Metodica educării / dezvoltării calităţilor motrice

de bază la elevii din învăţământul primar

Metodica însuşirii deprinderilor motrice

elementar sportive- ATLETISM
 Metodica educării / dezvoltării calităţilor motrice de bază
la elevii din învăţământul primar
• VITEZA - Recomandări metodice:
• metode: metoda jocului, metoda întrecerii
• acţiunile motrice trebuie să fie cunoscute şi însuşite corect de către elevi;
• intensităţile folosite în dezvoltarea vitezei trebuie să fie maximale (100%) sau
submaximale → de preferat la elevii din ciclul primar (până la 85% din
capacitatea maximă);
• durata execuţiei (a unităţii de efort) să nu depăşească 5-10 sec. (la 7-11 ani).
Volumul exerciţiilor de viteză depinde de intensitatea cu care acestea sunt
executate;
• pauzele între repetări (1-5-min) trebuie să asigure o revenirea care să permită
reluarea exerciţiului la intensităţile recomandate;
• dezvoltarea vitezei sub una (sau mai multe) din formele sale de manifestare, se
poate constituii în temă - obiectiv de lecţie, atât în perioada în care se lucrează
în aer liber, cât şi atunci când se lucrează în interior (într-un spaţiu amenajat
corespunzător); un ciclu tematic = 10-12 lecţii (orientativ!) cu o durată/lecţie
cuprinsă 10-15min (2 teme / lecţie);
• în structura lecţiei, tema – obiectivul care vizează calitatea motrică viteza, se
planifică întotdeauna imediat după veriga a III-a, ca temă cu nr.1.
Exerciții pentru
educarea vitezei -
coordonării; joc de
viteză
Exerciții pentru
educarea vitezei de
reacție și deplasare
• ÎNDEMÂNAREA - Recomandări metodice:
• la nivelul copiilor din învăţământul primar, pentru dezvoltarea îndemânării se
vor utiliza predominant (în special la clasele I-II) exerciţii cunoscute de către
elevi;
• structura exerciţiilor să solicite indici de coordonare crescuţi, dar în limitele
posibilităţilor motrice ale subiecţilor, iar complexitatea exerciţiilor să se includă
în mod progresiv;
• începând cu clasa a IV-a, în mod adecvat şi în corelaţie cu nivelul motricităţii
copiilor, exerciţiile pot fi efectuate şi în condiţii de dificultate sporită;
• exerciţiile de îndemânare vor fi însoţite de cerinţe privind viteza de execuţie,
precizia mişcării şi eficienţa acţiunii;
• durata de execuţie în cazul exerciţiilor pentru educarea îndemânării este
scurtă, cu un număr relativ mic de repetări, o gamă variată de exerciţii şi cu
pauze mai lungi, pentru refacerea excitabilităţii optime la nivelul SNC;
• la clasele I-IV se recomandă exerciţii şi acţionări vizând în special: educarea
capacităţii de percepere a componentelor spaţio-temporale ale mişcării;
raportările segmentare ale corpului, direcţia, amplitudinea, tempoul şi ritmul
de efectuare al mişcărilor; educarea capacităţii de coordonare a mişcărilor etc.;
• - ciclurile tematice - din succesiuni neîntreruptă de 10-12 lecţii (orientativ!);
(sală-afară) temă cu nr.1- după veriga a III-a a lecţiei) (viteza şi îndemânarea
sunt cupluri tematice incompatibile).
• Evaluarea nivelului de dezvoltare a îndemânării se realizează conform
S.N.Ş.E.E.F.S)
Exerciții de
coordonare în
regim de viteză
Exerciții de
educare a
îndemânării sub
formă de întrecere
• REZISTENŢA - Recomandări metodice:
• se recomandă dezvoltarea rezistenţei generale şi a rezistenţei musculare locale;
• exerciţiu fizic trebuie să prezinte următoarele caracteristici: să fie cunoscut
de către elevi, volumul efortului să determine o anumită stare de oboseală,
intensitatea efortului (tempoul) trebuie să fie de nivel mediu, iar pauzele dintre
repetări să nu permită refacerea completă a capacităţii de efort. Factorul de
progresie în programarea exerciţiilor de rezistenţă, la copiii de 7-11 ani, îl
constituie creşterea duratei efortului;
• la şcolarul mic (adaptabilitate redusă), se recomandă lucrul “în serii”;
• în cazul folosirii alergării ca mijloc de dezvoltare a rezistenţei generale, să se
imprime tempoul (moderat) chiar de către cadrul didactic (prin semnale
sonore), pentru menţinerea constantă a acestuia;
• parcursurile aplicative, alcătuite din succesiuni de linii frânte, pot fi
concepute astfel încât să permită execuţia simultană a 2-4 elevi;
• regulile de bază pentru educarea rezistenţei sunt: continuitatea în pregătire,
creşterea continuă a duratei activităţii sau a distanţei, a seriilor ce trebuie
parcurse, variaţia volumului de efort - când se lucrează “în serii” şi aprecierea
permanentă a progresului realizat;
• sistemele tematice 10-12 lecţii succesive, se pot programa în oricare perioadă a
anului şcolar, cu precădere în aer liber → pentru dezvoltarea rezistenţei
generale şi în interior → atunci când se acţionează pentru dezvoltarea
rezistenţei musculare locale;
• - în structura lecţiei - după realizarea celorlalte teme, înainte de veriga a V-a
întotdeauna ultima temă din cadrul verigii tematice a lecţiei.
• Evaluarea nivelului de dezvoltare a rezistenţei se realizează prin intermediul
Jocuri pentru
dezvoltarea
rezistenței
Jocuri pentru dezvoltarea rezistenței
• FORŢA - Recomandări metodice:
• exerciţiile pentru dezvoltarea forţei trebuie să fie simple şi precis localizate la un
lanţ, segment sau regiune musculară; atenţie la poziţiile de lucru;
• când se urmăreşte dezvoltarea troficităţii musculare, numărul de execuţii dintr-
o serie (8-16 repetări) şi numărul seriilor (2-4x) vor fi mai mari. Când se
urmăreşte dezvoltarea tonicităţii musculare, numărul de execuţii dintr-o serie va
fi mai mic (6-8x), iar numărul seriilor va fi de 1-3x. Tempoul de execuţie a
exerciţiilor va fi moderat (2/4) dacă se urmăreşte dezvoltarea troficităţii şi uşor
crescut (3/4) dacă se doreşte dezvoltarea tonicităţii musculare;
• pauza intercalată între serii trebuie să asigure refacerea energetică la nivel
muscular - durata ei este dependentă de masa musculară angajată în efort;
• îngreuierea care trebuie învinsă pe parcursul execuţiei este reprezentată, de
regulă, de greutatea propriilor segmente - (se admit şi “îngreuieri mici”, care să
nu depăşească 25% din valoarea maximă de forţă a copiilor);
• sistemele de lecţii - se pot planifica în perioade diferite ale anului şcolar, atât în
aer liber, cât şi în sala de sport. Un ciclu tematic va fi de 10-12 lecţii succesive;
în structura lecţiei, dezvoltarea forţei → ultimă secvenţă tematică. Nu se
planifică niciodată - ca temă - în același timp (în aceeaşi lecţie) cu rezistenţa
(cupluri tematice incompatibile).
• Evaluarea nivelului de dezvoltare a forţei se realizează conform S.N.Ş.E.E.F.S);
 Metodica însuşirii deprinderilor motrice elementar sportive-
ATLETISM
• Alergarea de rezistenţă (de durată) şi pe teren variat
• Recomandări metodice:
• în planul tematic anual nu este recomandată programarea simultană a
conţinuturilor tematice aparţinând “probelor” alergarea de rezistenţă şi
alergarea de viteză (interferenţă). Amplasarea concomitentă a sistemelor
tematice din alergarea de rezistenţă şi calitatea motrică rezistenţă este
contraindicată;
• învăţarea tehnicii alergării de rezistenţă se va eşalona doar în perioadele de
activitate realizată în aer liber. În structura lecţiei, se va planifica
întotdeauna spre finalul verigii tematice a lecţiei;
• consolidarea tehnicii alergării de rezistenţă - creşterea duratei / distanţei de
efectuare a acţiunii, concomitent cu asigurarea prezenţei permanente (în
timpul exersării) a caracteristicilor ce definesc mecanismul de bază al
pasului lansat în tempo moderat, poziţia corectă a trunchiului şi imprimarea
ritmul respirator optim în timpul alergării;
• menţinerea constantă a tempoului şi imprimarea ritmului respirator
adecvat, sunt favorizate atunci când cadrul didactic însoţeşte copiii în
alergare; - iniţierea în tehnica startului din picioare - în prima etapă -
exersare fragmentată (formaţie de linie);
• alergarea pe teren variat se realizează, la aceste vârste, tot prin tehnica
pasului alergător specific alergării de durată, încercându-se variaţii cât mai
mici ale tempoului de lucru;
• Evaluarea: “performanța” stabilită pe criteriul de timp – durată în care se
efectuează acţiunea motrică globală - proba de “alergare de durată”
• Alergarea de viteză
• Recomandări metodice:
• amplasarea în planul tematic anual a unui sistem tematic pentru alergarea de
viteză, se va face conform instrucţiunilor în vigoare, întotdeauna după
conţinutul motric specific probei “alergarea de rezistenţă”;
• în structura planului de lecţie şi în raport cu alte conţinuturi tematice curente,
tema “alergarea de viteză”, se poziţionează ca temă cu nr. 1 (după veriga a III-
a). Excepţie - când se planifică simultan şi o temă pentru ed. îndemânării;
• în toate etapele învăţării alergării de viteză - ex şc. alergării;
• în succesiunea iniţierii în tehnica alergării de viteză, învăţarea începe cu pasul
alergător de accelerare (pornire din start, dobândind capacitatea de a mări
progresiv lungimea paşilor de alergare, simultan cu creşterea frecvenţei
acestora). Secvenţa de accelerare - cu pornire de pe loc (din diferite poziţii), din
mers sau din alergare uşoară;
• la exersarea alegării cu pas lansat de viteză, sistemele de acţionare vor fi astfel
elaborate încât distanţele destinate acesteia să fie precedate de altele, parcurse
prin pas de accelerare;
• învăţarea startului de jos (clasa a IV-a) se va exersa (iniţial) fragmentat, pe cele
patru comenzi (“la start”, “pe locuri”, “gata”, “start” → semnal sonor).
Colectivul va fi dispus frontal sau pe linii succesive. Se vor face corectări
generale (vizând greşelile cele mai frecvente) şi apoi individuale. Volumul de
exersare 5-6x/lecţiei;
• Evaluarea - proba de “alergare de viteză 25m” conform S.N.Ş.E.E.F.S.
• Săritura în lungime cu elan - Recomandări metodice:
• înainte de a iniţia copiii în tehnica săriturii în lungime cu elan, se
recomandă însuşirea tehnicii alergării de viteză, acţionându-se astfel în
direcţia formării capacităţii acestora de a realiza o accelerare uniformă
şi apoi de a menţine constantă viteza în timpul deplasării;
• în cazul exerciţiilor efectuate la groapa cu nisip, bătaia şi desprinderea
nu se vor realiza la marginea gropii, ci înapoia unei linii vizibile, trasată
la 20-30cm faţă de aceasta;
• se va insista pe cursivitatea elanului, bătaia energică (pe toată talpa),
desprinderea prin extensia completă a piciorului de bătaie, tragerea
genunchilor spre piept şi realizarea unei aterizări în ghemuit → fără
cădere spre înapoi;
• pentru cunoaşterea lungimii săriturilor de către copii, marginea gropii
va fi marcată în metri şi decimetri;
• întrecerile - desemnarea câştigătorului se poate face prin trasarea unei
linii care marchează cea mai lungă săritură. Când această linie este
depăşită de un alt copil, se trasează noua linie care indică rezultatul cel
mai bun, la acel momentul.
• Evaluarea se va putea realiza la sfârşitul unui ciclu tematic, printr-o
formă de evaluare curentă, apreciindu-se mai mult corectitudinea
însuşirii conţinutului motric specific.
• Săritura în înălţime - Recomandări metodice:
• învăţarea începe după însuşirea principalelor variante de sărituri, incluse în
conţinutul deprinderilor motrice de bază (“sărituri”) (cls. III-IV);
• atât exerciţiile pregătitoare, cât şi cele specifice care nu impun trecerea
unor înălţimi (sau acestea sunt foarte mici), pot fi repetate frontal sau pe
grupe. La săriturile care impun trecerea unor înălţimi mai semnificative,
prima preocupare a cadrului didactic va fi îndreptată spre luarea unor
măsuri care să asigure efectuarea aterizărilor în condiţii de deplină
securitate corporală;
• ştachetele sau reperele - la atingere să cadă;
• pentru formarea corectă a mecanismului de bază al mişcărilor (procedeul
prin “păşire”), cadrul didactic îşi va orienta atenţia spre evitarea
următoarelor greşeli de execuţie: bătaie pe piciorul de lângă ştachetă,
acţiunile de bătaie şi desprindere pe verticală - slabe, trecere peste ştachetă
cu genunchii îndoiţi, trecere peste ştachetă la unul din capete.
• Evaluarea probei de săritura în înălţime cu păşire, se va putea realiza la
sfârşitul unui ciclu tematic, printr-o formă de evaluare curentă,
apreciindu-se corectitudinea însuşirii conţinutului motric specific (accent
pe: desprinderea activă şi sincronizarea mişcării de avântare a braţelor cu
impulsia piciorului de bătaie).
• Aruncarea mingii mici - Recomandări metodice:
• aruncarea mingii de oină de pe loc - la distanţă, se va include sub forma
unei unităţi de învăţare (planul anual), numai după ce s-au însuşit
conţinuturile recomandate la acest nivel de învăţământ, din cadrul
componentei – subcomponentei “deprinderi motrice fundamentale/de
bază → aruncare - prindere” (în special la clasele a III-a şi a IV-a).
Repartizarea sistemului de lecţii se va face numai în perioada lucrului în
aer liber;
• obiectul cu care se vor efectua aruncările este mingea de oină (greutatea =
150g). În perioada de însuşire primară a mecanismului de bază a mişcării
de azvârlire, pentru uşurarea condiţiilor de exersare, se pot folosi şi
mingile de tenis, iar pentru controlul-autocontrolul direcţiei de aruncare
→ linii trasate cu creta pe sol; pentru favorizarea corectitudinii mişcărilor
şi aruncarea mingii pe o traiectorie corespunzătoare, se pot folosi repere
orizontale, situate la înălţimi diferite → trasate pe perete, peste barele
porţilor, peste plasa de volei etc.; în etapa de consolidare, se vor putea
efectua, de la o linie marcată → 6 - 8 aruncări/elev/lecţie; întreceri de
aruncare la distanţă sau jocuri cu un conţinut adecvat.
• Evaluarea - la sfârşitul unui ciclu tematic ( 6 – 8 lecţii succesive), printr-o
formă de evaluare curentă, apreciindu-se corectitudinea însuşirii
conţinutului motric specific.
Joc pentru deprinderea de aruncare
Exerciții pentru consolidarea deprinderilor specifice probelor atletice
 • Recomandări metodice generale pentru însuşirea deprinderilor sportive
elementare - specifice atletismului
• Fundamentul probelor atletice îl constituie deprinderile motrice de bază:
alergarea, săritura şi aruncarea. De aceea, în etapa iniţială de predare-învăţare
(clasele I-II), se va pune accent pe consolidarea-perfecţionarea acestor
deprinderi.
• La clasele a III-a şi a IV-a, se recomandă acordarea unei atenţii sporite însuşirii
unor deprinderi / capacităţi comune mai multor probe atletice, ca de exemplu:
- însuşirea deprinderii de accelerare pe secvenţa de start din cadrul
alergării de viteză sau de rezistenţă şi pe ultimii 3 – 5 – 7 paşi ai elanului
de desprindere, la săriturile în lungime şi în înălţime sau la aruncarea
mingii de oină (facultativ → cu elan);
- însuşirea bătăii-desprinderii unilaterale, proprie tuturor săriturilor
atletice, cu aşezarea corectă a piciorului de bătaie pe sol;
- însuşirea trecerii peste diferite obstacole joase cu efectuarea
desprinderii la distanţă corespunzătoare faţă de obstacol.
• Ca metode de exersare se vor utiliza atât metoda globală, cât şi cea fragmentată
(analitică) → în funcţie de gradul de complexitate al conţinutului abordat.
• Mijlocul principal - jocul dinamic cu elemente atletice; se vor utiliza exerciţii
atractive - elemente de întrecere.
• Deoarece la vârsta şcolară mică, copiii imită foarte bine, eficienţa instruirii
depinde de capacitatea şi calitatea de demonstrator a cadrului didactic.
Exerciții pentru consolidarea deprinderilor specifice probelor atletice
Exerciții pentru consolidarea deprinderilor specifice probelor atletice