LP Tehnica Comb

Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.
2018
SUSPENSIONES (F. R. X)
SUSPENSII
Definiție
Farmacopeea Romana, editia a X a - Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide,
constituite din una sau mai multe substanțe active insolubile, suspendate într-un mediu de
dispersie lichid şi destinate administrării interne sau externe.
În Farmacopeea Europeana şi F.R. X Supl. 2004, suspensiile sunt încadrate împreună cu
Soluţiile şi Emulsiile în grupa de Preparate lichide perorale (Preparationes liquidae
peroraliae).
Spre deosebire de emulsii care sunt tot dispersii grosiere, microeterogene, de lichid în
lichid (L/L), suspensiile sunt dispersii mecanice de solid în lichid (S/L).
Din punct de vedere fizico-chimic, suspensiile sunt constituite din două faze, aşa cum
reiese din următorul tabelul nr. 1:
Tabel nr. 1. Componentele unei suspensii

Componente Proprietăţi
Faza dispersată, ▪ solidă, fin divizată,
discontinuă, internă ▪ insolubilă sau cu solubilitate limitată în cea de-a 2-a fază,
Faza dispersantă, ▪ lichidă, mediu de dispersie sau vehicul,
continuă, externă ▪ de natură hidrofilă sau lipofilă,
▪ poate lipsi din formulă,
▪ se adaugă dacă faza internă este sub 20%,
Agentul de suspensie (de
▪ scade tensiunea interfacială solid-lichid,
dispersie sau de
▪ crește vâscozitatea fazei externe,
stabilitate)
▪ imprimă sarcini electrice particulelor dispersate,
▪ coloid protector.
1
Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.2018
Tabel nr. 2. Clasificarea suspensiilor

Criteriu Reprezentanti
▪ suspensii lichide,
Formulare
▪ suspensii solide, instant, reconstituibile
▪ hidrodispersii: suspensii apoase,
▪ suspensii în amestec de vehicule miscibile cu apa (alcool,
glicerină, propilenglicol),
Natura mediului de
▪ suspensii în vehicule anhidre hidrofile (ex: suspensii
dispersie
alcoolice, suspensii glicerolate),
▪ suspensii în vehicule anhidre lipofile (ex: suspensii
uleioase)
▪ suspensii obţinute pe cale fizică, prin pulverizarea
substanţei medicamentoase insolubile în vehicul,
Metoda de preparare ▪ suspensii obţinute pe cale chimică, prin precipitarea
substanţei medicamentoase în vehicul (metoda
condensării)
▪ suspensii diluate, faza dispersată < 2%,
▪ suspensii concentrate: faza dispersată = 2-20%
Raportul fazelor suspensiei
▪ suspensii foarte concentrate (paste): faza dispersată = 20-
50% şi chiar peste
Stabilitatea și aspectul ▪ suspensii defloculate (peptizate),
sedimentului ▪ suspensii floculate
▪ curgere newtoniană (suspensii diluate),
Comportament la curgere
▪ curgere ne-newtoniană: plastică, pseudoplastică
▪ suspensii orale (de uz intern),
▪ suspensii administrate pe căi parenterale: im., sc.,
Calea de administrare ▪ suspensii administrate pe mucoase: oculară, otică, nazală,
rectală, vaginală, pulmonară,
▪ suspensii administrate pe piele
▪ suspensii medicamentoase,
Acțiune
▪ suspensii cosmetice.
2
În suspensiile defloculate particulele sunt suspendate individual şi apar ca entităţi

distincte în masa de suspensie; sedimentarea se realizează lent în funcţie de masa şi mărimea
particulelor. Sedimentează mai întâi particulele de dimensiuni mari, ultimele sedimentând
particulele cu cele mai mici dimensiuni.
Limita între sediment şi supernatant nu este clară, supernatantul fiind opalescent din
cauza particulelor de dimensiuni mici care sedimentează cel mai greu. Sedimentul nu conţine
vehicul, în timp datorită fenomenului de tasare sedimentul se cimentează fiind foarte greu de
redispersat şi la agitare se desprinde în straturi iar dacă agitarea continuă se obţin aglomerări
de particule de diferite dimensiuni.
Suspensiile floculate conţin particule reunite sub formă de flocoane sau agregate slabe
de particule în care particulele sunt legate între ele prin forţe slabe de tip Van der Waals sau
London.
Aceste flocoane includ vehicul şi particule de substanţe de dimensiuni mai mici, limita
între sediment şi supernatant este clară, supernatantul fiind limpede. Sedimentarea se realizează
rapid, uneori chiar în timpul administrării dozei dar redispersarea se realizează uşor.
Flocularea se realizează cu ajutorul electroliţilor, a tensioactivilor sau a
macromoleculelor. Suspensiile floculate sunt mai greu de realizat ele se folosesc în termeni de
câteva zile de la data preparării şi înainte de prelevarea fiecărei doze se agită de câteva ori
pentru a împiedica întărirea sedimentului.
Prepararea suspensiilor
1. Metoda dispersării
1. a. substanţele solide, aduse la un grad de fineţe corespunzător scopului şi modului de

administrare, se dispersează în mediu lichid printr-o metodă adecvată şi se completează la masa
prevăzută (m/m),
1. b. la preparare se pot folosi şi substanţe auxiliare: umectanţi, agenţi pentru creşterea
vâscozităţii, agenţi de floculare, coloranţi, conservanţi antimicrobieni adecvaţi, agenţi pentru
corectarea gustului şi mirosului în suspensiile de uz intern.
3
Reguli practice utilizate la prepararea suspensiilor prin metoda dispersării
1. în farmacie, pulverizarea (divizarea) se realizează prin triturare, frecare în sens

circular, de la dreapta la stânga, la mojar cu pereţii poroşi şi pistile cu baza plată,
2. când concentratia fazei interne este mai mare de 10 g, operaţia de triturare este
urmată de cernere, care se realizează cu ajutorul sitelor VII-VIII (F. R. X),
3. când concentrația fazei interne este mai mică de 20% se impune adăugarea unui
agent de suspensie, reprezentat în general de dispersiile coloidale al moleculelor hidrofile
(mucilagii), în proporţie de 10-30 g pentru fiecare 100 g preparat,
4. când concentraţia fazei interne este mai mare de 20%, nu mai este necesar
adăugarea unui agent de suspensie, deoarece s-ar obţine preparate vâscoase, greu de prelevat
din flacon.
5. substanţele cu moleculă elastică sau volatile (ex.: acid boric, acid salicilic,
mentol, camfor) se pulverizează prin intermediu volatil (alcool sau eter etilic),
6. substanţele cu tendinţă de flotare (barbiturice, sulfamide, sulf precipitat,
cărbune, anestezină) datorită adsorbtiei aerului pe suprafata particulelor solide se umectează
cu agenţi de umectare, reprezentati de lichide vâscoase, hidrofile: alcool, glicerină,
propilenglicol, sorbitol 70%, sirop simplu, tween 80,
7. suspensiile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea sugarilor se prepară prin
metode care le asigură sterilitatea şi care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu
microorganisme.
8.
Atentie!
1. Alegerea agentului de suspensie se face în funcţie de natura substanţei
medicamentoase şi de calea de administrare.
2. Cantitate de agent de suspensie şi de umectare se notează pe reţetă şi se scade
din cantitatea de vehicul.
Atentie!
Substanţele puternic active se prelucrează sub formă de suspensie într-o cantitate care
să nu depăşească doza maximă admisă în 24 ore.
4
2. Metoda prin precipitare sau condensare
Se obtin particule solide, disperate, de dimensiuni reduse sub formă de precipitate foarte
fine; se folosesc următoarele metode:
▪ precipitarea cu solventi organici: substanta insolubilă în apă se dizolvă într-un solvent
organic miscibil cu apa (ex: alcool, propilenglicol) si se adaugă apoi în vehiculul apos care
contine agentul de suspensie, când are loc precipitarea;
▪ precipitarea prin modificarea pH-ului mediului de dispersie: se aplică în cazul
substanţelor a căror solubilitate este dependentă de pH (ex: suspensia cu insulină retard,
suspensia cu estradiol),
▪ precipitarea prin reacție de dublu schimb: de ex. loțiunea sulfurată se obține prin
amestecarea unei soluții de sulfat de Zn cu o soluție de sulfură de K, când în urma reacției de
dublu schimb rezultă sulfat de Zn.
Descriere
Suspensiile sunt preparate fluide, opace, omogene după agitare. Culoarea, mirosul şi
gustul sunt caracteristice componentelor.
Stabilitate
Suspensiile pot sedimenta în timp; după o agitare timp de 1 - 2 minute trebuie să se
redisperseze şi să-şi menţină omogenitatea pe durata administrării.
Condiționare
În recipiente bine închise.
Observații
Suspensiile oftalmice trebuie să corespundă prevederilor de la Oculoguttae.
Suspensiile injectabile trebuie să corespundă prevederilor de la Iniectabilia.
Suspensiile care se aplică pe plăgi, pe arsuri şi pe pielea sugarilor trebuie să corespundă
prevederilor de la Controlul sterilităţii.
Pe etichetele recipientelor care conţin suspensii trebuie să se menţioneze “A se agita
înainte de administrare!”.
5
STABILITATEA FIZICĂ A SUSPENSIILOR
Principalul dezavantaj al suspensiilor este instabilitatea fizică, particulele solide

sedimentând în timp; uneori se formează sedimente care se pot cimenta, fiind ulterior greu de
redispersat. Particulele de substanţă medicamentoasă dispersate trebuie să rămână suspendate
uniform în vehicul, o perioadă suficientă de timp, pentru a permite prelevarea dozei ce trebuie
administrată.
Viteza de sedimentare a particulelor din suspensie este dată de relaţia lui Stokes:
2 r 2 (d1 − d 2 )g
v= 
9 
unde:
r - raza particulei
d1 - densitatea fazei dispersate
d2 - densitatea mediului de dispersie
 - vâscozitatea mediului de dispersie
g - acceleraţia gravitaţională
Conform acestei relaţii viteza de sedimentare poate fi micşorată prin scăderea mărimii
particulelor.
Această relaţie este valabilă în cazul suspensiilor diluate, în care particulele au cădere
liberă şi în cazul în care particulele au formă sferică, când apare fenomenul de sedimentare
liberă.
Pentru suspensiile mai concentrate, cum sunt majoritatea suspensiilor farmaceutice (cu
o concentraţie de 5-10%), se aplică relaţia lui Kozeny reluată şi de Higuchi:
v=
(d1 − d 2 )g  2
kS v
2
1− 
unde:
2 - factor de porozitate,
1- - volumul fazei interne,
S 2 v - suprafaţa specifică a solidului în cm2/cm2,
k - constanta lui Kozeny.
În cazul suspensiilor concentrate se consideră că are loc o deplasare a lichidului într-un
mediu solid poros.
6
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ STABILITATEA FIZICĂ A

SUSPENSIILOR
1) DIMENSIUNEA PARTICULELOR
Cu cât particulele au dimensiuni mai mici cu atât suprafața solidului va fi mai mare şi
cu atât viteza de sedimentare va fi mai mică; un grad de dispersie avansat determină însă
creşterea energiei libere interfaciale cu scăderea stabilităţii termodinamice a sistemului.
În acest caz au loc fenomene care duc la scăderea suprafeţei interfaciale: creşterea
cristalelor, agregarea particulelor, sedimentarea.
Fenomenul de creştere a cristalelor poate fi datorat variaţiilor de temperatură (este cazul
substanţelor a căror solubilitate creşte cu creşterea temperaturii, la răcirea soluţiei având loc
recristalizarea obţinându-se cristale de dimensiuni mai mari).
Acest fenomen apare mai ales în cazul folosirii de forme metastabile cu solubilitate mai
bună comparativ cu formele stabile, când există cristale de dimensiuni diferite şi când avem un
grad de dispersie avansat cu creşterea energiei libere interfaciale.
În cazul substanţelor solide suspendate care prezintă tendinţa de creştere a cristalelor se
folosesc substanţele tensioactive.
2) DIFERENŢA DE DENSITATE
Diferenţa de densitate între densitatea fazei dispersate şi cea a mediului de dispersie
este direct proporţională cu viteza de sedimentare. Pentru a micşora viteza de sedimentare se
folosesc agenţi pentru creşterea densităţii lichidului. În cazul suspensiilor apoase se pot folosi:
glicerina, sorbitolul, proplienglicolul, iar pentru suspensiile de uz intern siropurile.
Ideal este ca densitatea particulelor în suspensie să fie cât mai apropiată de cea a
mediului de suspendare.
Densitatea particulelor substanțelor organice se situează între 1,1 și 1,5 g / ml, în timp
ce cel mai utilizat mediu de dispersie, apa, are o densitate de 1,0 g / ml.
3) VÂSCOZITATEA
Vâscozitatea este invers proporţională cu viteza de sedimentare, aceasta scăzând cu
creşterea vâscozităţii mediului de dispersie. Agenţii folosiţi pentru creşterea vâscozităţii sunt
mucilagiile de M.C., C.M.C. sodică, A.P.V., P.V.P., gume; pentru suspensiile de uz intern se
folosesc siropurile.
7
4) CAPACITATEA DE UMECTARE
În funcţie de afinitatea pentru mediul de dispersie substanțele active insolubile se
clasifică în:
- liofile când au afinitate pentru vehicul şi se lasă udate de acesta. Dacă au afinitate pentru
apă sunt hidrofile, iar dacă au afinitate pentru ulei sunt lipofile.
- liofobe când nu au afinitate pentru vehicul şi nu se lasă udate de acesta. Dacă nu au
afinitate pentru apă sunt numite hidrofobe, iar în cazul în care nu au afinitate pentru ulei sunt
numite liofobe.
În cazul preparării unei suspensii cu substanţe liofobe este necesar adaosul de umectanţi
care asigură umectarea particulelor de către vehicul.
În lipsa umectanţilor aceste substanţe nu se dispersează uniform în vehicul, fie flotează
(plutesc), fie sedimentează.
De asemenea, observați că toate medicamentele hidrofobe sunt organice, în timp ce
toate medicamentele hidrofile sunt argile, cum ar fi antiacidele.
Substanțele de acest tip suferă de obicei, în timp, un proces de gonflare, fără a fi
solubilizate, și astfel crește vâscozitatea suspensiilor apoase. Spre deosebire de aceasta,
medicamente hidrofobe organice nu trec prin acest proces.
8
5) PROPRIETĂȚILE ELECTROCINETICE
Particulele dispersate în mediu lichid pot dobândi sarcină electrică prin oricare dintre
următoarele moduri:
➢ adsorbția selectivă a unei anumite specii ionice prezente în soluție,
➢ acest ion poate fi o parte dintr-un electrolit (Na, K, fosfat, Ca etc.), care se
adaugă în soluție sau, în cazul apei pure, hidroniu sau ionii hidroxil produși prin ionizarea apei,
➢ cele mai multe particule dobândesc o sarcină negativă din cauza adsorbției
preferențială a ionilor hidroxil,
➢ ionizarea grupărilor care sunt situate pe suprafața particulei (-COOH, -NH2,
etc.), în funcție de pKa a grupării și pH-ul mediului.
În absenþa mișcãrii cinetice, sarcina electricã de la suprafață este neutralizatã cu ioni
de sarcinã opusã, prezenți în lichidul dispersant, care au o mișcare brownianã și tind sã difuzeze
în jurul particulelor.
O parte din ionii de semn contrar, antiionii, se fixeazã pe particule și formeazã un strat
monomolecular care se mișcã odatã cu particulele, ceilalți ioni distribuindu-se în jurul acestui
strat.
Astfel ionii cu același semn cu particulele sunt respinși și sunt redistribuiți în stratul
difuz – stratul dublu al lui Helmholtz (Stern), se reduc pe mãsurã ce se îndepãrteazã de
particulã.
La o oarecare distanță de particule este un punct de neutralitate unde efectele sarcinii
electrice nu se mai simt.
Reprezentarea schematicã a
a. stratului dublu electric, b. potenþialului zeta,
9
SUSPENSII DE UZ INTERN
Avantajele utilizării suspensiilor de uz intern:
➢ posibilitatea administrării de substanţe active insolubile, solubile sau

incompatibile în soluţii, în preparate edulcorate şi aromatizate, cu complianţă crescută (copii şi
vârstnici);.
➢ dozaj diferenţiat în funcţie de vârstă, de masa sau suprafaţa corporală;
➢ biodisponibilitate superioară faţă de comprimate şi capsule, dar inferioară
soluţiilor;
➢ posibilitatea folosirii suspensiilor uscate care au o perioadă de valabilitate mai
mare comparativ cu suspensiile obişnuite;
Dezavantajele sunt determinate de stabilitatea fizică foarte mică (sedimentare, caking).
La formularea suspensiilor de uz intern se folosesc:

➢ substanțe active solide, insolubile: pulberi antiacide (săruri de Bi, Ca, Al),
antimicrobiene (sulfatiazol, metronidazol), anestezice locale (benzocaina), antipiretice
(fenazona, paracetamol), substanțe de contrast (sulfat de bariu).
➢ substanțe auxiliare:
10
▪ agenți pentru creșterea vascozității, conferă stabilitate sistemului dispers și pot acționa
atât ca umectanți și agenți de floculare,
▪ agenți de floculare,
▪ coloranți,
▪ conservanți antimicrobieni potriviți.
REFERAT –PARTE PRACTICĂ
Rp. 1 Terpini hydratis 1,50 g

Natrii benzoatis 2,00 g
Phenazona 1, 00 g
Sirupi simplicis 15,00 g
Aquae q.s.ad. 150,00 g
M. f. suspensio
D.S. intern 3 linguri pe zi
Definiţie: preparat magistral sub formă de suspensie de uz intern.
Observaţii: terpinhidratul este o substantă hidrofobă care nu se lasă umectată de apă si

se recomandă folosirea unui agent de umectare. În general pentru umectare se folosesc chiar
mucilagiile cu rol de agenti de îngrosare. În suspensiile de uz intern se pot folosi următoarele
dispersii hidrofile:
− mucilag de gumă arabică 30%, în proportie de 10% din masa totală a dispersiei,
− mucilag de metilceluloză, 25% din masa totală a dispersiei,
− mucilag de carboximetilceluloză, 25% din masa totală a dispersiei.
Mecanismul de stabilizare fizică a suspensiilor se explică prin actiunea coloid protectoare
în jurul particulelor solide, conferirea de sarcini electrice fazei interne (dispersii ionactive) si
cresterea vâscozitătii fazei externe.
Fiind o suspensie de uz intern se verifică dacă dozele maxime admise sunt depăsite.
Preparare: se pulverizează la mojar terpinhidratul si se omogenizează cu mucilagul

adăugat în porţiuni mici, se adaugă apoi siropul simplu. Separat se dizolvă fenazona şi
benzoatul de sodiu într-o cantitate mică de apă şi soluţia obţinută se aduce peste suspensia din
flaconul de expediţie şi se completează cu apă la masa prevăzută.
11
Întrebuinţări: suspensia are acţiune expectorantă datorită terpinhidratului şi

benzoatului de sodiu, antiseptică pentru căile respiratorii superioare datorită terpinhidratului,
analgezică, antipiretică datorită fenazonei. Se întrebuinţează pentru tratamentul afecţiunilor
căilor respiratorii superioare.
Pentru aceasta formula completați informațiile necesare:
1. Identificati componenetele suspensiei.

2. Stabiliți densitatea aparentă înainte și după tasare a pulberilor din formulă.
3. Încadrați pulberile în funcție de capacitatea de umectare.
4. Enumerați și descrieți etapele obținerii suspensiei prin metoda dispersarii.
5. Descrieți tipul de suspensie obținut.
6. Condiționare. Conservare.
7. Acțiune terapeutică și întrebuințări.
Rp. 2. Bismuthi subnitratis 10,00 g

Calcii carbonatis 15,00 g
Extracti Belladonnae 0,10 g
Aquae Menthae q . s . ad 100,00 g
M. f. suspensio
D. S. intern 3-4 linguri pe zi
Pentru fiecare dintre aceste puncte completați informațiile necesare:
8. Stabiliți componenetele suspensiei.

9. Stabiliți densitatea aparentă înainte și după tasare a pulberilor din formulă.
10. Încadrați pulberile în funcție de capacitatea de umectare.
11. Enumerați și descrieți etapele obținerii suspensiei prin metoda dispersării.
12. Descrieți tipul de suspensie obținut.
13. Condiționare. Conservare.
14. Acțiune terapeutică și întrebuințări.
12

sedimentând în timp; uneori se formează sedimente care pot cimenta, fiind ulterior greu de
uniform în vehicul, o perioadă suficientă de timp, pentru a permite prelevarea dozei corecte
care trebuie administrată.
2 r 2 (d1 − d 2 )g
v= 
9 
unde:
r - raza particulei,
d1 - densitatea fazei dispersate,
d2 - densitatea mediului de dispersie,
 - vâscozitatea mediului de dispersie,
g - acceleraţia gravitaţională,
Din ecuația lui Stokes (fig. nr. 1.), este evident că viteza de sedimentare a unei particule
este mai rapidă pentru particule mai mari, decât particulele mai mici atunci când toți ceilalți
factori rămân constanți.
1. Reducerea mărimii particulelor fazei dispersate poate avea ca rezultat o viteză mai
scăzută de sedimentare a particulelor.
particulelor.
liberă.
2. De asemenea, cu cât densitatea particulelor este mai mare, cu atât viteza de

sedimentare este mai rapidă atunci când densitatea vehiculului este menținută constantă.
Pentru a micşora viteza de sedimentare se folosesc agenţi pentru creşterea densităţii
lichidului. În cazul suspensiilor apoase se pot folosi: glicerina, sorbitolul, proplienglicolul, iar
pentru suspensiile de uz intern siropurile.
1
Densitatea particulelor substanțelor organice se situează între 1,1 și 1,5 g / ml, în timp
În cazul suspensiilor concentrate se consideră că are loc o deplasare a lichidului
într-un mediu solid poros.
3. Rata de sedimentare poate fi redusă în mod semnificativ prin creșterea vâscozității
mediului de dispersie și această abordare a demonstrat un succes în formularea suspensiilor.
4. Capacitatea de umectare
În funcţie de afinitatea pentru mediul de dispersie substanțele active insolubile se
clasifică în:
- liofile când au afinitate pentru vehicul şi se lasă udate de acesta. Dacă au
afinitate pentru apă sunt hidrofile, iar dacă au afinitate pentru ulei sunt lipofile.
- liofobe când nu au afinitate pentru vehicul şi nu se lasă udate de acesta. Dacă
nu au afinitate pentru apă sunt numite hidrofobe, iar în cazul în care nu au afinitate pentru
ulei sunt numite liofobe.
În cazul preparării unei suspensii cu substanţe liofobe este necesar adaosul de
umectanţi care asigură umectarea particulelor de către vehicul.
În lipsa umectanţilor aceste substanţe nu se dispersează uniform în vehicul, fie
flotează (plutesc), fie sedimentează.
De asemenea, observați că toate medicamentele hidrofobe sunt organice, în timp ce
Substanțele de acest tip suferă de obicei, în timp, un proces de gonflare, fără a fi
solubilizate, și astfel crește vâscozitatea suspensiilor apoase. Spre deosebire de aceasta,
medicamentele hidrofobe organice nu trec prin acest proces.
2
5. Proprietăți electrocinetice
➢ adsorbția selectivă a unei anumite specii ionice prezente în soluție,
➢ acest ion poate fi o parte dintr-un electrolit (Na, K, fosfat, Ca etc.), care se
adaugă în soluție sau, în cazul apei pure, hidroniu sau ionii hidroxil produși prin ionizarea
apei,
➢ cele mai multe particule dobândesc o sarcină negativă din cauza adsorbției
preferențială a ionilor hidroxil,
➢ ionizarea grupărilor care sunt situate pe suprafața particulei (-COOH, -NH2,
etc.), în funcție de pKa a grupării și pH-ul mediului.
În absenta mișcãrii cinetice, sarcina electricã de la suprafață este neutralizatã cu ioni
de sarcinã opusã, prezenți în lichidul dispersant, care au o mișcare brownianã și tind sã
difuzeze în jurul particulelor.
O parte din ionii de semn contrar, antiionii, se fixeazã pe particule și formeazã un strat
monomolecular care se mișcã odatã cu particulele, ceilalți ioni distribuindu-se în jurul acestui
strat.
3
Astfel ionii cu același semn cu particulele sunt respinși și sunt redistribuiți în stratul
particulã.
La o oarecare distanță de particule este un punct de neutralitate unde efectele sarcinii
a. stratului dublu electric, b. potentialului zeta,
Suspensiile sunt evaluate, în general, în funcție de distribuția dimensiunii particulelor,

de proprietățile electrokinetice (potențialul zeta) și de caracteristicile reologice. O serie de
4
metode de evaluare pot fi aplicate la suspensii, cum ar fi volumul de sedimentare,

resuspendabilitatea.
Volumul de sedimentare (F) al unei suspensii este definit ca raportul dintre volumul
de echilibru al sedimentului și volumul total al suspensiei. Cu cât valoarea F este mai mare,
cu atât este mai stabil produsul.
Pe eticheta unei suspensii, este indicat faptul că "se agită înainte de utilizare" pentru
a asigura dispersia uniformă a particulelor solide înainte de prelevarea dozei dorite.
A. PREPARAREA SUSPENSIILOR CU SUBSTANTE ACTIVE SOLIDE

INSOLUBILE, HIDROFILE ȘI MĂSURAREA VOLUMULUI DE SEDIMENTARE
Tabel nr. 1. Formulări de suspensii cu oxid de zinc
Substanta 1 2 3 4
Zinci oxydi (g) 0.5 0.5 0.5 0.5
Glyceroli (mL) — 6.0 — —
Methylcellulosum (g) — — 0.1 —
GummiTragacantha (g) — — — 0.1
Aqua Distilata q.s.ad. 10 10 10 10
(mL)
Prepararea formulărilor 1 și 2
Se cântărește cantitatea indicată de oxid de zinc și se transferă în mojar. Adăugați 0,3

ml apă distilată sau glicerină și triturați amestecul pentru a forma o pastă.
Se adaugă restul de glicerină și se continuă amestecarea. Se diluează în continuare
suspensia cu 80% din apa distilată rămasă, se transferă suspensia într-un cilindru gradat de 10
ml și se adaugă apă distilată la volum (10 ml).
Prepararea formulării 3
Se cântăresc 0,1 g de metilceluloză și se transferă într-un mojar. Se adaugă apă

distilată și se amestecă până se formează o soluție. La această soluție, adăugați oxid de zinc și
5
triturați. Se adaugă 80% din apa distilată rămasă și se continuă amestecarea până se formează
o suspensie uniformă. Se transferă suspensia într-un cilindru gradat de 10 ml și se adaugă apă
distilată la volum (10 ml).
Se cântăresc 0,1 g de guma tragacanta, se transferă într-un mojar și apoi se adaugă

mai multe picături de alcool ca agent de umectare. Adăugați o mică cantitate de apă distilată
la amestec și triturați. Adăugați oxid de zinc și urmați procedurile descrise la 1.
Măsurarea volumului de sedimentare
Agitați cele patru suspensii conținute în cilindrii/eprubetele cu dop, redispersati

sedimentul de cinci ori și lăsați mostrele să sedimenteze.
Se măsoară înălțimea sedimentelor (ml) la 1, 5, 10, 30, 60, 90 și 120 minute după
agitare și se calculează volumul de sedimentare.
Înregistrați rezultatele în tabelul nr. 4.
A.1. INFLUENȚA AGENȚILOR DE FLOCULARE ASUPRA REDISPERSARII

SUSPENSIILOR
Tabel nr. 2. Suspensii cu substante hidrofile
Bismuth subnitrate 1.0 g

(1) Aqua Distilata q.s.ad. (mL) 10 mL

(2) Sodium citrate 1% 1.0 mL
Aqua Distilata q.s.ad. (mL) 10 mL
a) Prepararea suspensiilor
6
Se cântăresc 2,0 g de Bismut subnitric și se transferă în mojar. Se adaugă 0,5 ml apă

distilată și se triturează pentru a forma o pastă. Se adaugă apa distilată rămasă în porții mici și
se amestecă pentru a se obține o suspensie uniformă.
Suspensia se transfera într-un cilindru/ eprubeta gradata de 10 ml. După agitare,
împărțiți suspensia în două părți egale. O parte este diluată cu apă distilată până la 10 ml si
reprezinta formula 1.
Formula 2, la a cea de a 2 a parte, se adaugă 4 ml apă distilată și 1,0 ml soluție 1%
de citrat de sodiu. Se agită ambele suspensii în cilindrii de laborator și se lasă probele să stea
timp de 2 ore înainte de evaluări.
(b) Examinarea aspectul sedimentului
Examinati vizual suspensia în ceea ce privește aspectul supernatantului și a

sedimentului.
Rasturnati cilindrul cu dopul pus și observați ușurința de redispersare a sedimentelor.
Înregistrați gradul de redispersare a sedimentelor în funcție de numărul de rasturnari
efectuate.
B. PREPARAREA SUSPENSIILOR CU SUBSTANTE ACTIVE

SOLIDE INSOLUBILE HIDROFOBE
Tabel nr. 3. Formulări de suspensii cu sulf
Nr. Crt. 1 2 3
Sulfur praecipitati (g) 0.2 0.2 0.2
Alcohol (mL) — 2.0 —
Glyceroli (mL) — 2.0 —
Tween 80 (g) — — 0.03
Aqua Distilata q.s.ad. (mL) 10 10 10
7
Se cântăresc 0,2 g de sulf se adaugă cantitatea corespunzătoare de apă distilată,

alcool, glicerină, sau Tween 80 (cu o cantitate mică de apă distilată) și se dispersează. Se
adaugă cantitățile rămase de apă distilată în porții mici și se amestecă până se formează o
suspensie uniformă. După agitare, se observă starea de dispersie a particulelor de sulf și se
înregistrează observația.
C. REZULTATE SI DISCUTII
Tabel nr. 4. Variatia volumului de sedimentare in functie de timp

Timp Formula
(min) 1 2 3 4
Hu Hu/H0 Hu Hu/H0 Hu Hu/H0 Hu Hu/H0
5
10
30
60
90
120
Notă: H0 este înălțimea suspensiei; Hu este înălțimea sedimentului.
A. Pe baza datelor din tabelul nr. , se determina curba de sedimentare folosind Hu /

H0 ca axa Y și timpul ca axa X și se compară capacitatea de suspendare a diferiților agenți de
suspendare.
A.1. Se înregistrează aspectul supernatantului și a sedimentului suspensiilor de bismut
subnitric la 2 ore după preparare.
B. Se înregistrează aspectul supernatantului și a sedimentului ale suspensiilor de sulf
preparate prin metoda dispersiei si se discută efectul stabilizator al diferiților agenți de
umectare.
8
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ, F.IV.2._L.P.3._04.03._10.03.2019
Avantajele utilizării suspensiilor de uz intern:

➢ posibilitatea administrării de substanţe active insolubile, solubile sau incompatibile în
soluţii, în preparate edulcorate şi aromatizate, cu complianţă crescută (copii şi vârstnici);.
➢ dozaj diferenţiat în funcţie de vârstă, de masa sau suprafaţa corporală;
➢ biodisponibilitate superioară faţă de comprimate şi capsule, dar inferioară soluţiilor;
➢ posibilitatea folosirii suspensiilor uscate care au o perioadă de valabilitate mai mare
comparativ cu suspensiile obişnuite;
Dezavantajele sunt determinate de stabilitatea fizică foarte mică (sedimentare, caking).
La formularea suspensiilor de uz intern se folosesc:

➢ substanțe active solide, insolubile: pulberi antiacide (săruri de Bi, Ca), antimicrobiene
(sulfatiazol, metronidazol), anestezice locale (benzocaina), antipiretice (fenazona, paracetamol), substanțe
de contrast (sulfat de bariu).
➢ substanțe auxiliare:
▪ agenți pentru creșterea vascozității, conferă stabilitate sistemului dispers și pot acționa atât ca
umectanți și agenți de floculare,
▪ agenți de floculare,
▪ coloranți,
▪ conservanți antimicrobieni potriviți.
I. SUSPENSII ANTIACIDE
Scop- utilizare Exemple

➢ medicaţie simptomatică, ➢ preparate antiacide, neutralizante,
➢ reduce acidităţii gastrice, menţin un pH al sucului gastric între 3 – 5,
➢ antispastic al musculaturii netede ➢ se pot asocia substanţe antispastice,
gastroduodenale prin inhibarea secreţiei gastrice, protectoare sau care controlează secreţia
gastrică.
1
Rp. Bismuthi subnitratis 10,00 g

Calcii carbonatis 15,00 g
Aquae Menthae q . s . ad 100,00 g
M. f. suspensio
D. S. intern 3-4 linguri pe zi
OBSERVAŢII:
Carbonatul de calciu este o pulbere fină, microcristalină albă, fără miros şi fără gust. Este
practic insolubil în apă şi alcool.
Nitratul bazic de bismut este o pulbere fină albă, fără miros şi fără gust. Este practic
insolubil în apă şi alcool.
Sărurile de bismut prezintă incompatibilităţi cu o serie de compuşi macromoleculari
provocând flocularea sau gelificarea mucilagiilor (pectina, CMC Na, guma arabică, bentonită,
tragacanata); se va utiliza, dacă este cazul, mucilagul de metilceluloză ca agent de suspendare.
Nitratul bazic de bismut şi carbonatul de calciu au particule hidrofile şi nu necesită
umectare.
Aceasta este o suspensie concentrată, conţine 25% substanţe active insolubile, nu mai
necesită adaus de agenţi de îngroşare.
Cele două substanţe active se adaugă la mojar în ordinea descrescătoare a densităţilor:
bismutul subnitric are densitate mai mare decât carbonatul de calciu.
Conform FR X toate pulberile compuse a căror masă depăşeşte valoarea de 20 g se cern
obligatoriu; amestecule de pulberi se va cerne prin sita V.
DESCRIERE:
Suspensie lichidă, cu sediment voluminos şi miros caracteristic de mentă. După
omogenizare, substanţele solide trebuie să rămână suspendate suficient de mult timp, pentru ca
doza de medicament să poată fi măsurată cu exactitate.
2
II. SUSPENSII CU ANESTEZICE LOCALE
Rp. 2 Benzocaini 0,40 g

Procaini hydrocloridi 0,50 g
Sirupi Belladonnae 5% 30,00 g
Aquae menthae ad 160,00 g
M. f. suspensio
D. S. intern 3 linguri pe zi
Definiţie: preparat magistral sub formă de suspensie de uz intern.
Observaţii: benzocaina este o substanţă foarte puţin solubilă în apă, nu se lasă umectată
de apă şi de aceea se foloseşte mucilagul de metilceluloză care are şi rol de creştere a vâscozităţii
mediului de dispersie.
Se verifică dozele maxime admise pentru benzocaină (1 g pentru o dată şi 3 g pentru 24

ore) şi pentru procaină (0,5 g respectiv 1-2 g).
Rp. 2 Benzocaini 0,40 g

Procaini hydrocloridi 0,50 g
Sirupi Belladonnae 5% 30,00 g
Mucilago methylcellulosi 2% 10,00 g
Aquae menthae ad 160,00 g
Preparare. Se pulverizează benzocaina la mojar şi se omogenizează cu mucilagul de

metilceluloză. Dispersia obţinută se aduce cu ajutorul ape aromatice peste siropul de beladona
cântărit în flaconul de expediţie. Procaina clorhidrică se dizolvă în restul de apă aromatică şi se
aduce peste suspensia din flacon; se completează la masa prevăzută.
Întrebuinţări. Se foloseşte în tratamentul gastralgiilor datorită acţiunii anestezice locale

(benzocaina şi procaina), antispastice (siropul de matraguna 5% şi apa de mentă).
Conservare. Recipiente bine închise de capacitate mai mare decât volumul suspensiei. Pe
etichetă se menţionează A se agita înainte de administrare!.
3
SUSPENSII DE UZ INTERN – EXEMPLE INDUSTRIALE
MAALOX, SUSPENSIE ORALĂ (NYCOMED)

Ingrediente Rol în formulare
Oxid de magneziu
Oxid de aluminiu
Ulei esenţial de mentă
Sorbitol 70% (E420)
Manitol
p-hidroxibenzoatr de metil
p-hidroxibenzoat de n-propil
Zaharină sodică
Acid citric monohidrat
Acid clorhidric concentrat
Apă purificată
GAVISCON SUSPENSIE ORALĂ

Alginat de sodiu 100 mg/ml
Hidrogenocarbonat de potasiu 20 mg/ml
Carbonat de calciu
p-hidroxibenzoat de metil
p-hidroxibenzoat de propil
Carbomer 974P
Zaharină sodică
Hidroxid de sodiu
Alcool benzilic
Anetol (aromă de fenicul)
Apă purificată
4
I. SUSPENSII ANTIMICROBIENE
Rp. Sulfatiazol 5,00 g

Polysorbatum 80 0,10 g
Mucilago methylcelulosi 10,00 g
Sirupi simplicis 15,00 g
Aquae q. s. ad 100,00 g
M. f. Suspensio
D. S. intern
OBSERVAŢII
Sulfatiazolul o pulbere cristalină albă sau foarte slab gălbuie, fără miros, cu gust slab
amar. Este greu solubilă în alcool şi acid clorhidric diluat. Este practic insolubilă în apă şi nu are
nici afinitate pentru aceasta. Pentru umectare se foloseşte polisorbatul 80 în concentraţie maximă
0,5%, cantitate astfel calculată încât să nu acopere complet particulele de sulfamidă. În locurile
rămase libere se stabilesc legătură între particule cu formarea de agregate slabe numite flocoane.
Polisorbatul 80 este un tensioactiv neionic constituit dintr-un amestec de monoesteri ai
acidului oleic cu sorbitolul sau cu anhidridele acestuia (sorbitani), copolimerizaţi cu aproximativ
20 de molecule de oxid de etilen pentru fiecare moleculă de sorbitol sau sorbitan. Este un lichid
vâscos, limpede, galben până la galben-brun, cu miros slab caracteristic şi gust slab amar urmat
de o senzaţie de căldură. Diluat cu apă produce prin agitare o spumă abundentă.
Mucilagul de metilceluloză stabilizează dispersia de sulfamidă prin creşterea vâscozităţii
mediului de dispersie şi formarea unui coloid protector în calea aglomerării şi cimentării
particulelor solide.
Pentru stabilizarea suspensiei se poate folosi şi dispersia de veegum 5%, în proporţie de
1% din masa totală a dispersiei, ce prezintă proprietăţi tixotrope. Veegumul este silicat de
aluminiu şi magneziu ce în stare de repaus împiedică sedimentarea sulfamidei datorită reţelei
structurate pe care o formează; prin agitare devine fluid şi permite prelevarea dozelor.
ÎNTREBUINŢĂRI:
Datorită acţiunii antimicrobiene se foloseşte în tratamentul afecţiunilor aparatului
respirator şi urinar.
5
II. SUSPENSII USCATE (SUSPENSIONES SICCAE)
Rp . Barii sulfatis (V) 42,00 g

Natrii citratis 0,70 g
Methylcellulosum 0,05 g
Carboximethylcellulosum natrici 0,14 g
Methylis p- hydroxybenzoatis 0,05 g
Propylis p- hydroxybenzoatis 0,02 g
Saccharinum natrici 0,02 g
Alcoholum q. s.
Aqua q.s. ad 100,00 g
M. f. suspensio
D. S. intern in dosis plena
OBSERVAŢII
Sulfatul de bariu este insolubil în apă, are densitate mare şi tendinţa de sedimentare;
pentru a creşte stabilitatea fizică a suspensiei se folosesc cei doi coloizi hidrofili metilceluloza şi
carboximetilceluloza sodică. Se obţine o suspensie floculată care determină obţinerea unui strat
neuniform la etalarea pe mucoasa digestivă şi de aceea se foloseşte ca agent de defloculare
citratul de sodiu care imprimă sarcini electrice de acelaşi fel particulelor suspendate şi agregatelor
lor.
Pulverizarea avansată a substanţei medicamentoase în vederea preparării suspensiei poate
fi cauza unor fenomene secundare, toxice: de exemplu, mărirea absobţiei prin mucoasa
gastrointestinală, cu formarea de granuloame. Se recomandă cernerea prin sita nr V
Nipaesterii au rol de agenţi conservanţi iar zaharina de edulcorant. Zaharina sodică se
prepară sub formă de soluţie 1% din care se vor lua cantităţile corespunzătoare.
ÎNTREBUINŢĂRI
Substanţă de contrast în radiografiile gastro-intestinale; se folosesc suspensiile care conţin
40-60% sulfat de bariu. În cazul acestor suspensii prezintă importanţă mărimea particulelor,
omogenitatea suspensiei, grosimea stratului etalat pe mucoase şi uniformitatea lui.
CONSERVARE
6
Recipiente bine închise de capacitate mai mare decât volumul suspensiei. Pe etichetă se
menţionează "A SE AGITA ÎNAINTE DE ADMINISTRARE!”
SUSPENSII DE UZ INTERN – EXEMPLE INDUSTRIALE
SUMETROLIM SUSPENSIE (Sulfamethoxazol + Trimethoprim 25 mg/ 5 mg /ml) EGIS

Sulfametoxazol
Trimetoprim
Zahăr
Guma Xantan
Zaharină sodică
Alcool anisic
p-hidroxibenzoat de metil
Ariavit Ponceau 4R (E124)
Apă purificată
AZITROMICINĂ suspensie 5%
Azitromicină dihirat 500 mg/10 ml
Citrat de sodiu 5,0 g
Acid citric 2,0 g
Sucroză 60,0 g
Kollidon CL-M 9,0 g
Cromofor RH-40 0,5 g
Aromă de ciocolată 0,2 g
Apă purificată ad 100 g
7
TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ_ F. IV.2._11.03.-15.03.2019
SUSPENSII DE UZ EXTERN
Suspensiile de uz extern sunt preparate fluide care au ca vehicul apa sau amestecuri
hidroalcoolice, în care se află suspendate substanțe active aduse la un grad de finețe
corespunzător scopului terapeutic urmărit.
Aceste preparate pot fi considerate o formă convenabilă de aplicare a pulberilor, indicată
pentru tratamentul dermatozelor. Suspensiile de uz extern se folosesc prin aplicare pe piele (suspensii
dermice, loţiuni sau pensulaţii) sau pe mucoase: suspensii nazale, bucofaringiene, oftalmice, vaginale,
rectale.
Alături de termenul de suspensie se folosesc și alte denumiri pentru dispersiile lichide aplicate
dermic, ca: loțiuni, pudre lichide sau pensulații.
▪ Loțiuni: uzual sunt suspensii cu vehicul apos, care se aplică pe piele prin fricție; substanța
medicamentoasă este fin divizată, de ordin coloidal; se utilizează în dermatologie și cosmetică. Pentru
loțiuni se utilizează bentonita ca agent de suspensie.
▪ Pudre lichide sau pensulații sunt suspensii apoase ce conțin peste 10-20% substanțe
anorganice insolubile; sunt vâscoase și groase și din această cauză nu necesită un agent de suspensie. Se
întind pe piele cu ajutorul unei pensule.
Dezavantaje:
− se pot aglomera în spațiile intertriginoase (spațiul dintre degete, inghinal) și pot deveni
iritante,
− aspect neplăcut datorită depozitului lăsat pe piele,
− capacitate de penetrație inferioară unguentelor, având mai ales acțiune superficială,
− vehiculul joacă un rol foarte important (se evaporă lăsând pe piele un strat mai mult sau mai
puțin aderent constituit din pulberi insolubile).
Avantaje:
− evaporarea fazei lichide produce un efect calmant, răcoritor.
Condiții de calitate:
− dimensiunea particulelor solide insolubile dintr-o suspensie aplicată pe piele și mucoase
trebuie să fie de 50 µm (FR X), excepţie mucoas oftalmică pentru care particulele suspendate au diametrul
de 5-10 µm (FR X prevede o mărime de 25 µm),
− suspensiile pentru uz extern trebuie să fie uşor de aplicat, să se menţină în contact prelungit
cu tegumentele şi să se îndepărteze uşor prin spălare,
− în cazul loțiunilor, după aplicarea pe piele are loc evaporarea vehiculului, lăsând un depozit
subțire de medicament, sub formă de pulbere fină, aderentă pe suprafața regiunii tratate,
− dispersiile aplicate topic trebuie să fie bine tolerate, pe cât posibil să nu influențeze funcțiile
fiziologice ale pielii și mucoaselor.
1
FORMULAREA SUSPENSIILOR DE UZ EXTERN
MATERII PRIME OBSERVAȚII
− Antimicotice: nistatină, clotrimazol,
Substanțe − Antipruriginoase: mentol, camfor,
medicamentoase − Antiscabie: sulf,
− Cheratolitice: acid salicilic,
− Anestezice locale: benzocaina (anestezina),
− Absorbante: oxid de zinc, talc, caolin,
− Apă, propilenglicol, polietilenglicoli lichizi;
Vehicule (mediul de − Glicerina întârzie sedimentarea și mărește capacitatea de aderare;
dispesie) − Etanol de diferite concentrații, grăbește evaporarea, dar nu se poate folosi
decât în cantități limitate pentru a nu produce iritații;
− Surfactanții se pot folosi în concentrații mari, până la 10-20%,
− Surfactanți neionici, derivați etoxilați și poloxameri: span-uri și tween-
Agenți de umectare uri,
− Surfactanți anionici: laurilsulfatul de sodiu;
− Surfactanți cationici: clorură de benzetoniu;
− Substanțe solide: bioxid de siliciu coloidal (aerosil), silicat de Al, de Mg,
bentonită,
− Guma arabică nu se indică pentru uz extern, deoarece produce preparate
lipicioase și cruste,
− Compuşi anorganici: bentonita în concentrație 2-3-5% (suspensia de
Agenți de suspensie bentonită 5% se numește magmă de bentonită), veegumul 0,5-2-5%,
− Compuşi semisintetici, derivaţi de celuloză: MC, CMC Na,
− Compuşi sintetici: alcoolul polivinilic (bună capacitate de aderare pe piele
și prin evaporarea vehiculului conduce la formarea de pelicule;
stabilizează suspensii de uz extern cu sulf, oxid de zinc), PVP, carbopolii.
SUSPENSII DE UZ EXTERN APLICATE PE PIELE

SUSPENSII CU OXID DE ZINC SI TALC
Aceste suspensii conţin talc şi oxid de zinc în proporţie de 30-50% în raport cu consistenţa dorită;
în aceeaşi formulă se pot asocia şi alte substanţe medicamentoase.
Preparatul folosit cel mai frecvent în tratamentul afecţiunilor dermatologice este loţiunea care
conţine oxid de zinc, talc, glicerina şi apă în părţi egale; pentru a grăbi evaporarea vehiculul mai poate
conţine alcool (în anumite cazuri este mai bine tolerată suspensia fără alcool).
La această formulă se mai asociază şi alte substanţe medicamentoase ca acid salicilic, sulf, mentol,
ihtiol, anestezină.
2
Rp.1. Zinci oxydi 25,0 g
Talci 25,0 g
Glyceroli 12,5 g
Aquae 37,5 g
M. f. suspensio
D. S. extern
OBSERVAŢII
Oxidul de zinc este o pulbere fină, amorfa, albă, fără miros şi fară gust. Este practic insolubil în
alcool şi apă. Deşi este o pulbere foarte fină are tendinţa de a se aglomera şi de aceea este necesară trecerea
prin sită (VII sau VIII) a pulberii compuse obţinută la mojar. Cu apa formează hidroxidul de zinc, un
precipitat cu proprietăţi coloidale care se depune greu din suspensie.
Talcul (hidrosilicat de magneziu natural, purificat şi pulverizat) este o pulbere foarte fină, albă,
onctuoasă la pipăit, aderentă, fără miros, fără gust, lipsită de granulaţii nisipoase. Este mai puţin hidrofil şi
este umectat de glicerină; aceasta contribuie la stabilizarea sistemului, dar asigură şi o aderenţă mai bună a
pulberii la aplicare pe piele.
În locul apei în unele formule este prevăzută soluţia de acid boric, iar în locul glicerinei se foloseşte
soluţia de sorbitol 70%.
ÎNTREBUINŢĂRI
Se foloseşte sub formă de pensulaţii. Are acţiune răcoritoare, sicativă, antiinflamatoare şi uşor
astringentă.
CONSERVARE
Se prepară la nevoie.
SUSPENSIA CU OXID DE ZINC SI TALC

Definiţia preparatului
Faza dispersată – componente
– rol în formulare
Descriere
Solubilitate
Observaţii
Mediul de dispersie
Descriere
Solubilitate
Observaţii
Substanţe auxiliare - rol în
formulare
3
Descriere
Solubilitate
Observaţii
Metoda de preparare
Tehnica de lucru
Observaţii
Descriere
Suspensie floculată/defloculată
Condiţionare şi conservare
Acţiune terapeutică
Rp. 2 Mentholi 0,5 g

Talci
Zinci oxydi aa 10,0 g
Caolini
Alcoholi 5,0 g
Glyceroli 10,0 g
Aquae 30,0 g
M.f. suspensio
D.S. extern
OBSERVATII
Mentolul se obţine din uleiul volatil de izmă bună Mentha piperita L. (mentolul natural) sau prin
sinteză (mentolul sintetic). Se prezintă sub formă de cristale aciculare, casante, incolore sau pulbere
cristalină albă, cu miros puternic de mentă şi gust arzător la început, apoi răcoritor.
La temperatura camerei se volatilizează. Este foarte uşor solubil în alcool, cloroform şi eter, uşor
solubil în ulei de parafină, uleiuri grase şi uleiuri volatile, foarte greu solubil în apă.
Mentolul este iniţial dispersat sub formă de soluţie alcoolică în amestecul de pulberi pe o suprafaţă
foarte mare, ceea ce face ca la adăugarea glicerinei şi a apei să precipite foarte fin.
Pentru a asigură buna dispersare a mentolului se poate adăuga la soluţia alcoolică de mentol 0,2-
0,5% tween 80 (acesta scade tensiunea de interfaţă solid - lichid şi permite umectarea mentolului prevenind
fenomenul de flotare).
Se poate folosi de asemenea pentru stabilizarea sistemului, mucilagul de metilceluloză care scade
tensiunea de interfaţă, măreşte vâscozitatea preparatului şi aderenţa pe piele, dar scade viteza de evaporare
4
a vehiculului după administrare, micşorându-se efectul răcoritor.
ÎNTREBUINŢĂRI
Pensulaţii externe cu efect calmant, astringent, antipruriginos, antialergic.
CONSERVARE
Rp.3 Aethyli p-aminobenzoatis 2,0 g

Mentholi 0,5 g
Talci
Zinci oxydi aa 10,0 g
Glyceroli
Aquae aa 30,0 g
M.f. suspensio
D. S. extern
OBSERVAŢII
Preparatul conţine două substanţe (mentolul şi anestezina) hidrofobe, care nu se umectează cu apă;
acestea sunt insolubile în apă şi în glicerină, dar solubile în alcool. Dispersarea mentolului şi anestezinei
prin intermediul unei mici cantităţi de alcool în toată masa de pulbere face ca acţiunea acestora să fie mai
eficientă la aplicare pe piele.
ÎNTREBUINŢĂRI
Sub formă de pensulaţii cu efect calmant, astringent, antipruriginos, anestezic în tratamentul
diverselor afecţiuni dermatologice.
Rp.4 Ichtammoli 2,0 g

Talci
Zinci oxydi / aa 5,0 g
Glycerol
iAquae aa 10,0 g
M.f. suspensio
D. S. extern
OBSERVAŢII
În acest preparat alături de talc şi de oxid de zinc a fost asociat ihtiolul, produs obţinut prin distilarea
uscată a gudroanelor din unele şisturi bituminoase, sulfonate şi neutralizate cu amoniac. Este un lichid
vâscos, negru în strat gros şi brun în strat subţire, cu miros caracteristic.
5
Este solubil în apă şi glicerol, parţial solubil în alcool şi eter, miscibil cu lanolina, vaselina,
nemiscibil cu parafina lichidă şi uleiuri grase.
Conţinutul în pulberi insolubile fiind de numai 30% se poate adăuga un agent de dispersie. Totuşi
reţeta magistrală se poate prepara şi fără acest agent, deoarece jumătate din vehicul este glicerina - un lichid
vâscos, care întârzie sedimentarea particulelor insolubile.
Ihtiolul se poate încorpora şi direct în pulberi, în acest caz se aduce cu spatula pe pistil, se triturează
uşor până la dispersarea lui omogenă adăugând apoi glicerina.
Pentru stabilizarea sistemului se poate folosi mucilagul de metilceluloză (1 - 2g).
ÎNTREBUINŢĂRI
Sub formă de pensulaţii se administrează extern pe piele în tratamentul diverselor afecţiuni
dermatologice; ihtiolul are acţiune antiseboreică, antiinflamatoare, keratoplastică.
CONSERVARE
6
Tehnologie Farmaceutică, F. IV.2._L.P.5._16. 03.- 20. 03. 2020_Roncea Fl. & Iancu V.
SUSPENSII DE UZ EXTERN (II)
SUSPENSII CU SULF
Sulful este o substanţă hidrofobă care nu se umectează cu apă şi prezintă tendinţa de flotare.
De aceea, prelucrarea lui sub formă de suspensie necesită adaus de agenţi de umectare, de
obicei substanţe tensioactive: tween 80 în proporţie de 0,2-0,5%, Se pot folosi si mucilagii de
metilceluloză, carboximetilceluloză sodică.
Alcoolul şi glicerina contribuie la umectarea sulfului dar, nu sunt suficiente pentru a preveni
flotarea. Sulful este asociat în prescripţii cu diverse substanţe active ca: rezorcina, camfor, oxid de
zinc, etc.
Rp.1 . Sulfuris praecipitati 10 g
Sol. camphorae spirituosa 10% 20 g
Acidi lactici 2g
Glyceroli 5g
Aquae q. s. ad. 100 g
M. f. suspensio
D.S. extern
Sulful precipitat se prezintă ca o pulbere foarte fină amorfă, alb-gălbuie, aproape fără miros
şi fără gust. Este solubil în disulfură de carbon, practic insolubil în alcool şi apă. Pentru a asigura
umectarea sulfului se folosesc 0,5 g tween 80.
Rp. 1 . Sulfuris praecipitati 10,0 g

Sol. camphorae spirituosa 20,0 g
Acidi lactici 2,0 g
Glyceroli 5,0 g
Tween 80 0,5 g
Aquae q. s. ad. 100,0 g
M. f. suspensio
D. S. extern
PREPARARE
Se pulverizează sulful la mojar şi se cerne prin sitaVII; se triturează cu glicerina şi cu cele
0,5 g tween 80. Se adaugă în porţiuni soluţia alcoolică de camfor. Se aduce totul în sticla de
1
expediţie şi se diluează treptat şi sub agitare cu apă; la sfârşit se adaugă acidul lactic. Pe eticheta se
va scrie “A SE AGITA ÎNAINTE DE ÎNTREBUINŢARE!“.
DESCRIERE
Dispersie alb-gălbuie cu tendinţă de sedimentare destul de rapidă, cu miros de camfor.
OBSERVAŢII
Datorită adausului de tween 80 nu se va produce flotarea sulfului; agentul de
umectare/dispersie ajută de asemenea la dispersarea fină a camforului din spirtul camforat care
precipită la adăugare de apă.
Fiind un preparat care se foloseşte pentru pielea capului nu este indicată folosirea de agenţi
de dispersie care cresc vâscozitatea vehiculului (mucilagii). Dispersia se menţine omogenă după
agitare timp suficient pentru a putea fi prelevată şi aplicată.
Glicerina în proporţie de 5% favorizează aderenţa fără a da un preparat lipicios.
ÎNTREBUINŢĂRI
În tratamentul alopeciei seboreice.
CONSERVARE
Se prepară la nevoie. Se păstrează în sticle bine închise.
SUSPENSII CU APLICARE PE MUCOASE

PICĂTURI PENTRU OCHI - SUSPENSII (OCULOGUTTAE )
Picăturile pentru ochi pot fi şi preparate farmaceutice sterile sub formă de suspensii folosite
în tratamentul şi diagnosticarea bolilor de ochi. Se prepară prin metode care să le asigure sterilitatea
şi care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme: în boxa sterilă, pe cale
aseptică; se respectă regulile generale indicate la monografiile "Oculogattae" şi "Suspensiones".
Substanţele prescrise în formule sunt: hormonii corticosteroizi, antibiotice ca nistatina şi
cloramfenicolul, alături de substanţe anestezice, astringente, antiseptice şi vitamine.
În vederea asigurării stabilităţii şi sterilităţii substanţelor oftalmologice se indică utilizarea
vehiculului vâscozifiant, neiritant pentru ochi, izotonic, neutru şi steril format din:
Methylcellulosum 0,80 g
Natrii chloridum 0,70 g
Solutionis phenylhydrargyri boratis 0,2 % 2,00 g
Aqua destillata q.s. ad 100,00 g
Suspensiile oftalmologice se condiţionează în flacoane sterilizate, prevăzute cu picător, ferit
de lumină, la loc răcoros.
Se aplică eticheta: " A se agita înainte de întrebuinţare".
2
Rp. Chloramfenicoli 0,30 g

Acidi borici 0,30 g
Natrii tetraboratis 1,60 g
Hydrocortisoni acetatis 0,50 g
Solutio phenylhydrargyriboratis 1,0 g
Aqua destillatae q.s.ad. 100,00g
M.f. oculoguttae
D.S. extern 2 picături de 3 ori pe zi în ochi
Se prescriu în formulă corticosteroizii: cortizonul şi hidrocortizomul, substanţe cu
solubilitate limitată în apă: 0,028 g% respectiv 0,66 g%, prednisonul are o solubilitate mai mare, de
3,33 g%.
În realizarea formulelor magistrale cu derivaţi de cortizon se pot folosi următoarele
specilităţi industriale:
 cortizon acetat, în suspensie apoasă 25 mg acetat de cortizon, în fiole de 1 ml,

 hidrocortizon, în suspensie apoasă 25 mg de acetat de hidrocortizon, în fiole de 1 ml,
 supercortizon (prednisolon), suspensie apoasă 25 mg prednisolon, fiole de 1 ml,
 hidrocortizon hemisuccinat, fiole liofilizate cu 25 mg hemisuccinat de hidrocortizon
şi sodiu în fiole de 5 ml şi fiole cu solvent format din 4,5 mg NaHCO3 dizolvat în 4 ml apă.
În realizarea unui preparat farmaceutic oftalmic cu hormoni corticosteroizi forma

cristalină este foarte importantă atât pentru solubilitate, cât şi pentru stabilitate. Prin
suspendare în apă are loc transformarea dintr-o formă cristalină în alta, ceea ce se manifestă
printr-o creştere rapidă a dimensiunilor cristalelor, prin mărirea şi aglomerarea lor.
Prelucrarea derivaţilor corticosteroizi sub formă de suspensie oftalmică trebuie făcută

cu atenţie pentru că separă repede din amestec. Ca agent de suspensie pentru preparatele cu
corticosteroizi se indică utilizarea mucilagului de metilceluloză (vehicul vâscozifiant pentru
preparate oftalmice lichide).
Hemisuccinatul de hidrocortizon şi sodiu se recomandă să se utilizeze sub formă de
soluţii cel mult 24 de ore de la solubilizare, datorită hidrolizei rapide a acestui ester, în
cazurile când se urmăreşte o resorbţie rapidă. Tween-ul 80, deşi dizolvă 0,20 g% acetat de
hidrocortizon nu se va utiliza în preparatele oftalmice, deoarece un astfel de colir este iritant.
PICĂTURI PENTRU NAS - SUSPENSII (RHINOGUTTAE)
3
Picăturile pentru nas pot fi şi preparate farmaceutice lichide sub formă de suspensie,
destinate administrării pe mucoasa nazală. Suspensiile nazale se prepară după regulile
generale indicate de monografiile "Rhinoguttae" şi "Suspensiones". pH-ul erinelor
influenţează funcţionalitatea epiteliului ciliat, domeniul de pH favorabil este cuprins între
6,0 - 7,5 (F. R .X). Erinele care au pH-ul sub 5,5 pot să fie preparate cu mucilag de
metilceluloză 0,5 %. Se pot asocia conservanţii admişi pentru colire. Se condiţionează în
flacoane prevăzute cu picător, cu eticheta: " A se agita înainte de întrebuinţare!".
Rp. Mentholi 0,30 g
Sulfathiazoli 2,00 g
Helianthi olei 30,00g
M. f. rhinoguttae
D.S. extern 5-6 picături de 3 ori pe zi în nas
PICĂTURI PENTRU URECHE - SUSPENSII (OTOGUTTAE)
Picăturile pentru ureche pot fi şi preparate farmaceutice lichide sub formă de suspensii,
destinate administrării în conductul auditiv. Se prepară după regulile generale indicate la
monografiile "Otoguttae" şi "Suspensiones". Se prescriu substanţe antiseptice, chimioterapice şi
antibiotice în soluţii apoase, hidroalcoolice, uleioase sau în glicerină. Se preferă vehiculele vâscoase
care să permită aderarea suspensiei de suprafaţa internă a urechii. Se condiţionează în flacoane
prevăzute cu picător, cu eticheta: "A se agita înainte de întrebuinţare!".
Rp. Anestezină 0,50 g

Chloramfenicoli 1,00 g
Hydrocortisoni acetatis 0,25 g
Alcoholum 5,00 g
Aquae distillatae q.s.ad. 50,00g
M.f. otoguttae
D. S.extern 8-10 picături de 2-3 ori pe zi
Cloramfenicolul, greu solubil în apă (1:250), cât şi anestezina (1:2500) se vor prelucra sub
formă de suspensie; alcoolul prescris se foloseşte pentru dizolvarea anestezinei şi acetatului de
hidrocortizon, dar la diluare cu apă aceste substanțe precipită.e precipită.
Pentru asigurarea stabilităţii fizice a dispersiei este necesară adăugarea unui agent de
dispersie: mucilagul de metilceluloză 2%.
4
Formula se poate prepara şi sub formă de soluţie, prin înlocuirea amestecului hidroalcoolic
cu propilenglicol, în care sunt solubile cloramfenicolul, anestezina şi hidrocortizonul; acest vehicul
conferă preparatului o vâscozitate ridicată şi o bună aderenţă.
SUSPENSII CU APLICARE BUCOFARINGIANĂ
Aceste forme farmaceutice se mai numesc pensulaţii sau badijonări. Sunt preparate
farmaceutice lichide vâscoase, destinate a fi aplicate pe gingii, pe pereţii interni ai cavităţii bucale şi
pe faringe. Se aplică cu ajutorul unui dispozitiv port-vată, îmbibat cu suspensie.
Se utilizează substanţe antiseptice, astringente, anestezice locale, sulfamide, antibiotice şi
vitamine în vehicul apos sau vâscos: glicerină sau glicerină boraxată, care creează un mediu
neprielnic dezvoltării bacteriilor, datorită desicaţiei pe care o produce pe mucoase. De asemenea,
glicerina realizează preparate vâscoase, astfel încât nu mai este necesară adăugarea unui agent de
suspensie.
Rp. Nystatini 0,30 g
Metronidazoli 0,50 g
Natrii tetraboratis 2,0 g
Natrii monohydrogencarbonatis 1,0 g
Glyceroli 20,0 g
M.f. suspensio
D. S. extern badijonaj local
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol. 1, Ed.
Medicala Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3.*** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4.*** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006, Editura
Medicală, Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075 Strasbourg
Cedex, France.
6. ***Protocoale de lucru.
5
Tehnologie farmaceutică_L.P.6_F.IV.2._23.03.- 27.03.2020_Roncea Fl. &Iancu V.

sedimentând în timp; uneori se formează sedimente care pot cimenta, fiind ulterior greu de
uniform în vehicul, o perioadă suficientă de timp, pentru a permite prelevarea dozei corecte
care trebuie administrată.
2
2 r ( d 1 −d 2 ) g
v= ×
9 η
unde:
r - raza particulei,
d1 - densitatea fazei dispersate,
d2 - densitatea mediului de dispersie,
 - vâscozitatea mediului de dispersie,
g - acceleraţia gravitaţională,
Din ecua ia lui Stokes (fig. nr. 1.), este evident că viteza de sedimentare a unei particule
este mai rapidă pentru particule mai mari, decât particulele mai mici atunci când to i ceilal i
factori rămân constan i.
1. Reducerea mărimii particulelor fazei dispersate poate avea ca rezultat o viteză mai
scăzută de sedimentare a particulelor.
particulelor.
liberă.
2. De asemenea, cu cât densitatea particulelor este mai mare, cu atât viteza de

sedimentare este mai rapidă atunci când densitatea vehiculului este men inută constantă.
Pentru a micşora viteza de sedimentare se folosesc agenţi pentru creşterea densităţii
lichidului. În cazul suspensiilor apoase se pot folosi: glicerina, sorbitolul, proplienglicolul, iar
pentru suspensiile de uz intern siropurile.
1
Densitatea particulelor substan elor organice se situează între 1,1 și 1,5 g / ml, în timpi 1,5 g / ml, în timp
În cazul suspensiilor concentrate se consideră că are loc o deplasare a lichidului
într-un mediu solid poros.
3. Rata de sedimentare poate fi redusă în mod semnificativ prin creși 1,5 g / ml, în timpterea vâscozită ii
mediului de dispersie și 1,5 g / ml, în timpi această abordare a demonstrat un succes în formularea suspensiilor.
4. Capacitatea de umectare
În funcţie de afinitatea pentru mediul de dispersie substan ele active insolubile se
clasifică în:
- liofile când au afinitate pentru vehicul şi se lasă udate de acesta. Dacă au
afinitate pentru apă sunt hidrofile, iar dacă au afinitate pentru ulei sunt lipofile.
- liofobe când nu au afinitate pentru vehicul şi nu se lasă udate de acesta. Dacă
nu au afinitate pentru apă sunt numite hidrofobe, iar în cazul în care nu au afinitate pentru
ulei sunt numite liofobe.
În cazul preparării unei suspensii cu substanţe liofobe este necesar adaosul de
umectanţi care asigură umectarea particulelor de către vehicul.
În lipsa umectanţilor aceste substanţe nu se dispersează uniform în vehicul, fie
flotează (plutesc), fie sedimentează.
De asemenea, observa i că toate medicamentele hidrofobe sunt organice, în timp ce
Substan ele de acest tip suferă de obicei, în timp, un proces de gonflare, fără a fi
solubilizate, și 1,5 g / ml, în timpi astfel creși 1,5 g / ml, în timpte vâscozitatea suspensiilor apoase. Spre deosebire de aceasta,
medicamentele hidrofobe organice nu trec prin acest proces.
2
5. Proprietăți electrocineticei electrocinetice
 adsorb ia selectivă a unei anumite specii ionice prezente în solu ie,
 acest ion poate fi o parte dintr-un electrolit (Na, K, fosfat, Ca etc.), care se
adaugă în solu ie sau, în cazul apei pure, hidroniu sau ionii hidroxil produși 1,5 g / ml, în timpi prin ionizarea
apei,
 cele mai multe particule dobândesc o sarcină negativă din cauza adsorb iei
preferen ială a ionilor hidroxil,
 ionizarea grupărilor care sunt situate pe suprafa a particulei (-COOH, -NH2,
etc.), în func ie de pKa a grupării și 1,5 g / ml, în timpi pH-ul mediului.
În absenta miși 1,5 g / ml, în timpcãrii cinetice, sarcina electricã de la suprafa ă este neutralizatã cu ioni
de sarcinã opusã, prezen i în lichidul dispersant, care au o miși 1,5 g / ml, în timpcare brownianã și 1,5 g / ml, în timpi tind sã
difuzeze în jurul particulelor.
O parte din ionii de semn contrar, antiionii, se fixeazã pe particule și 1,5 g / ml, în timpi formeazã un strat
monomolecular care se miși 1,5 g / ml, în timpcã odatã cu particulele, ceilal i ioni distribuindu-se în jurul acestui
strat.
3
Astfel ionii cu același 1,5 g / ml, în timpi semn cu particulele sunt respinși 1,5 g / ml, în timpi și 1,5 g / ml, în timpi sunt redistribui i în stratul
particulã.
La o oarecare distan ă de particule este un punct de neutralitate unde efectele sarcinii
a. stratului dublu electric, b. potentialului zeta,
Suspensiile sunt evaluate, în general, în func ie de distribu ia dimensiunii particulelor,

de proprietă ile electrokinetice (poten ialul zeta) și 1,5 g / ml, în timpi de caracteristicile reologice. O serie de
4
metode de evaluare pot fi aplicate la suspensii, cum ar fi volumul de sedimentare,

resuspendabilitatea.
Volumul de sedimentare (F) al unei suspensii este definit ca raportul dintre volumul
de echilibru al sedimentului și 1,5 g / ml, în timpi volumul total al suspensiei. Cu cât valoarea F este mai mare,
cu atât este mai stabil produsul.
Pe eticheta unei suspensii, este indicat faptul că "se agită înainte de utilizare" pentru
a asigura dispersia uniformă a particulelor solide înainte de prelevarea dozei dorite.
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol.
1, Ed. Medicala Universitara Craiova, 2003.
4.*** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006,
Editura Medicală, Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075
Strasbourg Cedex, France.
5
A. PREPARAREA SUSPENSIILOR CU SUBSTANTE ACTIVE SOLIDE

INSOLUBILE, HIDROFILE ȘI MĂSURAREA VOLUMULUI DE SEDIMENTAREI MĂSURAREA VOLUMULUI DE SEDIMENTARE
Tabel nr. 1. Formulări de suspensii cu oxid de zinc
Substanta 1 2 3 4
Zinci oxydi (g) 0.5 0.5 0.5 0.5
Glyceroli (mL) — 6.0 — —
Methylcellulosum (g) — — 0.1 —
GummiTragacantha (g) — — — 0.1
Aqua Distilata q.s.ad. 10 10 10 10
(mL)
Prepararea formulărilor 1 și 1,5 g / ml, în timpi 2
Se cântăreși 1,5 g / ml, în timpte cantitatea indicată de oxid de zinc și 1,5 g / ml, în timpi se transferă în mojar. Adăuga i 0,3
ml apă distilată sau glicerină și 1,5 g / ml, în timpi tritura i amestecul pentru a forma o pastă.
Se adaugă restul de glicerină și 1,5 g / ml, în timpi se continuă amestecarea. Se diluează în continuare
suspensia cu 80% din apa distilată rămasă, se transferă suspensia într-un cilindru gradat de 10
ml și 1,5 g / ml, în timpi se adaugă apă distilată la volum (10 ml).
Se cântăresc 0,1 g de metilceluloză și 1,5 g / ml, în timpi se transferă într-un mojar. Se adaugă apă
distilată și 1,5 g / ml, în timpi se amestecă până se formează o solu ie. La această solu ie, adăuga i oxid de zinc și 1,5 g / ml, în timpi
tritura i. Se adaugă 80% din apa distilată rămasă și 1,5 g / ml, în timpi se continuă amestecarea până se formează
o suspensie uniformă. Se transferă suspensia într-un cilindru gradat de 10 ml și 1,5 g / ml, în timpi se adaugă apă
distilată la volum (10 ml).
6
Se cântăresc 0,1 g de guma tragacanta, se transferă într-un mojar și 1,5 g / ml, în timpi apoi se adaugă
mai multe picături de alcool ca agent de umectare. Adăuga i o mică cantitate de apă distilată
la amestec și 1,5 g / ml, în timpi tritura i. Adăuga i oxid de zinc și 1,5 g / ml, în timpi urma i procedurile descrise la 1.
Măsurarea volumului de sedimentare
Agita i cele patru suspensii con inute în cilindrii/eprubetele cu dop, redispersati

sedimentul de cinci ori și 1,5 g / ml, în timpi lăsa i mostrele să sedimenteze.
Se măsoară înăl imea sedimentelor (ml) la 1, 5, 10, 30, 60, 90 și 1,5 g / ml, în timpi 120 minute după
agitare și 1,5 g / ml, în timpi se calculează volumul de sedimentare.
Înregistra i rezultatele în tabelul nr. 4.
A.1. INFLUENȚA AGENȚILOR DE FLOCULARE ASUPRA REDISPERSARIIA AGENȚA AGENȚILOR DE FLOCULARE ASUPRA REDISPERSARIIILOR DE FLOCULARE ASUPRA REDISPERSARII
SUSPENSIILOR
Tabel nr. 2. Suspensii cu substante hidrofile

(1)
Sodium citrate 1% 1.0 mL
(2)
Se cântăresc 2,0 g de Bismut subnitric și 1,5 g / ml, în timpi se transferă în mojar. Se adaugă 0,5 ml apă
distilată și 1,5 g / ml, în timpi se triturează pentru a forma o pastă. Se adaugă apa distilată rămasă în por ii mici și 1,5 g / ml, în timpi
se amestecă pentru a se ob ine o suspensie uniformă.
Suspensia se transfera într-un cilindru/ eprubeta gradata de 10 ml. După agitare,
împăr i i suspensia în două păr i egale. O parte este diluată cu apă distilată până la 10 ml si
reprezinta formula 1.
7
Formula 2, la a cea de a 2 a parte, se adaugă 4 ml apă distilată și 1,5 g / ml, în timpi 1,0 ml solu ie 1%
de citrat de sodiu. Se agită ambele suspensii în cilindrii de laborator și 1,5 g / ml, în timpi se lasă probele să stea
timp de 2 ore înainte de evaluări.
(b) Examinarea aspectul sedimentului
Examinati vizual suspensia în ceea ce priveși 1,5 g / ml, în timpte aspectul supernatantului și 1,5 g / ml, în timpi a
sedimentului.
Rasturnati cilindrul cu dopul pus și 1,5 g / ml, în timpi observa i uși 1,5 g / ml, în timpurin a de redispersare a sedimentelor.
Înregistra i gradul de redispersare a sedimentelor în func ie de numărul de rasturnari
efectuate.
B. PREPARAREA SUSPENSIILOR CU SUBSTANTE ACTIVE

SOLIDE INSOLUBILE HIDROFOBE
Tabel nr. 3. Formulări de suspensii cu sulf
Nr. Crt. 1 2 3
Sulfur praecipitati (g) 0.2 0.2 0.2
Alcohol (mL) — 2.0 —
Glyceroli (mL) — 2.0 —
Tween 80 (g) — — 0.03
Aqua Distilata q.s.ad. (mL) 10 10 10
Se cântăresc 0,2 g de sulf se adaugă cantitatea corespunzătoare de apă distilată,

alcool, glicerină, sau Tween 80 (cu o cantitate mică de apă distilată) și 1,5 g / ml, în timpi se dispersează. Se
adaugă cantită ile rămase de apă distilată în por ii mici și 1,5 g / ml, în timpi se amestecă până se formează o
suspensie uniformă. După agitare, se observă starea de dispersie a particulelor de sulf și 1,5 g / ml, în timpi se
înregistrează observa ia.
C. REZULTATE SI DISCUTII
Tabel nr. 4. Variatia volumului de sedimentare in functie de timp
8
Timp Formula
1 2 3 4
(min)
Hu Hu/H0 Hu Hu/H0 Hu Hu/H0 Hu Hu/H0
5
10
30
60
90
120
Notă: H0 este înăl imea suspensiei; Hu este înăl imea sedimentului.
A. Pe baza datelor din tabelul nr. , se determina curba de sedimentare folosind Hu /

H0 ca axa Y și 1,5 g / ml, în timpi timpul ca axa X și 1,5 g / ml, în timpi se compară capacitatea de suspendare a diferi ilor agen i de
suspendare.
A.1. Se înregistrează aspectul supernatantului și 1,5 g / ml, în timpi a sedimentului suspensiilor de bismut
subnitric la 2 ore după preparare.
B. Se înregistrează aspectul supernatantului și 1,5 g / ml, în timpi a sedimentului ale suspensiilor de sulf
preparate prin metoda dispersiei si se discută efectul stabilizator al diferi ilor agen i de
umectare.
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol. 1, Ed. Medicala
Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru studenţii de la
farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
4.*** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006, Editura Medicală,
Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075 Strasbourg Cedex,
France.
6. ***Protocoale de lucru
9
Tehnologie Farmaceutică_ F.IV.2._L.P.7._30.03 - 05 - 03.04. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
PREPARATE SEMISOLIDE PENTRU APLICAŢII CUTANATE

(PRAEPARATIONES MOLLES AD USUM DERMICUM) – FR X, SUPLIMENT 2004
UNGUENTE (UNGUENTA) - FR X
Preparatele semisolide pentru aplicare cutanată sunt destinate unei eliberări locale sau
transdermice a substanţelor active sau pentru acţiunea lor protectoare sau emolientă. Ele au aspect
omogen. (F.R. X, Supl. 2004).
Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicării pe piele sau pe
mucoase, in scop terapeutic sau de protecție; sunt constitute din excipienți (baze de unguent) in
care se dispersează substanțe medicamentoase.
În funcție de gradul de dispersie al substanțelor active, unguentele pot fi: unguente-soluții,
unguente-emulsii, unguente-suspensii sau unguente cu mai multe faze (mixte sau polifazice) –
Unguenta , FR X.
FR X, supl. 2004 înscrie mai multe categorii de preparate semisolide pentru aplicare
cutanată: unguente, creme, geluri, paste, cataplasme, plasturi medicinali.
Nr. crt. Exemple Caracteristici

 constituite dintr-o bază simplă sau compusa,
 in care se pot dispersa sau dizolva una sau mai multe
1. Unguente substanțe active, lichide sau solide,
 preparatele pot avea proprietăţi lipofile sau hidrofile:
 unguente hidrofobe, care pot absorbi cantităţi mici de apă,
 unguente emulgatoare, care pot absorbi cantităţi mari de apa si
produc emulsii de tipul H/L, L/H, dependent de natura emulgatorilor,
 unguente hidrofile; preparate care conțin baze miscibile cu apa
 sunt preparate polifazice,
2. Creme  constituite dintr-o fază lipofilă și o fază hidrofilă,i o fază hidrofilă,
 structurate sub formă de emulsie de tipul H/L sau L/H;
 faza hidrofilă este în proporție de peste 10% până la 80-90%;ie de peste 10% până la 80-90%;
 au acție de peste 10% până la 80-90%;iune răcoritoare, emolientă, decongestivă.
 unguente-suspensii ce conție de peste 10% până la 80-90%;in o cantitate mare de pulberi foarte
fine, insolubile (peste 25% - FR X), între 30-70%, dispersate în
3. Paste excipienție de peste 10% până la 80-90%;i lipofili sau hidrofili,
 Au o consistenție de peste 10% până la 80-90%;ă mai tare decât unguentele, iar prin întindere
1
pe piele formează un film gros, protector.

 sunt preparate semisolide obție de peste 10% până la 80-90%;inute din polimeri care gelifică în
soluție de peste 10% până la 80-90%;ii, peste anumite concentrație de peste 10% până la 80-90%;ii;
4. Geluri  pot fi geluri hidrofile sau lipofile (organogeluri sau oleogeluri),
 Au punct de înmuiere relativ mic, ceea ce determină
capacitatea de întindere pe piele și o fază hidrofilă,i mucoase, formând un film continuu.
CLASIFICAREA UNGUENTELOR
Diferitele tipuri de unguente se pot clasifica în funcție de peste 10% până la 80-90%;ie de criterii variate, care depind de
natura bazei de unguent, de modul de dispersie a substanție de peste 10% până la 80-90%;elor, de formulare, fabricare, cale de
administrare, acție de peste 10% până la 80-90%;iune și o fază hidrofilă,.a.
Tabel 1 Clasificarea unguentelor (după I. Popovici, D. Lupuleasa, 2008)

Proprietate Clasificare Reprezentanți/ Observațiii/ Observați/ Observațiiii
Baze de unguent hirofobe;
Baze de absorbție de peste 10% până la 80-90%;ie tip H/L și o fază hidrofilă,i L/H sau baze
Unguente cu baze anhidre emulgatoare;
Baze hidrosolubile, anhidre, miscibile cu
Natura
apa
bazei de unguent
Sisteme emulsionate (creme) de tipul H/L,
L/H sau mixte;
Unguente cu baze hidratate
Sisteme gelificate din tensioactivi sau
macromolecule.
Unguente-soluție de peste 10% până la 80-90%;ii,
Grad de dispersie a Unguente-emulsii tip H/L și o fază hidrofilă,i L/
substanție de peste 10% până la 80-90%;ei med. în H (creme),
baza de unguent Unguente-suspensii (paste),
Unguente-polifazice (mixte)
Unguentele oftalmice,
Unguentele cu antibiotice,
Unguente sterile
Unguentele administrate pe răni deschise,
Procedeul de
pielea lezată, pielea sugarilor
fabricație de peste 10% până la 80-90%;ie
Unguente pentru care se
Unguente dermice,
prevede o anumită încărcătură
Unguente rectale
microbiană
Capacitatea de Unguente epidermice, de
Stratul superficial al pielii
pătrundere și o fază hidrofilă,i locul suprafație de peste 10% până la 80-90%;ă
de manifestare a Unguente endodermice, cu Straturile mai profunde ale pielii: epiderma
efectului terapeutic acție de peste 10% până la 80-90%;iune mai în profunzime vie, dermul și o fază hidrofilă,i anexele cutanate
Unguente diadermice, de Ajung de la locul de administrare în
penetrație de peste 10% până la 80-90%;ie straturile cele mai profunde, sub piele:
muși o fază hidrofilă,chi și o fază hidrofilă,i articulație de peste 10% până la 80-90%;ii
2
Administrare prin piele a unei s.a. care
Unguente transdermice, cu
ajunge în vasele de sânge și o fază hidrofilă,i limfatice, iar
acție de peste 10% până la 80-90%;iune la distanție de peste 10% până la 80-90%;ă, generală
apoi în circulație de peste 10% până la 80-90%;ia generală.
Unguente terapeutice
Unguente de protecție de peste 10% până la 80-90%;ie
Scopul utilizării Unguente cosmetice
Unguente pentru facilitarea Lubrifianție de peste 10% până la 80-90%;i pentru catetere, endoscopie,
diagnosticului ecografie, electrocardiografie, bronhoscopie
Unguente terapeutice, de protecție de peste 10% până la 80-90%;ie,
Unguente dermice
Calea de cosmetice;
administrare Unguente oftalmice, nazale, otice, oro-
Unguente transmucozale
gingivale, vaginale, rectale, uretrale.
Unguente antimicrobiene,
antimicotice, antiinflamatoare,
Acție de peste 10% până la 80-90%;iunea antiparazitare, antiacneice,
farmacologică antihemoroidale, antiseboreice,
revulsive, sicative, epitelizante,
cicatrizante, de acoperire
BAZE DE UNGUENT - PREPARARE
Bazele de unguent sunt alcătuite de obicei din amestecuri de excipien ți, mai rar din unul
singur. Din punct de vedere cantitativ acestea reprezintă cea mai mare parte dintr-un unguent si
imprima preparatului consistenta dorita. Daca sunt folosite ca atare au ac ție de peste 10% până la 80-90%;iune protectoare; la
asocierea cu substanțe active vor avea rol terapeutic.
OBŢINEREA BAZELOR DE UNGUENT PRIN PROCEDEUL DE TOPIRE
este necesar atunci când acestea au puncte de topire diferite, sau este uşurată
dizolvarea unor principii active,
componentele bazelor de unguent grase se topesc, se filtrează, dacă este necesar, şi
se amestecă până la răcire,
prin încălzire este uşurată malaxarea, iar emulsionarea are loc la o anumită
temperatură (la cald),
bazele de unguent emulsie apa in ulei se prepara prin dispersarea fazei apoase in
faza grasa topita in care a fost incorporat emulgatorul si se amesteca pana la răcire. Ambele faze
trebuie sa aiba aproximativ aceeasi temperatura.
bazele de unguent emulsie ulei in apa se prepara prin dispersarea fazei grase topite in
faza apoasa in care a fost in prealabil incorporat emulgatorul si se amesteca pana la racir, ambele
faze trebuie sa aiba aproximativ aceeaşi temperatura,
3
bazele de unguent geluri se obţin dependent de natura macromoleculelor la rece

sau la cald,
în toate cazurile se continuă amestecarea până la răcire, pentru a nu se
produce separarea componentelor!
Substanțele activeele active se dispersează in bazele de unguent in func ție de peste 10% până la 80-90%;ie de proprietă ție de peste 10% până la 80-90%;ile acestora
si de scopul terapeutic urmărit. Se pot folosi antioxidanti si conservanti antimicrobieni potriviti.
Unguentele care se aplica pe plăgi, pe arsuri si pe pielea sugarilor se prepara cu baze de
unguent cu proprietăţi emulsive sau peliculogene; se folosesc metode care le asigura sterilitatea si
care permit evitarea unei contaminări ulterioare cu microorganisme.
BAZE DE UNGUENT LIPOSOLUBILE, GRASE
Bazele de unguent liposolubile sau lipofile (grase sau anhidre) con ție de peste 10% până la 80-90%;in excipien ți
liposolubili care pot fi:
 hidrocarburi: vaselina, parafina, uleiul de parafina,
 gliceride naturale sau de semisinteza;
 ceruri;
 alcooli alifatici superiori;
 acizi grasi superiori.
Caracteristici: Toate aceste baze la aplicare pe piele lasă o urma grasa care nu se poate
îndepărta cu apa (nu sunt solubile in apa) si au putere mica de penetrare. Dacă se asociază cu
componente cu proprietă ție de peste 10% până la 80-90%;i emulsive pot incorpora apa ca faza interna si se numesc baze de
absorbție de peste 10% până la 80-90%;ie.
Ex: Unguentul simplu (F.R. X),
Unguentul cu alcooli de lana (F.R. IX).
O schematizare a bazelor de unguent grase s-ar putea prezenta în felul următor:
1. BAZE GRASE FĂRĂ EMULGATOR
 hidrocarburigeluri: vaselina (FR X Vaselinum album)
 lipogeluri: axungia, Adeps suillus (untura de porc),
2. BAZE GRASE CU EMULGATOR (ANHIDRE) SAU BAZE DE ABSORBŢIE
 emulgator H/L: - unguentul simplu (F.R. X, Unguentum simplex),
- unguentul cu alcooli de lână,

- eucerina (Vaselina colesterinată 5%),
 emulgator L/H: - unguentul emulgator (F.R. X - Unguentum emulsificans)
4
DESCRIERE
Aspect omogen si sa prezinte culoarea si mirosul caracteristice componentelor.
CONSERVARE
In recipiente bine inchise, la cel mult 25°C.
UNGUENTUM SIMPLEX (F.R. X)

Unguent simplu
Adeps lanae anhydricus 10 g

Vaselinum album 90 g
OBSERVATII
Lanolina anhidra este materia grasa extrasa si purificata din lana de oaie (Ovis aries L.-
Bovideae).
Este constituita din 95% esteri ai acizilor grasi cu alcooli alifatici superiori, sterolici si
triterpenici, precum si din cantitati mici de acizi grasi si alcooli neesterificati.
Este o masa vascoasa de consistenta onctuoasa, filanta, galbena, cu miros caracteristic.
Incorporeaza 200-300% apa sub forma de emulsie H/L.
Lanolina anhidra, topita pe baia de apa, trebuie sa se prezinte sub forma unui lichid uleios,
limpede si fara sediment. Este foarte usor solubila in alcool absolut la fierbere, benzen si cloroform,
usor solubila in acetat de etil, acetona, eter si eter de petrol, practic insolubila in apa; este
miscibila in stare topita cu uleiuri vegetale si parafina lichida. Are punctul de picurare 36-42°C.
Vaselina alba este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate, obtinute din petrol,
purificate si decolorate. Este masa alba, cu aspect omogen, filanta, onctuoasa, opaca in strat gros si
traslucida in strat subtire, fara miros si fara gust.
In stare topita pe baia de apa trebuie sa se prezinte ca un lichid transparent, fara sediment,
fara impuritati mecanice, fara miros si cu o slaba fluorescenta verde-albastruie. Este usor solubila in
acetona, benzen, cloroform, practic insolubila in apa, alcool, glicerol. Este miscibila cu uleiuri grase
si parafina lichida. Are punctul de picurare 38-55°C.
Daca se adauga colesterol sau alcool cetilic se mareste capacitatea de incorporare a apei;
acestea se vor scade din cantitatea de vaselina alba din formula si nu din lanolina deoarece
lanolina determina consistenta preparatului.
BAZE DE UNGUENT EMULSIE H/L
5
Aceste baze de unguent contin excipienți lipofili ca faza externa si apa sau o solutie
apoasa ca faza interna; au componente cu proprietăţi emulsive, de exemplu lanolina, alcoolii de
lana, colesterolul, ceara, span-uri, cetaceu (care au proprietăţi emulsive mai slabe). La aplicare pe
piele lasa o urma grasa care nu se indeparteaza cu apa.
Exemple - lanolina hidratata,
- unguentul cu alcooli de lana hidratat (F.R. IX).
ADEPS LANAE HYDROSUS (F.R. X)

Lanolina hidratata
Lanolina anhidra 75 g
Apa distilata 25 g
PREPARARE
Se topeste lanolina pe baia de apa; se adauga apa incalzita la aceeasi temperatura si se
tritureaza pana la racire si omogenizare.
DESCRIERE
Unguent vascos, omogen, de culoare alb-galbui cu miros slab caracteristic.
OBSERVATII
De cate ori se prescrie lanolina se va folosi lanolina hidratata cu conditia ca substantele
active asociate sa fie stabile in mediu apos. Daca urmarim incorporarea unor cantitati mari de apa
sau solutie apoasa se va folosi lanolina anhidra. Lanolina hidratata poate confine antioxidanti, dar in
acest caz, acestia trebuie mentionati pe eticheta recipientului.
Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25°C.
INTREBUINTARI
Nu se foloseși o fază hidrofilă,te ca atare; va intra in compozitia unor baze de unguent alaturi de alti
excipienti lipofili.
BAZE DE UNGUENTE EMULSIE L/H
Bazele de unguente emulsie L/H au două faze:

- o fază externă reprezentată de apă sau de o soluţie apoasă,
- o fază internă care este alcătuită din excipienţi lipofili.
În sistem sunt prezenţi componenţi cu proprietăţi emulsive de tip L/H, necesari pentru
stabilizarea sistemului.
6
Emulgatorii folosiţi sunt:
 anionactivi: alchilsulfaţi de sodiu, săpunuri de sodiu;
 cationactivi: săruri cuaternare de amoniu;
 neionici: tween-uri.
Aceşti emulgatori nu sunt suficienţi pentru a asigura stabilitatea unguentelor şi se asociază

de regulă cu emulgatori lipofili care stabilizează filmul interfacial şi cresc vâscozitatea fazei interne;
rezultă emulgatori compuşi care se numesc ceruri emulgatoare sau ceruri Lanette.
Exemplu de emulgatori din care se poate obţine un număr de aproximativ 12 ceruri

emulgatoare:
Emulgatori de tip L/H Emulgatori de tip H/L

cetilstearilsulfat de sodiu, alcool cetilstearilic,
laurilsulfat de sodiu, alcool cetilic,
cetilsulfat de sodiu, alcool stearilic.
stearilsulfat de sodiu.
Bazele de unguent de tip L/H conţin cantităţi mari de apă, aceasta putând ajunge până la
70%. La aplicare pe piele nu lasă urmă grasă şi pot fi îndepărtate prin spălare cu apă.
UNGUENTUM EMULSIFICANS (F.R. X)

Unguent emulgator
Alcoholum cetylstearylicum emulsificans 30 g

Paraffinum liquidum 35 g
Vaselinum album 35 g
PREPARARE
Amestecul de substanţe se topeşte pe baia de apă şi apoi se triturează până la răcire pentru
omogenizare.
OBSERVAŢII
Alcoolul cetilstearilic emulgator sau ceara Lanette se obţine din:
Cetilstearilsulfat de sodiu 10 g
Alcool cetilstearilic 90 g
Apă 5g
Alcoolul cetilstearilic se încălzeşte pe baia de apă până la obţinerea unui lichid limpede când
se adaugă cetilstearilsulfatul de sodiu şi apa continuând încălzirea până la evaporarea apei şi
7
obţinerea unei mase omogene cu aspect tulbure.
În compoziţia alcoolului cetilstearilic emulgator intră un emulgator de tip:
 L/H (cetilstearilsulfat de sodiu) care deşi este în cantitate mică determină tipul de emulsie;
 H/L (alcool cetilstearilic) cu rolul de a stabiliza filmul interfacial şi de a creşte vâscozitatea fazei
interne.
Cetilstearilsulfatul de sodiu conţine în principal cetilsulfat de sodiu, stearilsulfat de sodiu în

părţi egale.
Parafina lichidă şi vaselina nu au proprietăţi emulsive.
BAZE DE UNGUENT HIDROFILE SAU HIDROSOLUBILE
Bazele de unguent hidrofile sau hidrosolubile sunt in general geluri de macromolecule care
pot fi:
 naturale: alginati , pectine, guma tragacanta;
 semisintetice: derivati de celuloza;
 sinteza: alcool polivinilic, carbopol.
Aceste baze de unguent se intind usor pe piele, sunt bine suportate de majoritatea pacientilor
si in timp prin uscare formeaza un film protector. Sunt lavabile si sunt prefarate la aplicarea pe
mucoase, pe pielea cu pilozitati, la persoanele care nu suporta bazele de unguent grase.
Ex. - unguent cu glicerol (F.R.X);
- unguent cu macrogoli (F.R.X.);
- unguent cu carbopoli sau gel de carbopol.
PREPARAREA BAZELOR DE UNGUENT HIDROSOLUBILE
Prepararea bazelor de unguent hidrosolubile se face în funcție de peste 10% până la 80-90%;ie de caracteristicile
componentelor respective (FR X).
La prepararea lor trebuie ție de peste 10% până la 80-90%;inut cont de faptul ca gelurile din macromolecule nu se încălzesc,
ci se amestecă la temperatura camerei cu celelalte componente ale bazelor de unguent, fie obție de peste 10% până la 80-90%;inute
în prealabil conform unei tehnici corespunzătoare (mucilagii).
La amestecarea hidrogelurilor între ele sau cu diferite materii prime și o fază hidrofilă,i excipienție de peste 10% până la 80-90%;i, se acordă o
atenție de peste 10% până la 80-90%;ie deosebită incompatibilităție de peste 10% până la 80-90%;ilor generate mai ales de caracterul ionogen al componentelor.
Ductilitatea hidrogelurilor sau a a gelurilor cu PEG se poate îmbunătăție de peste 10% până la 80-90%;i prin adaos de alcool cetilic
și o fază hidrofilă,i alte materii prime cu caracter gras.
8
Agenție de peste 10% până la 80-90%;ii de gelifiere sunt fie hidrocoloizi organici, fie substanție de peste 10% până la 80-90%;e hidrofile anorganice.
Vâscozitatea gelurilor este diferită în funcție de peste 10% până la 80-90%;ie de cerinție de peste 10% până la 80-90%;ele și o fază hidrofilă,i destinație de peste 10% până la 80-90%;ia acestora. Gelurile puție de peste 10% până la 80-90%;in
vâscoase se utilizează ca înlocuitori ai unor secreție de peste 10% până la 80-90%;ii ale organismului (saliva sau lacrimi artificiale).
Gelurile puție de peste 10% până la 80-90%;in mai vâscoase se utilizează ca lubrifianție de peste 10% până la 80-90%;i pentru catetere, mănuși o fază hidrofilă,i de examinare sau
chirurgicale. Gelurile pot fi utilizate, de asemenea, ca baze de unguent în dermatologie.
Toate tipurile de geluri trebuie să fie lipsite de microorganisme, cele oftalmologice și o fază hidrofilă,i cele
utilizate în chirurgie trebuie să fie sterile.
La prepararea gelurilor se folosesc umectanție de peste 10% până la 80-90%;i și o fază hidrofilă,i conservanție de peste 10% până la 80-90%;i.
Umectanțele activeii se adaugă în geluri pentru a preveni uscarea rapidă a acestora, prin pierderea
apei. În acest scop se utilizează ca umectanție de peste 10% până la 80-90%;i: glicerina, propilenglicolul, sorbitolul, care ajută la
reție de peste 10% până la 80-90%;inerea apei.
Conservanțele activeii trebuie să fie compatibili cu agenție de peste 10% până la 80-90%;ii formatori de gel. Nipagin și o fază hidrofilă,i nipasol, fie
singuri, fie în asociere, sunt potriviție de peste 10% până la 80-90%;i pentru gelurile din tragacanta, alginat, carbopol. Concentrație de peste 10% până la 80-90%;iile
recomandate sunt de 0,1-0,2% pentru nipagin și o fază hidrofilă,i 0,02-0,05% pentru nipasol. Alție de peste 10% până la 80-90%;i conservanție de peste 10% până la 80-90%;i
utilizație de peste 10% până la 80-90%;i pentru geluri sunt: clorocrezolul, acidul benzoic, clorura de benzalconiu, acetatul de
clorhexidină.
UNGUENTUM MACROGOLI (F.R X)

Unguentul cu polietilenglicoli
Macrogol 400 50g

Macrogol 4000 50g
PREPARARE
Amestecul se topeste pe baia de apa la aprox. 60 oC si apoi se tritureaza pana la racie pentru
omogenizare.
DESCRIERE
Unguent omogen, de culoare alba, cu aspect sidefos, aproape fara miros.
OBSERVATII
Macrogolii, carbowax sau polietilenglicolii sunt polimeri de condensare ai oxidulu de etilen
cu apa. Sunt foarte usor solubili in apa, acetona, alcool si cloroform practic insolubili in eter,
parafina lichida si uleiuri grase. Starea de agregare depinde da masa moleculara: macrogolii 200 si
400 sunt lichide vascoase, aproape incolore, limpezi cu miros slab caracteristic, cu gust intai dulce,
apoi amar si usor arzator. Macrogolii 400 – 1500 sunt semisolizi. Macrogolii 1500 si 4000 sunt
mase solide sau foite cu aspect ceros de culoare alba sau alb-galbuie, fara miros, cu gust slab
9
dulceag, higroscopice. Macrogolul 400 este un lichid incolor, pe cand macrogolul 4000 este un
solid alb. Proportia celor doi macrogoli poate varia in functie da consistenta dorita: pentru o
consistenta mai mare se va creste proportia de macrogol 4000; pentru o consistenta mai mica se va
creste proportia de macrogol 400.
Daca se doreste incorporarea une cantitati mai mari de apa sau de solutie apoasa se vor
inlociu 5 g macrogol 400 cu alcool cetilic si in acest unguent se va încorpora o cantitate de apa pana
la max. 20℅ din masa unguentului. Baza de unguent prezinta incompatibilitati la asocierea cu
diferite substante medicamentoase: saruri de argint, taninuri, aspirina, peniciline, bacitracina,
sulfamide, etc.
Gelurile cu PEG se pot asocia cu anestezina, ihtiolul, cloramfenicolul, sulf, balsam de Peru.
Streptomicina, stamicina, hidrocortizonul în geluri de PEG prezintă satbilitate bună timp de 30 zile;
neomicina se păstrează nemodificată timp de un an.
INTREBUINTARI
Baza de unguent la obtinerea diferitelor unguente medicamentoase.
CONSERVARE
In recipiente bine inchise, la cel mult 250C; nu se pastreaza in recipiente de polietilena
(prezinta incompatibilitati cu macrogolii).
UNGUENTUM GLYCEROLI (F.R.X)

Unguent cu glicerol
Amylum 7,00g
Methylis parahydroxybenzoas 0,18g
Propylis parahydroxybenzoas 0,02g
Glycerolum 93,00g
Aqua distillata 7,00g
Sinonim: glicerolat de amidon, unguent de glicerina.
PREPARARE
Intr-o capsula de portelan in prealabil cantarita si incalzita se adauga amidonul, nipaestrii si
apa incalzita la aprox. 700C. Se lasa la imbibat aproximativ 10 min., se adauga glicerina incalzita pe
baia de apa la aprox. 900C si se incalzeste pe sita pana la gelificare. Se completeaza cu apa incalzita
la masa prevazuta.
DESCRIERE
10
Unguent omogen, incolor, translucid cu miros caracteristi, higroscopic.
OBSERVATII
Amidonul este o pulbere fina, alba, fara miros si fara gust. Este practic insolubil in alcool si
apa la o temperatura intre 8-150C. Are doua componente: amilaza cu structura filiforma, solubila in
apa si amilopectina cu structura ramificata care formează o reție de peste 10% până la 80-90%;ea tridimensionala responsabila de
structura de gel.
Exista mai multe sorturi de amidon in funcție de peste 10% până la 80-90%;ie de provenienta: de grau , de porumb, de orez,
de cartofi. Pentru obție de peste 10% până la 80-90%;inerea glicerolatului se prefera folosirea amidonului de grâu care are o
stabilitate mai mare si gelifica la o temperatura mai scazuta. Amidonul de porumb si de orez
gelifica la o temperatura mai mare, iar cel de cartof are cea mai mica stabilitate dintre aceste sorturi.
Gelificarea are loc la peste 1000C si de aceea amestecul se incalzeste pe sita si nu baia de apa.
Temperatura amestecului nu trebuie sa depaseasca valoare de 1400C din cauza acroleinei, care
apare prin descompunerea glicerinei. Acroleina duce la obtinerea unui preparat usor colorat si
imprima acestuia un miros ranced.
Amidonul este un mediu favorabil pentru dezvoltarea microorganismelor si pentru a preveni
contaminarea microbiana in preparat se adauga nipaesterii cu rol conservant.
ACTIUNE
Emolienta. Preparatul se foloseste la ingrijirea mainilor, la tratarea calcaielor crapate cand se
asociaza cu vitamina A uleioasa.
CONSERVARE
Recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 25 0C. Daca in timp separa apa, se supune
din nou încălzirii pana la îndepărtarea apei in exces.
GEL DE CARBOPOL 1℅
Carbopol 940 1g
Glicerina 12g
Sol. NaOH 10℅ 3g
Sol. Fenosept 0,2℅ 1g
Apa q.s.ad 100g
PREPARARE
In flacon tarat, cu o bagheta introdusa in el, se cantareste glicerina, solutia fenosept 0,2℅ si
aproximativ 70g apa. Se presara carbopolul sub agitare si se lasa la imbibat. Dupa imbibare se
11
adauga solutia NaOH 10℅ diluata cu 10g apa, se omogenizeaza si se completeaza cu apa la masa
prevazuta.
DESCRIERE
Unguent omogen, incolor, translucid cu miros slab caracteristic.
OBSERVATII
Carbopolii sunt polimeri de hidroxivinil, solubili in solutii de hidroxizi alcalini si partiali
solubili in apa. Au tendinta de a se aglomera in apa si de aceea se presara deasupra apei sub agitare.
Se pot lasa la imbibat pana la 24h. la adaugarea NaOH are lo dizolvarea si gelificarea in acelasi
timp. Gelu de carbopol este stabil la un pH cuprins intre 5,5 – 10; un exces de NaOH duce la
scaderea consistentei, aceasta nu este influentata de temperatura. Pentru neutralizare se poate folosi
si trietanolamina. Este un gel anionactiv si nu se poate asocia cu substante cationactive.
Concentratia in carbopol poate varia intre 0,5-5℅ in funcție de peste 10% până la 80-90%;ie de consistenta dorita.
INTREBUINTARI
Baza de unguent la obtinerea unguentelor medicamentoase.
CONSERVARE
In recipiente bine inchise, la cel mult 250C
APRECIEREA PROPRIETATILOR BAZELOR DE UNGUENT
Fermitatea produsului - caracteristică ce este dată de forţa necesară pentru a comprima

produsul între degetul mare şi arătător, evaluată pe o scară de la 1 la 10 (1 - foarte mică, 10 foarte
mare).
Mod de lucru: se aplică 0,2 g de produs pe degetul arătător, apoi produsul se comprimă
încet cu ajutorul degetului mare.
Adezivitatea: caracteristică ce este dată de forţa necesară pentru a separa degetele unite
printr-un strat de produs.
Mod de lucru: se plasează 0,2 g de produs pe degetul arătător, apoi produsul se comprimă
uşor cu ajutorul degetului mare. Se încearcă apoi desprinderea degetelor şi se apreciază pe o scală
de la 1 la 10 forţa necesară desprinderii (1 - foarte mică, 10 - foarte mare).
Consistenţa produsului este evaluată prin aprecierea cantităţii de produs ce este percepută
12
între cele două degete (mare şi arătător). produs ce este percepută între cele două degete (mare şi
arătător).
Mod de lucru: se plasează 0,2 g de produs pe degetul arătător, apoi produsul se comprimă
uşor cu ajutorul degetului mare şi se freacă degetele de 5 ori. Pentru a evalua cantitatea de produs
situată între cele două degete se utilizează aceeaşi scală de la 1 la 10 (1 - cantitate foarte mică
percepută între degete, 10 - cantitate foarte mare).
Capacitatea de întindere apreciază uşurinţa cu care cremele se etalează la suprafaţa pielii.
Mod de lucru: se cântăresc 0,5 g de produs care se întinde pe partea dorsală a mâinii cu
ajutorul degetului arătător. Se evaluează facilitatea de întindere utilizând scala de la l la 10 (1 -
produsul se întinde foarte greu, 10 - produsul se întinde foarte uşor).
Filmul gras rezidual - senzaţia de grăsime percepută după aplicarea produsului, apreciată
pe o scară de la 1 la 10 (1 - nu se simte aproape deloc filmul gras, 10 - film foarte gras perceput la
suprafaţa pielii.
Gradul de penetrare în piele apreciază viteza cu care produsul este absorbit în piele.
Mod de lucru: se cântăresc 0,5 g de produs care se aplică prin mişcări circulare pe o
suprafaţă de 2 cm2 de pe faţa dorsală a mâinii. Se notează numărul de mişcări necesare pentru ca
produsul să penetreze în piele ( să nu mai se simtă la suprafaţa pielii).
Glicerolat de
Baze de unguent Baze de unguent Gel de carbopol
Parametru amidon
liposolubile emulsii H/L 1%
(FR X)
13
Compoziti
e
Duritate
Capacitate
etalare
Adezivitat
e
Caractere
tactile
Grad de
penetrare
în piele
Stabilitate
Toleranți/ Observațiiă
cutanată
Actiune
terapeutic
a
Exemple
14
Tehn. Farm. _F.IV.2._L.P.8_ 06. 04 - 10.04.2020_Roncea Fl. @ Iancu V.
UNGUENTE MEDICAMENTOASE
Prepararea unguentelor medicamentoase constă in prepararea bazei de unguent şi

încorporarea substanţelor active în masa excipientului. Condiţia esenţială pe care trebuie să o
îndeplinească unguentele este ca substanţele active să fie uniform repartizate în toată masa
preparatului şi să se găsească într-o stare de diviziune corespunzatoare, conform proprietăţilor
componentelor. Tehnica de preparare a unguentelor este impusă de proprietăţile substanţelor active,
cu referire în special la solubilitatea sau miscibilitatea cu excipientul, de compatibilitatea fizico-
chimică şi farmacodinamică şi de scopul terapeutic urmărit.
Ţinând seama de aceste proprietăţi ale substanţelor, dispersarea lor în bazele de unguent se
face prin dizolvare, suspendare, emulsionare sau recurgându-se la tehnici combinate, obţinându-
se unguente de tip soluţie, suspensie, emulsie sau mixte (polifazice).
UNGUENTE – SOLUŢII
Unguentele soluţii se obţin atunci când substanţele active sunt miscibile sau solubile în
baza de unguent.
Substanţele solide solubile în excipient se dizolvă la cald;

Substantele liposolubile (camfor, mentol, etc.) se dizolvă în baze de unguent grase, la
temperaturi joase (30 0 C) la care riscul de volatilizare este minim.
Camforul sau mentolul prin asociere cu rezorcinol dau amestecuri eutectice, fluide care se
dispersează la rece, prin simpla amestecare în baze grase.
Substanţele hidrosolubile se dizolvă în hidrogeluri, geluri de PEG.
Substanţele lichide sau moi miscibile cu excipientul se încorporează la rece, printr-o
simplă amestecare într-o capsulă sau mojar (eucaliptolul în vaselină, lanolină sau alţi excipienţi
graşi, iar ihtiolul in glicerolat de amidon, hidrogeluri de macromolecule).
La prepararea unguentelor tip soluţie, trebuie să se ţină seama de faptul că prin răcire la
temperatura camerei, soluţiile devin suprasaturate si pot avea loc recristalizări.
UNGUENTUM CAMPHORAE 10 %
Unguent camforat 10%
Camphorae 10g
Unguentum simplex 90g
1
PREPARARE
Se pulverizează camforul la mojar cu ajutorul unei mici cantităţi de alcool; se adaugă treptat
unguentul simplu încălzit la circa 300C şi se triturează până la dizolvarea camforului şi preparatul
se omogenizează şi se răceşte.
OBSERVAŢII
Camforul este o substanţă greu solubilă în apă, dar uşor solubilă în uleiuri şi grăsimi; nu se
poate dizolva la cald în unguentul simplu deoarece s-ar pierde un procent destul de mare din
camfor. Pentru a uşura prepararea acestui unguent pulverizarea camforului la mojar se realizează
prin intermediu volatil.
Se pot folosi şi alte metode de preparare:
- dizolvarea la cald – într-un flacon (care poate fi închis) se aduce camforul şi
unguentul simplu şi flaconul se aduce pe baia de apă unde se menţine până la topirea unguentului
simplu şi dizolvarea camforului. Se agită şi se deschide doar după răcirea completă.
- se dizolvă camforul într-o cantitate minimă de solvent volatil (preferabil eterul care
este mai uşor volatil) şi se încorporează în baza de unguent încălzită la circa 30 0C. Triturarea se
face până la evaporarea eterului şi dizolvarea camforului.
- se poate folosi ca bază de unguent unguentul cu macrogol în care se dizolvă
camforul la circa 300 sau la o temperatură mai ridicată (600C) dar în flacon închis.
DESCRIERE
Unguent alb-gălbui, omogen, cu miros caracteristic de camfor.
ACŢIUNE
Antipruriginoasă, antiseptică locală datorită camforului.
CONSERVARE
Recipiente bine închise, loc răcoros.
UNGUENT CU LIDOCAINĂ CLORHIDRAT 2%
Lidocaina clorhidrat 2g
Hidrogel de carbopol 940 1% ad. 100 g
M. f. unguent
D. S. extern
2
PREPARARE
Se dizolvă lidocaina clorhidrat într-o cantitate minimă de apă (circa 2 g) şi soluţia obţinută
se adaugă peste hidrogelul de carbopol treptat şi sub agitare.
OBSERVAŢII
Lidocaina clorhidrat este o substanţă foarte solubilă în apă şi soluţia obţinută se poate
încorpora într-un hidrogel, de exemplu gelul de carbopol sau de metilceluloză.
DESCRIERE
Se obţine un gel translucid.
ÎNTREBUINŢĂRI
Are acţiune anestezică locală şi se foloseşte în stomatologie, la utilizarea sondelor de
intubaţie rino-traheale, cateterismelor naso-gastrice şi uretrale. Gelul de carbopol este preferat la
aplicarea pe mucoase.
CONSERVARE
Gel lubrifiant steril cu lidocaina, seringa 11 ml, transparent
AQUATOUCH Jelly este un gel steril, solubil in apa utilizat pentru ungerea cateterelor
uretrale i a altor dispozitive medicale in timpul aplicarii uretral, cum ar fi cateterizarea, endoscopie
i cistoscopie. Pe langa acesta poate fi utilizat ca un gel lubrifiant pentru aplicatii rectale i
colonice.
Efectul lubrifiant al gelului, ajuta la prevenirea traumatismelor intre mucoasa uretrala,
cateter sau dispozitive medicale.
Compozitie:
apa purificata
• propilen glicol, hidroxietilceluloza
• 2 g clorhidrat de lidocaina (anestezic local)
3
• 0,250g -20% glucomat de clorhexidina concentrat (antiseptic)
• 0,060g hidroxibenzoat de metil (antiseptic)
• 0,025g hidroxibenzoat de propil (antiseptic)
CATHEJELL cu LIDOCAINĂ, gel uretral

Compoziţie: clorhidrat de lidocaină 2 g, diclorhidrat de clorhexidină 0,05 g şi
excipienţi: hidroxietilceluloză, glicerol, soluţie lactat de sodiu, apă distilată pentru preparate
injectabile.
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide.
Cathejell cu Lidocaină este o combinaţie de clorhidrat de lidocaină şi diclorhidrat de
clorhexidină.
Este un gel lubrifiant steril, anestezic si antiseptic, folosit pentru instilaţii uretrale.
Indicaţii terapeutice: pentru lubrefiere si anestezie locală de contact, în urologie, înaintea
unor manevre exploratorii – cateterizare, cistoscopie, etc. – sau în scop terapeutic.
UNGUENTE – SUSPENSII
Daca substanta solida este insolubila in excipient, cat si in alti solventi (ex: dermatol, sulf,
oxid de zinc, etc.) se recurge la suspendare in baza de unguent.
In acest caz substanta se aduce in stare de pulbere foarte fina şi chiar extrafină (sita VIII,
respectiv IX).
Paste - preparate semisolide polifazice (unguente suspensii), care contin o cantitate mare
de pulberi foarte fine, insolubile (mai mare de 25%), între 30 – 70 % în excipienţi lipofili (paste
grase), sau hidrofili (paste apoase).
Caracteristici:
• consistenţă mai tare ca a unguentelor,
• nu se topesc la temperatura corpului,
4
• formează un film gros, protector
Obtinere
Daca procentul de substanta suspendata este sub 5℅, acesta dupa pulverizarea prealabila, se
tritureaza cu o cantitate mica de ulei de parafina, care se scade din baza de unguent.
Daca substanta suspendata depaseste 5℅, se prelucreaza initial cu o cantitate aproximativ
egala de excipient topit, se adauga apoi restul de excipient triturand energic pana se obtine un
amestec omogen, in care particulele substantei dispersate nu se mai disting cu ochiul liber sau cu
lupa.
Conform F.R. X 90℅ particule suspendate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 50
µm, iar pentru 10℅ din particule se admite un diamtru de cel mult 100 µm.
UNGUENTUM HYDROCORTISONI ACETATIS 1% (FR X)

Unguent cu acetat de hidrocortizon 1℅
Hydrocortisoni acetas 1g
Cholesterolum 3.50g
Adeps lanae anhydricus 8g
Vaselinum 80.50g
Paraffinum 7g
PREPARARE
Se topesc componentele grase pe baia de apă; peste acetatul de hidrocortizon pulverizat la
mojar se adaugă o porţiune aproximativ egală de excipient topit; se triturează pentru omogenizare şi
se adaugă treptat sub triturare continuă restul bazei de unguent semifluidificate; se triturează până
la omogenizare şi răcire.
DESCRIERE
Unguent omogen, de consistenţă semisolidă, alb-gălbui, cu miros caracteristic de lanolină.
OBSERVATII
F. R .X prevede la obtinerea unguentului cu acetat de hidrocortizon 1℅ folosirea unei baze
de unguent potrivite.
Componentele bazei de unguent au puncte de topire diferite: colesterolul 147-1500C,
lanolina 36-420C, vaselina 38-550C, parafina solida 50-570C. Colesterolul nu se poate topi pe
baia de apa si se va dizolva la aproximativ 700C in restul excipientilor fluidificati.
Dispersarea uniforma a acetatului de hidrocortizon se realizeaza prin triturarea cu o cantitate
aproximativ egala din excipientul topit; pentru dispersarea sa se mai poate folosi 1g de ulei de
5
parafina care se scade din vaselina. Se obtine un unguent de tip suspensie, acetatul de hidrocortizon
fiind incorporat intr-o baza de unguent grasa cu proprietati emulgatoare.
ÎNTREBUINŢĂRI
Are acţiune antiinflamatoare, acetatul de hidrocortizon fiind un antiinflamator steroidian.
CONSERVARE
Recipiente bine închise, loc răcoros. Separanda
UNGUENTUM ZINCI OXYDI 10% (F.R. X)

Unguent cu oxid de zinc 10℅
Zinci oxydum (VII) 10g

Unguentum simplex 90g
PREPARARE
Se triturează la mojar oxidul de zinc se adaugă o cantitate aproximativ egală de unguent
simplu semisolid şi se triturează pentru omogenizare. Se adaugă treptat sub triturare continuă restul
bazei de unguent semifluidificate; se triturează până la omogenizare şi răcire.
DESCRIERE
Unguent semisolid, slab gălbui cu miros slab caracteristic de lanolină.
OBSERVAŢII
Oxidul de zinc se pulverizeaza la finetea sitei VII. In prealabil se recomanda uscarea la
etuva, deoarece in timp adsoarbe umiditatea din atmosfera si se aglomereaza in particule mai mari
care se pulverizeaza usor numai dupa uscare.
Oxidul de zinc fin pulverizat se tritureaza cu o cantitate egala de unguent simplu topit pana
se obtine o pasta omogena; nu se poate folosi uleiul de parafina pentru dispersarea omogena a
oxidului de zinc, deoarece este necesara o cantitate de 10g care ar diminua consistenta unguentului.
ÎNTREBUINŢĂRI
Are acţiune absorbantă, astringentă datorită oxidului de zinc şi se foloseşte în tratamentul
afecţiunilor inflamatoare ale pielii.
CONSERVARE
UNGUENTUM ZINCI OXYDI CUM ACIDO SALYCILICO (F.R. IX)

Unguent cu oxid de zinc si acid salicilic
6
Sinonim: pasta Lassar
Acidum salycilicum 2g
Zinci oxydum 25g
Amylum tritici 25g
Vaselinum album 48g
PREPARARE
Se pulverizează acidul salicilic la mojar, se adaugă oxidul de zinc în porţiuni mici şi sub
triturare, apoi adăugăm amidonul. Pulberea compusă se trece prin sita VII. Peste pulberea din mojar
se adaugă vaselina topită în porţiuni mici triturând după fiecare adăugare. Se lucrează în mojar
încălzit în prealabil.
DESCRIERE
Unguent alb, omogen, de consistenţă tare, miros slab caracteristic.
OBSERVAŢII
La preparare nu se foloseste unguentul simplu, datorita continutului in lanolina care-i creste
consistenta; vaselina este baza de unguent corespunzatoare pentru a obtine un unguent cu
consistenta adecvata.
Obtinerea unui preparat omogen se realizeaza prin folosirea unui mojar încălzit şi a
excipientului topit. In cazul unui mojar rece vaselina s-ar solidifica în contact cu peretii reci ai
mojarului si am obtine un preparat necorespunzator cu grunji.
Acidul salicilic reactioneaza cu metalele grele si nu vom folosi la preparare ustensile
metalice si nici sita cu fir metalic.
Conform FR IX, in timp acest unguent se pot forma grunji, caz in care nu se mai foloseste.
ACŢIUNE
Absorbantă, antiseptică, astringentă; este folosit în tratamentul afecţiunilor inflamatoare ale
pielii.
CONSERVARE
Recipiente bine închise, ferit de lumină, loc răcoros.
Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol. 1,
Ed. Medicala Universitara Craiova, 2003.
7
3. *** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006, Editura
8
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2. _L.P. 9_13 - 16.04.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
UNGUENTE MEDICAMENTOASE (II)
1. UNGUENTE – EMULSII
Dacă substanţa activă nu este solubilă în excipient, dar este solubilă în apă, glicerol,
propilenglicol, ulei de, alcool, etc., se va dizolva în cantitatea minimă de solvent, cel mult 5%
din cantitatea totală de unguentcare contine emulgator, iar soluţia obţinută se încorporează în
unguent prin triturare la mojar.
Se obţin unguente-emulsii, ce pot fi de tip H/L sau L/H şi conţin de obicei o fază
externă semisolidă şi o fază internă lichidă.
Dacă dizolvarea substanţei necesită o cantitate mai mare de solvent, rezultâd o
cantitate mare de soluţie, iar excipientul nu conţine emulgator, se adaugă bazei de unguent un
emulgator adecvat (lanolină, colesterol, span, tween, laurilsulfat de sodiu, etc.) sau se
înlocuieşte baza de unguent cu o bază emulgatoare şi se emulsionează soluţia. Masa de
dizolvant se scade din masa excipientului. Pe reţetă se menţionează cantitatea şi natura
emulgatorului şi solventul folosit sau înlocuirea excipientului.
Încorporarea extractelor vegetale în unguent se face prin emulsionarea dispersiei
apoase obţinute prin triturarea la mojar a extractului cu o cantitate egală de amestec alcool :
glicerină : apă = 1:3:6, rezultând o emulsie de tip H/L.
Bazele de unguent emulsii conţin în mod normal cantităţi de apă inferioare capacităţii
maxime de reţinere a apei – cifra de apa – pentru ca în aceste baze emulsii să se mai poată
încorpora în continuare soluţii apoase.
Bazele emulgatoare, deoarece nu conţin apă se pot topi, la nevoie; bazele de unguent
emulsii, indiferent de tipul emulsiei, se prelucrează ca atare, fără a se mai topi, deoarece prin
topire se destructurează şi apa se separă. În unguentele emulsii apa sau soluţiile apoase se
încorporeză la temperatura camerei.
Daca substanțele active sunt putin solubile in apa se prefera suspendarea lor in baza de
unguent. Se prefera obținerea unguentelor-suspensii si la substanțele ușor solubile in apa dar
care sunt prescrise in cantitati mari.
Unguentele emulsii sunt denumite de FR X şi creme dacă faza apoasă depăşeşte
10%.
1
EXEMPLE DE UNGUENTE DE TIP EMULSIE MAGISTRALE
Rp. Acidi borici 2,00 g

Glyceroli 10,00 g
Unguenti emulsificans ad 50,00 g
Acidul boric se dizolvă în glicerol la cald și soluția obținută se dispersează în porțiuni

mici în unguentul emulgator fluidificat parțial pe baia de apă. Acidul boric se dizolvă în
glicerolul prescris în formulă, și nu în apă, deoarece solubilitatea sa în apă fiind 1:25 la cald,
cantitatea de apă ar fi prea mare, iar consistența unguentului ar fi compromisă.
Este un unguent de tip emulsie L/H, soluția de acid boric în glicerol fiind miscibilă cu
faza externă a bazei de unguent care este constituită din apă.
Rp. Mentholi 0.25g

Procaini hydrochloridi
Ephedrini hydrocloridi aa 0.20g
Solutiones aluminii acetico-tartarici 1.00g
Adeps lanae 5.00g
Vaselini 15.00g
M.f. unguentum
D.s. extern
Observatii
Dacă în compoziţia acestui unguent nu ar fi prescrisă şi soluţia de acetotartrat de
aluminiu, pentru dizolvarea efedrinei şi a procainei clorhidrat s-ar fi folosit o cantitate minimă
de apă (1 g). Nu se recurge la suspendarea substanţelor active în masa excipientului, deoarece
acestea sunt solubile în apă (efedrina 1:4 şi procaina 1:1)
In acest caz soluția apoasa este in cantitate mica si se adauga unguentul simplu peste
solutia apoasa din mojar si nu invers, cum se procedeaza de obicei.
Intrebuintari
Are acțiune antipruriginoasa (mentolul), anestezic local (procaina), vasoconstrictoare
(efedrina), antiinflamatoare (solutia de acetotartrat de aluminiu).
2
Rp. Retinoli acetatis 300 000 UI

Unguenti gliceroli 40g
M.f. unguentum
D.s. extern
Observatii
Unguentul cu glicerol are slabe proprietati emulsive. Incorporarea solutiei uleioase sa
face mai mult datorita consistentei ridicate a unguentului; se obtine o cvasiemulsie. Se prefera
folosirea solutiei concentrate de vitamina A uleioase pentru a nu afecta omogenitatea
preparatului. In cazul in care se prescrie o cantitate mai mare de solutie uleioasa, se va adauga
tween 80 in proportie de 2.5℅ din masa unguentului si se va obtine un unguent emulsie de tip
L/H.
EXEMPLE DE UNGUENTE EMULSIE INDUSTRIALE
FENILBUTAZONĂ ATB 40 MG/G CREMĂ
Compozitie calitativa si cantitativa

Fiecare gram cremă conţine 40 mg fenilbutazonă.
Excipienţi cu efect cunoscut: alcool cetostearilic emulgator tip A 170 mg, p-
hidroxibenzoat de metil (E 218) 0,60 mg, p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216) 0,40 mg
pentru un gram cremă, camfor, mentol, Polisorbat 80, Glicerol, Vaselină albă p-
hidroxibenzoat de metil (E 218) p-hidroxibenzoat de n-propil (E 216) Apă purificată.
Ceara Lanette N este o baza autoemulgatoare de tip L/H, cu caracter anionic.
Se asociaza cu excipienti grasi – vaselina pentru cresterea vascozitatii preparatului si
cu excipienti hidrosolubili – glicerina. Pentru a favoriza emulsionarea componentelor si
stabilitatea preparatului se utilizeaza un emulgator neionic de tip L/H – tween 80.
Excipientul folosit este o baza emulgatoare de tip L/H, lavabila, usor de etalat si cu
penetrabiliate buna in piele; la aplicarea pe tegumente produce o usoara senzatie de racorire
datorita pierderii partiale a vehicolului apos.
Fenilbutazona se incorporeaza in baza de unguent prin intermediul cloroformului, in
care este solubila. Camforul si mentolul sunt substante lipofile si se vor dizolva in faza interna
uleioasa a preparatului; datoriata actiunii revulsive asigura o buna penetrabilitate a
unguentului.
3
FLUOCINOLON G FITERMAN 0,25 mg + 1 mg/g cremă

100 g cremă conţin fluocinolon acetonid 0,025 g şi gentamicină 0,100 g sub formă
de sulfat de gentamicină,
Excipienţi cu efect cunoscut: alcool cetostearilic emulgator tip A 17,0 g, p-
hidroxibenzoat de metil 0,120 g şi p-hidroxibenzoat de n-propil 0,030 g, parafină lichidă
Octildodecanol, Glicerol, Apă purificată, Etanol 96%.
Indicatii terapeutice
Eczeme întinse corticosensibile şi alte dermatite acute şi cronice infectate sau care
prezintă risc de a se infecta cu microorganisme sensibile la gentamicină: dermatită atopică,
neurodermatită, dermatită de contact; dermatită seboreică, prurit ano-genital.
DICLOFENAC TERAPIA 10 MG/G CREMĂ

Fiecare gram cremă conţine diclofenac sodic 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut: alcool cetostearilic 70 mg per gram cremă, alcool
benzilic 20 mg per gram cremă, Vaselină albă, Parafină lichidă, Polisorbat 80, Trolamină,
Apă purificată.
ROMLA 25 MG/25 MG/G CREMĂ

Fiecare gram de cremă conţine lidocaină 25 mg și prilocaină 25 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: Ulei de ricin polioxil hidrogenat 19 mg per 1 gram de
cremă, Carbomer 974 P, Hidroxid de sodiu 10% (pentru ajustare pH), Apă purificată.
Indicaţii terapeutice
 Anestezia locală a tegumentului în cazul: o inserţiei unui ac, de exemplu catetere
intravenoase sau recoltare de sânge; a procedurilor chirurgicale superficiale; la adulţi, la copii
şi adolescenţi.
4
ROSACTA CREMĂ

1 g de cremă conține Rosmarinus officinalis L., aetheroleum (ulei de rozmarin) 100
mg.
Excipient cu efect cunoscut: 3 g alcool cetostearilic (tip A) emulsfiant / 100 g,
Trigliceride cu lanț mediu, Octodecanol, Etanol (96%), Glicerol (85%), Monostearat de
glicerol 40-55, Trometamol, Dimeticonă, Carbomeri, Apă purificată.
Indicații terapeutice
Rosacta este un medicament tradițional din plante utilizat la adulți pentru ameliorarea
durerilor musculare și articulare minore și a unor tulburări circulatorii periferice minore.
Produsul este un medicament tradițional din plante destinat utilizării pentru indicațiile
specificate, care se bazează exclusiv pe o utilizare îndelungată.
SALIFORM FORTE CREMA

100 g cremă conţin salicilat de metil 15 g şi levomentol 10 g.
Excipienti: Acid stearic, monostearat de glicerol, macrogol 25 cetostearil eter,
carbomer (Carbopol Ultrez 10NF), trolamină, apă purificată.
Înaintea eforturilor fizice susţinute - pentru relaxarea musculaturii ce urmează a fi
solicitată. Imediat după eforturi fizice susţinute - pentru reducerea durerii. Dureri de origine
musculo-tendono-ligamentare determinate de suprasolicitarea musculară.
SKINOREN 200 MG/G CREMĂ

1 gram cremă Skinoren conţine 200 mg (20%) acid azelaic.
Excipienţi:fiecare g de cremă conţine acid benzoic 2 mg fiecare g de cremă conţine
propilenglicol 125 mg.
Arlatone 983 S (ester de acid gras polioxietilenă) Cutina CBS (amestec de mono-
digliceride, alcooli graşi, trigliceride şi esteri de parafină) Octanoat de cetearil Propilenglicol
Glicerol 85% Acid benzoic Apă purificată.
5
Tratamentul local al acneei vulgare, - tratamentul melasmei epidermice si mixte
(epidermica–dermica).
SOOLANTRA 10 MG/G CREMĂ

1 g cremă conţine ivermectină 10 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut: 1 g cremă conţine alcool cetilic 35 mg, alcool stearic
25 mg, parahidroxibenzoat de metil (E218) 2 mg, parahidroxibenzoat de propil (E216)1 mg şi
propilenglicol 20 mg.
Glicerol, Palmitat de izopropil, Copolimer carbomeric tip B, Dimeticonă 20 Cst.,
Edetat disodic, Acid citric monohidrat, Alcool stearic, Eter cetostearil macrogol, Stearat de
sorbitan tip I, Fenoxietanol, Propilenglicol, Alcool oleilic, Hidroxid de sodiu, Apă purificată.
Soolantra este indicat pentru tratamentul topic al leziunilor inflamatorii cauzate de
acneea rozacee la pacienţi adulţi.
TERBINAFINĂ ACTAVIS 10 MG/G CREMĂ

1 g cremă conţine clorhidrat de terbinafină 10 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: 1 gram de cremă conține alcool stearilic 40 mg. 1 gram
de cremă conține alcool cetilic 40 mg.
Stearat de sorbitan, Palmitat de cetil, Miristat de izopropil, Alcool benzilic, Polisorbat
60, Hidroxid de sodiu, Apă purificată.
Infecţii fungice ale pielii (determinate de dermatofiţi ca Trichophyton rubrum,
Trichophyton mentagrophytes, Trichophyton verrucosum, Tricophyton violaceum sau de
Epidermophyton floccosum, Microsporum canis): tinea pedis (picior de atlet), tinea cruris,
tinea corporis. Pitiriazis (tinea) versicolor determinată de Malassezia furfur forma
Pityrosporum ovale. Candidoze cutanate.
6
TRAVOCORT 10 MG/1 MG/1 G CREMĂ

1 g Travocort cremă conţine 10 mg (1%) nitrat de izoconazol şi 1 mg (0,1%) valerat
de diflucortolon.
Excipienţi cu efect cunoscut: alcool cetostearilic.
Polisorbat 60, Stearat de sorbitan, Parafină lichidă, Vaselină albă, Edetat disodic, Apă
purificată.
Tratamentul iniţial sau intermediar al infecţiilor cutanate fungice, superficiale, care
sunt însoţite de importante tulburări inflamatorii sau eczematoase ale pielii, de exemplu
infecţiile de la nivelul membrelor superioare, de la nivelul spaţiilor interdigitale ale
membrelor inferioare şi din regiunile inghinală şi genitală.
2. UNGUENTE POLIFAZICE (MIXTE)
Exemple de unguente mixte magistrale
Rp. Acidi salicilici 2.50g

Resorcinoli 2.00g
Sulfuris praecipitati 2.50g
Unguenti simplicis q.s.ad 50.00g
M.f. unguentum
D.s. extern
Observatii
Acidul salicilic se dizolva partial in baza de unguent; rezorcina este solubila in apa in
raport de 1:1; se dizolva in 2g apa pentru a obtine 4g solutie apoasa care se va încorpora ca
faza interna in unguentul simplu datorita proprietatilor emulsive ale lanolinei.
Sulful precipitat este insolubil in baza de unguent; are tendinta de aglomerare si pentru
a preveni aglomerarea se va trece prin sita VII. Pentru a asigura dispersarea uniforma a
substantelor insolubile in baza de unguent, acestea se vor tritura cu o portiune egala de
excipient topit.
7
Datorita gradului diferit de dispersie in excipient al substantelor medicamentoase: acid

salicilic – solubil in baza de unguent, rezorcinol – emulsie A/U, sulf – suspensie, preparatul
magistral este de tip unguent polifazic.
Preparare
Se pulverizeaza acidul salicilic la mojar, se adauga sulful precipitat si se
omogenizeaza. Peste pulberea compusa se adauga o portiune aproximativ egala de unguent
topit si se tritureaza pentru omogenizare. Se adauga restul de unguent semifluidificat triturand
pana la racire si omogenzare. Se dizolva rezorcina intr-o cantitate egala de apa si solutia
apoasa se adauga treptat in unguentul preparat anterior, triturand pana la emulsioanre. Se va
adnota reteta cu modificarea facuta.
Actiune
Are actiune cheratolitica, antiseptica fiind folosit in tratamentul eczemelor uscate.
Conservare
Recipiente bine inchise, ferit de lumina, la cel mult 250C. In timp se poate colora in
roz datorita oxidarii rezorcinei.
Rp. Hydrocortisoni acetatis 0.10g

Ichthamoli 0.50g
Sulfuris praecipitatis
Rezorcinoli aa 0.70g
Talci
Zinci oxydi aa 1.00g
Retinoli acetatis 150 000UI
Adeps lanae
Vaselini aa 10.00g
M.f. unguentum
D.s. extern
Observatii
Hidrocortisonul acetat, talcul, sulful precipitat si oxidul de zinc sunt insolubile in baza
de unguent.
Rezorcina este solubila in apa 1:1 si se va încorpora sub forma de solutie apoasa, ca
faza interna a unei emulsii H/L, aceasta fiind posibila datorita prezentei lanolinei care este
emulgator de tip H/L.
8
Vitamina A uleioasa este miscibila cu baza de unguent; se prefera folosirea solutiei

diluate pentru a asigura dispersarea uniforma a substantelor insolubile in excipient.
Ichtiolul este miscibil cu lanolina si vaselina, nu este miscibil cu uleiurile si din acesta
cauza nu se va amesteca cu solutia uleioasa de vitamina A sau cu o alta solutie uleioasa; se va
încorpora la sfarsit pentru a observa omogenitatea preparatului.
Rp.
Ichtiol 1.50g
Extract de Hammamelis moale 0.13g
Oxid de zinc 15.00g
Oxid de titan 6.00g
Borax 0.10g
Unguent simplu ad 100.00g
Se obține un unguent mixt, de tip solutie prin ihtiol, de tip emulsie H/L prin dispersia
apoasa a extractului si soluția de borax si de tip suspensie prin oxidul de zinc si oxidul de
titan.
Are acțiune trofica si cicatrizanta. Se indica in eczeme uscate, plăgi atone, escare,
intertrigo, prurit.
Bibliografie
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006,
Editura Medicală, Bucureşti.
7. ****Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale,
Nomenclatorul medicamentelor de uz uman, http;//anm.ro/med/html.
9
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 10_27.04._30.04.2020_RONCEA FL.& IANCU V.
UNGUENTE STERILE
În această categorie se înscriu unguentele oftalmice, unguentele care se aplică pe plagi,

pe arsuri sau pe pielea sugarilor şi unguentele cu antibiotice.
F.R.X. prevede că unguentele care se aplica pe plăgi, pe arsuri sau pe pielea sugarilor
se prepara cu baze de unguent cu proprietăţi emulsive sau peliculogene, se prepară prin metode
care să le asigure sterilitatea şi care permit evitarea unei contaminari ulterioare cu
microorganisme.
UNGUENTE STERILE
Formă
farmaceutică/ Cale Formulare Reprezentanti
de administrare
 substanţele active termostabile se pot steriliza
si ele,
Substanta activa
 s. a. termolabile se incorporeaza aseptic in
baza de unguent sterilizata in prealabil;
 excipientii lipofili: uleiuri vegetale, lanolina,
Baza de unguent cu
vaselina, parafina, ceara se sterilizeaza la etuva 3 ore
proprietăţi emulsive
sau peliculogene la 140 0C, 2 ore la 1600C sau 1 ora la 170 0C;
 unguentele cu baze grase anhidre se vor utiliza
conservanţi antimicrobieni: nipaesteri, derivaţi
fenolici,
Conservanti
antimicrobieni  în unguentele cu un conţinut mare de apă,
conservanţi hidrosolubili ca: derivaţi organo-
UNGUENTE mercurici, nipaesteri, clorbutanol, clorhexidină,
STERILE / PIELE, săruri de amoniu. Pentru o mai bună eficiență se
MUCOASE utiliează asocieri de conservanți lipo- și hidrosolubili
 sterilizarea unguentului după preparare, ceea

ce este posibil numai in puţine cazuri, datorita
Sterilizare termolabilitatii componentelor (unele unguente
solutie),
 preparare pe cale aseptica, folosind

excipienţi, ustensile şi recipiente sterilizate.
 recipientele in care se ambaleaza sa fie sterile,

inchise etans prevazute cu o canula sterila si sa asigure
Conditionare
sterilitatea pe perioada de folosire a unguentului; se pot
folosi ambalaje din metale, mase plastice.
Conservare  temperaturi de cel mult 25C, ferit de lumina
În scopul asigurării unei preparari aseptic a unguentelor este necesar să se respecte

următoarele condiţii:
1
să se lucreze in incaperi sau boxe ai caror pereti se spala in prealabil cu solutie
dezinfectanta (solutie de borat fenilmercuric 1:20 000),
sa se sterilizeze mediul cu lampi U.V., vapori de formol;
întreaga aparatură cu care se lucreaza să se sterilizeze la etuva, 60 minute la 180 oC,
sau la autoclav;
Conservanţii antimicrobieni utilizaţi pentru prepararea unguentelor trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
 să prezinte un spectru antimicrobian larg şi în concentraţii mici;
 să fie compatibili cu substanţele medicamentoase şi auxuliare asociate, cât şi cu
recipientele;
 să fie stabili la căldură şi la o depozitare prelungită;
 să prezinte un coeficient de repartiţie H/L echilibrat;
 să nu fie iritanţi, toxici şi să nu aibă o acţiune de sensibilizare asupra pielii şi
ţesuturilor;
 să nu prezinte gust, miros, culoare.
Agenţii antimicrobieni se vor selecta în funcţie de calea de administrare a unguentelor şi
de natura fizico-chimică a substanţelor medicamentoase şi a bazei de unguent.
UNGUENTE OFTALMICE
Unguenta Ophtalmica (F.R.X): ”Unguentele oftamice sunt preparate farmaceutice

semisolide, sterile care se aplica pe mucoasa conjunctivala”.
Ophtalmica (F.E.) - ”Preparatele semisolide oftamice sunt preparate farmaceutice
semisolide, sterile, sub forma de unguente, creme sau geluri care se aplica pe mucoasa
conjunctivala sau pe pleoape”.
La prepararea unguentelor oftalmice, pe langa conditiile amintite anterior, este necesar să
se aleaga in mod judicious baza de unguent, care trebuie să indeplineasca urmatoarele conditii:
 să nu irite mucoasa oculară; daca este posibil sa fie neutră;
 să aiba consistenta potrivita; sa fie mai onctuoasa si mai ductibila decat
unguentele comune;
 să posede propritati de aderare astfel incât sa permita un contact cat mai
prelungit cu mucoasa oculara;
UNGUENTE OFTALMICE
2
Formulare Reprezentanti
 substantele active se incorporeaza in bazele de unguent sub
forma de solutii sau de pulberi micronizate”,
 daca substanta activa este solubila in baza de unguent se va
incorpora prin dizolvare,
 substantele insolubile se suspenda in excipient, sau
substantele active prescrise, solubile in apa, se dizolva intr-o cantitate
Substanta activa
minima de apa si se emulsioneaza in baza de unguent,
 substanta activa trebuie adusa la un grad de finite avansat (F.R.
X: 90℅ din particule trebuie sa prezinte un diametru de cel mult
25µm, pentru 10℅ din particule se admite un diametru de cel mult
50µm),
 in acest scop, substantele se porfirizeaza in mojar cu ulei de
parafina si apoi se adauga treptat baza, din care se scade cantitatea de
parafina intrebuintata (de obicei se ia cantitate egala de ulei de
parafina cu cantitatea de substanta solida).
 F.R. X recomanda “baze de unguent liposolubile si
neiritante pentru mucoasa conjunctivala”,
Baza de unguent cu  bazele lipofile sunt constituite din vaselina, lanolina sau un alt
proprietăţi emulsive sau
emulgator, ulei de parafina alcatuind amestecuri care pot emulsion
peliculogene
substantele active si lichidul lacrimal,
 caracterul de lipogel sau de emulsie H/L imprima bazei de
unguent o cedare treptata, lenta, uniforma a substantei active.
 antioxidanti, stabilizanti, conservanti antimicrobieni
Substante auxiliare
adecvati (F.R. X).
 preparare pe cale aseptica, folosind excipienţi, ustensile şi
Sterilizare recipiente sterilizate.
 recipiente unidoza sau multidoza sterile, inchise etans

prevazute cu o canula sterila, care contin cel mult 10 g unguent si care
Conditionare
trebuie sa asigure sterilitatea pe perioada de folosire a unguentului; se
pot folosi ambalaje din metale, mase plastice,
 pe eticheta recipientelor multidoza e mentionata perioada dupa
deschiderea recipientului dupa care continutul nu trebuie sa fie folosit,
 aceasta perioada nu depaseste 4 saptamani.
Conservare  temperaturi de cel mult 25C, ferit de lumina
UNGUENTUM OPHTALMICUM PILOCARPINI HYDROCHLORIDE 2℅ (F. R. X)

Unguent oftalmic cu pilocarpina clorhidrat 2℅
3
Pilocarpini hydrochloride 2g
Unguentum simplex 88 g
Aqua 10 g
Observaţii
Clorhidratul de pilocarpina este o substanta toxica care se pastreaza la Venena. Deşi la

prepararea solutiilor oftalmice se recomanda folosirea nitratului de pilocarpina mai bine tolerat
de mucoasa oculara, in cazul unguentului oftalmic se indica folosirea clorhidratului de
pilocarpina care este foarte usor solubil in apa 1:0,3 comparativ cu nitratul de pilocarpina care
este solubil 1:8 in apa.
Toleranta preparatului este crescuta si prin utilizarea de baze de unguent cu proprietati
emulsive.
UNGUENTE CU ANTIBIOTICE
Unguentele cu antibiotice se aplică pe piele sau pe mucoase (oftalmica, vaginala,

rectala) pentru tratamentul local al unor afectiuni cauzate de germeni sensibili la acesta clasa de
medicamente. Antibioticul ales pentru tratamentul local trebuie să fie bine tolerat de ţesuturi şi
să nu provoace manifestari alergice; antibioticele nu trebuie asociate cu corticosteroizii şi nici cu
antifungicele.
Ele prezintă numeroase inconveniente ca: rezistenţă şi selecţie de germeni, sensibilizare
cu posibile reacţii alergice (penicilina nu se mai prescrie in preparate topice datorita
potentialului sau alergic), iritaţii locale.
Cele mai utilizate antibiotice pe cale topică sunt prezentate în tabelul 1.
TABEL nr. 1. ANTIBIOTICE TOPICE
4
Substanta Mecanism de Spectru de actiune Indicatii Efecte

activa actiune secundare /alte
consideratii
Inhiba sinteza
Germeni G (+), Impetigo, Anafilaxie
Mupirocina proteica Staphylococcus
bacterianaaureus
Interfera cu Impetigo, Sensibilizare
Bacitracina sinteza peretelui
Germeni G (+) furunculoza, incrucisata cu
celular bacterian piodermita, neomicina
Distruge Germeni G (-), conjuctivite
membrana Pseudomonas bacteriene Spectru limitat
Polimixina B celulara a
aeruginosa, de actiune
bacteriei si creste
Escherichia coli,
permeabilitatea
Enterobacteriacee
celulei spp.,
Interfera cu Preventia
Neomicina sinteza peretelui
G (+), G (-), bacili infectarii Dermatita de
celular bacterian
aerobi ranilor si contact alergica
arsurilor
superficiale
Preventia
Polimixina B, Mecanism mixt infectarii Dermatita de
Neomicina si G (+), G (-), ranilor si contact alergica
Bacitracina arsurilor
superficiale
Inhiba sinteza Acnee Incidenta scazuta
Eritromicina proteica Coci G (+), de sensibilizare
bacteriana
Distruge conjunctivite
Cloramfenicol membrana G (+), G (-), bacteriene Anemie aplastica
celulara a
bacteriei
Bazele de unguent trebuie alese corespunzator astfel incât să asigure o bună conservare a
antibioticului şi să permită difuzarea lui din excipient in piele.
Antibioticele instabile in mediu apos se încorporează in baze lipofile anhidre, iar
cele stabile in mediu apos se incorporează in baze emulsie sau baze hidrofile.
Bazele emulgatoare sunt indicate mai ales in cazurile cand se urmareste o actiune in
profunzime sau in afectiuni de tip acneic.
Daca unguentul este destinat unui tratament indelungat, se va folosi un excipient anhidru
vaselina, vaselina si lanolina, etc.
Nu se vor folosi grasimi animale sau vegetale deoarece produsii de rancezire inactiveaza
rapid antibioticele.
5
La prepararea unguentelor cu antibiotice se respecta aceleasi reguli ca şi la unguentele

oftalmice: conditii aseptice, baze de unguent sterilizate, evitand astfel inactivarea
antibioticului şi o suprainfectare a unguentului.
Se prepara in cantitati mici si se conseva in recipiente sterile, bine inchise.
EXEMPLE MAGISTRALE DE UNGUENTE CU ANTIBIOTICE
Rp. Neomicina sulfat 0.1g

Nistatin 1 500 000 UI
Lanolina 5g
Vaselina 15g
M. f. ung.
D.S. extern
Observaţii
Nistatinul este un amestec de poliene antifungice obtinute din anumite tulpini de
Streptomyces noursei. Activitatea microbiologica este de cel putin 4400 UI /mg raportata la
substanta uscata.
Sterolii continuti in lanolina antagonizeaza actiunea nistatinului, din aceasta cauza se
folosesc baze de unguent care nu contin lanolina. Se va inlocui lanolina din formula cu o
cantitate egala de vaselina pentru a obtine o baza de unguent lipofila, anhidra.
Sulfatul de neomicina este un amestec de sulfati de diferite substante obtinute din tulpini
selectionate de Streptomyces fradiae. Activitatea microbiologica este de cel putin 650 UI
neomicina/mg raportata la substanta uscata.
Rp. Cloramfenicol 2.00 g

Glicerol 10.00 g
Lanolina anhidra 30.00 g
Vaselina ad 100.00 g
M. f. ung.
D.S. extern
Observaţii
6
Cloramfenicolul se prezinta ca o pulbere alba sau alb-galbuie, cu gust foarte amar,

nehigroscopică. Se dizolvă greu în apă (1:400), este mai solubil în alcool (1:16), uşor solubil în
propilenglicol (1:5), în glicerol (1:5), solubil in acetonă. Soluţia apoasă are reacţie neutră; este
stabil în soluţii neutre sau slab acide.
Unguentele cu cloramfenicol se prepară folosind ca excipient o bază anhidră de vaselină,
lanolină, eucerină sau amestecul acestora, polietilenglicoli, etc. Asocierea de sulfamide la
prescripţiile cu cloramfenicol este în favoarea stabilităţii antibioticului, datorită acţiunii
bacteriostatice a acestora.
Cloramfenicolul este inactivat de enzimele bacteriene prin reduceerea grupării nitro şi
hidroliza grupării amidice, grupări absolut necesare activităţii antimicrobiene.
Dacă este prescris în formulă glicerolul, se va face în prealabil dizolvarea
cloramfenicolului în glicerol şi apoi se va dispersa în baza de unguent. Când glicerolul sau alt
solvent lipsesc, cloramfenicolul se încorporează sub formă de suspensie.
EXEMPLE DE UNGUENTE INDUSTRIALE OFTALMICE
BETABIOPTAL 5 G UNGUENT OFTALMIC

Betabioptal unguent conţine substanţele active cloramfenicol 5 mg şi betametazonă 2
mg.
Cloramfenicolul face parte din categoria antibioticelor cu spectru larg, iar betametazona
este un corticosteroid cu potentă mare.
Excipienti
Alcool cetilic, macrogol 300, macrogol 1540, macrogol 4000, esteri ai acidului p-
hidroxibenzoic, ulei de parafină, vaselină galbenă.
Bioptal unguent este indicat în tratamentul local al următoarelor afecţiuni:
7
 Inflamaţia la nivelul segmentului anterior al ochiului, în special postoperator;

 Conjunctivita bacteriană şi alergică;
 Iridociclita acută;
Mod de administrare
 Se aplică o cantitate mică de unguent (aproximativ 1 cm) în sacul conjunctival al

ochiului de maxim 3- 6 ori pe zi.
 Administrarea se va reduce treptat odată cu îmbunătăţirea simptomelor şi
semnelor clinice. După administrare se recomanda închiderea uşoară a pleoapelor ce poate
reduce absorbţia sistemica.
 Dacă se administrează mai multe medicamente pe cale oftalmică este
recomandată aşteptarea timp de 10-15 minute între administrări.
Conservare
 Păstraţi la temperaturi sub 25 C, în ambalajul original.

 Medicamentul se utilizează maxim 30 de zile de la prima deschidere a tubului.
 Nu lăsaţi medicamentul la îndemână copiilor.
 Nu utilizaţi medicamentul după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
 Nu înlăturaţi medicamentul pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
Conditionare
Betabioptal se găseşte sub formă de unguent 5 grame, într-un tub de aluminiu prevăzut
cu un vârf aplicator.
BETABIOPTAL 1,3 MG/G + 2,5 MG/G GEL OFTALMIC

Un g gel oftalmic conţine fosfat sodic de betametazonă 1,316 mg (echivalent cu
betametazonă 1,0 mg) şi cloramfenicol 2,5 mg. I g gel oftalmic conține 18 picături.
Excipienti
Tiomersal, Macrogol 300, Alcool polivinilic, Carbomer, Edetat disodic, Hidroxid de
sodiu 1N, Apă purificată.
8
BETABIOPTAL gel este indicat în infecţii oftalmice nepurulente cu bacterii sensibile la

cloramfenicol când este utilă asocierea acţiunii antiinflamatoare a betametazonei, în particular,
flogoză la nivelul segmentului anterior al ochiului, mai ales postoperatorie, conjunctivite
bacteriene şi alergice, iridociclite acute.
Mod de administrare
Administrare oculară.
Perioada de valabilitate
Perioada de valabilitate a medicamentului în ambalajul original: 24 luni. Medicamentul
nu trebuie utilizat mai mult de 4 săptămâni după prima deschidere a recipientului.
Conservare
A se păstra la frigider (2°C-8°C). După prima deschidere a recipientului, medicamentul
trebuie păstrat la temperaturi sub 25°C.
Conditionare
Cutie cu un flacon din PEJD care conține 5 g gel oftalmic prevăzut cu picurător din PE
capac alb din PP.
KANAMICINA SULFAT 1% UNGUENT OFTALMIC

100 g unguent oftalmic conţin kanamicină 1 g sub formă de monosulfat de kanamicină.
Excipienti
Lanolină, parafină solidă, parafină lichidă, vaselină albă.
Tratamentul infecţiilor externe ale globului ocular şi anexelor produse de germeni

sensibili la kanamicină: conjunctivită, cheratită, cheratoconjunctivită, ulcer cornean, blefarită,
blefaroconjunctivită, dacriocistită. Profilaxia infecţiilor chirurgicale oftalmologice.
Mod de administrare
KANAMICINA SULFAT 1%, unguent oftalmic: se aplică în sacul conjunctival de 3-4
ori pe zi.
2 ani în ambalajul original. 15 zile de la prima deschidere a tubului.
Conservare
9
La temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.

Conditionare
Cutie cu un tub de aluminiu a 6 g unguent oftalmic.
ZOVIRAX 30 MG/G UNGUENT OFTALMIC

Fiecare gram de unguent oftalmic conţine aciclovir 30 mg
Excipienti
Vaselină albă.
Tratamentul keratitei cu herpes simplex.

Mod de administrare
Administrare topică oculară. Doza este aceeaşi pentru toate categoriile de vârstă. O
bandă de unguent cu lungimea de 1 cm va fi plasată în sacul conjunctival inferior de 5 ori pe zi
la intervale de aproximativ 4 ore. Se va evita contactul vârfului tubului cu pleoapa. Tratamentul
va fi continuat timp de încă 3 zile după ce cicatrizarea este completă.
5 ani.
Conservare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Conditionare
Cutie cu un tub din Po-Al-Po a 4,5 g unguent oftalmic.
BANEOCIN 250 UI/5000 UI PE GRAM UNGUENT

Un gram unguent conţin zinc bacitracină 250 UI şi neomicină 5000 UI sub formă de
sulfat de neomicină.
Excipienti
Lanolină anhidră Vaselină albă.
10
Baneocin unguent este indicat în tratamentul infecţiilor determinate de microorganisme

sensibile la neomicină şi/sau bacitracină:
- infecţii bacteriene cutanate localizate, de exemplu: furuncule, carbuncule (numai după

tratamentul chirurgical al leziunilor), sicozis la nivelul bărbiei, sicozis profund, hidrosadenite
supurative, stafilodermie periporală, paronichie.
- infecţii bacteriene cutanate limitate ca suprafaţă, de exemplu:
- impetigo contagios, ulcere crurale infectate, ulcere de stază infectate, eczeme

suprainfectate, leziuni prin abraziune sau tăiere suprainfectate, postchirurgie estetică şi grefe
cutanate (utilizat şi în scop profilactic),
- profilactic în arsuri şi leziuni determinate de lichide fierbinţi.
Mod de administrare
Unguentul se aplică în strat subţire pe zona afectată. Dacă este necesar, zona se poate
acoperi cu un pansament.
3 ani.
Conservare
Conditionare
Cutie cu un tub din aluminiu conţinând 20 g unguent.
NEOPREOL 2,5 MG/5 MG/G UNGUENT

Un gram unguent conţine prednisolonă 2,5 mg şi sulfat de neomicină 5 mg.
Excipienti
Vaselină albă, Lanolină anhidră, Ceară galbenă, Ulei de peşte.
Arsuri localizate de gradul I şi II. Radiodermite cronice tardive ulcerate, fără sfacele.
Dermatite suprainfectate cu bacterii sensibile la neomicină, inclusiv dermatită atopică şi de
contact.
11
Mod de administrare
Se aplică pe zona afectată un strat subţire de unguent, repetând administrarea de 3 - 4 ori
pe zi. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 8 zile.
3 ani.
Conservare
Conditionare
Cutie cu un tub de aluminiu a 40 g unguent.
HEMORZON UNGUENT

Un gram unguent conţine tetraciclină 10 mg (sub formă de clorhidrat de tetraciclină
10,82 mg), acetat de hidrocortizonă 5 mg, benzocaină 4 mg.
Excipienti
Ceară galbenă, Vaselină albă.
Tratament simptomatic în afecţiuni dureroase sau pruriginoase anale, în special în crizele

hemoroidale şi tromboflebită hemoroidală.
Mod de administrare
Unguentul se aplică în regiunea anală, după defecaţie şi după toaleta locală sau seara, la
culcare. În cazurile cu dureri intense, unguentul poate fi aplicat de 2 - 3 ori pe zi. Tratamentul se
continuă încă o săptămână după dispariţia fenomenelor locale, aplicându-se unguentul o dată la
două zile.
3 ani.
Conservare
Conditionare
Cutie cu un tub din Al a 18 g unguent.
Observaţii
12
Tetraciclina este o pulbere galbena, cristalina, fara miros, cu gust amar. Activitatea
microbiologica este de cel putin 975 UI/mg raportata la substanta uscata. Este putin solubila in
alcool, foarte greu solubila in apa. Este stabila la aer, dar se brunifica la lumina; se descompune
la pH>7 si se inactiveaza la pH<2.
In excipientii lipofili anhidri este stabila timp indelungat (2 ani). Este incompatibila cu
metilceluloza, carboximetilceluloza sodica, alginatul de sodiu, guma tragacanta, caolin.
Intrebuinţări
Ca antiinflamator, anestezic local, antibacterian folosit in crize hemoroidale acute, fisuri
perianale, prurit anal.
Condiţionare
Se pastrează la loc uscat si răcoros (este foarte sensibil la actiunea luminii).
Bibliografie
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2000, 2001, 2004, 2006, Editura
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075,
7. ****Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale, Nomenclatorul
medicamentelor de uz uman, http;//anm.ro/med/html.
13
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.11_04.-08. 05. 2020_Roncea Fl.& Iancu V.
FORME FARMACEUTICE RECTALE
Preparatele rectale sunt destinate administrării rectale, pentru a obţine un efect local
sau sistemic sau in scop de diagnostic (RECTALIA, 9.0 E.P.).
Se pot distinge mai multe categorii de preparate rectale:
 supozitoare;
 capsule rectale;
 soluţii, emulsii si suspensii rectale;
 pulberi si comprimate (tablete) pentru soluţii si suspensii rectale;
 spume rectale;
 tampoane rectale medicamentoase.
SUPOZITOARE (SUPPOSITORIA, F.R.X)
Supozitoarele sunt preparate solide unidoze. Forma, volumul si consistenta lor sunt
adaptate administrării pe cale rectala (9.0.E.P.).
Ele conţin una sau mai multe substanţe active dispersate intr-o baza adecvata, care
poate fi solubila sau dispersabila in apa sau se poate topi la temperatura corpului.
Daca este necesar se pot adăuga excipienţi ca: diluanţi, absorbanţi, surfactanti,
lubrifianţi, conservanţi antimicrobieni si coloranţi autorizaţi.
O definiţie asemănătoare este data si in F. R. X: „supozitoarele sunt preparate
farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active;
sunt destinate administrării pe cale rectala, vaginala sau uretrala (SUPPOSITORIA, FR
X), care grupează împreuna cele trei forme farmaceutice: supozitoare, ovule si bujiuri.
Aceste trei tipuri de preparate sunt reunite sub aceeaşi monografie deoarece se prepara din
aceeaşi excipienţi si prin aceleaşi metode. Ele diferă ca forma si mărime.
Supozitoarele rectale au:
 forma cilindrico-conica sau de torpila,
1
 diametrul bazei de 8-10 mm,

 lungimea de 20-30 mm si masa de 2-3 g pentru adulţi si de 1-2 g pentru
copii.
Supozitoarele vaginale (ovule) au forma sferica sau ovoidala, masa de 2-4 g (ovule
preparate cu unt de cacao sau grăsimi semisintetice neutre) si masa de 5-12 g (ovule preparate
din masa gelatinoasa).
Supozitoarele uretrale (bujiuri) au forma de cilindri ascuţiţi la un capăt, lungimea de
5-10 cm, diametrul de 2-7 mm si masa de 2-3 g.
Prin formulare trebuie sa se selecţioneze substanţe medicamentoase, excipienţi si
variabile tehnologice prin care sa se realizeze forme farmaceutice convenabile administrării.
Formularea trebuie sa asigure stabilitatea supozitoarelor, apreciata prin aspectul
exterior, evoluţia punctului de topire, modificarea texturii, conţinutul in substanţa
medicamentoasa si în eventualii produşi de degradare.
Din punct de vedere al sistemului fizic, supozitoarele sunt dispersii de substanțe
medicamentoase incorporate intr-un mediu de dispersie inert, format dintr-o baza semirigida
sau rigida. Dispersia substanţei active in baza de supozitoare poate conduce la:
 un sistem de dispersie omogen – supozitoare tip soluţie;
 un sistem dispers eterogen, bi- sau polifazic: supozitoare tip emulsie, suspensie sau
polifazice (mixte).
In ceea ce priveşte modul de formulare al reţetelor magistrale cu supozitoare se disting
doua situaţii: se prescriu substanţele pentru un supozitor si la instrucţio se prevede dentur
tales doses, ca in exemplul:
Rp. Extract de beladona uscat
Fenobarbital aa 0.04g
Excipient q.s.
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi
2
sau se prescriu substanţele pentru numărul total de supozitoare si la instrucţio se prevede

divide in doses aequales ca in exemplul:
Rp. Fenobarbital 1.00g
Antipirina 2.00g
M.f. suppositoria
Divide in doses aequales Nr. XII
Deoarece la nivelul mucoaselor unde se aplica aceste preparate (mucoasa rectala,

vaginala sau uretrala) are loc o absobtie comparabila cu cea realizata in urma administrării
orale, se impune verificarea dozelor prescrise. In calculul de verificare se folosesc valorile
dozelor maxime pentru o data si pentru 24 de ore folosite si in cazul preparatelor administrate
intern.
BAZE PENTRU SUPOZITOARE
Ca si in cazul unguentelor, baza pentru supozitoare constituie suportul, matriţa in

care sunt incluse substanţele medicamentoase si alte substanţe auxiliare.
Ele sunt substanţe solide, grase sau hidrosolubile, care au capacitatea de a forma o
masa plastica modelabila in forme farmaceutice solide convenabile administrării pe cale
rectala.
Excipienţii sau bazele de supozitoare sunt reprezentaţi de regulă de un singur
excipient spre deosebire excipienţii pentru unguente.
Aceşti excipienţi pentru supozitoare trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
1. să cedeze substanţele active în cavităţile organismului fie prin topire

(excipienţii graşi), fie prin dizolvare excipienţii hidrofili);
2. să fie inerţi din punct de vedere fiziologic;
3. să fie bine toleraţi;
4. să fie stabili din punct de vedere fizic, chimic, microbiologic;
5. să nu prezinte incompatibilităţi cu substanţele active;
6. să se poată prelucra prin una din metodele de obţinere a supozitoarelor;
7. să confere o duritate corespunzătoare supozitoarelor;
După natura bazei de supozitoare si modul de eliberare a substanţei active pot fi:
3
 baze liposolubile – eliberează substanţa activa prin topire la temperatura corpului;

 baze hidrosolubile – eliberează substanţa activa prin dizolvare in lichidul rectal;
 baze autoemulsionabile – eliberează substanţa activa prin dispersare.
BAZE LIPOSOLUBILI (GRASE)
4
Sunt reprezentate mai ales de untul de cacao si gliceridele semisintetice neutre.
5
EXCIPIENTI NATURALI
REPREZENTANT CARACTERISTICI/ PROPRIETATI

 este grăsimea obţinuta din seminţele de
Theobroma Cacao,
 masa solida, gălbuie, cu miros de cacao si
UNTUL DE CACAO (CACAO gust aromat,
OLEUM, BUTYRUM CACAO,  amestec de trigliceride ale acizilor graşi
saturaţi (stearic si palmitic) si nesaturati (acid oleic
OLEUM THEOBROMATIS 37-39%),
F.R X)  punct de topire relativ coborât: 32-350C,
 Indice de aciditate: cel mult 2.25;
 Indice de iod: 32-38;
 Indice de saponificare: 188-195;
 inocuitate buna,
 polimorfism, 4 forme polimorfe: γ, α, β’ si β
cu puncte de topire 18, 22, 28 si 340C,
 încălzirea la temperaturi de peste 400C duce la
obţinerea formelor instabile (γ, α, β’) cu puncte de
topire scăzute, ceea ce constituie o dificultate pentru
obţinerea supozitoarelor prin procedeul de topire si
turnare,
 revenirea la forma stabila β, are loc in timp 1-
4 zile, funcţie de temperatura de păstrare,
 capacitate redusa de incorporare a apei,
 contracţie de volum redusa la solidificare,
 se poate oxida (râncezi),
 substanţe medicamentoase sunt solubile in
untul de cacao: anestezina 0.5-1℅, camfor 8-10℅,
cloralhidrat 8-10℅, mentol 10-15℅, fenol 3-4℅,
 cloralhidrat, fenol, camfor determina,
dependent de cantitatea luata in lucru, scăderea
punctului de topire,
 in aceste cazuri se pot asocia produse cu punct
de topire mai ridicat (ceara alba, cetaceu).
EXCIPIENŢII DE SEMISINTEZĂ
Se folosesc uleiuri vegetale hidrogenate sau gliceride de semisinteză (Adeps solidus).

Chimic sunt amestecuri de gliceride totale sau parțiale, trigliceride 60-90%, digliceride
10-40%, monogliceride 1-5%. Acizii grași saturați conțin C10-C18 (cel mai adesea acid
lauric, cu C12).
6
Avantaje:
- comparativ cu untul de cacao nu prezintă fenomenul de supratopire,
- au conservabilitate mult mai bună (nu au duble legături, nu prezintă
tendinţă de râncezire),
- au proprietăţi emulsive datorită mono- şi digliceridelor care sunt în
amestec cu trigliceridele,
- au p.t. diferite, putându-se asocia cu substanţe ce scad sau cresc p.t. al
excipientului,
- au contracţie de volum,
Exemple: Ulei de arahide hidrogenat, Masa estarinum (Masa A, B, C, D, E), Masele
Witepsol (seria H, W, E, S), Supoweiss, Suppocire.
EXCIPIENŢII DE SINTEZĂ
Au compoziţii chimice diferite.

Lassupol G conţine esteri ai acidului ftalic cu alcooli graşi. Este inert din punct de
vedere farmacologic. Se utilizează pentru preparare la cald.
Butyrum Tego conţine eteri ai propilenglicolului cu alcooli graşi şi mai puţin eteri ai
glicerolului cu alcooli graşi.
SUBSTANŢE AUXILIARE
1. plasticizanţii – sunt substanţe care duc la obţinerea unei mase plastice uşor de
modelat; ex. ulei de ricin, lanolina;
2. emulgatorii – se folosesc în cazul în care excipienţii nu au capacitate
emulgatoare şi când este necesar să se încorporeze lichide nemiscibile cu excipientul;
3. consperganţii – sunt pulberi fine care împiedică lipirea supozitoarelor între ele;
4. conservanţi antimicrobieni potriviţi – se folosesc pentru excipienţii hidrofili
care pot fi medii prielnice pentru dezvoltarea microorganismelor.
7
PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE
Exista trei metode pentru prepararea supozitoarelor: prin modelare, prin topire si
turnare si prin presare.
Metoda prin modelare se poate realiza numai cu excipienţi graşi (unt de cacao sau
înlocuitori); la fel si metoda prin presare. Metoda bazata pe topire si turnare se pretează atât
pentru bazele grase, cat si pentru cele hidrosolubile.
Incorporarea substanţelor active in bazele pentru supozitoare se poate face prin
dizolvare, emulsionare sau suspendare, in funcţie de proprietăţile substanţelor si, in special, in
funcţie de solubilitatea in baza de supozitor.
Metoda modelării manuale este cea mai folosită metodă de obţinere a supozitoarelor şi
ovulelor în farmacie şi are mai multe etape:
1. amestecarea substanţelor active cu excipientul, care trebuie să fie mărunţit în
prealabil. De regulă mărunţirea se realizează prin răzuire pe ochiurile cele mai mici ale
răzătoarei.
- substanţele active se pot dizolva în excipientul topit şi se obţin supozitoare –
soluţii;
- substanţele active se pot suspenda în excipientul mărunţit şi se obţin
supozitoare – suspensii;
- substanţele active se pot emulsiona în excipientul mărunţit şi se obţin
supozitoare – emulsii;
Amestecarea substanţelor active cu excipientul se realizează într-un mojar prin
triturare uşoară pentru obţinerea unui amestec omogen. Se triturează apoi energic (se
malaxează) până la obţinerea unei mase plastice uşor de modelat.
2. obţinerea magdaleonului cu diametrul cuprins intre 8-10 mm din masa plastică
realizată anterior prin rularea sub forma unui cilindru de de 20-30 mm cu o grosime uniformă
pe toată lungimea sa,
3. divizarea magdaleonului cu ajutorul cuţitelor pilularului;
4. modelarea supozitoarelor, fiecărui fragment dându-i-se forma cilindro -conica
dorită;
5. conspergarea supozitoarelor.
8
Magdaleonul se obţine rapid si in mod igienic prin utilizarea unei prese de supozitoare
compusa dintr-un cilindru metalic prevăzut la unul din capete cu un orificiu prin care se
presează masa cu ajutorul unui piston.
OBTINEREA SUPOZITOARELOR FOLOSIND PRESA BOUGIE
Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical Technology and Biopharmacy
9
SUPOZITOARE CU PARACETAMOL (MODELARE MANUALĂ)
Paracetamoli 0,30 g
Cacao oleum 2.00 g
M.f. suppositoria
D.t.d. nr. X
PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE CU EXCIPIENŢI LIPOSOLUBILI

PRIN TOPIRE SI TURNARE
Prin modelare nu se obţin supozitoare identice ca forma si greutate, iar excipientul cel
mai convenabil este doar untul de cacao.
Celelalte baze de supozitoare fiind lipsite de plasticitate, se prelucrează greu prin
modelare. Pentru depăşirea acestor inconveniente se recurge la obţinerea supozitoarelor prin
topire si turnare.
Când se utilizează aceasta metoda trebuie sa se tina cont de comportamentul untului de
cacao la încălzire, in sensul ca acesta nu trebuie încălzit peste punctul sau de topire, 30-350C.
in caz contrar are loc modificarea structurii sale cristaline, trecând in forme cu puncte de
topire mai scăzute, care la răcire nu se solidifica. Topirea se va face pe baia de apa, controlând
temperatura cu termometrul sau se menţine pe baia de apa pana când o mica porţiune din unt
ramane netopita.
Această metodă are mai multe etape:
1. amestecarea substanţelor active cu excipientul, topirea amestecului;
2. turnarea în forme;
3. răcirea formelor;
4. scoaterea supozitoarelor din forme.
1. excipientul se topeşte pe baia de apă, se amestecă la cald cu substanţele active,
care vor fi încorporate sub formă de soluţie, suspensie sau emulsie.
2. la turnarea în forme a amestecului topit este foarte importantă omogenitatea
amestecului înaintea turnării. Amestecul nu trebuie să fie foarte fluid pentru a nu separa
componentele, dar nici prea vâscos pentru a nu se realiza umplerea uniformă a matriţelor.
Practic amestecul se lasă să se răcească înainte de turnarea în forme, se omogenizează cu o
baghetă şi se toarnă în fir subţire.
10
3. răcirea se realizează iniţial la temperatura camerei, apoi la frigider.

4. se scot supozitoarele din forme şi se taie prelungirea care umple gâtul matriţei.
Se ambalează fiecare în parte.
Pentru a uşura desprinderea supozitoarelor de matriţe formele se ung în prealabil cu
un lichid care nu este miscibil cu baza de supozitor pentru excipienţii lipofili (unt de cacao)
se foloseşte spirt de săpun; Suppocire AM prin răcire prezintă o contracţie de volum şi nu
necesită lubrefierea formelor.
La prepararea supozitoarelor prin topire si turnare nu se ia o cantitate constanta de
excipient pe supozitor. Capacitatea de excipient pe supozitor depinde de capacitatea formei in
care se face turnarea si de factorul de dislocuire a substanţei active.
Acest din urma element apare datorita diferenţei de densitate dintre substanţa si baza
de supozitor.
Factorul de dislocuire f reprezintă cantitatea de excipient pe care o dislocuieste un
gram de substanţa medicamentoasa.
excipient
f 
 sub.activa
Acest factor se ia din tabele, când f nu există în tabele se foloseşte un f mediu = 0,7;
valorile din tabele sunt date pentru untul de cacao.
Cu ajutorul unei formule se poate calcula cantitatea de excipient pentru un anumit
număr de supozitoare:
M  F  f s
 M – cantitatea de excipient,
 F - capacitatea formelor (capacitatea unui lăcaş x nr. de supozitoare),
 f - factori de dislocuire ai substanţelor folosite,
 s – cantitatea de substanţe active folosite in g, pe supozitor,
In cazul in care nu dispunem de un tabel cu datele necesare, cantitatea de excipient se

determina astfel: substanţele active pentru un supozitor se amesteca cu puţin excipient topit,
se toarnă in forma si peste se toarnă puţin excipient topit pana la umplerea formei.
După răcire se scoate supozitorul si se cantareste. Din greutatea totala se scade
greutatea substanţelor active, diferenţa constituind excipientul necesar pentru un supozitor.
Deoarece prin metoda de topire si turnare se produc anumite pierderi si s-ar putea sa
nu se obtina numărul total de supozitoare dorit, se admite folosirea unui exces de 20℅, atât
din substanţele medicamentoase cât şi din excipient.
11
SUPOZITOARE CU PARACETAMOL
Paracetamol 0,30 g
Suppocire AM 1,70 g
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. XX
Preparare prin topire şi turnare
Excipientul se fluidifică pe baia de apă la 500C; se lasă să se răcească până la temperatura de
400C când se adaugă paracetamolul pulverizat în prealabil. Amestecul se omogenizează la agitatorul
mecanic şi se toarnă în matriţa răcită la -50 – 00C. După aprox. 7 min. se îndepărtează supozitoarele
din alveole.
Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical Technology and Biopharmacy
12
SUPOZITOARE CU PARACETAMOL
Paracetamoli 0,30 g
Cacao oleum 2.00 g
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. X
Preparare prin topire şi turnare
Când se utilizează aceasta metoda trebuie sa se tina cont de comportamentul untului de cacao
la încălzire, in sensul ca acesta nu trebuie încălzit peste punctul sau de topire, 30-350C. in caz contrar
are loc modificarea structurii sale cristaline, trecând in forme cu puncte de topire mai scăzute, care la
răcire nu se solidifica. Topirea se va face pe baia de apa, controlând temperatura cu termometrul sau se
menţine pe baia de apa pana când o mica porţiune din unt ramane netopita.
PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE CU UNT DE CACAO PRIN

TOPIRE SI TURNARE
13
EXEMPLE INDUSTRIALE DE SUPOZITOARE
Hemorzon (Antibiotice Iasi)

Compozitie pentru un supozitor: hidrocortizon 8.9 g, tetraciclina 20 mg, benzocaina
8.3 g, clorhidrat de procaina 5 mg;
Excipienti: unt de cacao derivat (kemcao – unt cacao NCHOX 355), parafina lichida.
Indometacin supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: indometacin 50 mg;
Excipienti: gliceride de semisinteza, macrogolglicerol hidroxistearat.
Clafen supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: diclofenac sodic 100mg;
Excipienti: unt de cacao derivat, ulei de parafina.
Ultraproct, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: fluocortolon pivalat (corticosteroid), fluocortolon
caproat, cincocain hidroclorid (anestezic local)
Excipienti: grăsimi solide de semisinteză (Witepsol w 35).
Ketonal, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: ketoprofen 100 mg;
Excipienti: grasimi solide, trigliceride cu lant mediu.
Voltaren, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: diclofenac sodic 50 mg sau 100 mg;
Excipienti: grasimi solide de semisinteza (baza de supozitor 5).
Salofalk-500, supozitor
Compozitie pentru un supozitor: mesalazina (acid 5-aminosalicilic);
Excipienti: baza grasa, dioctil-sulfosuccinat de sodiu, alcool cetilic.
14
Bibliografie
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2004, Editura Medicală,
Bucureşti.
8. ****Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of
Pharmaceutical Technology and Biopharmacy, Pecs.
15
TEHN. FARM._F.IV.2._L.P. 12_11 -15.05.2020_Roncea Fl. & Iancu V.
SUPOZITOARE RECTALE (II)
EXCIPIENŢI HIDROSOLUBILI
Ca excipienţi hidrosolubili pentru prepararea supozitoarelor se utilizează geluri

hidrosolubile, care la temperatura camerei prezintă o consistenţă solidă, iar la temperaturi mai
ridicate se fluidifică. Ca substanţe formatoare de geluri servesc gelatina şi săpunurile în
asociere cu glicerina, care împrumută supozitoarelor flexibilitate şi rezistenţă mecanică.
De asemenea se utilizează ca baze pentru supozitoare polietilenglicolii hidrosolubili.
MASA GELATINOASĂ
F.R. X indică următoarea formulă pentru prepararea masei gelatinoase:

Gelatina 2g
Glicerina 10g
Apa 4g
PREPARARE
Masa se prepară prin îmbibarea gelatinei cu apa încălzită la 35-400 C timp de cel puţin
20 minute (30 minute) după care se adaugă glicerina şi se încălzeşte pe baia de apă la o
temperatură care să nu depăşească 650 C, pentru a se evita depolimerizarea gelatinei, cu
pierderea capacităţii de gelificare.
Se completează apa evaporată după obţinerea soluţiei cu apă încălzită. Pentru o
conservare corespunzătoare se poate adăuga conservant boratfenilmercuric 1:50000.
DESCRIERE
Masă elastică de culoare galben-brună, higroscopică.
OBSERVAŢII
Gelatina formează o structură tridimensională ce încorporează glicerina. Datorită
proporţiei mari de glicerină, masa gelatinoasă este higroscopică, fiind iritantă.
Supozitoarele preparate cu gelatină – glicerină nu se topesc la temperatura corpului, în
schimb se dizolvă în secreţiile sau conţinutul cavităţii în care sunt introduse. Timpul de
dizolvare este dependent de proporţia de gelatină, glicerină şi apă, puterea de gelificare a
gelatinei, prezenţa unor substanţe care reacţionează cu gelatina.
1
Cu această masă se pot prepara supozitoare cu ihtiol, sulfanilamidă, oxid de zinc, galat
bazic de bismut. Masa gelatinoasă este incompatibilă cu tanin, cu produse conţinând tanin,
săruri de amoniu, urotropină, acizi şi baze tari, cloralhidrat.
Masa de gelatină – glicerină cu un conţinut crescut de glicerină, este higroscopică,
produce un aflux de apă în lumenul intestinal prin fenomenele de osmoză, care cresc
peristaltismul intestinal şi prin aceasta au o acţiune laxativ – purgativă. În cazul administrării
vaginale sunt iritante şi pentru a evita această acţiune iritantă, înainte de administrare se
imersează câteva secunde în apă.
Se poate prelucra numai după topire şi turnare în forme.
CONSERVARE
Se păstrează la loc răcoros. Este greu de conservat deoarece în prezenţa umidităţii se
înmoaie, iar la loc uscat pierde apă, fiind de asemenea un mediu prielnic pentru dezvoltarea
microorganismelor.
POLIETINLEGLICOLII
Sunt polimeri ai oxidului de etilen, cunoscuţi sub următoarele denumiri: Postonal,

Scurol, Macrogoli, Carbowax-uri sau P.E.G.– uri. Se folosesc ca baze pentru supozitoare în
diferite combinaţii. Se utilizează în special PEG 1540, 6000 şi 4000, care de obicei se
asociază cu PEG 400, 1000 şi apă. Prelucrarea supozitoarelor cu aceste baze se face prin
topire şi turnare. Avantajele utilizării lor sunt determinate de capacitatea de dizolvare a unor
substanţe medicamentoase insolubile în apă, stabilitate la căldură, contaminare microbiană
redusă. Prezintă însă şi unele inconveniente: numeroase incompatibilităţi (fenoli, acizi
organici, barbiturice, penicilina, bacitracina), sensibilitate la umiditate, dizolvare lentă,
acţiune iritantă asupra mucoase rectale (datorită caracterului higroscopic). Sunt substanţe
higroscopice şi pe măsură ce creşte greutatea moleculară scade higroscopicitatea.
2
FORMULE DE EXCIPIENŢI PE BAZĂ DE POLIETILENGLICOLI
PEG AVANTAJE INDICAŢII

PEG 1000 96%  pentru supozitoare cu dezagregare
 punct de topire ridicat
PEG 4000 4% rapidă,
PEG 1000 75%  pentru supozitoare cu dezagragare lentă,

PEG 4000 25%  pentru stocare la temp. relativ crescute.
PEG 1500 70%  pentru substanţe care coboară p.t.

PEG 4000 30% (cloralhidrat, balsam Peru)
PEG 6000 50%
 permite încorporarea de  pentru substanţe hidrofile, insolubile în
PEG 1500 30%
substanţe solubile în apă PEG
Apă 20%
CONSERVARE
Sunt produse a căror conservare este destul de dificilă deoarece în mediu umed se
înmoaie, în mediu uscat se întăresc şi se fisurează. Supozitoarele cu P.E.G. sunt higroscopice,
iritante şi pentru a evita această acţiune iritantă, înainte de administrare se imersează câteva
secunde în apă.
SUPOZITOARE RECTALE PREPARATE CU EXCIPINŢI HIDROSOLUBILI
Supozitoarele formulate cu baze hidrosolubile se pretează la prepararea prin metoda

topirii şi turnării în matriţe.
SUPPOSITORIA GLYCEROLI (FR X)

Supozitoare cu glicerină
Glicerol 88 g
Carbonat de sodiu anh. 2g
Acid stearic 10 g
PREPARARE
Carbonatul de sodiu se dizolvă în glicerină prin încălzire pe sită, se adaugă în mici
porţiuni acidul stearic şi se continuă încălzirea prin agitare uşoară, până la încetarea degajării
de bioxid carbon şi se clarifică; amestecul topit se toarnă în forme lubrifiate cu ulei de
parafina. Se obţin supozitoare incolore sau slab gălbui, cu o uşoara opalescenta translucida,
miros caracteristic de săpun.
DESCRIERE
Supozitoare albe, translucide, higroscopice.
OBSERVAŢII
3
Carbonatul de sodiu reacţionează cu acidul stearic formând stearatul de sodiu şi

degajând dioxid de carbon. Reacţia decurge astfel:
2 C17H35COOH + Na2CO3 2 C17H35COONa + CO2 + H2O
Ca să aibă loc această reacţie temperatura trebuie să depăşească 1000C, motiv pentru
care încălzirea se va face pe sită şi nu pe baia de apă. Dar temperatura nu trebuie să
depăşească 1400C, temperatură la care are loc transformarea glicerinei în acroleină. Dacă
temperatura de 1400C este depăşită supozitoarele capătă miros neplăcut şi o culoare roşiatică
datorită acroleinei.
Acidul stearic se adaugă in porţiuni mici pentru ca degajarea de bioxid de carbon să nu
se facă în cantitate mare şi brusc, deoarece ar duce la o spumă abundentă care ar putea ieşi din
vasul de preparare. Între acidul stearic şi carbonatul de sodiu are loc o reacţie de neutralizare
cu formarea stearatului de sodiu.
Acidul stearic trebuie să se transforme complet în stearat de sodiu deoarece acesta este
principiul activ. Dacă avem în sistem acid stearic în exces se produce emulsionarea acestuia
ca fază internă şi supozitoarele devin opace.
F.R. X prevede folosirea carbonatului de sodiu anhidru, deoarece carbonatul de sodiu
cristalizat este o substanţă eflorescentă, care prin pierderea apei de cristalizare, la temperatură
şi umiditate, poate duce la erori privind cantitatea cântărită.
Carbonat de sodiu anhidru care deşi se dizolvă mai greu în glicerol are un conţinut
exact în substanţa activă.
La nevoie carbonatul de sodiu anhidru se poate dizolva într-o mică porţiune de apă şi
soluţia obţinută se adăugă peste glicerina din capsula de porţelan. Această apă folosită la
dizolvare se va evapora în timpul reacţiei, iar carbonatul de sodiu rămâne dizolvat în
glicerină.
La finalizarea reacţiei chimice se obţine de fapt o soluţie de stearat de sodiu în
glicerină care la rece gelifică.
Deoarece principiul activ este stearatul de sodiu este improprie denumirea de
supozitoare cu glicerol. Se mai numesc şi săpunele.
F.R. X nu menţionează la această monografie numărul de supozitoare care se pot
obţine. Acest număr depinde de capacitatea formelor şi de vârsta pacientului.
CONSERVARE
Recipiente bine închise, ferit de umiditate la cel mult 250C.
4
ACŢIUNE
Au acţiune laxativă şi se folosesc în tratamentul constipaţiei. Stearatul de sodiu este
iritant pentru mucoasa rectală iar glicerina creşte cantitatea de fluid rectal. Pentru copii sunt
preferate supozitoarele cu masă gelatinoasă care deşi se dizolvă mai greu sunt mai puţin
iritante.
SUPOZITOARE CU GLICERINĂ PENTRU ADULŢI, 2100 MG
SUPOZITOARE CU GLICERINĂ REPREZENTANTI

PENTRU ADULŢI, 2100 MG
Compoziţia calitativă şi cantitativă  fiecare supozitor conţine glicerol 2100 mg,
Excipienti  Stearat de sodiu, Apa purificată
 supozitor sub formă de torpilă, cu suprafaţa
Descriere netedă, onctuoasă, incolor sau translucid, cu miros
slab caracteristic.
Conservare  a se păstra la temperaturi sub 25ºC, în
ambalajul original.
Conditionare  folii termoformate din Al/PVC a câte 3
supozitoare
 tratamentul simptomatic al constipaţiei,
 uşurarea defecaţiei,
Indicatii terapeutice  după intervenţii chirurgicale,
 înaintea rectoscopiei
FORME FARMACEUTICE VAGINALE
Preparatele vaginale sunt produse lichide, semisolide sau solide destinate administrării
in vagin, in mod uzual in scopul de a obține un efect local. Ele pot conține una sau mai multe
substanțe active intr-un excipient corespunzător (Preparate vaginale, Vaginalia, FR X, supl.
2004, F.E. 9.0.).
Se pot distinge mai multe categorii de preparate vaginale:
1. Ovule (supozitoare vaginale, pesarii);
2. Comprimate vaginale;
3. Capsule vaginale;
4. Soluții, emulsii si suspensii vaginale;
5. Comprimate si pulberi pentru soluții si suspensii vaginale;
6. Preparate vaginale semisolide;
7. Spume vaginale;
8. Tampoane vaginale medicamentoase.
5
SUPOZITOARE VAGINALE (GLOBULE, OVULE)
Supozitoarele vaginale sunt preparate unidoza. Ele pot avea forme variate, obișnuit
ovoida, cu un volum si o consistenta adecvata pentru inserția in vagin.
Ele pot conține una sau mai multe substanțe active dispersate (dizolvate, suspendate,
emulsionate) intr-o baza adecvata, care poate fi solubila sau dispersabila in apa sau se poate
topi la temperatura corpului (Ph. Eur. 9.0).
Daca este necesar se pot adăuga excipienți: diluanți, absorbanți, surfactanti,
lubrifianți, conservanți antimicrobieni si materii colorante autorizate.
Supozitoarele vaginale au o forma sferica sau ovoidala, masa de 2-4 g (ovulele
preparate cu unt de cacao sau cu grăsimi semisintetice neutre) si masa de 5-12 g (ovulele
preparate cu masa gelatinoasa) – FR X.
Supozitoarele vaginale pot avea diferite forme:
 formă sferică (şi se numesc globule);
 sau ovoidală (şi se numesc ovule).
pH-ul vaginal este acid (3,8-4,4) datorită bacilului Doderlain care transformă glicogenul
celulelor descuamate în acid lactic. Acest pH este nefavorabil dezvoltării bacteriilor
acidorezistente.
SUPOZITOARE VAGINALE CU EXCIPIENȚI LIPOSOLUBILI (MODELARE

MANUALA)
Ovulele se prepara după aceleași principii si tehnici ca si supozitoarele rectale. In

cazul metodei prin modelare, pentru fiecare ovul se ia o cantitate de excipient de 3 g, iar după
divizarea magdaleonului fiecare segment se modelează sub o forma sferica.
In ovule se incorporează o serie de substanțe ca: sulfamide, antibiotice, hormoni,
substanțe antitricomonaziale, antimicotice, astringente, antiseptice, precum si substanțe
pentru refacerea florei vaginale normale (acid lactic, glucoza, lactoza).
In general, prin utilizarea ovulelor se urmărește un efect local, dar la acest nivel are loc
si o absorbție sistemica, care depinde in mare măsura de starea fiziologica a mucoasei, de
aceea trebuie verificate cantitatile prescrise, dozele maxime fiind aceleași ca si la
administrarea orala.
6
Rp. Nistatin 0.10 g

Unt de cacao 3g
M.f. glob. vaginalis
D.t.d. nr. X
D.s. extern 2 pe zi
Pentru prepararea acestei prescripții, ingredientele se pulverizează fin si se amesteca

cu cantitatea necesara de excipient, se malaxează masa si daca este necesar se pot adăuga
câteva picături de ulei de ricin pentru plasticitatea masei. Se rulează intr-un magdaleon care se
împarte in 10 segmente, cărora li se da forma sferica.
Se ambalează in cutii cu indicația sa se conserve la loc răcoros. Acţiune antimicotică.
Se foloseşte în tratamentul candidozelor vaginale.
OVULE CU EXCIPIENȚI HIDROSOLUBILI
F.R. X prevede ca excipienți hidrosolubili masa gelatinoasa si polietilenglicolii.

Compoziția masei gelatinoase ramane aceeași pentru majoritatea substanțelor
medicamentoase; in cazul unor substanțe active (ihtiol, tanin, ioduri, etc.) care influențează
consistenta masei, se modifica proporția de gelatina si glicerina.
SUBSTANTA ACTIVA DISPERSAREA IN BAZA DE SUPOZITOARE

 se dizolva in câteva grame de apa sau glicerina,
hidrosolubila  soluția obținuta se incorporează in masa gelatinoasa,
fluidificata prin încălzire,
 se suspenda in masa fluidificata si răcita la 400C si se
omogenizează,
insolubila  daca suspendarea se face in excipientul prea fluid,
substanța suspendata sedimentează, fie in vasul de
omogenizare, fie la baza globulelor după turnare in alveole,
obținându-se ovule friabile si neomogene
substanțe fluide  se adăuga direct masei fluidificate, după care se toarnă
in forme
Formele pentru ovule din masa gelatinoasa au volum mai mare decât cele din excipenti
lipofili, au forma de picătura si greutatea trebuie sa fie cuprinsa intre 5 si 12 g.
7
Rp. Acid lactic 4g

Masa gelatinoasa q.s.
M.f. globule
Div.in dos.aeq. nr. X
In masa gelatinoasa încălzita la 600C se incorporează acidul lactic, se omogenizează si

se toarnă in forme, obținând 10 ovule translucide, slab gălbui. Se conserva ferit de lumina.
Se utilizează ca antiseptic si pentru reducerea pH-ului vaginal la valorile fiziologice.
Rp. Nystatini 0,60 g

Excipiens q.s.
M. f. globuli
Divide in nr. VI
D.S. extern. 1 pe zi
Această formulă este un exemplu de PRESCRIPTIO DIVISA – cantităţile sunt

prescrise pentru toate cele şase ovule. Acest tip de prescripţie este indicat de instrucţiunile:
Divide in nr. ( să se împartă la …), sau Ut. Fiat.. (pentru a prepara).
Se foloseşte masa gelatinoasă care se pretează la metoda de topire şi turnare în forme.
PREPARARE
Se fluidifică într-o capsulă de porţelan pe baia de apă masa gelatinoasă. Peste acesta se
adaugă nistatinul pulverizat în prealabil, omogenizând amestecul cu o baghetă. Se lasă
amestecul să se răcească puţin şi se toarnă în forme gresate în prealabil cu ulei de parafină. Se
răcesc la frigider şi apoi se scot din forme şi se taie prelungirile acestora; se ambalează
separat.
DESCRIERE
Supozitoare de formă ovoidală, culoare galbenă, elastice.
OBSERVAŢII
Ovulele cu masă gelatinoasă pot avea o greutate de 5-12 g, greutatea acestora fiind
determinată de tipul matriţei (este menţionată pe aceasta).
8
Cantitatea de excipient care trebuie folosit se calculează ţinând cont de capacitatea

formelor şi de factorii de dislocuire ai substanţelor folosite, după formula:
M  F  f s
unde:
M – cantitatea de excipient
F - capacitatea formelor (capacitatea unui lăcaş x nr. de supozitoare)
f - factorii de dislocuire ai substanţelor folosite
s – cantitatea de substanţe active folosite
f – există în tabele şi se calculează ca raportul dintre densitatea excipientului şi cea a
substanţei active.
M = 6 x 6 – 0,6 x 0,7 x 0,826
Când f nu există în tabele se foloseşte un f mediu = 0,7; valorile din tabele sunt date
pentru untul de cacao, dacă se foloseşte masa gelatinoasă, f se va înmulţi cu 0,826 pentru a
face transformarea pentru acest excipient.
Deoarece există pierderi pe parcursul fabricaţiei se va lua un exces de 20% pentru
masa gelatinoasă şi substanţele auxiliare folosite:
CONSERVARE
Recipiente bine închise, loc răcoros; fiecare se ambalează separat în celofan sau hârtie
pergaminată.
ACŢIUNE
Antimicotică.
SUPOZITOARE URETRALE
Supozitoarele uretrale (bujiuri, bacili sau cereoli medicinalis) au forma de cilindri

ascuțiți la un capăt, cu o lungime de 5-10 cm, diametrul de 2-7 mm, de consistenta rigida sau
flexibila, destinate administrării pe cale uretrala (F.R. X).
Ph. Eur. 9.0. Prevede monografia de generalitati separata de supozitoare si ovule, cu
denumirea de Sticks, Styli, pe care le definește astfel: „preparate solide, destinate pentru
aplicații locale”. Au forme de cilindri ascuțiți la un capăt, conțin una sau mai multe
9
substanțe medicamentoase, care se dizolva sau care se dispersează intr-o baza adecvata, ce se
poate topi sau dizolva la temperatura copului.
Sticks-urile uretrale pentru inserție in răni (plăgi) trebuie sa fie sterile.
Obținerea bujiurilor este identica cu a supozitoarelor rectale, fie prin presare, fie prin
turnare in tipare, folosind aceeași excipienți.
Supozitoarele uretrale masculine pot avea diametrul de 3 până la 6 mm și lungimea
de aproximativ 140 mm, ca bază se folosește unt de cacao, cântăresc aproximativ 4 g.
Supozitoarele uretrale feminine au aproximativ jumătate din lungimea și greutatea
supozitorului uretral masculin, având aproximativ 70 mm lungime și cântăresc aproximativ 2
g atunci când sunt obtinute din unt de cacao.
In mod obișnuit, in prescripțiile magistrale nu se indica cantitatea de unt de cacao, ci
numai grosimea si lungimea bujiurilor. Pentru a stabili cantitatea necesara de excipient pentru
dimensiunile cerute, se utilizează datele din următorul tabel, care indica pentru un bujiu de 10
cm, greutatea in funcție de diametru:
Diametru (mm) Greutate (g)

2 0.30
3 0.70
4 1.25
5 2.00
6 2.90
7 4.00
Daca lungimea bujiurilor este mai mica de 10 cm, cantitatea necesara de excipient se
corectează printr-un calcul simplu:
10 cm (diametru = 2 mm) 0.30 g unt de cacao
8 cm (d = 2 mm) x; x = 0.24 g
Rp. Dermatol 0.30 g

Unt de cacao q.s.
M.f. cereoli longitudine 10 cm et crasitudine 4 mm
D.t.d. nr. X
Dermatolul, 3 g se amesteca cu untul de cacao pulverizat prin radere, se malaxează

pana se obține o masa plastica, care prin presare se transforma intr-un magdaleon cu
10
diametrul de 4 mm (la presa se atașează un disc cu orificiul de evacuare cu diametrul de 4

mm), care se împarte in 10 segmente a cate 10 cm, cărora li se da forma conica la unul din
capete.
Galatul bazic de bismut (dermatol) se prezintă ca o pulbere fină, galbenă, fără miros şi
fără gust. Este practic insolubil in apă şi în alcool, solubil in soluţii de acizi diluate şi de
hidroxizi alcalini. Dermatolul este insolubil in untul de cacao si se va suspenda în excipient.
Se ambalează fiecare bujiu in folie de celofan si apoi intr-o cutie. Se eliberează cu
indicația de a se păstra la loc răcoros.
PROCTOLOG 120 MG/10 MG SUPOZITOARE
PROCTOLOG 120
MG/10 MG REPREZENTANTI
SUPOZITOARE
 trimebutină 120 mg şi ruscogenină 10 mg,
Compoziţia calitativă şi  trimebutina este un antispastic musculotrop,
cantitativă  ruscogenina are proprietăţi venotonice şi
vasculoprotectoare.
Excipienti  grăsimi solide de semisinteză
Descriere  supozitoare ovoidale, de culoare alb-crem
Conservare  a se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Conditionare  folii din PVC/PE
 tratamentul simptomatic al fisurilor, manifestărilor
Indicatii terapeutice dureroase şi pruriginoase anale, în special în cazul crizei
hemoroidale,
USCOSIN 10 mg SUPOZITOARE
USCOSIN 10 mg REPREZENTANTI
SUPOZITOARE
Compoziţia calitativă şi  bromură de N-butilscopolamoniu 10 mg,
cantitativă
Excipienti  Parafină lichidă,
 Gliceride de semisinteză (Witepsol H 15),
 Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
 Supozitoare în formă de torpilă, cu suprafața netedă,
Descriere onctuasă, de culoare albă până la alb-gălbuie.
Conservare  A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Conditionare  folii din PVC /PE termosudate
 medicaţie simptomatică în caz de:
Indicatii terapeutice  afecţiuni spastice gastro-intestinale, biliare şi
urogenitale;colici diverse (de exemplu colică renală, colică
biliară), spasme uterine, cistită, dismenoree;
 sindrom de colon iritabil (ca tratament simptomatic).
11
ZIFEX DUO 500 MG/200 MG OVULE
ZIFEX DUO 500 REPREZENTANTI

MG/200 MG OVULE
Compoziţia calitativă şi  metronidazol 500 mg şi clotrimazol 200 mg,

cantitativă
Excipienti  Gliceride de semisinteză
 Ovule de culoare albă până la alb-gălbui, de formă
Descriere ovoidă, cu suprafaţa netedă onctuoasă şi aspect omogen în
secţiune.
Conservare  A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
Conditionare  folii din PVC /PE
 tratamentul infecţiilor vaginale cu floră mixtă determinate
Indicatii terapeutice de Trichomonas vaginalis, fungi (în special Candida), germeni
sensibili Gram negativ şi Gram pozitiv.
PHARMATEX 18,9 mg OVULE
PHARMATEX 18,9 mg REPREZENTANTI

OVULE
Compoziţia calitativă şi  clorură de benzalconiu 18,9 mg,
cantitativă  substanţă spermicidă şi antiseptică,
Excipienti  Hidroxipropilceluloză,
 Gliceride solide semisintetice (Witepsol S51)
Descriere  Ovule de culoare albă până la alb-gălbuie,
 formă cilindrică, cu cap conic.
Conservare  A se păstra la temperaturi sub 25˚C, în ambalajul original.
Conditionare  folii termosudate (transparentă, respectiv albă) din
PVC/PEJD
Indicatii terapeutice  Contracepţie locală: această metodă reduce considerabil
riscul de sarcină, dar nu îl elimină total.
SISTEME TERAPEUTICE CU ELIBERARE CONTROLATĂ
Sunt reprezentate de dispozitive care eliberează substanţa medicamentoasă în

circulaţia sistemică, cu o viteză controlată.
12
MIRENA 20 micrograme/24 ore SISTEM CU CEDARE INTRAUTERINĂ
MIRENA 20 micrograme/24 REPREZENTANTI

ore SIU
 levonorgestrel 52 mg,
Compoziţia calitativă şi  Rata iniţială de eliberare este de 20 micrograme/24 ore,
cantitativă  Levonorgestrel este un progestativ cu activitate anti-estrogenică cu
diverse utilizări în ginecologie,
 Polidimetilsiloxan elastomer, Polidimetilsiloxan tubing (conţine

Excipienti 30-40% siliciu coloidal anhidru), Polietilenă, Sulfat de bariu Oxid de fer
negru (E 172),
 sistemul cu cedare intrauterină cu levonorgestrel constă dintr-o
substanţă albă sau aproape albă, conţinută într-o membrană opacă, montată pe
porţiunea verticală a corpului T;
acesta are o buclă la un capăt al porţiunii verticale şi două braţe orizontale la
celălalt capăt, la buclă sunt ataşate filamentele pentru extracţie,
 Porţiunea verticală a corpului T se introduce în tubul de inserţie, la
vârful insertorului,
Descriere  SIU şi dispozitivul de inserare nu trebuie să prezinte impurităţi
vizibile.
Conservare  Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Conditionare  ambalaj steril, blister care conţine un sistem pentru administrare
intrauterină şi un insertor.
 Contracepţie;
Indicatii terapeutice  Menoragii idiopatice;
 Protecţie împotriva hiperplaziei endometriale în timpul terapiei de
substituţie estrogenică.
ORNIBEL 0,120 mg/0,015 mg/24 de ore SISTEM CU CEDARE VAGINALĂ
ORNIBEL 0,120 mg/0,015 REPREZENTANTI

mg/24 de
 etonogestrel 11,0 mg și etinilestradiol 3,474 mg,
Compoziţia calitativă şi  inelul eliberează o cantitate medie de etonogestrel și
cantitativă etinilestradiolat de 0,120 mg și respectiv 0,015 mg la 24 ore, pe o
perioadă de 3 săptămâni. levonorgestrel 52 mg,
 inel vaginal cu progestogen şi estrogen,
Excipienti  Poli (etilenă-acetat de vinil), 28% acetat de vinil, Poliuretan
 inel vaginal cu progestogen şi estrogen,
 inel flexibil, transparent și incolor până la aproape incolor, cu
un diametru exterior de 54 mm și un diametru în secțiune de 4 mm.
Descriere
Conservare  Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Conditionare  Plic conţinând un sistem cu cedare vaginală ORNIBEL 0,120
mg/0,015 mg/24 de ore,
 Plicul este confecţionat din PET/Al/PEJD, rezistent la
lumină și umiditate,
 Plicul este ambalat într-o cutie tipărită, împreună cu prospectul
și abțibilduri de lipit în calendar pentru a ajuta utilizatoarea să-și
amintească când să introducă și să scoată inelul.
Indicatii terapeutice  Contracepţie;
13
Bibliografie
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2004, Editura Medicală,
Bucureşti.
8. ****Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of
Pharmaceutical Technology and Biopharmacy, University of Pecs.
14

LP Tehnica Comb

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

LP Tehnica Comb

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Roncea Florentina, Tehnologie farmaceutică_L.P.1_F.IV.2._19.02.-26.02.

Tabel nr. 1. Componentele unei suspensii

Tabel nr. 2. Clasificarea suspensiilor

În suspensiile defloculate particulele sunt suspendate individual şi apar ca entităţi

1. a. substanţele solide, aduse la un grad de fineţe corespunzător scopului şi modului de

Reguli practice utilizate la prepararea suspensiilor prin metoda dispersării

1. în farmacie, pulverizarea (divizarea) se realizează prin triturare, frecare în sens

2. Metoda prin precipitare sau condensare

STABILITATEA FIZICĂ A SUSPENSIILOR

Principalul dezavantaj al suspensiilor este instabilitatea fizică, particulele solide

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ STABILITATEA FIZICĂ A

Avantajele utilizării suspensiilor de uz intern:

➢ posibilitatea administrării de substanţe active insolubile, solubile sau

Dezavantajele sunt determinate de stabilitatea fizică foarte mică (sedimentare, caking).

La formularea suspensiilor de uz intern se folosesc:

REFERAT –PARTE PRACTICĂ

Rp. 1 Terpini hydratis 1,50 g

Definiţie: preparat magistral sub formă de suspensie de uz intern.

Observaţii: terpinhidratul este o substantă hidrofobă care nu se lasă umectată de apă si

Preparare: se pulverizează la mojar terpinhidratul si se omogenizează cu mucilagul

Întrebuinţări: suspensia are acţiune expectorantă datorită terpinhidratului şi

Pentru aceasta formula completați informațiile necesare:

1. Identificati componenetele suspensiei.

Rp. 2. Bismuthi subnitratis 10,00 g

Pentru fiecare dintre aceste puncte completați informațiile necesare:

8. Stabiliți componenetele suspensiei.

STABILITATEA FIZICĂ A SUSPENSIILOR

Principalul dezavantaj al suspensiilor este instabilitatea fizică, particulele solide

2. De asemenea, cu cât densitatea particulelor este mai mare, cu atât viteza de

Suspensiile sunt evaluate, în general, în funcție de distribuția dimensiunii particulelor,

metode de evaluare pot fi aplicate la suspensii, cum ar fi volumul de sedimentare,

A. PREPARAREA SUSPENSIILOR CU SUBSTANTE ACTIVE SOLIDE

Tabel nr. 1. Formulări de suspensii cu oxid de zinc

Se cântărește cantitatea indicată de oxid de zinc și se transferă în mojar. Adăugați 0,3

Se cântăresc 0,1 g de metilceluloză și se transferă într-un mojar. Se adaugă apă

Se cântăresc 0,1 g de guma tragacanta, se transferă într-un mojar și apoi se adaugă

Măsurarea volumului de sedimentare

Agitați cele patru suspensii conținute în cilindrii/eprubetele cu dop, redispersati

A.1. INFLUENȚA AGENȚILOR DE FLOCULARE ASUPRA REDISPERSARII

Tabel nr. 2. Suspensii cu substante hidrofile

Bismuth subnitrate 1.0 g

Bismuth subnitrate 1.0 g

Se cântăresc 2,0 g de Bismut subnitric și se transferă în mojar. Se adaugă 0,5 ml apă

(b) Examinarea aspectul sedimentului

Examinati vizual suspensia în ceea ce privește aspectul supernatantului și a

B. PREPARAREA SUSPENSIILOR CU SUBSTANTE ACTIVE

Tabel nr. 3. Formulări de suspensii cu sulf

Se cântăresc 0,2 g de sulf se adaugă cantitatea corespunzătoare de apă distilată,

Tabel nr. 4. Variatia volumului de sedimentare in functie de timp

Notă: H0 este înălțimea suspensiei; Hu este înălțimea sedimentului.

A. Pe baza datelor din tabelul nr. , se determina curba de sedimentare folosind Hu /

Avantajele utilizării suspensiilor de uz intern:

La formularea suspensiilor de uz intern se folosesc:

Scop- utilizare Exemple

Rp. Bismuthi subnitratis 10,00 g

II. SUSPENSII CU ANESTEZICE LOCALE

Rp. 2 Benzocaini 0,40 g

Definiţie: preparat magistral sub formă de suspensie de uz intern.

Se verifică dozele maxime admise pentru benzocaină (1 g pentru o dată şi 3 g pentru 24

Rp. 2 Benzocaini 0,40 g

Preparare. Se pulverizează benzocaina la mojar şi se omogenizează cu mucilagul de

Întrebuinţări. Se foloseşte în tratamentul gastralgiilor datorită acţiunii anestezice locale

SUSPENSII DE UZ INTERN – EXEMPLE INDUSTRIALE