You are on page 1of 1

Testament

Modernismul este o orientare literara manifestata, in literature romana, in perioada interbelica,


ale care trasaturi au fost teoretizate de criticul literar Eugen Lovinescu (prin intermediul revistei si al
cenaclului Sburatorul ). In ceea ce priveste poezia, Lovinescu promova lirismul subiectiv, renunta la
prozodia traditionala si ambiguizarea limbajului prin figure de stil, in special prin metafore.
In primul rand, o prima trasatura a modernismului este lirismul subiectiv. Textul este un
monolog liric adresat, intrucat poetul pare ca se adreseaza direct cititorului, incercand sa stabileasca o
conexiune cu el pentru a-si transmite sentimentele intr-un mod mai eficient. Eul liric, aflat in ipostaza
visatorului si al nostalgicului, isi face simtita prezena prin marcile lexico-gramaticale subiective: verbe
la persoana I, singular ( nu voi lasa ), substantivul in vocativ fiule, pronume la persoana a II a singular (
tine, te ), adjective pronominale posesive mea ( cartea mea ).
O alta trasatura a modernismului este ambiguizarea limbajului prin figuri de stil, in special
metafore. ( Sudoarea muncii ) metafora arata munca bruta a strabunilor pentru binele generatiilor
viitoare, ei deschizand calea muncii intelectuale. Totodata, vorbele simple ale strabunilor sunt
transformate in obiecte estetice de poet si sunt lasate generatiilor urmatoare (Din graiul lor cu-
ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite)
Tema textului este cunoasterea bazata pe motivul cartii si al schimbarii. Cartea este vazuta
drept o punte de legatura intre generatiile trecute si cele viitoare. Poetul considera ca are menirea sa
transforme Sapa-n condei si brazda-n calimara . acesta transforma munca fizica a strabunilor intr-o
munca intelectuala. Totodata, poetul se considera un rob aflat in slujba muncii intelectuale, radicand
cititor la rangul de domn : Robul a scris-o, Domnul o citeste .
Cartea reprezinta o trecere fireasca de la munca asidua a strabunilor care aveau indemnuri
pentru vite la munca intelectuala. Pentru a crea o opera valoroasa, poetul se inspira din munca
strabunilor ( cenusa mortilor din vatra ). Cu ajutorul cuvintelor strabunilor, poetul reuseste sa creeze un
Dumnezeu de piatra, adica o opera de neclintit, solida, cu radacini in trecute. Aceasta opera devine
hotar inalt, cu doua lumi la poale, adica puntea de legatura dintre strabuni si succesorii acestora. Cartea
ajunge sa pazeasca in piscul datoriei tale, anume sa vegheze asupra lumii cladite de predecesorii
nostrii.
In ultimul rand, titlul poeziei desemneaza, in sens denotativ, un document juridic care
desemneaza lucrurile lasate de o persoana pentru mostenitorii sai; iar in sens conotativ, testamentul
face referire la evolutia generatiilor de-a lungul timpului si la avansarea spre nivelul intellectual al
muncii. Titlul este in deplina concordanta cu textul datorita sensului conotatv pe care in dezvolta.
Testamentull lasat de poet pentru generatiile viitoare consta intr-un bun spiritual, anume cunoasterea
desprinsa din carte, vazuta ca obiect de cultura. Testamentul este o marturie lasata de generatiile trecute
pentru cele prezente si viitoare, aratandu-se ca munca fizica a strabunilor ajunge inspiratie pentru
generatiile prezente, reprezentate de poet, astfel, generatiile viitoare primesc, prin mostenire, cartea
drept un simbol al cunoasterii.
Totodata, Arghezi este intemeietorul esteticii uratului in literature romana. Acesta se inspira
din scrierile poetului francez Charles Baudelaire si reuseste sa introduca in poezie cuvinte
respingatoare pe care le transforma in obiecte estetice: din bube mucegaiuri si noroi/ Iscat-am
frumuseti si preturi noi. Cuvintele respingatoare fac trimitere la vocabularul si la trairile generatiilor
trecute: din graiul lor cu indemnuri pentru vite eu am ivit cuvinte potrivite. Aceste cuvinte potrivite
ajung leagane urmasilor stapani, anume ajung un punct comun al generatiilor, o mostenire spirituala
lasata pr axa trecut-prezent-viitor.
In concluzie, poezia Testament este un text modernist, intrucat in ea se remarca ambiguizarea
limbajului pin figure de stil, in special metafore, si lirismul subiectiv. Totodata, tema textului este
cunoasterea, bazata pe motivul cartii si pe cel al schimbarii, mesajul fiind acela ca evolutia se intampla
doar cu ajutorul cunoasterii transmise de strabuni la generatiile viitoare.

You might also like