UNIVERSITATEA ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN

TÂRGU JIU
FACULTATEA DE ȘTIINTE ALE EDUCAȚIEI, DREPT ȘI
ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER:
CARIERĂ JUDICIARĂ

DREPT PENAL APROFUNDAT

Temă proiect: Circumstanțele atenuante și
circumstanțele agravante în teoria
dreptului penal

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Elena Giorgiana Simionescu
 Circumstanțele atenuante și agravante

1. Noțiune. Clasificare
Sunt fapte sau împrejurări anterioare, concomitente sau ulterioare săvârșirii unei
infracțiuni, privind persoana făptuitorului, a victimei sau a modului de săvârșire a
faptei, care nu intră în conținutul constitutiv al infracțiunii, dar care pot contribui la
determinarea gradului de pericol social concret al infracțiunii și a periculozității
sociale a infractorului.
Clasificare
A. În funcție de efectul pe care îl produc:
a) circumstanțe agravante – fapte sau împrejurări prevăzute de lege care
relevă un pericol social concret sporit al faptei sau o periculozitate mai mare a
făptuitorului, putând determina instanța de judecată să aplice o peeapsă mai severă;
b) circumstanțe atenuante – fapte sau împrejurări prevăzute de lege sau lăsate
la aprecierea instanței care, deși nu înlătură caracterul penal al unei fapte, relevă un
pericol social redus al acesteia sau o periculozitate redusă a făptuitorului și care îi
permit judecătorului să aplice o pedeapsă în limitele reduse cu o treime.
B. În funcție de izvorul lor:
a) circumstanțe legale – sunt circumstanțele atenuante sau agravante prevăzute
explicit de lege;
b) circumstanțe judiciare – sunt numai circumstanțele atenuante ce nu sunt
prevăzute explicit de lege, dar pentru care legea permite instanței să le rețină în
funcție de particularitățile cauzei.
C. În funcție de obiectul la care se referă:

2
 a) circumstanțe reale – au un caracter obiectiv și privesc fapta prevăzută de
legea penală ( de exemplu, comiterea furtului în timpul nopții); se răsfrâng asupra
tuturor participanților, în măsura în care le-au cunoscut sau prevăzut;
b) circumstanțe personale – privesc pe făptuitor și nu se răsfrâng asupra
celorlalți participanți; există și situații în care circumstanțele personale devin reale
( de pildă, cunoașterea de către participanți a stării de intoxicație involuntară
incompletă).
D. În funcție de momentul în care intervin raportat la data săvârșirii
infracțiunii:
a) circumstanțe anterioare (de pildă, provocarea);
b) circumstanțe concomitente (de exemplu, săvârșirea faptei în timpul nopții);
c) circumstanțe posterioare (de pildă, eforturile depuse de infractor pentru
înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii).1

2. Circumstanțele atenuante
În literatura de specialitate s-a arătat că circumstanțele atenuante sunt exterioare
conținutului infracțiunii și au un caracter întâmplător (accidental), în sensul că nu
însoțesc orice faptă infracțională și nu privesc pe orice infractor.
2.1. Circumstanțe atenuante legale
Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante legale:
a) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii,
determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin
violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune
ilicită gravă;2

1
Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală, Ediția 4, Editura C.H. Beck, București 2017, pag. 351.
2
Codul penal din 17 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, cu completările și actualizările
ulterioare, pag. 30.

3
 Nu poate fi reținută ca circumstanță atenuantă în cazul faptelor comise de o
persoană juridică.
Actul de provocare trebuie să satisfacă următoarele cerințe:
- să fie realizat prin violență (fizică sau psihică), atingere gravă a demnităţii
persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă;
- să fie îndreptat împotriva făptuitorului și/sau a altei personae;
- nu trebuie să fie imputabil celui care a comis fapta în stare de provocare;
- trebuie să determine o stare de puternică tulburare sau emoție.
Infracțiunea săvârșită în stare de provocare (riposte) trebuie:
- comisă față de persoana care a efectuar actul de provocare;
- săvârșită cu intenție (directă sau indirectă) sau praeterintenție;
- să fie determinată de actul de provocare;
- să fie concomitentă sau posterioară cu actul de provocare.1
b) depășirea limitelor legitimei apărări (excesul scuzabil)
Este o circumstanță atenuantă legală generală, constând în săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală de către o persoană ce nu se află sub stăpânirea vreunei
tulburări sau temeri, prin depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea
pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul material, direct, imediat și
injust – excesul scuzabil.
Poate fi reținută atât în favoarea unui infractor persoană fizică, cât și a unui
infractor persoană juridică.
Poate fi reținută la individualizarea pedepsei alături de alte circumstanțe agravante
legale.
Este o circumstanță atenuantă personală, efectele sale neprofitând și participanților
la săvârșirea infracțiunii.2

1
Mihail Udroiu, op. cit., pag. 352-353.
2
Ibidem, pag. 358.

4
 c) depășirea limitelor stării de necessitate
Este o circumstanță atenuantă legală generală, constând în fapta unei persoane
care, cu intenție, pentru a salva de la un pericol iminent, ce nu putea fi înlăturat altfel,
persoana sau un bun important, al său ori al altuia, sau un interes obștesc, comite o
faptă prevăzută de legea penală prin care pricinuiește urmări vădit mai grave decît
cele ce s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Depășirea limitelor stării de necesitate poate consta într-o infracțiune săvârșită cu
intenție (directă sau indirectă), praeterintenție ori culpă cu prevedere (ușurința).
Poate fi reținută în favoarea unui infractor persoană fizică sau persoană juridică.
Este o circumstanță atenuantă personală, efectele sale neprofitând și participanților
la săvârșirea infracțiunii.1
d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în
cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, dacă
făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani
anterior comiterii faptei. Circumstanța atenuantă nu se aplică în cazul săvârșirii
următoarelor infracțiuni: contra persoanei, de furt calificat, tâlhărie, piraterie, fraude
comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, ultraj, ultraj judiciar,
purtare abuzivă, infracțiuni contra siguranței publice, infracțiuni contra sănătății
publice, infracțiuni contra libertății religioase și respectului datorat persoanelor
decedate, contra securității naționale, contra capacității de luptă a forțelor armate,
infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, a infracțiunilor privind
frontiera de stat a României, a infracțiunilor la legislația privind prevenirea și
combaterea terorismului, a infracțiunilor de corupție, infracțiunilor asimilate
infracțiunilor de corupție, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii
Europene, a infracțiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive și
al precursorilor de explozivi restricționați, materialelor nucleare sau al altor materii
1
Ibidem, pag. 358-359.

5
radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al
precursorilor de droguri, a celor privind spălarea banilor, privind activitățile
aeronautice civile și cele care pot pune în pericol siguranța zborurilor și securitatea
aeronautică, privind protecția martorilor, privind interzicerea organizațiilor și
simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului
persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, a celor
privind traficul de organe, țesuturi sau celule de origine umană, privind prevenirea și
combaterea pornografiei și a celor la regimul adopțiilor.1

2.2. Circumstanțe atenuante judiciare

Pot constitui circumstanțe atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea
consecințelor infracțiunii;
Este necesar ca urmările infracțiunii să se fi produs și infractorul să încerce să le
înlăture ori să le diminueze (de exemplu, se poate reține ca circumstanță atenuantă
ajutorul dat de infractor la stingerea incendiului, restituirea bunului sutras etc).
În situația în care infractorul împiedică chiar înainte de consumarea infracțiunii,
înainte de descoperirea faptei, se va reșine cauza de nepedepsire a tentativei,
prevăzută de art. 34 NCP.
Circumstanța atenuantă poate fi reținută și în cazul persoanelor juridice.
b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea
infracțiunii sau periculozitatea infractorului;
Această circumstanță are caracter general, lăsând libertatea instanței de a reține
orice împrejurări legate numai de fapta comisă, care au ca efect diminuarea gravității
infracțiunii sau a periculozității infractorului (de pildă, comiterea faptei în stare de
beție involuntară incompletă, ce nu a avut caracter preordinat, prejudicial redus etc).
1
Codul penal din 17 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, cu completările și actualizările
ulterioare, pag. 30.

6
 Potrivit NCP nu vor putea fi reținute drept circumstanțe atenuante împrejurările ce
țin numai de persoana infractorului; acestea pot fi valorificate numai în cadrul
criteriilor de individualizare a pedepsei.
Circumstanța poate fi reținută și în cazul infracțiunilor săvârșite de persoane
juridice.1

2.3. Efectele circumstanțelor atenuante

(1) În cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei
prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.
(2) Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, în cazul reținerii
circumstanțelor atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de
numărul circumstanțelor atenuante reținute.2

3. Circumstanțe agravante
Noul Cod Penal prevede numai circumstanțele agravante legale, renunțând la
reglmentarea circumstanțelor agravante judiciare.
Reținerea circumstanțelor agravante nu este condiționată de consumarea
infracțiunii, așadar, aceleași circumstanțe agravante se vor reține fie că infracțiunea a
rămas în faza tentativei sau s-a consumat.
Constituie circumstanțe agravante următoarele împrejurări:
a) săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună;
Este necesară participarea concomitentă (împreună) a trei sau mai multe
persoane în calitate de autori, coautori sau complici concomitenți, la săvârșirea
aceleiași fapte prevăzute de legea penală.
1
Mihail Udroiu, op. cit., pag. 361-362.
2
Codul penal din 17 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, cu completările și actualizările
ulterioare, pag. 31.

7
 Nu se va reține această circumstanță agravantă dacă la săvârșirea faptei
participă alături de autor mai mulți instigatori și/sau complici anteriori ori în cazul
pluralității naturale de infractori.
În situația în care trei sau mai multe persoane săvârșesc în aceeași împrejurare
același tip de infracțiune (de exemplu, mai multe tâlhării), însă împotriva unor victime
diferite, se poate reține circumstanța agravantă, numai dacă la fiecare faptă prevăzută
de legea penală au participat cel puțin trei persoane.
Se poate reține numai în cazul infracțiunilor intenționate sau
praeterintenționate, săvârșite de trei sau mai multe persoane; nu prezintă importanță
dacă infracțiunea a rămas în faza tentativei pedepsibile sau dacă este consumată ori
epuizată.
Poate fi reținută atât în cazul faptelor comise de persoane fizice, cât și atunci
când acestea sunt comise de persoane juridice.
Este o circumstanță reală care se răsfrânge asupra tuturor participanților, în
măsura în care au prevăzut-o sau cunoscut-o.1
b) săvârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente
degradante;
Prin folosirea de cruzimi se înțelege utilizarea unor mijloace și procedee feroce,
care depășesc în intensitate pe cele proprii acțiunii de a ucide și care cauzează
victimei suferințe (fizice sau psihice), prelungite în timp, determinând oroare și
revoltă în psihicul celor care iau cunoștință de faptă.
Supunerea victimei la tratamente degradante presupune utilizarea de mijloace și
procedee care umilesc victima, provocându-i o suferință fizică sau psihică.
Pentru reținerea circumstanței agravante, trebuie ca infractorul să acționeze cu
intenție directă sau indirectă.
Este o circumstanță reală care se răsfrânge asupra participanților, în măsura în
1
Mihail Udroiu, op. cit., pag. 365-366.

8
care au prevăzut-o sau cunoscut-o.
c) săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în
pericol alte persoane ori bunuri;
Metodele sau mijloacele folosite trebuie să fie susceptibile să pună în pericol
viața, integritatea corporală, sănătatea altor persoane (unui număr nedeterminat de
persoane) sau a unor bunuri ale acestora (indiferent de valoarea economică a
acestora); de exemplu, comiterea faptei prin folosirea de materiale explozive,
substanțe toxice.
Făptuitorul trebuie să cunoască sau să prevadă că metodele sau mijloacele pe
care le folosește sunt, prin ele însele ori din cauza împrejurărilor concrete în care sunt
utilizate, de natură a pune în pericol alte persoane ori bunuri.
Nu este necesar pentru reținerea circumstanței agravante ca starea de pericol să
se fi produs efectiv, fiind suficient numai ca metodele sau mijloacele de comitere a
faptei să fie de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri.
Poate fi reținută atât în cazul faptelor comise de persoane fizice, cât și atunci
când acestea sunt comise de persoane juridice.
Este o circumstanță reală, care se răsfrânge asupra participanților, în măsura în
care au prevăzut-o sau cunoscut-o.1
d) săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost
comisă împreună cu un minor;
Este posibilă în cazul participației penale (proprii sau improprii), dar și în cazul
pluralității naturale sau constituite; dacă fapta este comisă de trei sau mai multe
persoane împreună se va reține și circumstanța agravantă de la lit. a).
Nu prezintă importanță vârsta minorului și nici dacă acesta răspunde penal.
În situația în care infractorul major s-a aflat în eroare de fapt cu privire la vârsta
minorului, crezând că acesta este major, nu se va reține circumstanța agravantă.
1
Ibidem, pag. 366-367.

9
 Este aplicabilă numai inculpatului major, nu și minorului care răspunde penal,
cu care majorul a comis infracțiunea, chiar dacă minorul este cel care l-a determinat
pe major să comită fapta.
Este o circumstanță reală, care se răsfrânge asupra participanților majori, în
măsura în care au prevăzut-o sau cunoscut-o.1
e) săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a
persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau
altor cauze;
Este necesar, pe de o parte, ca victima infracțiunii să se afle într-o stare vădită
de vulnerabilitate fizică sau psihică datorată vârstei (de pildă, vârsta foarte fragedă ori
foarte înaintată), stării de sănătate ( de exemplu, persoanele grav bolnave), infirmității
(temporare sau permanente) sau din alte cauze (de pildă, administrarea unor
medicamente poate genera, temporar, stîri de somnolență), iar, pe de altă parte,
infractorul să profite de starea de vulnerabilitate pentru a săvârși infracțiunea.
Starea vădită de vulnerabilitate fizică sau psihică se va reține și în ipoteza în
care între făptuitor și victimă există o disproporție vădită de forță, ce face practice
imposibilă orice încercare a victimei de ase apăra.
Starea vădită de vulnerabilitate fizică sau psihică se apreciază in concreto,
poate fi temporară sau permanentă și trebuie să existe la momentul săvârșirii faptei.
Făptuitorul trebuie să fi cunoscut starea vădită de vulnerabilitate fizică sau
psihică a victimei și să fi săvârșit infracțiunea profitând de această stare.
Starea vădită de vulnerabilitate fizică sau psihică trebuie să fie exterioară
activității făptuitorului, adică să nu se datoreze faptelor acestuia, făptuitorul doar
profitînd de această stare.
Poate fi reținută atât în cazul faptelor comise de persoane fizice, cât și atunci
când acestea sunt comise de persoane juridice.
1
Ibidem, pag. 367-368

10
 Este o circumstanță reală, care se răsfrânge asupra tuturor participanților
majori, în măsura în care au prevăzut-o sau cunoscut-o.
f) săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu alte
substanțe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii
infracțiunii;
Se va reține circumstanța agravantă în cazul în care instanța constată că la
momentul săvârșirii faptei, inculpatul se afla în stare de intoxicație voluntară
preordinată (premeditată), completă ori incompletă; intoxicația poate fi provocată de
alcool (beția) sau de alte substanțe psihoactive (droguri).
Este necesar ca premeditarea să nu reprezinte o circumstanță specială agravantă
a infracțiunii.
Este o circumstanță personală, care nu se răsfrânge asupra participanților, cu
excepția situației în care aceștia au cunoscut că autorul săvârșește o infracțiune în
stare de intoxicație voluntară preordinată, când circumstanța personală se convertește
într-o circumstanță reală.1
g) săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația
prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgență;
Poate constitui o calamitate situația creată de cutremur, inundație, alunecări de
teren etc;
Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul
stării de urgență, ,,Starea de asediu reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de
natură politică, militară, economică, socială și de altă natură, aplicabile pe întreg
teritoriul țării ori în unele unități administrativ-teritoriale, instituite pentru adaptarea
capacității de apărare a țării la pericole grave, actuale sau iminente, care amenință
suveranitatea, independența, unitatea ori integritatea teritorială a statului. În cazul
instituirii stării de asediu se pot lua măsuri excepționale aplicabile pe întreg teritoriul
1
Ibidem, pag. 368-369.

11
țării ori în unele unități administrativ-teritoriale.”; se instituie prin decret al
Președintelui României, contrasemnat de prim-ministru, care se publică de îndată în
Monitorul Oficial al României.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 1/1999, ,,Starea de urgență reprezintă ansamblul
de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile
pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie
în următoarele situații:a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind
securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;b) iminența
producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea
sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre”; se instituie prin decret al
Președintelui României, contrasemnat de prim-ministru, care se publică de îndată în
Monitorul Oficial al României.
Decretul de instituire a stării de asediu sau al stării de urgență se aduce
neîntârziat la cunoștința populației prin mijloacele de comunicare în masă, împreună
cu măsurile urgente de aplicare, care intră imediat în vigoare. Decretul se difuzează pe
posturile de radio și de televiziune, în cel mult 2 ore de la semnare și este retransmis
în mod repetat în primele 24 de ore de la instituirea stării de asediu sau de urgență.
Infractorul trebuie să cunoască existența stării de calamitate, de asediu sau de
urgență și să profite de aceste stări excepționale pentru a comite fapta.
Poate fi reținută atât în cazul faptelor comise de persoane fizice, cât și atunci
când acestea sunt comise de persoane juridice.
Este o circumstanță reală, care se răsfrânge asupra tuturor participanților
majori, în măsura în care au prevăzut-o sau cunoscut-o.1
h) săvârșirea infracțiunii pentru motive legate de rasă, naționalitate, etnie,
limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere,
origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție
1
Ibidem, pag. 369-370.

12
 HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de același fel, considerate de făptuitor
drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte.
Criteriile de discriminare nu trebuie să fie prevăzute drept mobil al formei tip a
infracțiunii sau să reprezinte o circumstanță agravantă specială.
Poate fi reținută atât în cazul faptelor comise de persoane fizice, cât și atunci
când acestea sunt comise de persoane juridice.
Este o circumstanță personală, care nu se răsfrânge asupra participanților, cu
excepția situației în care aceștia au cunoscut că autorul săvârșește o infracțiune având
ca mobil vreunul dintre motivele de discriminare enumerate mai sus, când
circumstanța personală se convertește într-o circumstanță reală.1

Efectele circumstanțelor agravante

(1) În cazul în care există circumstanțe agravante, se poate aplica o
pedeapsă până
la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se
poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim, iar
în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.
(2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent
de numărul circumstanțelor agravante reținute.2

1
Ibidem, pag. 370-371.
2
Codul penal din 17 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, cu completările și actualizările
ulterioare, pag. 31.

13
 Bibliografie:

1. Codul penal din 17 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie
2009, cu completările și actualizările ulterioare.
2. Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală, Ediția 4, Editura C.H. Beck,
București 2017.

14