiti uni firă de a-
ramă învălitii cu matasă. Peste cadru se află o plavă circu-
lară graduată O O, deasu-
LU
Pentru ca se ne servimii
de galvanometru, întorcemi
mai înteiii aparatulă ast-
I/
IBR
recțiunea curentului prin direcțiunea acestei deviațiuni.
YL
234. Intensitatea unui curentii. Se punemi între
polurile unei pile unii voltrametru (224) și se mesurămi can-
titatea de hidrogenii desvoltată într'o minută. Acâstă can-
SIT
titate este cu atât mai mare cu cât intensitatea curentului
produsii de pilă este ea însăși mai mare. De aice urmeză
că noi vomit put€ mesura intensitatea unui curentii prin cau-
IBR
trecă curontulii provenind de laa-
ceeși pilă constantă, prin fire care ai aceeși grosime şi a-
ceeşi natură, înse sunt de lungiml deosebite, intensităţile cu-
rentulul vari6ză în raportii înversi cu lungimele firului.
YL
b) -Iăcând se trecă același curentii prin fire de gro-
simi deosebite, înse care ai aceeși lungime și acecși natură,
intensitățile curentului varieză proporțional cu secțiunile firului,
SIT
c) Dacă facemii se trecă curentuli prin fire care at
aceeși lungime și grosime, înse sunt compuse din materit
deosebite, intensitățile sale atîrnă de la natura corpului prin
ER
care el trece, Sunt unele substanțe prin care electricitatea stră=
bate cu ușurință și atunce intensitatea curentului este mar
mare ; prin altele din contra electricitatea trece cu greutate
NIV
şi intensitatea curentului devino ma! mică. Faptulii acesta se
esprimă dicend că diferitele: corpuri din natură ai condueti=
bilități deosebite pentru electricitate.
S'aii căutatii se se compare între dînsele diferitele cor-
LU
Legile
NT
l .
17
AR
oa INTENSITATEA CURENȚILOR
IBR
Cantitatea r, astfelii definită, se numesce resstență. .
esistenta opusă unui curenti de cătră unii corpit prin care
curentulii trece, este dară proporțională cu lungimea, și invers
proporțională cu secțiunea şi coeficientulii de conductibilitat.e
YL
a corpului. i |
Inlocuind în formula (1) ş prin valdrea sa r, vom avc:
SIT
A
I=-.p
segile întensităţilor curenților potii se fie prin urmare
caprine în modulă următori:
ER
Intensitatea unui curentii este proporțională cu puterea
clectromotrice şi inverspr oporțională cu vesistența opusă cu-
NIV
rentului de cătră corpurile prin cure cl trece.
Acestă lege este cunoscută sub numele de legea lui Ohm,
după numele fisicului care ai Gnunţat'o pentru înteia:- dată.
LU
IBR
în ohmi, a câtorva din cor-
purile cele ma! însemnate:
ohmi
ATRD o. | 0,015
YL
Cupru 20,016
Aurii Ph. 0,021
PÂNĂ 20,056
SIT
Peri 20,097
Plumbi o. 0,197
Cărbunele de retortă . . . . . 640,000
ER
Acidi azotic . . . . . 219,600
Soluţiune de clorură de natriă . . 58,300
Soluțiune de sulfatii de cupru . . 319,000
NIV
Apă cusa coate acidă sulfuriciă 14,300,000
Fată puterile electromotrice, esprimate în volţi, a unora
din pilele cele ma! întrebuințate:
LU
„NOI
Element Daniell (după proporţiunea acidului) dela 1,079 la 0,978
, Bunsen . cc... 1,956
RA
» Leclanche 1,610
ACȚIUNEA CURENȚILOR ASUPRA CURENȚILOR.
231. Aparatulii lui Ampere. Unii curentii electrică p-
NT
torulă următorului a-
paratii:
IAS
Pe o mesuţă isolătâre e
sunt aşedate dout co- î [=
l6ne metalice, comuni-
când fie care cu câte
CU
AR
260 ACȚIUNEA RECIPROCĂ A CURENȚILOR
re
unul din polurile unei pile (fig. 157). La capetele superio
IBR
care susține cât o mică
e cap-
a colânelor se află câteunii braţii
împlin-
sulă z şi y, plină cu mercurii. In aceste capsule sunt
întorsi în giu-
tate capetele ascuțite ale unul firă de aramă
YL
asttelii
rul sei în formă de dreptungiii. Acestii firă, fiind
ca in giu-
suspendati, se va pute întrece în giurul seii însuşi
prin punturi le sale de utirnare
rul unei acse care ar trece
SIT
lii electric ii, venind de la
e şi y. Pe de altă parte, curentu
col6na de la stinga
polulii positivii al pile, va trece prin
indicată
şi prin capsula z, va circula prin firii în direcțiunea
ER
colâna de la
de săgeți şi se va întorce, prin capsula y și
disposițiune,
arâpta, la poluli negativi ali pilei. Prin acâstă,
curenti i electri ci care se pote
vomi av6 prin urmare uni
NIV
mişca în giurul sei însuși.
ilor.
238, Legile acţiunii curenților asupra curenț
suspendati în
Dacă vom apropi6 de una din părţile firului
care circuleză
LU
atragă.
[. Doi curenţi paraleli şi de acelaşi sensii se
respingil.
IL. Doteurenți paraleli şi de sensuri contrarie se
Dor curenți, care formâză între dinșil unii unghiii
NT
[I[.
se atragi când se apropie seci se îndepărteză împreună de
vervulă unghiului; din contra
CE
îi
Esperienţa ne arată că esistă
Fig. 158. atracțiune între porțiunile AO
şi DO care se apropie împreună de vervulă unchiului, precum
CU
AR
ACȚIUNEA RECIPROCĂ A CURENȚILOR 261
IBR
şi între porțiunile OC şi OB care se îndepărtâză împreună
de vârvulii ungiului. Din contra porțiunea AO, care se a-
propie de vârvul unglului respinge pe tt
OC care se îndepărteză. it
YL
IV. Unii curentii sinuosii produ-
ce același efectii ca șiuniă curenti rec-
SIT
tiliniii. Astfeliii, se facemi se trecă
unu curentă întruni firit compusii din
dou ramuri, una rectilinie și alta si-
nuosă, aşedate una lingă alta, şi se a-
propiemi acesti sistemi de firulii mo-
bilu ali aparatului lu) Ampăre (fig. 159).
Fsperienţa ne va
ER
NIV
arata că nu esistă, N
în casulit acesta, nici atracțiune, nici.
Tig. 159.
vepulsiune, că-ct acţiunea curentului
rectiliniii. este nimicită prin acţiunea egală și contrarie a cu-
LU
rentului siniosii. !
239. Acţiunea unui magnetii asupra unui curenti.
„Dacă vomii pune unii magnetii AB dedesubtul curentului mobili
RA
IBR
uni curentii mobili în libertate, supusi numai la acţiunea pă-
mântului, esperiența ne arată că el se devisză pentru a se în-
drepta în spaţii într'o direcțiune ficsă. Acâstă direcţiune este
perpendiculară cu planulii meridianului magnetici şi astfeliit ca
YL
curentulii se mârgă, pe la partea inferi6ră de la răsăritit spre apusii.
Putemii esplica acestă îndreptare în spaţiii a unul cu-
rentii mobili sub influența pământuluiin două moduri deosebite:
SIT
1) Ami admisii ipotesa (200) că în interiorulii pămen-
tului esistă unit magnetii puternicii, îndreptatiiîn direcţiunea
meridianului maeneticiă, cu polulit seii borealii spre nordi, cară
ER
cu celă australit spre sudi. Pe de altă parte, amii stabiliti mar
sus (239)/că uni magnetii devicză uni curentii mobilii, astfeliii
ca, polulii australii se se afle la stinga curentului. ste dară
NIV
evidentii că curentulii mobili, lăsatiila acțiunea pământului, va
fi şi el deviatii de cătră magnetulu terestruși se va aședa într'o
posițiune astfeliii ca se mârgă, pe la partea inferidră, de la
LU
IBR
apoi întose pentru ca se se potă pune în capsulele apara-
tului lui Amptre (237). pur
Curentulii electrici tre- sl n
YL
ce astfelii prin tote
60000000
cercurile, mergând în 60555
acelaşi sensă, ceară : IL,
SIT
solenoidulii însuși se | | | | | () | | |
pote întorce în giurul
acsel 2, |
=
ER
Unii solenoidii se COORRRPIRIRRII
bucură de tote proprie- „A
tățile unui maenetii. fie 101. RS
NIV
Pentru a ne convinge a
despre acâsta, se cercetămii cele mai însemnate din pro-
prietățile sale.
1) Se punemiă dedesuptul unui solenoidă mobili unii
LU
firii vectiliniii prin care trece unii curentii electrici; sub in-
fluența acestuia solenoidulii se va îndrepta astfeliii ca cu-
renţii din fiecare cercii se fie paraleli şi de aceeși direcțiune,
RA
IBR
2) Polurile de același nume a dol solenoiţi se respingii,
cară cele de nume contrarie se atragi.
Pentru a esplica acâstă proprietate, analogă cu a mâg-
neţilor, se punemii față în față polurile australe, A şi A, a
YL
doi solenoidi (fig. 162); vomii av6 atunce în presență dor
curenți paraleli și de sensii contrarii care scimi (238) ci
trebue se se respingă. Punând din contra polulii uustralii
SIT
A în fața polului borealii B, vomit ave în presență dot cu-
renți paraleli și de același sensii, care trebue se se atrasă.
TIP, 3) Lăsând unii solenoidi mobili
i
L
III,
Ft
]
nului maanetică,
A
ER
în libertate sub acținnea pămcutului,
cl se va îndrepta în planulii meridia-
,
cu polulu austali
Ş
NIV
spre nordii şi cu cel boreali spre sudii,
Pentru a esplica acdstă proprie-
tate, de asemene analoză cu a magne-
LU
IBR
magnetisare; el își nimicesciă astfeliii reciproc efectele lor și
substanța nu pâte da nici unii semnii esteriorii de magne-
tisare, Dacă magnetisimii înse unii asemene corpi magne-
ticu, curenții molecular se îndreptâză astfeliii ca se fie pa-
YL
valeli între dinșii și de aceeşi direcţiune, ca într'unii sole-
noidit (fig. 163). Magnetulii, formatii
în modul acesta, pâtese fie con-
SIT
siderati ca şi cum ar fi compusii
din mal mulţi - solenoidi aşedați
unul lingă altul; el se va bucura
ER
dară de proprietăţile solenoidului. Fig. 163.
Ipotesa esistenţii unui magnetii puternicii în interioruli
pimântului este de asemene inutilă. 'Fâte fenomenele de mag-
NIV
netismii pămentescii potii se fie esplicate cu uşurinţă admi-
țend, după cum am făcutii mat sus (240), că în pâmântii
esistă curenți electrici, perpendiculari cu meridianulii magne-
LU
IBR
rul cărula se află învârtitii, în formă de spirală, uni firii de
aramă, acărut capete sunt puse în comunicațiune cu polurile
unei pile. Bucata de oţelii este aşedată în lăuntrul tubului
(fig. 164).
YL
N
SIT
—>aici
i
ER
RELEE
a
NIV
Fig. 164.
LU
5-14. Electromagneţi. Se
numescii electromasneți bucăţi
IAS
IBR
Pentru u cobstrui unii electromaznetii puternici, luămii
o bucată de ferii îutorsă în formă de U resturnatii (fig. 165)
și punemii în fiecare din ramurile sale câte unit mosorii, în
giurul căruia este învertitii uni fră de aramă învălitii cu
YL
matasă. Direcţiunea învârtirei firului trebue se fie aceeşi pe
mosore. Punând capetele firului în comunicațiune cu o pilă
electrică, curentulii va magnitisa instantaneii bucata de ferii.
SIT
De ordinar se pune la capetele electomagnetului o armatu-
ră de ferit previdută cu unii cărligii de care se poti atirna
„greutăți. -
ER
Indată ce curentulii este întreruptii, electromasgnetulii
perde instantaneii magnetismulii seit.
NIV
PELEGRARU ELECPRICU
245. Telegrafulu electrici are de scopi de a transmite
LU
Breguet.
IBR
puţii cu apă. Polului positivii alii pilel comunică cu mani-
pulatorulii.
r 2) Danipu-
YL
E latoruli. Manipu-
A ae:
C2Îi
2 TI == io latorulit se com-
c
da ANOR: A pi pune intr? mă-%
dintr'o
SIT
_suţă, reii condu-
* cătore de electri-
"citate, deasupra
căreia se află a-
de electricitate.
3) Linia telegrafică se compune din unii corpit bunii
conducătorii de electricitate, care reunesce stațiunile între care
NT
IBR
4) Receptorulii. Părţile esenţiale care compunii recep-
torul (fig. 167) sunt:
a) Unii electromagnetii AA. Unul din capetele firului
care învălesce mossrele electromagnetului este pusii în, co-
YL
municațiune cu pământul, eară celulalt comunică cu linia
telegrafică.
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
su o iati - ca fi atit
Fig. 167.
CE
IBR
aședate două alte cilindre n şi 2, care potii fi puse în miş-
care prin uni mecanismi analogii acelui întrebuințatii în or-
nice, Insfirşit deasupra se află o r6tă I, în glurul căreia
este învârtită o bandă de hârtie. Capătul acestei bande pp»
YL
desvelindu-se de pe K, trece pe lângă cilindrul JI în faţa
vervului ascuţitii 7, şi după aceea străbate printre cilindrele
m şi n; aceste mișcându-se, tragă banda printre dinsele şi o
SIT
„silescii se se desfăşure de pe râta K.
Aceste sunt părţile esenţiale din care se compune tele-
evafuli lui Morse, Se vedemi: cum, cu aglutoriul lor, vomi
pute comunica între dout stațiuni.
ER |
Manipulatorulii şi pila sunt aședate Ja una din stațiuni,
eară receptorulii la ceelaltă. Se presupunemit că apăsămii
NIV
peste bumbulă K alii manipulatorului: proeminența metalică
c se va pune în contactii cu a, şi curentuli electricii, venind
de la pilă, va străbate prin ridicătoruli NA, va întra în linie
LU
IBR
timpi capătuli K alii manipulatorului apăsat în gios, curen-
tul trecând și el mai mult timpi, trăsătura produsă pe ban-
da de hântie din receptorii va ave forma unei linii drepte
lungi. Dacă din contra nu vomit apăsa peste K decât unit |
YL
singură momentii, curentuli de asemene se va stabili pentru.
unii timpi forte scurti, și sgârietura produsă pe bandă va
av6 forma unul puntii. Avemi dară midloci de a transmite
SIT
de la o staţiune lu alta două soiuri de semne: linii şi pun-
tul. Combinând între dinsele, în diverse moduri, aceste sem-
ne, vomit produce literele alfabetului, şi cu aceste cuvinte etc.
ER
Fată semnele întrebuințate pentru a representa deo-
sebitele litere ale alfabetului, precum şi numerele:
zoo
NIV
a. — i iq —
e pe sie
d—-- l-—-- ţ —
LU
e - m — — Lu.
f--—- n—- Io. —
g—— 0 — — — go. —
RA
ho p-——- |y=
D——c.
lo ———— po
NT
go — ao
o. —— S———--
4. — | 9 ———- ,
CE
Bo... | 0— — — — —
24. Telegraful lui Breguet. In telegrafulii lui
I/
IBR
rotă se pote înverti în alurul 'acsel sele prin unii măneriii
M; o ferâstă făcută în măneriii ne permite se ne oprimi
just în fața uuci litere din alfabetii. Așa în figura alătura-
„tă (fig. 168), măneriuli se află oprit în faţa numărului O şi
YL
a crucei dintre 7 şi A. Uni ridicătorii T, mobilii în glurul
punctului &, are unul din capetele sale sprijinită pe sinuosi-
tățile roţei, eară celulaltii capetii se află între două vârvuri
SIT
metalice P şi Q. Vervulii P comunică, prin aglutorulii unei
colâne R, cu polulii po-
sitivă ali pilei. Pe de
pă i 7a>) SU XI
ER altă parte rota comu-
nică cu linia teleara-
fică,
NIV
SS Se învirtimit râta
m m gb
Sl (7), în olurul acsel sale
în NERA prin aglutorul măne-
LU
IBR
Acsa arătătorului comunică cu o râtă dintată aședdată
în-
lăuntrul cutiei (fig. 170 și 171). R6ta are pe margi
nea sa 26
de dinți, dintre care 12 (cei desemnaţi în albi)
sunt la par-
tea anteridră, eară ceilalți 13 (cer desemnaţi în negru)
YL
sunt
pe unii plani puţin mat posterioră. Unii mecanismii,
analogă
Dr
SIT
ea a zi
Za OTP Se
sp, Ap N
N E
A]
ER
NIV
LU
Fig. 169.
RA
IBR
de unii dinte şi împreună cu dinsa arttătoruli de pe cadranii
va veni în fața literei următore.
Mişcarea furculiței d sc face prin agiutorulii curentului
clectricii ce vine de la pilă și de la manipulatorii. Pentru a-
YL
cesta, linia telegrafică comunică cu firulii unul electromaenetii
aședatii orizontali. In fața polurilor acestula se află o ar-
matură de feri A, mobilă în giurul acsei VV. In figura a-
SIT
Jăturată (fig.171) nu este desemnati decât armatura A; e-
Jectromagnetulii, care lipsesce, trebue se fie în locul liberii
ce se află în faţa acestia. De armatură este lipită o ramură
verticală 7, reunită Ja partea superioră cu alta orizontală c;
acestă din urmă pătrunde între ramurile furculiței d. ER
NIV
Tr
so: 2.
ml
|
LU
fe
EL.
i
NI
AA
“E.
RA
i
+ 4
Ge __!:
- id i
NT
pa „Sp
f d Sr 7 Ă
Z .
m oa ;
ca
CE
” 4 -
4
+ | 54 | N
d e e ati a -
Oi
Lig 171.
I/
IBR
şi nu mal atrage armatura A. Unii resontii / aduce atunce
armatura A în posițiunea care o avea mai înainte, îndepăr-
tând'o de polurile clectromagnetului; ramura 7 vine în fața
figurei, trăgend prin agtutorul ramurei ce furculița d în a-
YL
câstă direcțiune.
Se cercetiimă acuma cum vomă put transmite delao
stațiune la alta o literă 6re care a alfabetului, spre esemplu
SIT
litera C. La început atât măneruli M ali manipulatorului,
cât și arătătorulii, se află în dreptul crucei dintre A și 7,
In acestă posiţiune ridicătoruli 'T (fig. 168) fiind într'o afun-
ER
dătură a sinuosităților de pe râtă, curentulii de la pilă nu
va trece prin linie. Se învârtimi înse mănerluli M de la
stinga spre drepta. Când el va veni în fața literei A, ri-
NIV
dicătorulii T va agiunge pe o proeminență a sinuosităților
de pe rotă, capătul seii opusi atinge vârvuli P şi cu-
rentuli va trece prin rotă și prin linia telegrafică pănă la
LU
terei B.
IAS
AR
se acolo de asemene unii momenti. Persâna ce se ulti la
receptorii va sci dară că aii fost transmisă acestă literă.
IBR
- După terminarea fiecărui cuventii este convenitii ca se
venimi cu măneriulii manipulatorului în dreptul crucel și se
ne oprimit acolo unii momentii.
YL
INDUCȚIUNE.
SIT
24$. Inducţiune prin curenţi. Se luămii unit firii me-
talică a cărul capete sunt. puse în comunicațiune cu polurile
unei pile şi prin care trece prin urinare unii curentii electrici,
IBR
Mosorulii A se numesce mosori inductorii, eară DB 1no-
sorii indusă.
YL
prin curenţi. Producerea curenților de inducțiuue sub influ-
ența unul curentii se face după următârele legi:
1) Când apropiemii mosorulii inductorii de celă indusă,
SIT
se produce în firulii de pe acestii din urmă uni curentă de
inducțiune de sensii înversii cu curentulă inductoriă.
2) Când îndepărtămii mosoruli inductorii de celii industi,
ER
se produse în firului de pe acestii din urmă unii curenti de
inducțiune de același sens cu curentul inductorii.
3) Se lăsămii mosoruli inductorii înlăuntru celui indusă,
NIV
înse se mărimii intensitatea curentului; în casulă acesta se
va produce în firulă indusă unii curentă de inducțiune de
sensii inversi cu curentul inductoriă,
4) Dacă din contra vom micşura intensitatea curentu-
LU
inductorii,
6) Dacă dincontra vomii întrerumpe comunicaţiunea
în-
tre firulă de pe A și pilă, în momentul întrerumperei cu-
CE
a, a came a
AR
278 INDUCȚIUXE
IBR
ună curentii inductoriă.... Din -contra se'produce uni curentii
directi în totdâuna când îndepărtămi, stii micşurămii inten-
"sitatea, scii întrerumpemii curentul inductoră,
YL
250. Indueţiune prin magneţi. Conform teoriel lui
_Ampăre, unii magnetii este compusii din o serie de curenți
(212). Uni mas-
SIT
circulari cari mergi în aceeși direcţiune
netii dară trebue se pâtă produce întruni firii închisă unii
curenti de inducţiune întocmai ca şi unii curentii inductorii.
Esperienţa aii justificată în totul acâstă prevedere a teoriel.
ER
Pentru a pune în evidență producerea curenților de in-
ducţiune sub influența unul magnetii, se luămii unii mosoră
NIV
în giurul cărula este întossii uni firii de aramă învelită cu
matasă (fig. 173). Capetele / şi /' ale
firului comunică cu unii galvanometru.
Se întroducemii în cavitatea mosorului
LU
IBR
ducțiune inversi.
4) Curentulii de inducţiune produsi este directii când :
micșurămii intensitatea magnetului,
YL
5) Când magnetisămii unii magneti ce se află în faţă
cu uni firii închisii, se produce în acesta uni curentit inversit.
6) Insfirşit, curentulă de inducțiune produsii este directii!
SIT
când desmagnetisămă magnetulu inductorii.
In resumatii dară se produce unii curenti inversii întruni —
firii închisii, cănd apropiemi de dinsul, sci mărimii intensi-
ER
“tatea, scii magnetisămii magnetulii inductoriă, „Din contra se
produ
unii ce
curenti directii întruni firii închisii când înde-
părtămi
de. dinsul,
t- sâă -micșurămi.-intensitatea,-scii desmag-
NIV
netismii magnetulă inductori,_
251. Inducţiune telurică In pământ esistă, după
teoria lu Ampăre (212), curenţi electrici care mergii, în di-
recțiune generală, de la răâsăritii spre apusii. Aceştia poti da
LU
MACIIINE DE INDUCŢIUNE
CE
IBR
şi grosi, având de la? pănă la 2,5 milimetri de diametru Și O
lungime astfeliii ca se formeze aprope 300 de giururi. O pilă
electrică, aședată lângă aparati, are unul din olurile sale
YL
SIT
ER
NIV
pusii în comunicațiune cu unul din capetele acestui fiu;
celulalti poli ali pilei comunică, prin unii bumbă A, cu o
colonă metalică B (fig. 175). Peste colona D repauscză unit
micii ciocanașii DJ așegatii sub fascia de fire de feri M.
LU
Coda ciocănașului
; este sprijinită
) pe o altă colonă metalică
GH, șiD este mobilă în giurulii
o A) iii IN, In moduli acesta
punctului
- N
RA
îns N i
NT
CE
I/
IAS
IBR
comunică cu celulaltii capătă LH a firului grosii de pe mosorii.
Peste firul erosii se află învârtitii pe mosorii unii altii
fii de aramă subțire şi fâte lungii, de asemene isolată.
Capetele acestui firii comunică cu două col6ne metalice sus-
YL
ținute pe picâre de steclă isolătâre, care se vădă la partea
stingă a figurei 174.
Cureuţii de indutțiune se producii în firulii subțire prin
SIT
stabilirea și întrerumperea curentului electrică în firuli cel
grosi,
In adevir, se presupunemi că ciocanaşulu DJ se afiă
ER
pe colona ID; curentulii electrici; trece atunce prin firul celit
grosi, și fascia de fire de feri AM din acsa mosorului se mag-
netis6ză instantaneii. Ciocanașulii DJ este atunce atrasi în
NIV
sus cătră AM, și părăsind colâna BD, curentulă este întreruptii.
In acestii momentii fascia de fire de feri M perde instanta-
neii magnetismulii seii, și clocănașulii, ne ma! fiind atrasă
LU
IBR
taticii sâui în ori ce alti corpă, prin agiutorulă căruia vomă
stabili comunicaţiunea între colânele ce se vădii la stinga
figure! 174.
YL
Se reunimii fiecare din aceste col6ne cu câte unii con-
ductorii metalicii şi se menţinemii capetele opuse ale aces-
tora la o distanţă re care unul de altul. eSDeriența-t ne-a.
SIT
dintre conductori, | pe când “celui “directii îl strabate, od
când între dinșil o scânteie electrică. Acâstă scânteie dife-
ER
resce prin aspectulii seii de scântelele produse de machinele
ce daii electricitate statică; ea se compune dintro. trăsctură
lumin6să centrală încungiurată de o aureolă mai roşietică.
NIV
Cu machini Ruhmkorif de dimensiuni mari se. potii obţine
scântei ce ai pănă la unii metru de lungime.
Descărtările machinel lui Luhmkorff potit străbate spaţii
în care se află acrii săi unii altit gazii subo forte mică pre-
LU
000009
“
CE
m
Fă N
Ci
I/
Fig. 176.
IAS
IBR
minei varicză cu natura gazului din tubi: în aer, ea este
viorie, în hidrogenii roşietică, în acidulii carbonicii albăstrie.
Firulii de platină care comunică cu conductoruli positivii e
YL
încungiuratii de o aureolă lumindsă viue, în timpii ce celulaltiă
e în obscuritate. In părțile strimte lumina e cu mult mat
intensă de cât în bule, înse nu este uniformă, ci e compusă
SIT
din straturi succesive lumin6se şi obscure.
ER
Z38
AT
NIV
ai i Tie
LU
eee
RA
NT
CE
4
AR
234 MACIIINE DE INDUCȚIUALE.
IBR
repegiune în giurul unel ucse , prin agrutoriul unei roți
puse din dărăptul magnetuluy (fig. 177). In acsele mosdrelor
se află câte o fascie de fire de ferii, eară în agiurul lor este
YL
învârtitii ună firii de aramă învălitii cu matasă. Firulu este
învertitii în sensi contrarii pe fie care mosorii; astfeliii, dacă
pe unul este întorsii de la dreapta spre stinga, pe celulaltă
SIT
el trebue se fie întorsii de la stinga spre drepta.
La partea anteridră a machinel, şi în dreptul acsel de
întârcere a mosorelor, se află ună cilindru EL, de o construc-
țiune specială, numitii comutatori Comutatorulă se compune
dinti” o parte centrală metalică pusă
ER în comunicațiune
petele posterisre ale firelor de pe mosore. Acistă acsă 4 este
cu ca-
i Dedesubtul comu-
“ tatorului se află o cutie,
pe marzinile căria sunt
I/
AR co
nite între dinsele prin uni firii de metală, care nu este de-
semnatii în figură.
IBR
Pentru a produce curenţi de inducțiune cu agiutorul
acestui aparati, învârtimit mossrele în giurul acsei lor. Se
presupunemii că acâstă invârtire o facemiă de la dreâpta spre
YL
stingă, așa încât mosorul C se scoboră în los pe când D
se ridică în sus (Ag. 179). Se cercetămit mal întâiă ce se
va întâmpla în mosorul C. Acesta, îndepărtându-se de po-
SIT
lulii australă A ali magnetului, în primul patrari de giură
ce va face, se va produce în firulă de pe dinsulunii curentă
de același sensii cu curenții moleculari al polului australi,
ER
adecă unii curentii care merge în sensii inversii ca acele din-
truniă ornicii (241). In alu doile patrari de gturi, C apro-
piendu-se de polulii borealii B, se va produce în firulă de pe
NIV
dinsul unii curentii de inducțiune de sensii inversă cu curenții
moleculari ai polului borealii. In acesta înse scimi că curenţii
mergi în acelaşi .sensii ca şi acele dintr'unii ornică ; prin ur-
LU
IBR
Continuând aceleși raționamente, vomii vide că, în a
doua giumatate de glurii a mosdrelor, se va produce, în fi-
vulii de pe dinsele, unii curenti care va merge, în amendout,
YL
în același sensii ca şi acele dintruni ornică. În a treia giu-
mătate de glurii, curentulii de inducţiune de pe ambele mo-
s6re va fi de sens contrarii cu mersul acelor dintr'unii or-
SIT
nică, și așa mai departe.
In resumatii dară se produce în ambele mosore unii cu-
rentii de inducţiune care are aceeși direcțiune în timpulii
ER
unei gtumătăţi de gluri. După fie-care giumatate de glurit
inse direcțiunea curentului de inducţiune se schimbă.
NIV
Comutatorulii descrisii mal susi are de scopii de a cu-
lene aceste două curente de inducţiune, a căror sensii se
schimbă la fic-care semi-glurii şi de ale face se albă în de-
finitiv necontenit aceeşi direcțiune. In adevtr se presupunemii
LU
prin TE și e la partea
urmare curentulii va ave. necontenit acceși direcţiune în fi-
rulii ce reunesce pe rcur.
CU
MACIIIXE DE INDUCȚIUNE
AR
257
IBR
cestă causă ea aii contribuiti întrunit modi însemoatii la
desvoltarea aplicaţiunilor industriale ale electricității. Eată
părţile esențiale din care ea se compune:
YL
Intre polurile unui magneti puternicii N S este aşe-
(ati unii inelă de fire de ferii mobilă în giurul acsei sale
(fig. 180). Pe inelu sunt puse mal multe mostre; unii firii
SIT
de aramă este învertitii pe tote aceste mosâre în aceeși di-
recțiune.
Inelulii de feri: se magnetisâză sub influența polurilor
ER
magnetului ; în porţiunea care se află în fața polului aus-
trală S se formâză uni poli boreali, cară în porțiunea care
se află în faţa polului boreală N unul australii. Când în-
NIV
vertimii inelul în glurul acsei sale, aceste poluii, produse
prin influență, remâni necontenit în fața polurilor S şi Na
magnetului, în timpă ce mosdrele se mişcă apropindu- se și
îndepirtându-se succesiv de dinsele.
LU
câ)
NT
N
CE
I/
Fig. 180.
IAS
AR
tulă de inducţiune produsii va merge în sensă contrarii cu
acele din ună ornici. Când mosorulii va merge din posiţiunea
IBR
"E cătră E”, îndepărtându-se de polulii boreali, se va pro-
duce în firii ună curentii de inducţiune de același sensi cu
curenții molecular at polului boreali. Uitându-ne dară în
YL
partea de dărăpt a firului, ce se află acuma cătră S, curen-
tuli de inducțiune va merge în aceeşi direcțiune ca și a-
cele din unit ornici; dacăne vomi uita înse în fața firului,
SIT
dinspre E”, este evidentii că direcțiunea curentului va fi in-
versă cu mersului acelor din ornici. Aşa dară, în mişcarea
mosrelor din E: în E şi pănă în E” curentulă de inducţiu-
ne produsi în firul de pe dinsele va ave acceși direc
țiune.
ER
Repetând aceleșt raționamente, ne vomit convinse că
NIV
direcțiunea curentului produsi e contrară în timpulă când mo-
sorele faci cealaltă giumatate de gtură, din E” în N pănă
în E.
In machina lui Gramme dară se produce în firului de
LU
IBR
potii, ele înseși, se fie puse în comunicațiune cu firulu des-
tinatii de a culege curentulă.
YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
Fig. 181.
IBR
prin care treci.
Esperienţa ai arătatii că asemene efecte calorifice sunt
cu atât mai mari cu cât corpurile în care se produci opunit
o mai mare resistență curenților. Astfeliii, făcend se trecă
YL
acelaşi curentu printr'unii firit de ferii, scii printr'uni firii de
aramă de aceeși grosime, celă dintăiii, fiind mal rtu condu-
câtorit de electricitate, se va încăldi mat tare.
SIT
De asemene căldura produsă în dout fire de acecși na-
tură, înse de diametre diferite, va fi ncegală: firulu mai
grosii, ppunend curentului o resistență mal mică, se va în-
căldi mai puţin.
ER
Pe de altă parte, pilele care aii o suprafaţă mare, pre-
cum este pila lut Wollaston, produci: efecte calorifice mai
NIV
intense. Dacă vomit voi se întrebuințămii, pentru producerea
efectelor calorifice, pila lui Bunsen sc a lui Daniell, va tre-
Dui se reunimii elementele lor prin polurile de acelaşi nume.
LU
el ait aviuns:
1) Cantitatea de căldură produsă este proporţională cu
vesistența r (236), opusă curentului de cătri conductorulii
NT
IBR
țională cu resistenţa:
Ă
pa
Ș
YL
pu A
Sâ: ra
SIT
W=—KAi
Cantitatea de căldură produsă dară de cătră uni curentii
este proporțională cu puterea electromotrice a pilei şi cu în-
tensitatea curentului.
IBR
produce acâstă lumină întrunit spațiu vidii. Pentru acesta, lu-
im unit vasii ovoidă de steclă, din care ati fost scosii acrulii
şi înlăuntrul căruia sunt aşedate ambele conuri de cărbune.
YL
Apavatulii acesta se numesce oi electrici. Producend într'insul
arcul luminosii, vomii observa că conulă de cărbune care
comunică cu polulii positivii se sapă şi materia de pe dinsul
SIT
se transporteză cătră polulii negativii,
Acesti transpoitii de materie în arcul electrici ne per-
mite se esplicămii producerea luminei dintr'insul. In adevăr,
ER
când punemi conurile de cărbune în contacti, ele se încăl-
(escii şi devină incandescente. Indepartându-le unul de altul,
transportulii materiei între ele are locii, curentulii electrici
NIV
circulâză de la uni polii la altul prin acea materie transpor-
tată, care fiind încălgită la o temperatură înaltă, devine in-
candescentă şi prin urmare luminosă.
LU
IBR
răi conducttore de electricitate. La partea supe- „Ă
ri6ră cilindrele sunt reunite între dinsele prin o pla- 4
că de graphitii ad. Dacă punemi cilindrele, la partea
YL
lor inferidră, în comunicațiune cu polurile unei ma-
chine de inducțiune puternică, precum este acea a
lui Gramme, curentulii electrici trece prin placa de
SIT
graphitii; acâsta se înroșesce mai întâiă şi apoi se |
topesce. Arculii luminosit se produce atunce între ii:
vervurile cilindrelor de cărbune. Căldura sa fiind fârte
ER
mare, ipsosulii se topesce şi se volatilisâză, astfeliii
încât pe când cărbunii se usâză, în același timpi
dispare și ipsosuli dintre dinşii. Lumînarea se con-
NIV
sumă în modulii acesta întocmai ca şi o lumînare
ordinară, şi din acâstă causă i s'aii datii acest nume.
E
3) Lampe cu incandescență. In lampele des- HI
crise mal sus se utiliscză, pentru producerea lumi- W__
LU
CONSERVAȚIUNEA ENERGIEI.
259. Inainte de a termina studiulă electricităţii, credemii
necesară de a complecta, cu câteva esemple, noțiunile succinte
CU
AR
994 CONSERVAȚIUNEA ENERGIEI.
IBR
despre teoria mecanică a căldurel.
YL
lucrarea mecanică necesară pentru a învărti inelulii mobili
în fața.polurilor magnetului. Pentru a ne convinge despre
acâsta, se întârcemii acestii incl fâri de a reuni între din-
SIT
sele capetele firului indusii: curentulii electricit neproducân-
du-se atunce, mișcarea se va face cu cea mal mare uşurinţă.
Indată însă ce vomi reuni între dinsele capetele acestul firii,
ER
curentulă de inducţiune se va produce într'insul și nol vomă
întimpina o resistență considerabilă pentru a mişca partea
mobilă, a aparatului. Acâstă resistență va fi cu atât mal mare
NIV
cu cât însăși intensitatea curentului va fi mal mare. Este
dară Gvidentii că energia mecanică aii fost transformată aice
în entrgie electrică.
LU
IBR
Sai transformatit în energie calorifică;
2) Că energia calorifică s'aii transformatii în pilă în
energie electrică ; şi
3) Că energia electrică s'a transformati însfirşit din
YL
noii, în firulit interpolarii, în energie calorifică, dând nascere
la o cantitate de căldură cgală cu ucea care servise pentru
a produce curentulii. ! ă
SIT
cată uni ultimii esemplu despre asemene transformări
a puterilor fisice. Se luămii o machină a lui Gramme și, în
locă de a învârti inclulii seii, se facemii se trecă prin firulii
ER
de pe mosdre unii curentă electricii. Inelulii se va pune ime-
diatii în mișcare, şi în același timpi intensitatea curentului
va descresce, Aice dar energia electrică s'aii tranformatit în
NIV
energie mecanică. Faptulii acesta are o importanță forte mare
din puntulii de vedere al aplicaţiunilor sale practice. Din-
trinsul resultă în adevăr că o putere mecanică pote se fie
LU
4
I/
IAS
CU
AR
IBR
YL
ACUSTICA
SIT
PRODUCEREA ȘI PROPAGAREA SUNETULUI
'
'
'
' brătâre a corpurilor materiale, se
; luămit o vârgă de oţelii DC, și
se o stringemii cu unul din ca-
NT
IBR
întârce îndărăpt și
aşa mai departe. “Unii asemene genii
de mişcare tremură-
tore a unui corpii se numeșce mișcare vibră
tire. Mersulii
vergei din D' pănă în D” se numesce o
vibrafiune simplă.
YL
Succesiunea ducerel din D' în D” şi a întâr
cerei sale din D” în
D' constitue o zibrațiune compleclă. Se nume
sce amplitudi-
nea vibrațiunil unghiuli D'CD” formati de
posițiunile estre-
SIT
me ale vergel.
Dacă verga are o lungime ceva mal mare, mişcările
————
E
ER
în
e
o De ==
NIV
Tr
PI
m mt ai
LU
Taa AOBNIEE E, man.
a tr
TIE€ aa ma am e pute
RA
NT
|
|
Fig 185.
Fig. 186.
CE
IBR
într'o mişcare vibrătâre, ceară pe de alta, că vibrațiunile sale
trebue să fie îndestul de repeill.
Pentru a nu remân€ cea mal mică îndolală cumcă în
YL
adevăr orl ce sunetii este produsi prin mișcarea vibrătore
repede a unul corpi materiali, vomit mat cita încă următârele
esperiențe :
SIT
1) Se luimi o strună AB, ficsată la ambele sale ca-
pete, și se o atingemii sii cu degetulii, sei cu unii arcuşii
pentru a face ca se producă unii sunetii. Uitându-ne la dinsa
ER
noi vomit vide-o ca şi cum ar fi umflată la midlocii (fig. 185),
ceea ce dovedeşce că se află într'o mişcare vibrătore forte
repede. In adevăr, mişcarea sa fiind foarte repede, şi simţi-
NIV
rea lumin6să produsă de cătră dinsa în fie-care din posiţiu-
nile sale durând cât-va timpii în ochii, noi o vomii vede de
odată în tote posiţiunile sale succesive.
LU
IBR
ca cu tâte aceste se audimii vre ni sunetii. pi
Se avemnii unii aparată compusă de unt timbru 4, în
faţa cărula se află uni ciocânași b (fig. 188). Clocănaşulii
YL
pote fi pusii în mișcare print'ună mecanism analogă” acelui
întrebuinţatii la ornice, şi atunce, lovind peste timbru, îli face
se sune. Se punemii acestii aparată sub clopotulă unei ma-
SIT
chint pneumatice înlăuntrul căruia se facemii vidulă. Vomi
vid€ că clocanulii lovesce timbrulii, fără ca se audimii vre
unii sunetii. Pentru ca esperiența se reușescă, trebue ca apa-
ER
ratulii se fie susținutii prin fire de matasă, sii se fie aşe-
ati pe o placă de plumbi, prin care sunetuli nu se pro-
pază de cât cu mare greutate din
NIV
causa puţinei sale elasticităţi.
Sunetele audite de urechele
n6stră se propagă în general prin
aerii; ele potii totuși se se trans-
LU
IBR
pentru a agiunge dela corpulii carei ai produsi şi pănă
la urechia n6stră.
Metoda esperimentală pentru măsurarea repegiunil su-
YL
netului în aeră este fundată pe acesti fapti, că lumina se
propagă cu o repeglune fârte mare (72,000 leghe pe secundă),
în timpii ce sunetulii nu străbate spaţiulă de cât cu multi,
SIT
mai încetii. Ast-feliii, dacă ne aflămii la o distanță ore-care
de o persână care dă drumulii unel pusce, vomit vid€ lumi-
na și fumuli provenind din arderea pravului, mal în mo-
ER
mentulii în care s'aii produsi, că-ci timpuli ce au trebuită
luminei pentru a străbate distante mici este o fracțiune atât
de mică dinti*o secundă în cât nici nu pote fi apreciată. Din
NIV
contra vuetuli esplosiunil nu este augiti de căt după unii
timpii Gre-care dela vederea luminei, timpii care este cu a-
tât mal mare cu cât distanța este mal considerabilă.
LU
IBR
de 1435 metri la temperatura de 80.
Repegiunea cu care se propagă sunetului în solide este
“încă. şi mat mare.
264. Noţiuni asupra modului de propagare a
YL
sunetului. Pentru a ne da seamă despre moduli cum se
propagă sunetulii în corpurile materiale, se considerămii ună
tubi indefinitii MN, plină cu aerii și la unul din capetele că-
SIT
ruia se află o lamă elastică a” 3” (fig. 189). Se presupu-
nemi că acâstă lamă vi- a"aa'M
N
brâză, mişcându-se din
----
ER
a” cătră ab, Pri-
ma pătură de aerii din we
„tubă va fi comprimată; Fig. 189.
NIV
volumul seii va de-
veni mal mici, eară densitatea ma! mare. Acruli înse este
unit corpi elastici; în virtutea acestei proprietăți (11), el va
LU
IBR
densati; în timpul cât ea vine îndărăpt în a” DV, prima
pătură este dilatată şi a doua condensată ; în timpul când
lama vine din noii cătră a D', în prima pătură avemii o undă
condensată, în a doua una dilatată, eară în a trela una con-
YL
densată, și aşa mal departe.
Distanţa între dou& unde condensate succesive este con-
stantă; ea este egală cu distanța percursă de cătră una din
SIT
aceste unde în timpulii unei oscilațiuni complecte a lamei
vibrătore. Această distanță se numesce lungime de undă.
Sunetulă se propasă prin aceste unde condensate şi
ER
dilatate. In adevăr, se presupunemii că tubul MN este termni-
natii, în capetulă sei N, prin o membrană elastică întinsă. De
câte ori o undă condensată va atinge acâstă membrană, ea va fi
NIV
împinsă înainte ; din contra, când va fi atinsă de o undă di-
latată, ea va fi trasă îndărăpt. Membrana va efectui dară
aceleşi mişcări vibrătâre ca și lama ab şi va produce același
LU
sunctii.
265. Reflecţiunea sunetului—Echo. Când sunetulii
întimpină în mersulit seii suprafaţa unul corpii, el se re/lrcieză,
RA
IBR
întârce îndărăpt. După dou secunde dară nol vomit audi
Sunetulii reflectată.
266. Sunete—YVuetii. Urechia nâstră pote primi două
genuri de simţiri sonore; unele dintr'însele sunt melodi6se
YL
şi producii asupra el o impresiune plăcută; aceste sunt su-
nete musicale; —altele din contra producii asupra auului o
impresiune desplăcută; aceste sunt vuetele,
SIT
Causa deosebirel între aceste două genuri de simţiri
este modulii cum vibrâză corpulă sunătorit, In sunetele mu-
sicale, vibraţiunile se facii într'unăi modă regulatii, urmându-
din contra, ER
se, unele pe altele, după același intervală de timpi. In
vuete vibraţiunile se facii neregulată.
In studiele ce vomii face mal departe nu ne vomii o-
NIV
cupa decât de sunetele musicale.
267. Calitățile sunetului. Sunetele se deosebescii în-
tre ele prin următorele trei calități:
LU
IBR
dată sunetuli unei vidre cu acelă ali unul flauti, chiar
când ar ave aceeși intensitate și aceeși înălţime.
YL
GAMĂ.
SIT
note întrebuințate în musică. Notele care compuni o gamă
sunt :
IBR
ture cu care se află o rotiță dințată, Dinţii rotiţei pătrundt
în pasurile șurubului, așa încât, când acesta se învârtesce,
rotița se întârce şi ea, în giurul acsei sale. De ceelaltă parte
se află o a doiia rotiţă dințată, înse dinţii sei sunt mal de-:
YL
parte de șşurubi şi nu îli atingă.
SIT
ER
NIV
LU
RA
AR
306
Sirena ne permite se numtrămii vibrațiunile corespun-
IBR
getre sunetului produsi de cătră dinsa. In adevăr, o între-
rumpere şi o restabilire succesivă a curentului de aeri dai
nascere la o vibraţiune complectă. Dacă aparatulii are uni
numeri n de cavităţi, pentru unii giuri complectii alii plăcei
YL
superidre, vomii av6 „ vibrațiuni. Rotiţa de la stînga se în-
vârtesce de unii dinte pentru fiecare glură ali plăcei superi-
re. Presupunând că ea are m dinți, este evidentit că pentru
SIT
unii giurii alu sei vomit av€ nXm vibrațiuni. De acestă ro-
tiță este lipiti ună cârligi care, atingâud dinţii rotiţei din
drepta, o facit se se întârcă de uni dinte pentru fiecare gluriă
ER
alii sei. Dacă rotiţa din drepta are p dinți, când ea se va
fi învârtită o dată impreglurul sei, numtruli vibraţiunilor
produsi ai trebuitii se fie egali cu XX.
NIV
Pentru a afla dară numărulit vibrațiunilor, este de agiunsi
se numârămit glururile și fracţiunile de giururi făcute de ro-
tițe și de placa superidră în timpuli cât sirena produce su-
LU
IBR
Se presupunemii, pentru mai multă simplicitate, că nu-
mărul de vibraţiuni produse de nota do, cea mal basă, este
egală cu 1. Numărulă de vibrațiuni corespunidătorii celorlaite
note ale game! va fi: |
YL
do. re. mi. fa. sol. la. si. do.
LS L4 5 4
5
3
a 55
3 ,
SIT
211. Intervale musicale. Se numesce interval mu-
sicalu între două note raportul între numerele de vibrațiuni
corespundătâre
sicale între notele
acelor note. Pentru a calcula intervalele mu-
unei game,
braţiuni a fiecărei note prin numârulii de vibrațiuni ali notei
vomii ERîmpărți numărul de i-
NIV
precedente. Tabela următâre cuprinde atât valorile numerice,
cât şi numele intervalelor unei game:
LU
Re la do. a: 9 ,
1 = go... toni majorii
RA
5 $ 0 ,
Mi la re, aia = - cc... toni minoră
„4 5 16 a ARI
La la mi. ip je.
NT
semitonii majori
, 3 4 9 a
Sol la fa. Dig = gone. tonă majori
CE
5 3 10 IER
La la sol. = Go... tonii minorii
Si
| 15. 5 9 NEI
la la. gig = goeo e tonă majori
I/
Do lasi.
IAS
IBR
este
mitonulti majorii, a, cirul valore este- iz
Aceste trei intervale trebue se se suceedeze, într'o gu-
YL
mă majoră, în totâcuna în ordinea următâre: toni majorit,
tonă minoră, semitonii, tonii majorii, tonii minoră, tonii majori
şi semitonii.
SIT
Dacă comparămii tonulii majori cu tonulit minorii, vi-
ER
Acestă diferență, numită coma, nu pote se fie apreciată de
cătră ureche; de accea în musică se negligcză şi se i€ inter-
valuli toni minorii drept intervalulit toni majorit și viceversa.
NIV
Se comparămii înse tonulă minorii, cu semitonuli ma-
i 10 25
jorii. Raportulii între dinsele va fi Acesti raportii
1594
se numesce în musică unii semiton minorii, El este apre-
LU
. . , Il | a
I6rea notei i cu unit coma, îmulțind-o cu 80: Noi amii vc-
IAS
IBR
intervali ali game! fiind uni tonii minori, va trebui se mă-
rimii intervalulii între fa şi 2ni în proporțiunea de? se
sp, sta
YL
îmmulţimi valorea lui fa cu 25
o Dicemii atunce că
-
ami
-
rî-
dicatii nota fa cu unii dieză. |
Intervalulii între sol și fa este unii tonii majori. Za
SIT
înse fiind ridicată cu unii diezi, intervalul între acâstă notă
şi sol nu aii mal remasă de cât uni semitoni, după cum
trebue se fie alii treilea interval ali gamei.
Intre l« şi sol avemă unii tonii minorii. De
trulea interval al gamei este unii toni majoră,
face totuși între aceste note
ER
nici o schimbare,
şi alii pa-
nu vomi
că-ci scimi
NIV
că diferența este numai o comă, care se negligâză.
Intre si şi Za avemi ună tonit majoră. Ali cincilea in-
tervală fiind unit tonă minori, nu vomit face nici o schimbare.
LU
IBR
alii treile intervali alii gamei este unii semitonii. Va trebui dară
se micşurămi intervalulii dintre aceste dou note în propor-
țiunea de sGi se scoborimii nota si cu unii Zemolă, In-
YL
25
tervalele dintre notele următâre succedându-se în același
șirii ca în gama naturală, nu vomit ave nic o schimbare de
SIT
găcutii.
213... Diapazoni. Intre diferitele note fiind raporturi
constante, va fi de aglunsii se cunâscemit valârea esactă a
ER
unei note pentru ca se putemii determina pe tâte celelalte.
Ca punti de plecare, sai admisi. în musică nota la
din gama a treia care corespunde cu uni numării de 4285
NIV
vibrațiuni pe secundă.
Acestă notă este dată de uni micii aparatu numitii
diapazonă, de care musicanții se servescii pentru a acorda
diferitele instrumente de mu-
LU
VIBRAȚIUNEA STRUNELOI.
IAS
IBR
țiunile sale fiind forte repei, nu le vomii pută deosebi; ea
înse ni se va păr€ umflată la midlocii. In tot timpuli cât o
- asemene strună vibrâză, ea produce unii sunetit.
YL
Pentru a studia legile după care se face vibrațiunea
transversală a strunelor, ne vomii servi de următorulii apa-
rată numiti sonometri
SIT
Pe o cutie de lemnit Ai” având la capetele sale doi
căluși a şi d, sunt întinse mai multe strune (fig. 193). Parte
din aceste strune, precum 57 sunt ficsate la amândouă ca-
ER
NIV
LU
RA
Fig. 193.
NT
petele. Una din strune înse este ficsată numai la unii capătii,
eară Ja celulaltă este învârtită în giurulii unui scripete și
CE
IBR
„netelor produse de fiecare din ele, este în raportă inversă
„cu lungimile lor.“
Astfeliii, se avemii o serie de strune, egale în tote cele-
YL
lalte privinţi, înse acăror lungimi se fie între dinsele ca
numerele:
8 4 3 2 8 1
SIT
9 5 a 3 15 3
Dacă struna acărel lungime este 1 produce nota do,
cele următâre vori produce succesiv celelalte note ale pamei
ER
re, mi, fa... . lungimele lor fiind inversă proporţionale
cu numerele de vibraţiuni care corespundii acestor note.
Pentru a dovedi prin esperiență acestă lege, facemu se
NIV
vibreze una din strunele sonometrului, şi notămă sunetului
produsii, care se fie, spre esemplu, do; punemii apoi călu-
şuli mobili g la midloculi strunei şi o facemu din nou se
vibreze ; sunetulii produsă acuma va fi do din gama su-
LU
IBR
duce nota do, când greutatea atirnată la capătuli seii este
P. Se atirnămi apoi o greutate de patru oul mai mare: nota
produsă va fi do din gama superidră.
YL
- 4) „Dacă avemă mat multe strune de aceeși lungime şi
„&rosime, tot atât de întinse înse compuse din materii deo-
„sebite: numtrulii vibrațiunilor, corespundă&torii sunetelor
SIT
„Produse de fiecare dintrinsele, este în raporti inversii cu
„rădăcina pătrată a densităţilor lor.“
271. Sunete armonice. Când facemiă se vibreze o
ER
strună, ea pote produce, în unele circumstanţe, pe lângă ună
sunetii mai basi, care predomineză și care se numesce su-
netii fundamentală, o serie de alte sunete din ce în ce mai
NIV
înalte, care se numescii armonice. O ureche esercitată pote
deosebi cu ușurință valorea musicală a acestor amnonice.
Fată legea producerel lor:
LU
PUBURI SUNATORI:
CE
IBR
fața cărela se află, în păretele tubului, o altă deschidere
numită laopină. Păretele tubului de deasupra luminei este
subțietii și întorsit puţin inlăuntru; el se numesce buză su-
YL
superidră (fig. 194 şi 195).
Ş
SIT
ER i
4
NIV
» )
mi
pi
LU
i
RA
L_
NT
III ZA
CE
“4 aude p
IBR
mal departe. Vomii av€ dară în tubi o serie de contracțiuni
și dilatațiuui succesive ale aerului, care vorii constitui o a-
devărată mișcare vibrăt6re capabilă de a produce unii sunetii.
YL
Putemii dovedi printr'o esperiență directă că în adevăr :
aerului din tubii este în mișcare. Se luămii unii tubii care are.
unul din păreții sei de, steclă (fig. 196) şi pe când produce-
SIT
unii sunetii, se întroducemi în lăuntrul seit o membrană m
întinsă pe unii înelii, deasupra cărela se află năsipii; vomi
vid€ că firele năsipului sunt aruncate în tote părțile.
Se întrebuințeză două specii de tuburi: unele deschise
ER
la capătulii opusii acelul prin care suflămi, și altele închise,
Când suflămi întrunii tubii, augimi ma! întâiă unii su-
netii mal basi ; acesta se numesce sunetii fundamentalii.
NIV
Eată legile producerei sunetelor fundamentale atât pen-
tru tuburile deschise cât și pentru cele închise:
1) „Inălțimea sunetului produsii de unii tubi nu atîr-
LU
[S4 3235 sS 1
9 5 4 3 5 15 2
I/
IBR
„dusii de unii tubă închisii care are aceeși lungime “
Se avemi, spre esemplu, două tuburi de aceeşi lungi-
me, unul deschisi şi celulaltii închisă. Dacă sunetulii funda-
mentalu dati de tubului închisă va fi do, sunetulii fundamen-
YL
tală ală tubului deschisi va fi do din gama superidră.
27$. Armonice. Când suflămiă întrunit tubi unii cu-
SIT
ventii de acri din ce în ce mal repede, augimit 0 serie de
sunete din ce în ce mai înalte; aceste se numescii stucte
armonice,
ER
Eată legile producerei armonicelor':
1) „Numerele vibraţiunilor corespungătâre sunetelor ar-
„monice produse de unii tubii deschisi, sunt între dinsele ca
NIV
„Seria numerelor naturale 1, 2, 3, 4 etc.
Astfeliă, dacă nota fundamentală, produsă de uni tubi
deschisi, este do, prima armonică va fi do din gama a doua,
a doua armonică va fi sol din gama a doua; şi a trefa armo-
LU
-
279. Esplicarea timbrului. Amii vâduti (267) că au-
dulii nostru pote deosebi între dinsele suntele nu numai
CE
AR
presioneze urechea n6stră. Deosebite corpuri sunătore înse
nu dati aceleși armonice cu aceleși intensități, de unde ur-
IBR
mâză că nici noi nu vomit put simţi aceleşi impresiuni so-
nore. Dacă amit ave două instrumente de musică care sepro-
ducă aceleși tonuri fundamentale, sâii fără nici uni amestecii
YL
de sunete armonice, sâii cu sunete armonice care se aibă a-
celeși înălțimi și intensităţi,—atunce nu amii ma! pute se
le deosebimii unul de altul.
SIT
2$0. 'Telefonii. Graham Bell ai inventatii unii apa-
ratii, numitii telefonii, prin aelutorulii căruia putem transmite
sunetele la distanţe forte mari. ,
ER
'Telefonuli lui Bell se compune dintr'unii magneti NS
închisă întrunit cilindru de lemnit M (fig. 197). Polulii S
alii magnetului se află pusi întruni mosorii B, în giurul
NIV
cărula este învârtitii uni firii de aramă învălită cu matasă,
Capetele / şi f ale firului comunică cu două fire conducă-
LU
RA
NT
CE
Fig. 197.
IBR
brațiunilor, de polulă S al magnetului. Magnetismuli din
magnetii se schimbă, în modii deosebiti, prin vibraţiunile pla-
cel şi aceste schimbări, daii nascere, în firulii de pe moso-
YL
vuli B, la curenţi de inducţiune, acăror intensitate și direc-
țiune este ea însăși în raportă cu natura vibrațiunilor. Curen-
ţii de inducțiune se conducii prin firele CC pănă în celulalt
SIT
telefonii. Acolo, venind în mosoră, modifică magnetismulă
“magnetului, şi acesta atrage sâi respinge placa de feră ce
se află în fața sa. Acestă placă începe dară a vibra, 1epro-
ER
ducend esact vibrațiunile placel LL din telefonulii în care
vorbimii. Dacă o persână ar pune urechea în faţa lelcei te-
lefonului ali doile, ea va primi prin aeri, acele vibrațiuni,
NIV
și prin urmare va audi sunetele pronunțate în fața primului
telefonii.
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
CU
AR
IBR
YL
OPTICA
SIT
PROPAGAREA LUMINEI
ER
251. Definiţiuni. Ochiulii nostru pote vid6, în unele
împregiurăni, obiectele care se află dinaintea sa. Causa care
produce acestii fenomenii se numesce lină.
NIV
Optica este partea fisicel care se ocupă cu studiulii
luminel.
Unele corpuri aii prin ele însele proprietatea de a fi
vădute; astfeliii sunt: sârele, stelele, corpurile încăldite la o
LU
şit, corpurile opace sunt acele prin care lumina nu pote trece
nici de cun,
IAS
AR
320
IBR
luămiă o lumînare C (fig. 198), din dărăptul cărela se află o
placă opacă prevădută cu o mică apertură A. La o distanţă
Gre care se punemii o altă placă opacă, prevădută de asemene
YL
cu o apertură DB. Uitându-ne prin acestă din urmă deschi-
dere. nu vomii vide luminarea C decât când tustrele punturile
C, A și D sunt în linie drâptă.
SIT
ER
NIV
LU
cuart:
RA
tig. 193.
se propagă lumina.
Mal multe rade de lumină reunite la unii loci con-
stitue o Jascie luminosă.
CE
AR
fii din dărăptul seii. Unii asemene spaţiii, care nu pâte primi
nici de cum lumină de la puntulii luminosă, constitue umbra.
IBR
Dacă din A vomii duce o serie de rațe tangențiale la cor-
pulii opacii, este învederat că spaţiulii cuprinsi între aceste
vasle, şi aflându-se din
YL
dărăptul corpului opacii,
va constitui umbra.
Se presupunemii u-"
SIT
cuma că, în locii de
unii singură punti, a-
vemă unii corpi lu- Fig. 199.
ER
minosii KGK'G” pusă
dinaintea unui corpit opaci DD”, şi pentru mai multă sim-
plicitate se admitemii căi amândout aceste corpuri sunt sferice.
NIV
Corpuli luminos se compune dinti”o infinitate de punturi lu-
inindse care trimitii rade în tote direcțiunile. Pentru a vide
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
Fig. 200.
AR
rade, precum SKDL, SK'D'L;, tangente la amendout sferele ;
vomit construi astfeliii unit conii care va fi esteriorii ambelor
IBR
sfere (fig. 200). Unii punti Gre care T, așeţatii în acestii
coni dindărăptul sfere! opace, nu pote se primâscă nici 0
radă lumin6să. Spaţiul LDD'L” constitue dară umbra.
YL
Se ducemii acuma o serie de rade tangeute precum:
GC, GCH; vomi construi astfeliii unii conii tangentii inte-
riorminte la âmbele sfere. Spaţiul cuprinsi între âmbele co-
nur, şi care în figură este representatii prin porțiunile UCI,
SIT
și IPOL), este numai în parte luminatit şi se numesce penum-
ră. In adevăr, ună puntii re care U ali penumbrei pri-
rade de lumină numai de la o porțiune din corpuli
ER
mesce
luminosii. Pentru a ne convinge despre acâsta, se ducemi
din puntulii U tangente la corpulii opacii; aceste tangente
prelungite vorii întâlni obiectulii luminosii şi vorit separa u-
NIV
„_nele de altele punturile care trimiti lumină cătră U de acele
care nu trimiti. Făcând acâstă construcțiune pentru mat multe
din punturile penumbrei, vomii ved€ că cu cât ele sunt mal
LU
AR
A. Dacă deschiderea O este forte mică, puntulii A? va av6
aceeși formă ca și A; în A" dară se va produce o imagine
IBR
a puntului A. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu puntul
B: rada BOB, pătrundând prin O în cameră, va produce în
B' o imagine a lui B. Este evidentii de asemene că fie care
YL
din punturile corpului luminosii intermediare între A şi B
vorii produce pe fundului MN alii camerei câte o imagine in-
termediară între A şi B'. Așa dară, pe funduli camerei vom
căpcta o imagine resturnată A” B' a corpului AB.
SIT
FOTOMETRIE.
I
o azte |
IAS
IBR
C
2
4zr”
YL
Impărţind una prin alta aceste eciiațiuni, vomii ave
125
Ra
SIT
Adecă, intensităţile luminelor de pe ambele suprafeţe
sunt în raportă inversii cu patratele distanțelor de la aceste
ER
suprafeţe la punturile lumiu6se.
286. Fotometrie. Fotometria are de scopi de a
compara între dinsele întensitițile diverselor lumini.
NIV
Aparatele, prin aglutorulă cărora se pâte face acâstă
coraparare, sc numescii fotometre.
Fată principiuli pe care este fundată costrucțiunea
LU
sorginte,
In casulă acesta vomii av& de asemene:
IAS
d
=
CU
AR
PROPAGAREA LUMINEI 325
IBR
EL
d? D2
YL
stă :
ia
1 DD:
SIT
Cu alte cuvinte: intensităţile a două lumint care lumi-
nâză egal unul și același corpă sunt proporționale cu pa-
tratele distanțelor la care luminele se află de Ia corpi.
Rumford.
acestă lege, nu vomii ER
Intre diversele fotometre a căror construcțiune este ba-
sată pe cita de cât
|
pe acela a lui
NIV
EI se compune dintr'o vârgă solidă 1D aședată ver-
tical în faţa unel place de steclă râsă AB (fig. 202).
In fața vergel sunt puse luminările L şi I/ a căror în-
LU
RA
NT
CE
.
I/
IBR
cantități de lumină egale de la fiecare luminare. Măsurămii
distanţele KD şi K'D de la luminări la vergă. După legea
stabilită mal susi, patratele acestor distanțe vori fi propor-
YL
ționale cu intensităţile lumînărilor.
REFLECȚIUNEA LUMINEI.
SIT
287. Legile reflecţiunii. Când lumina cade pe
suprafața lucie a unui corpi, ea este întârsă în dărăpt în
reflecțiunea, lumincă. ER
migloculii din care ai venitii. Acesti fenomeni se numesce
1)
unghiul de rejlecțiune.
IAS
>
cercului se potii mişca dou& tuburi îndreptate esact cătră
IBR
centru, eară pe diametruli seii orizontalii se află uni corpi
a cărul suprafață plană şi lucie este
perpendiculară pe planulă cercului. Pu-
YL
nemii acestii aparati într'o cameră cbs-
cură și lăsămii se strebată, prin acsa
unuia din tuburi, o fascie de lumină pă-
SIT
nă la suprafața corpului reflectătorii.
Celulaltii tubii este adusi, pe cerculii
graduatii, înti'o posițiune asifeliii ca
se primescă într'iînsul fascia reflectată.
Mâsurânid arcurile cuprinse între dia-
metrulii verticalii alii cercului și între ER
Fig. 204.
NIV
fiecare din tuburi, vomii găsi că sunt
egale. Unshlurile la centru, subintinse de aceste arcuri, și
care nu sunt altă ceva de cât. unghiurile de incidență, și de
reflecțiune,—vorii trebui şi ele prin urmare se fie coale. Pe
LU
de altă parte, din modulii cum aii fost ficută esperiența re-
sultă că rada incidentă, rada reflectată şi normala se află
tote în planulii cercului, conform lege a doita a refiecţiunii.
RA
„OGLINDI PLANE.
IBR
289, Se numesce oglindă ori ce suprafaţă lucie care
pâte reflecta lumina pe dinsa întruni modii regulatii.
YL
In optică se întrebuințeză oglingi metalice compuse din-
truni metalii (bronzi sâii argintii) acărul suprafaţă este fârte
bine lucietă.
SIT
Oglingile ordinare sunt compuse dintro placă de steclă
la a cărei față posteri6ră este aplicată o amalgamă de mer-
curii şi de cositoriii.
ER
“Nu ne vomii ocupa aci decât de fenomenele produse în
oglindile metalice, studiând mai întâiii oglinqile planc, adecă
acele acăror suprafață reflectătâre este plană, şi apol oglindile
NIV
sferice, adecă acele acăror suprafață retiectătore face parte
dintr'o sferă,
IBR
pendiculară SK pe suprafața reflectătâre, și se prelungimii
acâstă perpendiculară din dărăptul oglindii pănă va întâlni
prelungirea radei reflectate. Este ușorii de a demonstra că
triunvhiuliă SIS este isocelii. In adevăr, unghiurile OIN=IS'K,
YL
ca corespondente; unghiurile NIS==KSI ca alterne inter-
ne; —inse NIS==OIN ca unghii de incidență și de reflec-
țiune, De unde urmeză că și KSI=KSI. Pe de altă parte
SIT
IK fiind perpendiculara scoborită din vârfulii triunghiului iso-
celui pe basa sa SS, împarte acestă basă în două părţi e-
gale. Aşa dară SK=S, adecă puntuli unde prelungirea
!
4
IBR
rel scoborită din puntulii luminosi, și într'o posițiune si-
metrică.
| Dacă în locit de unii sin-
YL
i gurii puuti vomit avc uni obiecti
| i luminosii AB aședatii dinaintea
"| iN unei oglinţi plane (fig. 206);
SIT
N pentru a determina posițiunea în
ii care se va forma imaginea sa,
A observămi că el este compusi
dintw'o infinitate de punturi lumi-
ER
|
A n6se. Se construimii dară mat
A A îutăiu imaginele punturilor lumi-
NIV
a > Fe n6se estreme A și B, care scimu
hi DA SA că trebue se se formeze în A” şi
| NN 4 0 Bin posițiune simetrică din dă-
NA 4 răptul oglindil. Imaginele puntu-
LU
Fig. 207
în d, uni puntii luminosiă și în O
ochlulii unui observatori. Puntulii luminosii va trimete rade
de lumină în tote direcţiunile. Se considerămi mat înttiii
CU
AR
OGLINDI PLANE 331
IBR
reflectându-se va lua direcțiunea 1,0. Ochiulii O va vide
dară în d, o imagine a puntului d. Fie înse o alta ragă VJ, ;
acâsta reflectându-se va veni pe oglinda A în J,, și de aice
YL
în 0. Ochiul va vide dară, îr. oglinda A, o nouă imagine
D,. Dacă ami considera acuma o altă radă, precum este
DK, care nu aglunge în ochii decât dupre ce s'au retlectatii
SIT
de trei ori, în K,, în K, și în ea va produce dindă-
răptul oglindii B o nouă imagine în d,; și aşa mal depar-
te— Ceea ce se întâmplă pentru oglinda B va ave locii și
ER
pentru A. Dacă ami considera diverse rade de lumină care
cadii pe A, astfeliii ca se nu aglungă în ochii, decât după
1,2, 3,.... refecţiuni, fie-care din ele vorii produce, atât
NIV
din dărăptul lui A cât şi a lut B, imaginilor, rar. 2
Oglindi inclinate. Se avemii două oglinqi AB
leu
292.
şi AC înclinate între ele de 900 (fig. 208), şi între care se
află în S uni puntă luminosii.
LU
p . , . , ni anemia e
.
ginea S' provine dinti'o sin-
gură refecţiune efectuită pe o-
CE
în puntele 2 74”.
Prin construcţiuni geometrice anal6ge vomii put afla
că dacă oglingile formâză între dinsele unii unghri 6re care,
numărulii imaginelor vidute de ochii va fi egalii cu (n—1),
CU
AR
332 OGLINDI SFERICE
IBR
tră în 3600. Astfeliă, dacă ambele oolindi formeză între e-
le unii unghiii de 600 numărulii imaginelor va fi de cinci.
YL
OGLINDI SFERICE
293. Oglingi sferice sunt suprafețe retlectătâre care
SIT
facă parte dintr”o sferă.
Ele potii fi de două feluri: 1) Oglindi sferice concave
când lumina se reflectâză pe partea lor concavă, şi 2) 0-
ER
glinţă sferice contecse, când lumina se reflectâză pe partea
lor convecsă,
Fie BAP' (fig. 209) o oglindă sferică; ea făcând parte
NIV
dintr'o sferă trebue se se afle undeva dinaintea sa uuii punti
O care se fie centrulii sfere! din care face parte.
Uni plană dusi prin marginile BI a oglinqil se nu-
LU
RA
N sa ogliudil și prelunaită
ast indefiniti atât într'o di-
„7 vecțiune cât şi în ceclaltă,
NT
CE
<
că rada
fie convecse, vomit admite lor de sfericitate este fârte
e a i --
mare, eară-deschiderea-
mică.
IAS
IBR
ea va urma, legile ordinare ale reflecţiunii pe suprafețele
plane. Normala la puntulii de incidență va fi rada de sfe-
ricitate IO, din causă că o asemenea radă este perpendicu-
YL
lară de planulii tangențialii dusi în puntulă 1. Rada reflec-
SIT
S
Fig. 210. ER
NIV
tată va lua dară direcţiunea If, astfelii ca unghiulă de re-
„flecţiune flO se fie egală cu unghiulii de incidență SIO, şi
se se afle în același plană cu rada incidentă SI şi cu normala OI.
Puntuliif, în care rada reflectată întâlnesce acsa principa-
LU
ce cra de demonstratii.
ste evidentii că dacă vomii av6 unit punti luminosit
aședlati în focarulii principalii f, tâte radele de lumină care,
CU
54 OGLISPIL SFERICE
isi
AR
venind de la el, voră căd€ pe oglindă, vora fi reflectate în-
to direcţiune paralelă cu acsa principală.
295. Focare conjugate pe acsa principală. Se
IBR
avemi unii punti luminosit P, aședatii pe acsa principală a
unei oglindi concave (fig. 210) şi se considerămii una din
vadele de lumină PI, care venind de la el, va căd6 pe o-
YL
glindă. Acestă ragă se va reflecta în puntulă I, şi va apuca
divecțiunea IN, astfeliă ca se formeze cu normala IO uni
unghii de refiecţiune RIO egali cu unghiulii de incidență
SIT
PIO, și se se afle în același planii cu rada incidentă și cu
normala.
Puntulii R, în care acestă rai reflectată întălnesce acsa
ER
principală, se numesce focară conjugatii alu puntului P.
Ori şi ce radă de lumină care, venind din puntuli P,
se va reflecta pe oglindă, va întălni acsa principală în fo-
NIV
caralii conjugatii R. Aice se va forma prin urmare îmaginea
puntului P.
Asemene imagini, care provinii din reunirea directă a
radelor reflectate, se numescii imagini reale.
LU
AR
centru. Astfelii, dacă puntul luminosii ar fi în R, focarulii
sei conjugatii sar forma în P.
Când puntulii luminosi este în focarulii principali, am
IBR
vădlutii că radele reflectate sunt paralele cu acsa principală.
In casulii acesta, ele nu potit întălni nicăire acsa principală,
şi prin urmare nu pote se esiste focarii conjugati.
YL
Se presupunemi însfirşit că puntulă luminosii se află
în P”, îutre focarul principali și între oglindă. Se conside-
rămii rada incidentă P'I; acesta . reflectându-se va apuca di-
SIT
vecțiunea II, și nu va întălni nicăire dinaintea oglindii acsa
principală. Dacă înse vomi prelungi din dărăptul oglindii
acestă vagă reflectată IR, ea va întălni acsa principală în-
ER
tun puntă R”. Aci se va forma focarulă conjugată virtuali
ali puntului PD.
296. Formula oglindilor. Putemii calcula posițiunea
NIV
în care se formâză imaginea unui puntii luminosii aşe(atii
dinaintea unei oglindi sferice.
Se avemi, spre esemplu, puntulă luminosii P, aşedatii
dinaintea oglindii sferice IB pe acsa sa principală (fig. 210).
LU
TIR OR
Amii (is înse (293) că oglindile sferice trebue sc aibă
o radă de sfericitate mare şi o deschidere mică; în casulii
acesta putemă lua, în modă aprocsimativii pe AR. în locului
I/
vine atunce:
AP__0P
AR OR
CU
336 „_OGLINDI SFERICE
AR
Se însemnămit :
AP = p, adecă distanța de la puntuli luminosi la
IBR
oglindă ;
AR = p, adecă distanța de la imagine la oglindă; și
OA — R =—2 f, R fiind rada de sfericitate a oglindil
și / distanţa de la oglindă Ja focaruli principalii.
YL
Observămi că:
OP=AP—A0=p—2 f; şi OR=AO—AR=2f—p'.
Inlocuind aceste valori în eciaţiunea de susii, avemiu:
SIT
P 27 Sâ 2fpr + 2fp = 2pp'
p'. 9f—p'
Impărţind ambii membri prin 2 f pp”, avemu:
1
pr
pop
Din acâstă formulă
1
=
1
ff ER 1
a)
generală a oglingilor sferice putemii
NIV
deduce:
1a 1-1 cn
s6i p = p
DW_t (2)
LU
5 , . Ș
atunce avemi: p= F „ Acâsta arată că dacă puntulă lu-
IAS
AR
luminosă fiind în centrulă oglindii, imaginea se formâză de
asemene în centru.
IBR
5) Se admitemii că p este mat micii de cât 2/ şi mat
mare de cât /, spre esemplu, p=. Formula (2) devine:
D=—3/. Adecă, puntul luminosii fiind între centru şi foca-
YL
rulit principalii, imaginea se formâză dincolo de centru.
6) Pentru P=f, vomiil av6 p=c0, Sâi puntuli lu-
minosii aflându-se în centru, imaginea sa se formeză la in-
SIT
finită, adecă nu se pâte forma nicăire, 1vadele reflectate fiind
paralele intre dinsele.
ER
7) Fie p=-f-: atunce vomit avâ: p=—=-——f. Adecă
puntulii luminosi fiind între focarulă principali şi oglindă,
imaginea se formâză la o distanță negativă de la oglindă.
NIV
Pentru a înțelege ce însemneză distanță negativă, vomit ob-
serva că pănă acum am însemnatii cu semnul positivit distan-
țele care, plecând de la oglindă, mergă înainte, în faţa ei.
LU
AR
prin focarulă principală f. Locul unde rada reflectată I f,
fiind prelungită, va întălni acsa secundară SOB va fi focarul
IBR
conjugatii, sâii imaginea puntulul $, coci aice se vorii întălni,
după reflecțiunea lor pe oglindă, tâte radele lumindse ve-
pind din $.
298. Imaginea unui obiectii. Se punemii acuma unii
YL
obiecta luminosi MN dinaintea une! oglindi concave (fig. 211).
Pentru a construi imaginea sa, se cercetămii mal întăi unde
se vor forma imaginele punturilor sale lumin6se estreme M
SIT
şi N. Spre a ajunge la acestă scopi va trebui, după cele ce
amii văduti mal sus, se ducemit acsa secundară MA, .
ER
NIV
LU
Fig. 211
lă cu acsa
Apoi din puntul M se ducemii o radă MI parale
RA
lă prin-
principală. Acesta reflectându-se, va trece prin, focaru
ară în puntuli i m, unde se
cipală F şi va întălni acsa secund
va forma imaginea puntului M. Repet ând acecși costruc-
NT
ea sa se for-
țiune și pentru puntulii N, vomii afla că imagin
lumin6 se
mâză în n. Este evidentii că imaginele punturilor
intermediare între M și N vorii trebui se se formeze într'o
CE
AR
carulii principală; ea este reală, mai mică de cât obiectulă
şi resturnată.
IBR
2) Cu cât obiectul se apropie de centrulă oglindii cu
atâta imaginea sa se depărtâză de focarulă principală apro- .
piindu-se de centru.
3) Când obiectului se află în centru, imaginea sa se
YL
formeză de asemene în centru, şi este tot atât de mare ca
și obiectulă. |
4) Dacă obiectul este între centru şi focarul princi-
SIT
palii, imaginea sa se formeză dincolo de centru; ea este re-
ală,. mal mare de cât obiectul și resturnată, Astfelii, dacă
obiectulii ar fi în 22, imaginea se va forma în MN.
ER
5) Cu cât obiectulă se apropie de focarulii principalii
cu atât imaginea sa se îndepărteză de oglindă și devine din
ce în ce mal mare.
NIV
6) Când obiectulii se află în focaruliă principali, atunce
nu se mal pâte forma imagine, că-ci radele reflectate sunt
paralele între dinsele.
7) Se cercetămi însfirșit casulii când obiectulă se află
LU
RA
NT
CE
fig. 219.
între focaruli principală și oglindă. Se avemii unii asemene
obiecti MN (fig. 212): pentru a construi imaginea sa, se du-
I/
AR
principalii /, înse nu va pute întălni nicăire dinaintea oglindil
acsa secundară a puntului M. Prelungindu-o din dărăpt, ca
IBR
întretaie acâstă acsă în puntulii 7, unde sc va forma imagi-
nea virtuală a lui M. Repetând aceeşi coustrucțiune pentru N,
vomit afla că imaginea sa virtuală va fi în n. Imaginea o0-
biectulai MN se va forma dară în mn din dărăptul oelindii;
YL
ea va fi drâptă şi mai mare de cât obiectulii.
299. Oglindi conveese. Se avemii o oglindă sferică
SIT
convecsă I4, şi se presupunemii că pe suprafața ei reflectătore
cade o radă de lumină SI paralelă cu acsa principali OX
(fig. 213). Normala la punctulă de incidență I va fi rada de
ER
NIV
17
LU
RA
Fig. 913.
IBR
siderămit una din radele de lumină trimise de el pe oglindă,
spre esemplu PI. Unghiul de incidență PIN fiind mai mare
în casulii acesta de cât când rada incidentă era paralelăcu
YL
aesa, principală, unghiul de refiecțiune va trebui se fie şi el
mal mare. Rada reflectată va apuca dară direcțiunea IR/, și
nu va întălni nicăire dinaintea oglindii aesa principală. Dacă
SIT
înse o vomi prelungi dindărăpt, ea va întălni acea acsă în
puntulii P, care va fi focaruli conjugată virtuală ală pun-
tului P. Ori ce rață de lumină, cădend din P pe oglindă, se
ER
reflectâză astfeliii ca prelungirea sa se întălnâscă acsa prin-
cipală în puntul P”. Aice se va forma, dară imaginea lui P.
Se avemi însfirşit un puntă luminosii M (fig. 214) a-
NIV
şedatii afară de acsa principală. Pentru a afla unde se for-
meză imaginea sa, vomii urma aceleași regule ca și pentru
oglindile concave. Vomii duce dară mal întâi acsa secundară,
Mm, care se trâcă prin centrulii oglindii. O radă de lumină
LU
IBR
acestă prelungire întâlnesce acsa secundară, va fi imaginea
puntului M. Repetând aceeși construcțiune și pentru puntulii
N, vomii afla că imaginea sa se produce în 2. Imaginele pun-
YL
SIT
ER
NIV
Fig. 214.
turilor lumin6se intermediare între M şi N, vori trebui se se
formeze într'o posiţiune intermediară între » şi m. Aşa dară
imaginea obiectului MN va fi mm; ea este virtuală, drâptă şi
LU
fracțiune.
Se avemii, spre esempiu, Fig. 9lă.
o radă de lumină RI (fig. 215)
CU
REFRACȚIUNEA LUMINEI 343
AR
care cade pe suprafaţa unui corpii transparentă. Intrând în
lăuntru, ea va părăsi linia dreptă IR, se va devia şi va u-
IBR
puca o altă direcţiune, spre esemplu IS.
Rada RI se numesce fncidentă ;—1S se dice radă re-.
fractată ;—perpendiculara ridicată din puntult I este normala
YL
la puntulit de incidență. Unghiulii formatii de normală și rada
incidentă se numesce unghii de incidență, şi acelui formatii
de rada refractată și de normală, unghii de refracțiune.
SIT
In fenomenuli refracţiunii se poti întâmpla două casuri:
1) Câte odatărada de lumină, întrând dintr'unii midloc
transparentă întw'altul, se refracteză apropiându-se de normală.
Midloculi în care rada întră se dice atunce că este mal re-
ER
Pringentii de cât acelă din care vine. Astfeliii se întâmplă cu
0 radă care ar veni din aer în apă, din aeră în steclă, din
NIV
vidă în aeriă, s, a. In figura de mal susi (fig. 215) saipre-
supusii că are loci acest casii; unghiulii de incindență este
mai mare de cât celi de refracţiune. In general substanţele
mal refringente ai o densitate mai mare. Sunt înse, la acestă
LU
stantii n, sâi:
Sin î
IAS
Sin r
Acâstă valdre n, a raportului dintre sinulii unghiului de
CU
344 REFRACȚIUNEA LUMINEI
AR
incidență.şi de refracțiune, se numesce îndice de refracțiune..
2) Rada incidentă, rada refractată şi normala se află
IBR
în același planii.
Pentru a demonstra, legile refracţiunii, ne putemii servi
de următoruli aparati.
YL
Uni cerci graduati se află aședatii verticali; pe mar-
ginea sa se potii mişca şi fisa, în diverse posițiuni, dou: tu-
buni R şi S (fig. 216). Pe diametrulii orizontală este pusă
SIT
un vasă de steclă I], acărul fundii este circulară; acestit:
vasăi este umpluti: cu unii licidă transparentii, precum apă,
„ alcooli, etc.
ER
Aparatulă fiind pusi într'o cameră obscură, lisămit se
pătrundă prin tubulă [o fascie de lumină. Accsta venind:
in I la suprafaţa licidului trans-
NIV
parentii din vasii trece printriu-
sul, se refracteză şi apucă direc-
țiunea 1$. Aducemii celulaitii tubi
LU
AR
că el este tot același, conformii legei înttiita relracțiunei:
IBR
Sin
Siuw
In cât se atinge de legea a doita, ea este demonstrată
prin însuși modulii cum a fost făcută esperienţa. In adevăr,
YL
atât rada încidentă căt și cea. refractată, precum şi normala,
se află în planuli cercului graduatii.
302. Fenomene esplieate prin refracţiune. Cuno-
SIT
scința modului cum se refracteză lumina, ne permite se es-
plicămii diverse fenomene ce avemii adescori ocasiune de a
observa. Vomii cita câteva esemple.
1)
ER
Se luămiă unii bastonii AC şi se împlântămi opa-
te dint'insul BC în apă. Ochiulii unul observatorii așe(latii în
pq va vide bastonuli ca xz.
NIV
şi cum ar fi rupti în £
DB, și ridicati în susiă
în posițiunea BC (fig,
LU
AR
346
IBR
va vid& atunce mo-
neta ridicată în susi
în posițiunea m. Pen-
YL
tru a esplica acestii fe-
nomeni, se presupu-
nemi, că avemi mal
multe rade de lumi-
SIT
nă mal, m, care, ple-
Fig. 218.
când de la unii puntii
Grecare 7 alii monetei,
vorii căd6 pe suprafața interisră
dintr'uniă midlocii ma! refringenti
PP'
în ER
a apel. Aice, eşind
altul mai puţin refrin-
şi voră
NIV
genti, se vorii refracta îndepărtându-se de normală,
apuca direcţiunea 10, PO. Ochiulă, așegata în O, va vide
puntul luminosă 2», în direcţiunea celor din urmă rade care
cadi într'insul, adecă în m.
LU
alţi
3) lumina care ne vine de lu sâre, sâi de la
, se refractez ă inainte
astri, trebuind se trâcă prin atmosferă
causă
de a aglunge la suprafața pământului, şi din acestă
RA
una
considerămi din radele sale de lumină TJ. Ac6stă rală
urmeză calea sa în linie dreptă pănă când se află în viduli
CU
AR
REFRACŢIUNEA LUMINEI 347
IBR
YL
fr
Ca
7777777 rd, ip,
7 >,
SIT
K ZI
PS
n
Th
Fig. 219.
ER
propitndu-se de normală, şi deviaţiunea sa va deveni cu atât
mai mare cu cât se va apropi6 de pământii, din causă că va
întălni pături de aerii din ce în ce mal dese. Dacă această
NIV
radă deviată aglunge în C, ochiulii observatorului aşedatii
aice va videa astruli T în direcțiunea celei din urmă rade
de lumină care aii câdutii într'insul, adecă în T'. De ase-
LU
depărtându-se de normală şi
va apuca direcțiunea IA”. Un-
ghiulu de incidență B'IB va
fi mal micii decât unghiulii
I/
AR
devină din ce în ce mat mare, unghiulii de refracțiune va
cresce și el, şi în fiecare casti, va fi mal mare de cât acelii de
IBR
incidență. Va agiunge unii momentit în care, pentru ună
unghii de incidență determinatii, spre esemplu BIB, unghiulii
de refracțiune va fi AIA”, adecă egalit cu 900,
YL
Unii asemenea unghiii de incidenţă cu care corespundeunii
unghiii de refracțiune egalii cu 900, se numesce unghii limită.
Se presupunemii că unghiuli de incidență devine mai
SIT
mare de cât unghiul limită ; şi unghiulii de refracțiune trebue se
devină atunce mal mare decât 900. In easuli acesta nici o
raqlă de lumină nu pote eşi afară din lăuntrul corpului mai
vefringentii. Lumina atunce se reflectză în totalitate pe su-
prafața internă a acelui corpi.
ER
Aşa, dacă puntulii luminosii
sar afla în C, o rată CI, cădend sub o incidență CID mat
NIV
mare decât unghiulă limită, se va reflecta în totalitate în I
și va apuca direcțiunea ID.
304. Miragiii. In deșerturile năsipâse a țerilor calde,
călătorului vede adeseori obiectele care se află dinaintea sa
LU
AR
A sub o incidență mai mare decât accea a unghiului limită.
Acolo lumina nu va put€ pătrunde mal în grosi în păturile
IBR
mai rari; ea se va reflecta în totalitate și ridicându-se în
susii, în pături din ce în ce ma! dese, va merge apropiându-se
necontenit de normală, pănă va ajunge în ochiulă obser-
vatorului O. Acesta va vid6 atunce puntulă luminosii M în
YL
SIT
ER
NIV
LU
Fig. 991.
direcțiunea OM a celei din urmă rade care au cădut în-
RA
PRISME.
CE
AR
la drepta). Nu vomii studia decât fenomenele produse de
vadele” luminâse care
cadii și străbatii
o pris-
IBR
mă în Girecțiunea sec-
țiunit sale principale.
Fie ABC o asemene
YL
f
f N secțiune. Unghiuli die-
ÎN dru A se numesce unghii
/ A refringenti, cară fața
SIT
Aa BC, opusă lui, se dice
Vasa prismei (fig. 223)
Se presupunemi că
ER
unii puntă luminos S$.
trimite pe prismă orală
de lumină ; întrând în
NIV
Fig. 222, „prismă, acestă radă se
va refrăcta apropien-
du-se de normala MN. La eşirea din prismă, ea din contra
se va îndepărta de normala N'M și va apuca direcţiunea It.
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
AR
Dacă ochiulii unul observatori s'ar afla în R, el va vid€
puntulă luminos S în direcțiunea RD a acelei din urmă rade care
IBR
agiunge într'insul, adecă ridicatii în susă cătră vârvulă prismei.
Afară de acestă fenomenă de deviaţiune produsit într'o
prismă, se ma! producii și altele pe care le vomii studia ma!
în urmă sub numele de descompunerea luminei.
YL
LANȚ.
306. Se numescii inți corpuri transparente terminate
SIT
sci prin două suprafețe sferice, sâi prin o suprafață sferică
şi unu plană.
Se întrebuinţeză pentru esperiențele de optică două ge-
ER
nuri de linţi: convergente și divergente.
1) Lințile convergente (fig. 224) sunt de trei feluri:
a) lintea biconvecsă (1) terminată priu dou& suprafețe sferice
NIV
convecse ; b) lintea plan convecsă (2), terminată prin o su-
prafaţă sferică convecsă și prin una plană; c) lintea convecsă
concavă (3), terminată prin o suprafaţă sferică convecsă şi
LU
)
—
CE
AR
suprafeţei convesce este mai mare decât acea a suprafeţei
concave.
IBR
Putemii deosebi, într'ună modii practicii, linţile conver-
gente de cele divergente prin aceea că cele dintăl sunt mai
grâse la midlocă și mat subțiri la margini, pe când cele de
alii doile sunt mai subțiri la midlocii şi mal grâse la margini.
YL
307. Linţi convergente.—Foearii principalii. Ca
tipi ali linţilor convergente, vomii studia lintea biconvecsă.
Principiele ce vomii stabili pentru dinsa se aplică şi la ce-
SIT
lelalte două varietăţi ale linților convergente.
Suprafeţele unel linţi biconvesce (fig. 226), făcend fie-
care parte din o sferă, trebue se se afle dinaintea lor câte
ER
uni punti, C şi C”, care se fie centruli lor de sfericitate.
Drepta îndefinită CC, care trece prin aceste centruri
se numesce acsă principală.
NIV
LU
RA
Fig.
“i 996.
ce
NT
la puntulii de incidență
Rada refiactată se va apropia de normală şi va apuca di-
IAS
AR
tr'uniă corpi mal refringentii în altuli mai puțin refringentii..
Normala la puntulu I fiind rada de sfericitate CI, rada de
IBR
lumină va apuca direcțiunea VF, și va întâlni acsa principală.
în puntulă F.
YL
SIT
N
ER
Fig. 927.
p
I/
IAS
Fig. 928,
derămi o radă de lumină PI care, venind de la dinsul, cade
23
CU
354 LINȚI
AR
pe o linte biconvecsă. Acestă radă, întrând în linte, se va
refracta apropiându-se de normala Cl. La eşirea sa din linte,
IBR
ea din contra se va îndepărta de normala dusă în puntulă
Y' și va apuca direcțiunea IP".
Puntulii P", în careo asemene radă întretale acsa prin-
YL
cipală, se numesce focarul conjugatii ali puntului P.
Tote radele de lumină
care; plecând din P, vori trece
prin linte, se vor întâlni în focaruli conjugatii P'; aice dară
SIT
se va forma imazinea puntului P.
Cu cât puntulii luminosit se apropie de linte cu atâta
focarulă seit conjugatii se îndepărteză de linte.
ER
Când puntulii luminosii este în focarulă principală, amii
vădutii (fig. 227) că radele refractate sunt paralele cu acsa
principală. Ele atunce nu pot întâlni nicăire acestă acsă,
NIV
şi prin urmare nu se pâte forma nici focară conjugatii.
Se presupunemii însfirşit că puntulii luminosit P se află
între focarulă principalii F și între linte (fig. 229) O radă
i
LU
RA
NT
Fig. 929.
de lumină PI, refractându-se, va apuca înlăuntrul linţii di-
recțiunea II, eară după eşirea sa din linte va merge inde-
CE
IBR
Jor prin linte, se vori refracta astfeliii ca prelungirile lor
se
întâlnscă acsa principală în focarulă virtuală P'; aice
se va
forma dară imaginea puntului P.
YL
SIT
Fig. 930.
ER
NIV
309. Formula linţilor. Putem stabili pentru linţi,
întocmai precum am făcut și pentru oglingile sferice, o for-
mulă care se ne permită de a calcula posiţiunea în care se
LU
i=IPC--IUP (Î
I/
AR
Unghiurile aceste fiind mici și arculii IA putând fi con-
sideratii ca o linie drâptă perpendiculară pe PA, vomit put€
IBR
lua tangentele în loculă unghiurilor:
Eciiaţiunea devine atunce:
(n—1) IA IA n. IA
YL
AC PA! AL
„Impărţind prin IA şi punând AC=R, PA==p şi Ak=—g, avemi:
pri)
(n—D 1
SIT
==
ER
ei îndepărtându-se de normala CN şi apucă direcțiunea IP”.
Intre unghiurile de incidență NI'P'=—e şi de refracţiune II'C=—r”,
avemii relațiunea: eur”.
NIV
Unghiulii e fiind esteriorii triunehiului CI'P”, avemii:
e==IrOR-+I'P'C (5) |
Unghiulii 7” fiind esterioră triunghiului CI, avemii:
LU
DOC pp” Ba
Impărțind prin ID şi punend Ch=R, BP'z=>p” şi ad-
CE
n—l n—l 1 1
CRET
CU
AR
LANȚI 357
,
Sei punen= N |:
d
IBR
ph eciăațiunea devine
YL
In care / este distanţa de la linte la focarul
princi-
pali, p distanţa de la puntulă luminosă la linte și p*' dis-
tanța de la focarul conjugată la linte.
SIT
Acâstă eciiaţiune, analâgă cu acea a oglindilor, pâte
se fie
discutată în același modii. Seo punemii pentru acesta
sub forma:
Dintrinsa resultă;
1) Dacă po. pf.
ER
Stă puntulă luminosă fiind
NIV
la infinitii, imaginea se formâză în focarulă principalii.
2) Dacă p==10/, atunce pf Scă puntulă lu-
LU
AR
310. Centru opticii. Acsă secundară. Esistă în
fiecare linte uni punti O (fig. 231) prin care ori ce radă de
IBR
lumină ar trece, esă afară din linte paralel cu direcţiunea sa
primitivă. Un asemene punti, aședatii pe acsa principală a
linţii, se numesce centru optică.
YL
Când grosimea linților e mică, precum se întâmplă în gene-
ralii cu cele întrebuințate în optică, radele de lumină care trecii
prin centrulă optică sunt atât de puțin deviate în: cât putemii
SIT
ER
NIV
Fiu. 231.
LU
se se devieze.
Se numesce acsii secundară ori ce rudă de lumină care,
ca MOM, venind de la unii punti luminosi, trece prin cen-
NT
IBR
mindse intermediare între A şi B, trebuiud se se formeze
într'o posiţiune intermediară între a și d, este evident că ima-
ginea lul AB va fia d.
Construind, după acâstă regulă, imaginea unui obiectii
YL
luminosii aşedată la distanțe deosebite de linte, vomit afla că:
1) Dacă obiectulii luminosă este lao distanță mal
mare de cât de două ori distanța focarului principalii, ima-
SIT
„ginea sa este reală, mal mică decât obiectulii, și resturnată.
Acestit casi aii fost presupusi mai susă, și construcțiunea
sa se vede în figura 932,
ER
2) Cu cât obiectulii se apropie de linte cu atâta ima-
ginea sa se depărtâză.
NIV
]
*
vu
po JA A Su
LU
= LOL i =
7 = A [o A y
tiBi a _
d
i
RA
|.
SI gscă,
Fig. 239,
3) Când obiectulii se află între dubla distanţă a foca-
NT
4
CE
3 iti —
= di
p ! :
I/
IAS
Fig. 233.
rului principală şi între acestă focarii, imaginea se formâză
CU
AR
360 LISȚI ,
«dincolo de dubla distanțăa focarului principalii, este reală,.
IBR
mal mare decât obiectul şi resturnată. Astfeliii dacă obiec-
tulii ar fi în A B (fig. 233), imaginea sa, construită după
regula dată mal susii, va fi a d.
4) Când obiectulii este chiar în focarulă principalii, a-
YL
tunce nu se pote forma imagine, co-cl radele refractate prin
linte sunt paralele între ele și nu se potii întălni nicăire.
5) Se presupunemiă însfirşit că obiectulii AB se află
SIT
între focarulii principalii / şi linte (fig. 234). Se ducemi ac-
sele secundare OA, și OB, pe care se le prelungimii. Din A
şi B se ducemii radele paralele cu acsa principală; aceste,
ER
refractându-se prin linte, vorii trece prin focarulă principali F,
însă nu vorii pute întălni nicăire, de acea parte a linţii, ac-
sele lor secundare respective. Acestă întălnire nu va ave locii
NIV
decât prelungindu-le în partea. opusă. Imaginea este dară vir-
tuală, aședată în acecşi parte a linții în care se află şi 0-
;. ea este mal mare de cât obiectulii şi dreptă.
biectulă
LU
RA
NT
7w er
Kat
CE
Fig. 934.
obiectului este:
CU
AR
LINȚI 361
Triunghiurile Oab şi OBA fiind asemene, vomii av:
IBR
însemnând prin p' distanța de la linte la imagine Și prin p
YL
distanța de la linte la obiecti. Seimii înst (309) că:
?
bo]
SIT
Inlocuind acâstă valdre a lui p' în eciiațiunea de mai.
sustii, avemi:
ab _7
ER
m=
AB p—f
Ac6stă eciiaţiune ne permite se calculămii raportulii ce:
este între mărimea imaginei și mărimea obiectului, când cu-
NIV
n6scemii distanța focarului principali f şi distanța de la linte
la obiecti. Făcând acestă calcul, vomă afla dară de câte
ori îmaginea este mai mare de cât obiectul,
LU
Fig. 935.
trând în linte, se va apropia de normala Cn, eară la eșirea
CU
AR
362 LINȚI
sa din linte se va îndepărta de normala CT şi va apuca di-
IBR
recțiunea VI. Acâstă radă videmii dară că, după trecerea sa
prin linte, se îndepărtâză din ce în ce ma! tare de acsa
principală.
Tote radele de lumină, care trecii prin o asemene linte,
YL
sunt îndepărtate de acsa principală s6ii împrâăștiete; din a-
cestă causă aceste linți se numescii divergente.
Dacă am prelungi rada I'E din dărăptul linții, ea va în-
SIT
tălni acsa principală întrună punti E, care se numeșce /0-
cară principală. Ori ce rață de lumină care trece prin linte,
venind pre ea paralel cu acsa principală, se refracteză ast-
ER
feliii încât prelurgirea sa se întălnâscă acestă acsă în foca-
rulii principalii. In lințile divergente dară focarulii princi-
palii este _zirtuali, adecă provine din reunirea prelungirilor
NIV
vadelor refractate cu acsa principală.
LU
RA
NT
Fig. 236.
IBR
ca şi în cele convergente.
Construcțiunea imagine! unul obiectii luminosii va pute
dară fi făcută toti după regulele arătate la lințile conver-
gente.
YL
Se avemi, în adevtr, unii obiectii luminosii AB, aștdată
dinaintea unei linți divergente (fig. 237). Pentru a construi
SIT
Sl
E 4
Za
za
ER
13
i
az
Pati
(E):
|
|
NIV
=
Yig. 937.
imaginea sa, vomii duce mal întâiă,
LU
intermediară între a și
D, este evident că imaginea obiectului AB va fi ad. Acestă
imagine videmi că este virtuală, dreptă Și mai mică decât
. su POOR i
obiectuliă.
I/
ST
DESCOMPUNEREA ŞI RECOMPUNEREA
IAS
LUMINEI
914. Spectru solarii. Când o fascie de lumină albă
de la s6re cade pe o prismă A (fig. 238), pe lângă fenome-
CU
AR
364 DESCOMPUNEREA ȘI RECOMPUNEREA LUMIXNEI
IBR
vâză că lumina, trecând prin prismă, se dilateză și se colo-
YL
SIT
Fig. 238,
ER
r6ză. Dacă în adevăr, amii primi fascia lumin6să, după e-
șirea sa din prismă, pe unii cartoni E perpendiculară cu di-
vecţiunea mijlocie a radelor, vomă căpăta o imagine lungită
NIV
RV şi colorată cu șepte color deosebite, care se urmâză, din
susii în giosii, în ordinea următâre: roșii, portocaliti, galbeni,
verde, albastru, sineliii (indigo) şi viorii.
LU
AR
ȘI RECOMPUNEREA LUMINEI 365
IBR
compusă din ma! multe rade de nuanțe diferite, care înse se
poti raporta la cele şepte color! principale care le-amii ar&-
tatii mai susi. Fiecare din aceste colori, având refrangibili-
YL
tăți deosebite, se separă prin trecerea lor în prismă, și apari
cu nuanţa lor proprie.
Dacă însă vomii întruni din noi la unii locii aceste șepte
SIT
coloni, ele, suprapunendu-se una alteia, vorii reproduce earăși
lumina albă.
Newton aii justificatii aceste deduceri ale teorie! sale
ER
prin mai multe esperiențe între care vomi cita următorele:
1) Se primimă spectrulii produsii de o prismă pe o linte
convergentă (fig. 239); ragele colorate, fiind concentrate de
NIV
linte întruni singurii punti, se suprapună şi reconstituesciă
acolo lumina albă. Punând în adevăr în focar uni cartonii,
LU
RA
NT
CE
în focarii, repro-
ducii acolo lumina albă.
|
3) Se luămii unii discii de cartoni, care pote
fi învir-
CU
AR
366 DESCOMPUNEREA ȘI RECOMPUNEREA LUMINI
titii cu mare repegiune în giurulă acsel sale, şi se'li împăr-
IBR
țimit în mai multe segmente, pe care se le colorămii cu co-
lorile spectrului (fig. 240). Iluminând tare discului Și înver-
tindu'lii repede, ochiul nu va ved6-pe dinsul decât coldrea
albă. Causa acestei aparenţi este suprapunerea imaginilor
YL
diverselor colori în ochiii. În adevăr, disculi mişcându-se cu
repegiune, imaginea produsă în ochiii de cătră una din colori
nu aii dispăruti și de asupra sa se formeză succesiv imagi-
SIT
nile celorlalte colori ale spectrului.
ER
NIV
LU
RA
NT
Fig. 240.
CE
AR
ȘI RECOMPUNEREA LUMINEI 367
complementară cu roșulii că-că, suprapunăndu-le vomit
căpăta
lumina albă.
IBR
Descompunerea luminel prin prisme ue pune
în stare
de a esplica coloraţiunea corpurilor.
Când lumina cade pe uni corpi,
YL
parte dintrinsa este reflectată regulatii
scii difusată, eari parte este absorbită,
Diferitele corpuri din natură se deosebesc
SIT
între dinsele prin proprietatea ce ai de a
nu absorbi aceleși colori elementare ale
spectrului.
ER
Unele corpuri aii proprietatea de a
absorbi în întregime lumina albă care cade
pe dinsele ; ele sunt atunce negre. Corpu-
NIV
rile care trimită în dărăptă prin difusiune
totă lumina ce o primesc, fără a absorbi
nici pe una din colorile elementare, sunt
din contra albe, Dacă ună corpii absârbe
LU
AR
studiete decât privindu-le cu o lunetă scă cu ună microscopă,
Bandele mal intense aii fost însemnate de cătră Frauenhofer
IBR
cu literile alfabetului. Aşa, bandele ce esistă în colOrea roșă
a spectrului sunt A, a, B şi C; banda din col6rea galbenă
este D şi aşa mal departe (fig. 241).
YL
In spectrul formatii cu lumina solară directă, sâii cu
lumina solară difusată. pe o planetă, sti pe ună satelitii, se
observeză întotdduna aceleși bande negre. ocupând aceeşi
SIT
posițiune. Numărulă şi . posiţiunea acestor bande însv este
diferită în spectrele: formate cu lumina provenind de la alți
astri,
ER
Se luămii o flacără artificială, precum este flacăra gazu-
lui de luminată, și se punemi întrinsa uni corpii volatili.
Vaporil acestuia vorii deveni incandescenţi. lăcând se trecă
NIV
luinina, produsă în modulă acesta, printr'o prismă, vomit că-
păta uni spectru care nu va mai ave nici colorile, nici ban-
dele negre ale spetrului solarii. In loculii unora din bandele
LU
sensibilitatea sa.
Aparatulă care servesce pentru a analisa natura corpu-
IAS
IBR
celulaltii ca-
pătă el are o deschidere longitudinală, subţire, dinain
tea că-
rela se pune flacăra une! lampe cu gazi. In acestă
flacără,
se introduci, prin agiutorulit unui firă de platină, substa
YL
nţele
ce voimii se analisămii. Lumina flacărel trece prin
deschide-
rea colimatorului, este descompusă și deviată în prismă
, ea-
ră spectrul, produsi în moduli acesta, este primiti
i într'o
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
fig. 242.
CE
IBR
In casuli când substanțele ce voimi se analisămii nu
sunt volatile, ele sunt introduse între conurile de cărbune
care ne aii servitii pentru a produce lumina electrică (257),
YL
scii sunt dispuse astfeliii ca se trecă printr'insele scânteea
electrică a une! machine Ruhmkorif. Substanțele sunt volati-
lisate în modulii acesta, și lumina vaporilor lor este studie-
SIT
tă în spectroscopi.
Insfirşit, pentru a observa spectruli gazurilor, aceste
sunt puse în tuburi anale cu tuburile lui Geissler (252) și
ER
se face se trâcă printrinsele descărcările unei machine
Ruhmlorff.
319. Esplicarea bandelor negre. Analisa stelelor.
NIV
Se luămi o sorginte lumin6să intensă, precum este lumina
electrică, şi se facemii ca radele sale se trâcă prin vaporii
unei substanţe 6re-care, înainte de a fi primite în unii spec-
troscopii. Esperiența ne arată câ în spectrul, obținutii în
LU
IBR
sorbitâre, el va absorbi aceleşi rade din lumina ce trece prin-
trinsul, și în spectru vomit vid6 o banda nâgră în locul ce- .
lei galbene.
Fsplicarea acâsta
YL
ne permite se aflimi care este com-
posițiunea chimică a s6relui. In adevăr, noi ami vedutii că
spectrulii solarii cuprinde într'insul bande negre. Aceste bande
trebue se fie produse prin trecerea luminel solare prino at-
SIT
mosferă absorbitâre de vapori care încungiură acesti astru.
Dacă vomii compara dară posiţiunea bandelor negre din spec-
trulii solarii cu posițiunea bandelor lumindse produse de di-
AR
nu se opresce la partea lumin6să a spectrului; ea se con-
tinuă şi dincolo de violetii până la o distanță aprope egală
IBR
cu distanţa dintre violetii şi roșii.
Din aceste esperiențe resultă că spectruli solarii se com-
pune în realitate din trei spectre deosebite: unul calorificii,
YL
unul luminos și unul chimici.
Radele acestor tre! spectre se suprapunii şi se confundă
în flucsulii solarii; ele însă, avend refrangibilități deosebite,
SIT
se separă în trecerea lor prin prismă. hadele cele mai puțin
refrangibile se devicză de o cantitate mal mică și nu au nici
o acţiune lumin6să sâii chimică; ele constitue spectrulii ca-
ER
lorificii. Duvă aceste vinii alte rațe; niar Telraugibile, care
potă se producă în acelaşi timpă-efecte- lumin6se; calorifice
Şichimice” aceste compunii spectrulii luminosă. Insfirşit,
NIV
radele cele ma! refrangibile nu mai potii produce decât e-
fecte chimice; ele constitue spectrulă chimicii.
Lumina, căldura, _şi acţiunea _chimică_nu_sunt_dară de
cât efecte deosebite ale- unela şiiubi
aceleeşIaie
cause.
LU
moleculele materiel.
Când unii corpi este caldii sâi luminos, moleculele
ş- Â TOO ppe
IBR
în care se propagă unda sonoră, în etherii ea se face trans-
versal cu direcțiunea unde! luminâse.
Lungimea undei etherului,—adecă spaţiul percursă de
YL
acesta în timpulă une! vibrațiuni,—este forte mică. Ea dife-
resce pe de altă parte pentru diferitele colori ale luminei.
Aşa, pentru lumina, roșie, lungimea undelor este de 0":»-, 00076,
eară pentru violetii de 0um., 00039.
SIT
Repepiunea cu care se efectuescii aceste vibrațiuni este
imens de mare. Așa, pentru lumina roșie, etheruli face 400
triliâne și pentru cea violetă 770 triliâne de vibraţiuni pe
secundă.
ER
Diversele efecte calorifice,
CALOTIICE, lumindse
LUMINOS și chimice
MUINIC sunt
produse prin acâstă mișcare vibrătâre a etherului. Diferența
între ele constă numal în repegiunea mișcărel. Vibraţiunile
NIV
cele mai repe(i nu poti produce de cât efecte chimice; cele
mal încete produci numai efecte calorifice; însfirșit, cele
intermediare dai nascere în acelaşi timpii la efecte lumind-
LU
VIDEREA
RA
AR
cristalinulii E, corpi transparentă, avend aprope forma unei
linți biconvesce, acărel față anteri6ră are o convecsitate ma!
IBR
mică de cât cea posteri6ră. Cristalinulu este compusii din
pături concentrice care sunt cu atât mai refringente cu cât ne
apropiemii de la esteriorii spre centru. El împarte cavitatea,
YL
ochiulii în două părți ncegale: una cuprinsă între cristalină
și corneea transparentă se numesce: cameră auteridră B, şi
este plină cu ună licidii limpede și incolorii, cuprindând 95
SIT
la sută parți de apă, şi numitii amore aposă; a doua care
se află din dărăptul cristalinulut şi ocupă aprâpe două treimi
din ochiii, este plină cu unit licidii mal desi numiți zoudre
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
teii rece
Fig. 243.
I/
IBR
sfirşit, sub retină se află membrana hialoidă, care este per-
fect transparentă, și care se împrăștie ca orețea destinată de.
a mănţin6 umorea steclsă.
YL
323. Mecanismulă viderei. Din moduli cum este
constituită ochiulii, resultă că el pote fi consideratii ca ună
sistemii de linți convergente. Ne va fi dară ușoră dea în-
țelege mersul radelor de lumină în liuntrul sei.
SIT
Se presupunemii, în adevăr, că se află dinaintea ochlu-
lui unii obiecti luminos A B (fig. 244). Din radele trimise
de acestii obiectii cătră ochiii numai parte poti: străbate în-
ER
trinsul că-ct o porţiune din ele este reflectată la suprafața
corneei eară altă porţiune este impedicată în mevsulu seii de
irisii care este opacii. Railele, care întră în ochii, se refrac-
NIV
teză mai întâi în umorea aposă, apol în cristalin și în-
sfirşit în umorea steclosă. Aceste refracţiuni succesive daii
resultate analâue cu acele ce se producii în linţile conver-
LU
Fig. 243.
Se pote demonstra prin o esperienţă directă producerea
unel. imagine resturnate pe fundul ochiului. Se luămii pen-
I/
IBR
trebue ca obiectuli se se afle dinaintea ochiului la 0 dis-
tanță astfelii, ca imaginea _sa_se_se. producă_just-pe-—retinii.
Acâstă distanță, la care trebue se se atle obiectele pentru â”
YL
fi vădute cu claritate, se numesce distanța visiunii distincte.
Fa vari6ză în Grecare margini la deosebitele persâne; în
terminii de midlocii înse mărimea sa este cam de 30 cm.
SIT
Cu tote aceste noi putemi vide, de şi nu într'ună modii
perfectii, dară încă destul de bine, și vbiectele așegate la
o distanță mai mare de cât aceea a visiunil distincte. Espli-
ER
cațiunea cea mal probabilă a acestul faptii ai fost dată de
Cramer. Acesti fisiologisti admite că cristalinul, fiind
compusii din pături concentrice, ÎȘI pâte schimba sfericitatea
NIV
sa. Forma cristalinului se schimbă, după distanța la care se
află obiectul ce privimii, întruni mod astfeliă încât ima-
ginea se se producă în totdâuna celii puțin în apropiere de retină.
324. Miopismii. Presbitismii. Unele persone sunt
LU
IBR
divergente, care facii ca imaginea se se formeze ma! departe,
pe retină, |
Presbiţi! din contra întrebuințâză linţi convergente, care
mărescii convergența rafelor şi facii ca imaginea se se pTo-
YL
ducă la o distanță mal mică.
INSTRUMENTE DE OPTICĂ,
SIT
325. Lupa. Lupa se compune dint:'o linte convergentă ;
ea servesce pentru a ne face se videmi, sub dimensiuni mal
mari, uni obiect așeţdatii dinaintea ei.
ER
Fie în adevăr, unii obiect ab pusi dinaintea unei linţi ,
convergente, între linte și focarul sei conjugatii (fig. 245),
NIV
Pentru a afla care va fi imaginea acestui obiectii, vădută de
ochiulă unui observatorii aședati în K dindărăptul linţii,
se ducemii acsele secundare a0 şi 00. Din puntulii a se du-
cemii apol o rață paralelă cu acsa principală. Acâstă radă,
LU
Fig 245.
linței acsa secundară a puntului a. Prelungind-o însă de
ceelaltă
I/
IBR
carulă principalii cu atâta imaginea A D va deveni mai mare
şi se va îndepărta de linte. Este însă întotdâuna cu putință
ca se așe(lămu obiectulii, între focari şi linte, într'o posiţiune
astfeliii încât imaginea sa se se formeze la o îndepărtare de
YL
ochiu egală cu distanța visiunii distincte, Atunce ea este vă-
dută cu cea mal mare claritate,
926. Microseopii. Microscopulii se compune esenţial-
SIT
minte din două linţi convergente: una mal mică O numită
Te obiectivă, şi alta O având di-
mensiuni mat mari, şi numită
ER
oculară (fig. 246). Focarele prin-
cipale ale obiective! sunt forte
apropiete-de-linte; din contra
NIV
focarele oculărel sunt mal în-
depărtate. Obiectuli mici da,
pre care voimi wlu vid6 prin
LU
IBR
cum ar veni de la unii obiectii luminosă aședati în a, d.
Oculara dară gI6că, față cu acestă imagine, rolul unci lupe,
de unde urmeză că ochiul unui observatoră, aședatii din dă-
răptul seii va vide, întocmai! ca într'o lupă, o altă imagine AB
YL
mal mare decât a, d,, drâptă relativ cătră prima, imagine, și
prin urmare resturnată relativ cătră obiectii.
2. Luneta astronomică. Luneta astronomică se
SIT
compune esențialminte, ca și microscopuli, tot din două linţi
convergente ; obiectiva O insă are dimensiuni malIT" mari și fo-
cârel& salepui
principale sunt îndepărtate, pe. când. „oculara O.
ER
este mal mică și focarele « sale sunt mal _apropiete (fig. 247).
Obiectiva este îndreptată cătră—astiuli care voimu a vid,
eară ochlulii observatorului este aședati dindărăptulă ocu-
NIV
larei. Radele de lumină, venind de la astrulii fârte indepăr-
tatii, se refracteză în obiectivă, şi formeză, aprâpe_în foca-_
vulii el privcipalii, o_imagine a b,_resturnată, realăşi forte
LU
IBR
pune esențialmente, ca și luneta astronomică, dintr'o obiectivă,
și o oculară; obiectivaL este o linte convergentă; oculara M,
însă esteo linte dizirgentă
de lumină, venind de la unii oblectii îndepărtată,
Ragele
YL
se refractâză în obiectivă și tindii ca se formeze o imagine
resturnată A'B' aprope în focarulă seii principalii (fig. 248).
SIT
.3
ER
NIV
IBR
capătuli opusii ali acestui din urmă se află
aședată obiectiva (fig. 249). Observatoruli,
punând luneta dinaintea ochiului, împinge
scii ridică tubulă care cuprinde oculara pă-
YL
nă când aglunge într'o posiţiune în care
vede imaginea cu cea mai mare claritate,
_Lornetele— sunt_compuse —din - două lu-
SIT
nete ale lul Galileii, puse una lângă alta, Si
ast-feliii încât “putemi privi prin ele de o-
dată cu amândoi ochi. “Tuburile care cu-
prindă ocularele se mişcă împreună prin
unii Singurii mecanismii; în moduli acesta
imaginele -sunt văgute cu. aceeși claritate
ER
NIV
Pig. 249.
în amendout lunetele.
"329. Telescopulii lui Newton. Se numescii telesco-
puri aparate în care imaginele se producii prin reflecțiunea
LU
IBR
imagine a'b'. In O” se află o linte convergentă, aşedată ast-
felii încât imaginea laterală a'b' se fie între linte și între
focarulii. seii principali. Acestă linte servesce dară, fața că-
YL
tră imaginea a' D' ca o lupă, și ochlulii unui observatorii,
pusii dindărăptul sei, va vide o a două imagine mărită A B.
SIT
ER
NIV
ez si
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
CU
AR
IBR
TABLA MATERIEI.
YL
. Pag. Pag.
SIT
Introducere 1 Pile . 233
Gravitaţiune . 14 Efecte chimice 244
Căderea corpurilor 14 Acţiunea curenților asupra
Ecilibruli Jicidelor 39 „magneţilor
ER
Principiulă lui Archimede . 52 Intensitatea curenților
Gazuri 61 Acţiunea curenților asupra
Barometri . 66 curenților . .
Elasticitatea gazurilor
NIV
72 Magnetisare prin curenţi
Machina pneumatică 79 Telegraf
Pompe, sifonă . 85 Inducţiune .
Aerostate Machine de inducţiune
9% .
Căldura .. E 93 + Efecte calorifice şi luminose
LU
7I-
IAS
d
I/
CE
|
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
CU
p
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR