REGIMUL ALIMENTAR ÎN DISLIPIDEMII

DEFINIREA TERMENILOR
● Hiperlipidemiile definesc creşterea colesterolului şi/sau trigliceridelor peste valorile
normale. Ele sunt asimilate hiperlipoproteinemiilor, întrucât lipoproteinele reprezintă unica formă de
transport în sânge a lipidelor.
● Hiperlipoproteinemiile sunt stări patologice caracterizate prin creşterea concentraţiei
sanguine a lipoproteinelor ce conţin colesterol şi/sau trigliceride, generată de accelerarea sintezei
şi/sau alterarea degradării lor.
● Dislipidemiile sunt definite ca abateri de la concentraţiile plasmatice ale colesterolului şi
trigliceridelor, însoţite de creșterea colesterolului LDL sau scăderea izolată a colesterolului HDL.
 Apolipoproteinele sunt componente proteice ale lipoproteinelor si au rolul de a evalua
riscul de boală coronariană. Apolipoproteina A ( APO A ) este componentul principal al HDL
( 90 %), iar apolipoproteina B ( APO B ) este componentul principal al LDL-ului, cu rol în reglarea
sintezei şi metabolismului colesterolului. Lipidele şi lipoproteinele sunt molecule a căror compoziţie
şi concentraţie sunt influenţate de variaţiile biologice normale, în schimb nivelurile APO A-1 şi APO
B sunt mai stabile şi se corelează mai bine cu severitatea şi extinderea afectării cardiovasculare.

IMPORTANŢA DISLIPIDEMIILOR ( DLP )

Importanţa dislipidemiilor rezultă din impactul epidemiologic, biologic şi economic.
DLP sunt boli populaţionale agresive, estimându-se în România o prevalenţă a acestora de
peste 55% din populaţia cuprinsă între 20–60 de ani. Valorile raportate de studiile epidemiologice din
diverse zone ale ţării arată diferenţe foarte mari de la o zonă geografică la alta.
Impactul biologic al DLP derivă din riscul cardiovascular pe care îl induc majoritatea DLP,
fiind bine cunoscut rolul acestora în iniţierea şi progresia aterosclerozei. Lipidele se asociază în grad
înalt cu creşterea morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare.
Hipercolesterolemia este un factor de risc semnificativ şi independent pentru cardiopatia
ischemică. Riscul începe la valori ale colesterolului total peste 150 mg%, creşte moderat până la
250 mg%, şi accelerat la valori peste 250 mg%.
Comparând riscul cardiovascular la valori ale colesterolului total de 190 mg% cu riscul la
valori de 250 mg% şi peste 300 mg%, se constată o creştere a acestuia de 2, respectiv de 4 ori.
Colesterolul HDL < 35 mg/dl este un predictor semnificativ şi independent al cardiopatiei
ischemice. S-a constatat, totuşi, că valori <50 mg/dl la femei şi <40 mg/dl la bărbaţi reprezintă un risc
cardiovascular.
Hipertrigliceridemia moderată ( 180 – 400 mg% ) are rol predictiv în evaluarea riscului
coronarian, mai ales atunci când se însoţeşte de scăderea colesterolului HDL şi alte elemente ale
sindromului X metabolic. Hipertrigliceridemia peste 400 mg% creşte riscul apariţiei pancreatitei
acute.
Trebuie menţionată şi forma de dislipidemie aterogenă caracterizată prin :
® Hipercolesterolemie de graniţă : 190–249 mg%;
® Hipercolesterolemia LDL de graniţă : 130–159 mg/dl;
® Hipertrigliceridemie ( HTG ) >180 mg%;
® Hipocolesterolemie HDL <40 mg/dl la bărbaţi şi <50 mg/dl la femei;
® Modificarea LDL, care devin mici şi dense
Impactul economic rezultă din costul foarte ridicat al hiperlipidemiei, care este legat de
screening-ul, monitorizarea, tratamentul DLP şi al complicaţiilor cardiovasculare ale acestora.

FACTORI DE RISC AI DISLIPIDEMIILOR

Factori genetici
Stilul de viaţă nesănătos
Alimentaţia hipercalorică, bogată în lipide saturate ( animale ), în colesterol, acizi graşi
„trans” ( margarină ) şi zaharuri rafinate.

1
 Sedentarismul. Rata catabolismului lipoproteinelor bogate în trigliceride este accelerată în
cursul exerciţiului fizic, prin favorizarea activităţii lipoproteinlipazei. Exerciţiul fizic reduce LDL şi
creşte HDL.
Consumul de alcool peste 30 g/zi. Consumul de alcool duce la blocarea oxidării acizilor graşi
la nivel hepatic, cu prelungirea hiperlipemiei postprandiale, stimularea sintezei de trigliceride la nivel
hepatic. O parte din trigliceride se secretă ca VLDL, iar o parte se depun ca ţesut adipos. El creşte
însă HDL şi apolipoproteina A1.
Fumatul a mai mult de 10 ţigări/zi. Fumătorii au concentraţii semnificativ mai mari ale
colesterolului şi trigliceridelor, cu creşterea VLDL şi LDL şi reducerea HDL. Modificările HDL şi a
apolipoproteinei A1 sunt reversibile după două luni de la întreruperea fumatului.
Stresul psihosocial. Creşte VLDL şi LDL.
Cafeaua expresso creşte colesterolul total şi LDL cu 10%.
Medicamente/substanţe administrate
Anticoncepţionalele orale : estrogenii cresc trigliceridele şi HDL şi scad LDL. Progesteronul :
creşte colesterolul total şi trigliceridele şi scade HDL.
Diureticele tiazidice şi de ansă : cresc colesterolul şi trigliceridele.
Betablocantele neselective : cresc trigliceridele, scad HDL.
Glucocorticoizii : cresc colesterolul şi trigliceridele.
· Retinoizii : cresc colesterolul şi trigliceridele.
· Ciclosporina : creşte colesterolul total, LDL, trigliceridele şi scade HDL.
· Fenitoinul : creşte colesterolul total, LDL, HDL.
· Carbamazepina : creşte colesterolul total, LDL, HDL şi trigliceridele.

Dislipidemia în cadrul unor afecţiuni

Sindromul nefrotic, insuficienţa renală cronică, bolnavii dializaţi, transplantaţi : cresc
colesterolul şi trigliceridele.
· Hipotiroidismul : creşte colesterolul.
· Diabetul zaharat : în cele mai multe cazuri, dislipidemia din diabetul zaharat este primară
( trigliceride crescute, HDL scăzut ), dar asociată diabetului zaharat. Dacă diabetul zaharat este
decompensat ( cetoacidoză ) apare hipertrigliceridemia, care se ameliorează prin controlul glicemic.
În aceste cazuri, este dislipidemie secundară diabetului zaharat.
· Infecţiile şi inflamaţiile acute duc la scăderea HDL, a apolipoproteinei A1. Cresc
trigliceridele şi VLDL, datorită reducerii activităţii lipazei hepatice şi a lipoproteinlipazei, cauzate de
efectul supresor al interleukinei I, al interferonului şi al factorilor de necroză tumorală.
· Obezitatea. Creşterea IMC peste 30 kg/m2 duce la creşterea colesterolului total, a
trigliceridelor şi reducerea HDL. În cura de slăbire scade HDL, dar revine la normal odată cu
stabilizarea ponderală.
· Sindromul Cushing ( Sindromul Cushing este o anomalie rară, care apare atunci când
organismul este expus la o cantitate mult prea mare a hormonului numit cortizol. Acesta poate
determina obezitate, modificări ale pielii şi fatigabilitate, precum şi unele afecţiuni ca diabetul
zaharat, hipertensiunea arterială, depresia şi osteoporoza. Dacă sindromul Cushing nu este tratat,
poate cauza moartea ) : cresc trigliceridele.

Dislipidemia în circumstanţe fiziologice

· Ciclul menstrual se însoţeşte de variaţii ale colesterolului de 6–9%, cele mai mari
concentraţii fiind întâlnite în faza foliculară, după care urmează o scădere gradată în etapele
ovulatorii şi luteală. Nivelul minim al colesterolului este în momentul menstruaţiei. În faza luteală,
sunt caracteristice creşterea VLDL şi reducerea LDL.
· Sarcina : colesterolul total scade în primele 8–12 săptămâni, apoi creşte progresiv, atingând
concentraţii cu 30% mai mari decât cele anterioare gestaţiei. HDL creşte în primele 24 de săptămâni,
apoi scade. Trigliceridele cresc progresiv, până la triplarea valorilor iniţiale.
· Alăptarea naturală ( sân ) : favorizează creşterea valorilor HDL şi ale apo A1.
· Menopauza : creşte colesterolul total, trigliceridele şi scade HDL.

2
 ETIOPATOGENEZA DISLIPOPROTEINEMIILOR
· Colesterolemia reprezintă nivelul sanguin al colesterolului total ( liber şi esterificat ),
conţinut în toate clasele lipoproteice. Aportul zilnic de colesterol este în medie de 400 mg ( extern ),
dar la acesta se adaugă încă 600 mg de colesterol sintetizat de ficat ( endogen ). Pool-ul colesterolului
este de aproximativ 140 g, dintre care 8 g se află în plasmă, în special în LDL.
Turnover-ul în cadrul circuitului hepatic este important : 18 g de colesterol sunt eliminate
zilnic prin bilă, reabsorbindu-se 90%.
Colesterolul HDL reprezintă colesterolul transportat prin HDL de la ţesuturi, inclusiv artere,
spre ficat, având rol antiaterogen.
Colesterolul LDL, esterificat în cea mai mare parte, este transportat de LDL spre ţesuturi,
inclusiv artere, având rol aterogen. Când trigliceridele sunt sub 400 mg/dl, se poate calcula LDL
folosind formula lui Friedewald :
Colesterol LDL (mg/dl) = Colesterol total – Colesterol HDL –TG (mg/dl)/5

· Trigliceridemia defineşte nivelul sanguin al TG conţinute în toate clasele lipoproteice.

· Acizii graşi liberi ( AGL ) plasmatici se leagă de albumină şi servesc fie ca substrat
energetic rapid disponibil, fie drept sursă pentru sintezele lipidice. Concentraţia plasmatică normală :
0,4–0,8 mmol/l ( 8 – 25 mg/dl ).

Acizii graşi prezenţi în plasma umană

Nume Formula chimică
Acid arahidonic C 20 : 4 ω6
Acid docosapentanoic C 22 : 6 ω3
Acid eicosapentanoic C 20 : 5 ω3
Acid linoleic C 18 : 2 ω6
Acid miristic C 14 : 0
Acid oleic C 18 : 1 ω9
Acid palmitic C 16 : 0
Acid palmitoleic C 16 : 1 ω7
Acid stearic C 18 : 0

AGL care nu posedă duble legături se numesc AGL saturaţi; cei care posedă una sunt
mononesaturaţi, iar cei care au cel puţin două duble legături sunt polinesaturaţi.
Poziţia primei legături se precizează cu ajutorul literei greceşti ω. Exemplu : acidul linoleic
are 18 atomi de carbon, două duble legături, prima la nivelul atomului de carbon 6, numărând de la
gruparea metil.

Clase majore lipoproteice

– Chilomicronii ( chilo ) reprezintă forma de transport a trigliceridelor şi a colesterolului
exogen, absorbite la nivel intestinal. Apoproteina principală este apo B48, produsă la nivel intestinal,
alături de apo A1, apo C II și C III, apo E.
– VLDL ( very low density lipoproteins ) transportă lipide endogene, în special trigliceride
spre ţesuturi. Au rol aterogen. Apoproteina principală este apo B100. Mai conţin apo E, apo CI, apo
CII şi apo C III, apo B48.
– IDL ( intermediate density lipoproteins ) reprezintă „resturile” metabolismului
lipoproteinelor bogate în trigliceride, generate în cursul conversiei VLDL la LDL. Transportă esteri
de colesterol şi trigliceride; are rol aterogen. Apoproteina majoră este apo B100, mai conţin apo C şi
E, apo B48, în proporţii mai reduse decât VLDL.
– LDL ( low density lipoproteins ) este forma principală de lipoproteine, ce transportă esterii
de colesterol. Conţin numai apo B100. Există trei tipuri de LDL :
· Fenotip A : densitate mică şi volum mare
· Fenotip B : densitate mare şi volum mic. Acestea sunt intens aterogene
· Fenotip intermediar
– Lipoproteina a ( Lp(a) ) este o subclasă LDL, formată din LDL legat de o glicoproteină de
dimensiuni mari, similare plasminogenului, corelându-se independent cu riscul cardiovascular.

3
Prezintă o legare deficitară de receptorii LDL. Intră în competiţie cu plasminogenul pentru legarea de
fibrină, inhibând astfel fibrinoliza. De aici rolul ei în trombogeneză.
– HDL ( high density lipoproteins ) transportă colesterolul, inclusiv de la artere, spre ficat.
Are rol antiaterogen. Apoproteine majore : apo AI şi AII. Mai conţin : apo C, apo AIV, apo E, apo D.
HDL2 şi HDL3 sunt etape în metabolismul HDL.
– Restul chilo şi restul VLDL reprezintă faze ale catabolismului chilomicronilor şi VLDL.

CLASIFICAREA DISLIPIDEMIILOR
Hiperlipoproteinemiile se pot clasifica in 2 grupuri principale :
1. Hiperlipoproteinemii primare :
- a - familiale
- b - nefamiliale
2. Hiperlipoproteinemii asociate unor boli sau sindroame
Hiperlipoproteinemiile primare se clasifică, conform Fredrickson în tipurile : I, II, III, IV şi V.
Hiperlipoproteinemia familială tip I ( hipertrigliceridemia sensibilă la lipide ) - este cauzată
de activitatea insuficientă a lipoprotein-lipazei tisulare, anomalie moştenită genetic.
Este rară, poate debuta în primele săptămâni după naştere; se caracterizează prin episoade
dureroase abdominale, hepatomegalie, splenomegalie, creştere marcată a trigliceridelor şi uşoară a
colesterolului.
Hiperlipoproteinemia familială de tip II ( xantomatoza hipercolesterolemică esenţială ) - se
caracterizează prin creşterea anormală a colesterolului sanguin şi a LDL. Are două subtipuri : IIa, în
care cresc doar LDL şi colesterolul, şi IIb, în care cresc LDL şi VLDL, colesterolul şi trigliceridele.
Pacienţii pot prezenta xantoame ( tumori benigne galbene, care conţin colesterol ) tendinoase,
tuberoase, palpebrale; boala poate duce precoce la apariţia ateroslerozei cu afectare cardiovasculară
severă.
Hiperlipoproteinemia familială de tip III ( disbetalipoproteinemia ) - boală rară,
caracterizată prin prezenţa în sânge a unor VLDL anormale. Bolnavii prezintă xantoame planare cu
localizare palmodigitală de culoare galbenă ( boala palmelor galbene ), valorile colesterolului şi
trigliceridelor sunt crescute, iar afectarea cardiovasculară este frecventă.
Hiperlipoproteinemia familială de tip IV - ( dislipidemia indusă prin glucide – Ahrens ) –
este una din dislipidemiile cele mai frecvente şi se caracterizează prin creşterea concentraţiei
plasmatice a VLDL – creşterea lor fiind indusă prin regim hiperglucidic. De asemenea, valorile
colesterolului şi trigliceridelor sunt crescute, adesea bolnavii sunt obezi şi au diabet zaharat sau
toleranţă scăzută la glucoză.
Hiperlipoproteinemia familială de tip V ( hiperlipemia mixtă ) - este rară, se caracterizează
prin creşterea plasmatică a VLDL, serul de multe ori este lactescent, uneori există şi o toleranţă
scăzută la glucoză. Creşterea lipidelor din sânge apare ca urmare a unui defect metabolic endogen,
concomitent cu o influenţă alimentară exogenă. De asemenea, valorile colesterolului şi trigliceridelor
sunt crescute.

TRATAMENTUL DISLIPIDEMIILOR
Tratamentul dislipidemiilor variază de la un pacient la altul, funcţie de severitatea
dislipoproteinemiei, a stării de risc ( riscul global ), a prezenţei aterosclerozei.
Obiectivele terapeutice lipidice se stabilesc în funcţie de starea de risc şi urmăresc reducerea
maximă a stării de risc şi menţinerea ei la acest nivel toată viaţa. Programul terapeutic constă în :
– optimizarea stilului de viaţă;
- Medicaţia hipolipemiantă

ALIMENTAŢIA
În ghidul NCEP ( National Colesterol Education Program ), dieta este prima treaptă în
tratamentul şi profilaxia dislipidemiei şi, în final, a bolii cardiovasculare.
Regimul alimentar va fi indicat totdeauna, la toţi pacienţii, inclusiv în cazul asocierii
medicaţiei.

4
 Necesarul caloric
Va fi calculat în funcţie de consum şi greutatea corporală, fiind hipocaloric la persoanele
obeze, normocaloric la persoanele cu greutate normală. Aportul crescut de calorii duce la obezitate,
care stimulează lipoliza trigliceridelor din adipocite, creşte fluxul acizilor graşi liberi în plasmă şi,
deci, sinteza de trigliceride şi de VLDL în ficat; inhibă LPL ( lipoprotein lipaza ), scăzând astfel
clearence-ul VLDL, chilomicronilor, IDL şi crescând trigliceridemia, paralel cu scăderea HDL.
Dietele hipocalorice cu conţinut redus de colesterol sub 300 mg% reduc nivelul colesterolului total şi
trigliceridelor, crescând nivelul HDL.
Împărţirea caloriilor pe principii nutritive
Lipidele vor asigura < 30% din raţia alimentară şi vor fi reprezentate de :
- lipide saturate ( grăsimi animale ) <10%;
- lipide mononesaturate ( ulei de măsline ) - 10–15%;
- lipide polinesaturate ( uleiuri vegetale : floarea soarelui, soia, porumb; ulei de peşte - circa
10 % )
Lipidele mononesaturate şi polinesaturate, forma „cis”, vor reprezenta baza aportului lipidic.
Scăderea aportului de colesterol sub 300 mg/zi :
- această restricţie lipidică va fi urmată 3 luni, se numeşte dietă treapta 1. Dacă valorile
lipidice nu s-au redus, se trece la dietă treapta 2, mai restrictivă, cu scăderea lipidelor saturate sub
7% din caloriile totale şi a ingestiei de colesterol sub 200 mg/zi. Dacă după 3 luni nu s-a ameliorat
profilul lipidic, se trece la dietă treapta 3, cu scăderea lipidelor în alimentaţie sub 20% şi a ingestiei
de colesterol sub 100 mg/zi. Dieta reuşeşte o scădere a colesterolului cu 5–7% în dietă treapta 1 şi cu
5–13% în dietă treapta 2.
În cazurile rare de sindrom chilomicronic, restricţia lipidică va fi severă ( sub 10% din totalul
caloric ), pe durată scurtă.
Dieta pacientului cu dislipidemie va conţine, astfel, o cantitate crescută de legume, cereale,
verdeţuri, fructe. Dintre produsele animale se va consuma carne slabă, preferabil piept de pui, fără
piele, peşte, lactate cu conţinut scăzut de grăsimi. Se recomandă evitarea consumului de alimente
prăjite, grăsimi animale, sosuri grase, foetajuri, fast food, etc.
Consumul total de lipide
- Consumul crescut de lipide duce la obezitate şi suprapunerea altor factori de risc
cardiovascular.
- Consumul crescut de lipide creşte lipemia şi chilomicronii postprandial.

Lipidele saturate ( acizii graşi saturaţi AGS )

– Recomandările internaţionale presupun, în primul rând, scăderea aportului de acizi graşi
saturaţi la mai puţin de 10% din raţia calorică. Se admite că un raport între acizii graşi polinesaturaţi
( AGPNS ) şi AGS peste 0,8 are un pronunţat caracter hipocolesterolemiant. Creşterea proporţiei
AGS la un procent mai mare de 10% din raţia alimentară creşte riscul oxidării LDL, scade HDL şi
măreşte potenţialul trombogenic al dietei; creşte LDL, prin reducerea sintezei şi inhibarea activităţii
receptorilor LDL în ficat. Cei mai aterogenici sunt acizii : lauric, miristic, palmitic, cu 12, respectiv
14 şi 16 atomi de carbon în compoziţie. Acidul stearic, cu 18 atomi de carbon în compoziţie este
neutru, el nu creşte colesterolul. Acidul palmitic este cel mai răspândit în alimente, găsindu-se în
carne, iar palmitatul este prezent şi în plante. Acidul miristic se găseşte în unt, uleiul de nuci, de
cocos şi de palmier, nuci de cocos. Acidul lauric se găseşte în lapte, uleiul de palmier şi de cocos.
– Cresc trigliceridele prin creşterea sintezei la nivelul ficatului, dar le pot scădea dacă
înlocuiesc din raţie carbohidraţii.
Lipidele polinesaturate ( AGPNS )
– Se recomandă ca grăsimile polinesaturate să nu depăşească 10% din raţia calorică, altfel ele
pierzându-şi efectele benefice. AGPNS consumaţi în procent caloric de 10% sunt protectori.
Consumaţi în exces, devin aterogeni. AGPNS scad sinteza VLDL, apo-B, şi Colesterol HDL.
AGPNS se găsesc în alimente, în special, sub 2 forme : ω3 şi ω6
- AGPNS ω3 ( cap de serie acidul linolenic ) au acţiune hipocolesterolemiantă
mult mai puternică decât ω6 ( cap de serie acidul linoleic ). Acizii graşi din seria ω3 reduc şi
nivelul seric al VLDL şi implicit al trigliceridemiei, inclusiv postprandial.

5
 AGPNS ω3 au şi efect antitrombotic. AGPNS ω3 sunt reprezentaţi de acidul
eicosapentanoic ( EPA ) şi docosahexanoic ( DHA ), care se găsesc în concentraţii mari în
uleiul de peşte, peştele oceanic şi capsule de ulei de peşte. Aceşti acizi scad colesterolul total,
HDL, trigliceridele, VLDL, LDL şi apo-B, în prezenţa sau în absenţa AGS. Profilul lipidic
optim se realizează când dieta este hipolipidică, săracă în AGS şi cu un conţinut crescut de
ω3, care să depăşească 2 % din calorii. În funcţie de doză, trigliceridele pot să scadă cu până
la 50%. În concluzie, la persoanele cu hipertrigliceridemie se recomandă un aport crescut de
AGPNS ω3.
În cadrul raţiei alimentare admise se va creşte aportul de acizi graşi ω3 prin consumul
de 1 – 3 ori pe săptămână a macroului, sardinelor, heringilor, peştelui albastru, somonului,
sturionului atlantic.
- AGPNS ω6 ( cap de serie acidul linoleic ) au o acţiune hipocolesterolemiantă
mult mai redusă decât cei din seria ω3 ( cap de serie acidul linolenic ). Uleiul de nucă, care
conţine acid linolenic, este mai recomandar decât uleiul de porumb, care conţine acid linoleic
şi este sărac în acid linolenic. AGPNS ω6 în exces reduc însă concentraţia sanguină a
colesterolului HDL ( uleiul de porumb ). Ei sunt precursorii acidului arahidonic, din care
derivă tromboxanul, puternic proagregat trombocitar, favorizând astfel aterogeneza.
Forme izomerice “cis” şi “trans” ale AGPNS : în cursul prelucrării industriale apare un
procent crescut de acizi graşi “trans”. Lipidele polinesaturate “trans” au acelaşi efect ca cele saturate.
Acizii graşi “trans” ( transformaţi ) – sunt stereoizomeri ai acizilor graşi. Ei apar prin procesul de
hidrogenare, în timpul preparării industriale ( margarine ) sau uzual ( gătitul, prăjitul alimentelor ).
50% provin din alimente animale ( carne, unt, lapte ) şi 50% provin din hidrogenarea uleiurilor
vegetale. Scăderea consumului total de lipide şi AGS duce implicit la scăderea consumului de acizi
graşi „trans”. Acizii graşi „trans” au următoarele acţiuni : cresc colesterolul total mai mult chiar decât
acizii graşi saturaţi ( acţiune contestată de anumiţi autori – oare de ce? ), scad HDL, cresc VLDL,
cresc Lp(a) cu aproximativ 30%, având astfel rol intens aterogen. Surse : margarina tare ( 25–33% ),
margarina moale ( 15–25% ), uleiul de soia hidrogenat selectiv ( 15% ), preparatele de carne.
Lipidele mononesaturate ( AGMNS )
– AGMNS se recomandă uzual într-un procent de 10% din raţia calorică, atingând în ţările
dezvoltate 12,5% din raţie, iar în unele colectivităţi atingând un procent mult mai mare – alimentaţia
mediteraneană.
– Reprezentantul cel mai important este acidul oleic ( C18:1 ), care se găseşte în concentraţie
mare în uleiul de măsline.
– Utilizarea unei diete hipolipidice, cu scăderea AGS şi cu o raţie de 10% de AGMNS scade
colesterolul total, LDL, asemenea AGPNS, fără a se însoţi de reducerea HDL şi de creşterea
trigliceridelor ca efecte secundare.
– AGMNS sunt antiaterogeni, întrucât prezenţa lor în LDL scade oxidarea acestora ( LDL
oxidate sunt extrem de aterogene ).
 Deşi AGS se găsesc în principal în produsele de origine animală, iar AGPNS şi
AGMNS se găsesc în principal în produsele de origine vegetală, fiecare dintre clasele de
acizi graşi se găsesc în diferite proporţii în diversele clase de alimente. De exemplu :

Surse de acizi graşi în cadrul grupelor de alimente

Tipul AG Carne, Grăsimi Produse Legume, Ouă ( % ) Altele
pui, peşte ( % ) lactate nuci ( % ) (%)
( %) (%)
AGS 39 34 20 2 2 3
AGMNS 35 48 8 4 2 3
AGPNS 18 68 2 6 2 6

Colesterolul :
– Valorile colesterolemiei sunt date de : cantitatea de colesterol şi de acizi graşi ( în special
saturaţi ) ingerată, sinteza hepatică de colesterol ( aproximativ 600 mg/zi ), degradarea colesterolului,
etc.

6
 – Aportul exogen de colesterol zilnic este, în medie, de 400 mg. Aportul exogen influenţează
variabil colesterolemia, în general, 25 mg de colesterol exogen cresc colesterolemia cu 1 mg%. El
creşte colesterolemia mai puţin decât o cresc AGS.
– Restrângerea aportului de colesterol este recomandată la pacienţii la care relaţia dintre
colesterolul alimentar şi hipercolesterolemie este demonstrată. În dislipidemie se recomandă scăderea
aportului de colesterol sub 300 mg/zi. În tipurile I şi V de dislipidemie nu se impune restricţia de
colesterol, ele fiind caracterizate prin creşterea trigliceridelor.

Glucidele în dislipidemii
– Vor reprezenta 50–60% din caloriile totale;
– Glucidele simple vor reprezenta 10–15% din totalul caloric, la care se adaugă 40 grame de
fibre alimentare pe zi ( din cereale, legume, fructe ). Dintre glucidele simple, fructoza are cel mai
mare potenţial hipertrigliceridemiant, influenţa fiind mai mică din partea zaharozei şi glucozei. Cele
mai sensibile la regimul alimentar sunt trigliceridele endogene, sintetizate la nivel hepatic, din
glucide. În tipul IIb, III, IV şi V de dislipidemie, în care sunt crescute trigliceridele endogene,
regimul alimentar va fi hipoglucidic ( sub 40–45% din raţia calorică ), sau normoglucidic la limita
inferioară, cu interzicerea zaharurilor rafinate. Tipul I şi IIa de dislipidemie nu impun restricţie de
glucide, dacă nu se asociază cu diabet zaharat.

Proteinele în dislipidemii
- Vor reprezenta 10–20% din caloriile totale, cu accent pe proteinele de clasa I ( cu conţinut
crescut în aminoacizi esenţiali ), deci proteine cu valoare biologică mare.
- Influenţează în mod evident spectrul lipidic plasmatic.
- Consumul de proteine animale, în special de cazeină, poate duce la hipercolesterolemie în
absenţa colesterolului.
- Cea mai puternică hipercolesterolemie este indusă de lactalbumină şi cazeină, apoi de carnea
de vită şi de porc şi neînsemnată de proteinele din ou.
- Proteinele vegetale, dar în special cele din soia, au un puternic efect hipocolesterolemiant.

Alte recomandări
- Sodiul va fi ingerat în cantitate de 70–100 mEq/zi ( 4–6 g NaCl/zi ).
- Alcoolul va fi redus sub 30 g/zi. El creşte sinteza şi secreţia VLDL-trigliceride. Consumul
de alcool sub 30 g/zi creşte HDL, scade mortalitatea cardiovasculară.
- Cafeaua turcească creşte colesterolul seric datorită kaweolului şi cafestolului, metaboliţi care
în cazul preparării cafelei prin filtru nu apar.
- Ceaiul nu influenţează lipidele serice; are acţiune antiaterogenă, datorită efectului
antioxidant al flavonoizilor pe care îi conţine.

Conţinutul lipidic al diferitelor produse alimentare, la 100 g

7
8
 OBSERVAŢII REIEŞITE DIN PRACTICĂ
– Lactovegetarienii au colesterolul total cu 21% şi colesterolul LDL cu 24% mai mari decât
vegetarienii stricţi, datorită aportului suplimentar de lipide saturate.
– Creşterile postprandiale de trigliceride sunt similare după ingestia de acizi graşi
predominant saturaţi ( AGS ), mononesaturaţi ( AGMNS ), sau polinesaturaţi ( AGPNS ). Acizii graşi
cu lanţ mediu de atomi de carbon nu determină creşterea trigliceridelor plasmatice, ei ajung pe calea
venei porte la ficat, unde sunt degradaţi mai rapid decât chilomicronii.
– Studiindu-se creşterea trigliceridelor după ingestia lipidelor, s-au constatat următoarele :
AGS dau cea mai mare creştere postprandială a trigliceridelor, urmaţi de ingestia de uleiuri vegetale
ω6 AGPNS, iar cea mai mică creştere o dă uleiul de peşte, care conţine acizi graşi ω3 AGPNS.
– Dacă după 6 luni de regim alimentar, trecând prin cele două trepte, nu se obţin obiectivele
terapeutice, se va asocia medicaţie hipolipemiantă, cu menţinerea regimului alimentar toată viaţa.

9
 ALIMENTAŢIA ÎN DISLIPIDEMII
Alimentaţia în Tipul I ( hipertrigliceridemia sensibilă la lipide )
- se urmăreşte scăderea lipidelor sanguine
- regim : - normo ( hipo ) caloric
- normoprotidic
- normoglucidic
- hipolipidic
- bogat în vitamina A ( alte surse decât animale )
Alimente indicate :
- carne slabă de viţel, vacă, găină, pui, peşte
- lapte degresat, iaurt degresat, brânză de vaci slabă dietetică
- albuşul de ou la diverse preparate ( gălbenuşul 1-2 ori/săptămână )
- grăsimile : ulei vegetal - 1-2 linguriţe la salate
- pâine integrală - 200-250g/zi ( veche de o zi sau prăjită )
- legumele permise din abundenţă : morcovi, spanac, lobodă, roşii, ardei, fasole verde, vinete,
conopidă
– fructele - toate ( cu excepţia celor din lista de mai jos, interzise )( crude, coapte, compoturi )
- dulciuri permise : preparate din albuş, bezele, gelatină, crème de amidon fără ou
- băuturile permise sunt apele minerale
- condimentele sunt permise toate
- supele - sunt cele preparate din legume permise, bulion de carne degresat, borşul de
perişoare
- sosuri permise : preparate dietetic şi fără grăsime
Alimente de evitat sau interzise :
- laptele integral, brânzeturile grase
- cărnurile grase, de porc, oaie, gâscă, raţă, peşte gras
- gălbenuş de ou, ouă prăjite
- grăsimile animale : unt, frişcă, smântână, untură, slănină şi ulei
- pâine în cantităţi crescute
- făinoase în cantităţi crescute, paste făinoase
- legume : fasole, mazăre, linte
- fructele oleaginoase, smochinele, curmalele
- dulciurile concentrate : dulceaţă, ciocolată, prăjituri preparate
- băuturile alcoolice
- supele grase
- sosurile preparate nedietetic, maioneze, smântână
Se dau 5-6 mese/zi ( la 2 se vor servi carne şi legume )

Alimentaţia în Tipul II ( hipercolesterolemia familială )

- are drept scop reducerea colesterolului sanguin
- regim – normo ( hipo ) caloric ( în caz de obezitate )
- normoprotidic
- normoglucidic
- hipoglucidic şi hipocolesterolemiant
Alimente indicate :
- carnea slabă de vacă, viţel, găină fără piele, pui, peşte slab
- laptele, iaurtul, brânza de vaci degresate
- albuşul de ou în preparate
- grăsimi : uleiurile vegetale crude bogate în acizi graşi polinesaturaţi
- pâinea - intermediară, veche de o zi, cantitate moderată
- făinoasele : permise cu moderaţie - griş, orez, fulgi de ovăz
- legume : spanac, lăptuci, roşii, mazăre verde, conopidă, varză, cartofi, etc
- fructele : permise cu câteva excepţii
- băuturi permise : ceaiuri de plante, sucuri de legume şi fructe
- condimentele : permise în general

10
- sosuri permise : bulion de carne degresat, borşul de perişoare slab
- sosurile : preparate dietetic
Alimente de evitat sau interzise :
- carne grasă, viscere, mezeluri, conserve, peşte gras
- laptele integral, brânzeturile grase
- gălbenuş de ou
- grăsimile animale : untul, untura, frişca
- pâine în cantităţi crescute
- legumele uscate, ţelina, guliile
- fructele : smochine, curmale, migdale
- băuturile alcoolice
- supele grase
- sosurile grase
Se vor da 5-6 mese/zi în cantitate redusă

Alimentaţia în tipul III ( dis-beta-lipoproteinemie )

- regim normoprotidic
- normo ( hipo ) glucidic - toleranţă scăzută la glucoză )
- hipolipidic
- hipocolesterolemiant
Alimente permise :
- lapte, iaurt, brânză - degresate
- carne slabă - friptă, înăbuşită, perişoare dietetice
- albuş de ou în diverse preparate
- grăsimi : numai cele bogate în grăsimi polinesaturate
- pâine intermediară veche de o zi
- făinoase permise : griş, fulgi de ovăz, orez
- legume : spanac, castraveţi, roşii, vinete, mazăre, dovlecei, etc
- fructe permise : toate cu excepţia celor interzise
- dulciuri permise : preparate cu albuş, gelatină de fructe
- băuturi : ceaiuri de plante, sucuri de fructe şi legume
- supe şi ciorbe slabe
- sosurile preparate dietetic
Alimente de evitat sau interzise :
- laptele şi derivatele grase
- carnea grasă, conservele
- gălbenuşul
- grăsimi : unt, smântână, frişcă, slănină
- pâinea în cantitate mare
- făinoasele preparate cu ou, porumbul
- leguminoasele uscate, ridichile, ţelina, ciupercile ( toate legumele care produc meteorism )
- fructele oleaginoase, curmalele, smochinele
- dulciurile preparate cu unt, frişcă, smântână
- băuturile alcoolice, cafeaua
- supele şi sosurile grase
Se dau 5-6 mese/zi ( de volum redus )

Alimentaţia în tipul IV ( dislipidemia indusă prin glucide )

- bolnavul - are colesterolul şi trigliceridele crescute
- este obez ( de cele mai multe ori )
- are diabet zaharat sau toleranţă scăzută la glucide
- regimul : normocaloric ( hipocaloric – obezitate )
- normoprotidic
- normolipidic
- hipoglucidic

11
 Alimente permise :
- carnea de vacă, viţel, vânat, oaie, porc slab, peştele de diverse specii - fierte, fripte, înăbuşite
- laptele integral, derivatele de lapte, brânzeturile
- ouăle fierte moi, omleta dietetică
- grăsimile : în cantitate normală ( respectarea proporţiilor )
- pâinea – intermediară - veche de o zi - în cantitate limitată
- făinoasele vor fi premise - în limita glucidelor calculate în raţie
- legumele permise : cele cu conţinut glucidic 5% - varză, conopidă, sparanghel, dovlecei,
vinete, etc
- fructele - în funcţie de cantitatea de glucide permisă
- supele - bulionul de carne, de legume cu 5% glucide - preparate dietetic
- sosurile – preparate dietetic, fără rântaş şi făină
Alimente de evitat sau interzise :
- zaharul şi dulciurile concentrate
- pâinea în cantităţi excesive
- legumele cu conţinut glucidic peste 10%
- fructele cu conţinut glucidic peste 10%
- făinoase în cantităţi excesive
Se dau 5-6 mese/zi ( de volum redus )

Alimentaţia în tipul V ( hiperlipemie mixtă - exo/endogenă )

- bolnavii au colesterolul şi trigliceridele crescute
- regimul : - hipocaloric
- hipolipidic
- normoprotidic
- hipoglucidic ( mai ales dacă se asociază toleranţa scăzută la glucoză )
Alimente permise :
- carne slabă de vită, viţel, pasăre, peşte
- lapte, iaurt, brânză degresate
- albuş de ou fiert sau în preparate
- grăsimi : vegetale - bogate în acizi graşi polinesaturaţi în limita raţiei
- pâine – intermediară - veche de o zi, limitată în funcţie de glucide
- făinoasele în cantitate limitată
- legumele : - permise cele cu conţinut glucidic de 5%
- fructele permise : - în funcţie de raţia glucidică
- supele - slabe, din legumele permise
- sosurile preparate dietetic
Alimente de evitat sau interzise :
- carnea grasă, conservele, mezelurile, afumăturile
- laptele integral, brânzeturile grase
- gălbenuşul de ou
- pâinea peste cantitatea admisă
- făinoasele în exces, peste cantitatea admisă
- legumele : cu conţinut mai mare de glucide ( morcovi, sfeclă, leguminoasele uscate, etc ) -
se calculează
- fructele - struguri, smochine, curmale, nuci, alune, migdale
- dulciuri interzise : cele concentrate
- grăsimile : unt, frişcă, smântână, slănină
- băuturi - alcoolice, siropuri
- supele grase, de făinoase
- sosurile grase, nedietetice
Se dau 5-6 mese/zi ( repartiţie echilibrată a glucidelor )

12