Professional Documents
Culture Documents
LP Tehnica Comb
LP Tehnica Comb
2018
SUSPENSIONES (F. R. X)
SUSPENSII
Definiție
Farmacopeea Romana, editia a X a - Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide,
constituite din una sau mai multe substanțe active insolubile, suspendate într-un mediu de
dispersie lichid şi destinate administrării interne sau externe.
În Farmacopeea Europeana şi F.R. X Supl. 2004, suspensiile sunt încadrate împreună cu
Soluţiile şi Emulsiile în grupa de Preparate lichide perorale (Preparationes liquidae
peroraliae).
Spre deosebire de emulsii care sunt tot dispersii grosiere, microeterogene, de lichid în
lichid (L/L), suspensiile sunt dispersii mecanice de solid în lichid (S/L).
Din punct de vedere fizico-chimic, suspensiile sunt constituite din două faze, aşa cum
reiese din următorul tabelul nr. 1:
1
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
2
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
Prepararea suspensiilor
1. Metoda dispersării
3
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
Atentie!
1. Alegerea agentului de suspensie se face în funcţie de natura substanţei
medicamentoase şi de calea de administrare.
2. Cantitate de agent de suspensie şi de umectare se notează pe reţetă şi se scade
din cantitatea de vehicul.
Atentie!
Substanţele puternic active se prelucrează sub formă de suspensie într-o cantitate care
să nu depăşească doza maximă admisă în 24 ore.
4
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
Se obtin particule solide, disperate, de dimensiuni reduse sub formă de precipitate foarte
fine; se folosesc următoarele metode:
▪ precipitarea cu solventi organici: substanta insolubilă în apă se dizolvă într-un solvent
organic miscibil cu apa (ex: alcool, propilenglicol) si se adaugă apoi în vehiculul apos care
contine agentul de suspensie, când are loc precipitarea;
▪ precipitarea prin modificarea pH-ului mediului de dispersie: se aplică în cazul
substanţelor a căror solubilitate este dependentă de pH (ex: suspensia cu insulină retard,
suspensia cu estradiol),
▪ precipitarea prin reacție de dublu schimb: de ex. loțiunea sulfurată se obține prin
amestecarea unei soluții de sulfat de Zn cu o soluție de sulfură de K, când în urma reacției de
dublu schimb rezultă sulfat de Zn.
Descriere
Suspensiile sunt preparate fluide, opace, omogene după agitare. Culoarea, mirosul şi
gustul sunt caracteristice componentelor.
Stabilitate
Suspensiile pot sedimenta în timp; după o agitare timp de 1 - 2 minute trebuie să se
redisperseze şi să-şi menţină omogenitatea pe durata administrării.
Condiționare
În recipiente bine închise.
Observații
Suspensiile oftalmice trebuie să corespundă prevederilor de la Oculoguttae.
Suspensiile injectabile trebuie să corespundă prevederilor de la Iniectabilia.
Suspensiile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea sugarilor trebuie să corespundă
prevederilor de la Controlul sterilităţii.
Pe etichetele recipientelor care conţin suspensii trebuie să se menţioneze “A se agita
înainte de administrare!”.
5
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
Pentru suspensiile mai concentrate, cum sunt majoritatea suspensiilor farmaceutice (cu
o concentraţie de 5-10%), se aplică relaţia lui Kozeny reluată şi de Higuchi:
v=
(d1 − d 2 )g 2
kS v
2
1−
unde:
2 - factor de porozitate,
1- - volumul fazei interne,
S 2 v - suprafaţa specifică a solidului în cm2/cm2,
k - constanta lui Kozeny.
În cazul suspensiilor concentrate se consideră că are loc o deplasare a lichidului într-un
mediu solid poros.
6
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
1) DIMENSIUNEA PARTICULELOR
Cu cât particulele au dimensiuni mai mici cu atât suprafața solidului va fi mai mare şi
cu atât viteza de sedimentare va fi mai mică; un grad de dispersie avansat determină însă
creşterea energiei libere interfaciale cu scăderea stabilităţii termodinamice a sistemului.
În acest caz au loc fenomene care duc la scăderea suprafeţei interfaciale: creşterea
cristalelor, agregarea particulelor, sedimentarea.
Fenomenul de creştere a cristalelor poate fi datorat variaţiilor de temperatură (este cazul
substanţelor a căror solubilitate creşte cu creşterea temperaturii, la răcirea soluţiei având loc
recristalizarea obţinându-se cristale de dimensiuni mai mari).
Acest fenomen apare mai ales în cazul folosirii de forme metastabile cu solubilitate mai
bună comparativ cu formele stabile, când există cristale de dimensiuni diferite şi când avem un
grad de dispersie avansat cu creşterea energiei libere interfaciale.
În cazul substanţelor solide suspendate care prezintă tendinţa de creştere a cristalelor se
folosesc substanţele tensioactive.
2) DIFERENŢA DE DENSITATE
Diferenţa de densitate între densitatea fazei dispersate şi cea a mediului de dispersie
este direct proporţională cu viteza de sedimentare. Pentru a micşora viteza de sedimentare se
folosesc agenţi pentru creşterea densităţii lichidului. În cazul suspensiilor apoase se pot folosi:
glicerina, sorbitolul, proplienglicolul, iar pentru suspensiile de uz intern siropurile.
Ideal este ca densitatea particulelor în suspensie să fie cât mai apropiată de cea a
mediului de suspendare.
Densitatea particulelor substanțelor organice se situează între 1,1 și 1,5 g / ml, în timp
ce cel mai utilizat mediu de dispersie, apa, are o densitate de 1,0 g / ml.
3) VÂSCOZITATEA
Vâscozitatea este invers proporţională cu viteza de sedimentare, aceasta scăzând cu
creşterea vâscozităţii mediului de dispersie. Agenţii folosiţi pentru creşterea vâscozităţii sunt
mucilagiile de M.C., C.M.C. sodică, A.P.V., P.V.P., gume; pentru suspensiile de uz intern se
folosesc siropurile.
7
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
4) CAPACITATEA DE UMECTARE
În funcţie de afinitatea pentru mediul de dispersie substanțele active insolubile se
clasifică în:
- liofile când au afinitate pentru vehicul şi se lasă udate de acesta. Dacă au afinitate pentru
apă sunt hidrofile, iar dacă au afinitate pentru ulei sunt lipofile.
- liofobe când nu au afinitate pentru vehicul şi nu se lasă udate de acesta. Dacă nu au
afinitate pentru apă sunt numite hidrofobe, iar în cazul în care nu au afinitate pentru ulei sunt
numite liofobe.
În cazul preparării unei suspensii cu substanţe liofobe este necesar adaosul de umectanţi
care asigură umectarea particulelor de către vehicul.
În lipsa umectanţilor aceste substanţe nu se dispersează uniform în vehicul, fie flotează
(plutesc), fie sedimentează.
De asemenea, observați că toate medicamentele hidrofobe sunt organice, în timp ce
toate medicamentele hidrofile sunt argile, cum ar fi antiacidele.
Substanțele de acest tip suferă de obicei, în timp, un proces de gonflare, fără a fi
solubilizate, și astfel crește vâscozitatea suspensiilor apoase. Spre deosebire de aceasta,
medicamente hidrofobe organice nu trec prin acest proces.
8
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
5) PROPRIETĂȚILE ELECTROCINETICE
Particulele dispersate în mediu lichid pot dobândi sarcină electrică prin oricare dintre
următoarele moduri:
➢ adsorbția selectivă a unei anumite specii ionice prezente în soluție,
➢ acest ion poate fi o parte dintr-un electrolit (Na, K, fosfat, Ca etc.), care se
adaugă în soluție sau, în cazul apei pure, hidroniu sau ionii hidroxil produși prin ionizarea apei,
➢ cele mai multe particule dobândesc o sarcină negativă din cauza adsorbției
preferențială a ionilor hidroxil,
➢ ionizarea grupărilor care sunt situate pe suprafața particulei (-COOH, -NH2,
etc.), în funcție de pKa a grupării și pH-ul mediului.
În absenþa mișcãrii cinetice, sarcina electricã de la suprafață este neutralizatã cu ioni
de sarcinã opusã, prezenți în lichidul dispersant, care au o mișcare brownianã și tind sã difuzeze
în jurul particulelor.
O parte din ionii de semn contrar, antiionii, se fixeazã pe particule și formeazã un strat
monomolecular care se mișcã odatã cu particulele, ceilalți ioni distribuindu-se în jurul acestui
strat.
Astfel ionii cu același semn cu particulele sunt respinși și sunt redistribuiți în stratul
difuz – stratul dublu al lui Helmholtz (Stern), se reduc pe mãsurã ce se îndepãrteazã de
particulã.
La o oarecare distanță de particule este un punct de neutralitate unde efectele sarcinii
electrice nu se mai simt.
Reprezentarea schematicã a
a. stratului dublu electric, b. potenþialului zeta,
9
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
SUSPENSII DE UZ INTERN
10
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
▪ agenți pentru creșterea vascozității, conferă stabilitate sistemului dispers și pot acționa
atât ca umectanți și agenți de floculare,
▪ agenți de floculare,
▪ coloranți,
▪ conservanți antimicrobieni potriviți.
11
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
12
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.2_F.IV.2._25.02.-01.03.2019
Din ecuația lui Stokes (fig. nr. 1.), este evident că viteza de sedimentare a unei particule
este mai rapidă pentru particule mai mari, decât particulele mai mici atunci când toți ceilalți
factori rămân constanți.
1. Reducerea mărimii particulelor fazei dispersate poate avea ca rezultat o viteză mai
scăzută de sedimentare a particulelor.
Conform acestei relaţii viteza de sedimentare poate fi micşorată prin scăderea mărimii
particulelor.
Această relaţie este valabilă în cazul suspensiilor diluate, în care particulele au cădere
liberă şi în cazul în care particulele au formă sferică, când apare fenomenul de sedimentare
liberă.
1
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.2_F.IV.2._25.02.-01.03.2019
Ideal este ca densitatea particulelor în suspensie să fie cât mai apropiată de cea a
mediului de suspendare.
Densitatea particulelor substanțelor organice se situează între 1,1 și 1,5 g / ml, în timp
ce cel mai utilizat mediu de dispersie, apa, are o densitate de 1,0 g / ml.
În cazul suspensiilor concentrate se consideră că are loc o deplasare a lichidului
într-un mediu solid poros.
3. Rata de sedimentare poate fi redusă în mod semnificativ prin creșterea vâscozității
mediului de dispersie și această abordare a demonstrat un succes în formularea suspensiilor.
Vâscozitatea este invers proporţională cu viteza de sedimentare, aceasta scăzând cu
creşterea vâscozităţii mediului de dispersie. Agenţii folosiţi pentru creşterea vâscozităţii sunt
mucilagiile de M.C., C.M.C. sodică, A.P.V., P.V.P., gume; pentru suspensiile de uz intern se
folosesc siropurile.
4. Capacitatea de umectare
În funcţie de afinitatea pentru mediul de dispersie substanțele active insolubile se
clasifică în:
- liofile când au afinitate pentru vehicul şi se lasă udate de acesta. Dacă au
afinitate pentru apă sunt hidrofile, iar dacă au afinitate pentru ulei sunt lipofile.
- liofobe când nu au afinitate pentru vehicul şi nu se lasă udate de acesta. Dacă
nu au afinitate pentru apă sunt numite hidrofobe, iar în cazul în care nu au afinitate pentru
ulei sunt numite liofobe.
În cazul preparării unei suspensii cu substanţe liofobe este necesar adaosul de
umectanţi care asigură umectarea particulelor de către vehicul.
În lipsa umectanţilor aceste substanţe nu se dispersează uniform în vehicul, fie
flotează (plutesc), fie sedimentează.
De asemenea, observați că toate medicamentele hidrofobe sunt organice, în timp ce
toate medicamentele hidrofile sunt argile, cum ar fi antiacidele.
Substanțele de acest tip suferă de obicei, în timp, un proces de gonflare, fără a fi
solubilizate, și astfel crește vâscozitatea suspensiilor apoase. Spre deosebire de aceasta,
medicamentele hidrofobe organice nu trec prin acest proces.
2
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.2_F.IV.2._25.02.-01.03.2019
5. Proprietăți electrocinetice
Particulele dispersate în mediu lichid pot dobândi sarcină electrică prin oricare dintre
următoarele moduri:
➢ adsorbția selectivă a unei anumite specii ionice prezente în soluție,
➢ acest ion poate fi o parte dintr-un electrolit (Na, K, fosfat, Ca etc.), care se
adaugă în soluție sau, în cazul apei pure, hidroniu sau ionii hidroxil produși prin ionizarea
apei,
➢ cele mai multe particule dobândesc o sarcină negativă din cauza adsorbției
preferențială a ionilor hidroxil,
➢ ionizarea grupărilor care sunt situate pe suprafața particulei (-COOH, -NH2,
etc.), în funcție de pKa a grupării și pH-ul mediului.
În absenta mișcãrii cinetice, sarcina electricã de la suprafață este neutralizatã cu ioni
de sarcinã opusã, prezenți în lichidul dispersant, care au o mișcare brownianã și tind sã
difuzeze în jurul particulelor.
O parte din ionii de semn contrar, antiionii, se fixeazã pe particule și formeazã un strat
monomolecular care se mișcã odatã cu particulele, ceilalți ioni distribuindu-se în jurul acestui
strat.
3
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.2_F.IV.2._25.02.-01.03.2019
Astfel ionii cu același semn cu particulele sunt respinși și sunt redistribuiți în stratul
difuz – stratul dublu al lui Helmholtz (Stern), se reduc pe mãsurã ce se îndepãrteazã de
particulã.
La o oarecare distanță de particule este un punct de neutralitate unde efectele sarcinii
electrice nu se mai simt.
Reprezentarea schematicã a
a. stratului dublu electric, b. potentialului zeta,
4
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.2_F.IV.2._25.02.-01.03.2019
Substanta 1 2 3 4
Zinci oxydi (g) 0.5 0.5 0.5 0.5
Glyceroli (mL) — 6.0 — —
Methylcellulosum (g) — — 0.1 —
GummiTragacantha (g) — — — 0.1
Aqua Distilata q.s.ad. 10 10 10 10
(mL)
Prepararea formulărilor 1 și 2
Prepararea formulării 3
5
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.2_F.IV.2._25.02.-01.03.2019
triturați. Se adaugă 80% din apa distilată rămasă și se continuă amestecarea până se formează
o suspensie uniformă. Se transferă suspensia într-un cilindru gradat de 10 ml și se adaugă apă
distilată la volum (10 ml).
Prepararea formulării 4
a) Prepararea suspensiilor
6
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.2_F.IV.2._25.02.-01.03.2019
Nr. Crt. 1 2 3
Sulfur praecipitati (g) 0.2 0.2 0.2
Alcohol (mL) — 2.0 —
Glyceroli (mL) — 2.0 —
Tween 80 (g) — — 0.03
Aqua Distilata q.s.ad. (mL) 10 10 10
a) Prepararea suspensiilor
7
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.2_F.IV.2._25.02.-01.03.2019
C. REZULTATE SI DISCUTII
8
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ, F.IV.2._L.P.3._04.03._10.03.2019
SUSPENSII DE UZ INTERN
➢ substanțe auxiliare:
▪ agenți pentru creșterea vascozității, conferă stabilitate sistemului dispers și pot acționa atât ca
umectanți și agenți de floculare,
▪ agenți de floculare,
▪ coloranți,
▪ conservanți antimicrobieni potriviți.
I. SUSPENSII ANTIACIDE
1
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ, F.IV.2._L.P.3._04.03._10.03.2019
OBSERVAŢII:
Carbonatul de calciu este o pulbere fină, microcristalină albă, fără miros şi fără gust. Este
practic insolubil în apă şi alcool.
Nitratul bazic de bismut este o pulbere fină albă, fără miros şi fără gust. Este practic
insolubil în apă şi alcool.
Sărurile de bismut prezintă incompatibilităţi cu o serie de compuşi macromoleculari
provocând flocularea sau gelificarea mucilagiilor (pectina, CMC Na, guma arabică, bentonită,
tragacanata); se va utiliza, dacă este cazul, mucilagul de metilceluloză ca agent de suspendare.
Nitratul bazic de bismut şi carbonatul de calciu au particule hidrofile şi nu necesită
umectare.
Aceasta este o suspensie concentrată, conţine 25% substanţe active insolubile, nu mai
necesită adaus de agenţi de îngroşare.
Cele două substanţe active se adaugă la mojar în ordinea descrescătoare a densităţilor:
bismutul subnitric are densitate mai mare decât carbonatul de calciu.
Conform FR X toate pulberile compuse a căror masă depăşeşte valoarea de 20 g se cern
obligatoriu; amestecule de pulberi se va cerne prin sita V.
DESCRIERE:
Suspensie lichidă, cu sediment voluminos şi miros caracteristic de mentă. După
omogenizare, substanţele solide trebuie să rămână suspendate suficient de mult timp, pentru ca
doza de medicament să poată fi măsurată cu exactitate.
2
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ, F.IV.2._L.P.3._04.03._10.03.2019
Observaţii: benzocaina este o substanţă foarte puţin solubilă în apă, nu se lasă umectată
de apă şi de aceea se foloseşte mucilagul de metilceluloză care are şi rol de creştere a vâscozităţii
mediului de dispersie.
Conservare. Recipiente bine închise de capacitate mai mare decât volumul suspensiei. Pe
etichetă se menţionează A se agita înainte de administrare!.
3
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ, F.IV.2._L.P.3._04.03._10.03.2019
4
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ, F.IV.2._L.P.3._04.03._10.03.2019
SUSPENSII DE UZ INTERN
I. SUSPENSII ANTIMICROBIENE
5
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ, F.IV.2._L.P.3._04.03._10.03.2019
OBSERVAŢII
Sulfatul de bariu este insolubil în apă, are densitate mare şi tendinţa de sedimentare;
pentru a creşte stabilitatea fizică a suspensiei se folosesc cei doi coloizi hidrofili metilceluloza şi
carboximetilceluloza sodică. Se obţine o suspensie floculată care determină obţinerea unui strat
neuniform la etalarea pe mucoasa digestivă şi de aceea se foloseşte ca agent de defloculare
citratul de sodiu care imprimă sarcini electrice de acelaşi fel particulelor suspendate şi agregatelor
lor.
Pulverizarea avansată a substanţei medicamentoase în vederea preparării suspensiei poate
fi cauza unor fenomene secundare, toxice: de exemplu, mărirea absobţiei prin mucoasa
gastrointestinală, cu formarea de granuloame. Se recomandă cernerea prin sita nr V
Nipaesterii au rol de agenţi conservanţi iar zaharina de edulcorant. Zaharina sodică se
prepară sub formă de soluţie 1% din care se vor lua cantităţile corespunzătoare.
ÎNTREBUINŢĂRI
Substanţă de contrast în radiografiile gastro-intestinale; se folosesc suspensiile care conţin
40-60% sulfat de bariu. În cazul acestor suspensii prezintă importanţă mărimea particulelor,
omogenitatea suspensiei, grosimea stratului etalat pe mucoase şi uniformitatea lui.
CONSERVARE
6
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ, F.IV.2._L.P.3._04.03._10.03.2019
Recipiente bine închise de capacitate mai mare decât volumul suspensiei. Pe etichetă se
menţionează "A SE AGITA ÎNAINTE DE ADMINISTRARE!”
AZITROMICINĂ suspensie 5%
Ingrediente Rol în formulare
Azitromicină dihirat 500 mg/10 ml
Citrat de sodiu 5,0 g
Acid citric 2,0 g
Sucroză 60,0 g
Kollidon CL-M 9,0 g
Cromofor RH-40 0,5 g
Aromă de ciocolată 0,2 g
Apă purificată ad 100 g
7
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ_ F. IV.2._11.03.-15.03.2019
SUSPENSII DE UZ EXTERN
Suspensiile de uz extern sunt preparate fluide care au ca vehicul apa sau amestecuri
hidroalcoolice, în care se află suspendate substanțe active aduse la un grad de finețe
corespunzător scopului terapeutic urmărit.
Aceste preparate pot fi considerate o formă convenabilă de aplicare a pulberilor, indicată
pentru tratamentul dermatozelor. Suspensiile de uz extern se folosesc prin aplicare pe piele (suspensii
dermice, loţiuni sau pensulaţii) sau pe mucoase: suspensii nazale, bucofaringiene, oftalmice, vaginale,
rectale.
Alături de termenul de suspensie se folosesc și alte denumiri pentru dispersiile lichide aplicate
dermic, ca: loțiuni, pudre lichide sau pensulații.
▪ Loțiuni: uzual sunt suspensii cu vehicul apos, care se aplică pe piele prin fricție; substanța
medicamentoasă este fin divizată, de ordin coloidal; se utilizează în dermatologie și cosmetică. Pentru
loțiuni se utilizează bentonita ca agent de suspensie.
▪ Pudre lichide sau pensulații sunt suspensii apoase ce conțin peste 10-20% substanțe
anorganice insolubile; sunt vâscoase și groase și din această cauză nu necesită un agent de suspensie. Se
întind pe piele cu ajutorul unei pensule.
Dezavantaje:
− se pot aglomera în spațiile intertriginoase (spațiul dintre degete, inghinal) și pot deveni
iritante,
− aspect neplăcut datorită depozitului lăsat pe piele,
− capacitate de penetrație inferioară unguentelor, având mai ales acțiune superficială,
− vehiculul joacă un rol foarte important (se evaporă lăsând pe piele un strat mai mult sau mai
puțin aderent constituit din pulberi insolubile).
Avantaje:
− evaporarea fazei lichide produce un efect calmant, răcoritor.
Condiții de calitate:
− dimensiunea particulelor solide insolubile dintr-o suspensie aplicată pe piele și mucoase
trebuie să fie de 50 µm (FR X), excepţie mucoas oftalmică pentru care particulele suspendate au diametrul
de 5-10 µm (FR X prevede o mărime de 25 µm),
− suspensiile pentru uz extern trebuie să fie uşor de aplicat, să se menţină în contact prelungit
cu tegumentele şi să se îndepărteze uşor prin spălare,
− în cazul loțiunilor, după aplicarea pe piele are loc evaporarea vehiculului, lăsând un depozit
subțire de medicament, sub formă de pulbere fină, aderentă pe suprafața regiunii tratate,
− dispersiile aplicate topic trebuie să fie bine tolerate, pe cât posibil să nu influențeze funcțiile
fiziologice ale pielii și mucoaselor.
1
FORMULAREA SUSPENSIILOR DE UZ EXTERN
MATERII PRIME OBSERVAȚII
− Antimicotice: nistatină, clotrimazol,
Substanțe − Antipruriginoase: mentol, camfor,
medicamentoase − Antiscabie: sulf,
− Cheratolitice: acid salicilic,
− Anestezice locale: benzocaina (anestezina),
− Absorbante: oxid de zinc, talc, caolin,
− Apă, propilenglicol, polietilenglicoli lichizi;
Vehicule (mediul de − Glicerina întârzie sedimentarea și mărește capacitatea de aderare;
dispesie) − Etanol de diferite concentrații, grăbește evaporarea, dar nu se poate folosi
decât în cantități limitate pentru a nu produce iritații;
− Surfactanții se pot folosi în concentrații mari, până la 10-20%,
− Surfactanți neionici, derivați etoxilați și poloxameri: span-uri și tween-
Agenți de umectare uri,
− Surfactanți anionici: laurilsulfatul de sodiu;
− Surfactanți cationici: clorură de benzetoniu;
− Substanțe solide: bioxid de siliciu coloidal (aerosil), silicat de Al, de Mg,
bentonită,
− Guma arabică nu se indică pentru uz extern, deoarece produce preparate
lipicioase și cruste,
− Compuşi anorganici: bentonita în concentrație 2-3-5% (suspensia de
Agenți de suspensie bentonită 5% se numește magmă de bentonită), veegumul 0,5-2-5%,
− Compuşi semisintetici, derivaţi de celuloză: MC, CMC Na,
− Compuşi sintetici: alcoolul polivinilic (bună capacitate de aderare pe piele
și prin evaporarea vehiculului conduce la formarea de pelicule;
stabilizează suspensii de uz extern cu sulf, oxid de zinc), PVP, carbopolii.
Aceste suspensii conţin talc şi oxid de zinc în proporţie de 30-50% în raport cu consistenţa dorită;
în aceeaşi formulă se pot asocia şi alte substanţe medicamentoase.
Preparatul folosit cel mai frecvent în tratamentul afecţiunilor dermatologice este loţiunea care
conţine oxid de zinc, talc, glicerina şi apă în părţi egale; pentru a grăbi evaporarea vehiculul mai poate
conţine alcool (în anumite cazuri este mai bine tolerată suspensia fără alcool).
La această formulă se mai asociază şi alte substanţe medicamentoase ca acid salicilic, sulf, mentol,
ihtiol, anestezină.
2
Rp.1. Zinci oxydi 25,0 g
Talci 25,0 g
Glyceroli 12,5 g
Aquae 37,5 g
M. f. suspensio
D. S. extern
OBSERVAŢII
Oxidul de zinc este o pulbere fină, amorfa, albă, fără miros şi fară gust. Este practic insolubil în
alcool şi apă. Deşi este o pulbere foarte fină are tendinţa de a se aglomera şi de aceea este necesară trecerea
prin sită (VII sau VIII) a pulberii compuse obţinută la mojar. Cu apa formează hidroxidul de zinc, un
precipitat cu proprietăţi coloidale care se depune greu din suspensie.
Talcul (hidrosilicat de magneziu natural, purificat şi pulverizat) este o pulbere foarte fină, albă,
onctuoasă la pipăit, aderentă, fără miros, fără gust, lipsită de granulaţii nisipoase. Este mai puţin hidrofil şi
este umectat de glicerină; aceasta contribuie la stabilizarea sistemului, dar asigură şi o aderenţă mai bună a
pulberii la aplicare pe piele.
În locul apei în unele formule este prevăzută soluţia de acid boric, iar în locul glicerinei se foloseşte
soluţia de sorbitol 70%.
ÎNTREBUINŢĂRI
Se foloseşte sub formă de pensulaţii. Are acţiune răcoritoare, sicativă, antiinflamatoare şi uşor
astringentă.
CONSERVARE
Se prepară la nevoie.
3
Descriere
Solubilitate
Observaţii
Metoda de preparare
Tehnica de lucru
Observaţii
Descriere
Suspensie floculată/defloculată
Condiţionare şi conservare
Acţiune terapeutică
OBSERVATII
Mentolul se obţine din uleiul volatil de izmă bună Mentha piperita L. (mentolul natural) sau prin
sinteză (mentolul sintetic). Se prezintă sub formă de cristale aciculare, casante, incolore sau pulbere
cristalină albă, cu miros puternic de mentă şi gust arzător la început, apoi răcoritor.
La temperatura camerei se volatilizează. Este foarte uşor solubil în alcool, cloroform şi eter, uşor
solubil în ulei de parafină, uleiuri grase şi uleiuri volatile, foarte greu solubil în apă.
Mentolul este iniţial dispersat sub formă de soluţie alcoolică în amestecul de pulberi pe o suprafaţă
foarte mare, ceea ce face ca la adăugarea glicerinei şi a apei să precipite foarte fin.
Pentru a asigură buna dispersare a mentolului se poate adăuga la soluţia alcoolică de mentol 0,2-
0,5% tween 80 (acesta scade tensiunea de interfaţă solid - lichid şi permite umectarea mentolului prevenind
fenomenul de flotare).
Se poate folosi de asemenea pentru stabilizarea sistemului, mucilagul de metilceluloză care scade
tensiunea de interfaţă, măreşte vâscozitatea preparatului şi aderenţa pe piele, dar scade viteza de evaporare
4
a vehiculului după administrare, micşorându-se efectul răcoritor.
ÎNTREBUINŢĂRI
Pensulaţii externe cu efect calmant, astringent, antipruriginos, antialergic.
CONSERVARE
Se prepară la nevoie.
OBSERVAŢII
Preparatul conţine două substanţe (mentolul şi anestezina) hidrofobe, care nu se umectează cu apă;
acestea sunt insolubile în apă şi în glicerină, dar solubile în alcool. Dispersarea mentolului şi anestezinei
prin intermediul unei mici cantităţi de alcool în toată masa de pulbere face ca acţiunea acestora să fie mai
eficientă la aplicare pe piele.
ÎNTREBUINŢĂRI
Sub formă de pensulaţii cu efect calmant, astringent, antipruriginos, anestezic în tratamentul
diverselor afecţiuni dermatologice.
OBSERVAŢII
În acest preparat alături de talc şi de oxid de zinc a fost asociat ihtiolul, produs obţinut prin distilarea
uscată a gudroanelor din unele şisturi bituminoase, sulfonate şi neutralizate cu amoniac. Este un lichid
vâscos, negru în strat gros şi brun în strat subţire, cu miros caracteristic.
5
Este solubil în apă şi glicerol, parţial solubil în alcool şi eter, miscibil cu lanolina, vaselina,
nemiscibil cu parafina lichidă şi uleiuri grase.
Conţinutul în pulberi insolubile fiind de numai 30% se poate adăuga un agent de dispersie. Totuşi
reţeta magistrală se poate prepara şi fără acest agent, deoarece jumătate din vehicul este glicerina - un lichid
vâscos, care întârzie sedimentarea particulelor insolubile.
Ihtiolul se poate încorpora şi direct în pulberi, în acest caz se aduce cu spatula pe pistil, se triturează
uşor până la dispersarea lui omogenă adăugând apoi glicerina.
Pentru stabilizarea sistemului se poate folosi mucilagul de metilceluloză (1 - 2g).
ÎNTREBUINŢĂRI
Sub formă de pensulaţii se administrează extern pe piele în tratamentul diverselor afecţiuni
dermatologice; ihtiolul are acţiune antiseboreică, antiinflamatoare, keratoplastică.
CONSERVARE
Se prepară la nevoie.
6
Tehnologie Farmaceutică, F. IV.2._L.P.5._16. 03.- 20. 03. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.
SUSPENSII CU SULF
Sulful este o substanţă hidrofobă care nu se umectează cu apă şi prezintă tendinţa de flotare.
De aceea, prelucrarea lui sub formă de suspensie necesită adaus de agenţi de umectare, de
obicei substanţe tensioactive: tween 80 în proporţie de 0,2-0,5%, Se pot folosi si mucilagii de
metilceluloză, carboximetilceluloză sodică.
Alcoolul şi glicerina contribuie la umectarea sulfului dar, nu sunt suficiente pentru a preveni
flotarea. Sulful este asociat în prescripţii cu diverse substanţe active ca: rezorcina, camfor, oxid de
zinc, etc.
Rp.1 . Sulfuris praecipitati 10 g
Sol. camphorae spirituosa 10% 20 g
Acidi lactici 2g
Glyceroli 5g
Aquae q. s. ad. 100 g
M. f. suspensio
D.S. extern
Sulful precipitat se prezintă ca o pulbere foarte fină amorfă, alb-gălbuie, aproape fără miros
şi fără gust. Este solubil în disulfură de carbon, practic insolubil în alcool şi apă. Pentru a asigura
umectarea sulfului se folosesc 0,5 g tween 80.
1
Tehnologie Farmaceutică, F. IV.2._L.P.5._16. 03.- 20. 03. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.
expediţie şi se diluează treptat şi sub agitare cu apă; la sfârşit se adaugă acidul lactic. Pe eticheta se
va scrie “A SE AGITA ÎNAINTE DE ÎNTREBUINŢARE!“.
DESCRIERE
Dispersie alb-gălbuie cu tendinţă de sedimentare destul de rapidă, cu miros de camfor.
OBSERVAŢII
Datorită adausului de tween 80 nu se va produce flotarea sulfului; agentul de
umectare/dispersie ajută de asemenea la dispersarea fină a camforului din spirtul camforat care
precipită la adăugare de apă.
Fiind un preparat care se foloseşte pentru pielea capului nu este indicată folosirea de agenţi
de dispersie care cresc vâscozitatea vehiculului (mucilagii). Dispersia se menţine omogenă după
agitare timp suficient pentru a putea fi prelevată şi aplicată.
Glicerina în proporţie de 5% favorizează aderenţa fără a da un preparat lipicios.
ÎNTREBUINŢĂRI
În tratamentul alopeciei seboreice.
CONSERVARE
Se prepară la nevoie. Se păstrează în sticle bine închise.
Picăturile pentru ochi pot fi şi preparate farmaceutice sterile sub formă de suspensii folosite
în tratamentul şi diagnosticarea bolilor de ochi. Se prepară prin metode care să le asigure sterilitatea
şi care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme: în boxa sterilă, pe cale
aseptică; se respectă regulile generale indicate la monografiile "Oculogattae" şi "Suspensiones".
Substanţele prescrise în formule sunt: hormonii corticosteroizi, antibiotice ca nistatina şi
cloramfenicolul, alături de substanţe anestezice, astringente, antiseptice şi vitamine.
În vederea asigurării stabilităţii şi sterilităţii substanţelor oftalmologice se indică utilizarea
vehiculului vâscozifiant, neiritant pentru ochi, izotonic, neutru şi steril format din:
Methylcellulosum 0,80 g
Natrii chloridum 0,70 g
Solutionis phenylhydrargyri boratis 0,2 % 2,00 g
Aqua destillata q.s. ad 100,00 g
Suspensiile oftalmologice se condiţionează în flacoane sterilizate, prevăzute cu picător, ferit
de lumină, la loc răcoros.
Se aplică eticheta: " A se agita înainte de întrebuinţare".
2
Tehnologie Farmaceutică, F. IV.2._L.P.5._16. 03.- 20. 03. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.
3
Tehnologie Farmaceutică, F. IV.2._L.P.5._16. 03.- 20. 03. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Picăturile pentru nas pot fi şi preparate farmaceutice lichide sub formă de suspensie,
destinate administrării pe mucoasa nazală. Suspensiile nazale se prepară după regulile
generale indicate de monografiile "Rhinoguttae" şi "Suspensiones". pH-ul erinelor
influenţează funcţionalitatea epiteliului ciliat, domeniul de pH favorabil este cuprins între
6,0 - 7,5 (F. R .X). Erinele care au pH-ul sub 5,5 pot să fie preparate cu mucilag de
metilceluloză 0,5 %. Se pot asocia conservanţii admişi pentru colire. Se condiţionează în
flacoane prevăzute cu picător, cu eticheta: " A se agita înainte de întrebuinţare!".
Rp. Mentholi 0,30 g
Sulfathiazoli 2,00 g
Helianthi olei 30,00g
M. f. rhinoguttae
D.S. extern 5-6 picături de 3 ori pe zi în nas
Picăturile pentru ureche pot fi şi preparate farmaceutice lichide sub formă de suspensii,
destinate administrării în conductul auditiv. Se prepară după regulile generale indicate la
monografiile "Otoguttae" şi "Suspensiones". Se prescriu substanţe antiseptice, chimioterapice şi
antibiotice în soluţii apoase, hidroalcoolice, uleioase sau în glicerină. Se preferă vehiculele vâscoase
care să permită aderarea suspensiei de suprafaţa internă a urechii. Se condiţionează în flacoane
prevăzute cu picător, cu eticheta: "A se agita înainte de întrebuinţare!".
Cloramfenicolul, greu solubil în apă (1:250), cât şi anestezina (1:2500) se vor prelucra sub
formă de suspensie; alcoolul prescris se foloseşte pentru dizolvarea anestezinei şi acetatului de
hidrocortizon, dar la diluare cu apă aceste substanțe precipită.e precipită.
Pentru asigurarea stabilităţii fizice a dispersiei este necesară adăugarea unui agent de
dispersie: mucilagul de metilceluloză 2%.
4
Tehnologie Farmaceutică, F. IV.2._L.P.5._16. 03.- 20. 03. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Formula se poate prepara şi sub formă de soluţie, prin înlocuirea amestecului hidroalcoolic
cu propilenglicol, în care sunt solubile cloramfenicolul, anestezina şi hidrocortizonul; acest vehicul
conferă preparatului o vâscozitate ridicată şi o bună aderenţă.
Aceste forme farmaceutice se mai numesc pensulaţii sau badijonări. Sunt preparate
farmaceutice lichide vâscoase, destinate a fi aplicate pe gingii, pe pereţii interni ai cavităţii bucale şi
pe faringe. Se aplică cu ajutorul unui dispozitiv port-vată, îmbibat cu suspensie.
Se utilizează substanţe antiseptice, astringente, anestezice locale, sulfamide, antibiotice şi
vitamine în vehicul apos sau vâscos: glicerină sau glicerină boraxată, care creează un mediu
neprielnic dezvoltării bacteriilor, datorită desicaţiei pe care o produce pe mucoase. De asemenea,
glicerina realizează preparate vâscoase, astfel încât nu mai este necesară adăugarea unui agent de
suspensie.
Rp. Nystatini 0,30 g
Metronidazoli 0,50 g
Natrii tetraboratis 2,0 g
Natrii monohydrogencarbonatis 1,0 g
Glyceroli 20,0 g
M.f. suspensio
D. S. extern badijonaj local
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol. 1, Ed.
Medicala Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3.*** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4.*** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006, Editura
Medicală, Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075 Strasbourg
Cedex, France.
6. ***Protocoale de lucru.
5
Tehnologie farmaceutică_L.P.6_F.IV.2._23.03.- 27.03.2020_Roncea Fl. &Iancu V.
Din ecua ia lui Stokes (fig. nr. 1.), este evident că viteza de sedimentare a unei particule
este mai rapidă pentru particule mai mari, decât particulele mai mici atunci când to i ceilal i
factori rămân constan i.
1. Reducerea mărimii particulelor fazei dispersate poate avea ca rezultat o viteză mai
scăzută de sedimentare a particulelor.
Conform acestei relaţii viteza de sedimentare poate fi micşorată prin scăderea mărimii
particulelor.
Această relaţie este valabilă în cazul suspensiilor diluate, în care particulele au cădere
liberă şi în cazul în care particulele au formă sferică, când apare fenomenul de sedimentare
liberă.
1
Tehnologie farmaceutică_L.P.6_F.IV.2._23.03.- 27.03.2020_Roncea Fl. &Iancu V.
Ideal este ca densitatea particulelor în suspensie să fie cât mai apropiată de cea a
mediului de suspendare.
Densitatea particulelor substan elor organice se situează între 1,1 și 1,5 g / ml, în timpi 1,5 g / ml, în timp
ce cel mai utilizat mediu de dispersie, apa, are o densitate de 1,0 g / ml.
În cazul suspensiilor concentrate se consideră că are loc o deplasare a lichidului
într-un mediu solid poros.
3. Rata de sedimentare poate fi redusă în mod semnificativ prin creși 1,5 g / ml, în timpterea vâscozită ii
mediului de dispersie și 1,5 g / ml, în timpi această abordare a demonstrat un succes în formularea suspensiilor.
Vâscozitatea este invers proporţională cu viteza de sedimentare, aceasta scăzând cu
creşterea vâscozităţii mediului de dispersie. Agenţii folosiţi pentru creşterea vâscozităţii sunt
mucilagiile de M.C., C.M.C. sodică, A.P.V., P.V.P., gume; pentru suspensiile de uz intern se
folosesc siropurile.
4. Capacitatea de umectare
În funcţie de afinitatea pentru mediul de dispersie substan ele active insolubile se
clasifică în:
- liofile când au afinitate pentru vehicul şi se lasă udate de acesta. Dacă au
afinitate pentru apă sunt hidrofile, iar dacă au afinitate pentru ulei sunt lipofile.
- liofobe când nu au afinitate pentru vehicul şi nu se lasă udate de acesta. Dacă
nu au afinitate pentru apă sunt numite hidrofobe, iar în cazul în care nu au afinitate pentru
ulei sunt numite liofobe.
În cazul preparării unei suspensii cu substanţe liofobe este necesar adaosul de
umectanţi care asigură umectarea particulelor de către vehicul.
În lipsa umectanţilor aceste substanţe nu se dispersează uniform în vehicul, fie
flotează (plutesc), fie sedimentează.
De asemenea, observa i că toate medicamentele hidrofobe sunt organice, în timp ce
toate medicamentele hidrofile sunt argile, cum ar fi antiacidele.
Substan ele de acest tip suferă de obicei, în timp, un proces de gonflare, fără a fi
solubilizate, și 1,5 g / ml, în timpi astfel creși 1,5 g / ml, în timpte vâscozitatea suspensiilor apoase. Spre deosebire de aceasta,
medicamentele hidrofobe organice nu trec prin acest proces.
2
Tehnologie farmaceutică_L.P.6_F.IV.2._23.03.- 27.03.2020_Roncea Fl. &Iancu V.
Particulele dispersate în mediu lichid pot dobândi sarcină electrică prin oricare dintre
următoarele moduri:
adsorb ia selectivă a unei anumite specii ionice prezente în solu ie,
acest ion poate fi o parte dintr-un electrolit (Na, K, fosfat, Ca etc.), care se
adaugă în solu ie sau, în cazul apei pure, hidroniu sau ionii hidroxil produși 1,5 g / ml, în timpi prin ionizarea
apei,
cele mai multe particule dobândesc o sarcină negativă din cauza adsorb iei
preferen ială a ionilor hidroxil,
ionizarea grupărilor care sunt situate pe suprafa a particulei (-COOH, -NH2,
etc.), în func ie de pKa a grupării și 1,5 g / ml, în timpi pH-ul mediului.
În absenta miși 1,5 g / ml, în timpcãrii cinetice, sarcina electricã de la suprafa ă este neutralizatã cu ioni
de sarcinã opusã, prezen i în lichidul dispersant, care au o miși 1,5 g / ml, în timpcare brownianã și 1,5 g / ml, în timpi tind sã
difuzeze în jurul particulelor.
O parte din ionii de semn contrar, antiionii, se fixeazã pe particule și 1,5 g / ml, în timpi formeazã un strat
monomolecular care se miși 1,5 g / ml, în timpcã odatã cu particulele, ceilal i ioni distribuindu-se în jurul acestui
strat.
3
Tehnologie farmaceutică_L.P.6_F.IV.2._23.03.- 27.03.2020_Roncea Fl. &Iancu V.
Astfel ionii cu același 1,5 g / ml, în timpi semn cu particulele sunt respinși 1,5 g / ml, în timpi și 1,5 g / ml, în timpi sunt redistribui i în stratul
difuz – stratul dublu al lui Helmholtz (Stern), se reduc pe mãsurã ce se îndepãrteazã de
particulã.
La o oarecare distan ă de particule este un punct de neutralitate unde efectele sarcinii
electrice nu se mai simt.
Reprezentarea schematicã a
a. stratului dublu electric, b. potentialului zeta,
4
Tehnologie farmaceutică_L.P.6_F.IV.2._23.03.- 27.03.2020_Roncea Fl. &Iancu V.
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol.
1, Ed. Medicala Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3.*** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4.*** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006,
Editura Medicală, Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075
Strasbourg Cedex, France.
6. ***Protocoale de lucru.
5
Tehnologie farmaceutică_L.P.6_F.IV.2._23.03.- 27.03.2020_Roncea Fl. &Iancu V.
Substanta 1 2 3 4
Zinci oxydi (g) 0.5 0.5 0.5 0.5
Glyceroli (mL) — 6.0 — —
Methylcellulosum (g) — — 0.1 —
GummiTragacantha (g) — — — 0.1
Aqua Distilata q.s.ad. 10 10 10 10
(mL)
Se cântăreși 1,5 g / ml, în timpte cantitatea indicată de oxid de zinc și 1,5 g / ml, în timpi se transferă în mojar. Adăuga i 0,3
ml apă distilată sau glicerină și 1,5 g / ml, în timpi tritura i amestecul pentru a forma o pastă.
Se adaugă restul de glicerină și 1,5 g / ml, în timpi se continuă amestecarea. Se diluează în continuare
suspensia cu 80% din apa distilată rămasă, se transferă suspensia într-un cilindru gradat de 10
ml și 1,5 g / ml, în timpi se adaugă apă distilată la volum (10 ml).
Prepararea formulării 3
Se cântăresc 0,1 g de metilceluloză și 1,5 g / ml, în timpi se transferă într-un mojar. Se adaugă apă
distilată și 1,5 g / ml, în timpi se amestecă până se formează o solu ie. La această solu ie, adăuga i oxid de zinc și 1,5 g / ml, în timpi
tritura i. Se adaugă 80% din apa distilată rămasă și 1,5 g / ml, în timpi se continuă amestecarea până se formează
o suspensie uniformă. Se transferă suspensia într-un cilindru gradat de 10 ml și 1,5 g / ml, în timpi se adaugă apă
distilată la volum (10 ml).
Prepararea formulării 4
6
Tehnologie farmaceutică_L.P.6_F.IV.2._23.03.- 27.03.2020_Roncea Fl. &Iancu V.
Se cântăresc 0,1 g de guma tragacanta, se transferă într-un mojar și 1,5 g / ml, în timpi apoi se adaugă
mai multe picături de alcool ca agent de umectare. Adăuga i o mică cantitate de apă distilată
la amestec și 1,5 g / ml, în timpi tritura i. Adăuga i oxid de zinc și 1,5 g / ml, în timpi urma i procedurile descrise la 1.
A.1. INFLUENȚA AGENȚILOR DE FLOCULARE ASUPRA REDISPERSARIIA AGENȚA AGENȚILOR DE FLOCULARE ASUPRA REDISPERSARIIILOR DE FLOCULARE ASUPRA REDISPERSARII
SUSPENSIILOR
a) Prepararea suspensiilor
Se cântăresc 2,0 g de Bismut subnitric și 1,5 g / ml, în timpi se transferă în mojar. Se adaugă 0,5 ml apă
distilată și 1,5 g / ml, în timpi se triturează pentru a forma o pastă. Se adaugă apa distilată rămasă în por ii mici și 1,5 g / ml, în timpi
se amestecă pentru a se ob ine o suspensie uniformă.
Suspensia se transfera într-un cilindru/ eprubeta gradata de 10 ml. După agitare,
împăr i i suspensia în două păr i egale. O parte este diluată cu apă distilată până la 10 ml si
reprezinta formula 1.
7
Tehnologie farmaceutică_L.P.6_F.IV.2._23.03.- 27.03.2020_Roncea Fl. &Iancu V.
Formula 2, la a cea de a 2 a parte, se adaugă 4 ml apă distilată și 1,5 g / ml, în timpi 1,0 ml solu ie 1%
de citrat de sodiu. Se agită ambele suspensii în cilindrii de laborator și 1,5 g / ml, în timpi se lasă probele să stea
timp de 2 ore înainte de evaluări.
Examinati vizual suspensia în ceea ce priveși 1,5 g / ml, în timpte aspectul supernatantului și 1,5 g / ml, în timpi a
sedimentului.
Rasturnati cilindrul cu dopul pus și 1,5 g / ml, în timpi observa i uși 1,5 g / ml, în timpurin a de redispersare a sedimentelor.
Înregistra i gradul de redispersare a sedimentelor în func ie de numărul de rasturnari
efectuate.
Nr. Crt. 1 2 3
Sulfur praecipitati (g) 0.2 0.2 0.2
Alcohol (mL) — 2.0 —
Glyceroli (mL) — 2.0 —
Tween 80 (g) — — 0.03
Aqua Distilata q.s.ad. (mL) 10 10 10
a) Prepararea suspensiilor
C. REZULTATE SI DISCUTII
8
Tehnologie farmaceutică_L.P.6_F.IV.2._23.03.- 27.03.2020_Roncea Fl. &Iancu V.
Timp Formula
1 2 3 4
(min)
Hu Hu/H0 Hu Hu/H0 Hu Hu/H0 Hu Hu/H0
5
10
30
60
90
120
Notă: H0 este înăl imea suspensiei; Hu este înăl imea sedimentului.
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol. 1, Ed. Medicala
Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru studenţii de la
farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3.*** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4.*** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006, Editura Medicală,
Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075 Strasbourg Cedex,
France.
6. ***Protocoale de lucru
9
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Preparatele semisolide pentru aplicare cutanată sunt destinate unei eliberări locale sau
transdermice a substanţelor active sau pentru acţiunea lor protectoare sau emolientă. Ele au aspect
omogen. (F.R. X, Supl. 2004).
Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicării pe piele sau pe
mucoase, in scop terapeutic sau de protecție; sunt constitute din excipienți (baze de unguent) in
care se dispersează substanțe medicamentoase.
În funcție de gradul de dispersie al substanțelor active, unguentele pot fi: unguente-soluții,
unguente-emulsii, unguente-suspensii sau unguente cu mai multe faze (mixte sau polifazice) –
Unguenta , FR X.
FR X, supl. 2004 înscrie mai multe categorii de preparate semisolide pentru aplicare
cutanată: unguente, creme, geluri, paste, cataplasme, plasturi medicinali.
1
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
CLASIFICAREA UNGUENTELOR
Diferitele tipuri de unguente se pot clasifica în funcție de peste 10% până la 80-90%;ie de criterii variate, care depind de
natura bazei de unguent, de modul de dispersie a substanție de peste 10% până la 80-90%;elor, de formulare, fabricare, cale de
administrare, acție de peste 10% până la 80-90%;iune și o fază hidrofilă,.a.
Bazele de unguent sunt alcătuite de obicei din amestecuri de excipien ți, mai rar din unul
singur. Din punct de vedere cantitativ acestea reprezintă cea mai mare parte dintr-un unguent si
imprima preparatului consistenta dorita. Daca sunt folosite ca atare au ac ție de peste 10% până la 80-90%;iune protectoare; la
asocierea cu substanțe active vor avea rol terapeutic.
este necesar atunci când acestea au puncte de topire diferite, sau este uşurată
dizolvarea unor principii active,
componentele bazelor de unguent grase se topesc, se filtrează, dacă este necesar, şi
se amestecă până la răcire,
prin încălzire este uşurată malaxarea, iar emulsionarea are loc la o anumită
temperatură (la cald),
bazele de unguent emulsie apa in ulei se prepara prin dispersarea fazei apoase in
faza grasa topita in care a fost incorporat emulgatorul si se amesteca pana la răcire. Ambele faze
trebuie sa aiba aproximativ aceeasi temperatura.
bazele de unguent emulsie ulei in apa se prepara prin dispersarea fazei grase topite in
faza apoasa in care a fost in prealabil incorporat emulgatorul si se amesteca pana la racir, ambele
faze trebuie sa aiba aproximativ aceeaşi temperatura,
3
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Bazele de unguent liposolubile sau lipofile (grase sau anhidre) con ție de peste 10% până la 80-90%;in excipien ți
liposolubili care pot fi:
hidrocarburi: vaselina, parafina, uleiul de parafina,
gliceride naturale sau de semisinteza;
ceruri;
alcooli alifatici superiori;
acizi grasi superiori.
Caracteristici: Toate aceste baze la aplicare pe piele lasă o urma grasa care nu se poate
îndepărta cu apa (nu sunt solubile in apa) si au putere mica de penetrare. Dacă se asociază cu
componente cu proprietă ție de peste 10% până la 80-90%;i emulsive pot incorpora apa ca faza interna si se numesc baze de
absorbție de peste 10% până la 80-90%;ie.
Ex: Unguentul simplu (F.R. X),
Unguentul cu alcooli de lana (F.R. IX).
O schematizare a bazelor de unguent grase s-ar putea prezenta în felul următor:
1. BAZE GRASE FĂRĂ EMULGATOR
hidrocarburigeluri: vaselina (FR X Vaselinum album)
lipogeluri: axungia, Adeps suillus (untura de porc),
2. BAZE GRASE CU EMULGATOR (ANHIDRE) SAU BAZE DE ABSORBŢIE
emulgator H/L: - unguentul simplu (F.R. X, Unguentum simplex),
4
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
DESCRIERE
Aspect omogen si sa prezinte culoarea si mirosul caracteristice componentelor.
CONSERVARE
In recipiente bine inchise, la cel mult 25°C.
OBSERVATII
Lanolina anhidra este materia grasa extrasa si purificata din lana de oaie (Ovis aries L.-
Bovideae).
Este constituita din 95% esteri ai acizilor grasi cu alcooli alifatici superiori, sterolici si
triterpenici, precum si din cantitati mici de acizi grasi si alcooli neesterificati.
Este o masa vascoasa de consistenta onctuoasa, filanta, galbena, cu miros caracteristic.
Incorporeaza 200-300% apa sub forma de emulsie H/L.
Lanolina anhidra, topita pe baia de apa, trebuie sa se prezinte sub forma unui lichid uleios,
limpede si fara sediment. Este foarte usor solubila in alcool absolut la fierbere, benzen si cloroform,
usor solubila in acetat de etil, acetona, eter si eter de petrol, practic insolubila in apa; este
miscibila in stare topita cu uleiuri vegetale si parafina lichida. Are punctul de picurare 36-42°C.
Vaselina alba este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate, obtinute din petrol,
purificate si decolorate. Este masa alba, cu aspect omogen, filanta, onctuoasa, opaca in strat gros si
traslucida in strat subtire, fara miros si fara gust.
In stare topita pe baia de apa trebuie sa se prezinte ca un lichid transparent, fara sediment,
fara impuritati mecanice, fara miros si cu o slaba fluorescenta verde-albastruie. Este usor solubila in
acetona, benzen, cloroform, practic insolubila in apa, alcool, glicerol. Este miscibila cu uleiuri grase
si parafina lichida. Are punctul de picurare 38-55°C.
Daca se adauga colesterol sau alcool cetilic se mareste capacitatea de incorporare a apei;
acestea se vor scade din cantitatea de vaselina alba din formula si nu din lanolina deoarece
lanolina determina consistenta preparatului.
5
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Aceste baze de unguent contin excipienți lipofili ca faza externa si apa sau o solutie
apoasa ca faza interna; au componente cu proprietăţi emulsive, de exemplu lanolina, alcoolii de
lana, colesterolul, ceara, span-uri, cetaceu (care au proprietăţi emulsive mai slabe). La aplicare pe
piele lasa o urma grasa care nu se indeparteaza cu apa.
Exemple - lanolina hidratata,
- unguentul cu alcooli de lana hidratat (F.R. IX).
Lanolina anhidra 75 g
Apa distilata 25 g
PREPARARE
Se topeste lanolina pe baia de apa; se adauga apa incalzita la aceeasi temperatura si se
tritureaza pana la racire si omogenizare.
DESCRIERE
Unguent vascos, omogen, de culoare alb-galbui cu miros slab caracteristic.
OBSERVATII
De cate ori se prescrie lanolina se va folosi lanolina hidratata cu conditia ca substantele
active asociate sa fie stabile in mediu apos. Daca urmarim incorporarea unor cantitati mari de apa
sau solutie apoasa se va folosi lanolina anhidra. Lanolina hidratata poate confine antioxidanti, dar in
acest caz, acestia trebuie mentionati pe eticheta recipientului.
Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25°C.
INTREBUINTARI
Nu se foloseși o fază hidrofilă,te ca atare; va intra in compozitia unor baze de unguent alaturi de alti
excipienti lipofili.
neionici: tween-uri.
Bazele de unguent de tip L/H conţin cantităţi mari de apă, aceasta putând ajunge până la
70%. La aplicare pe piele nu lasă urmă grasă şi pot fi îndepărtate prin spălare cu apă.
PREPARARE
Amestecul de substanţe se topeşte pe baia de apă şi apoi se triturează până la răcire pentru
omogenizare.
OBSERVAŢII
Alcoolul cetilstearilic emulgator sau ceara Lanette se obţine din:
Cetilstearilsulfat de sodiu 10 g
Alcool cetilstearilic 90 g
Apă 5g
Alcoolul cetilstearilic se încălzeşte pe baia de apă până la obţinerea unui lichid limpede când
se adaugă cetilstearilsulfatul de sodiu şi apa continuând încălzirea până la evaporarea apei şi
7
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
obţinerea unei mase omogene cu aspect tulbure.
În compoziţia alcoolului cetilstearilic emulgator intră un emulgator de tip:
L/H (cetilstearilsulfat de sodiu) care deşi este în cantitate mică determină tipul de emulsie;
H/L (alcool cetilstearilic) cu rolul de a stabiliza filmul interfacial şi de a creşte vâscozitatea fazei
interne.
Bazele de unguent hidrofile sau hidrosolubile sunt in general geluri de macromolecule care
pot fi:
naturale: alginati , pectine, guma tragacanta;
semisintetice: derivati de celuloza;
sinteza: alcool polivinilic, carbopol.
Aceste baze de unguent se intind usor pe piele, sunt bine suportate de majoritatea pacientilor
si in timp prin uscare formeaza un film protector. Sunt lavabile si sunt prefarate la aplicarea pe
mucoase, pe pielea cu pilozitati, la persoanele care nu suporta bazele de unguent grase.
Ex. - unguent cu glicerol (F.R.X);
- unguent cu macrogoli (F.R.X.);
- unguent cu carbopoli sau gel de carbopol.
Prepararea bazelor de unguent hidrosolubile se face în funcție de peste 10% până la 80-90%;ie de caracteristicile
componentelor respective (FR X).
La prepararea lor trebuie ție de peste 10% până la 80-90%;inut cont de faptul ca gelurile din macromolecule nu se încălzesc,
ci se amestecă la temperatura camerei cu celelalte componente ale bazelor de unguent, fie obție de peste 10% până la 80-90%;inute
în prealabil conform unei tehnici corespunzătoare (mucilagii).
La amestecarea hidrogelurilor între ele sau cu diferite materii prime și o fază hidrofilă,i excipienție de peste 10% până la 80-90%;i, se acordă o
atenție de peste 10% până la 80-90%;ie deosebită incompatibilităție de peste 10% până la 80-90%;ilor generate mai ales de caracterul ionogen al componentelor.
Ductilitatea hidrogelurilor sau a a gelurilor cu PEG se poate îmbunătăție de peste 10% până la 80-90%;i prin adaos de alcool cetilic
și o fază hidrofilă,i alte materii prime cu caracter gras.
8
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Agenție de peste 10% până la 80-90%;ii de gelifiere sunt fie hidrocoloizi organici, fie substanție de peste 10% până la 80-90%;e hidrofile anorganice.
Vâscozitatea gelurilor este diferită în funcție de peste 10% până la 80-90%;ie de cerinție de peste 10% până la 80-90%;ele și o fază hidrofilă,i destinație de peste 10% până la 80-90%;ia acestora. Gelurile puție de peste 10% până la 80-90%;in
vâscoase se utilizează ca înlocuitori ai unor secreție de peste 10% până la 80-90%;ii ale organismului (saliva sau lacrimi artificiale).
Gelurile puție de peste 10% până la 80-90%;in mai vâscoase se utilizează ca lubrifianție de peste 10% până la 80-90%;i pentru catetere, mănuși o fază hidrofilă,i de examinare sau
chirurgicale. Gelurile pot fi utilizate, de asemenea, ca baze de unguent în dermatologie.
Toate tipurile de geluri trebuie să fie lipsite de microorganisme, cele oftalmologice și o fază hidrofilă,i cele
utilizate în chirurgie trebuie să fie sterile.
La prepararea gelurilor se folosesc umectanție de peste 10% până la 80-90%;i și o fază hidrofilă,i conservanție de peste 10% până la 80-90%;i.
Umectanțele activeii se adaugă în geluri pentru a preveni uscarea rapidă a acestora, prin pierderea
apei. În acest scop se utilizează ca umectanție de peste 10% până la 80-90%;i: glicerina, propilenglicolul, sorbitolul, care ajută la
reție de peste 10% până la 80-90%;inerea apei.
Conservanțele activeii trebuie să fie compatibili cu agenție de peste 10% până la 80-90%;ii formatori de gel. Nipagin și o fază hidrofilă,i nipasol, fie
singuri, fie în asociere, sunt potriviție de peste 10% până la 80-90%;i pentru gelurile din tragacanta, alginat, carbopol. Concentrație de peste 10% până la 80-90%;iile
recomandate sunt de 0,1-0,2% pentru nipagin și o fază hidrofilă,i 0,02-0,05% pentru nipasol. Alție de peste 10% până la 80-90%;i conservanție de peste 10% până la 80-90%;i
utilizație de peste 10% până la 80-90%;i pentru geluri sunt: clorocrezolul, acidul benzoic, clorura de benzalconiu, acetatul de
clorhexidină.
PREPARARE
Amestecul se topeste pe baia de apa la aprox. 60 oC si apoi se tritureaza pana la racie pentru
omogenizare.
DESCRIERE
Unguent omogen, de culoare alba, cu aspect sidefos, aproape fara miros.
OBSERVATII
Macrogolii, carbowax sau polietilenglicolii sunt polimeri de condensare ai oxidulu de etilen
cu apa. Sunt foarte usor solubili in apa, acetona, alcool si cloroform practic insolubili in eter,
parafina lichida si uleiuri grase. Starea de agregare depinde da masa moleculara: macrogolii 200 si
400 sunt lichide vascoase, aproape incolore, limpezi cu miros slab caracteristic, cu gust intai dulce,
apoi amar si usor arzator. Macrogolii 400 – 1500 sunt semisolizi. Macrogolii 1500 si 4000 sunt
mase solide sau foite cu aspect ceros de culoare alba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust slab
9
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
dulceag, higroscopice. Macrogolul 400 este un lichid incolor, pe cand macrogolul 4000 este un
solid alb. Proportia celor doi macrogoli poate varia in functie da consistenta dorita: pentru o
consistenta mai mare se va creste proportia de macrogol 4000; pentru o consistenta mai mica se va
creste proportia de macrogol 400.
Daca se doreste incorporarea une cantitati mai mari de apa sau de solutie apoasa se vor
inlociu 5 g macrogol 400 cu alcool cetilic si in acest unguent se va încorpora o cantitate de apa pana
la max. 20℅ din masa unguentului. Baza de unguent prezinta incompatibilitati la asocierea cu
diferite substante medicamentoase: saruri de argint, taninuri, aspirina, peniciline, bacitracina,
sulfamide, etc.
Gelurile cu PEG se pot asocia cu anestezina, ihtiolul, cloramfenicolul, sulf, balsam de Peru.
Streptomicina, stamicina, hidrocortizonul în geluri de PEG prezintă satbilitate bună timp de 30 zile;
neomicina se păstrează nemodificată timp de un an.
INTREBUINTARI
Baza de unguent la obtinerea diferitelor unguente medicamentoase.
CONSERVARE
In recipiente bine inchise, la cel mult 250C; nu se pastreaza in recipiente de polietilena
(prezinta incompatibilitati cu macrogolii).
Amylum 7,00g
Methylis parahydroxybenzoas 0,18g
Propylis parahydroxybenzoas 0,02g
Glycerolum 93,00g
Aqua distillata 7,00g
PREPARARE
Intr-o capsula de portelan in prealabil cantarita si incalzita se adauga amidonul, nipaestrii si
apa incalzita la aprox. 700C. Se lasa la imbibat aproximativ 10 min., se adauga glicerina incalzita pe
baia de apa la aprox. 900C si se incalzeste pe sita pana la gelificare. Se completeaza cu apa incalzita
la masa prevazuta.
DESCRIERE
10
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Unguent omogen, incolor, translucid cu miros caracteristi, higroscopic.
OBSERVATII
Amidonul este o pulbere fina, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si
apa la o temperatura intre 8-150C. Are doua componente: amilaza cu structura filiforma, solubila in
apa si amilopectina cu structura ramificata care formează o reție de peste 10% până la 80-90%;ea tridimensionala responsabila de
structura de gel.
Exista mai multe sorturi de amidon in funcție de peste 10% până la 80-90%;ie de provenienta: de grau , de porumb, de orez,
de cartofi. Pentru obție de peste 10% până la 80-90%;inerea glicerolatului se prefera folosirea amidonului de grâu care are o
stabilitate mai mare si gelifica la o temperatura mai scazuta. Amidonul de porumb si de orez
gelifica la o temperatura mai mare, iar cel de cartof are cea mai mica stabilitate dintre aceste sorturi.
Gelificarea are loc la peste 1000C si de aceea amestecul se incalzeste pe sita si nu baia de apa.
Temperatura amestecului nu trebuie sa depaseasca valoare de 1400C din cauza acroleinei, care
apare prin descompunerea glicerinei. Acroleina duce la obtinerea unui preparat usor colorat si
imprima acestuia un miros ranced.
Amidonul este un mediu favorabil pentru dezvoltarea microorganismelor si pentru a preveni
contaminarea microbiana in preparat se adauga nipaesterii cu rol conservant.
ACTIUNE
Emolienta. Preparatul se foloseste la ingrijirea mainilor, la tratarea calcaielor crapate cand se
asociaza cu vitamina A uleioasa.
CONSERVARE
Recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25 0C. Daca in timp separa apa, se supune
din nou încălzirii pana la îndepărtarea apei in exces.
GEL DE CARBOPOL 1℅
Carbopol 940 1g
Glicerina 12g
Sol. NaOH 10℅ 3g
Sol. Fenosept 0,2℅ 1g
Apa q.s.ad 100g
PREPARARE
In flacon tarat, cu o bagheta introdusa in el, se cantareste glicerina, solutia fenosept 0,2℅ si
aproximativ 70g apa. Se presara carbopolul sub agitare si se lasa la imbibat. Dupa imbibare se
11
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
adauga solutia NaOH 10℅ diluata cu 10g apa, se omogenizeaza si se completeaza cu apa la masa
prevazuta.
DESCRIERE
Unguent omogen, incolor, translucid cu miros slab caracteristic.
OBSERVATII
Carbopolii sunt polimeri de hidroxivinil, solubili in solutii de hidroxizi alcalini si partiali
solubili in apa. Au tendinta de a se aglomera in apa si de aceea se presara deasupra apei sub agitare.
Se pot lasa la imbibat pana la 24h. la adaugarea NaOH are lo dizolvarea si gelificarea in acelasi
timp. Gelu de carbopol este stabil la un pH cuprins intre 5,5 – 10; un exces de NaOH duce la
scaderea consistentei, aceasta nu este influentata de temperatura. Pentru neutralizare se poate folosi
si trietanolamina. Este un gel anionactiv si nu se poate asocia cu substante cationactive.
Concentratia in carbopol poate varia intre 0,5-5℅ in funcție de peste 10% până la 80-90%;ie de consistenta dorita.
INTREBUINTARI
Baza de unguent la obtinerea unguentelor medicamentoase.
CONSERVARE
In recipiente bine inchise, la cel mult 250C
Adezivitatea: caracteristică ce este dată de forţa necesară pentru a separa degetele unite
printr-un strat de produs.
Mod de lucru: se plasează 0,2 g de produs pe degetul arătător, apoi produsul se comprimă
uşor cu ajutorul degetului mare. Se încearcă apoi desprinderea degetelor şi se apreciază pe o scală
de la 1 la 10 forţa necesară desprinderii (1 - foarte mică, 10 - foarte mare).
Consistenţa produsului este evaluată prin aprecierea cantităţii de produs ce este percepută
12
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
între cele două degete (mare şi arătător). produs ce este percepută între cele două degete (mare şi
arătător).
Mod de lucru: se plasează 0,2 g de produs pe degetul arătător, apoi produsul se comprimă
uşor cu ajutorul degetului mare şi se freacă degetele de 5 ori. Pentru a evalua cantitatea de produs
situată între cele două degete se utilizează aceeaşi scală de la 1 la 10 (1 - cantitate foarte mică
percepută între degete, 10 - cantitate foarte mare).
Mod de lucru: se cântăresc 0,5 g de produs care se întinde pe partea dorsală a mâinii cu
ajutorul degetului arătător. Se evaluează facilitatea de întindere utilizând scala de la l la 10 (1 -
produsul se întinde foarte greu, 10 - produsul se întinde foarte uşor).
Filmul gras rezidual - senzaţia de grăsime percepută după aplicarea produsului, apreciată
pe o scară de la 1 la 10 (1 - nu se simte aproape deloc filmul gras, 10 - film foarte gras perceput la
suprafaţa pielii.
Gradul de penetrare în piele apreciază viteza cu care produsul este absorbit în piele.
Mod de lucru: se cântăresc 0,5 g de produs care se aplică prin mişcări circulare pe o
suprafaţă de 2 cm2 de pe faţa dorsală a mâinii. Se notează numărul de mişcări necesare pentru ca
produsul să penetreze în piele ( să nu mai se simtă la suprafaţa pielii).
Glicerolat de
Baze de unguent Baze de unguent Gel de carbopol
Parametru amidon
liposolubile emulsii H/L 1%
(FR X)
13
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Compoziti
e
Duritate
Capacitate
etalare
Adezivitat
e
Caractere
tactile
Grad de
penetrare
în piele
Stabilitate
Toleranți/ Observațiiă
cutanată
Actiune
terapeutic
a
Exemple
14
Tehn. Farm. _F.IV.2._L.P.8_ 06. 04 - 10.04.2020_Roncea Fl. @ Iancu V.
UNGUENTE MEDICAMENTOASE
UNGUENTE – SOLUŢII
Unguentele soluţii se obţin atunci când substanţele active sunt miscibile sau solubile în
baza de unguent.
UNGUENTUM CAMPHORAE 10 %
Unguent camforat 10%
Camphorae 10g
Unguentum simplex 90g
1
Tehn. Farm. _F.IV.2._L.P.8_ 06. 04 - 10.04.2020_Roncea Fl. @ Iancu V.
PREPARARE
Se pulverizează camforul la mojar cu ajutorul unei mici cantităţi de alcool; se adaugă treptat
unguentul simplu încălzit la circa 300C şi se triturează până la dizolvarea camforului şi preparatul
se omogenizează şi se răceşte.
OBSERVAŢII
Camforul este o substanţă greu solubilă în apă, dar uşor solubilă în uleiuri şi grăsimi; nu se
poate dizolva la cald în unguentul simplu deoarece s-ar pierde un procent destul de mare din
camfor. Pentru a uşura prepararea acestui unguent pulverizarea camforului la mojar se realizează
prin intermediu volatil.
Se pot folosi şi alte metode de preparare:
- dizolvarea la cald – într-un flacon (care poate fi închis) se aduce camforul şi
unguentul simplu şi flaconul se aduce pe baia de apă unde se menţine până la topirea unguentului
simplu şi dizolvarea camforului. Se agită şi se deschide doar după răcirea completă.
- se dizolvă camforul într-o cantitate minimă de solvent volatil (preferabil eterul care
este mai uşor volatil) şi se încorporează în baza de unguent încălzită la circa 30 0C. Triturarea se
face până la evaporarea eterului şi dizolvarea camforului.
- se poate folosi ca bază de unguent unguentul cu macrogol în care se dizolvă
camforul la circa 300 sau la o temperatură mai ridicată (600C) dar în flacon închis.
DESCRIERE
Unguent alb-gălbui, omogen, cu miros caracteristic de camfor.
ACŢIUNE
Antipruriginoasă, antiseptică locală datorită camforului.
CONSERVARE
Recipiente bine închise, loc răcoros.
Lidocaina clorhidrat 2g
Hidrogel de carbopol 940 1% ad. 100 g
M. f. unguent
D. S. extern
2
Tehn. Farm. _F.IV.2._L.P.8_ 06. 04 - 10.04.2020_Roncea Fl. @ Iancu V.
PREPARARE
Se dizolvă lidocaina clorhidrat într-o cantitate minimă de apă (circa 2 g) şi soluţia obţinută
se adaugă peste hidrogelul de carbopol treptat şi sub agitare.
OBSERVAŢII
Lidocaina clorhidrat este o substanţă foarte solubilă în apă şi soluţia obţinută se poate
încorpora într-un hidrogel, de exemplu gelul de carbopol sau de metilceluloză.
DESCRIERE
Se obţine un gel translucid.
ÎNTREBUINŢĂRI
Are acţiune anestezică locală şi se foloseşte în stomatologie, la utilizarea sondelor de
intubaţie rino-traheale, cateterismelor naso-gastrice şi uretrale. Gelul de carbopol este preferat la
aplicarea pe mucoase.
CONSERVARE
Recipiente bine închise, loc răcoros.
AQUATOUCH Jelly este un gel steril, solubil in apa utilizat pentru ungerea cateterelor
uretrale i a altor dispozitive medicale in timpul aplicarii uretral, cum ar fi cateterizarea, endoscopie
i cistoscopie. Pe langa acesta poate fi utilizat ca un gel lubrifiant pentru aplicatii rectale i
colonice.
Efectul lubrifiant al gelului, ajuta la prevenirea traumatismelor intre mucoasa uretrala,
cateter sau dispozitive medicale.
Compozitie:
apa purificata
• propilen glicol, hidroxietilceluloza
• 2 g clorhidrat de lidocaina (anestezic local)
3
Tehn. Farm. _F.IV.2._L.P.8_ 06. 04 - 10.04.2020_Roncea Fl. @ Iancu V.
• 0,250g -20% glucomat de clorhexidina concentrat (antiseptic)
• 0,060g hidroxibenzoat de metil (antiseptic)
• 0,025g hidroxibenzoat de propil (antiseptic)
UNGUENTE – SUSPENSII
Daca substanta solida este insolubila in excipient, cat si in alti solventi (ex: dermatol, sulf,
oxid de zinc, etc.) se recurge la suspendare in baza de unguent.
In acest caz substanta se aduce in stare de pulbere foarte fina şi chiar extrafină (sita VIII,
respectiv IX).
Paste - preparate semisolide polifazice (unguente suspensii), care contin o cantitate mare
de pulberi foarte fine, insolubile (mai mare de 25%), între 30 – 70 % în excipienţi lipofili (paste
grase), sau hidrofili (paste apoase).
Caracteristici:
• consistenţă mai tare ca a unguentelor,
• nu se topesc la temperatura corpului,
4
Tehn. Farm. _F.IV.2._L.P.8_ 06. 04 - 10.04.2020_Roncea Fl. @ Iancu V.
• formează un film gros, protector
Obtinere
Daca procentul de substanta suspendata este sub 5℅, acesta dupa pulverizarea prealabila, se
tritureaza cu o cantitate mica de ulei de parafina, care se scade din baza de unguent.
Daca substanta suspendata depaseste 5℅, se prelucreaza initial cu o cantitate aproximativ
egala de excipient topit, se adauga apoi restul de excipient triturand energic pana se obtine un
amestec omogen, in care particulele substantei dispersate nu se mai disting cu ochiul liber sau cu
lupa.
Conform F.R. X 90℅ particule suspendate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50
µm, iar pentru 10℅ din particule se admite un diamtru de cel mult 100 µm.
Hydrocortisoni acetas 1g
Cholesterolum 3.50g
Adeps lanae anhydricus 8g
Vaselinum 80.50g
Paraffinum 7g
PREPARARE
Se topesc componentele grase pe baia de apă; peste acetatul de hidrocortizon pulverizat la
mojar se adaugă o porţiune aproximativ egală de excipient topit; se triturează pentru omogenizare şi
se adaugă treptat sub triturare continuă restul bazei de unguent semifluidificate; se triturează până
la omogenizare şi răcire.
DESCRIERE
Unguent omogen, de consistenţă semisolidă, alb-gălbui, cu miros caracteristic de lanolină.
OBSERVATII
F. R .X prevede la obtinerea unguentului cu acetat de hidrocortizon 1℅ folosirea unei baze
de unguent potrivite.
Componentele bazei de unguent au puncte de topire diferite: colesterolul 147-1500C,
lanolina 36-420C, vaselina 38-550C, parafina solida 50-570C. Colesterolul nu se poate topi pe
baia de apa si se va dizolva la aproximativ 700C in restul excipientilor fluidificati.
Dispersarea uniforma a acetatului de hidrocortizon se realizeaza prin triturarea cu o cantitate
aproximativ egala din excipientul topit; pentru dispersarea sa se mai poate folosi 1g de ulei de
5
Tehn. Farm. _F.IV.2._L.P.8_ 06. 04 - 10.04.2020_Roncea Fl. @ Iancu V.
parafina care se scade din vaselina. Se obtine un unguent de tip suspensie, acetatul de hidrocortizon
fiind incorporat intr-o baza de unguent grasa cu proprietati emulgatoare.
ÎNTREBUINŢĂRI
Are acţiune antiinflamatoare, acetatul de hidrocortizon fiind un antiinflamator steroidian.
CONSERVARE
Recipiente bine închise, loc răcoros. Separanda
PREPARARE
Se triturează la mojar oxidul de zinc se adaugă o cantitate aproximativ egală de unguent
simplu semisolid şi se triturează pentru omogenizare. Se adaugă treptat sub triturare continuă restul
bazei de unguent semifluidificate; se triturează până la omogenizare şi răcire.
DESCRIERE
Unguent semisolid, slab gălbui cu miros slab caracteristic de lanolină.
OBSERVAŢII
Oxidul de zinc se pulverizeaza la finetea sitei VII. In prealabil se recomanda uscarea la
etuva, deoarece in timp adsoarbe umiditatea din atmosfera si se aglomereaza in particule mai mari
care se pulverizeaza usor numai dupa uscare.
Oxidul de zinc fin pulverizat se tritureaza cu o cantitate egala de unguent simplu topit pana
se obtine o pasta omogena; nu se poate folosi uleiul de parafina pentru dispersarea omogena a
oxidului de zinc, deoarece este necesara o cantitate de 10g care ar diminua consistenta unguentului.
ÎNTREBUINŢĂRI
Are acţiune absorbantă, astringentă datorită oxidului de zinc şi se foloseşte în tratamentul
afecţiunilor inflamatoare ale pielii.
CONSERVARE
Recipiente bine închise, loc răcoros.
6
Tehn. Farm. _F.IV.2._L.P.8_ 06. 04 - 10.04.2020_Roncea Fl. @ Iancu V.
Sinonim: pasta Lassar
Acidum salycilicum 2g
Zinci oxydum 25g
Amylum tritici 25g
Vaselinum album 48g
PREPARARE
Se pulverizează acidul salicilic la mojar, se adaugă oxidul de zinc în porţiuni mici şi sub
triturare, apoi adăugăm amidonul. Pulberea compusă se trece prin sita VII. Peste pulberea din mojar
se adaugă vaselina topită în porţiuni mici triturând după fiecare adăugare. Se lucrează în mojar
încălzit în prealabil.
DESCRIERE
Unguent alb, omogen, de consistenţă tare, miros slab caracteristic.
OBSERVAŢII
La preparare nu se foloseste unguentul simplu, datorita continutului in lanolina care-i creste
consistenta; vaselina este baza de unguent corespunzatoare pentru a obtine un unguent cu
consistenta adecvata.
Obtinerea unui preparat omogen se realizeaza prin folosirea unui mojar încălzit şi a
excipientului topit. In cazul unui mojar rece vaselina s-ar solidifica în contact cu peretii reci ai
mojarului si am obtine un preparat necorespunzator cu grunji.
Acidul salicilic reactioneaza cu metalele grele si nu vom folosi la preparare ustensile
metalice si nici sita cu fir metalic.
Conform FR IX, in timp acest unguent se pot forma grunji, caz in care nu se mai foloseste.
ACŢIUNE
Absorbantă, antiseptică, astringentă; este folosit în tratamentul afecţiunilor inflamatoare ale
pielii.
CONSERVARE
Recipiente bine închise, ferit de lumină, loc răcoros.
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol. 1,
Ed. Medicala Universitara Craiova, 2003.
7
Tehn. Farm. _F.IV.2._L.P.8_ 06. 04 - 10.04.2020_Roncea Fl. @ Iancu V.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3. *** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006, Editura
Medicală, Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075
Strasbourg Cedex, France.
6. ***Protocoale de lucru.
8
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2. _L.P. 9_13 - 16.04.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
1. UNGUENTE – EMULSII
Dacă substanţa activă nu este solubilă în excipient, dar este solubilă în apă, glicerol,
propilenglicol, ulei de, alcool, etc., se va dizolva în cantitatea minimă de solvent, cel mult 5%
din cantitatea totală de unguentcare contine emulgator, iar soluţia obţinută se încorporează în
unguent prin triturare la mojar.
Se obţin unguente-emulsii, ce pot fi de tip H/L sau L/H şi conţin de obicei o fază
externă semisolidă şi o fază internă lichidă.
Dacă dizolvarea substanţei necesită o cantitate mai mare de solvent, rezultâd o
cantitate mare de soluţie, iar excipientul nu conţine emulgator, se adaugă bazei de unguent un
emulgator adecvat (lanolină, colesterol, span, tween, laurilsulfat de sodiu, etc.) sau se
înlocuieşte baza de unguent cu o bază emulgatoare şi se emulsionează soluţia. Masa de
dizolvant se scade din masa excipientului. Pe reţetă se menţionează cantitatea şi natura
emulgatorului şi solventul folosit sau înlocuirea excipientului.
Încorporarea extractelor vegetale în unguent se face prin emulsionarea dispersiei
apoase obţinute prin triturarea la mojar a extractului cu o cantitate egală de amestec alcool :
glicerină : apă = 1:3:6, rezultând o emulsie de tip H/L.
Bazele de unguent emulsii conţin în mod normal cantităţi de apă inferioare capacităţii
maxime de reţinere a apei – cifra de apa – pentru ca în aceste baze emulsii să se mai poată
încorpora în continuare soluţii apoase.
Bazele emulgatoare, deoarece nu conţin apă se pot topi, la nevoie; bazele de unguent
emulsii, indiferent de tipul emulsiei, se prelucrează ca atare, fără a se mai topi, deoarece prin
topire se destructurează şi apa se separă. În unguentele emulsii apa sau soluţiile apoase se
încorporeză la temperatura camerei.
Daca substanțele active sunt putin solubile in apa se prefera suspendarea lor in baza de
unguent. Se prefera obținerea unguentelor-suspensii si la substanțele ușor solubile in apa dar
care sunt prescrise in cantitati mari.
Unguentele emulsii sunt denumite de FR X şi creme dacă faza apoasă depăşeşte
10%.
1
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2. _L.P. 9_13 - 16.04.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Observatii
Dacă în compoziţia acestui unguent nu ar fi prescrisă şi soluţia de acetotartrat de
aluminiu, pentru dizolvarea efedrinei şi a procainei clorhidrat s-ar fi folosit o cantitate minimă
de apă (1 g). Nu se recurge la suspendarea substanţelor active în masa excipientului, deoarece
acestea sunt solubile în apă (efedrina 1:4 şi procaina 1:1)
In acest caz soluția apoasa este in cantitate mica si se adauga unguentul simplu peste
solutia apoasa din mojar si nu invers, cum se procedeaza de obicei.
Intrebuintari
Are acțiune antipruriginoasa (mentolul), anestezic local (procaina), vasoconstrictoare
(efedrina), antiinflamatoare (solutia de acetotartrat de aluminiu).
2
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2. _L.P. 9_13 - 16.04.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Observatii
Unguentul cu glicerol are slabe proprietati emulsive. Incorporarea solutiei uleioase sa
face mai mult datorita consistentei ridicate a unguentului; se obtine o cvasiemulsie. Se prefera
folosirea solutiei concentrate de vitamina A uleioase pentru a nu afecta omogenitatea
preparatului. In cazul in care se prescrie o cantitate mai mare de solutie uleioasa, se va adauga
tween 80 in proportie de 2.5℅ din masa unguentului si se va obtine un unguent emulsie de tip
L/H.
3
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2. _L.P. 9_13 - 16.04.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
4
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2. _L.P. 9_13 - 16.04.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
ROSACTA CREMĂ
5
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2. _L.P. 9_13 - 16.04.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Indicaţii terapeutice
Tratamentul local al acneei vulgare, - tratamentul melasmei epidermice si mixte
(epidermica–dermica).
6
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2. _L.P. 9_13 - 16.04.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Observatii
Acidul salicilic se dizolva partial in baza de unguent; rezorcina este solubila in apa in
raport de 1:1; se dizolva in 2g apa pentru a obtine 4g solutie apoasa care se va încorpora ca
faza interna in unguentul simplu datorita proprietatilor emulsive ale lanolinei.
Sulful precipitat este insolubil in baza de unguent; are tendinta de aglomerare si pentru
a preveni aglomerarea se va trece prin sita VII. Pentru a asigura dispersarea uniforma a
substantelor insolubile in baza de unguent, acestea se vor tritura cu o portiune egala de
excipient topit.
7
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2. _L.P. 9_13 - 16.04.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Observatii
Hidrocortisonul acetat, talcul, sulful precipitat si oxidul de zinc sunt insolubile in baza
de unguent.
Rezorcina este solubila in apa 1:1 si se va încorpora sub forma de solutie apoasa, ca
faza interna a unei emulsii H/L, aceasta fiind posibila datorita prezentei lanolinei care este
emulgator de tip H/L.
8
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2. _L.P. 9_13 - 16.04.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Rp.
Ichtiol 1.50g
Extract de Hammamelis moale 0.13g
Oxid de zinc 15.00g
Oxid de titan 6.00g
Borax 0.10g
Unguent simplu ad 100.00g
Se obține un unguent mixt, de tip solutie prin ihtiol, de tip emulsie H/L prin dispersia
apoasa a extractului si soluția de borax si de tip suspensie prin oxidul de zinc si oxidul de
titan.
Are acțiune trofica si cicatrizanta. Se indica in eczeme uscate, plăgi atone, escare,
intertrigo, prurit.
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol.
1, Ed. Medicala Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3. *** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006,
Editura Medicală, Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075
Strasbourg Cedex, France.
6. ***Protocoale de lucru.
7. ****Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale,
Nomenclatorul medicamentelor de uz uman, http;//anm.ro/med/html.
9
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
UNGUENTE STERILE
1
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
să se lucreze in incaperi sau boxe ai caror pereti se spala in prealabil cu solutie
dezinfectanta (solutie de borat fenilmercuric 1:20 000),
sa se sterilizeze mediul cu lampi U.V., vapori de formol;
întreaga aparatură cu care se lucreaza să se sterilizeze la etuva, 60 minute la 180 oC,
sau la autoclav;
Conservanţii antimicrobieni utilizaţi pentru prepararea unguentelor trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
să prezinte un spectru antimicrobian larg şi în concentraţii mici;
să fie compatibili cu substanţele medicamentoase şi auxuliare asociate, cât şi cu
recipientele;
să fie stabili la căldură şi la o depozitare prelungită;
să prezinte un coeficient de repartiţie H/L echilibrat;
să nu fie iritanţi, toxici şi să nu aibă o acţiune de sensibilizare asupra pielii şi
ţesuturilor;
să nu prezinte gust, miros, culoare.
Agenţii antimicrobieni se vor selecta în funcţie de calea de administrare a unguentelor şi
de natura fizico-chimică a substanţelor medicamentoase şi a bazei de unguent.
UNGUENTE OFTALMICE
2
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Formulare Reprezentanti
substantele active se incorporeaza in bazele de unguent sub
forma de solutii sau de pulberi micronizate”,
daca substanta activa este solubila in baza de unguent se va
incorpora prin dizolvare,
substantele insolubile se suspenda in excipient, sau
substantele active prescrise, solubile in apa, se dizolva intr-o cantitate
Substanta activa
minima de apa si se emulsioneaza in baza de unguent,
substanta activa trebuie adusa la un grad de finite avansat (F.R.
X: 90℅ din particule trebuie sa prezinte un diametru de cel mult
25µm, pentru 10℅ din particule se admite un diametru de cel mult
50µm),
in acest scop, substantele se porfirizeaza in mojar cu ulei de
parafina si apoi se adauga treptat baza, din care se scade cantitatea de
parafina intrebuintata (de obicei se ia cantitate egala de ulei de
parafina cu cantitatea de substanta solida).
F.R. X recomanda “baze de unguent liposolubile si
neiritante pentru mucoasa conjunctivala”,
Baza de unguent cu bazele lipofile sunt constituite din vaselina, lanolina sau un alt
proprietăţi emulsive sau
emulgator, ulei de parafina alcatuind amestecuri care pot emulsion
peliculogene
substantele active si lichidul lacrimal,
caracterul de lipogel sau de emulsie H/L imprima bazei de
unguent o cedare treptata, lenta, uniforma a substantei active.
antioxidanti, stabilizanti, conservanti antimicrobieni
Substante auxiliare
adecvati (F.R. X).
preparare pe cale aseptica, folosind excipienţi, ustensile şi
Sterilizare recipiente sterilizate.
3
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Pilocarpini hydrochloride 2g
Unguentum simplex 88 g
Aqua 10 g
Observaţii
UNGUENTE CU ANTIBIOTICE
4
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Bazele de unguent trebuie alese corespunzator astfel incât să asigure o bună conservare a
antibioticului şi să permită difuzarea lui din excipient in piele.
Antibioticele instabile in mediu apos se încorporează in baze lipofile anhidre, iar
cele stabile in mediu apos se incorporează in baze emulsie sau baze hidrofile.
Bazele emulgatoare sunt indicate mai ales in cazurile cand se urmareste o actiune in
profunzime sau in afectiuni de tip acneic.
Daca unguentul este destinat unui tratament indelungat, se va folosi un excipient anhidru
vaselina, vaselina si lanolina, etc.
Nu se vor folosi grasimi animale sau vegetale deoarece produsii de rancezire inactiveaza
rapid antibioticele.
5
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Observaţii
Nistatinul este un amestec de poliene antifungice obtinute din anumite tulpini de
Streptomyces noursei. Activitatea microbiologica este de cel putin 4400 UI /mg raportata la
substanta uscata.
Sterolii continuti in lanolina antagonizeaza actiunea nistatinului, din aceasta cauza se
folosesc baze de unguent care nu contin lanolina. Se va inlocui lanolina din formula cu o
cantitate egala de vaselina pentru a obtine o baza de unguent lipofila, anhidra.
Sulfatul de neomicina este un amestec de sulfati de diferite substante obtinute din tulpini
selectionate de Streptomyces fradiae. Activitatea microbiologica este de cel putin 650 UI
neomicina/mg raportata la substanta uscata.
Observaţii
6
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Indicaţii terapeutice
7
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Mod de administrare
Conservare
Conditionare
Betabioptal se găseşte sub formă de unguent 5 grame, într-un tub de aluminiu prevăzut
cu un vârf aplicator.
Indicaţii terapeutice
8
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Indicaţii terapeutice
Mod de administrare
KANAMICINA SULFAT 1%, unguent oftalmic: se aplică în sacul conjunctival de 3-4
ori pe zi.
Perioada de valabilitate
2 ani în ambalajul original. 15 zile de la prima deschidere a tubului.
Conservare
9
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Indicaţii terapeutice
Indicaţii terapeutice
10
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Mod de administrare
Unguentul se aplică în strat subţire pe zona afectată. Dacă este necesar, zona se poate
acoperi cu un pansament.
Perioada de valabilitate
3 ani.
Conservare
La temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Conditionare
Cutie cu un tub din aluminiu conţinând 20 g unguent.
Indicaţii terapeutice
Arsuri localizate de gradul I şi II. Radiodermite cronice tardive ulcerate, fără sfacele.
Dermatite suprainfectate cu bacterii sensibile la neomicină, inclusiv dermatită atopică şi de
contact.
11
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Mod de administrare
Se aplică pe zona afectată un strat subţire de unguent, repetând administrarea de 3 - 4 ori
pe zi. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 8 zile.
Perioada de valabilitate
3 ani.
Conservare
La temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Conditionare
Cutie cu un tub de aluminiu a 40 g unguent.
HEMORZON UNGUENT
Indicaţii terapeutice
Observaţii
12
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
Tetraciclina este o pulbere galbena, cristalina, fara miros, cu gust amar. Activitatea
microbiologica este de cel putin 975 UI/mg raportata la substanta uscata. Este putin solubila in
alcool, foarte greu solubila in apa. Este stabila la aer, dar se brunifica la lumina; se descompune
la pH>7 si se inactiveaza la pH<2.
In excipientii lipofili anhidri este stabila timp indelungat (2 ani). Este incompatibila cu
metilceluloza, carboximetilceluloza sodica, alginatul de sodiu, guma tragacanta, caolin.
Intrebuinţări
Ca antiinflamator, anestezic local, antibacterian folosit in crize hemoroidale acute, fisuri
perianale, prurit anal.
Condiţionare
Se pastrează la loc uscat si răcoros (este foarte sensibil la actiunea luminii).
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol.
1, Ed. Medicala Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3. *** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006, Editura
Medicală, Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075,
Strasbourg Cedex, France.
6. ***Protocoale de lucru.
7. ****Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale, Nomenclatorul
medicamentelor de uz uman, http;//anm.ro/med/html.
13
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Preparatele rectale sunt destinate administrării rectale, pentru a obţine un efect local
sau sistemic sau in scop de diagnostic (RECTALIA, 9.0 E.P.).
Se pot distinge mai multe categorii de preparate rectale:
supozitoare;
capsule rectale;
soluţii, emulsii si suspensii rectale;
pulberi si comprimate (tablete) pentru soluţii si suspensii rectale;
spume rectale;
tampoane rectale medicamentoase.
Supozitoarele sunt preparate solide unidoze. Forma, volumul si consistenta lor sunt
adaptate administrării pe cale rectala (9.0.E.P.).
Ele conţin una sau mai multe substanţe active dispersate intr-o baza adecvata, care
poate fi solubila sau dispersabila in apa sau se poate topi la temperatura corpului.
Daca este necesar se pot adăuga excipienţi ca: diluanţi, absorbanţi, surfactanti,
lubrifianţi, conservanţi antimicrobieni si coloranţi autorizaţi.
O definiţie asemănătoare este data si in F. R. X: „supozitoarele sunt preparate
farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active;
sunt destinate administrării pe cale rectala, vaginala sau uretrala (SUPPOSITORIA, FR
X), care grupează împreuna cele trei forme farmaceutice: supozitoare, ovule si bujiuri.
Aceste trei tipuri de preparate sunt reunite sub aceeaşi monografie deoarece se prepara din
aceeaşi excipienţi si prin aceleaşi metode. Ele diferă ca forma si mărime.
Supozitoarele rectale au:
forma cilindrico-conica sau de torpila,
1
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
2
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
3
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
4
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
5
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
EXCIPIENTI NATURALI
EXCIPIENŢII DE SEMISINTEZĂ
6
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Avantaje:
- comparativ cu untul de cacao nu prezintă fenomenul de supratopire,
- au conservabilitate mult mai bună (nu au duble legături, nu prezintă
tendinţă de râncezire),
- au proprietăţi emulsive datorită mono- şi digliceridelor care sunt în
amestec cu trigliceridele,
- au p.t. diferite, putându-se asocia cu substanţe ce scad sau cresc p.t. al
excipientului,
- au contracţie de volum,
Exemple: Ulei de arahide hidrogenat, Masa estarinum (Masa A, B, C, D, E), Masele
Witepsol (seria H, W, E, S), Supoweiss, Suppocire.
EXCIPIENŢII DE SINTEZĂ
SUBSTANŢE AUXILIARE
1. plasticizanţii – sunt substanţe care duc la obţinerea unei mase plastice uşor de
modelat; ex. ulei de ricin, lanolina;
2. emulgatorii – se folosesc în cazul în care excipienţii nu au capacitate
emulgatoare şi când este necesar să se încorporeze lichide nemiscibile cu excipientul;
3. consperganţii – sunt pulberi fine care împiedică lipirea supozitoarelor între ele;
4. conservanţi antimicrobieni potriviţi – se folosesc pentru excipienţii hidrofili
care pot fi medii prielnice pentru dezvoltarea microorganismelor.
7
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Exista trei metode pentru prepararea supozitoarelor: prin modelare, prin topire si
turnare si prin presare.
Metoda prin modelare se poate realiza numai cu excipienţi graşi (unt de cacao sau
înlocuitori); la fel si metoda prin presare. Metoda bazata pe topire si turnare se pretează atât
pentru bazele grase, cat si pentru cele hidrosolubile.
Incorporarea substanţelor active in bazele pentru supozitoare se poate face prin
dizolvare, emulsionare sau suspendare, in funcţie de proprietăţile substanţelor si, in special, in
funcţie de solubilitatea in baza de supozitor.
Metoda modelării manuale este cea mai folosită metodă de obţinere a supozitoarelor şi
ovulelor în farmacie şi are mai multe etape:
1. amestecarea substanţelor active cu excipientul, care trebuie să fie mărunţit în
prealabil. De regulă mărunţirea se realizează prin răzuire pe ochiurile cele mai mici ale
răzătoarei.
- substanţele active se pot dizolva în excipientul topit şi se obţin supozitoare –
soluţii;
- substanţele active se pot suspenda în excipientul mărunţit şi se obţin
supozitoare – suspensii;
- substanţele active se pot emulsiona în excipientul mărunţit şi se obţin
supozitoare – emulsii;
Amestecarea substanţelor active cu excipientul se realizează într-un mojar prin
triturare uşoară pentru obţinerea unui amestec omogen. Se triturează apoi energic (se
malaxează) până la obţinerea unei mase plastice uşor de modelat.
2. obţinerea magdaleonului cu diametrul cuprins intre 8-10 mm din masa plastică
realizată anterior prin rularea sub forma unui cilindru de de 20-30 mm cu o grosime uniformă
pe toată lungimea sa,
3. divizarea magdaleonului cu ajutorul cuţitelor pilularului;
4. modelarea supozitoarelor, fiecărui fragment dându-i-se forma cilindro -conica
dorită;
5. conspergarea supozitoarelor.
8
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Magdaleonul se obţine rapid si in mod igienic prin utilizarea unei prese de supozitoare
compusa dintr-un cilindru metalic prevăzut la unul din capete cu un orificiu prin care se
presează masa cu ajutorul unui piston.
Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical Technology and Biopharmacy
9
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Paracetamoli 0,30 g
Cacao oleum 2.00 g
M.f. suppositoria
D.t.d. nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi
Prin modelare nu se obţin supozitoare identice ca forma si greutate, iar excipientul cel
mai convenabil este doar untul de cacao.
Celelalte baze de supozitoare fiind lipsite de plasticitate, se prelucrează greu prin
modelare. Pentru depăşirea acestor inconveniente se recurge la obţinerea supozitoarelor prin
topire si turnare.
Când se utilizează aceasta metoda trebuie sa se tina cont de comportamentul untului de
cacao la încălzire, in sensul ca acesta nu trebuie încălzit peste punctul sau de topire, 30-350C.
in caz contrar are loc modificarea structurii sale cristaline, trecând in forme cu puncte de
topire mai scăzute, care la răcire nu se solidifica. Topirea se va face pe baia de apa, controlând
temperatura cu termometrul sau se menţine pe baia de apa pana când o mica porţiune din unt
ramane netopita.
Această metodă are mai multe etape:
1. amestecarea substanţelor active cu excipientul, topirea amestecului;
2. turnarea în forme;
3. răcirea formelor;
4. scoaterea supozitoarelor din forme.
1. excipientul se topeşte pe baia de apă, se amestecă la cald cu substanţele active,
care vor fi încorporate sub formă de soluţie, suspensie sau emulsie.
2. la turnarea în forme a amestecului topit este foarte importantă omogenitatea
amestecului înaintea turnării. Amestecul nu trebuie să fie foarte fluid pentru a nu separa
componentele, dar nici prea vâscos pentru a nu se realiza umplerea uniformă a matriţelor.
Practic amestecul se lasă să se răcească înainte de turnarea în forme, se omogenizează cu o
baghetă şi se toarnă în fir subţire.
10
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
11
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
SUPOZITOARE CU PARACETAMOL
Paracetamol 0,30 g
Suppocire AM 1,70 g
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. XX
D.S. extern 2 supozitoare pe zi
Preparare prin topire şi turnare
Excipientul se fluidifică pe baia de apă la 500C; se lasă să se răcească până la temperatura de
400C când se adaugă paracetamolul pulverizat în prealabil. Amestecul se omogenizează la agitatorul
mecanic şi se toarnă în matriţa răcită la -50 – 00C. După aprox. 7 min. se îndepărtează supozitoarele
din alveole.
Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical Technology and Biopharmacy
12
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
SUPOZITOARE CU PARACETAMOL
Paracetamoli 0,30 g
Cacao oleum 2.00 g
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi
Preparare prin topire şi turnare
Când se utilizează aceasta metoda trebuie sa se tina cont de comportamentul untului de cacao
la încălzire, in sensul ca acesta nu trebuie încălzit peste punctul sau de topire, 30-350C. in caz contrar
are loc modificarea structurii sale cristaline, trecând in forme cu puncte de topire mai scăzute, care la
răcire nu se solidifica. Topirea se va face pe baia de apa, controlând temperatura cu termometrul sau se
menţine pe baia de apa pana când o mica porţiune din unt ramane netopita.
13
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Indometacin supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: indometacin 50 mg;
Excipienti: gliceride de semisinteza, macrogolglicerol hidroxistearat.
Clafen supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: diclofenac sodic 100mg;
Excipienti: unt de cacao derivat, ulei de parafina.
Ultraproct, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: fluocortolon pivalat (corticosteroid), fluocortolon
caproat, cincocain hidroclorid (anestezic local)
Excipienti: grăsimi solide de semisinteză (Witepsol w 35).
Ketonal, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: ketoprofen 100 mg;
Excipienti: grasimi solide, trigliceride cu lant mediu.
Voltaren, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: diclofenac sodic 50 mg sau 100 mg;
Excipienti: grasimi solide de semisinteza (baza de supozitor 5).
Salofalk-500, supozitor
Compozitie pentru un supozitor: mesalazina (acid 5-aminosalicilic);
Excipienti: baza grasa, dioctil-sulfosuccinat de sodiu, alcool cetilic.
14
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol.
1, Ed. Medicala Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3. *** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2004, Editura Medicală,
Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075,
Strasbourg Cedex, France.
6. ***Protocoale de lucru.
7. ****Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale,
Nomenclatorul medicamentelor de uz uman, http;//anm.ro/med/html.
8. ****Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of
Pharmaceutical Technology and Biopharmacy, Pecs.
15
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
EXCIPIENŢI HIDROSOLUBILI
MASA GELATINOASĂ
PREPARARE
Masa se prepară prin îmbibarea gelatinei cu apa încălzită la 35-400 C timp de cel puţin
20 minute (30 minute) după care se adaugă glicerina şi se încălzeşte pe baia de apă la o
temperatură care să nu depăşească 650 C, pentru a se evita depolimerizarea gelatinei, cu
pierderea capacităţii de gelificare.
Se completează apa evaporată după obţinerea soluţiei cu apă încălzită. Pentru o
conservare corespunzătoare se poate adăuga conservant boratfenilmercuric 1:50000.
DESCRIERE
Masă elastică de culoare galben-brună, higroscopică.
OBSERVAŢII
Gelatina formează o structură tridimensională ce încorporează glicerina. Datorită
proporţiei mari de glicerină, masa gelatinoasă este higroscopică, fiind iritantă.
Supozitoarele preparate cu gelatină – glicerină nu se topesc la temperatura corpului, în
schimb se dizolvă în secreţiile sau conţinutul cavităţii în care sunt introduse. Timpul de
dizolvare este dependent de proporţia de gelatină, glicerină şi apă, puterea de gelificare a
gelatinei, prezenţa unor substanţe care reacţionează cu gelatina.
1
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Cu această masă se pot prepara supozitoare cu ihtiol, sulfanilamidă, oxid de zinc, galat
bazic de bismut. Masa gelatinoasă este incompatibilă cu tanin, cu produse conţinând tanin,
săruri de amoniu, urotropină, acizi şi baze tari, cloralhidrat.
Masa de gelatină – glicerină cu un conţinut crescut de glicerină, este higroscopică,
produce un aflux de apă în lumenul intestinal prin fenomenele de osmoză, care cresc
peristaltismul intestinal şi prin aceasta au o acţiune laxativ – purgativă. În cazul administrării
vaginale sunt iritante şi pentru a evita această acţiune iritantă, înainte de administrare se
imersează câteva secunde în apă.
Se poate prelucra numai după topire şi turnare în forme.
CONSERVARE
Se păstrează la loc răcoros. Este greu de conservat deoarece în prezenţa umidităţii se
înmoaie, iar la loc uscat pierde apă, fiind de asemenea un mediu prielnic pentru dezvoltarea
microorganismelor.
POLIETINLEGLICOLII
2
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
CONSERVARE
Sunt produse a căror conservare este destul de dificilă deoarece în mediu umed se
înmoaie, în mediu uscat se întăresc şi se fisurează. Supozitoarele cu P.E.G. sunt higroscopice,
iritante şi pentru a evita această acţiune iritantă, înainte de administrare se imersează câteva
secunde în apă.
PREPARARE
Carbonatul de sodiu se dizolvă în glicerină prin încălzire pe sită, se adaugă în mici
porţiuni acidul stearic şi se continuă încălzirea prin agitare uşoară, până la încetarea degajării
de bioxid carbon şi se clarifică; amestecul topit se toarnă în forme lubrifiate cu ulei de
parafina. Se obţin supozitoare incolore sau slab gălbui, cu o uşoara opalescenta translucida,
miros caracteristic de săpun.
DESCRIERE
Supozitoare albe, translucide, higroscopice.
OBSERVAŢII
3
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Ca să aibă loc această reacţie temperatura trebuie să depăşească 1000C, motiv pentru
care încălzirea se va face pe sită şi nu pe baia de apă. Dar temperatura nu trebuie să
depăşească 1400C, temperatură la care are loc transformarea glicerinei în acroleină. Dacă
temperatura de 1400C este depăşită supozitoarele capătă miros neplăcut şi o culoare roşiatică
datorită acroleinei.
Acidul stearic se adaugă in porţiuni mici pentru ca degajarea de bioxid de carbon să nu
se facă în cantitate mare şi brusc, deoarece ar duce la o spumă abundentă care ar putea ieşi din
vasul de preparare. Între acidul stearic şi carbonatul de sodiu are loc o reacţie de neutralizare
cu formarea stearatului de sodiu.
Acidul stearic trebuie să se transforme complet în stearat de sodiu deoarece acesta este
principiul activ. Dacă avem în sistem acid stearic în exces se produce emulsionarea acestuia
ca fază internă şi supozitoarele devin opace.
F.R. X prevede folosirea carbonatului de sodiu anhidru, deoarece carbonatul de sodiu
cristalizat este o substanţă eflorescentă, care prin pierderea apei de cristalizare, la temperatură
şi umiditate, poate duce la erori privind cantitatea cântărită.
Carbonat de sodiu anhidru care deşi se dizolvă mai greu în glicerol are un conţinut
exact în substanţa activă.
La nevoie carbonatul de sodiu anhidru se poate dizolva într-o mică porţiune de apă şi
soluţia obţinută se adăugă peste glicerina din capsula de porţelan. Această apă folosită la
dizolvare se va evapora în timpul reacţiei, iar carbonatul de sodiu rămâne dizolvat în
glicerină.
La finalizarea reacţiei chimice se obţine de fapt o soluţie de stearat de sodiu în
glicerină care la rece gelifică.
Deoarece principiul activ este stearatul de sodiu este improprie denumirea de
supozitoare cu glicerol. Se mai numesc şi săpunele.
F.R. X nu menţionează la această monografie numărul de supozitoare care se pot
obţine. Acest număr depinde de capacitatea formelor şi de vârsta pacientului.
CONSERVARE
Recipiente bine închise, ferit de umiditate la cel mult 250C.
4
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
ACŢIUNE
Au acţiune laxativă şi se folosesc în tratamentul constipaţiei. Stearatul de sodiu este
iritant pentru mucoasa rectală iar glicerina creşte cantitatea de fluid rectal. Pentru copii sunt
preferate supozitoarele cu masă gelatinoasă care deşi se dizolvă mai greu sunt mai puţin
iritante.
Preparatele vaginale sunt produse lichide, semisolide sau solide destinate administrării
in vagin, in mod uzual in scopul de a obține un efect local. Ele pot conține una sau mai multe
substanțe active intr-un excipient corespunzător (Preparate vaginale, Vaginalia, FR X, supl.
2004, F.E. 9.0.).
Se pot distinge mai multe categorii de preparate vaginale:
1. Ovule (supozitoare vaginale, pesarii);
2. Comprimate vaginale;
3. Capsule vaginale;
4. Soluții, emulsii si suspensii vaginale;
5. Comprimate si pulberi pentru soluții si suspensii vaginale;
6. Preparate vaginale semisolide;
7. Spume vaginale;
8. Tampoane vaginale medicamentoase.
5
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Supozitoarele vaginale sunt preparate unidoza. Ele pot avea forme variate, obișnuit
ovoida, cu un volum si o consistenta adecvata pentru inserția in vagin.
Ele pot conține una sau mai multe substanțe active dispersate (dizolvate, suspendate,
emulsionate) intr-o baza adecvata, care poate fi solubila sau dispersabila in apa sau se poate
topi la temperatura corpului (Ph. Eur. 9.0).
Daca este necesar se pot adăuga excipienți: diluanți, absorbanți, surfactanti,
lubrifianți, conservanți antimicrobieni si materii colorante autorizate.
Supozitoarele vaginale au o forma sferica sau ovoidala, masa de 2-4 g (ovulele
preparate cu unt de cacao sau cu grăsimi semisintetice neutre) si masa de 5-12 g (ovulele
preparate cu masa gelatinoasa) – FR X.
Supozitoarele vaginale pot avea diferite forme:
formă sferică (şi se numesc globule);
sau ovoidală (şi se numesc ovule).
pH-ul vaginal este acid (3,8-4,4) datorită bacilului Doderlain care transformă glicogenul
celulelor descuamate în acid lactic. Acest pH este nefavorabil dezvoltării bacteriilor
acidorezistente.
6
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Formele pentru ovule din masa gelatinoasa au volum mai mare decât cele din excipenti
lipofili, au forma de picătura si greutatea trebuie sa fie cuprinsa intre 5 si 12 g.
7
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
8
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
M F f s
unde:
M – cantitatea de excipient
F - capacitatea formelor (capacitatea unui lăcaş x nr. de supozitoare)
f - factorii de dislocuire ai substanţelor folosite
s – cantitatea de substanţe active folosite
f – există în tabele şi se calculează ca raportul dintre densitatea excipientului şi cea a
substanţei active.
Când f nu există în tabele se foloseşte un f mediu = 0,7; valorile din tabele sunt date
pentru untul de cacao, dacă se foloseşte masa gelatinoasă, f se va înmulţi cu 0,826 pentru a
face transformarea pentru acest excipient.
Deoarece există pierderi pe parcursul fabricaţiei se va lua un exces de 20% pentru
masa gelatinoasă şi substanţele auxiliare folosite:
CONSERVARE
Recipiente bine închise, loc răcoros; fiecare se ambalează separat în celofan sau hârtie
pergaminată.
ACŢIUNE
Antimicotică.
SUPOZITOARE URETRALE
9
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
substanțe medicamentoase, care se dizolva sau care se dispersează intr-o baza adecvata, ce se
poate topi sau dizolva la temperatura copului.
Sticks-urile uretrale pentru inserție in răni (plăgi) trebuie sa fie sterile.
Obținerea bujiurilor este identica cu a supozitoarelor rectale, fie prin presare, fie prin
turnare in tipare, folosind aceeași excipienți.
Supozitoarele uretrale masculine pot avea diametrul de 3 până la 6 mm și lungimea
de aproximativ 140 mm, ca bază se folosește unt de cacao, cântăresc aproximativ 4 g.
Supozitoarele uretrale feminine au aproximativ jumătate din lungimea și greutatea
supozitorului uretral masculin, având aproximativ 70 mm lungime și cântăresc aproximativ 2
g atunci când sunt obtinute din unt de cacao.
In mod obișnuit, in prescripțiile magistrale nu se indica cantitatea de unt de cacao, ci
numai grosimea si lungimea bujiurilor. Pentru a stabili cantitatea necesara de excipient pentru
dimensiunile cerute, se utilizează datele din următorul tabel, care indica pentru un bujiu de 10
cm, greutatea in funcție de diametru:
Daca lungimea bujiurilor este mai mica de 10 cm, cantitatea necesara de excipient se
corectează printr-un calcul simplu:
10 cm (diametru = 2 mm) 0.30 g unt de cacao
8 cm (d = 2 mm) x; x = 0.24 g
10
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
PROCTOLOG 120
MG/10 MG REPREZENTANTI
SUPOZITOARE
trimebutină 120 mg şi ruscogenină 10 mg,
Compoziţia calitativă şi trimebutina este un antispastic musculotrop,
cantitativă ruscogenina are proprietăţi venotonice şi
vasculoprotectoare.
Excipienti grăsimi solide de semisinteză
Descriere supozitoare ovoidale, de culoare alb-crem
Conservare a se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Conditionare folii din PVC/PE
tratamentul simptomatic al fisurilor, manifestărilor
Indicatii terapeutice dureroase şi pruriginoase anale, în special în cazul crizei
hemoroidale,
USCOSIN 10 mg SUPOZITOARE
USCOSIN 10 mg REPREZENTANTI
SUPOZITOARE
Compoziţia calitativă şi bromură de N-butilscopolamoniu 10 mg,
cantitativă
Excipienti Parafină lichidă,
Gliceride de semisinteză (Witepsol H 15),
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Supozitoare în formă de torpilă, cu suprafața netedă,
Descriere onctuasă, de culoare albă până la alb-gălbuie.
Conservare A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Conditionare folii din PVC /PE termosudate
medicaţie simptomatică în caz de:
Indicatii terapeutice afecţiuni spastice gastro-intestinale, biliare şi
urogenitale;colici diverse (de exemplu colică renală, colică
biliară), spasme uterine, cistită, dismenoree;
sindrom de colon iritabil (ca tratament simptomatic).
11
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
12
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
13
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol.
1, Ed. Medicala Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3. *** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2004, Editura Medicală,
Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075,
Strasbourg Cedex, France.
6. ***Protocoale de lucru.
7. ****Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale,
Nomenclatorul medicamentelor de uz uman, http;//anm.ro/med/html.
8. ****Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of
Pharmaceutical Technology and Biopharmacy, University of Pecs.
14