Modernismul este o orientare literara manifestata, in literature romana, in perioada interbelica,
ale care trasaturi au fost teoretizate de criticul literar Eugen Lovinescu (prin intermediul revistei si al cenaclului Sburatorul ). In ceea ce priveste poezia, Lovinescu promova lirismul subiectiv, renunta la prozodia traditionala si ambiguizarea limbajului prin figure de stil, in special prin metafore. In primul rand, o prima trasatura a modernismului este lirismul subiectiv. Textul este un monolog liric adresat, intrucat poetul pare ca se adreseaza direct cititorului, incercand sa stabileasca o conexiune cu el pentru a-si transmite sentimentele intr-un mod mai eficient. Eul liric, aflat in ipostaza visatorului si al nostalgicului, isi face simtita prezena prin marcile lexico-gramaticale subiective: verbe la persoana I, singular ( nu voi lasa ), substantivul in vocativ fiule, pronume la persoana a II a singular ( tine, te ), adjective pronominale posesive mea ( cartea mea ). O alta trasatura a modernismului este ambiguizarea limbajului prin figuri de stil, in special metafore. ( Sudoarea muncii ) metafora arata munca bruta a strabunilor pentru binele generatiilor viitoare, ei deschizand calea muncii intelectuale. Totodata, vorbele simple ale strabunilor sunt transformate in obiecte estetice de poet si sunt lasate generatiilor urmatoare (Din graiul lor cu- ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite) Tema textului este cunoasterea bazata pe motivul cartii si al schimbarii. Cartea este vazuta drept o punte de legatura intre generatiile trecute si cele viitoare. Poetul considera ca are menirea sa transforme Sapa-n condei si brazda-n calimara . acesta transforma munca fizica a strabunilor intr-o munca intelectuala. Totodata, poetul se considera un rob aflat in slujba muncii intelectuale, radicand cititor la rangul de domn : Robul a scris-o, Domnul o citeste . Cartea reprezinta o trecere fireasca de la munca asidua a strabunilor care aveau indemnuri pentru vite la munca intelectuala. Pentru a crea o opera valoroasa, poetul se inspira din munca strabunilor ( cenusa mortilor din vatra ). Cu ajutorul cuvintelor strabunilor, poetul reuseste sa creeze un Dumnezeu de piatra, adica o opera de neclintit, solida, cu radacini in trecute. Aceasta opera devine hotar inalt, cu doua lumi la poale, adica puntea de legatura dintre strabuni si succesorii acestora. Cartea ajunge sa pazeasca in piscul datoriei tale, anume sa vegheze asupra lumii cladite de predecesorii nostrii. In ultimul rand, titlul poeziei desemneaza, in sens denotativ, un document juridic care desemneaza lucrurile lasate de o persoana pentru mostenitorii sai; iar in sens conotativ, testamentul face referire la evolutia generatiilor de-a lungul timpului si la avansarea spre nivelul intellectual al muncii. Titlul este in deplina concordanta cu textul datorita sensului conotatv pe care in dezvolta. Testamentull lasat de poet pentru generatiile viitoare consta intr-un bun spiritual, anume cunoasterea desprinsa din carte, vazuta ca obiect de cultura. Testamentul este o marturie lasata de generatiile trecute pentru cele prezente si viitoare, aratandu-se ca munca fizica a strabunilor ajunge inspiratie pentru generatiile prezente, reprezentate de poet, astfel, generatiile viitoare primesc, prin mostenire, cartea drept un simbol al cunoasterii. Totodata, Arghezi este intemeietorul esteticii uratului in literature romana. Acesta se inspira din scrierile poetului francez Charles Baudelaire si reuseste sa introduca in poezie cuvinte respingatoare pe care le transforma in obiecte estetice: din bube mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi. Cuvintele respingatoare fac trimitere la vocabularul si la trairile generatiilor trecute: din graiul lor cu indemnuri pentru vite eu am ivit cuvinte potrivite. Aceste cuvinte potrivite ajung leagane urmasilor stapani, anume ajung un punct comun al generatiilor, o mostenire spirituala lasata pr axa trecut-prezent-viitor. In concluzie, poezia Testament este un text modernist, intrucat in ea se remarca ambiguizarea limbajului pin figure de stil, in special metafore, si lirismul subiectiv. Totodata, tema textului este cunoasterea, bazata pe motivul cartii si pe cel al schimbarii, mesajul fiind acela ca evolutia se intampla doar cu ajutorul cunoasterii transmise de strabuni la generatiile viitoare.