1.1obiect civil – orice obiect care nu este un obiectiv militare.

Definiția
obiectelor civile trebuie citită împreună cu definiția obiectivelor militare: pot
fi atacate numai acele obiecte care se califică drept obiective militare; alte
obiecte sunt protejate împotriva atacurilor.

1.2.Diferențiați obiectele civile de obiectele militare

Obiective civile

- Formarea locuitorilor din asezari din asezari pentru corectarea

comportamentuli in timpul ostilitatilor sau dezastrelor natural.

- Avertizarea oamenilor cu privire la existent unui pericol sau aparitiei sale

posibile.

- Exportul de populatie , valori culturale sau material catre locuri sigure.

- Oferind rezidentilor mijloace sigure si necesare penreu protectia

individual, medicamente si asistenta medicala.

- Detectarea si implementarea tuturormasurilor necesare pentru eliminarea

contaminarii , privind radiatia, arme chimice sau biologice ale teritoriilor.

- Stabilirea ordinii in teritoriile in care sau desfasurat operatiuni militare sau

dezastre natural, inclusive restabilirea serviciilor publice, implicarea lor in
acest proces.

- Desfasurarea procedurelor de decontaminare si tratarea sanitara a

locuintelor, echipamentelor,structurilor.

obiective militare
 - obiective care prin natura, locaţia, scopul şi utilizarea lor aduc o
contribuţie efectivă la acţiunea militară şi a căror distrugere oferă un
avantaj militar concret.

2.1.            Enumerați trăsăturile caracteristice ale crimelor de război

Crima de război este fapta de încălcare a legilor războiului din timpul unui

conflict armat, care cade sub incidența dreptului internațional. Încălcarea legilor
războiului poate fi făcută de o persoană sau un grup, de militari sau civili. Orice
violare a legilor războiului în conflictele militare dintre state sunt considerate
crime de război, pe când violările legilor războiului în cadrul conflictelor interne
cad sub incidența deptului național. Crima de război denotă încălcări deosebit
de grave ale dreptului internațional umanitar în timpul desfășurării acțiunilor
militare, manifestată prin: incălcarea legilor sau uzanţelor de război, la care se
referă asasinările, torturile, ducerea in robie sau in alte scopuri a populaţiei civile
de pe teritoriile cotropite; asasinarea sau torturarea prizonierilor de război sau a
persoanelor, aflate in mare; asasinarea ostaticilor; jefuirea proprietăţii obşteşti
sau private; deteriorarea absurdă a oraşelor sau satelor; devastările nejustificate
de necesităţi militare şi alte crime, organizarea sclaviei asupra prizonierilor de
război și civililor capturați în zonele de luptă, capturarea și uciderea ostaticilor,
distrugerea nejustificată a infrastructurii civile, distrugerea locuințelor și
așezărilor fără necesitate de implicare armată.

2.2.            Determinați particularitățile angajării răspunderii internaționale

penale pentru comiterea crimelor de război

Experienţa conflictelor armate ne demonstrează că in timp de război

numărul de infracţiuni cu caracter statal organizat este extrem de mare. Astfel, in
marea lor majoritate şi, indeosebi, cele mai grave crime de război, au un caracter
statal organizat, de aici rezultă că partea beligerantă – statul, trebuie să poarte
răspundere pentru săvirşirea lor. Răspunderea politică este o formă a răspunderii
internaţionale a statelor, care poate fi angajată pentru actele ilicite de natură să
atragă aplicarea unor sancţiuni impotriva statului delicvent, avind ca scop
incetarea conduitei ilicite şi restabilirea situaţiei anterioare. Asigurarea
respectării normelor dreptului internaţional se realizează prin exercitarea
constriingerii individuale sau colective de către state, prin aplicarea de măsuri
coercitive admise de dreptul internaţional. Sancţiunile politice pot fi
materializate in condamnarea şi in alte luări de poziţie de dezaprobare, ruperea
relaţiilor diplomatice, excluderea dintr-o organizaţie internaţională, intreruperea
relaţiilor economice, comerciale, de comunicaţie sub diverse forme, incetarea
totală sau parţială a efectelor tratatelor pentru incălcarea lor substanţială, iar
pentru un act de agresiune sau de incălcare a păcii, statele vor putea folosi forţa
armată, in baza rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU. In cazul agresiunii,
poate fi aplicată ca sancţiune şi măsura limitării parţiale sau totale a suveranităţii
statului agresor. Sunt considerate, de asemenea, sancţiuni de natură politică şi
moţiunile sau rezoluţiile aplicate in cadrul unor organizaţii internaţionale.