Nr. 29 / 2017 / apare la literatura & arte & atitudiniAdresa: bdul Republicii, nr. 15 Piatra-Neamt Telefon: 0233-21 03 79 Mobil: 0744-22 70 54 0740-18 70 80 E-mail: adrianvlad@ambra.ro emil_nicolae2004@yahoo.com Revista CONTA apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Romania Editori: Asociatia Culturala “ Conta “ si Biblioteca Judeteand “G. T. Kirileanu” Neamt Revista aparuta cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii si Identitatii Nationale © Apare trimestrial Nr. 29 (oct.-dec,) 2017 Redactia: ‘Adrian Alui Gheorghe Emil Nicolae (redactor ef) Vlad A. Gheorghiu Adrian G. Romila Vasile Spiridon Liviu loan Stoiciu Autorit isi asumd réspunderea pentru opinille exprimate, in conformitate cu lewislatia in vigoare Coperta: Mariana Papara - “Reflectii sindonice “, foitd de aur, acrilic pe lemn, tehnicd mixta (59x100 cm)CUPRINS 3 —*Reinventarea cititorului” (un editorial de Adrian Alui Gheorghe) * 5 — Dumitru Chioaru — 60 * 6 — Mircea Barsili — 65 * 7— Dim Grama — 70 * 9 — Nemaipomenitele aventuri ale Inei gi ale ariciului Pit aparatul de fotografiat al bunicului (prozi de Radu Tuculescu) * 43 — Gabriel Chifu/ un poet al sensibilititii controlate (un comentariu de Daniel Corbu) * 45 — Punctul pe I: ,Suntem suma optiunilor noastre si a marilor noastre alegeri — gi asta se vede foarte bine pe harta Europei +.” (Cristian Patrasconiu in dialog cu Adrian G. Romila) * 53 — Poeme de Simona-Grazia Dima * 57 — ,,Noi, romAnii, asistim la risipirea neamului in Jumea larga, pierdem deja populatie pe timp de pace ca-n riizboaie” (VII) (Magda Ursache in dialog cu Adrian Alui Gheorghe) * 66 — Aleea de timiie (0 proz de Liviu Ioan Stoiciu) * 69 — Pastel (un poem de Emit Nicolae) * 70 — Cenzura, ingradirea supremi a libertatii pentru un seriitor. ,,Cazurile” Aurel Dumitraseu gi I. D. Sirbu (an studiu de Vlad A. Gheorghiu) * 90 — Poeme de Kocsis Francisko * 94 — Soarta seriitorului din provincie (IT) (un eseu de Dumitru Hurubi) * 98 —Horatiu Ioan Lascu sau despre nostalgia mortii (o prezentare de Nicolae Corlat) * 99 — Poezii de Horatiu Ioan Laseu * /02 — Corporatia (urmare din numarul wecut — o piesa de Flavius Lucicel) * 115 — Poeme de Horia Dulvac * //8 — ,,Starea poetic si starea indrAgostita cred ch sint una, aceeasi” (Traian Stef in dialog cu Hristina Doroftei) * 122 — Cuvant de insotire (Calinic Argeseanul, Athicpiscop al Argesului si Muscelului) * /28 — Insula lui Ovidiu (un poem de Jonuy Caragea) * 132 —..Pe mine ma entuziasmeazi mai mult si seriu prozd scurti decat roman. Poate si datorit& faptului cd iti permite si ai sentimentul implinirii mai des” (Mircea Pricdjan in dialog cu Adrian G. Romila) * 142 — Spre Campani (o0 proza de Mircea Pricijan) * 148 — Mih6k ‘Tamas, un blockbuster despre care meriti si vorbim pe-ndelete (0 cronica de Gabriela Feceoru) * 151 — Generatia 2000 +: Catalin Mihai Stefan (cu o prezentare de Vlad A. Gheorghiu) * 154 —3 miniaturi dramatice deMarian Hea * /69 — Adrian G. Romila vi recomandi (cirti de Carlo Rovelli, Nicolae S. Sucu, Catherine Poulain, lan McGuire, Nicolae Strimbeanu) * /78 — Doua poeme de Ion Toanta * /80— Recitind Laika (0 recenzie de Jon Toanyit) * 183 — Reliefarea valorilor sinelui (o recenzie de Octavian Mihalcea) * 183 — Prozi de Anamaria Velegcu * 187 —Un document inedit din Arhiva Secreti a Vaticanului. Raportul area RomAniei la Primul Congres Mondial al Pres udiu de Julian Ghercit) * 197 — Situatia evreilor nemte: in timpul regimului antonesciano-legionar (septembrie 1940 - ianuarie 1941) (un studiu de Emanuel Balan) * 2/0 — Eduard Covali. Un mare prieten al actorilor tineri (o evocare de Dionisie Viteu) * 214 Colocviul XI de la Putna, Oameni si cArti (0 relatare de Doina Cernica) * 228 — Cele doud *aripi” ale Marianei Papara (Emil Nicolae) * 229— Geopoetica: intoarcerea fiului ritacit: Moshe B, Itzhaki, un poet al r biblice (prezentare gi traducere de Paul Farkas) * 235 Conta la Festivalul de poezie *Costache Conachi”, editia a XXV-a, Tecuci, octombrie 2017: Sonia Kalman * 239 — Jurnalul unei ze (“agapice” de Gheorghe Simon) * 245 — In memoriam Gheorghe Izbisescu (0 evocare de Vasile Spiridon) * 248 — Universalia: Joseph Brodsky, poetul disident (prezentare si traducere de Emil Nicolae) * 255 — Universalia: Lorand Gaspar, necunoscutul (un studiu de Julian Trocaru, Canada) * 260 — Un poem de Lorand Gaspar (traducere si prezentare de Adrian Alui Gheorghe) * 268 — LYTERA — TURA — VURAEditorial »,.Reinventarea” cititorului un editorial de Adrian Alui Gheorghe Daca spui (astizi) ci prin anii ‘80 in Romania un roman al unui scriitor autohton putea sa apara gi in ... o suta de mii de exemplare sau chiar mai mult, risti si nu fii crezut. Erau aga de multi cititori in acea perioada in Romania? Nu e sigur c& tofi cei care cumparau cArfile le si citeau, dar micar era o investitie in ! Bibliotecile ,,personale” erau 0 moda. $i chiar 0 cultura’. in cultura romani, necesitate? Posibil, Unde suntem azi? Exact in partea ... opus’. Tirajele ciirtilor sunt din ce in ce mai discrete, chiar numele importante, vizibile, nu adund tiraje mai mari de citeva mii de exemplare. Statisticile editurilor stau marturie, Unde e raul? Unde se produce ruptura dintre literatura/ cultura si cititor/ consumatorul de cultura? Ruspunsul ne e, totuyi, 1a indemind. La o intilnire cu un grup de studenti de la o disciplin’ artistic’, alta decit .,literele”, am neinspiratia s& intreb care a fost ultima carte citité. Foiala in sali. $i liniste. In final, unul mai curajos, imi spune: ,Cred ca eram prin anul trei de liceu, cind am fost obligat s4 citese volumul doi din Morometii, ca si nu ramin corigent la literatura, O vara intreaga am chinuit cartea aia... De atunci nu am mai avut nici timp, nici pkicere s4 mai citesc.” O alti student recunoaste ci ea nu citeyte decit... Osho! Dezvoltare personaki, adic’, Eu nu prea stiu cine e Osho, de asta nu duc mai departe discutia Ce a facut, ce face scoala” romaneasca pentru conectarea tinerelor generatii la cultura romana? E greu de spus. Prea putin, probabil. Sau, nimic? Regulile de circulatie le inveti pentru cA e obligatoriu. De ce nu ar exista gi obligativitatea de a invaja ceva mai mult despre literatura romana? fnvararea istoriei si a noyiunilor de baz care definesc cultura romana ar trebui si fie chestiuni de ... strategie nationala. Despre americani se spune ed nu prea au cunostinfe de istorie si geografie universale, c4 ignora cultura universal, E adevirat, in acelasi timp in SUA se inregistreazi cel mai mare numar de utilizatori ai bibliotecilor publice, cu un procent de peste ... saizeci la suti! Numai cA americanii_citese/ consuma, in cea mai mare parte, literatura si autori americani. Patriotism local? Posibil.Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Am si reiau, in context, 0 .,poveste” spusti de Finus Neagu, care spune ceva/ totul despre ,,autoritatea” lecturii si a seriitorului: ,Ma obsedeazi idea (cumplit, devastator de enervant): cit inteligenfa, cinste si devotament cheltuim noi, scriitorii, pentru fiinfa neamului? Pentru lume? — nici nu indraznese s-o spun. Intilnindu-ma cu o doamnii in jur de 40 de ani, mami a doi copii, unul de 15 ani, celilalt de 9 ani, am schimbat, dupa salutul de rigoare, obignuitele banalitai: ce mai faci? cum o duci? etc. Doamna, pe care o stiu de pe cind era fetita in scutece, ma pus in incureatura cu: — Tu ce mai serii Fanug? Nu stiu ce mi-a venit si rispund tot cu o intrebare: Tu ce mai citesti, M?... —O, dar eu nu mai am cind si citesc! Soful, tot timpul cu pretentii, copiii extrem de ocupati, mama batrang... Am dus intrebarea mai departe: — Copiii tai ce citesc? Raspuns: — Naiba si-i ia, nu citesc decit platifi, in rest stau tot timpul la calculator. — fi platesti continuat. — Douazeci mii ora de lectura. $i nu-i pot refine decit 0 ord, una si jumitatel — Te cost, am calculat eu, cam 60.000 (saizeci de mii) lei o partid’ de lectura. — Noroc ci 0 fac numai o dati pe siptimina! De asta, acum stau si zac asupra unei intrebri: merit si mai duc romanul pind la capat? Nu mai vreau si scriu, Nu mai vreau si gata. Nu mai vreau. Nu mai vreau si ure muntele. $i cred cae dreptul meu (parafrazindu-l pe Delavrancea) sa nu mai vreau sd vreau. Si mi uit in trecut si sa ridic din umir. $4 mirii neputincios. $i s4 nu mai vad nimic in viitor. Altidati m-as fi imbitat, Acum pini si betia mi plictiseste”. Exist, ins’ gi alte ,.fajete” ale acestei lipse de interes a cititorului pentru literatura momentului, Umberto Eco povesteste undeva c& la un curs cu studentii sai descoper’ cA acestia erau .,toba” de lecturi din scriitori straini, alfii decit scriitorii italieni contemporani. fi intreaba, contrariat, de ce nu fi citesc pe scriitorii italieni...!? Raspunsul unuia, acceptat si de altii, cei mai multi, il pune pe ginduri: proza italiani a momentului e plicticoasi, inabordabili, de ocolit. Umberto Eco, cel care vorbise convingator despre opera aperta” ramine pe ginduri i se decide sa scrie un roman care si placd tuturor, si facd atractiva literatura momentului. $i serie ,,Numele trandafirului”, un roman care s-a vindut, in sute de mii de exemplare in Italia gi in lume. Reiau, aici si vorba parintelui Bastavoi: scriitorul roman serie, prea adesea, de parca ar vorbi cu capul sub api, adic& bolboroseste, o face pe-a neinjelesul de dragul de a fi considerat profund cu orice pref. Scriitorul roman trebuie si facd vocalize inainte de a iesi in lume, s& aiba vocea limpede....! »Reinventarea” cititorului este necesitate, numai el poate .,cdra” dintr-o generatie in alta .,povara de cultura”. De pe la 1800 incoace problema aceasta apare/ reapare in spafiul public rominesc, asumati de scoalf, de politic, de societate in general. Acum am intrat/ reintrat pe orbita europenitatii. Dacd nu ludm si cultura romana cu noi, ca semn de identitate si de identificare, riscam sa he topim in spatiul vid, confundati in vreo noapte cu o ploaie de stele care las& niste dire din categoria ..sfirtiacului” lui Creanga. noiembrie, 2017Poesis: Marul oprit in camera plina cu cart imi amintesc versurile lui Borges: eu imi inchipuisem paradisul in chipul unei biblioteci enorme” — nimic nu se mised in jur doar mina mea luind cite o carte din raft ca si cum ag culege un mar — intr-un colf al tavanului tainic igi intinde pinza un negru piianjen —nu sint singur aici — paianjenul imi impinzeste privirea (voi orbi ca Borges!) sau poate eu sint paianjenul care-si tese lumea din litere? un Robinson naufragiat pe 0 insul de hirtie pe care totul s-a scris — mina mi se retrage speriata de vesnicia cartilor necitite ca un blestem al marului oprit in gitul lui Adam.Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Mircea Barsila - 65 In continuare De ce n-ai plecat, suflete, side ce mai intarzii? Inca de pe cAnd au infrunzit plopii ar fi trebuit sa te afli si tu printre umbrele asteptindu-si, nelinistite, randul spre a fi trecute cu luntrea dincolo. Se intorceau berzele - a cata oara de la inceputul lumii? - si cucii, cand au fost desficute nodurile ce ne tineau impreuna. Desigur, mi-ai putea spune cA mi ingel de vreme ce ma simt in continuare cel care am fost = 0 gaz’ ripit’ noptii de o lampa aprinsa - de vreme ce sunt vazut mai departe. sear’ de seara, cAnd mama isi striga de la marginea satului gastele, zburdnd gi eu cu ele peste cmp. Mi-ai putea spune c& nu-i adevarat - si ce bine ar fi si nu fie adevairat! - numai cA, iat: in orice fintdna m-as uita adancul ei cere de apa nu mai poate fio moneda cu chipul meu, De ce n-ai plecat si de ce mai intarzii’? O s& se spun’ c& nu poti indura despartirea, O si se creadi cA nu te-ai pregatit bine pentru acest eveniment al plecarii in directia indicat de tipetele cucuvailor. Esti asteptat de lucruri luminoase si noi: de ce n-ai plecat? Vor fi mari departari intre noi: pana cand? 6} Dimitrie Grama - 70 (ce accident nemaipomenit este si viata asta) cAte accidente am suferit in viata asta care mi-a fost data mie in dar? © nastere grea am chinuit-o pe séraca mama imi pare ru eram un prune inconstient dar mai tarziu? apoi scoala siaia de atunci ca si cea de acum, comunist, unde pe Kinga igiena obignuita mi s-au spalat si creierii si cu toate astea am ramas cu idei si ginduri murdare nu numai privitoare Poesis:Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) la comunism.. facultatile, academiile, unde speram si invat totul despre tot dar unde putin am invatat. si dragostea, iubirea cat de accidentale sunt! ca niste uragane cu traznete si fulgere prin inima tree site last ca si mai inainte uscat si jn cautarea altor furtuni. pricteni de ocazie care atunci cAnd esti ranit sunt in concediu iar cei adevarati unu, doi, trei, sunt departe pe alte meleaguri si sufera de aceeasi boala ca si tine ce accident nemaipomenit este si viata asta trece prin tine ca o ghiulea de tun situ nici nu simti ca esti ranit de moarte! Uppsala, 17/6, 2017Epic Proza de Radu Tuculescu Nemaipomenitele aventuri ale Inei si ale ariciului Pit in aparatul de fotografiat al bunicului Ina (cercetind cu privirile prin unghrele camerei): Pit! Hei, Pit! Pe unde te- un rspuns. Ariciul cel alb nu se zareste nicaieri. Ina: Haide, iesi din ascunziitoare. Afara s-a intunecat binisor. A sosit noaptea. Pit face pe mutul. Are chef de joacd. Ori are chef sii o necajeasca pe fetita. Ina (amenintator); Daca nu iti arati botutul, voi pleca fara tine! Se aude un bombanit. Pare ca vine de sub pat. Dar acolo Ina s-a uitat si nu i-a descoperit tepii. Unde s-a pitit, dragalagul de Pit? Ina (foarte hotarita): Eu intru, Pierd vremea de pomana, Noaptea de vara ¢ scurta, ai uitat? Rami sanitos! Si tepos... Cosul colorat, din plastic, aflat linga biroul Inci, destinat hittiilor si cioturilor de creioane, incepe si se clatine intr-o parte si intr-alta, ca atins de vint. Ca si cum s-ar afla pe puntea unci nave. Apoi se rostogoleste pe covorul jnflorat. Se revarsi cocoloase de hirtii, cutiute, cartonase, pungulite, capacele, virfuri de creioane. De sub aceasté gramada, apare ghemul alb cu fepi, numit Pit. Cite o bucatica de hirtie i s-a infipt, ici acolo, in virfill lor. 9Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Ina (ride) : Arati impodobit ca un pom de Craciun! Pit (aproape suparat): Rizi fird rost. Ai fi in stare si pleci firs mine? Ina (ii aduna hirtiutele agatate in tepi): Bincinteles. Pit: Nu ar fi corect. A fost ideca mea sa patrundem in burduful aparatului de fotografial al bunicului tau. Ina : Recunosc. Dar timpul e scurt, trebuie folosita fiecare ora a noptii. Pit (bombinind, ca de obicie): Bine, bine... Atunci, gata cu vorbiria si s-o intindem, Am dormit destul. Ziua ¢ lung’. E momentul si-mi dezmortese picioarele. Si vedem pe unde a mai umblat bunicutul tau. Mereu era gata de duca. Ina : Bunicul meu cel drag. Cu el povesteam adesea. Pit: Stiu, Va auzeam. Ina: Cu el rideam cel mai bine. Rideam cu pofta. Pit : lar cu mine? Ina: Tu esti prictenul meu. Un prieten care ma amuza, de cite ori incepe bombane gi si faci pe nervosul. Pit (bosumflat): Pai, sigur, eu sint ca cel de Ia circ, cel care se numeste clovn. Ina: Clovnii sunt foarte simpatici. Copiii ii iubese. Chiar si oamenii mari Uni. Pit: Asta-mi mai lipseste, si ma iubeasca toata lumea! O porni, hotarit, in directia vechiului aparat de fotografiat. Tntrara prin obiectiv acestuia, ca printr-o poarta stelara. Se treziri pe o banc’, intr-o statie de autobuze. Ling’ ei, un birbat imbracat gros, ca de iarna, chiar daca se aflau in toiul veri. Avea caciuli roas& pe cap, o jacheti umflata si decolorati, pantaloni plini de petece si bocanci gauriti. O barba lunga, incileita si plete unsuroase. Un omal strazii care dormea, aplecat in fai, gata parc’ si cada in cap. Pit rise de citeva ori, scurt si ascutit, dup ce-I descoperi pe barbos. Ina ii facu semn sa inceteze. in partea sting’ a bancii se afla un bar cu peretii din stick. Arata ca un acvariu urias. Prin sticla groasa, prafuita, se zareau cinci mese inalte. Aveau tablia rotunda si un singur picior la mijloc. Ca niste ciuperei cu palaria plata La mese se statea in picioare. Citiva barbati, beau, fumau si discutau. in fundalul acvariului era un bar. Barmanul se vedea doar de la git in sus. Se misca intr-o parte si intr-alta, Cu miinile ridicate, aranja cesti si pahare, turna bautur’ ori suc. Un pitic, mai mult ca sigur. - Era si timpul, il auzi, deodata, Ina pe Omul Strazii mormaind in barba, fir si deschida ochii. Au trecut, draguta, doua luni. 10Epic in partea dreapta a bancii se gasea un mic chiose alimentar. Se vindeau gi plicinte umplute cu brinzi ori carne tocaté. Mirosurile plicintelor calatorea prin static, invirtindu-se si in jurul celor agezati pe banca - Eu sint profesor, fetifo, zise Omul Strazii tinind, in continuare, ochii inchigi Ina tresari, mirata. La fel si Pit. - Cu tine vorbeste? intrebi ariciul incetigor. Ina ridica din umeri. Doar ei se aflau pe banca. Dar de unde stia Omul Strizii cine s-a asezat ling& el? Pleoapele ii acopereau ochii. Barba mare, lunga si rasucita in toate partile, ii ascundea gura. Cind rostea cuvintele, doar citeva fire se migcau, ca suflate de o adiere. Nemiscat, cu capul cazut in piept, cu ochii inchisi, Omul Strazii arata ca 0 statuic acoperita de zdrente. - Eu vad, chiar daca tin ochii inchisi, zise Omul Strazii, uluindu-i pe cei doi, N-am chef de oameni, Animalele sint mai bune decit oamenii, - Corect, zise Pit. ~ Exist si oameni buni, il contrazise Ina, zimbind. - Eu nu mai vreau sa ma uit la ei, Nu vreau sa-mi treaca prin fata ochilor. - Sice predati? intreba Ina. - Nu mai predau de ani de zile, zise Omul Strazii, Cind esti la catedra, trebuie si stai cu ochii deschisi, nu? E la mintea cocogului. Sint obligat si ma holbez la cei din sala. atunci ce faceti? Intreba Ina - Dupa cum vezi, sed pe banca, cum indrugi tot soiul de bazaconii ~ Pe scurt, interveni Pit, nu face nimic. - Exact, are dreptate teposul, zise Omul Strazii pe un ton amuzat. Nu fac absolut nimic!! Ha, ha, ha! E minunat sa nu faci nimic! Ridicase vocea iar citiva dintre cei care asteptau autobuzul, se intoarsera spre el, pentru o clipa. Omul Strazi isi ridicd, dintr-odatd, capul si deschise ochii, Erau albastri si bulbucati, ca de broascai. fi mised in dreapta si in stinga, apoi sus © gimnastica de dimineatd. Avea o privire apoasd, cetoasi. Apoi ii inchise , din nou, iar capul ii cizu Ia loc , in piept, ca si cum il lovise, fulgerator, somnul. - Individul ¢ cam ciudat, sopti Pit. Ar fi cazul s-o stergem. - Fara mare agitafie, ffira mare grabii, zise Omul Strazi cu o voce uluitor de limpede. Calatoria are sa fic lung’, cu surprize. ‘ise Omul Strazii. Mi-e de ajuns sd-i audConta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Ina il privi pe Pit si ridica din umeri, Ariciul clatin’ din cap, adica profesorul acesta care s-a Kisat de predat lectii si traieste pe o banca in statia de autobuz, vorbeste aiurea, ca gi cum ar avea febra. © femeie grasa bine, cu un nas cit o ceapa rosie si dodoloata isi cumpara de la chiose o plicinta cu brinz’. Se opri in dreptul bincii, rupse o bucata din placinta si o arunea la picioarele Inei. - Ta te uitd, izbucni Pit, a vrut si te loveasc’i baba aia umflat’i? Femeia nu-l auzi. Le intoarse spatele si, infulecind din placinta, se puse pe asteptat autobuzul. Sub banca se misc ceva. Apoi se auzira citeva icnete urmate de un hipiit. - Eo catelusa, zise Omul Strazii - O eiitelusi!’? exclami Ina. = Da, ai auzit bine, Are doua luni, - Doar doua? se mira Ina apoi se aplec, curioasa Vazu doi ochi negri, vioi si stralucitori. Un bot lunguiet, doua urechi care atirnau, moale si 0 coada care flutura, veseli, prin acr. O catelusa de culoare cenusie, precum prafull de pe strazi si trotuare. - Arata ca o sperietoare, zise Pit, dupa ce se uita si el sub banca. - E drigiilagi, il contrazise Ina, intinzind mina si o mingiie t i linse, de citeva ori, degetele doar cu virful limb Continua s& stea intinsa pe burt’ si si-si fluture coadai. $i zimbea! - Extraordinar! exclama Ina. Zimbeste! Pit se apleca , din nou, nefnerezitor. - Ai dreptate, zise el mirat. Zimbeste. De vorbit, bag tepile in foc, sint convins ca nu sti - Bineinteles ci zimbeste. Dar nu vorbeste. E 0 catelusi inteligenta, zise Omul Strazii, = Adica, doar animalele proaste vorbesc? intreba Pit, intepat - Va trebui si o scoti de sub banc’, continua Omul Strizii si-i spun’ Inei, ignorindu-I pe arici. Ti este teama si iasi de buna voie. Are doar doua luni, ti-am mai spus. Dar cind va ajunge linga tine, fi va dispare teama si te va conduce acolo unde trebuie s& ajungi. - Tar cu? intreba Pit, precipitat Omul Strazii se ridica, incet. Genunchii ii sci ruginita a unui vechi castel. - Dupa ce o scofi, ramineti asezati . ii mai spuse Omul Strazii fetei, caci va va purta banca. Eu intru in acvariu, si ma mai incalzesc, Omul Strazii rise incetigor in barba si se tirt in barul cu pereti din stick, cu greu, ca un batrin dinozar. ~ Pe asta a lovit caldura in cap si habar nu are ce vorbeste, bombani Pit. Scurt. fir’ puternic, ca si poartaEpic Ina se las pe vine si o chema pe catelusa, cu glas zglobiu. - Dragalas-o, haide, iesi de sub banea. Cufu-cutu.... Catelusa zimbitoare continua sa-si miste coada, dar ramase nemigcata, privind-o pe Ina cu ochii invadati de stelute sclipitoare. - Fiinta asta de sub banca, doar zimbeste cu botul pina la urechi, face vint cu coada si....cam atit, zise Pit. E muta si poate surda! - lieste team’, normal. Sintem niste necunoscuti pentru ea, zise Ina. - Este si ea una de pe strada, zise Pit, Cunoscutii ei or fi betivii din barul transparent. Ina 0 apucd cu ambele miini si o trase, de sub banca, usurel. Cateluga opuse 0 micA rezistenta, incercind si se agate, cu labele din fats, de trotuarul zgrunturos. Ina era hotarita sa nu cedeze. © Iu in brate si se agez4 cu ca la loc, pe banca ling’ Pit. Cind il vazu pe arici, ci{elusa mirii de doua ori, renunfind la zimbet pentru citeva clipe. - Nu stie si vorbeasca, dar miriie, se revolta Pit si ii intoarse, jignit, spatele, Auzi, 0 citelusai de dou luni miriie la el, ditamai ariciul alb! Catelusa igi aplecd botul lunguict spre cl dar si-l retrase imediat. Atinse virfurile ascutite ale fepilor. - Si acum, ce facem? intreba Pit. Zacem pe banca asta murdara pind se va pune in miscare, cum bolborosea profesorul acela zdrentiros? Cred c& era beat si vorbea prostii. C&telusa il privi fix si litra de doua ori apoi isi inalta ochii spre Ina. -Te-a contrazis, zimbi Ina. Trebuie si-i gisesc, imediat un nume. Am s spun... Didi! Catelusi daidu din coada si, cu virful limbii, ii atinse Inei barbia. Ca un foarte mic si scurt sirut. Ochii ii straluceau precum doi taciuni aprinsi. - Didi, bombani Pit. Parca ai mina un cal, aga suni - Ba, mie imi place gi ei de asemenea! il contrazise Ina iar Didi confirma, litrind iarasi de doua ori, Ina o mingiie. - Ar cam trebuie si te spil, esti tare murdaric’, zise ea, rizind, Dar oare chiar ne vei conduce undeva? Aga zicea Omul Strdzii Didi ii zimbi iar in ochii ci de abanos Ina putu citi raspunsul. Da, va voi duce intr-un loc anume. Unul foarte important. Banea incepu si se clatine, usurel. Apoi se ridica, in aer, cu toti trei. - Asta chiar are de gind sa zboare!, exclami Pit, incintat. Banea se inalt deasupra statici, fara si atraga privirile cclor care asteptau autobuzul. Ca si cum ar fi devenit, bruse, invizibili, Ina o strinse pe Didi in brate, nu cumva s-o scape. Banea 0 porni pe deasupra oragului, Era un oras mare, rasarit intr-o vale prin mijlocul careia curgea un riu,Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Zburara o vreme, fara graba, descoperind casele si drumurile, si vehiculele, gi oamenii, si parcurile, si bisericile, si scolile, si gridinile, si blocurile...De sus, totul se vedea in miniatura, ca intr-un joc din cuburi pentru copii Ajunsera deasupra marginii oragului. Blocurile inalte erau incalzite de razele soarelui. O pensuli uriasi din raze calduroase. Banca isi continua zborul urmind firul apei din albia riului. Se indepartara de marele oras, pina cind acesta disparu in spatele colinelor. Acum, jos, era doar riul serpuind printre pajisti si dealuri, unele impadurite, altele cu arbusti pitici ori cu tufe de mure si afine - Eu vad si niste ciuperci, acolo, la margine de padure, exclami Pit. ~ Inseamna cA ai o vedere grozava, zimbi Ina. - De vultur, se mindri Pit Didi latra de citeva ori, scurt si putintel ironic. Adica, te cam lauzi, ariciule, ochi ca vulturul nu are nimeni_ Banca incepu s& coboare, lin, si poposi pe malul riului, aproape de o salcie tare pletoasa A arbi inalta gi flori slbatice colorate intr-o multime de culori, Didi se porni s salte, jucdus. printre ele, ca dupa o minge ghidusa si nevazuta. ~ Didi, vino aici!, o striga Ina, oprit’ pe pietrele de la malul riului, Trebuie si te spal. Didi o privi nedumerita. Si mii speli? intrebara ochii ci. Ce inseamni asta? ~ Dupa mutra pe care o face, habar nu are ce e spalatul, rise Pit ~ Didi, vino aici la mine, repeta Ina. Apa ¢ numai bund. Haide si-ti dau jos praful de pe bland, E urit ca o domnisoara sa fie atit de murdara - Pentru ea, curat si murdar e acelasi lucru, continuai Pit si o ironizeze pe catelusa. Didi se apropic de mal, sovaitoare. Chiar cu oarecare teama. Atinse cu laba, suprafata apei. O trase, imediat, inapoi. Ca si cum s-ar fi ars. Pit izbucni in ris, ~ Ti este fricd de apa. apa! Te pomenesti cd nici s inoate nu stic. - Vezi cum ride Pit de tine, Didi? zise Ina. Eu nu m-ag lisa huata peste picior. Brusc, Didi aborda 0 mutra serioasa. Comic de serioasa. Pasi, vajnic, spre apa riului, Intra in ea, cu o privire care se dorea indiferenti. Se opri doar cind ii ajunsera micile valuri la burt - Bravo, exclama Ina. Stiam eu ca esti o fetita curajoasa. zise el. Mai rar aga ceva. Un ciine si se sperie de “4Epic incepu sa o spele. Din blana ei se scurgeau fire groase de apa murdara. De sub mizeria adunata zile si nopti in sir igi la iveali o adevaratt minunatic. Didi avea o multime de pete de diferite mirimi gi diferite forme colorate in maro, negru si alb. Desenul blinii sale era uluitor de fantezist. O ureche fi era maro, cealalta alba si neagra. Pe botul lunguiet i se intindea o dunga maro. Ling’ ea, se insirau trei pete negre mai mari gi mai mici. Pe spate, 0 pata maro mare, rasucita la mijloc, In jurul ei, altele, mai mici, negre si albe dar si punctulefe maro. Pe burt arita ca un dalmatian. Coada stufoasi era stropita cu toate cele trei culori. Acum, ochii ei puternic rimelati, iegeau mai mult in evidenta. Pind si circotagul de arici alb ramase fara replica. Cu acceasi mutra grav cu care intrase in apa, Didi iegi si se scutura, . ca 0 ploaie de zdravan, de mai multe ori. imprastie in jurul ei stropi de a vara. Apoi o porni pe urmele fluturilor, printre flori Era felul ei de a se usca. - Oare o fi chiar adevarat c4 ne duce undeva? intreba Pit, neinerezator. - Asa cred, zise Ina. Poate Omul Strazii a fost un mesager. - C&telusa asta colorati salté acum prin iarbi dupa fluturi. Trebuie sA...saltam gi noi in urma ei? - Esti pufintel riuticios, Pit, il dojeni Ina. Asa sint citelusele. Jucduse. S-o lism s& se bucure. Doar a stat doud luni sub banca aceea din statia de autobuz, acoperindu-se de praf. Didi se opri, brusc. Tsi repezi capul in jos, ficindu-I si dispara in iarba. Doar coada ii filfiia deasupra, ca un steag. In spatele ei incepura si zboare bulgari de pamint. Cu 0 uluitoare repeziciune, Didi sipa un tunel. fi disparu tot capul, ba chiar si o parte din git. - Poate extrage vreo cirtit’, bombani Pit. E in stare... Didi se opri din s&pat. Citeva clipe rimase pared intepenit’ in gaura pe care chiar ea o ficuse. Doar coada continua si i se migte intr-un ritm vesel. Tesi fir grab’. Botul ei lunguiet ii era plin de pimint proaspat. Tar in virful botului, un soarece. Atirna de coada, intre buzele ei. ~ Didi, di-i drumul imediat soricchului, zise Ina cu autoritate, doar nu ai de gind sa-i faci vreun riu?! Se auzi un ris ascutit Didi o zbughi spre malul riului, cu vietatea in bot. O urmara, in graba, Ina si Pit. - Te pomenesti cd Didica haleste soareci, exclama Pit.Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Didi se opri pe mal. Depuse soricelul pe 0 piatra mare si plat’. Apoi se trinti pe burt’, lasindu-si botul pe labele din fata Zimbea. fi zimbea soricchului. - Salutare, zise acesta, cu glas subfirel. Ina si Pit pricepura. Soricelul fusese cel care rise inainte. -Credeai ci avea de gind si mi miinince? il intreba goricelul pe Pit - Zau, aga credeam, recunoscu ariciul. - Nu Didi, zise goricetul, mai degraba aricii halese soricei! ~ Nu aricii albi, se burzului Pit - De unde stii cum 0 cheama urmia i-am dat acest nume, - Mica spus chiar ca, dupa ce mi-a largit galeria, explica soricelul. E grabita gi juctusa = Adica vorbeste? intreba Pit. ~ Da, raspunse goricelul, dar numai cu o inteleg. Eu sint soricelul Tumba care stie tot! ategoric, pe un soricel care stie tot nu-I poti contrazice. -Vi astep cam de multigor, mai zise goricelul. - Pe noi? intrebara, intr-un glas, Ina si Pit. - Exact. Trebuie si va insotesc, din simplu motiv ci numai eu pricep ce spune Didi. ~ Aha, esti o noua cikiuza, zise Pit unde trebuie si ajungem? intreba , la rindul ei, Ina. - Asta vom vedea pe parcurs. Acum trebuie sa-mi dezmortese putin oasele. Sint un dansator recunoscut si apreciat. La priviti. Soricelul Tumba incepu si danseze pe suprafata lustruita a pietrei. Ficea piruete, salturi, pasi laterali, in fafa, in spate, se inclina, se rasucea, flutura din Kibute. Totul pe o muzica doar de el auziti. Didi litra, din cind in cind, ca si cum i-ar fi punetat ritmul. - Bravo! exclama Ina, esti un adevarat talent, Tumba! - Mai lipseste sa fie de fata la spectacol 0 pisica, mormai Pit Didi il kitra, mustraitor. ind termina, Tumba se inclin Ina aplauda. - Avem gi...cire, 0 si fie distractiv, zise Pit. Ce mai urmeazit? = Plecam mai departe, zise soricelul coborind de pe piatra, Didi se sculi gi se mai scuturi o dati, zdravain, Stropii zburau in jurul ei, intr-o explozie de culori. ~ Dar unde-i banca? intreba Pit. intreba Ina, uimits. Abia cu putin timp in elegant, ca in fata unui numeros public. 16Epic - Acolo, zise soricehul Tumba , aratind spre apa. Banea se transformase intr-un curcubeu rasturnat. O bared multicolorati leganindu-se pe apa riului - Asta-i o chestie tare, si plutesti pe-un curcubeu, zise Pit. Sper ci nu ne vom risturna, .. ~ Stai prost la capitoful inot? intreba soricelul Tumba. - Pai, rispunse Pit ezitant, eu stiu inota mai mult in ape linistite lacuri. - In biiltoace, rise soricelul Tumba. Tonul destul de ironic al soricclului, il infurie pe Pit. Adicd, un animalut atit de mic, de-a dreptul sfrijit, un nimeni in drum, ride de el? O pormi, incruntat si hotarit. Ina nu apucd s& spund nici un cuvint, cA Pit era deja in apa nu mai adinca de o palma care aluneca, molcom, deasupra pietrelor. fnota, cu repeziciune, pind la curcubeul transformat in barca. O distanta de doi, trei pagi. Destul ca si-gi arate curajul si aptitudinile de inotator. Soricelul Tumba sari, ca si impins de-un arc, in spinarea cafelusei. Se prinse de blana ci patata in trei culori si zise, plin de entuziasm: - Calitoria continua! Didi se dadu putin inapoi. isi lua avint si, dintr-un salt, fu lingd Pit, bucuroasa ci nu a atins suprafata apei. Dupa ce si Ina ocupa un loc, curcubeul o porni pe firul apei in jos, intr-o leginare lina. Malurile erau napadite de arbusti, de copaci mai mici ori mai mari, de tufe infepiitoare cu mure salbatica. Trecura pe lingi curcubeulbarca, intr-o liniste desavirsita, citiva castori. jnotau la distante perfect egale intre ci, purtind fiecare intre dinti cite un lastar ori cite un trunchi subfirel de copac. Ina numiri zece castori. Nici unul nu le acorda vreo atentie celor care calitoreau pe riu cu un curcubeu - Castorii sint adevirati constructori subacvatici, zise Ina, admirativ. - li priveste, coment’ Pit, noi nu putem locui sub apa. Apiru un nou gir de castori, Acestia purtau in gurd cite 0 tulpini de porumb, fiecare Uiiat’ cu cea mai mare precizie. ~ Sint capabili sé puna Ia pamint, rapid, un sir intreg din lanul de porumb, explicit Tumba. - Mare bucurie pentru cei care Lau plantat, mormai Pit, Cind apiru gi ultimul castor, Didi kitri de citeva ori. Tumba, care rimase pe spinarea catelusci, se ridica pe Kibutele din fata, chicotind. - Acesta ¢ cel mai tinar dintre ci si prieten cu mine, zise. Salutare, Breb, ce mai faci?Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Castorul se inerunta, dar nu raspunse.. ~ Esti tare mindru azi, continua Tumba si-I provoace, nu stai de vorba nici micar cu prictenii. - Cum sa-ti raspund, tembelule, cind am chestia asta intre dinti, se rasti la el tinarul Breb. Pit izbucni in hohote de ris nu se putea abtine. Breb, deschizind botul, incepu sa salte pe valuri in urma sa. ~ Sis-a dus, rise si Tumba de naivitatea prictenului sau Breb. Tinarul castor nu mai pierdu timpul ca sa-i raspunda. Se rasuci, ca un titirez, de citeva ori. Apoi, cu mare repeziciune, precum sageata in zbor, 0 porni dupa tulpina de porumb. O ajunse si o apucd, ferm, intre dinti - Bravo, Breb, aclama goricelul Tumba, Asta am dorit! $4 le arat celor de linga mine ce prieten am. Un adevarat campion la inot. - Siun constructor excelent, il completa Ina. Tinarul castor trecu pe linga ci, fara sa le mai arunce vreo privire. Evident, era supiirat pe soricelul Tumba. Dar, mai ales, era supart chiar pe el, pentru ca se lisase aga ugor pacalit. -Breb, cind mi intore, iti promit c& voi face un spectacol doar pentru tine, striga Tumba in urma sa. Si-ti treacd supararea. Dar castorul Breb nici nu tresari, Ca gi cum ar fi avut urechile infundate. Curcubeul transformat in bared aluneca, lin, pe suprafata apei lipsit’ de valuri. Soarele invailuia pimintul intr-o paturd cilduroasa si pufoast. Toti patru se simtira atinsi de moliciune. Pleoapele le coborau incet, ca niste jaluzele Kisate si cada, ugor, peste ferestre. Un somn dulce si leganat ii cuprinse rind pe rind. Se auzea susurul riului, ca 0 muzica de vis. Didi adormise cu botul sprifinit pe labele din fats. Soricelul Tumba, pe spatele ei, sfordia subtirel printre firele blinii. Ina isi sprijinise capul de curbura curcubeului, iar Pit se adunase linga ea, intr-un ghemotoc de {epi albi Primul care se trezi, fi Tumba, Avusese un vis spaimos. Se fficea ca soarele se intuneca, dintr-odata, din cauza unui vultur uriag care plana, cu aripile larg desficute, deasupra curcubeului lor. Ochii vulturului aruncau priviri hraparete mai ales asupra lui. Ghearele ii erau desficute, pregatite de atac. Ciocul de ofel avea sclipirile unor cufite ascutie. Tumba (privind spre cer): Hei, treziti-va! Ina (frecindu-si ochi): Am adormit putintel, caldura soarelui e de vin. Pit: Ce ai de strigi in halul acesta, Tumba? Il speri pe vreunul dintre noi gi poate cadea in apa... . Ina fi ficu semne sa se potoleasca, dar ariciul scipase tulpina de porumb careEpic Tumba (aratind in spre cer) : Nu-mi place. Pit: Ce nu-ti place? Tumba: S-a intunecat dintr-odata. Didi litra afirmativ, de citeva ori Ina; E un nor, ..Un nor mare si negru, Poate vine ploaia Tumba: S-au grindina. in plina vara, ¢ posibil. Ina: Atunci, ar fi mai bine si ne adiipostim din timp. Pind ce trece furtuna. Tumba: Ai dreptate. Soricelul nici nu apuca bine si rosteascd ultimul cuvint, c& norul cel mare, gros si intunecat, incepu sa fiarba, s4 clocoteasca, sa mugeasca precum un taur turbat. Crescura si valurile in jurul curcubcului, devenind ameninfatoare. Vintul incepu sa suiere, rascolind tufisurile si coroanele copacilor de pe maluri, Pit sari in bratele Inci, iar Tumba se prinse, zdravan, de blana lui Didi. Catelusa nu se arata speriata de norul cel turbat, nici de suicraturile vintului, Privea doar mirata in sus, ca si cum ar fi spus, ce V-a apucat taman in toiul zilei, nu puteati astepta noaptea? Deodata, chiar din mijlocul norului negu, izbucni un fulger luminos urmat de-un traznet puternic, de pared s-ar fi crapat cerul. Abia atunci Didi tresari, speriatd, apoi isi inalfa botul si scoase un urlet de lup, prelung. Auuuu! Fulgerul cizu in apa riului, nu departe de curcubeu. in momentele urmatoare, norul despicat in douad, se indeparta cu repeziciune. Nu se mai auzi nici un alt triznet. Soarele isi ficu aparitia, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. isi rasturna, cu dirnicie, cogul cu raze calde. Totul se linisti in jur. $i freamatul copacilor, si valurile apei - A fost mai nimic, se grozivi Pit, coborind din bratele Inci. - Fulgerul a cizut aproape de noi, zise Ina, - Putea si ne loveasca, presupuse Tumba. - Atunci ai fi ficut tu niste tumbe de-a dreptul hazlii, zise Pit, revenindu-i chefuul de glume. Didi incepu si miriie. Privea apa acolo unde cazuse fulgerul. Miriia amenintitor si isi arvita dintii. Ca si cum undeva, in adincuri, vedea un dugman periculos. - Ceva se intimpla, zise Tumba. O simt pe Didi agitata. - Ceva se mise pe sub apa, zise Ina cu voce soptita. Arta cu mina acolo unde igi atintise privirile Didi. Apa se ridica gi cobora in valuri lipsite de spuma. Ca si cum o vietate se rsucea in adincuri. Apoi se forma, brusc, un singur val care incepu s& se roteasca, rapid, in jurul curcubeului. Didi, incordaté ca un are, latra la el, urmirindu-i 19Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) ca, Latratul ei cra mai tare si mai aspru ca niciodata. Un litrat siv, ca si cum s-ar fi pregatit de atac. Soricelul Tumba abia se mai putea tine pe spinarea ci. Din val, brusc, tisni brusc un sarpe hung, gros, de un verde stralucitor. Fulgerul cazut in apa se transformase in sarpe! = Ce mare e, ingina Pit, cu glas sfirsit = SA nu miscim, propuse Ina. Dar Didi continua sa latre tot mai tare, tot mai razboinic. Sarpele disparu sub curcubeu. Aparu in urmatoarea clipa si isi incolaci coada de un capat al curcubeului, iar de celalalt, capul. Suierind fioros, incepu sa clatine curcubcul, intr-o parte i intr-alta. - E de rau, vrea s4 ne rastoarne, zise Tumba - Ca sa cadem in apa si sA ne inghita, il completa Pit, cu voce tremurata. -Are o gura cit 0 sur, ne inghite pe toti deodata, chiteai Tumba Trebuie gasita, repede, © solutie, gindi Ina, nu ¢ timp de dus tratative cu sarpele acesta nervos ori poate doar flimind. S-a nascut dintr-un fulger si are burta goal. - Ai putea sa-mi dai unul dintre {epii tai, ii sopti Ina lui Pit la ureche. Acesta pricepu imediat. Era un arici circotas dar istet = Ia-ma cu totul, zise Pit si i se urca imediat in palma, lipindu-se de ea. in clipa in care Ina lovi sarpele cu palma sa {epoasa, in partea cealalta a crucubeului transformat in barca, Didi isi infigea colfii in coada sarpelui. Nu curse nici un strop de singe. Prin giurile ficute de tepii lui Pit gi de coltii lui Didi, iesira fisii de lumina stralucitoare. Ca si cum fulgerul se imbracase in piclea sarpelui. Ori, poate, sarpele pindea de mult acolo, sub api, ling ei iar cind fulgerul a cazut din cer, ka inghit Sarpele deschise gura larg, ca si cum ar fi vrut si inspire mai mult acr. O limba subtire, lung, bifurcatd, fisni afard si pipai culorile cureubeului. Apoi, cu un ultim suirat, se desprinse de curcubeu, disparind in apa. O vreme, nimeni nu rosti un cuvint. Pina si Didi inceta cu Mitratul, dar ramase in picioare, cu_privirile scormonind in apa riului. Curcubeul isi urma alunecarea lina. Arata la fel de colorat si stralucitor. Cind Didi se aseza, din nou, pe burta, proptindu-si botul pe labele din fata, Tumba zise: - Sper c& a disparut, definitiv, balaurul acela... - Sarpe, mormii Pit, dezlipindu-se de pe palma Inei. - Nu Lam vazut intreg, zise ea, poate avea aripi. 20Epic - Ba, sf nu aiba, interveni goriceful Tumba. Cu aripi, ne-ar putea urmari si in zbor. - Noroc cu tepii mei, se Kuda Pi - Si cu dintii lui Didi, il complet Ina - Fi, nu spune! se mira ariciul. Chiar asa de curajoasa este catelusa? Didi inchise ochii. Ironiile ariciului treceau, fird efect, pe la urechile ci. Nu © interesau deloc. Acum trebuia si se odihneasc’, dupa agitatia cu sarpele acela cazut din senin exact ling’ ei! Didi visa. Tsi misca labele, gemind incetigor. Nu de durere, ci de incintare. Se visa, saltind pe un cimp cu flori si iarba inalta, incercind sa prinda secte care zburau pe acolo. Se simteau, toti, putin obositi, dupa spaima tras si lupta dus cu sarpele cazut din cer. Sau, poate, mu cazuse din cer. Poate adormise pe fundul riului, iar fulgerul cazut in apa La trezit. Valurile riului disparura, pe nesimtite. Albia lui se kirgi. Malurile se indepiirtara. Pe ele crescusera numeroase silcii pletoase. Atit de aproape unele de altele, incit formau un adevarat zid verde. Curcurbeul aluneca foarte incet pe suprafata aproape nemigcata a apei. Era o curbura unde riul se ingrosase si se potolise atit de mult ineit semana cuun lac. Ici acolo cite un peste pus pe joacd, silta spre cer, improscind cu stropi in jurul sau. Soarele continua si incilzeasca tot mai puternic, ca in miezul unei zile din mijlocul veri. Toropeala Ie didea tircoale celor patru din curcubeul-barca. Tumba si Pit inchisera ochii, imitind-o pe Didi. Un pui de somn, nu strc’. Daca Didi doarme, ¢ clar cd mai au de mers pe riu in jos o buna bucata de vreme. Ina simti si ca cum este atinsd de o placuta moleseala. ji reveni in minte chipul bunicului cel sugubat. fi zimbi. Bunicul ei cel vesel, mare iubitor de excursii. Care dispZrea, de unul singur, citeodat’ si mai multe zile, numai el stia unde. Spre agitatia familici. Mereu insotit de aparatul su de fotografiat cu burduf. Inainte de a pleca pentru totdeauna, bunicul ii soptise: Ina, si nu-ti fic niciodaté teami de necunoscut. {[nfrunta-l, cu zimbetul pe buze. Necunoscutul iti poate dauna doar atunci cind iti este frica de el. Fii mereu curioas’i sa afli ce si cum se intimpli in jurul tau. Lumea este plin’ de miracole, trebuic doar sa vrei sa le deslusesti. Pe mormintul sau crescuse un arbust de-o culoare purpuriec. Ca o explozic de pe o planeta misterioasa. Ca un foc intr-un apus de soare.Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Nimeni nu il plantase acolo, Ina igi amintea, cu capul sprijinit de curcubeu gsi cu ochii pe jumitate inchisi. Bunicul ei cu care ridea adesea. Nu o fuase, niciodata, in fungile sale excursii, Facuseri impreuna doar plimbiri prin parcuri ori pe dealurile impadurite de la marginea orasului, Esti o fetita curajoasa, de asta sint convins, ii spunea el, dar mai trebuie, putintel, s& cresti, Mama ta nu mi da voie s& te duc acum cu mine. Printre genele intredeschise. Ina deshusi cA cineva se apropie pe suprafata apei. Deschise ochii si zimbi, miata Direct spre ea venea o lebidi. Se migca gratios, ca o balerin’. Ca o dansatoare pe patine Lebada se opri linga Ina. De sub o aripa zbura, direct spre ea, ceva seménind cu un carabus cu aripi transparente... - Oh!, exclama Ina si batu din palme. O zina! ~ Ai nimerit-o, pe jumatate, se auzi un glas subfirel si vesel. Eu sint un zin, Zinul Grigore i nu prea am timp de multe explicatii. - Zinul Grigore ? Ina nu se putu abtina s4 nu ride de citeva ori, ceea ce pe zinul Grigore nu-L supra nici un strop. Era durduliu si avea barba. Trupsorul lui gros contrasta cu aripile fine, transparente, ca de libelula. - Da, exact, confirma zinul Grigore, oprindu-se in dreptul Inei. Credeai c& exist doar zine pe lume? Gresit - Esti un zin foarte simpatic si... zise Ina - Lasa chestiila astea, o intrerupse zinul Grigore. Ti-am mai spus, nu am timp de pierdut De sub cealalta arip’ a Iebedei, scoase o oglind’. Era mai mare de doua ori cit el, ~ Ia-o repede, ii zise Inci, sa nu o seap in apa. ~ O oglinda! exclama Ina - Exact. O oglinda. - Una fermeeati, ca in povesti - Las povestile, ii replica zinul Grigore, migcindu-si barba. Ai pornit-o intr-o aventura pentru care ¢ nevoie de mare curaj. - Zinele stiu tot, il completa Ina. ~ Zinele stiu tot, iar un zin stie chiar mai mult! int convinsa.Epic - Deci, si nu o mai lungesc. Folosesti oglinda asta, cind o sa te intilnesti cu un animal ciudat, fioros si periculos. Ca nici nu stii ce ¢, cocos ori garpe ori dragon ori vrajitor. fi bagi oglinda in fata mutrei, pricepi? - Se va speria? intreba Ina, neincreziitoare. - E capabil si omoare doar cu privirea ori cu rasuflarea lui otravitoare, continua zinul Grigore sa-i explice fetitei. Dacd isi vede mutra, Lai terminat. $i el se va speria cind va vedea cum arat. Si-o sii crape de ciuda. - Poate oglinda ¢ cam mica, nu crezi? - A, am uitat si-{i spun. Fiorosul acesta are doar cam o jumitate de metru lungime, explica zinul Grigore. Mic dar afurisit de periculos. Se numeste basilisc. - O, exclama Ina, acum imi amintesc! Am vazut poze. Bunicul mi-a adus cartea in dar. Are cap de cocos, cioe de vultur, aripi de dragon si trup de sarpe cu solzi. - Acela e! - Multumese pentru oglinda. ~ Plec. Am sedinta cu zinele. Astea nu au rabdare sa astepte. Sint mereu in miscare. Mereu trebuie sa facd ceva - Poate ai ajunge mai repede, daca ai zbura, sugera Ina - Teorectic, asa e, ai dreptate, o Kiuda zinul Grigore. Dar in primul rind, pe aici nu este bine si ne artim. Nici zinele si nici eu. Prin tufigurile dese de pe maluri, se ascund dusmani periculosi. in al doilea rind, lebada cu care am venit, ¢ una special. Cale bun’! Zinul Grigore disparu sub aripa alba. Lebiida incepu si alunece, lin, pe suprafata apei. Fars grabi. Ca intr-o plimbare de duminicd. Unde-o fi graba despre care vorbea zinul Grigore? se intreba Ina. in momentul urmiator, gratioasa pasire tisni, ca o sigeata, spre inaltul cerului si disp3ru cit ai clipi de citeva ori Curcubeul transformat in bared se misca cu mare lene, atins si el de caldura molesitoare. Didi avea un vis agitat. incepu si-si miste tot mai tare labele din fata. Precis, visa ci sap o galerie, cu repeziciune, in mijlocul unui cimp. La un moment dat, avu © tresarire atit de puternicd incit zdruncina intregul curcubeu, Pit, adormit ling’ ea, aluneca in apa. Luat prin surprindere, scoase in {ipat ascutit, trezindu-i pe toti. Inclusiv pe Didi! - Pit!, tip’ Ina fir si vrea. Se speriase de brusca alunecare a ariciului si intinse mina, automat, dupa el. Dar, ca din senin, cursul apei crescu iar curcubeul-barea prinse vitezAConta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Didi se ridicd, cu o mutra comica si mirata, totodata. Incepu sa-si fluture coada, in timp ce se holba la Pit, ca $i cum nu Lar fi recunoscut. Vesela de pared cineva 0 invitase la joacd, Didi sari in apa. Soricelul Tumba se catara, cu repeziciune, de pe spatele pina pe gitul ci. Acolop se parinse, zdravan, de blana-i tricolora. In apa, Didi devenea intotdeauna sobra. fnota pina lingd Pit, crezind ca trebuie si-l salveze. - Poate ai chef si ne Iudm la intrecere, Didica, fungi decit mine, ai sanse s& ma intreci. Atunci Didi pricepu. Ariciul alb e un bun inotator, ceea ce o ineinti. Incepura un soi de hirjoana, ficind valuri spumoase in jurul lor. Inotau in cereuri mai mici ori mai mari, in serpentine, inainte si inapoi, de-a lungul curcubeului. Pit se dovedea, intr-adevar, pe cit de scurt pe atit de rapid. Clare pe gitul cafelusei, Tumba ii provoca. - Haide, aproape 0 intreci, ariciule! Bravo! Te tii bine. Didica, da-i bataic! Te lasi intrecuta de Pit? Atentie, si nu rasturnati curcubeul. Ina ii privea, incintata. Inca nu il vazuse pe Pit niciodata inotind, La un moment dat, din stufarisul bogat crecut pe ambele maluri, in directia lor. - Didi! Pit! Imediat ling’ mine! zise Pit, ironic. Esti mai ipa Ina, Tipiitul ci spaimos ii potoli pe cei doi. Pit se agata de gitul catelusei. Un gest inteligent, bine gindit. Didi sAlt pe curcubeu, dintr-o singura miscare. - Ce se intimpli? intreba Pit, nemultumit ¢4 fusese intrerupt tocmai cind cra cit pe ce si preia conducerea la intrecerea de inot - Acolo, spuse Ina, aratind cu degetul. De ci se apropia, amenintitor, un crocodil nesfirgit de lung, de culoarea putregaiului cu ochi bulbucati, insingerati, de parc’-si iesise din minti, asa, din senin. Asta o fi scdpat de la nebuni, vru si comenteze Pit, dar se abtinu. Cind crocoditul ajunse fa citiva metri de curcubeu, Tumba salta in crestetul c&telusei. Imediat, de pared cineva Lar fi bagat in prizi, incepu sa cinte ascutit si ritmat si si danseze. Cu tumbe, cu salturi, cu rasuciri, cu pasi de dans modern sau clasic, dind impresia c& ar fi avut si o partener’ nevazuti. Crocodilul cel fioros, lung , serpos, cu solzi de mucegai pe spate, se opri dintr-odata. De uluiala, ochii ii iesira si mai mult din orbite. Un sfrijit de soarece topaie pe crestetul unui ciine, de parca s-ar afla pe-o scena in fata unui public numeros!? Soricelul Tumba dansa si cinta intr-un ritm tot mai trepidant, mai nebun, in timp ce Didi il suporta, zimbind.Epic Crocodilul casc& 0 gura enorma, dezvelindu-si cei douazecisipatru de colti ascutiti, capabili si zdrobeasca, intr-o clipita, si oase de taur. Falcile enorme, desfiicute larg, incremenira. Soricelul Tumba il Kisase pe crocodil cu gura cliscati! Animalul fioros, preistoric si rapace, intepenise de uimire, lar Tumba a tot dansat si cintat, in timp ce curcubeul-barea se indeparta din ce in ce mai mult, Crocodilul devenea tot mai mic, pind ce dispairu. Ramase in aceeasi pozitie si poate nici in ziua de azi nu a mai reusit sa-si inclesteze filcile la loc! - Bravo, Tumba, il Kuda Ina, pe bune! - Ai avut o idee de aplaudat, recunoscu si Pit. - Uncori, cei mici sint mai destepti, chicoti soricetut. - Cel mai adesea, chiar asa gi este, il completa Pit. Ina se multumi sA zimbeasca, fericita cA pericolul a trecut. Nu isi cum Lar fi putut alunga pe acel ripitor pus pe inghitit cam tot ce~ cale. - Calitoria continua, zise Tumba gi se asez’, comod, la loc. Adica, pe spatele imblinit al cAtelusei Didi. Din nou, soarele golea saci de caldura peste pamint Pleoapele se inchideau , pe nesimtite. Doar Ina isi propuse sa nu mai doarma. Nici macar s4 nu atipeasca. Cineva trebuia si rimina atent la pericolele care puteau pindi, ascunse sub luciul apei ori prin vegetafia deasi a malurilor. Oare unde ne duce Didi? se intrebi Ina. Sint locuri pe unde bunicul a umblat sia ficut fotografi iar Didi e 0 cAliuza? O privi pe cafelusd cu mare drag. Se si intrista putin. Daca ag avea-o si dincolo, in camera mea, igi zise Ina. SA ies cu ea la plimbare, si mergem impreuna la cumparaturi, Dar Didi ficea parte din lumea aparatului de fotografiat, o lume de vis. Ina offi adine apoi zimbi. Sint bucuroas’ cA am cunoscut-o si ci acum sintem impreuni...isi zise ca, alungindu-si gindurile triste. imi voi aminti cu drag de ea. Didi, citelusa tricolora care zimbeste si in somn! Se auzi un zgomot surd. Ina ciuli urechile. Oare ce si fie? Nu-i pkicea. Suna ca o amenintare surda. Curcubeul-barea incepu sa alunece din ce in ce mai repede. Zgomotul crestea vertiginos. Era ca 0 bolboroseali puternicti insotits de vuict. Ina pricepu. Se apropiau, cu mare vitezi, de o cascada. respirind ugurata. A ramas cu gura cdscata, 25Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Daca se trezesc animalele, se vor speria si vor face gesturi necugetate, isi spuse Ina. Pot aluneca in apa. Didi deschise un ochi. O privi pe Ina cit se poate de linistita. ii zimbi. Ca si cum i-ar fi spus, nu te speria, sc’pim noi si de cascada. Apoi inchise ochiul la loc gi ofta adinc. Ce fi-e gi cu fetitele astea! Mereu isi fac griji pentru orice fleac Incepu si respire calm gi egal. Se putea trezi gi adormi la loc, intr-o clips. Din seninul cerului, aparu un stol de fluturi albastri. Cobori exact deasupra Inei. Citeva momente, fluturii zburara in ritmul curcubeului-barca purtat de apa riului, Apoi se impartira in dou’ grupuri egale. Unul se aseza pe un capat al bireii multicolore iar altul pe celilalt capat Dind din aripile lor albastre, incepura, pe nesimtite, sa ridice barea deasupra apei. Ina vazu, cu incintare. cum se inalté exact cind ajunsera pe marginea cascadei. O cascada adinc’, mugind, czind cu o vitezd uriasi peste stinci ascutite. Valurile se spargeau de ele, in mii de bucati spumoase. Pit se trezi. Isi roti ochii in jur, nedumerit. - Ceva nu e chiar in ordine, murmurs el. - Totul ¢ in ordine, il linisti Ina. Zburam, asta ¢... Pit privi in jos si descoperi cascada - Aha! exclami el. O cascada! Ne puteam zdrobi de bolovanii aia... - Fir comentarii pe tema bolovanilor, zise Ina. SA ne bucuram de zborul nostru albastru, incepura sa se indeparteze de riu. Vuictul se auzea tot mai putin, tot mai incet, pind cind se transforma intr-o soapta. Apoi inceta. Pe linga ei trecu o barzi in zbor, cu o rim’ lung’ in cioc. Nu le acordi atentie, ca si cum ar fi fost invizibili, Apoi apiru un peste rogu, cu_ochi bulbucati. La aripioare avea voaluri fine, transparente, ca de matase. inota in acrul albastrui, ca intr-un lac cu apa curati, II insotea un nuffir galben, la mica distanta. - Pared-i bulevard pe-aici, bombiini Pit iar Ina rise, amuzati. - Bulevardul cerului, zise ea. ~ Sper si nu-gi facd aparitia si dihania aceea cu gura plina de dinti ascutiti, mereu moarta de foame, mai zise Pit. - Crocodilul? intreba Ina, A ramas pe loc, uimit, Incremenit! Oricum, se pare ca sintem invizibili, Nimeni nu ne acorda vreo atentie. ~ Mai bine aga, zise Pit. 26Epic Apiru si 0 broasa testoasa. Se migca incet, ca intr-o plimbare de duminica prin parc, De ce si se griibeasca, doar avea incA vreo suti de ani de trait! O depagira citeva rate salbatice si zgomotoase, care zburau una dupa alta, pistrind distante egale intre ele Pe linga broasca testoasa mai trecu, saltind, un iepure tarcat. - Un pui de zebra, nereusit, chicoti Pit Apoi un cird de ciori ciriitoare, gata de cearti. Si un vitelas care salta vesel, de parca s-ar fi aflat intr-o poiana cu iarba inalta, Tofi treceau pe ling& curcubeu, fird si-1 vada. Fluturii albastri care-1 purtau prin vazduh, se hotarira s4 coboare. Intrara intr-un strat de nori albi si pufosi, ca de vata. Didi se ridica in patru labe, fara graba. Nu fu deloc miraté s4 descopere unde se afla. isi flutura coada apoi strainuta zgomotos, trezindu-l si pe soricelul Tumba. Stranutul ei imprastie norii albi. - Hai, noroe, Didica, zise Tumba, dupa cite vad, zburam! - De multigor, drag, il complet’ Pit. Didi latra de citeva ori, pe un ton vesel. - Ne apropiem de tinta, explied Tumba. Va fio surpri - Una plicuta, sper, bombani Pit. Jos, descoperira un piesaj nu tocmai prietenos Se zireau doar stinci golase. fntre ele, platouri cenusii cu bolovani de diferite forme si marimi. Nimic verde. Nici copaci, nici tufiguri, nici iarba. - Un tinut al pietrei, zise Ina. = Noroe cA aricii albi sint nu doar buni inotatori ci si buni alpinisti, se aud’ Pit. - lar eu sint un excelent dansator, zise Tumba. -Pe tine te cara Didi in spate, asa-i simplu, nu? comenta Pit, pe un ton ironic. - Normal! $i ma simt foarte bine, raspunse Tumba, deloc jignit de remarca ariciului, Curcurbeul aterizi, ugurel, pe citeva pictre mari gi plate. Ina cobori, urmati de ceilalfi, Apoi, curcubeul se inal, rapid, ca o navi extraterestra. Se risuci, revenind la forma sa normal si se lipi de orizont. Ca si cum nu ar fi fost niciodata o barca multicolora care a transportat, pe apa si prin acr, o fetitd gi citeva animale. Didi o porni in fata, saltind pe pietre. - Calitoria continua! anunti Tumba Ina si Pit ii urmara. in departare, se inalta un munte stincos fara urma de verdeata. Nici un arbust, nici un brad, nici un alt soi de copac. Spre el se indrepta Didi. 27Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Tot tinutul parea pustiu. Numai piatra. Bolovani de diverse marimi si diverse forme. Ce soiuri de animale ar trai in asemenea locuri? Deodata, Didi se opri, brusc, lingd un bolovan colfuros avind o forma ciudat’, Semina cu un animal pictrificat. Didi se porni sa latre, furioasa, incordindu-si labele, ca si cum se pregiitea sa atace - Didi, nu! tip’ soricelul Tumba, apoi incercii si se ascund’ printre firele blanii tricolore. Ceva aflat in spatele bolovanului, o scotea din sarite pe catelusa. Ina se grabi si ajunga linga ea. Simfea prezenta unui pericol. in spatele bolovanului se gasea un ciudat animal. Avea cap de cocos si un cioe de vultur. Aripi de dragon, cu ghiare in virfuri. Corpul ii era de sarpe, acoperit de solzi verzui, Un soi de sopirki de mici dimensiuni, Un fel de iguana combinata cu un cocos! igi tinea capul aplecat in jos, cu ochii acoperiti pe jumatate, ca si cum s-ar fi ferit de o lumina prea puernica. - Ohoo, exclama Pit, ce aratare haioas’! Parcd-i lipita din numeroase bucati luate de la mai multe vietati. - E.un basilise, sopti Ina gi scoase oglinda. - Asta ce niizbitie 0 mai fi? intreba Pit. - Basiliscul este ceea ce vezi, pui intrebari inutile! Cel care vorbise, fusese insugi basiliscul! Avea un glas rigusit, in contrast cu trupul séu mic, lung doar de vreo 40 de centimetri. ~ Sint basiliscul Pliniu si nu dorese s& va fac ru. - Am o oglinda, zise Ina. Didi inceta sa mai latre. Dac& Ina vorbeste cu animalul acela ciudat, nu ¢ un pericol chiar asa de mare. incepu si miriic, in reprize , ca o avertizare. Adic’, atentic, mai basiliscule, sint aici, pregatita si te atac, de ma obligi! Pit: Ce tot stai cu privirile infipte-n piatri?! Dac& nu ai ginduri ascunse, ridicd-ti capul acela de cocos gi holbeaza-te la noi! Ina: Ne protejeaza, asa cred. Basiliscul Pliniu: Are dreptate. Tumba ( ridicindu-se, precaut): Cum adica? asiliscul Pliniu: Adie, ¢ de ajuns si mi uit la voi si va pot ucide pe loc! (Didi latra, nervoas’, pind ce Ina ii ficu semn sA taca). Sau, daca nu atunei in mod sigur va impictrese. Pit: Ne transformi in niste bolovani, ca pe astia de lingd noi in afaré de Didi care continua sa-l miriie pe basiliscul Pliniu, toti isi rotira privirile in jur. Intr-adevdr, uitindu-se cu atentic, pricepuré ca unii bolovani semanau foarte bine cu silucte de oameni ori de animale infepenite in diverse pozitii.Epic Ina: Asa este. Basiliscul Pliniu (oftind): lar rasuflarea mea otraveste. Tumba: Nici nu esti atit de mare, pe cit de periculos! Ina: Ti-e teami de oglinda ori din alte motive ne lagi in pace? Pit: De ce si-i fie teama de oglinda? Basiliscul Pliniu ( putin jenat): Daca mi se pune oglinda in fata si ma vad Ina: Atunci moare. Pit: Ahaaa! Il ucid propriile sale priviri Tumba: Fara voia sa Basiliscul Pliniu (oftind din nou): Cam asa. De fapt, m-am saturat. Nu pot sta de vorbi cu nimeni, in mod firesc. Fata in fai. Ochi in ochi. Si sint rege, se spune...! ‘arc ai o coroana desenata pe cap, acum observ. Basiliscul Pliniu: Ce fel de rege e acela care nu le poate vorbi supusilor decit stind cu spatele la ci ori cu capul aplecat? Tumba: Cam jenant. Basiliscul Pliniu: Asa gindesc si cu. Pe voi trebuie s4 va las s& treceti, Ina: Oricum, am fi mers mai departe Basiliscul Pliniu: ... si sd ajungeti la pesterd. Va va conduce cafelusa. Didi inceta sa mai miriie isi inalgi, mindra, capul lunguiet, dragilas si pictat in trei culori, Era constienta de importanta misiunii sale. Pit (scuturindu-si {epii a suparare): Toaté lumea stic, inafari de Ina gi de mine! Ina (zimbindu-i): Cu atit va fi surpriza mai mare. Pit: Sper si nu fie o surpriza neplacuta. Basiliscul Pliniu: Mai neplacut este cind te pornesti de unul singur. Pit: Apropo, tu esti singurel? Nu ai pe nimeni in pustictatea asta pietroasi? Mama, tata, frati, macar un pricten? Te pomenesti cd, ffir si vrei, i-ai ucis ori i-ai transformat in bolovani! Basiliscul Pliniu (ezitind): Aaaa...pai..la inceput habar nu aveam ce puteam face cu privirea ori cu rasuflarea. M-am niscut dintr-un ou. Pit: Ca si dragonii! De aia semeni tu si cu un dragon. Tumba: Mama ta ¢ 0 pasire? Pit: O g Ina ridea in sinea ci. Stia raspunsul si astepta si vad cum reactioneaza basiliscul. Basiliscul Pliniu ( jenat): Pai, a fost un...cocos. Un ou de cocos. Pit (amuzat): E tare! Un cocos ouator! Basiliscul Pliniu: Da. Dar de clocit m-a clocit 0 broasca. 29Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Tumba; Ai doua mame si nici un tata! Basiliscul Pliniu: Cocosul ar putea fi numit, totusi, tata Pit: Situatie de exceptic. De aceca arti aga de aparte. Tumba: Mie imi place. Basiliscul Pliniu ( emotionat): Pe bune? E prima oara cind cineva imi spune asta. Pit: Tar dupa ce ai iesit din gioace, ti gata! L-ai transformat in stane de piatra. Tumba: De unde sa stie un copilas nevinovat, ce puteri zac ascunse in privirile sal Basiliscul Pliniu (oftind): Pe cocog nu am mai apucat sa-I vad. A fost condamnat la moarte. Pit si Tumba (intr-un glas) : Cine a condamnat? iscul Pliniu: | Oamenii! Un cocog care face un ou, ¢ periculos. Are legaturi cu diavolul. Pit: lar mama, cind a vrut si-gi sérute copilagul... Tumba: ...si-a fuguiat buzele si asa a rimas! Piatra cu buzel Basiliscul Pliniu ( cu regret) : Da, cam aga s-a intimplat. Dar mai bine s& Vi povestese. Ina: Te ascultam. ai privit parintii jubitori si i-ai dat Povestea basiliscului Pliniu S-a intimplat intr-un oragel frumos, numit Baal, cu case ca din turta dulce. Oraselul se afla pe malul unui fluviu mare care se numeste Rin. Pe Rin circuld vapoare de toate marimile. Dar se gases si barci ale pescarilor. In acest ordsel pitoresc, cu case mici si grédini pline cu flori, cu stradute pietruite, oamenii mergeau duminica la biserica. Il ascultau pe preot care era si mai marele peste oras. Adica, dupa primar, el era cel mai important om. De fapt, pe preot nimeni nu-l contrazicea. Tot ce spunea el era adevarat. In curtea unui brutar mare $i rotund ca o piine, dar gospodar si cinsitit, se afla un cocos. Acest cocos era tare mindru. Cinta, in fiecare dimineata, cu putere, de se auzea in tot orasul. Cucurigul sdu era semnalul de trezire al locuitorilor. Cocosul anunfa 0 noua zi de munca. Dar si simbata si duminca, semnala in zori de zi, rasaritul soarelui. Era un cocos negru cu creasté rosie ca focul. Zicea despre el ca este spionul soarelui.Epic Nu toata lumea il indragea. Mai ales cei care nu trebuiau sa plece de dimineaja la lucru. Printre acestia era si preotul. El dimineaya putea lenevi in pat, nu avea nimic de facut.. Si intr-o bund zi, brutarul cel rotund ca o piine, descoperi in culcusul unde obisnuia sa doarma cocosul cel negru si falnic, un ou! Un ou mare! S-a holbat la el, incurcat si speriat. Cum adica, ouat...cocosul? A fugit in casa si i-a povestit sotici. Esti beat de dimincafa? ” |-a intrebat femeia. ,, Vorbesti prostii, cum sa fact oud un cocos?” » Nu sint beat, femeie! ", a raspuns brutarul. ,, Hai sd vezi si tu. », Crezi cé nu am altceva de lucru decit sa pierd timpul cu prostiile tale? ”, se rasti la el sofia. Atunci...il chem pe vecin” , zise brutarul », Ba, stai tu frumusel pe fundul tiu ala gras! " rise sofia. ,, O sd te faci de ris, Un cocos care a ouat, zici? Ha, ha, ha!” Atunci brutarul a técut si s-a gindit ca poate vreo gaind mai indrdzneara i- a facut figura cocosului si i-a lasat un ou in culcus. Cocosul si-a gasit alt loc de dormit, caci ograda brutarului era larga iar el era singurul cocos de-acolo. Oul a fost clocit de 0 broasc& mare si verde. lar eu am iesit din ou si eram mic si nestiutor. Habar nu aveam ce puteri existau in privirile mele. M-am uitat la broasca cu drag, saracul de mine, si pe loc am impietrit-o. Pot spune ca imi era mamd, nu? Si am transformat-o in stand de piatra. Atunci am priceput ce fel de puteri aveam si mi-a fost tare rusine de mine si.am zburat din locul acela, sa nu-i transform si pe ceilalfi in pietre. Ei, dar brutarul nu si-a finut gura si a povestit, in crigma, cum a gasit un ou mare de tot, in culcusul cocosului. Apoi, a doua zi a gasit oul spart iar lingd el o piatra in forma de broascd. $i i-a dus piatra sofici. » Ce-i prostia asta?! , a fipat sofia la el, imi aduci un bolovan care seamdnd cu 0 broascd? Rizi de mine? Adicd, vrei sa zici cit eu arat ca 0 broasca, nesimfitule?! ” $i, pac, I-a pocnit cu bolovanul in cap. Cit pe ce sa i-l crape in doud. Jar cind a auzit preotul despre cocos si ou, a zis ca la mijloc e mina diavolului. Mai clar, cocosul cel negru care a facut un ou, are legaturi cu diavolul si de aceea trebuie, urgent, ars pe rug! Spre binele locuitorilor orasului Baal. Asa ca, cocosul cel negru si falnic, a fost ars pe rug, in piata mare a orasului. Au asistat locuitorii cu mic si cu mare. Toti tipau de bucurie. a intrebat, aConta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Asta am vrut sa va povestese. Ina: E 0 poveste interesanta, Pit; Afla ca si soricelul Tumba a intepenit o adevarata dihanie! iscul Pliniu (mirat): Da? Pit: L-a sat, pe-un ditamai crocodil, cu botul caseat. Dar nu cu privirea. A cintat si dansat pe crestetul catelusei Didi, ca si cum s-ar fi aflat pe un podium! Didi confirma. Basiliscul Pliniu: Cred. Si vezi un soricel dansind pe capul unui ciine! Incremenesti de uimire Soricelul Tumba: Vreau si cu si va spun povestea mea. E la fel de interesanta... Pit: Eu sint de acord. Ne mai odihnim si noi. Cine stie cit drum mai avem de parcurs, Povestea soricelului Tumba. Erau doi clovni la circ. Copiii ti indrageau, dar in ultima vreme nu mai rideau cu mare pofta la glumele lor. Nici nu mai aplaudau atit de mult si de tare, ca altédati. Directorul circului le spuse, intr-o dimineata, ed va fi obligat sa-i dea afara. Ti pare rau, dar publicul nu mai este incintat de ceca ce fac in arena. Totusi, a zis directorul in continuare, va mai dau 0 sdptamind, sa va ginditi la un nou numar cu care sa atrageti spectatorii de toate virstele. Daca nu vor reusi, ti va da afara. Clovnii s-au intristat. S-au tot gindit ce sd facd. Nu le venea nici 0 idee. Si atunci am aparut eu. De fapt, ne cunosteam. Eram chiar buni pricteni. Ma cataram, deseori, pe masa lor cind mincau. Imi dadeau si mie sa manine. Cite putin din ce aveau Le-am spus ca imi venise o idee. » Ce idee? ", au intrebat ei, fard speranta in glas. » M-am gindit sd dansez! ” le-am zis eu. » Sd dansezi?", se mirara amindoi. », Cine a mai vazut un soricel dansator? Ar fi pentru prima oard. ", le-am explicat. », Asta cam asa e. " , ziserd clovnii si am zarit speranta rasérind in ochii lor.Epic Habar nu stiam sa dansez, dar eram convins c& aveam aptitudini. Ne-am pus pe treabé O saptamind intreagé am exersat. Ei bateau ritmuri in tamburine iar eu faccam salturi $i piruete $i miscari diverse de dans. ‘A fost un succes colosal! Toaté lumea se inghesuia sé-l vada pe soricelul dansator. Si pe cei doi clovni, facind tot felul de grimase, in timp ce bateau ritmul ori fluierau diverse melodii. Si asa am trait bine, pind cind o furtuna puternica a distrus cortul circului $i a omorit animalele. Si atunci cei doi clovni s-au hotérit s& renunte, definitiv, la circ. S-au retras intr-un sat unde au inceput sd cultive legume si sa planteze pomi fructiferi. Eu le-am propus sé continudm spectacolele noastre pe strazi, dar nu au vrut. Ziceau ca sosise vremea sa se stabileasca si ei intr-un loc, nu sa umble hai hui prin lume. E placut sa traiesti in mijlocul naturii. Atunci eu am ales cimpul, unde ne-am $i intilnit. Pit: Tumba, strasnicA poveste ai mai spus! Mai bine pe un cimp, decit printre bolovani! Ina: Noi va trebui si plecim mai departe. Timpul pe care-I avem la dispozitic, nu este fara sfirsit. Basiliscul Pliniu (cu un ultim si lung oftat): Desigur. Iar eu voi ramine singur, in continuare. Asa voi fi toat’ viata. Ina (ii vine 0 idee): Daca ai purta niste ochelari de soare cit mai inchisi Ia culoare? Poate ti-ar imblinzi privirile. Basiliscul Pliniu (cu speranta). Ai la tine ochelari de soare ? Ina (cu regret): Nu am dar. Pit: Dac& mai ajungem pe aici, iti aducem o pereche. Merit incercat Basiliscul Pliniu (pierindu-i entuziasmul): Bine. Ina: Sincera sa fiu, Pliniu, nu cred cd sint mari sanse de a reveni. Dar cine stie? Oricum, ti-am dat o idee Basiliscul Pliniu (intorcindu-le spatele): Multumesc. Atunci, va spun la revedere. Didi o pornise deja, cu coada in vint, pe post de steag. Salta de pe un bolovan pe altul, cu mare agilitate si precizie. Era pe panta abrupta a unui munte. = Ariciul alb nu este doar un bun inotator, ci si un bun alpinist! anunta Pit, sonor, si-I auda toti. Apoi salt pe urmele fui Didi si a soricelului Tumba urcat pe gitul ei bkinos.Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Ina mergea in urma lor. Trebuia sa fie, mereu, cu atentia treaza. Pericole se puteau ivi in orice clipa. Dar Inei nu-i era team’. Era 0 fetifi curajoasi. Necunoscutul ii stirnea curiozitatea. Pietrele deveneau tot mai umede iar atmosfera tot mai umbroasa si mai racoroasa. = Didi putea alege un drum mai insorit, bombani Pit. Pe aici aluneci la fiecare pas Citiva pescarusi verzi zburara deasupra lor, in cercuri. Pareau curiosi, Cine ¢ fetita aceca care urcd impreund cu un cine, un arici alb si un soarece? Ciriiau si ckimpaneau, ca niste babe circotase. ~ Sint draguti, pescarusii verzi, zise Ina. O raritate. - Ca gi aricii albi, completa Pit. ~ Poate in cealalta parte a muntelui, ¢ un lac ori o mare, zise Ina Pescarusii verzi ficura citeva cercuri apoi se inaltara si disparura dincolo de virful muntelui. Printre bolovani, aparura radacini groase. Se intindeau pe bolovanii umezi ca niste serpi boa. = Ce curios, exclama Ina. Ca si cum in interiorul muntelui crese copaci care gi-au scos radacinile afara. - Au crescut invers! zise Pit - Si respira! constata Ina, incintati. Da, rdacinile respirau. Se umflau si se dezumflau usor, ca si pieptul unui om. ~ Asta-i culmea! se mira Pit. - E firesc, zise Ina. Din moment ce copacii au crescut cu coroana si cu trunchiul in interiorul muntelui, respiri prin ridacinile aflate afar’, la lumina. = Poate nu sint decit niste simple radacini care respira, isi didu cu pirerea Pit. Fara trunchi ori coroane. ~ Siasta e posibil, zise Ina Continuaré cu ureusul, Didi nu se grabea. Nu dorea sa-i oboseasca. Ea ar fi putut silta, cu repeziciune, pind sus, chiar si pe suprafata alunecoasi a bolovanilor. Era o catelusa sprintena, agila, pling de viata. Mereu veseld si mereu atenta la orice migcare din jur. Coada ci hinga, tricolora, flutura in aer, ca un steag. De multe ori, ariciul si Ina care veneau in urma ei, 0 vedeau doar pe ea, miscindu-se deasupra formelor pietroase Didi se opri si Kitra de citeva ori, Nu era un Kitrat agresiv, mai degraba suna ca un fel de salut.Epic Ajunsi ling’ ca, Ina si Pit descoperira, cu uimire, c& se afla in fata intrarii intr-o pester’ inalta, larga, intunecoasa. Didi privi in sus, mirii de citeva ori si-gi flutura , din nou, coada tricolor’. Ina igi indilea gi ca privirile De tavanul pesterii, chiar linga intrare, atirnau o multime de lilieci, Sute. Soricelul Tumba icni, speriat Ina il apucd, repede, il desprinse de pe spatele cAtelusei si-l viri in buzunarul rochitei, Nu stia ce fel de lilieci erau agitati, cu capul in jos, de tavanul pesterii, Poate erau din cei care se hréineau cu sopirle ori soricei. - Fara team, se auzi un glas venind de sus. Unul dintre lilieci, mare si cu bot de vulpe, deschise un ochi gi arunc’ o privire asupra noilor veniti. -Cred ca individul acela cu bot de vulpe a zis ceva, igi dadu cu parerea Pit. -Am zis si nu va fie teama, repeta botul de vulpe. Sintem lilieci insectivori si fructivori - Bravo! eclama Pit. Si eu sint insectivori, Ba, nu ma dau in Kituri nici de la un micz de pepene dulee dulce. - O, stiu de fa bunicul, zise Ina. Majoritatea sinteti insectivori. Ne scapati side fifari. = Unii inghit pina la zece mii pe noapte, completa liliacul. Eu prefer fructele Atima, in continuare, de tavanul pesterii, nemiscat. Doar virful botului ii tremura ugsor. Din buzunarul rochitei, isi ficu aparitia Tumba. Cam pe jumitate. - Atunci nu am de ce si ma tem, zise el si igi flutura libuta spre lilieci, in semn de salut. - fn cazul acesta, nu, raspunse liliacul cu bot de vulpe. Dar sint si din cei care te-ar ciuguli imediat. = lar lilieci care beau singe de animale, explicd Ina, exist putini gi traiese pe alte meleaguri, imi povestea tot bunicul. Liliecii sint animale folositoare. - Da, destept bunic, zise liliacul. Deodata, Ina isi didu seama ci liliacul vorbiret era singurul care nu atirna cu capul in jos, ca tofi ceilalti, Se agatase de tavanul umed al pesterii cu ghearele din virful aripilor. Stitea ca intepenit si cu ochii usor intredeschisi. Doar botul i se migca. Pit faicu si el acecasi descoperire ca si Ina, Evident, nu se putu abtine gi zise: - Oho, acum observ. Pai, toti ai tai dorm atirnati cu capul in jos, numai tu esti invers! - Si ce mai observi? murmura, cu clara ironie, liliacul. 35Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) {i spun? intreba Pit la rindul sau, intrind in joe. = Dacii am pus 0 intrebare, astept un rispuns. Ina zimbea , amuzata de dialogul cclor doi. Zimbea si Didi, ca gi cum s-ar fi intilnit cu o veche si drag’ cunostint ~ Pai, zise Pit, ai urechi ascutite gi galbene. ~ Asa-it confirma liliacul. - Siun cap....ca de vulpe. - Bravo! Ai vederea buna! Noi nu prea vedem bine, in schimb auzim ca nimeni altii, Pot zice ca vedem cu auzult ~ Siniste nari ca dou tubulefe. = Inca 0 data, bravo! Te pomenesti ca stii si cum mA cheama? mormai liliacul, deschizindu-si ochii bulbucati - Habar n-am, raspunse Pit prompt. Stiu cum ma cheama pe mine. Pit! ~ Eu sint Ina iar ea e Didi, completa Ina prezentarile - Eu sint liliacul Yoda! - Yoda? Ina nu-si putu opri un chicotit. isi inalf sprincenele a mirare. Yoda? A vazut filmele cu Yoda, are si un Yoda miculut pe raftul cu carti. intotdeauna i-a pkicut figura accea de biitrinel simpatic, cu urechi mari si ascutite, cu ochi bulbucati si trupsor firav. Dar care ascundea 0 putere nebanuit’. - Yoda? ~ Vise pare un nume amuzant? intrebi liliacul. ~ Cine ti-a dat numele acesta? intreba Ina. ~ Pai mama ori tata. Sincer, habar n-am. Zu dac& am intrebat. Si nici nu mai am pe cine intreba. - Airdmas fara parinti? intreba Ina. - Daca tot trebuie si atirn ca prostul toata ziua gi daca tot m-ati trezit din amorteali, zise liliacul Yoda, ce-ar fi sA va spun povestea mea. Didi se si tolini, comod, pe suprafata neteda a unui bolovan inealzit de soare. - De acord, zise Ina. - Siinu fie, insi, prea lung’, complet’ Pit, timpul nostru nu este fra sfirsit. - in ordine. Povestea liliacului Yoda M-am nascut intr-un finut calduros, cu mult soare, fara ierni. Deci, fara zapada. Asta nu are nici o importanti, de fapt. Locuiam in copaci. De la bun inceput, mi s-a parut o aiureald sa dormi....cu capul in jos, atirnat de- 36Epic 0 cracéi! O pozitie de-a dreptul tembela, imi ziceam. [ti coboara singele in cap, ajunge la creier, ti se inrosesc ochit. Te poate apuca turbarea, de-fi vine sa musti, cind te trezesti $i ifi dai drumul. Dupa ce am incetat sa mai sug lapte de la mama, m-am atirnat si eu lingé ceilalfi lilieci din comunitate, dar...cu capul in sus, asa cum atirn si acum. Cind mi-a descoperit tata pozitia, a pornit 0 aprigd discusie cu mama. - Ce naiba crezi cd ¢ cu copilul acesta? tot intreba tata. - Ce sai fie? se mira mama, - fi vezi cum atirna? - fi vad...3i? - Pai, fi se pare normal? se rastea tata - Ecu personalitate, ined de mic, incerca mama sa explice. - Nu s-a mai vazut liliae sé doarma asa. - Dacé el se simte mai bine in pozitia aceea, nu trebuie sa ne suparam, zicea mama impaciuitoare. - Ai vidzut ce cap are? intreba tata cu voce tot mai ascufiti. - Dragalas, zicea mama cu duiosie. - Are un cap de vulpe! Nu seamand cu nici unul dintre noi! exclama tata. - $i? intreba mama. $i ce-i cu asta? E tare dragalas. - Nici cu mine nu seamand...mormadia tata. - Ce vrei sd zici? intreb& mama, suparaté bruse. - Pai - Ca nu-i al téu, asta vrei sa zici?! Poate ca l-am facut cu un vulpoi? Te-ai prostit de-a binelea! - Scuze, se bilbiia tata, dindu-si seama ci exagerase. Dar...vorbesc ceilalti. - Nici in gheare nu ma doare de ce vorbese ceilalfi, zicea mama. Sint invidiosi, asta e! Cam asa s-a dialogat la noi in familie, 0 vreme. Deja stiam replicile pe de rost. Ma si apucau durerile de cap, cind incepea tata cu intrebarile. Apoi a mai primit 0 loviturd. Noaptea, tofi isi dadeau drumul din copae si porneau sa se hrineased. Cu ce? Atacau pésdri ori animale, le infigeau dinjii in git si sugeau singe. Desigur, nu atit de mult incit sa le si omoare. Mie gustul singelui nu mi-a placut deloc, de la prima infruptare. imi ziceam cd asta li se trage de la atirnatul cu capul in jos. Li se infierbinta creierasii, li se lungesc caninii si au poftd sd-i infiga in gitul unei viefuitoare. Eu nu aveam asemenea pofie. ‘$i atunci am incercat sd-mi potolesc foamea cu altceva. Am dat de fructe. Mi-au placut la nebunie. Orice fel de fruct, il savuram cu incintare. Spre disperarea tatitlui.Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) - Asta pune capac la toate! zbiera el. - La care...toate? intreba mama blind dar ferm ~ Manincda fructe! Culmea! in societatea noastré care se hraneste cu singe, el haleste fructe!! Am ajuns de risul lumii! - Ba, vorbesti timpenii, il contrazicea mama. Ce stii tu despre lumea asta mare? Doar nu crezi ca lumea incepe $i se termind in copacul nostru! ~ Manineé fructe! repeta tata disperat. - Va fi un copil sdnatos, il contrazicea mama, ironicd. - Fructe! Cine a mai pomenit asa ceva?! Tofi isi bat joc de noi pe ascuns. - Calmeazé-te, ii zicea mama, o sa pajesti ceva, 0 sd-fi curgd singe din nas daca te enervezi asa de tare. Eu incepeam sa mé& simt tot mai singur. Singur pe lume. Ziua ma straduiam sa stau cit mai departe de tofi. Ma retrageam pe virful unei crengi .Asteptam sé adoarméa tofi, atirnati cu capul in jos. Abia pe urma indrazneam sd inchid si eu ochii. Incepuse sa-mi dea tircoale gindul de a pleca. Dar unde? Sa traiesc chiar singur nu md tenta. Asta ¢ treaba cucului. Lui ti place la nebunie de unul singur. Intr-o bund noapte, iaté c&é m-am imprietenit cu o gaged de licurici. Mama, ce simpatici erau. Mereu veseli, pusi pe zbenguiald. Ca niste stelufe mici pline de viata. Dar licuricii noaptea luminaul! A fost a rreia si ultima lovitura pe care tata a primit-o. Mamei ti placea ideea cu licuricii. Pe tata il inebunea. - Asta-i culmea culmilor! exclamd el cind afla de prietenia mea. Yoda ori s-a scrintit de tot ori nu-i de-al nostru. i, icea mama. Cum adicé nu-i al nostru? - Atentie la mine, femeie! zicea tata cu gravitate. Unul: are 0 mutra de vulpe cu bot lovit. Oricum, nu seamana nici cu noi , nici cu bunicii, nici cu strabunicii... - Cu atit mai bine, il intreruprea mama, e mai dragélas decit tofi la un loct = Doi, continua tata ca si cum nici nu ar fi auzit-o, nu atirnd ca liliecii, cu capul in jos pe timpul zilei, ci sté agéyat ca un caraghios, cu capul in sus si aripile desfacute! - Poate noi suntem dia caraghiosi, continua mama sd-mi find partea. -lar trei, culmeal!! S-a imprietenit cu licuricii! Vin aici noapte sa-l viziteze, stau la palavre si...lumineaza!! Vom ajunge sa nu mai deosebim noaptea de zil! N-o sé mai stim, pind la urma, cind sé mergem sa ne hranim. S& sugem. O sé murim cu tofii ~ Cred cd te-ai lovit la cap, ti zicea mama, rizind. Vorbesti prostii, ziu. incep sé ma ingrijorezi..Epic - Ba, din contra, Yoda este cel care ar trebui sé te ingrijoreze, nu eu, zicea tata si se facea nevaizut. Pind la urma m-am hotarit sa plec de acolo definitiv. Unde vedeam cu ochii. Le-am spus licuricilor, prictenilor mei luminosi. Mi-au spus ci exista, in alte locuri, lilieci care nu sug singe. Din astia sint foarte putini iar eu nimerisem sa ma nase taman intre ei. Existd lilieci care halesc insecte dar si care halesc, ca mine, fructe, imi povesteau licuricii. E adevarat ca tofi atirnd ziua cu capul in jos dar merita sa incere. Poate ei ma vor lasa in pace si nu ma vor privi ca pe un ciudat. $i uite asa, am ajuns aici. Ma simt mult mai bine si mai linistit. Nimeni nu-mi face observatii. E adevarat, ci manincd insecte, mii de finfari pe noapte. Am incercat si eu, dar imi ramin in git. Asa ca am revenit la fructe. Cam asta este povestea mea. Pe scurt. Acum trebuie sa dorm. Chiar daca nu at iliac sint ‘n cu capul in jos, tot jua dorm...Voi trebuie sé va continuagi drumul Liliacul Yoda inchise ochii. Adormi atit de repede incit nimeni nu apuca si-i mai spuni ceva. Ina era convinsa, in sinea ei, ca gi el stia unde trebuie sa ajunga. Pit bombani ceva doar pentru el, precis povestea lui Yoda fi plicuse Didi kitra de citeva ori, poate din acelasi motiv, apoi o porni spre interiorul pesterii. - CAlitoria continua! anunfa soricelul Tumba care acum preferd si rimind in buzunarul rochifei unde-1 ascunsese Ina. Tesit doar pe jumitate afara, se tinea agatat cu Kibufele din fata si o urmirea pe Didi. Intunericul devenea tot mai dens. - Prin bezna asta, cirtitele s-ar descurea cel mai bine, bombani Pit. Cam avea dreptate ariciul cel alb, Dacd vor pitrunde tot mai adine in pester’, se gindea Ina, lumina de afaré va dispare si vor fi inghititi de intuneric. Nu-si termina bine gindul, ci deodata isi ficurd aparitia 0 multime de licurici zburatori. O lumind vie se niscu in jurul lor. Toate umbrele fur alungate, toate ungherele intunecoase fuurd huminate. Bolta pesterii devenea tot mai inalt gi mai transparenta. Oare sint prietenii lui Yoda? se intreba, in sinea ei, Ina. Aparitia licuricilor era ca un semn bun. Au mai mers o vreme, in urma catelusei Didi, a carei coada se misca tot mai vesel. Era semnut cA, in curind, urma si aiba o intilnire fericita Apoi bolta se transforma intr-un cer senin, ca de cristal.Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Pe cer, soarele si luna. O luna rotunda si albastra. Un soare rotund si portocaliu. Se treziri intr-o gradin& minunata. Copaci infloriti, de toate felurile. Tufisuri si flori colorate, inalte ori micuje, raspindite prin iarba proaspata si verde. Citeva izvoare se scurgeau intr-un lac inconjurat de stuf. Pe suprata lui, inotau rate stilbatice si lebede gratioa in departare, se zareau citeva dealuri impadurite. Didi 0 tua, bruse, la goana, latrind intr-o explozie de bucurie Se indrepta, precum o s&geata tricolora si blinoas’, spre un copac cu trunchiul gros si coroana bogata Un stejar. Printre crengile noduroase, se hirjoneau citeva zine. Zinul Grigore lipsea. La baza stejarului, sedea pe un balansoar, un barbat cu o palarie mare, din paic pe cap. Sicu o pipa in coltul gurii, Le ficu semn cu mina. Didi ii sari in brate si se agezd, comod, pe genunchii sai, dupa ce-i didu un pupic scurt, cu virful limbii, aga cum numai ca stia si 0 facd. Linga el, barbatul avea o misuti mied, rotunda, cu un cos plin cu plicinte si...0 cand foarte mare cu bere. Era bunicul Inei! - Bunicule!! Cu lacrimi in ochi, Ina se opri in fata lui, uluita. - Mi poti siruta, nepoata dragi, zise bunicul, scotindu-si pipa din gurd. Ina se apleca si il imbratisa. Nu-i venea si creada. Deci, asta era surpriza spre care o conduse Didi! Pit era si el uimit. Atit de uimit, incit uit’ si mai bombane. - Didica mea v-a fost o buna ckiuza, zimbi bunicul si pufii din pipi, - Cea mai nemaipomenit’ surpriz3, bunicule! exclam’ Ina. Numai tu esti in stare de asemenea surprize. Ce faci aici, bunicule? ~ Dupa cum vezi, beau o bere! rispunse bunicul gi izbueni in ris. Risul cel cald si inconfiundabil al bunicului. - Mi-a fost dor de tine, gopti Ina. = Si mie, recunoscu bunicul. De accea, am pus-o pe micuta mea catelu: va aduca aici, S4 ne mai vedem o data... Tumba fisni afaré din buzunarul rochitei apoi sari pe méasuta, ling’ Hicinte. Facu mai multe piruete si se dadu de citeva ori peste cap. - E.un soricel foarte talentat, Tumba, asa-i? intreb& bunicul, apoi mai sorbi din cana cu bere. - Asa-i, confirma Pit, cdruia ii reveni, in sfirgit, glasul. 40Epic - lar tu, draga mea Ina, esti asa cum am spus dintotdeauna, O fetita curajoasi si inteligenté care nu se teme de necunoscut. Tumba nu se mai putu abtine. Musca dintr-o plicinta. Era calda si gustoasa. - Hahahal, rise bunicul, Pai, are dreptate Tumba, dupa o astfel de cAlitorie, precis va este foame. Ji intinse Inei cosul cu plicinte. Ina nu eziti, Lud una si incepu si o manince cu pofta, La fel faicu si Pit, chiar daca se declarase insectivor! Putea face 0 exceptic. - Pe Didica mea, 0 hranesc cu, zise bunicul. Ea este ined mica, are doar doua luni incepu sa rupa bucatele dintr-o plicinta pe care catelusa i le lua din mina, cu mare atentic. Ca o printesa foarte delicata si educata. O printesa nascuti sub o banca intr-o statie de autobuz, lingd un bar de cartier, Plicintele erau delicioase. Pur gi simplu se topeau in gurl Roiuri de fluturi multicolori se leganau deasupra lor. Bunicul dadu pe git i ultimul strop de bere. Ina il privi cu ochii larg deschisi, zimbindu-i intrebator. - Nu+ti fa griji, ii zise bunicul. E de ajuns si-mi spun dorinta in minte si...iata! Imediat, cana cca mare, se umplu la loc cu bere spumoasa. Ina rise, fericita. Bunicul ei, dragul ci bunic, neschimbatul ci bunic. - Te intorci cu noi? sopti Ina intrebarea, cu un usor tremur in glas. - Doar voi va intoarceti, draga mea, zimbi bunicul. Tu si Pit cel alb. Ina vru sa-I intrebe daca se vor mai intilni, dar renunfa, Banuia raspunsul. Ce minunat ar fi fost sA se fi intors cu ea si Didi! O indragise mult pe cAtelusa tricolora. - Salutare! se auzi un glas cunoscut urmat de un sughit - Micul Drago! exclama Ina, descoperindu-I pe dragonul pitic coborit exact pe umirul drept al bunicului. Nici nu mi mir si te intilnese aici. - Nici cu, zise Pit - in tara oamenilor intr-o ureche, totul e in ordine!, anunt’ micul Drago. - Ma bucur nespus, zise Ina. - Abba a ajuns vedeti! lar conducatorul Ekkeru ¢ nagul ei! Ina se hotari s& renunte la orice intrebare. in tinutul bunicului era totul minunat. Culori numeroase, parfumuri de flori, copaci plini de viata, zine printre crengile lor, susur de izvoare, fluturi multicolori, lac cu Iebede gi rate, placinte si bere...Si o iarba deasa, mitasoasa, care te imbia la somn. alConta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) - Ageazai-te, Ina drag, ii zise bunicul, ai facut o lunga calatorie. E timpul s& te odihnesti. = Sicu voi face la fel, zise Pit. Ina se intinse in iarba, linga balansoarul bunicului iar Pit alaturi de ca. Razele soarelui portocaliu ii acoperira ca o patura calda gi pufoasa. Adormir: Cind deschise ochii, Ina vazu tavanul alb al camerei sale scAldat in lumina diminetii. Ramase nemiscata, nici macar nu clipi. Simti o adiere calduta cum ii mingiie obrazul sting. incet, foarte incet, intoarse capul. Inima ii batea puternic. Pe perna alaturaté, 0 descoperi pe Didi! ‘Ateluga o privea fix, cu ochii ci negri si rimelati. fi zimbea, in timp ce-si flutura coada. ii dadu Inci un sarut scurt, cu virful limbii, chiar pe mijlocul obrazului. - E surpriza bunicului, sopti Didi, a vrut si-ti facd o bucurie. - Vorbesti? intreba Ina, cmotionata. - Bineinfeles, rispunse Didi tot in soapt. Dar nimeni mu trebuie si stie asta. Doar noi doua - Bunicul meu cel drag, oft Ina. Cum se tine el de farse, spre bucuria mea. 7 imbratisa pe Didi. Aga imbriitigate, se culcara la loc, pe cele doua perini. Pit continua si doarma, netulburat, in cugca s: Camera Inei era plina cu raze de soare. (din volumul cu acelasi titlu, in curs de aparitie)Bseu Gabriel Chifu/ un poet al sensibilitatii controlate un comentariu de Daniel Corbu Poet neoexpresionist, cultivand cu o uimitoare acuitate corelayia dintre coneret si abstract, cerebral, demonic, mitologic (cu accent pe o mitologie a invizibilului), Gabriel Chifu este ceea ce numim un poet al sensibilitatii controlate. Nascut in 1954 (Calafat - Dolj), cu studii urmate la Calafat, Bailesti si Craiova, absolvent al Facultatii de Electronica (1979), Gabriel Chifu debuta la 22 de ani (1976) cu volumul Salas in inima, c&ruia i-au urmat volumele de versuri Realul cruptiv, Bucuresti, 1979; O interpretare a purgatoriului, Bucuresti, 1982; Lamura, Bucuresti, 1983: Omul netarmurit, Craiova, 1987: Unde se odihnese vulturii, Bucuresti, 1987; Povestea farii latine din Est (1994); Maratonul invinsilor, Bucuresti, 1997; La marginea lui Dumnezeu Bucuresti, 1998; Bastonul de orb, 2003; Lacat de aur, 2004, Insemnari din tinutul misterios, Ed. Cartea Romineascd, Bucuresti, 2011; Ploaia trivalenti, 2015, Papirus, 2016. in special de la volumul ,,Lamura”, poctul scapa de influentele poeziei generatici ’80 (Sorescu, Doinas, Stinescu, Petre Stoica), gisind formula stilisticd original. B de urmarit in poemele sale relatia cu divinul, cu dumnezeirea. Astfel, cel care afirma c& poezia este ,autobiografic schizoida infideli deformati” este un saman al logosului, un propagandist al bunului Dumnezeu. Dupa Gabriel Chifu, fiptura maximali care umple perfect spatiul si timpul este cuvantcorpcosmos, in poemul cu acest tithy spune poctul: ,in bunatatea Iui/ dumnezeu vine doarme, aici in vorbire/ ticut bitin modest, in zori pleacd, aproape nu se simte./ isi lasi forma trupului intiparita in cuvinte.” Intre aparenta si esenté, intre real si parabolic, intre divin si contingent, poetul isi cauti mereu locul de sacerdot al cuvintelor si emofiilor: ,, mersul meu, drumul meu/ la att se rezumd/ cateva cuvinte improvizate/ pe care vantul de seara in joacd/ le ia, le 43Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) sterge demonstrativ/ voind sé-mi arate ed/ au fost scrise pe nisip" (n-am ,juns prea departe pe drumul acesta). Sau: ,,ceea ce numim noi vazduh/ nu este decat/ 0 femeie tanara alaptandu-si/ copilul./ Bundtatea 0 strabate/ ca niste oase...// Ceea ce numim noi mare/ nu este decat inima sa./ Ceea ce numim noi adiere, vant, furtuna/ nu sunt decat pasii sai/ tulburatori peste cdmpie" (Cea ce mumim noi lume). Pe de alti parte, poezia scrisi de Gabriel chifu este aproape in intregime initiaticd, incorporand textual un intreg ritual gnostic la zbaterea continua intre sacru si profan. Spre deosebire de Nicolae Manolescu, cel care in a sa [storie critica a literaturii romane” apreciaza la poet mai mult referintei la o realitate prozaicd, aspra, din care creste, dar nu ~preciz’ neaparat, un inteles mai inalt”, mi-i dat s4-l consider pe Gabriel Chifu un autor de epifanii aspre, apasat escatologice, poeme ale cunoasterii fiingei si a lumii. intr-o astfel de epifanie, Dumnezeu apare ca 0 prezenta jenant enervanta: ,,ce monstru alctuim noi doi fiinta hibridé jumdtate/ gheaté jumiuate foc. era/ atat de diferit de mine./ functiona cu totul altfel./ nu-t suportam deloc. ma enerva./ mi se parea c& imi consumd aerul./ dar n- aveam incotro, fusesem cusuti laolalta./ in aceeasi celuld, a corpului meu./ eu si el. el cel venit de sus. dumnezeu.” (a intrat si el in celula mea). Mereu in cautarea sensului existentei, oripilat de tarele divinatiei si ancantizarii, poetul frizeazi semantica absurd’: ,, din icoane din versuri din raze/ a fost smuls infinitul./ de peste tot: smuls/ adunat gram cu gram si silit/ sa se restranga in sine/ pana la dimensiunile unui punct.// iar punctul a fost aruncat la intémplare/ intr-o opozitie oarecare/ din caictul unui scolar cam ndtdang” (Noua glaciatie). In acelasi sens, si mai citim un fragment din excelentul poem Bastonul de orb: ,,am dat pagina cu pagina iubirea insomnia spaima/ plictiseala delirul zadarnicia pe toate le-am incercat/ le- am scris le-am citit le-am tritit./ [...]/ de sus spre mine coboaré un imens baston de orb./ e bastonul cu care se-ajuté la mers dumnezeu./ ma va lovi ma va dobori ma va strivi ca pe un vierme/ nu. deocamdaté nu ma nimereste”. Avand o reprezentare textualistii asupra lumii, mai concret o realitate lingvisticd aflati la limita intAlnirii divinului cu omenescul, un rafinament stilistic si o conceptualizare de original blazon prin reprezentari scripturale ale lumii, Gabriel Chifur se afla in prima linie a poeziei vizionare de la noi, 44Interviu Punctul pe I »ountem suma optiunilor noastre si a marilor noastre alegeri — si asta se vede foarte bine pe harta Europei...” », Literatura e un instrument — regal as zice — de cunoastere, deci de autocunoastere” - Cristi, ce rol joacé literatura pentru tine, care esti specializat in ytiine politice? Pe langd publicistica de atitudine si interviuri, scrii de ceva timp si cronici literare, pe care le citesc cu placere. Nu esti critic literar, dar te descurci onorabil, am vézut asta. - Mare. Mare de tot este influenta literaturii asupra mea. Da-mi voie, te rog, si plec de la finalul gindului tau. intii de toate, multumiri sincere pentru aprecieri, Asa ec, nu sunt critic literar — si cu insumi o spun citeodaté in textele publicate. Nu pentru ci, Doamne-fereste, as desconsidera aceasta profesie (si cred ca si vocatic) de care avem, parca, si mai mare nevoie intr-un timp, precum e acesta de acum, in care valorile sunt, adesea, bulversate sau chiar rasturnate. Fac aceasta precizare — c nu 4sConta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) sunt critic literar — dintr-un motiv mult mai simplu: nu seriu constant, nu scriu aplicat, nu intentionez ca textele mele si fact, aga cum se spune, directic. Despre carti seriu, de regula, de plicere — de altfel, nici nu cred c& am vreun text in care si demolez o carte. (Nu c& nu ar merita unele! Dar asa ceva nu mi prinde pe mine...) Revin: scriu, deci, despre carti din plicere si o fac de mult mai mult timp decit perioada in care am inceput si scriu despre politic. De fapt, adevarul ¢ ci am inceput cu texte despre carti — semnale, cronici scurte, apoi mai fungi, uneori mici eseuri, Asta se intimpla pe la 20, 20 si ceva de ani — cind eram in facultate si mai apoi si citiva ani dupa terminare. Apoi a venit tavalugul politic — si am scris foarte rar despre aceste dihanii adesea atit de simpatice numite cArti. Ceea ce insi nu am incetat niciodata a fost SA citese, Chiar si cind am scris, in prima linia a frontului (perioada ziaurlui Cotidianul, mai ales), mult despre aceasta lume — din care inveti multe, adesea amare, dar nu numai asa...- cum ¢ lumea politicii, nu am incetat s& citesc. Inclusiv multi literatura — si, nu cred ca am mai spus asta vreodata, faptul de a fi ales sa citesc, constant, multi literatura (eu cred de calitate; aga dau cartile alese de mine in grila personal de valori a ajutat si vid mai bine si "the big picture” din politica, dar si detaliile, capilarele acestor teritorii politice, populate cu tot felul de oameni. Bref: rolul literaturii ¢ imens in viata mea — si el continua sa isi facd lucrarea.. - $i uitasem! Ai debutat cu un volum de poezie, in 1997, Spectralia. Care e povestea acestui debut? De ce poezie? Mai scrii poezie? Cum te raportezi la textele de atunci, le mai consideri valabile, le-ai depasit? Si cum de n-ai facut literele, mai ales ca imi pari bagat in literatura pand-n gat? In Timisoara, unde ai facut facultatea i te-ai format, literatura e la mare pretuire. - Seurt gi cronologic mai intii: debut timpuriu, poet cu trairi ca si zic aga, un concurs de poezie cistigat (de fapt, mai multe si relativ repede, caci le cam bifam... — dar la acesta pe care il am in minte, marele premiu era chiar publicarea unei plachete de versuri, ceca ce s-a gi intimplat): apoi, pauza si, a propos de actul de a serie poezie (nu de lectura cartilor de poezie), un mare gol. Si, tot mai pregnant, acum extrem de puternic, sentimentul ca, daca ¢ ceva poetic in mine, atunci ceca ce este € bine sa se consume cit mai discret, cit mai intim. Despre raportarea mea la textele de atunci — uneori, o data la citiva ani, mai rasfoiesc acea carte. Am in mod constant doua ”simtaminte” — ca nu era deloc rau ccea ce scriam atunci si (acest detaliu e foarte important!) gindul puternic ci omul care a seris, acele poeme (mai ales citeva anume) nu sunt cu. Da, in Timisoara ¢ cum spui tu — gi ¢ bine cA ¢ aga: literele sunt la mare pretuire. Si cu insumi am o 46Interviu legatura institutionala cu ele: am facut un master in literatura comparata si intertextualitate la Universitatea de Vest din Timisoara. Apoi, un an fix de literatura central-curopeana la Colegiul "A Treia Europa” si ined jumate de an, aproape de Czeslaw Milosz, la Jegelloniana din Cracovia. Si apoi, viata mea s-a schimbat spectaculos — inclusiv cea profesionala, Asa a fost si fie... - Nu cumva literatura iti ofera alternativa fictionala necesaré la scufundarea in comentariul politic, mai arid, mai sec, mai cotidianizat? - Nu numai. Sau nu in primul rind. Literatura di, cum spui tu, tipul acesta de protectic, ca ofera, de acord, formule de evadare, dar, pentcu mine cel putin, literatura ¢ mult mai mult pentru acest evantai fibulos de lumi posibile pe care mile pune, cu atita generozitate, in fata. Ziceam mai inainte, a propos de ce se intimpla cu mine in relatia literatura-politica, cA influenta literaturii este, clar, mult mai mare. Ea e, asadar, ordonatoare — intr-un mod subtil, E, desigur, si un instrument — regal as zice ~ de cunoastere, deci de autocunoastere. Ca si nu mai spun c& sium mic “zeu” - care sta la mijlocul multor bucurii curate si, nu mai pain a pricteniilor. Cind vorbesc despre carti sau fic si numai despre o carte cu un prieten bun, literatura e aici, intre noi, iar eu sunt aici, cu literatura si impreuna cu prietenul sau cu prictena mea. »Am ales sé traiesc la Bucuresti fiindca aici e un alt ritm si sunt, probabil, cele mai multe deschideri din tot ce ein Romania pentru zonele mele de abilitati si competente” - Chiar! Poti descrie putin mediul in care te-ai format, intelectual, la extremitatea vesticé atdt de mitizaté de un Radu Pavel-Gheo, in romanele sale? In recenta antologie de dialoguri (Intrebari puse La Punkt) i-ai interogat spectaculos pe cativa dintre “maestrii” ta - Un privilegiu — asa a fost! O mare lectie de viati. De fapt, trebuie sa pun din start 0 nuanfa: nu locul in sine sau nu un loc anume, singur, face splendoarea naratiunii mele formatoare. Ci, mai ales, oamenii. Asa incit, mediul in care m-am format © egal, in mod fundamental, cu oamenii pe care i-am intilnit acolo, in Timigoara. Fie la facultate (si, in fiecare an, am avut cel putin 2-3 profesori care m-au orientat sinatos, as zice), fie in jurul revistei “Orizont” (aceasta este, nu exagerez deloc, o institutie in zona) sau a Colegiului ”A treia Europa”. Chiar si in presa local — acolo unde am gi fucrat in primii mei ani. Asadar, cum ¢ mediul de acolo? Cum sunt a7Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) oamenii care au insemnat ceva (foarte mult, in fapt) pentru mine: generosi, atenti, rigurosi, buni, agezati, calmi, politicosi, civilizati, instruiti, discreti Exist, trebuie si spun si aceasta, mai multe Timigoare si pe uncle dintre acestea, diferite de cea de la care ma revendic eu, le-am cunoscut cit de cit, mai ales in perioada de presi cotidian’ regional. Dar prefer s& merg mai departe nu cu acestea, ci mai ales cu acea Timisoara a oamenilor generosi, atenti, rigurosi, buni, agezati, calmi, politicosi, instruiti, discret... - Acum trdiesti la Bucuresti. E alta atmosfera intelectuald decat in Banat? Alta dinamica, alte deschideri? Esti chiar in centrul politic al farii. Ai vrut asta? - Am veut aceasta, dar nu in primul rind pentru a fi in centrul politic al tari, Ci, mai ales, ca urmare a umui calcul de carierA si de oportunitati in raport cu ceea ce stiu cu sa fac mai bine. Da — am ales asa fiindea aici e un alt ritm gi sunt, probabil, cele mai multe deschideri din tot ce ¢ in Romania pentru zonele mele de abilitati si competente. Si, da, ¢ alta mai larga, mai densa, mai plind poate — atmosfera culturala de aici, din Bucuresti, Dar aceast apreciere nu e una care si puna, in nici un moment, in relatic de subordonare sau in umbra ceca ce se intampla la Timisoara. Pur si simplu, Bucuresti a Capitala tari, aici stau 2 milioane de oameni, ai sunt concentrate pesemne peste 60% din finantele (Arii (si nu stiu daca asta ¢ foarte bine...) ; pe undeva ¢ si invevitabil ca dimensiunile vietii culturale si fie, in mod obiectiv, altele. DAR, si nu uitim: Timisoara va fi peste relativ putin timp capitala culturali europeand. $i acest fapt spune multe despre acest oras, despre ce este deja cultural gi civilizational, - Vreau sé-mi evoci alte doud experiente formative ale tale: cea de bursier al Colegiului "A Treia Europa" si cea de bursier la Cracovia, la Universitatea jagielloniand. Cum a fost si ce-au insemnat ele pentru tine? Pe ce domenii ai avut bursele? - Se leag’ foarte bine una de alta, La “A Treia Europa” am studiat, foarte aplicat si cu oameni de mare calitate, despre ce e si mai ales ce a fost zona care a stat, mult timp, sub Imperiul Austro-Ungar gi care, de un secol si ceva, are parte de foarte multe provocari istorice, politice. A fost ceva de intersectie, foarte util: istorie, literatura, antropologie, politologie. in mod special, cu am studiat despre literatura central-curopeana si, la un moment dat, interesul meu s-a convertit in cele doua stadii predoctorale din Cracovia. Am mers acolo, intr-un oras care a devenit pentru mine ceva foarte special, pentru a studia despre cultura si literatura poloneza, mai ales despre Czeslaw Milosz, sub generoasa indrumare —a_ profesorului Alexander Fiut, editorul operclor in poloneza ale marelui poct si scriitor care a fost gi care este de fapt autorul "Gindirii captive”. Uneori, mu iti 48Interviu ascund, ma gindesc ca, daca zona aceasta in care ¢ Romania ar fi fost mai linistiti, dacd timpul ar fi curs altfel si dacd istoria ar fi avut = mai mult rabdare, poate c& nu mi-ar fi stat rau cu o carierA in directia tematicilor care au legatura atit cu "A treia Europa”, cit si cu Cracovia. » O optiune ideologica e, pentru mine, echivalenta unui GPS. Pe fapte, dacé punem pe doud coloane, dreapta-stinga, GPS-ul care e de dreapta nu da asa de des cu masina in gard sau chiar in prapastie” = Si mai vreau sa-mi evoci doud personalitéti cu care ai vorbit in doud cdrti distincte: Martin S. Martin (America la rdscruce. Un dialog transatlantic, 2017) si Tia Serbanescu (Trantind usa, 2016). Au fost importangi in destinul téu sau pur si simplu i-ai abordat ca subiecte jurnalistice ofertante, pentru publicul romanesc? Multumese. fi voi evoca emofionat gi cu mare pkicere — gi Tia, gi Martin imi sunt acum oameni foarte apropiati si cu sunt un privilegiat si un om foarte norocos pentru acest fapt. Tia este unul dintre cei mai potrivifi — inclusiv sub aspect moral — jurnalisti de superclasa de la noi care pot vorbi despre presa autohtona, si de dinainte de 1989 si de dupa 1989. Martin nu e numai unul dintre cei mai mari chirurghi cardiologi_ pe care i-a dat vreodata Roménia, ci si un ginditor politic de o mare forta si claritate. Pe Tia o stiam de multi ani — de cind eram in liceu si citeam, devorind, *Bref”-ul ei, pe atunci publicat in *Cotidianul” al carui spirit tutelar era Ion Ratiu. Pe Martin kam cunoscut mai intii din cirti — mai ales din scrisorile americane trimise prietenului sau foarte bun, Gabriel Liiceanu; sunt texte in care am gasit mai mult micz decit in foarte multe alte texte ale roménilor (fie ei din tard, fie rezidenti de mult timp deja in SUA) cu privire la softul lumii americane. Da, amindoi au fost importanti pentru mine — la momente diferite si pe intervale, in mod obiectiv, sensibil diferite. Tia a fost mereu si este un reper publicistic pentru mine, Martin — un reper de analiza, calma si superbine calibrata, despre ce sunt, politic, social, cultural, SUA. in cazul fiecaruia dintre cei doi, momentele care au dus la cite o carte cu ficcare a fost precedat side o calda si privilegiat’ relatie de prietenic ..pentru mine sunt importante faptele, ideile coroborate cu efectele lor. Nu pot sii sustin la nesfirgit, cum o fac cei de sténga si cum au formulat cindva idealistii germani: “daca realitatea mA contrazice, cu atit mai ru pentru ea”. 49Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) - Repere intelectuale ale dreptei romanesti (2010), Noua scoala de gdndire a dreptei (2011) sunt alte doud dintre céirtile tale. Ce e cu “dreapta” politica? E optiunea ta ideologicd?Te recomandd, ca intelectual public, te revendici de la ea? E esentiala in istoria Romaniei? - O iau de la ultima intrebare spre inceput: da, drepta (fie si asa, golasi cum ¢ uncori la noi, inconsistent cum este adesea) ¢ esentiala, in sens bun, pentru istoria noastra. Ceea ce spun acum nu e 0 proiectie, nu e 0 dorinta, ¢ un fapt. Doar dupa 1989 (desi, dacd mergem in istoric si mai adine, avem si acolo foarte multe argumente faptice): cam tot ce ¢ in directia democratiei liberale, a statului de drept, a capitalismului are, la noi, legatura cu dreapta. Si, in oglinda, cam tot ce ¢ echivalentul unei fiine are legatura cu stinga. Plus mineriadele, plus primii ani de dupa 1989 si marile valuri de inflatie, plus 0 economie ingenuncheata (si ne amintim cA in 1995 si 1996, Romania nu era departe de o Bulgarie care, la acea vreme, accepta, in locul banilor, ouale), plus crize recenté (2007-2008, cu o coalitic reala intre socialisti gi Tariceanu — nu, nue un liberal un om care & in lesa socialistilor de doua decenii), plus suspendarile, plus ianuarie- februarie 2017, #noapteacahotii si multe multe altele. Atentie insa: cu cnunt fapte, ceea ce nu inseamna cé glorific, orbeste, dreapta. Cu atit mai putin, dreapta de la noi — cea care duce dupa ca multa stinga si atitea boli grele... Da: ca intelectual public, pot spune ca sunt un om de drepta, dar mai bine, caci mai adecvat, e dacd spun ca sunt un conservator-liberal. Insa, si acest detaliu este foarte important: eu cred ca a fi de dreapta, a fi conservator sau a fi de stinga nu reprezinti o dati care tine de ADN. O optiune ideologica c, pentru mine, echivalenté unui GPS. Pe fapte, daca punem pe dou’ coloane, dreapta-stinga, GPS-ul care ¢ “de dreapta” nu di asa de des cu magina in gard sau chiar in prapastie, Cum o face, foarte foarte des (in plus, pretinzind, cu ipocrizie, ci salveazi lumea, omenirea), stinga. imi pare rau: pentru mine sunt importante faptele, ideile coroborate cu efectele lor, Nu pot sa sustin la nesfirgit, cum o fac cei de stainga si cum au formulat cindva idealistii germani: “daca realitatea m& contrazice, cu atit mai rau pentru ea”. »,Lucrurile merg spre o crizé adénca, tara noastra e, de fapt, deja adinc insurubata in obiceiuri proaste, care ti primejduiesc un viitor decent” - Ce crezi despre democratia romaneasca din ultimii zeci de ani, din 1990 pana azi? E ascendenta, descendenté, sinuoasa? Avem vocatie soInterviu “de stanga”, “de centru”, “de dreapta”’? Fata de celelalte state estice din blocul comunist, exist un exceptionalism socio-politic romanesc, un pattern autohton? Suntem originali, prin felul in care ne-am redeschis Europei capitaliste? - Simplu spus: democratia noastra cred cA este ined foarte fragila chiar daci suntem deja la mai bine de dowd decenii si jumatate de cind, formal, a fost reinstituits. Cum ¢ ea? Si ascendenti, si descendenta si sinuoasa, si mai mult decit atit, Cred ca, a propos de acest unghi de interpretare, ¢ just si aducem in discutie si modelul invocat de Lucian Blaga — "deal-vale”. Nu cred ci Rominia are 0 vocatic de dreapta ~ gi ¢ pacat c& ¢ aga. E evident, pe de alta parte, ca solul public, solul politic sunt afinate, foarte temeinic, in directia unei stingi (uneori mai dure, alteori cu impulsuri centriste — dar, si una si alta, fac ele cum fac si dardmi economia...). Cine © onest in analiza, poate vedea usor aceste lini de forta doar enunatate de mine in frazele anterioare privind la tipul real de confruntare care a fost in prim planul vietii noastre publice, politice in ultimii 27 de ani, Realitatea ¢ ca doar in mod accidental am avut situatii confruntationale de tip dreapta- stinga; mai mereu, taberele au fost subsumate ”binomului” pro-contra FSN (PSD). O ultima nota care poate face punctaj pentru o discutie in sine, dar mi tem ci foarte lung: adesea formatiunile care au pretins la noi ci sunt ~dreapta” au lucrat cu vocabular si au bifat fapte care stau foarte bine in panoplia stingii. Adesea, fird si o sti. in fine: da, cred ci avem multe date care s ne scoata in evident, in mod inconfundabil, in directia celor spuse de tine: am iesit altfel decit restul tirilor din comunism (am avut cea mai singeroasa despartire de comunism, sd nu uitim), am intrat foarte greu in rigorile democratici liberale (asta cu statul de drept — pe care, recentissim, il jucim din nou in picioare in diverse moduri) si ale capitalismului Suntem suma optiunilor noaste sia marilor noastre alegeri— si, ined o data, asta se vede foarte bine pe harta Europei si, mai ales, a Uniunii Europene. - Ca analist politic profesionist, mai avem sanse sd fim, cu adevarat, 0 tard eligibilé, in UE? Mai ales dupa ultimele luni de guvernare - Cred ci da. Am fost suparat, dar au am fost deprimat si fatalist despre ce e Roménia nici in vremuri mult mai intunecate pe care le-am strabatut in istoria noastra recenté a unei democratii totusi mult prea “originale” (cum spunea, si era cam mindru de asta, pare-mi-se, Ion Iliescu...). Lucrurile merg spre o criza adéned, tara noastra ¢, de fapt, deja adine insurubata in obiceiuri proaste, care ii primejduiese un viitor decent, DAR viitorul e deschis. $i pentru c& e asa — obiectiv ¢ asa, nu poate fi slConta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) altfel -, nici accia care au provocat “ultimele luni de guvernare” (odioase sub aspectul faptelor) nu sunt vesnici. Mai devreme sau mai tirziu, si ceva imi spun c& mai degrabi mai devreme decit mai tirziu, ci vor fi schimbati. lar unii dintre acestia cred cA vor plati si mai mult decit numai printr-o simpli debarcare in opozitic tupeul, ticdilogia, apetenta pentru mediocritate si hotie pe care le-au tot cultivat in ultima vreme, - N-ai avut opozitie, ca sa zic asa, cand ai publicat megainterviul cu Vladimir Tismaneanu despre tofi presedingii Romédniei, de la Gheorghiu-Dej_ la Ceausescu (Cartea presedintilor, 2013)? Intreb gandindu-ma la cat de multe controverse a starnit in spafiul public numele profesorului Tismaneanu, indeosebi asociat cu celebrul raport de condamnare a comunismului. - E chiar mai departe de Ceausescu — pentru ca volumul merge, a propos de raportatea a presedintii Romianici, pind la Traian Basescu. E, spun asta pentru ca ¢ important, 0 carte care se opreste in 2012 — si bine face, fiindea, de atunci incoace se intampla alte lucruri care, cle singure, ar merita deja, cred, cel putin o alta carte... Da, am avut opozitie.dar cam toata a fost subsumata unci logici a resentimentului. Ne asteptam la asa ceva. Pe de o parte, tipul acesta de ,aprecieri” (ghilimelele sunt obligatorii!) trece, in timp - si, din cl nu ramane mai nimic. Pe de alta parte, o asemenea carte (cred cu) riméne: gi aceasta este, de fapt, ceca ce conteaza. Tipul acesta de marturie — cdci, fundamentalmente, asta ¢ cartea invocati, o carte de marturii despre istoria noastri recent gi despre citiva dintre liderii ei — e pretios. Nu spune tot adevarul (si, de altfel, nici nu are cum s& 0 faca), dar spune multe lucruri importante despre cei care au condus Rominia in ultimele 6-7 decenii. Mai vreau si spun ceva, foarte scurt; cdrtile care spun ceva important trebuie si fie scrise chiar daca, in prima faz’, ele intra direct in ochiul rau al unui uragan de resentimente. - Acum la ce carte lucrezi? Vei mai reveni cdndva la literatura? - Am doua idei in minte — si lucrez in sensul lor. Cel putin doua idei, de fapt... Dar ag vrea, mai inti, ca ele sa fie, fiecare, macar in forma unui manuseris gata si plece spre editura — si apoi as vorbi mai precis despre ele. Cit despre revenirea la literatura — nu exclud acest gind, nu il refuuz, dar, cine stic...$i, ca s4 fiu sincer, mi simt aga de bine s4 citese atitea carti bune gsi si scriu despre ele, incit uncori mi se pare aproape impovarator sa incere sa (mai) fac eu insumi literatura pur’. - Mulfumesc de timp si de rabdare, Cristian Patrasconiu! - Sieu multumese mult. A fost o mare pkicere acest dialog.Poesis Poeme de Simona-Grazia Dima Cel de-al doilea Sa nu treci cu vederea vreodata al doilea principiu, spuse, indesandu-si pe crestet sapea inaintea congresului aflat in pregatiri. Transmite negregit salutari acestui parelnic secund, hot&rator, absent, tonului sau brumat, scheunator, fri drept de apel gi tainic, el este briza celui intaiului, ochiul din miezul umbrei, incoronatul cu diademi nevazuti, mina sfioasi, neinstare si cear’, priceputa si dea, ploaia vindecatoare pe spatcle pomului ranit de soare. Si continua: fratele meu, conferentiarul sudic, nu se inseaki end vede aur peste mlastini, instrumentele lui nu pot masura insa gasesc gi canta. iti spun deci: soarta {i-atarna de bunatatea atingerii ce-o generezi precum 0 judecata implicita, bland acceptare, a celui mangaiat, sia cinstirii aritate lui — celui de-al doilea, neinarmatul fara aparare, iar felul tau de-a fi este raspuns si ctalon, dangat de clopot nelovit. Arunca referatul, daca vrei, puteti chiar anula congresul, adauga, cdzénd intr-o groapa, fira-a se opri din vorbi s& nu uitati, puterea lui e daruirea, in beznd sa-1 imbratisati, © si-i simtiti neajutorarea — consfinti, iesind la fel, senin, 33Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) de parea nu cazuse — si moliciunea, lipsa impotrivirii, in ast%i emotie vi este mantuirea. indurare deci pentru suavul al doilea! Dar sa cunoasteti ca-i fals apeful meu, fiindca prin el se intelege doar grija pentru voi, privirea voastra fata de al doilea~i reverent fata de intaiul, neiertitorul, cl te urmeaza in tacere, iti cerne pe-ascuns credinta, firea cea adevarata, atunci cand esti sau nu trimisul fortei. O istorie a fricii Nimeni n-a ucis destul ca si ma-nspaimante si nu tresar in fafa galeriei de portrete criminale dintr-o istorie a fricii. Insiruirea hidoasa de chipuri si evenimente © tin atent sub lupa, fesutul jilav de meduza i-] demase in maluri, zi si noapte, lanterna unei lumini nemirginite veghindu-ma, egal. Un public mut ma insoteste, lunatici trecatori, prelinsi in somn. Le strig: din plansuri inutile, din inlemnirea cu ochi largi, fra clipire, presimt, si voi, acum hipnotizati, va veti opri Prindeti curaj, nu-io cetate-n fata, ci numai deojdia de nmol incandescent. De ce v-ati cuibairit in ea?, riicnese, izbindu-va in fat cu o minusa grea, cavalereasca. Nu va e limpede ci © puteti opri dupa dorint, cum v-ati trezi din vis? Din spuza ei mocnita va fagni cerneali clara, groasi, ca baia fiarelor sub luna. Legea celor ce-au scris storia asta cu pumnalul era sa-i depisteze pe cei cAzuti si sA-i loveasca. in textul ci muguri subtili suntegi, la margini, sadar veti depune marturie pe apele de sus. Trama ei linced politista nu va mai inrobi pe nimeni, ea zace fiir vraji. Putini erau atacatorii, cei temuti Amusinarea caderii, ca metoda, ¢ temelia lumilor nehise. Sacalii dosnici se-aduni la un semn, sclipire-a pentagramei caleate in picioare. Subintclesul maxim, absenfa crunti-a martorilor puncteaz crud cinismul pregatirii din culise, inselatoarea noutate-a irumperii in scena, falsul si zadarnicia istoriei de care vorbim. Incizia de lumina i-arata: se ling pe buze, monstri cu gandul la cina de aripi spintecate, cand sursa hranei le-a secat. Tsunami Peste tot, stralucitoare, urmele de tsunami ale nebuniei, Ea matura orice numar real cu numere imaginare atotputernice, bantuind neingradit, fantome fastuoase, aratari ambigui. Ele se-aduna si se depoziteazi de-a valma-n cosuri, nu pentru oameni, ci in scop ocult: spre slava cifrei insesi, azgurii, a momelii, Astfel, voi, bieti nebuni, faceti-le si pe mai departe viata imposibili celor intelepti. Din partea noastra, numai bine. Totul ¢ sa va tineti in viata pe cont propriu, in hadul magmatic talaz. Poate aveti fiecare cdite un mic adpost sau pe cineva apropiat si va veti salva. Inspre seara, cfnd, de pe numirul real au cazut cojile, gainatul, gusile obeze, obrazele duble. 3s Poesis:Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) Ocol Despre ei se vorbeste in soapta, chipurile numai ei triiese, trupul lor greu, aromat, trece pe strizi domol, Ie presara cu gloric, din semetia lor lumea se-mbati, vanduti extazelor puterii, lise reflect’-n chip si le copiaz’ mersul. In plin sezon de vaniatoare gi invatitur’, strecoard-te prin smarcul de oglinzi, calednd cu dibacie, si le dai ocol: ticsiti in curyi concave de cetati, in freamit, ei umfla timpul si-ntortocheaza rezerva de-ntuneric. Cine-i evita isi arata arta. Deasupra, cerul luminos, fluid, rupe brusc spatii, prinde din zbor fructul, fi taie coaja, dezveleste miezul. Maestru in cere ales, ca pe-o tipsie cu oftande, spatii de aur vrastate de fgase-nguste sunt brazde pe-obrazul unui batran ce si-a transmutat lacrimile — borne anonime de hotar slavesc, fiecare, ocolirea magnifica-a unei falii, in lunga sa labirinticd viata. La masa din scandura de brad negelui el umple cu litere marunte si robuste cartea legata in otel (ghicesti, in ceata, puntea peste ape). in tainita cu mere coapte © dezmiardi, o frunziireste-adesea, o scutura de praf. Se mai aude un taifun in pagini, un scragnet de cremeni din trecut. Visand, o-nchide cAteodata brusc, plipande, negre cad, undeva la margini, vibreaza mu: de un arat secret si clandestin — fierbinti, mereu, coarnele plugului solar asteapta. 56Interviu » Noi, romanii, asistim la risipirea neamului in lumea larga, pierdem deja populatie pe timp de pace ca-n razboaie” (VII) n dialog » Cea mai frecventabila iluzie este ca tanara generatie va reveni la un veritabil patriotism romdanesc” - Ce loc acordaji iluzici in abordarea prezentului si a perspectivei? Existd in noi $i in societate un rézboi iluzie — luciditate? Sau sunt in dialog...? Cum sunt iluzitle pe care trebuie sd pariem la o ipoteticd ,, bursa de iluzii”? Care ar fi iluziile cele mai freeventabile, valabile, care ar trebui sd anime spiritul tinerilor de azi? - Cea mai frecventabili, pentru mine, iluzie este cA tanira generatie va reveni la un veritabil patriotism romanesc. La un ..nationalism constructiv”. Cum La numit si a murit pentru el Ion Mihalache (apud Ioan Adam, in ,.Litere” de august, 2017). Ar fi sansa — are dreptate C. Stinescu — (Sri Asteia s4 nu se rupa legatura intre patrie si patriotism, intre natiune si nationalism. fnsa trebuie sa-i dau dreptate gi lui Petre Isache: am ajuns ca, despre anume perioade ale istoriei noastre, si putem scrie cu ..permis de adevir” de la domnul Alexandru Florian, conform altui dresaj : political correctness, $i tare ar dori directorul de a ,,Elie Wiesel” 0 memorie cu venele tiiate! Cea mai nefrecventabild iluzie este, tot 37Conta nr, 29 (octombrie-decembrie 2017) pentru mine, utopia comunista, care,din pacate, prinde Ia tineri. Fereasca Dumnezeu sa prinda si radacini. Asta ca si va raspund pe scurt. Mai pe larg acum: da, Petru si cu mine, visdlogi amindoi si complet neadaptati la res, la realititile multilateral nedezvoltate ale socialismului, aflaji pe buza liberttii, c: s& zic aga, am avut, la acel final de dictatur’, iluzii terminate cu deziluzii. Naivi de noi am crezut cA va functiona principiul distilarii lichidelor, insa mu ce-a fost impur s-a decantat, Dimpotriva, au iesit la suprafata deseurile, gunoaiele usoare. Si exclam si eu ca Serban Foarti: Sancta duplicitast $-au perpetuat ca disidenti codasii” la tacdmuri din vremea impuscatului de Criciun, care ne alimenta stiinjific. Un felcer voia si fie sef de partid iasiot pentru cA ajutase femeile si faca, pana I-au prins, multe avorturi. Ca protocronist al depeizarii? Eu, una, m-am sdturat sd-l scuz pe Ceausescu pentru balconiada '68. A fost omorat dupa 20 de ani de la primavara ceha pentru c& a cerut idependenta. Dar trebuia, la cererea lui Popescu-Dumnezeu, si facem zid in jurul lui si-n '89? El, Ceausescu, a provocat balconiada Iliescu, urmata de dezindustrializare. Au fost, dupa socoata lui Tie Serbanescu, 1200 de intreprinderi productive, distruse, disparate. N-avem PECO. ‘ominese, dar avem Apa Nova franceza, Gaz de France Suez, Enel italian, telefon mobil din patru zari... ,,Baietii destepti” au energie de vanzare. Comanda a fost evident. La Iasi, la sffirgit de decembrie, s-a vrut si se dea jos statuia Independentei; exact atunci, Tékes declara: ,,este momentul independentei”. A. cui, stim acuma. Spre amardciunea Batranului meu, lichelele securiste au fost plasate in posturi-cheie: de diplomati, rectori si prorectori, sefi de catedre universitare, de edituri, de reviste, cadre didactice la Teologie... ,Magda, cheia la Secu impirtit in 9, deci are 9 capete”. Dar ce cheie nu se pierde? iam replicat eu, cu ajutor de la Minulescu, si mai visiloagi atunci decat el. - O iluzie convenabild, cd ar fi existat o lege a lustrafiei $i la noi, ca sé iasa din orizontul istoriei si al vie(ii noastre de zi cu zi fostii turndtori, securisti, delationisti ..! Eu insumi, acum, sunt victima unui ,,desant securistic”, culmea, scriitoricesc, care m-a scos din Biblioteca ...! Sunt jalnice figuri care au mimat normalitatea, in vreme ce orizontul lor era pestera! = Daca turnatorii ar fi fost lustrabili, mu s-ar fi intémplat ca Petru sa-L intdlneasca pe Nicu Cretu pe culoarele Facultitii de Teologie. Tot acolo, presta nevasta unui politruc dur, proful de socialism stiintific Aurel Loghin, cu studi la Moscova. Pe acelasii coridor teologic se misca... Ana Vrajitoru, fosta mea colegi din Catedra de limba romani pentru studenti straini, prin vrajitorie pesemne. ..De ce mi suntefi, tov. Ursache, penetranti ca tov. Vrajitoru?” m-a admonestat maiorul Gavrili, ,raspunzator” de acea catedra. Vocabula penetranta mi-a penetrat auzul. Penetranta fptura intreba dis-de-dimineata, in catedra. ,,Cinei Noica?” Provoca: Noica .,fusese citat” de Ierunci, la radio Europa Libera. Rostul intrebirii era clar. A picat examenul de titularizare din cauzi de erori de logic’ si de gramatica, iar acum detine carnet de membru USR. Eu, una, as cere dovada de la CNSAS, inainte de a-i lasa pe poarta USR pe colabi si colabe, pe ,,acoperiti” si descoperiti”. Vi-l aduceti aminte pe premierul de un an gi 9 luni, Radu Vasile? In Curs@ pe contrasens, carte aparuta in 2002, avertiza: ,,.Romania e condusi de ss