CUPRINS:

Declaratia de propria raspundere......................................................................

INTRODUCERE......................................................................................................................
1.ASPECTE GENERALE A CONTABILITĂŢII IMPOZITELOR ȘI
TAXELOR LOCALE
1.1.Abordari teoretice privind sistemul de impozite si taxe locale.........................
1.2. Sistemul de impozite şi taxe din Republica Moldova.....................................
2.CONTABILITATEA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR LOCALE ÎN
CADRUL COMPANIEI DE ASIGURARI ”GENERAL ASIGURARI” S.A.
2.1.Organizarea contabilitatii C.A. „General Asigurari”S.A................................
2.2.Contabilitatea impozitelor și taxelor locale....................................................
3.ANALIZA TENSIUNII SISTEMULUI FISCAL LA COMPANIA DE
ASIGURARI „GENERAL ASIGURARI” S.A.
3.1.Diagnosticul și estimarea formării profitului în cadrul entității.......................
3.2.Aprecierea repartizării profitului și analiza tensiunii sistemului fiscal............
CONCLUZII ........................................................................................................
REFERINTE BIBLIOGRAFCE.............................................................................
ANEXE...................................................................................................................
 Declarația privind propria răspundere
Subsemnatul (a),________________________________________________________

absolvent al Academiei de Studii Economice din Moldova, programul de licenta_____

__________________________________________________________________________,

declar pe propria răspundere că teza de licenta pe tema Contabilitatea si raportarea

impozitelor si taxelor locale în baza entității „General Asigurari” S.A. a fost elaborată de

mine și nu a mai fost prezentată niciodată la un alt program de licenta sau instituție de

învățământ superior din țară sau din străinătate, iar exemplarul prezentat și înregistrat la catedră

corespunde integral cu varianta electronică plasată în sistemul Anti-plagiat. 

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate cu

respectarea regulilor de evitare a plagiatului: 

- fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând referința

precisă a sursei; 

- redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă; 

- rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

_____________________
Numele, Prenumele
__________________________
Semnătura
 INTRODUCERE
Importanţa şi actualitatea temei de cercetare. O dată cu dezvoltarea progresului

tehnico-ştiinţific s-a dezvoltat şi piaţa asigurărilor, care în ultimii ani chiar a devenit competitivă.

Ca şi oricare altă piaţa de desfacere, ea este condiţionată de cererea si oferta de asigurare. Astfel

în Republica Moldova se reliefează o mai pronunţată cerere de asigurare, concetăţenii noştri

conştientizând ca aceasta contribuie la securitatea bunurilor sale, dar şi a sănătăţii lor emoţionale.

Majorarea numărului de companii de asigurare pe piaţă are drept consecinţă necesitatea

diversificării ofertei de asigurare, cât si de optimizare a decontărilor cu bugetul. Aceste decontări

constituie o latură importantă în derularea normală a tranzacţiilor întreprinderilor, asigurând

minimalizarea riscurilor de insolvabilitate, promovând tehnici moderne de decontare, contribuind

la soluţionarea problemelor interne şi la desfăşurarea eficientă a activităţii de întreprinzător.

Sistemul de asigurări reprezintă o verigă importantă a economiei noastre şi de aceea se

consideră că, dezvoltarea în continuare a acestei ramuri necesită o cercetare amplă a sistemului
de impozitare, pentru ca vectorul de dezvoltare să fie orientat spre creştere de venituri şi
diminuare de cheltuieli inclusiv a cheltuielilor privind impozitul pe venit.
Ȋn prezent, impozitele reprezintǎ principala sursǎ de formare a resurselor financiare ale
statului, iar pentru a asigura colectarea deplinǎ și la termen a acestora în bugetele de toate
nivelurile și în fondurile extrabugetare este necesarǎ implementarea unei legislații fiscale
eficiente care sǎ asigure atât sancțiuni în caz de neplatǎ la termen a impozitelor, dar și anumite
înlesniri fiscale în vederea favorizǎrii anumitor activitǎți, pentru ca plǎtitorii de impozite și taxe
sǎ-și achite obligațiile înainte de expirarea termenelor prevǎzute de lege.
Factorii care influenţează negativ dezvoltarea pieţei de asigurări sunt veniturile modeste
ale populaţiei, conştientizarea riscurilor, nivelul redus al culturii asigurărilor în societate,
deprinderea populaţiei/entităţilor de a miza pe ajutorul statului în situaţii dificile, precum şi
diversificarea slabă a serviciilor de asigurare oferite pe piaţă. Pentru a atinge un nivel mai înalt
de stabilitate şi transparenţă a pieţei asigurărilor, capabilă să protejeze interesele cetăţenilor şi ale
agenţilor economici, precum şi să devină o sursă importantă de investiţii pentru dezvoltarea
economică a ţării, avem nevoie în continuare de reforme, de investiţii importante, de
implementarea tehnologiilor informaţionale şi de o competiţie corectă în acest domeniu.
Scopul lucrării constă în studierea aprofundată a particularităţilor de evidenţă a

impozitelor si taxelor locale achitate de companie din activitatea de asigurare, în general, dar şi
examinarea aspectului practic la entitatea analizată, cât şi identificarea carenţelor şi elaborarea

propunerilor privind îmbunătăţirea contabilizării lor.

Obiectul cercetării îl constituie practica de contabilizare a operaţiilor de calcul si

achitare a impozitelor si taxelor locale în cadrul companiei de asigurări “General Asigurări”S.A.,

raportarea şi analiza in dinamică a impozitelor, taxelor locale şi chiar a rezultatului financiar

pentru anul 2020.

Compania organizează şi ţine evidenţa contabilă în baza sistemului complet în partidă

dublă, cu prezentarea situaţiilor financiare complete (articolul 5 din Legea contabilităţii şi

raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017) şi aplică modul general stabilit de impozitare

(potrivit art. 13 lit.(a) din Codul fiscal).

Compania utilizează un sistem de management al contabilităţii, conceput să ofere

informaţii relevante, necesare managerilor pentru adoptarea de decizii, planificare, exercitarea
controlului şi evaluare a indicatorilor activităţii. Sistemul de management al contabilităţii este
adaptat separat de cel financiar, astfel încât să permită monitorizarea corespunzătoare a fluxului
de încasări pe centre de responsabilitate, precum şi cheltuielile aferente despăgubirilor de
asigurare. Compania utilizează softul automatizat – evidenţa contractelor de asigurare directă şi
1C – Contabilitate, elaborate în conformitate cu normele metodologice de evidenţă contabilă.
Pentru întocmirea situaţiilor financiare, datele din sistemul General - Client (NGI) sunt importate
în sistemul 1С (art.18 pct. 3 lit. (с) din Legea contabilităţii și raportării financiare).
Pentru ca această informaţie să poată fi analizată în dinamică, vom efectua comparaţia
anilor 2019 şi 2020, la „General Asigurări” S.A. şi anume, ritmul de creştere sau descreştere a
profitului (pierderii) până la impozitare.
Tabelul 2.1.
Indicatorii activităţii economico-financiare la „General Asigurări” S.A.
Nr Indicatori Anul Anul Abaterea Ritmul
crt 2019 2020 absolută creşterii,
în %
1 Venit net din activitatea de asigurare, mii lei 134119 140987 6868 105,12
Cheltuieli din activitatea de asigurare, mii
2 (48426) (55716) (7290) 115,05
lei
Rezultat al activităţilor de exploatare
3 182545 196703 (422)
(rd.1- rd.2), mii lei X
Rezultatul din activitatea operaţională, mii
4 267640 280900 13260 X
lei
5 Profitul până la impozitare, mii lei 25539 10184 (15355) 39,88
6 Profitul net (pierderea netă), mii lei 19355 8971 (10384) 46,35
7 Capital social , mii lei 67500 67500 0 0
 8 Total datorii curente, mii lei 30055 37809 7754 125,80
9 Total pasive, mii lei 217948 251344 33396 115,32
Ponderea datoriilor curente în total pasive,
10 13,80 15,04 1,24 108,99
% (rd.8: rd.9)*100
Sursa: Elaborat elaborat de autor în baza Situaţiilor Financiare pentru anul 2019-2020
(anexa 2.6)
După cum se poate observa din tabel, la entitatea analizată „ General Asigurări” S.A.
remarcăm o tendinţă de reducere a majorităţii indicatorilor în anul 2020 faţă de anul 2019, ceea
ce înseamnă că entitatea are o recensiune pe piaţa financiară. În 2020 se observă o creştere a
venitului net cu 6 868 mii lei şi a constituit suma de 140 987 mii lei. Diminuarea rezultatului din
activitatea de exploatare cu aproximativ 422 mii lei a condus la reducerea profitului până la
impozitare al „General Asigurări” S.A., cu 15 355 mii lei, fapt ce caracterizează negativ
activitatea entităţii, cu toate acestea rezultatul financiar general fiind pozitiv. Odată cu creşterea
venitului din asigurare, adică a vânzărilor de poliţe de asigurare a fost necesară şi majorarea
capitalului social, pentru a respecta criteriile de solvabilitate impuse de către Autoritatea de
Supraveghere şi care a rămas neschimbat pe parcursul anului 2020. Mărimea datoriilor curente, a
căror valoare a înregistrat o creştere cu 125,80 la sută mai mult decât în 2019 se apreciază
negativ, întrucât aceasta confirmă faptul că entitatea va întâmpina dificultăţi la achitarea plăţilor.
Ponderea datoriilor curente în suma totală a surselor de finanţare s-a majorat de la 13,80 % la
15,04 %. Din punct de vedere al capacităţii de plată curente şi al lichidităţii, această dinamică
este nesemnificativă pentru entitate. Totodată, entitatea va urmări cu atenţie această dinamică
pentru a nu se pomeni în proces de redresare financiară.
 Baza ştiinţifico-metodologică. Ca şi bază metodologică a tezei va servi Legea cu privire

la asigurări nr. 1049-IV din 28 martie 2007, Legea contabilităţii şi raportării financiare nr. 113-

XVI din 27 aprilie 2007, prevederile IFRS şi IAS, alte acte normative referitoare la activitatea

de asigurare, precum şi date concrete din contabilitatea companiei „General Asigurări”  S.A. În

acest context vor fi utilizate metodele de cunoaştere ştiinţific şi anume: analiza, sinteza, deducţia,

inducţia, compararea şi gruparea de termeni, dar şi raţionamentul profesional.

Structura lucrării: teza va fi structurată, în următoarele părţi : introducere, trei capitole,

concluzii şi recomandări.

           În introducere autorul prezintă actualitatea temei tezei, importanţa şi valoarea ei,

expunând scopul şi obiectul cercetării.

În capitolul I ,,Aspecte generale ale contabilității impozitelor şi taxelor locale”, se

examinează conţinutul economic al impozitelor şi taxelor , principiile impozitării, elementele și

trăsăturile acestora, precum şi caracteristica detaliată a impozitelor şi taxelor. structura

impozitelor şi taxelor în Republica Moldova.

Capitolul II ,,Particularitaile contabilitatii impozitelor si taxelor locale in cadrul

companiei de asigurari ,,General Asigurari“ S.A.” prezinta cercetarea şi analizarea

contabilităţii impozitelor si taxelor locale. De asemenea se caracterizează activitatea generală

a ,,General Asigurări’’ S.A. şi se reflectă contabilitatea impozitelor și taxelor locale la

întreprindere.

În capitolul III ,,Analiza tensiunii sistemului fiscal la compania de asigurari ,,General

Asigurari“S.A. ” se analizează formarea și repartizarea profitului după direcțiile principale de

activitate precum și determinarea modului în care fiscalitatea își exercită influența asupra

dezvoltării economice al întreprinderii.

Ultimul compartiment al tezei cuprinde formularea concluziilor şi recomandărilor

aferente temei cercetate „Contabilitatea si raportarea impozitelor si taxelor locale” în general, dar

şi prin prisma aspectului practic de la „General Asigurări” S.A., ce includ sinteza rezultatelor

realizate.
 1. 1.ASPECTE GENERALE A CONTABILITĂŢII IMPOZITELOR ȘI
TAXELOR LOCALE

1.1 . Abordări teoretice privind sistemul de impozite si taxe locale

  Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiară a statului şi cea mai veche, în
ordinea apariţiei veniturilor publice. În linii generale, impozitele reprezintă o prelevare la
dispoziţia statului a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice, în vederea
acoperirii  cheltuielilor publice.
           Pentru toate societățile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind principalul alimentator
cu venituri băneşti a bugetului, dar şi importante instrumente de politică financiară, economică și
socială.
Impozitul este un instrument cu caracter istoric și cu implicații asupra sferei economico-
sociale, fiind întotdeauna un mijloc tradițional de constituire a veniturilor statului. Etimologic,
cuvântul ,,impozit" provine din limba latina de la ,,impositum", care semnifica obligatie publica.
Conform Codului fiscal al Republicii Moldova, impozitul este o plată obligatorie cu titlu
gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul
împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu
contribuabilul care a achitat această plată. [1.1, p.8 ]
Impozitul reprezintă, în acelaşi timp, o categorie materială, economică şi juridică.
Din punct de vedere material, impozitul reprezintă o sumă concretă de bani, pe care
contribuabilii o prelevează în favoarea statului în anumite perioade de timp, conform unei
proceduri stabilite.
Ca o categorie economică, impozitul reprezintă o relaţie bănească, apărută în cadrul
mişcării într-o singură direcţie a valorii de la contribuabili spre stat, în mărime şi termeni
prestabiliţi.
Din punct de vedere juridic, impozitul reprezintă o obligaţie publică a fiecărui
contribuabil de a transmite statului o parte din veniturile sau averea sa.
Ȋn aspect social-economic, impozitele reprezintă relațiile financiare prin intermediul
cărora se prevaleazǎ o parte din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la fondurile
de resurse financiare publice. Această prelevare are un caracter obligatoriu, definitiv, cu titlu
nerambursabil și farǎ contraprestație imediată și direct din partea autorităților publice.[3.1]
În literatura de specialitate sunt definite cinci funcţii de bază ale impozitelor :
1. Funcţia fiscală a impozitelor se manifestă prin contribuţia permanentă şi sistematică a
impozitelor la formarea resurselor financiare ale statului. Contribuţia la formarea fondurilor
generale de dezvoltare a societăţii este o obligaţie a tuturor persoanelor fizice sau juridice care
obţin venituri impozabile sau taxabile. Aceste fonduri sunt utilizate de stat pentru finanţarea de
obiective şi acţiuni cu caracter general, folosind întregii colectivităţi ca: finanţarea instituţiilor
publice, constituirea rezervelor de stat, alte acţiuni şi obiective cu caracter economic şi social.
2. Funcţia de stimulare a impozitelor se manifestă atât prin favorizarea cât şi prin pedepsirea
contribuabililor. Utilizarea în fiscalitate a înlesnirilor şi sancţiunilor fiscale presupune în ambele
cazuri efectul de stimulare, deoarece fiecare măsură se aplică ca o reacţie la starea anumitei sfere
a activităţii economice, care necesită amestecul statului.
3. Funcţia de redistribuire a impozitelor are un caracter obiectiv şi reiese din funcţiile de bază
ale statului. Această funcţie asigură procesul de redistribuire a unei părţi a produsului intern brut.
Prin funcţia dată se accentuează rolul impozitului ca un instrument centralizat în relaţiile de
distribuire şi redistribuire a resurselor financiare publice.
4. Funcţia de reglare a impozitelor reiese din necesitatea reglementării de către stat a unor
procese economice şi sociale. Funcţiile economice ale statului se complică în condiţiile
dezvoltării relaţiilor de piaţă şi liberalizării activităţii agenţilor economici.
5. Funcţia de control care reflectă corectitudinea derulării, din punct de vedere cantitativ şi
calitativ, a procesului de distribuţie, permite de a verifica dacă încasările fiscale sunt colectate la
timp, corect şi complet şi, în rezultat, poate determina necesitatea şi direcţiile efectuării reformei
fiscale.[2.1, p.48]
Impunerea reprezintă totalitatea acțiunilor legate de perceperea impozitelor. Procedeul de
impunere trebuie sǎ fie realizat în concordanță cu anumite cerințe, reguli, care mai sunt numite și
principii ale impunerii.
Principiile moderne ale impunerii pot fi grupate ȋn mai multe grupe:
Neutralitatea impunerii – asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale investitorilor,
capitalului autohton şi străin;
Certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare, care exclud interpretările
arbitrare, claritate şi precizie a termenelor, modalităţilor şi sumelor de plată pentru fiecare
contribuabil, permițând acestuia o analiză uşoară a influenţei deciziilor sale de management
financiar asupra sarcinii lui fiscale;
Echitatea fiscală – tratare egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în condiţii
similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale.
Stabilitatea fiscală – efectuare a oricăror modificări şi completări ale prevederilor legislaţiei
fiscale nemijlocit prin modificarea şi completarea prezentului cod;
Randamentul impozitelor – perceperea impozitelor şi taxelor cu minimum de cheltuieli, cît
mai acceptabile pentru contribuabili. [1.1, p.9]
 Sistemele fiscale contemporane sunt considerate printr-o mare diversitate a impozitelor și
taxelor, necǎtȋnd la aceasta tuturor impozitelor și taxelor le sunt caracteristice anumite elemente
comune:
Subiectul impozitului (contribuabil, plătitor) este persoana fizică sau juridică deţinătoare sau
realizatoare a obiectului impozabil şi care potrivit legii este obligat la plata acestuia.
Obiectul impozitului, reprezintă elementul concret care stă la baza aşezării acestuia şi poate
fi diferit în funcţie de provenienţa impozitului, scopul urmărit, natura plătitorului. Astfel, ca
obiect al impozitului poate apărea:
a) venitul, care poate fi profitul (beneficiul) agenţilor economici şi veniturile persoanelor
fizice;
b) averea (bunurile), care este reprezentată de clădiri, terenuri, mijloace de transport;
c) cheltuielile (consumul), care constituie produsul, serviciul prestat sau lucrarea executată,
bunul importat în cazul impozitelor indirecte;
d) actele şi faptele realizate de organele statului pentru care se datorează taxe de timbru şi
înregistrare. Spre exemplu, eliberarea, legalizarea, autentificarea unor acte, deschiderea şi
dezbaterea succesiunilor, soluţionarea litigiilor de către organele de judecată.
Baza de calcul (materia impozabilă) reprezintă elementul pe care se fundamentează
evaluarea (calculul) impozitului. Baza de calcul poate să fie aceeaşi ca şi obiectul impozabil sau
să difere de acesta. Astfel, atunci când obiectul impozitului îl constituie valoarea, venitul sau
preţul acesta este în acelaşi timp şi bază de calcul, ca de exemplu, în toate cazurile impozitului pe
venit. Când e vorba de bunuri ca obiect al impozitului, atunci avem două cazuri:

a) în cazul impozitului funciar, când suprafaţa de teren este exprimată în m 2 sau ha este şi
element de calcul
b) în cazul impozitului pe imobil obiectul impunerii este clădirea, iar calculul se face în
funcţie de valoarea acesteia.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în ultima instanţă
impozitul (căruia i se adresează). Deoarece adesea se fac confundări între subiect şi suportator al
impozitului trebuie de făcut o distincţie între ele. De cele mai multe ori subiectul şi suportatorul
sunt una şi aceeaşi persoană fizică sau juridică. Însă în anumite cazuri suportatorul impozitului
este o altă persoană decât subiectul. În cazul impozitelor directe aceste două elemente sunt
reprezentate de una şi aceeaşi persoană. Spre exemplu, în cazul impozitelor pe salarii,
contribuabil este persoana fizică şi ea efectiv suportă această sarcină fiscală. În cazul impozitelor
indirecte (TVA, accize) aceste elemente apar ca persoane diferite. Accizul are ca subiect pe
agenţii economici care produc şi realizează produse şi mărfuri supuse acestui impozit, însă
suportatorul este consumatorul care efectiv achită acest impozit în momentul procurării
produsului sau mărfii respective.
Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul (venit ori, excepţional, averea).
Venitul ca sursă de plată poate apărea sub mai multe forme: salariu, profit, dividend etc. Averea
poate apărea sub formă de capital (în cazul acţiunilor emise) sau sub formă de bunuri (mobile
sau imobile). În cazul impozitului pe venit sursa impozitului întotdeauna coincide cu obiectul
impunerii, pe când la impozitele pe avere sursa nu coincide cu obiectul impunerii, deoarece
impozitul se plăteşte din venitul obţinut în urma exploatării (utilizării) averii respective.
Unitatea de impunere reprezintă unitatea în care se exprimă obiectul sau materia impozabilă,
adică leul (u.m.) în cazul veniturilor; m 2 sau ha la impozitul funciar; capacitatea cilindrică a
motorului la mijloacele de transport etc.
Cota impozitului (cuantumul unitar, unitatea de evaluare) reprezintă impozitul aferent unei
unităţi de impunere. Impozitul poate fi stabilit într-o cotă fixă sau în cote procentuale.
Asieta (modul de aşezare) impozitului reprezintă ansamblul măsurilor privind identificarea
subiectelor şi obiectelor impozitului, evaluarea obiectului impozabil, determinarea impozitului
datorat statului.
Termenul de plată indică data la care sau până la care impozitul trebuie achitat faţă de stat.
Perioada fiscală este perioada de timp pe parcursul căreia se calculează obligaţia fiscală.
Pentru diferite impozite perioada fiscală este diferită, de exemplu la TVA perioada fiscală este o
lună, la impozitul pe bunurile imobiliare pentru persoanele juridice – un trimestru, la impozitul
pe venit – un an.
Înlesnirile fiscale reprezintă un alt element prevăzut de actele normative fiscale (financiare)
şi se referă la reduceri, scutiri, bonificaţii, amânări şi eşalonări ale plăţii la buget.
a) scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activităţi care folosesc forţa de muncă
cu randament scăzut. Ele pot avea şi un caracter social ca în cazul scutirii de la impozit a unor
categorii sociale de populaţie.
b) reducerile vizează atât scopuri sociale cît şi economice, cum este cazul reducerii bazei
impozabile la impozitul pe venit reinvestit în anumite scopuri prevăzute de lege.
c) bonificaţiile se acordă pentru a stimula anumiţi plătitori de impozite şi taxe să-şi achite
obligaţiile înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege, de regulă, până la primul termen de
plată.
d) amânările şi eşalonările au în vedere decalarea termenelor de plată şi respectiv,
fragmentarea sumei de plată în mai multe tranşe ce urmează să fie vărsate la buget.
 Sancţiunile sunt un element pe care legea fiscală îl cuprinde, având scopul de a întări odată
în plus caracterul obligatoriu al achitării impozitelor şi taxelor, precizându-se totodată
penalizările aplicate plătitorilor ce se abat de la această îndatorire legală. [3.1]

1.2 Sistemul de impozite și taxe din Republica Moldova

Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, a

principiilor, formelor și metodelor de stabilire, modificare și anulare a acestora, prevăzute de
legislația fiscală, precum și totalitatea măsurilor ce asigurǎ achitarea lor. [1.1, p.3]
Elementele sistemului fiscal sunt:
- Legislația fiscală;
- Sistemul de impozite și taxe;
- Administrarea fiscalǎ și organele fiscale.[2.2, p. 82]
Legislația fiscalǎ este concepția susținută de doctrina europeanǎ a finanțelor publice cu
utilitatea de a individualiza și pune în evidențǎ ansamblul reglementărilor juridice privind
veniturile publice care se realizeazăprimordial cu specificul fiscal al impozitării.
În conformitate cu art. 3 al Codului fiscal, legislația fiscală este constituită din:
1. Codul fiscal
2. Alte acte normative adoptate în conformitate cu aceasta
Codul fiscal reglementează relațiile ce țin de executarea obligațiunilor fiscale în ceea ce
privește impozitele și taxele generale de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de
determinare și percepere a impozitelor și taxelor locale.
Actele normative adoptate de cǎtre Guvern, Ministerul Finanțelor, Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat de pe lângǎ Ministerul Finanțelor, Departamentul Vamal, de alte autoritǎți de
specialitate ale administrației publice centrale, precum și de cǎtre autoritățile administrației
publice locale, în temeiul și pentru executarea Codului fiscal, nu trebuie sǎ contravinǎ
prevederilor lui sau sǎ depǎșeascǎ limitele acestuia.
Sistemul de impozite și taxe include impozitele și taxele percepute în conformitate cu
legislația în vigoare.
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni
determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Taxele sînt sume băneşti încasate de către organele de stat de la cetăţeni, întreprinderi,
instituţii şi organizaţii pentru anumite tipuri de servicii prestate. [1.1, p. 6]
Sistemul de impozite și taxe percepute în Republica Moldova corespunde structurii
administrației publice, care este constituită din:
 - Administrația publică centrală;
- Administrația publică locală, care cuprinde 2 niveluri:
 Nivelul I - întrunește 69 de orașe, 911 comune și sate;
 Nivelulu II - întrunește 32 de raioane, 5 municipii și 2 regiuni cu statut special
(UTA Găgăuzia și Transnistria)
Ȋn conformitate cu art. 6 al Codului Fiscal al Republicii Moldova, sistemul de impozite și
taxe include:
1. impozite şi taxe de stat
2. impozite şi taxe locale.
Sistemul de impozite și taxe de stat include: impozitul pe venit; taxa pe valoarea
adăugată; accizele; impozitul privat; taxa vamală; impozitul pe avere; impozitul unic de la
rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informației; taxele rutiere.
Sistemul de impozite și taxe locale include: impozitul pe bunurile imobiliare; taxele
pentru resursele naturale; taxa pentru amenajarea teritoriului; taxa de organizare a licitaţiilor şi
loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale; taxa de plasare (amplasare) a publicităţii
(reclamei); taxa de aplicare a simbolicii locale; taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări
servicii; taxa de piaţă; taxa pentru cazare; taxa balneară; taxa pentru parcare; taxa de la posesorii
de cîini; taxa pentru parcaj; taxa pentru dispozitivele publicitare; taxa pentru salubrizare; taxa
pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti.
[1.1, p. 8]
Administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi
responsabile de asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor
şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile şi în fondurile extrabugetare, precum şi de efectuarea
acţiunilor de cercetare penală în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea
infracţiunilor fiscale.
Organe care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt: Serviciul Fiscal de Stat,
organele vamale, serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi
alte organe abilitate, conform legislaţiei.
Serviciul Fiscal de Stat de pe lângă Ministerul Finanţelor este organul central al statului
care este responsabil de îndeplinirea legislaţiei fiscale pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Toate aceste verigi sunt strȋns legate ȋntre ele, deoarece ȋn baza legislației fiscale activeazǎ
aparatul fiscal, având ca scop utilizarea sistemului de impozite ca sursǎ de venit a statului.
Eficiența sistemului fiscal depinde de situația realǎ a fiecărui element al lui.
 2.PARTICULARITATILE CONTABILIZARII IMPOZITELOR ȘI
TAXELOR LOCALE ÎN CADRUL COMPANIEI DE ASIGURARI
”GENERAL ASIGURARI” S.A.

2.1.Organizarea contabilitatii C.A. „General Asigurari” S.A

Contabilitatea societăților de asigurare are la bază norme unitare privind organizarea și
conducerea acesteia, prevăzute de Legea Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, Legea cu
privire la asigurări nr. 407 din 21.12.2006, IFRS etc., care au caracter obligatoriu pentru toți
agenții economici, cu excepția anumitor particularități ce țin de evidența operațiunilor din
activitatea de asigurare; coasigurare, reasigurare și de retrocesiune, redarea acestora în situațiile
financiare.

Conform prevederilor Legii contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, faptele economice
se contabilizează în baza documentelor primare și centralizatoare. Documentele primare se
întocmesc în timpul efectuării operațiunii, iar dacă aceasta este imposibil, nemijlocit după
efectuarea operațiunii sau după producerea evenimentului.

Conform Legii cu privire la asigurări nr. 407 din 21.12.2006 asigurătorul/reasigurătorul

ține evidența contabilă în regim electronic și pe suport de hârtie a operațiunilor efectuate în

conformitate cu standardele evidenței contabile obligatorii pentru activitatea de asigurare.

Activitatea de bază a societății de asigurări constă în prestarea serviciilor de asigurare. În

funcție de noțiunea de asigurare prezentată de Legea cu privire la asigurări nr. 407 din

21.12.2006, sarcina principală a evidenței în companiile de asigurări o constituie înregistrarea

corectă, la timp și deplină a informației cu privire la contractele de asigurare încheiate, la primele

de asigurare calculate și cele încasate, la formarea rezervelor de asigurare și privitor la

despăgubirile și indemnizațiile de asigurare. De eficiența realizării acestei sarcini, în mare

măsură, depind solvabilitatea societății, siguranța financiară și capacitatea de îndeplinire la timp

a obligațiilor pe contractele de asigurare. 

 Serviciile de asigurări sunt prestate în baza condițiilor de asigurare, care sunt elaborate

conform legislației în vigoare de către asigurători și coordonate cu Autoritatea de supraveghere a

asigurărilor pe tipurile de asigurări facultative și conform legii pe tipurile de asigurări obligatorii.

Conform condițiilor de asigurare pe tipurile de asigurări facultative și legii pe tipurile de

asigurări obligatorii, cu acordul părților, se întocmește contractul de asigurare(anexa ).

Încheierea contractului de asigurare este confirmată prin remiterea de către asigurător, în

termenul stabilit, a unui certificat, numit poliță de asigurare.

Polița de asigurare în toate cazurile prezintă dovada intrării contractului de asigurare în

vigoare.

Actele legislative principale ce reglementează documentarea operațiilor economice sunt:

 Codul civil;

 Codul fiscal;

 Legea contabilității nr. 113 -XVI din 27.04.2007;

 Hotărârea Guvernului nr. 294 din 17.03.1998 cu privire la executarea Decretului

Președintelui Republicii Moldova nr. 406-II din 23 decembrie 1997;

 Ordinele Ministerului Finanțelor și Biroului Național de Statistică cu privire la

aprobarea formularelor și instrucțiunilor de completare ale acestora.

Conform Legii contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007, entitatea utilizează formulare

tipizate de documente primare, aprobate de Ministerul Finanțelor. În lipsa formularelor tipizate

sau dacă acestea nu satisfac necesitățile entității, entitatea elaborează și utilizează formulare de

documente, aprobate de conducerea ei, cu respectarea cerințelor de menținere a elementelor

obligatorii reglementate de acest articol.

Documentele primare întocmite pe suport de hârtie sau în formă electronică au aceeași

putere juridică. În cazul întocmirii documentului primar în formă electronică, entitatea, la

solicitarea utilizatorului, este obligată să imprime copia documentului pe suport de hârtie din

cont propriu.

Funcția principală a contabilității societăților de asigurări este de a oferi managementului

acesteia informații complete și veridice, cu privire la situația financiară a entității; la situațiile

critice în sfera îndeplinirii obligațiilor contractuale sau la deficitul de mijloace bănești;

tranzacțiilor financiare și rapoartelor aferente acestora, pentru luarea deciziilor economice

eficiente necesare în mediul de afaceri în scopul gestionării adecvate a resurselor societății de

asigurări și obținerii celor mai bune performanțe economice.

Organizarea și ținerea calitativă a contabilității operațiilor de asigurări servește drept bază

eficientă în luarea deciziilor manageriale și nu conduce la pierderi suplimentare în activitatea de

asigurări, exclude posibilele încălcări sau eșecuri în activitatea societății de asigurări și ca urmare

în activitatea totală a acesteia.

Conform Legii contabilităţii şi raportării financiare nr. 113-XVI din 27.04.2007, entitatea

de interes public, inclusiv companiile de asigurări ţin evidenţa contabilă şi întocmesc situaţii

financiare conform IFRS.

2.21.Contabilitatea impozitelor și taxelor localeimpozitului pe bunurile

imobiliare

Pe lîngă impozitele directe şi indirecte de stat întreprinderile plătesc impozite şi taxe în

bugetul local. În Republica Moldova, toate prevederile privind impozitele și taxele locale sunt
reglementate de Codul fiscal, Titlul VII “Taxe locale”.
Taxă locală reprezină o plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ-
teritoriale.
La acestea se refera: impozitele pe bunurile imobiliare, impozitul funciar, taxele locale
dintre care:
a)taxa pentru amenajarea teritoriului;
b)taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
c)taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii;
d)taxa de aplicare a simbolicii locale;
e)taxa de piața;
f)taxa pentru cazare;
g)taxa balneara;
h)taxa pentru organizarea licitatiilor și loteriilor pe teritoriul unității administrativ-
teritoriale; i)taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul
municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor);
j)taxa de la posesorii de câini;
k)taxa pentru parcare;
l)taxa pentru parcaj;
 m)taxa pentru salubrizare;
n)taxa pentru dispozitivele publicitare. [1.2, p. 287].

Pentru generalizarea informației aferente decontărilor cu bugetul privind

impozitele, taxele și alte plăți este destinat contul 534 „Datorii faţă de buget”
Contul 534 „Datorii faţă de buget” este un cont de pasiv și se utilizează pentru evidența
datoriilor față de buget privind impozitele, taxele și alte plăți.
În creditul contului 534„Datorii faţă de buget” se reflectă apariția/majorarea datoriilor
față de buget privind impozitele, taxele și alte plăți, iar în debit – stingerea/diminuarea sau
trecerea lor în cont a datoriilor faţă de buget.
Soldul contului 534 „Datorii faţă de buget” este creditor și reprezintă suma datoriilor
întreprinderii privind decontările cu bugetul la finele perioadei de gestiune și se reflectă în
capitolul 5 „Datorii pe termen scurt” din bilanțul contabil.
În contabilitatea companiei “General Asigurari” S.A. pentru contul 534 „Datorii faţă de
buget” sunt prevăzute următoarele subconturi:
534.0 “Impozit pe venit retinut la sursa de plata”.
534.1 “Datorii privind impozitul pe venit al persoanelor juridice” ;
534.2 “Datorii privind TVA”;
534.4 “Datorii privind impozitul funciar”;
534.5 “Datorii privind impozitul pe bunurile imobiliare”;
534.7 “Datorii privind impozitul pe venit al persoanelor fizice”.
534.8 “Datorii privind alte impozite şi taxe”.

Evidența anlitică a datoriilor privind decontările cu bugetul se ține pe tipuri de impozite,

taxe, sancțiuni și pe termen de achitare a acestora. [1.4, p. 399]
Impozitul funciar este o plata obligatorie la bugetul local, care se achita pentru
exercitarea de catre persoanele fizice si juridice a drepturilor de posesie, folosinta si dispozitie
asupra terenurilor de pe teritoriul Republicii Moldova.[3.3]

Modul de determinare şi de evidenţă a impozitului funciar si a impozitului pe bunurile

imobiliare care desfăşoară activitate de întreprinzător se reglementează de Instructiunea
privind modul de calculare si achitare la buget a impozitelor funciar şi pe bunuri imobiliare nr.
11 din 04 septembrie 2001.[1.4]
Conform prevederilor art.277 din Codul fiscal şi în baza alin.(5) din art.4 al Legii
subiecţi ai impunerii cu impozitul funciar sînt persoanele juridice şi fizice rezidenţi şi
nerezidenţi ai Republicii Moldova:
a)  proprietarii terenurilor de pe teritoriul Republicii Moldova;
b) deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune, de administrare
operativă) asupra terenurilor  de pe teritoriul Republicii Moldova.
În conformitate cu art.20 al Codului funciar documentele ce confirmă drepturile
deţinătorilor de teren sînt:
-  titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat de autorităţile administraţiei
publice locale la atribuirea de către stat a terenurilor;
-  certificatul de moştenire;
-  contractul de vînzare-cumpărare;
-  contractul de donaţie;
-  contractul de schimb;
-  contractul de arendă funciară.
Obiecte ale impunerii funciare sînt terenurile repartizate cu drept de proprietate, de
posesie, de gestiune şi de administrare operativă (terenuri cu destinaţie agricolă; terenurile pe
care sînt amplasate fondul de locuinţe şi cooperativele de construcţie a garajelor; loturile de pe
lîngă casă, terenurile atribuite întovărăşirilor pomicole; terenurile destinate industriei,
transporturilor, telecomunicaţiilor, întreprinderilor agricole şi terenurile cu o altă destinaţie
specială amplasate atît în intravilanul localităţilor, cît şi în extravilanul lor).  
Cotele impozitului funciar pentru terenurile pe care sînt amplasate fondul de locuinţe,
cooperativele de construcţie a garajelor, loturile de pe lîngă casă (inclusiv terenurile atribuite de
către autoritatea administraţiei publice locale ca loturi de pe lîngă casă, în limita normelor
stabilite, şi distribuite în extravilan, din cauza insuficienţei de terenuri în intravilan) sunt:
- în localităţi rurale – pînă la 1 leu pentru 100 m2;
- în oraşe – pînă la 2 lei pentru 100 m2;
- în municipiile Chişinău şi Bălţi – pînă la 10 lei pentru 100 m2;
- în celelalte municipii – pînă la 4 lei pentru 100 m2;

Pentru terenurile din intravilan pe care sînt amplasate fondul de locuinţe, cooperativele de
construcţie a garajelor, loturile de pe lîngă casă se aplică următoarele cote ale impozitului:
-  în localităţile rurale - pînă la 1 leu pentru 100 m2 ;
-  în oraşe - pînă la 2 lei pentru 100 m2;
-  în municipiile Chişinău şi Bălţi - pînă la 10 lei pentru 100 m2;
-  în celelalte municipii - pînă la 4 lei pentru 100 m2.
 Pentru terenurile din intravilan, precum şi din extravilanul localităţii, care nu au indici
cadastrali, impozitul funciar se determină ca produsul cotei concrete de impozitare, în
dependenţă de destinaţia şi amplasarea terenului, la suprafaţa acestuia.
 Calcularea şi perceperea impozitului funciar se efectuează în baza documentelor care
confirmă dreptul de proprietate şi/sau drepturile patrimoniale ale persoanelor juridice şi fizice
asupra pămîntului. Calculul impozitului funciar se prezinta anual organului fiscal teritorial de
catre agentii economici pîna la data de 1 iulie a anului fiscal în curs.
Avizele de plată la impozitul funciar se înmînează subiecţilor impunerii, de către
serviciile de colectare a impozitelor cel tîrziu cu 60 de zile pînă la expirarea primului termen de
plată a impozitului, adică anual pînă la  15 iunie. Subiecţii impunerii cu impozitul funciar achită
acest impozit în bugetul unităţii administrativ-teritoriale respective, în părţi egale, cel tîrziu la 15
august şi 15 octombrie ale anului fiscal în curs.[1.4]
Datoriile curente privind impozitul funciar în cursul anului se reflectă în felul următor:
În contabilitatea „General Asigurari’’S.A. la suma efectivă calculată a impozitului funciar
in anul 2021 se întocmesc următoarele formule contabile (anexa ):
1) Reflectarea sumei totale a impozitului funciar achitat în cursul anului fiscal:
Debit contul 534 ”Datorii fata de buget”, subcontul 534.4 ”Datorii privind impozitul funciar”
– 51,11 lei
Credit contul 242 “Conturi curente în monedă naţională”, subcontul 242.1 ”Mijloace bănești
nelegate” – 51,11 lei
2) Reflectarea sumei efective a impozitului funciar la finele perioadei de gestiune (anexa ) :
Debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”, subcontul 713.4 ”Impozite, taxe și plati cu
excepția impozitului pe venit” – 53,10lei
Credit contul 534 “Datorii faţă de buget”, subcontul 534.4 “Datorii privind impozitul funciar"
– 53,10 lei
Compania „General Asigurari” S.A. prezinta lunar “Darea de seama privind
calculul impozitului pe bunurile imobiliare" (forma BIJ17), unde se reflectă suma
impozitului funciar si a impozitului pe bunurile imobiliare(anexa ).
Impozitul pe bunurile imobiliare este un impozit local, care reprezintă o plată
obligatorie la buget din valoarea bunurilor imobiliare.
Bunuri imobiliare reprezinta terenurile şi/sau îmbunătăţirile de pe ele (clădiri,
construcţii, apartamente şi alte încăperi izolate a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea
de prejudicii destinaţiei lor).
Subiecţi ai impunerii cu impozitul pe bunurile imobiliare sînt persoanele juridice şi
fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova:
a)  proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;
b) deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune, de administrare
operativă) asupra bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova.
 În conformitate cu art.28 din Legea privind cadastrul bunurilor imobiliare documentele
în temeiul cărora se înregistrează dreptul asupra bunului imobil  sînt:
-  actele administrative emise de autorităţile publice abilitate în modul stabilit de legislaţia în
vigoare;
-  contractele asupra bunului imobil, încheiate conform legislaţiei în vigoare;
-  certificatele de succesiune;
-  hotărîrile instanţei de judecată;
-  alte documente privind apariţia sau transmiterea drepturilor asupra bunurilor imobiliare,
eliberate conform legislaţiei în vigoare la data apariţiei sau transmiterii acestor drepturi;
-  contractul de arendă.
Obiectul impozabil pentru calcularea impozitului pe bunurile imobiliare la agenţii
economici sînt clădirile şi construcţiile, raportate la fondurile fixe în conformitate cu
"Clasificaţia fondurilor fixe ale economiei naţionale a Republicii Moldova" aprobată de
Departamentul Statisticii prin Hotărîrea nr.40 din 16 septembrie 1993.
Conform clasificaţiei menţionate clădirile sînt construcţiile destinate creării condiţiilor
materiale ale muncii, satisfacerii necesităţilor social-culturale a populaţiei şi păstrării valorilor
materiale.
De exemplu, la clădiri se raportă:
1.blocurile secţiilor de producţie şi blocurile administrative;
2.construcţiile şi clădirile ocupate de diferite secţii şi ateliere;
3.clădirile gospodăriilor silvice;
4.depozitele;
5.magazinele;
6.dughenele;
7.chioşcurile;
8.grajdurile;
9.stînele;
10.incubatoarele;
11..autogările etc.
Din categoria construcţiilor fac parte construcţiile, care creează condiţii de desfăşurare
normală a procesului de producţie, îndeplinind funcţii tehnice, ce nu acţionează asupra obiectului
muncii.
De exemplu, la construcţii se referă:
1.baraje;
2.estacade;
3.rezervuare;
4.poduri;
5.drumuri auto şi feroviare etc.
Cota impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor juridice (cu excepţia
cooperativelor de construcţie a locuinţelor şi a cooperativelor de construcţie a garajelor) se
stabileşte în proporţie de pînă la 0,1 la sută din valoarea de bilanţ a clădirilor şi construcţiilor.
În cazurile în care suprafaţa totală a locuinţelor şi a construcţiilor principale, înregistrate
cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m2 inclusiv, cotele concrete stabilite ale impozitului pe
bunurile imobiliare se majorează în funcţie de suprafaţa totală, după cum urmează:

- de la 100 la 150 m2 inclusiv – de 1,5 ori;

- de la 150 la 200 m2 inclusiv – de 2 ori;
- de la 200 la 300 m2 inclusiv – de 10 ori;
- peste 300 m2 – de 15 ori.
Costul bunurilor imobiliare impozabile se determină conform Regulamentului prin
evaluarea şi/sau reevaluarea acestor bunuri în baza documentelor de evidenţă contabilă.
Persoanele juridice (cu excepţia cooperativelor de construcţie a locuinţelor şi a
cooperativelor de construcţie a garajelor) calculează impozitul pe bunurile imobiliare aplicînd
cota stabilită în pct.1 din anexa nr.2 la Lege - la valoarea de bilanţ a clădirilor şi construcţiilor.
Calcularea impozitului se efectuează în baza valorii bunului imobiliar, la situaţia din 1 ianuarie a
anului fiscal.
La calcularea impozitului pe bunurile imobiliare, în calitate de bază impozabilă se aplică
(folosesc):
-  costul apreciat de organele cadastrale teritoriale;
-  datele de arhivă ale fostei companii Asito;
-  evaluarea provizorie a clădirilor şi construcţiilor principale, conform indicilor volumetrici
şi/sau ai suprafeţei, apreciată de către comisia compusă din reprezentanţii autorităţilor
administraţiei publice locale, organului cadastral şi subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat.
Calculul impozitului pe bunurile imobiliare se prezinta trimestrial organului fiscal
teritorial de catre agentii economici cel tîrziu la data de 20 a lunii imediat urmatoare trimestrului
gestionar al anului fiscal în curs.
Serviciul de colectare a impozitelor de comun cu subdiviziunea Serviciului Fiscal de
Stat perfectează şi înmînează avizele de plată cel tîrziu cu 60 de zile pînă la expirarea primului
termen de plată a impozitului, adică anual pînă la data de 15 iunie.
 Subiecţii impunerii achită impozitul pe bunurile imobiliare în bugetul unităţii
administrativ-teritoriale respective, în părţi egale, cel tîrziu la 15 august şi 15 octombrie ale
anului fiscal în curs.
În cazul achitării sumei integrale a impozitului pentru anul fiscal în curs pînă la 30 iunie a
anului respectiv subiecţii impunerii beneficiază de dreptul la o reducere cu 15 la sută a sumei
impozitului ce urmează a fi achitat. Avizele de plată a impozitului pe bunurile imobiliare,
înmînate subiecţilor impunerii, se întocmesc ţinîndu-se cont de acest drept.