TEMATICA REZIDENTIAT/LICENTA

Septembrie 2016
Specializarea Medicina Generala
MEDICINA INTERNA
PNEUMOLOGIE

1. Bronhopneumopatia cronică obstructivă - p. 1- 24

1. *Emfizemul se defineste prin:
A. Hipersecretie cronică si recurentă
B. Tuse cu expectoratie cel putin 3 luni pe an 2 ani consecutiv
C. Distrucția septurilor alveolare si mărirea consecutivă, anormală si persistentă a teritoriilor
aeriene centrale
D. Distrucția septurilor alveolare si mărirea consecutivă, anormală si persistentă a teritoriilor
aeriene distale ale bronhiolelor terminale
E. Tuse cu expectorație cronică datorată distrucției de septuri alevolare
R= D (pag. 1)
2. Care dintre urmatoarele afirmații sunt corecte:
A. BPOC este o afecțiune plurifactorială
B. Manifestările clinice permit de cele mai multe ori distincția dintre BPOC si astm bronșic
C. In astm sindromul obstructiv bronșic este reversibil spontan sau prin terapie
D. Spirometria in astm si BPOC evidențiază disfuncție ventilatorie de tip restrictiv
E. BPOC reprezintă o inflamație cronică și este consecința iritației cronice a noxelor aeriene
(fumat si/sau factori din mediul profesional sau habitual)
R= A, B, C, E (pag. 1)
3. Urmatorii pot fi considerați factori de risc pentru BPOC:
A. Fumatul
B. Deficitul de alfa 1 anti-tripsină
C. Alergiile medicamentoase si alimentare
D. Exercitiul fizic
E. Poluanți atmosferici
R= A, B, E (pag. 3, 4)
4. Deficitul de alfa 1 anti-tripsină:
A. Este rezultatul unei mutații genetice
B. Apare in special la oameni vârstnici
C. Conduce la emfizem pulmonar panacinar
D. Dacă se asociază cu fumatul scăderea VEMS este mai accelerată
E. Se intalnește in proporție de 1% in populația de bolnavi cu BPOC
R= A, C, D, E (pag. 4)
5. *Leziunile morfopatologice din BPOC se intalnesc la nivelul:
A. Căilor aeriene mari
B. Căilor aeriene mici
C. Parenchim pulmonar
D. Vascularizație pulmonară
E. Toate de mai sus
R= E (pag. 5, 6)
6. Urmatoarele afirmații despre leziunile morfopatologice in BPOC sunt adevărate:
A. Leziunile cele mai caracteristice ale BPOC se produc la nivelul căilor aeriene mici
B. In peretele bronhiolar se produce un infiltrat inflamator format din PMN, limfocite de tip
CD8 activate, macrofage si fibroblaste
C. Modificarile morfopatologice conduc la un sindrom obstructiv de cai aeriene mici evolutiv si
ireversibil
 D. La nivelul parenchimului pulmonar se produce distrucția septurilor alveolare
E. Vascularizația pulmonară nu este niciodată afectată in BPOC
R= A, B, C, D (pag. 5)
7. Din punct de vedere clinic BPOC se caracterizează prin:
A. Tuse cronică productivă si dispnee de efort instalate progresiv
B. Tusea cronică poate precede sau este sincronă cu instalarea dispneei la 75% dintre pacienți
C. Tusea prezintă episoade de exacerbare paroxistica deseori nocturne si in relație cu contactul
cu un factor declanșator
D. Tusea este frecvent productivă si are caracter purulent in timpul exacerbărilor BPOC
E. Bolnavul care prezinta dispnee are un prognostic mai prost
R= A, B, D, E (pag. 8)
8. Care dintre urmatoarele afirmații despre dispnee nu este adevarată:
A. Este simptomul cel mai caracteristic pentru BPOC
B. Se asociză cu disfuncție ventilatorie restrictivă ce definește boala
C. Apariția ei are prognostic prost
D. Reprezintă o senzație de efort respirator crescut
E. Are caracter paroxistic, evoluând in crize in special nocturne
R= B, E (pag 8 – 9)
9. Dispneea din BPOC poate fi obiectivată si/sau cuantificată prin:
A. Chestionarul COPD Asseeement Test (CAT)
B. Chestionarul ACT (Chestionarul de control al astmului)
C. Scara Modified Medical Research Council (MRC)
D. Scara BORG
E. Chestionarul Epworth de evaluare a somnolenței
R= A, C, D (pag. 9)
10. *Examenul fizic al pacientului cu BPOC poate arăta:
A. Respirație cu buze pensate
B. Hipersonoritate pulmonară
C. Diminuarea excursiilor hemidiafragmelor
D. Raluri bronșice ronflante și uneori sibilante
E. Toate cele de mai sus
R= E (pag. 10)
11. *Confirmarea diagnosticului de BPOC se face prin:
A. Radiografie toracică
B. Spirometrie cu test bronhodilatator
C. EKG
D. Poligrafie
E. Nici unul de mai sus
R= B (pag. 10)
12. *In diagnosticul diferențial al BPOC nu intră:
A. Bronșiectaziile
B. Mucoviscidoza
C. Astmul bronșic
D. Sindromul post tuberculos
E. Nici unul de mai sus
R = E (pag. 11)
13. Printre investigațiile paraclinice din BPOC se numară:
A. Spirometria
B. Radiografia toracică
C. Electroencefalograma
D. Gazometria
 E. Toate de mai sus
R = A, B, D (pag. 12)
14. *Grupa de risc A din clasificare GOLD a BPOC se caracterizează prin:
A. Risc scăzut, simptome reduse: std. I sau II de obstructie si/sau 0-1 exacerbări/an, CAT sub 10
si mMRC 0 sau 1
B. Risc scăzut, simptome semnificative: std. I sau II de obstrucție si/sau0-1 exacerbări/an, CAT
peste sau egal cu 10 si mMRC peste sau egal cu 2
C. Risc crescut, simptome reduse: std. III sau IV de obstrucție, peste 2 exacerbări/an, CAT sub
10 si mMRC 0 sau 1
D. Risc crescut, simptome semnificative: std. III sau IV de obstrucție si/sau peste 2
exacerbări/an, CAT peste 10 si mMRC peste 2
E. Nici una de mai sus
R = A (pag. 14)
15. Profilaxia secundară in BPOC se referă la:
A. Combaterea tabagismului
B. Sevrajul tabagic
C. Vaccinarea antipneumococică
D. Vaccinarea antigripală anuală
E. Tratamentul bronhodilatator
R = B, C, D (pag. 15-16)
16. Din categoria medicamentelor bronhodilatatoare fac parte:
A. Betamimetice cu durată scurat scurtă de acțiune
B. Betamimetice cu durată lungă de acțiune
C. Corticosteroizi inhalatori
D. Anticolinergice cu durată lungă de acțiune
E. Teofilina retard
R = A, B, D, E (pag. 16-17)
17. Urmatoarele clase de medicamente se folosesc in tratamentul farmacologic al BPOC:
A. Bronhodilatatoare de tip betamimetic sau anticolinergic
B. Corticosteroizi inhalatori
C. Inhibitorii de enzima de conversie
D. Inhibitorii de fosfodiesteraza 4
E. Medicatia mucolitică si antioxidantă
R = A, B, D, E
18. Indicațiile oxigenoterapiei de lungă durată la domiciliu la bolnavii cu BPOC sunt urmatoarele:
A. PaO2 sub 55 mmHg
B. PaO2 peste 70 mmHg
C. PaO2 intre 55-60 mmHg si asociat cu cord pulmonar cronic sau poliglobulie
D. PaCo2 sub 40 mmHg
E. PaCo2 peste 70 mmHg
R= A, C (pag. 19)
19. Care din urmatoarele nu sunt obiective ale unui program de reabilitare:
A. Sa scadă supravietuirea
B. Sa amelioreze calitatea vieții
C. Sa crească numarul de exacerbări
D. Sa amelioreze simptomatologia
E. Sa reduca nivelul consumului de medicamente si de servicii medicale
R= A, C (pag. 20)
20. Care din urmatoarele afirmații despre exacerbările BPOC sunt adevărate:
A. Exacerbarea constă in apariția sau agravarea dispneei
B. Cea mai frecventă cauză este infecția bronsică
 C. Poate exista o afectare a musculaturii respiratorii
D. Travaliul muacular respirator scade
E. Formele severe nu necesita spitalizare
R= A, B, C (pag. 21-23)

2. Pneumoniile - pag. 25-36

1. *Pneumoniile nozocomiale nu se definesc prin :
A. Infecții ale parenchimului pulmonar
B. Apar la persoane spitalizate pentru o altă boală
C. Debutează la 24 de ore după momentul internării
D. Debutează la 72 de ore după momentul internării
E. Se asociază cu tulpini bacteriene rezistente la tratament
R= C (pag.25)

2. *Etiologia pneumoniilor comunitare include afirmațiile de mai jos cu excepția:

A. Se raportează la vârsta pacientului
B. La copilul mic sub 6 ani predomină bacilii Gram negativi
C. La adulții tineri predomină germenii atipici precum Mycoplasma și Chlamydia pneumoniae
D. La copilul mare predomină Streptococcus pneumoniae
E. La vârstnic predomină bacilii Gram negativi, Streptococcus pneumoniae și Haemophilus
influenzae
R= B (pag. 25-26)

3. Pneumonia atipică se caracterizează prin următoarele afirmații cu excepția:

A. E precedată de semne de infecție rinofaringiană
B. Are debut brutal
C. Are evoluție progresivă
D. Asociază mialgii și cefalee
E. Asociază febră și frison solemn
R= B, E (pag.27)

4. Factorii care intervin în patogenia pneumoniei comunitare includ:

A. Virulența germenilor
B. Talia inoculului microbian
C. Terenul gazdei
D. Spitalizările prelungite
E. Imobilizarea prelungită la pat după o intervenție chirurgicală
R= A, B, C (pag.26)

5. Diagnosticul diferențial al unei pneumonii cu opacitate pulmonară evidențiată radiografic include:

A. Embolia pulmonară
B. Tuberculoza pulmonară
C. Neoplasmul pulmonar
D. Hemoragia alveolară
E. Pleurezia
R= A, B, C, D (pag.27)

5. Diagnosticul etiologic al pneumoniei

A. Este facil
B. Este dificil
C. Examenul bacteriologic al sputei facilitează diagnosticul etiologic
 D. Necesită hemoculturi repetate fără examen bacteriologic al sputei
E. Nu e recomandat de medici
R= B, C (pag. 28)

6. Radiografia pulmonară
A. Este esențială în diagnosticul pneumoniei
B. Poate evidenția forme tipice și atipice de pneumonie
C. Relevă modificările ce pot apare pe parcursul evoluției pneumoniei
D. Nu este importantă pentru diagnosticul pneumoniei
E. Nu este utilă în aprecierea evoluției unei pneumonii
R= A, B, C (pag. 29)

7. Pneumonia tipică se caracterizează prin:

A. Debut insidios, progresiv
B. Febra inalta
C. Frisonul e unic, solemn
D. Frisoanele sunt recurente
E. Sputa e purulentă și se poate asocia cu stare toxică
R= B, C, E (pag. 29)

8. Pneumonia atipică se caracterizează prin:

A. Debut brutal
B. Tulburări digestive
C. Cefalee, artralgii, mialgii
D. Condensare pulmonară la examenul radiografic al toracelui
E. Infiltrat de tip interstițial evidențiat radiografic la nivel pulmonar
R= B, C, E (pag.29)

9. Ce germeni pot fi implicați în etiologia pneumoniilor atipice?

A. Mycoplasma pneumonia
B. Mycobacterium tuberculosis
C. Mycobacterium kansasii
D. Chlamydia pneumonia
E. Pneumocystis carinii
R= A, D, E (pag.30)

10. Examenul fizic al toracelui evidențiază sindromul de condensare pulmonară când

A. Matitate decelabilă la percuție
B. Sonoritate decelabilă la percuție
C. Suflu tubar la auscultație
D. Raluri sibilante
E. Raluri crepitante
R= A, C, E (pag.30)
Intocmite de Conf. Dr. Arghir Oana

1. *Următoarele tipuri de modificări radiologice pot apare in pneumonie:

A. Condensarea pulmonară
B. Infiltratul interstițial
C. Abcesul pulmonar
D. Gangrena pulmonară
E. Toate de mai sus
R = E (pag. 29)
2. *Scorul CURB 65 include:
A. Confuzie, uree sanghină, frecvență respiratorie, tensiune arterială, varstă
B. Condensare, hiperuricemie, dispnee, tensiune arterială, sex
C. Inalțime, greutate, tensiune arterială, sex, varstă
D. Creatinină, frecvența cardiacă, frecvență respiratorie, varstă, confuzie
E. Nici una de mai sus
R = A (pag. 31)
3. Tratamentul cu antibiotice in pneumonia comunitară trebuie sa acopere urmatorii germeni cei mai
frecvent implicați:
A. Pseudomonas aeruginosa
B. Streptoccocus pneumoniae
C. Chlamida pneumoniae
D. Mycoplasma pneumoniae
E. Pneumocystis carinii
R = B, C, D (pag. 32)
4. *Care dintre urmatoarele antibiotice este o florochinolona antipneumococică:
A. Amikacina
B. Amoxicilina
C. Ciprofloxacina
D. Moxifloxacina
E. Cefuroxim
R = D (pag. 32)
5. Evoluţia nefavorabilă in cazul unei pneumonii poate ridica suspiciunea de:
A. O complicaţie a pneumoniei
B. Diagnostic eronat
C. Terapie ineficienta
D. Tratamentul conform antibiogramei
E. Toate de mai sus
R = A, B, C (pag. 34)
6. Tratamentul in spital al pneumoniilor se face in urmatoarele situații:
A. Cand tratamentul inițial este parenteral
B. Cand scorul CURB 65 este mai mare decat 3
C. In cazul unei pneumonii comunitare aparuta la adulți anterior sanatoși
D. La tineri in special sub 25 ani cu aspect de pneumonie atipică
E. Cand pacientul necesită terapie intensivă
R = A, B, E (pag. 33)
7. Cauzele unei pneumonii recurente pot fi:
A. Locale
B. O boala sistemică
C. Bronşiectazii difuze
D. Tratamentul corect
E. Toate de mai sus
R = A, B, C (pag. 35)
8. Care dintre urmatoarele informaţii privind tratamentul în terapie intensivă al pneumoniilor sunt
false:
A. In cazul pneumoniei cu streptococus pneumoniae se recomandă asocierea de macrolide sau
florochinolona antistreptococică cu betalactamina (cefalospoprina de generaţia a III a)
B. Pentru pneumonia cu pseudomonas aeruginosa se pot administra in asociere ciprofloxacina cu
betalactamina antipioceanica si antipneumococica
C. Se foloseste amoxicilina in monoterapie
 D. Tratamentul cu antibiotice este cel mai frecvent empiric si se administrează pe cale orală
E. Se foloseste florochinolona antipneumococică in monoterapie administrată oral
R = C, D, E (pag. 34)
9. Pentru diagnosticul etiologic în pneumonii se pot folosi urmatoarele metode:
A. Examen microscopic al sputei dupa coloratie gram
B. Examen bacteriologic prin cultură al expectorației
C. Radiografia pulmonara
D. Computer tomografia
E. Gazometria arterială
R = A, B (pag. 28)
10. *Factorii care se iau in calcul pentru prognosticul unei pneumonii sunt reprezentați de:
A. Alterarea funcțiilor mentale
B. Asocierea unei boli neoplazice
C. Vârsta
D. Semnele vitale
E. Toate cele de mai sus
R = E (pag. 28)
Intocmite de Sl Dr. Dantes Elena
3. Astmul bronşic – pag. 37-47
1. *Efectorul principal în inflamaţia cronică persistentă din astmul bronşic este reprezentat de:
A. Limfocitele Th2
B. Limfocitele B
C. Mastocitele
D. Bazofilele
E. Eozinofilele
R = E (pag. 40)
2. *Simptomul dominant al astmului bronşic este:
A. Dispneea
B. Wheezingul
C. Tusea
D. Constricţia toracică
E. Stridor
R = A (pag. 41)
3. *Obstrucţia bronşică din astmul bronşic este reversibilă dacă:
A. VEMS postbronhodilatator este cu 200 ml mai mare decât cel prebronhodilatator
B. VEMS postbronhodilatator este cu 200 ml mai mic decât cel prebronhodilatator
C. Raportul VEMS postbronhodilatator - VEMS prebronhodilatator/ VEMS teoretic ≥ 12%
D. Raportul VEMS postbronhodilatator - VEMS prebronhodilatator/ VEMS teoretic< 12%
E. VEMS postbronhodilatator este cu 200 ml mai mare decât cel prebronhodilatator
şi raportul VEMS postbronhodilatator - VEMS prebronhodilatator/ VEMS teoretic ≥ 12%
R= E (pag. 42)
4. *Medicaţia de salvare în astmul bronşic este reprezentată de:
A. Beta2-agonişti inhalatori cu durată scurtă de acţiune
B. Beta2-agonişti inhalatori cu durată lungă de acţiune
C. Anti - Ig E
D. Antileucotriene
E. Corticoterapie inhalatorie
R = A (pag. 44)
5. *Tratamentul cu anti-imunoglobuline E este indicat în:
A. Astm bronşic intermitent
B. Astm bronşic persistent uşor
 C. Astm bronşic persistent moderat
D. Astm bronşic persistent sever
E. Criză obstructivă astmatică
R = D (pag. 46)
6. Atopia se caracterizează prin:
A. Prezenţa inconstantă a bolilor atopice
B. Teste cutanate negative la aeroalergenii obişnuiţi
C. Ig E serice totale crescute
D. Ig E serice specifice crescute
E. Limfocitoza
R = A, C, D (pag 37)
7. Factorii cauzali ai astmului bronşic sunt reprezentaţi de:
A. Atopia
B. Acarienii domestici
C. Sensibilizanţii profesionali
D. Aspirina
E. Infecţii respiratorii virale
R = B, C, D (pag. 37, 38)
8. Îngustarea calibrului bronşic din astmul bronşic este determinată de:
A. Bronhoconstricţie
B. Hipersecreţie de mucus
C. Exudat inflamator intraluminal
D. Vasodilataţie
E. Remodelarea peretelui bronşic.
R = A, B, C, E (pag. 40)
9. Obstrucţia din astmul bronşic se caracterizează prin:
A. Reversibilitate
B. Ireversibilitate
C. Variabilitate în timp
D. Fixitate în timp
E. Hiperinflaţie în obstrucţiile moderat/severe
R = A, C, E (pag. 40)
10. Astmul bronşic se caracterizează prin:
A. Hiperreactivitate bronşică
B. Îngustare generalizată a căilor aeriene
C. Inflamaţie cronică a căilor respiratorii
D. Transfer gazos prin membrana alveolocapilară normal
E. Hipoxemie cu hipercapnie
R = A, B, C, D ( pag. 40-41)
11. Astmul bronşic intermitent se caracterizează prin:
A. Simptome diurne zilnice
B. Utilizare de 2 agonişti mai rar de 3-4 ori/săptămână
C. Crizele interferă cu activitatea zilnică
D. Simptome nocturne < 2 ori/lună
E. PEF sau VEMS cu variabilitate >30% şi valori de 60-80% din valoarea standard
R = (B, D)
12. Astmul bronşic persistent moderat se caracterizează prin:
A. Simptome zilnice
B. Exacerbări care influenţează activitatea
C. Consum zilnic de beta2 agonist
 D. Simptome nocturne < 2/lună
E. PEF sau VEMS cu variabilitate < 20% şi valori ≥ 80% din valoarea standard
R = A, B, C (pag. 43)
13. Astmul bronşic controlat înseamnă:
A. Simptome diurne ≤ 2 ocazii/săptămână săptămână)
B. Simptome nocturne prezente
C. Consum de beta 2 agonişti ≤ 2 ocazii/săptămână)
D. Exacerbări prezente
E. PEF sau VEMS normale
R = A, C, E (pag. 43)
14. Tratamentul de fond al astmului bronşic sever poate include:
A. Corticosteroizi inhalatori în doze mari
B. Corticosteroizi orali pe termen lung
C. Bronhodilatatoare cu durată scurtă de acţiune
D. Antileucotriene
E. Anti-imnumoglobuline E
R = A, B, D, E (pag. 46)
15. Corticoterapia inhalatorie poate prezenta următoarele efecte adverse sistemice la administrarea unei
doze de > 1500 μg/zi peste 6 luni:
A. Candidoza oro-faringiană
B. Cataracta
C. Purpura
D. Disfonie
E. Supresia corticosuprarenalei
R = B, C, E (pag. 45)
16. Metilxantinele prezintă următoarele acţiuni în doze terapeutice:
A. Stimulează ventilaţia
B. Potentează contractilitatea diafragmului
C. Scad debitul cardiac
D. Scad funcţia musculaturii inspiratorii
E. Comutarea sentului de activare a genelor inflamatorii
R = A, B, E (pag. 44-45)
17. Simptomele astmatice au următoarele caractere:
A. Variabilitate în timp
B. Apariţia mai frecventă a simptomatologiei noaptea şi dimineaţa devreme
C. Prezenţa unui factor declanşator
D. Absenţa simptomatologiei diurne
E. Ameliorarea spontană sau cu tratament
R = A, B, C, E (pag. 41)
18. Tratamentul de fond în astmul bronşic moderat poate include:
A. Doze mari de corticosteroizi inhalatori
B. Corticosteroizi pe cale orală pe termen lung
C. Corticosteroizi inhalatori în doză mică + Bronhodilatatoare cu acţiune de lungă durată
D. Corticosteroizi inhalatori în doză mică + Antileucotriene
E. Corticosteroizi inhalatori în doză mică + Teofiline retard
R = C, D, E (pag. 46)
19. Astmul bronşic persistent sever se caracterizează prin:
A. Simptome rare
B. Exacerbări frecvente
C. Simptome nocturne frecvente
D. Activitate fizică limitată
 E. PEF sau FEV1cu valori > 60% din valorile prezise
R = B, C, D (pag. 43)
20. Diagnosticul pozitiv de astm bronşic include:
A. Crize repetate de dispnee, wheezing, tuse, presiune toracică
B. Semne de obstrucţie bronşică la examenul fizic
C. Spirometrie cu disfuncţie ventilatorie obstructivă reversibilă
D. Diminuarea semnificativă a factorului de transfer prin membrana alveolocapilară
E. Hipertrofie ventriculară dreaptă la ECG.
R = A, B, C (pag. 41-44)

4. Cancerele bronho-pulmonare- pag. 48-59 ( fara tratament )

1. *Principalul factor etiologic al cancerului bronhopulmonar este reprezentat de:

A. Fumat
B. Fumat pasiv
C. Factori de mediu
D. Factori profesionali
E. Alimentatie
R = A (pag. 48)
2. *Principalele tipuri histopatologice ale cancerului bronhopulmonar sunt urmatoarele, cu o exceptie:
A. Carcinom epidermoid
B. Adenocarcinom
C. Hamartom
D. Carcinom cu celule mici
E. Carcinom cu celule mari
R = C (pag. 52)
3. *Factorii de risc pentru cancerul bronhopulmonar sunt reprezentati de urmatorii factori, cu o exceptie:
A. Barbati
B. Femei
C. Varsta > 40 ani
D. Fumatori
E. Exfumatori
R = B (pag. 52)
4. *Urmatoarele afirmatii sunt adevarate, cu o exceptie:
A. Orice radiografie pulmonara anormala trebuie urmata de un CT toracic si abdominal superior
B. O radiografie toracica normala nu exclude cancerul bronhopulmonar
C. CT toracic normal exclude cancerul bronhopulmonar
D. CT toracic trebuie sa preceada endoscopia bronsica
E. CT toracic ghideaza prelevarile bioptice
R = C (pag. 53)
5. *Diagnosticul de certitudine al cancerului bronhopulmonar necesita:
A. Examen clinic
B. CT toracic
C. Spirometrie
D. Examen de sputa
E. Examen anatomopatologic
R = E (pag. 54)
6. Carcinoamele scuamoase se caracterizeaza prin:
A. Incidenta 20-25%
B. Incidenta in crestere
C. Localizare centrala
 D. Diagnosticate prin bronhoscopie
E. Diagnosticate prin examen citologic al secretiilor bronsice
R = A, C, D (pag. 50)
7. Carcinoamele cu celule mari se caracterizeaza prin:
A. Incidenta 25%
B. Localizare periferica
C. Localizare centrala
D. Apare mai frecvent la femei
E. Se asociaza frecvent cu sindroama paraneoplazice
R = B,C (pag. 50)
8. Adenocarcinomul se caracterizeaza prin:
A. Incidenta 40%
B. Forma cea mai frecventa la nefumatori
C. Localizare centrala
D. Diseminare extra-toracica rapida
E. Usor de diferentiat de metastazele pulmonare ale altor adenocarcinoame
R = A, B, D (pag. 50)
9. Carcinoamele cu celule mici se caracterizeaza prin:
A. Incidenta 15%
B. Se asociaza frecvent cu sindroame paraneoplazice
C. Localizare centrala
D. Evolutie lenta
E. Diseminare tardiva hematogena
R = A, B,C (pag. 51)
10. Simptomatologia locala a carcinoamele pulmonare poate include:
A. Tuse persistenta
B. Schimbarea caracterelor tusei
C. Infectii respiratorii repetate in acelasi teritoriu
D. Hemoptizie
E. Adenopatii supraclaviculare
R = A, B, C, D (pag. 53)
11. Sindroamele paraneoplazice cel mai frecvent intalnite in cancerul bronhopulmonar sunt:
A. Sindrom Cushing frust
B. Osteoartropatia hipertrofica pneumica
C. Tromboflebite superficiale
D. Acanthosis nigricans
E. Miastenia gravis
R = A, B, D (pag. 53-54)
12. Bilantul de extenie in cancerul bronhopulmonar cuprinde in mod uzual:
A. CT cerebral
B. PET-CT
C. ECG
D. Spirometrie
E. Test de mers de 6 minute
R = A, B, C, D (pag. 55)
13. Explorarea functionala respiratorie la bolnavii dignosticati cu cancer bronhopulmonar si functie
pulmonara alterata, dar beneficiza de indicatie chirurgicala curativa cuprinde:
A. Spirometrie
B. DLCO
C. Pletismografie
D. Ecografie endoscopica
 E. Scintigrafie pulmonara
R = A, B, C, E (pag. 55)
14. Nodulii pulmonari unici au indicatie de rezectie daca:
A. Au probabilitate mare de malignitate
B. Au componenta solida
C. Au aspect de geam mat
D. Cresc in volum
E. Sunt stationari dimensional
R = A, B, D
15. Care afirmatii sunt adevarate in ceea ce priveste nodulii pulmonari solizi?
A. Daca este hipermetabolic, se recomanta monitorizarea anuala
B. Daca este fara activitate metabolica se supravegheaza CT la 3, 6 si 12 luni si apoi anual 2 – 3
ani
C. Nodulii cu diametre intre 5 si 10 mm se supravegheaza la 3 luni timp de 9-12 luni si apoi anual 2
– 3 ani
D. Nodulii cu diametre < 5 se supravegheaza la 3 luni timp de 9-12 luni si apoi anual 2 – 3 ani
E. Nodulii cu diametre < 5 se supravegheaza cel putin anual, 2 ani minim
R = B, C, E (pag. 57)
16. Stadializarea TNM clinica a cancerului bronhopulmonar se bazeaza pe:
A. Examenul clinic
B. Imagistica
C. Analiza macroscopica a pieselor de rezectie chirurgicala
D. Analiza microscopica a pieselor de rezectie chirurgicala
E. Dupa un tratament neoadjuvant
R = A, B (pag. 57)
17. Cancerul bronhopulmonar prezinta urmatoarele caracteristici:
A. Au ca punct de plecare epiteliul bronsic
B. Prezinta o scadere a incidentei in tarile industrializate
C. Prezinta evolutie initiala pauci sau asimptomatica
D. Sunt depistate tardiv in 1/3 din cazuri
E. Supravietuirea la 5 ani este de ~ 15%
R = A, C, E (pag. 48)
18. Cele mai importante componente oncogenice din fumul de tigare sunt:
A. Nicotina
B. Hidrocarburi aromatice policiclice
C. N nitros-aminele
D. Benzenul
E. Aldehide
R = B, C, D, E (pag. 48-49)
19. Cei mai importanti factori profesionali implicati in aparitia cancerului bronhopulmonar sunt:
A. Azbest
B. Radon
C. Cobalt
D. Nicotina
E. Arsenic
R = A, B, C, E (pag. 49)
20. Metastazele in cancerul bronhopulmnar pot afecta:
A. Ficatul
B. Osul
C. Creierul
D. Esofagul
 E. Vena cava superioara
R = A, B, C (pag. 53)

5. Tuberculoza – pag. 72-87

11. *Tuberculoza multidrogrezistentă (MDR) recunoaște ca factori de risc:
A. Lipsa de cooperare a pacienților
B. Tratamentul efectuat incorect
C. Lipsa medicației antiTB de linia a II-a
D. Toate
E. Niciuna
R= D (pag. 73)

12. * Ce medicament antituberculos este ototoxic pentru făt?

A. Streptomicina
B. Izoniazida
C. Rifampicina
D. Pirazinamida
E. Etambutolul
R= A (pag.84)

13. *Micobacteriile pot fi distruse de:

A. Lumina solară directă
B. Substanțe antiseptice
C. Unele medicamente antituberculoase
D. Toate
E. Niciuna
R= D (pag. 74)

14. *Imunitatea în tuberculoză nu se caracterizează prin:

A. Este preponderent celulară
B. Este protectoare împiedicând progresia infecției primare spre boala manifestă
C. Este relativă
D. Este absolută nefiind condiționată de persistența infecției în organism sau de noi rapeluri
infectante
E. Secondează hipersensibilitatea întârziată
R= D (pag. 75)

15. *Examenul bacteriologic în tuberculoză se definește prin următoarele afirmații cu excepția:

A. Principala metodă de diagnostic de certitudine al TB
B. Include microscopia după efectuarea colorației specifice Ziehl Neelsen
C. Exclude însămânțarea pe mediu de cultură Lowenstein Jensen
D. Identifică speciile de micobacterii
E. Testează sensibilitatea la medicamentele antituberculoase prin antibiograma
R= C (pag.77)

16. Micobacterie ce aparține tulpinii vaccinale Calmette Guerin (BCG)

A. E derivată din Mycobacterium bovis
B. Are virulență atenuată
C. Nu are păstrată capacitatea imunogenă
D. A fost descoperită de Theodore Smith
E. E principalul agent al tuberculozei la bovidee
R= A, B (pag. 73)

17. TB primară poate asocia manifestări ale hipersensibilității imune exacerbate precum.
A. Eritem nodos
B. Eritem polimorf
C. Keratoconjunctivita flictenulară
D. Nefrită
E. Purpură Henoch Schonlein
R= A,B,C,D (pag 76)

18. Granulomul TB
A. Conține la interior o zonă de necroză cazeoasă
B. Celule gigante Langhans
C. Macrofage epitelioide
D. Limfocite
E. Celule Sternberg
R= A,B,C,D (pag 75)

19. Micobacteriile netuberculoase

A. Există în apă, aer, sol, alimente, pe tegumente și mucoase
B. Se transmit prin contact interuman
C. Provoacă forme severe de îmbolnăvire cu evoluție rapidă spre deces
D. Sunt germeni oportuniști condiționat patogeni
E. Se asociază cu scăderea imunității
R = A, D, E (pag.74)

20. Ce nu reprezintă reacția negativă (anergia) la tuberculină

A. Lipsa infecției TB
B. Prezența infecției TB în faza antealergică
C. Prezența infecției TB asociată cu anumite condiții anergizante
D. Alergia postvaccinală BCG
E. Infecția cu Mycobacterium bovis
R= D, E (pag.78)

21. Examenul radiologic poate fi sugestiv pentru TB în următoarele situații:

A. Leziuni polimorfe
B. Leziuni localizate predominant în lobii inferiori
C. Dinamica lezională este lentă
D. Vindecarea sub tratament antiTB se face cu sechele
E. Vindecarea sub tratament antiTB se face cu restitutio ad integrum
R= A, C, D (pag.79)

22. Care sunt cele mai importante complicații ale tuberculozei pulmonare?
A. Hemoptizia
B. Pneumotoracele spontan
C. Pleurezia serofibrinoasă
D. Bronșiectaziile
E. Malabsorbția tuberculostaticelor
R= A, B, C, D (pag.79)
 23. Care sunt criteriile de probabilitate ale pleureziei serofibrinoase TB?
A. Vârsta peste 40 ani
B. Tuberculoza în antecedente
C. Intradermoreacția pozitivă la tuberculină
D. Exudatul pleural cu adenozindeaminaza crescută peste 70 U/L
E. Predominența limfocitelor în lichidul pleural
R= B, C, D, E (pag.81)

24. Tuberculoza ganglionară

A. Afectează unul sau mai multe grupuri ganglionare periferice
B. Poate căpăta aspect pseudotumoral
C. Nu fistulizează
D. Dă aspect de gât scrofulos
E. Se vindecă fără sechele
R = A, B, D (pag. 81)

25. Tratamentul tuberculozei are drept scop:

A. Vindecarea pacienților
B. Reducerea riscului de recidivă
C. Prevenirea decesului
D. Prevenirea chimiorezistenței
E. Facilitează difuziunea infecției TB în rândul contacților
R = A, B, C, D (pag. 83)

26. Principiile tratamentului antituberculos corect nu includ:

A. Tratamentul standardizat
B. Terapia etapizată în 4 faze
C. Administrarea de minim 2 medicamente
D. Tratamentul neregulat
E. Tratamentul strict supravegheat
R = B, C, D (pag. 83)

27. În care forme de boală TB tratamentul se poate prelungi până la 12 luni?

A. TB ganglionară
B. TB osteoarticulară
C. TB pleurală
D. Meningita TB
E. Silicotuberculoză
R= A, B, D, E (pag.84)

28. Individualizarea terapiei antiTB se face în următoarele situații:

A. Chimiorezistență
B. Reacții adverse majore
C. Reacții adverse minore
D. Noncomplianță
E. Interacțiuni medicamentoase
R= A, B, E (pag.83)

29. Cazurile MDR TB necesită:

A. Internare în Centre de tratament al TB MDR
B. Tratament de atac cu durată de 8 luni
 C. Tratament timp de 18 luni după conversia (negativarea) culturii
D. Medicamente la care germenii sunt rezistenți
E. Doar tratament chirurgical
R= A, B, C (pag.85)

30. Grupurile vulnerabile pentru TB includ:

A. Persoanele fără adăpost
B. Pauperii extremi
C. Utilizatorii de statine
D. Infectații HIV SIDA
E. Etilicii cronici
R= A, B, D, E (pag.86)

Întocmite de conf. dr. Arghir Oana Cristina

CARDIOLOGIE

1. Alegeti afirmatiile corecte referitoare la blocantii receptorilor alfa1 adrenergici utilizati in

tratamentul antihipertensiv:
a. Reduc rezistenta periferica
b. Sunt reprezentati de prazosin, doxazosin
c. Sunt indicatia de prima intentie la cei cu adenom de prostata
d. Sunt indicatia de prima intentie in HTA de sarcina
e. Sunt reprezentati de clonidina, metildopa

R: A,B,C (pag. 166)

2. Drogurile aprobate in HTA de sarcina sunt

a. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
b. Vasodilatatoare directe
c. Blocantii receptorilor adrenergici de tip alfa1
d. Inhibitori centrali adrenergici
e. Betablocante de tip labetalol

R: D,E (pag. 168)

3. *La pacientii cu tahiaritmii supraventriculare si hipertensiune arteriala se vor alege de prima

intentie urmatoarele clase de antihipertensive:
a. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
b. Betablocante
c. Blocante ale canalelor de calciu dihidropiridinice
d. Sartani
e. Diuretice de ansa

R: B (pag. 166)
4. Mecanismele fiziopatologice implicate in infarctele lacunare la pacientii hipertensivi sunt
urmatoarele, cu exceptia:
a. Afectarea aterosclerotica
b. Ateroscleroza aortica
c. Lipohialinoza
d. Ateroscleroza carotidiana
e. Remodelarea arteriala

R: A,B, D, E (pag. 161)

5. Factorii de risc cardiovasculari la pacientii hipertensivi sunt:

a. Presiunea pulsului
b. Dislipidemia
c. Varsta>55 ani la barbati
d. Toleranta alterata la glucoza
e. Varsta <40 ani la femei

R: A,B,C, D (pag. 159)

6. Risc aditional foarte inalt il reprezinta urmatoarele categorii de pacienti:

a. Cu HTA grad 3 si mai mult de 3 factori de risc
b. Cu HTA grad 3 si 1-2 factori de risc
c. Cu HTA grad 2 si mai mult de 3 factori de risc
d. Cu HTA grad 1 si boalacardiovasculara sau renala
e. Cu HTA grad 2 fara boala cardiovasculara sau renala

R: A,B,D (pag.159)

7. HTA sistolica izolata este caracterizata prin

a. TA sistolica >=130 mm Hg;
b. TA sistolica >=120 mm Hg
c. TA diastolica <90 mm Hg;
d. TA diastolica >=90 mm Hg
e. TA sistolica >=140 mm Hg

R: C, E (pag. 158)

8. Medicatia antihipertensiva de prima linie la pacientii coronarieni este:

a. Blocantii de calciu
b. Inhibitorii reninei
c. Beta blocante
d. Diuretice de ansa
e. IECA sau sartani

R: C, E (pag. 168)

9. La pacientii diabetici, primele optiuni de tratament antihipertensiv le reprezinta:

 a. Diureticele de ansa
b. Inhibitorii reninei
c. Alfa blocantele centrale
d. IECA
e. Sartanii

R: B,D,E (pag.167)

10. La pacientii varstnici primele optiuni de tratament antihipertensiv le reprezinta:

a. Sartani
b. Blocanti de calciu
c. Betablocante
d. IECA
e. Diuretice tiazidice

R: B,E (pag.167)

11. Efectul terapeutic al sartanilor ca si tratament antihipertensiv este dominat de:

a. Scad rezistenta periferica
b. Cresc efectul antihipertensiv in asociere cu IECA
c. Reduce progresia afectarii renale la pacientii cu diabet si nefropatie
d. Reduce progresia afectarii renale la pacientii cu DZ tip II
e. Nu prezinta efect protectiv cardiovascular

R: A, D (pag.167)

12. Definirea HTA pe monitorizarea Holter/24 ore este

a. Valori medii diurne TA sistolica>=135 mm Hg
b. Valori medii nocturne TA diastolica >=85 mm Hg
c. Valori medii diurne TA diastolica>=85 mm Hg
d. Valori medii nocturne TA sistolica >=120 mm Hg
e. Valori medii/24 ore TA sistolica>=120-130 mm Hg

R: A,C,D,E (pag.158)

13. Aprecierea afectarii subclinice de organ in HTA se face prin evidentierea urmatorilor parametri:
a. Hipertrofia ventriculara stanga
b. Cresterea creatininei serice>1,3-1,5 la barbati
c. Indice brat-glezna >0,9
d. Microalbuminurie pana la 300 mg/24 ore
e. Scaderea clearance-ului la creatinina sub 60 ml/dl

R: A,B,D,E (pag 159)

14. Reprezinta afectarea clinica a organelor tinta in HTA:

a. Accident vascular cerebral
b. Infarct miocardic
 c. Angina pectorala
d. Boala arteriala periferica
e. Microalbuminurie pana la 300 mg/24 ore

R: A,B,C,D (pag. 160)

15. *Dintre aritmiile supraventriculare, cea mai des intalnita la pacientii hipertensivi este
a. Flutter-ul atrial
b. Tahicardia paroxistica supraventriculara
c. Fibrilatia atriala
d. Tahicardia atriala multifocala
e. Tahicardia atriala cu bloc

R: C (pag. 161)

16. *Care dintre urmatoarele substante este diuretic de ansa:

a. Spironolactona
b. Indapamid
c. Furosemid
d. Hidroclorotiazida
e. Clortalidona

R: C (pag. 165)

17. *Care dintre urmatoarele substante este blocant al receptorilor alfa1 adrenergici:
a. Clonidina
b. Metildopa
c. Labetalol
d. Prazosin
e. Hidroclorotiazida

R: D (pag. 166)

18. *Organele tinta afectate de hipertensiune sunt urmatoarele, cu exceptia:

a. Creier
b. Cord
c. Rinichi
d. Plamani
e. Circulatia arteriala periferica

R: D (pag. 160)

19. Cauze de hipertensiune arteriala secundara sunt:

a. Sindromul Conn
b. Sindromul Cushing
c. Hipertiroidia
d. Feocromocitomul
 e. Boala Chron

R: A,B,C,D ( pag. 153-154)

20. Urmatorii sunt factori de risc implicati in intretinerea si progresia HTA:

a. Fumatul
b. Sedentarismul
c. Hiperinsulinismul
d. Efortul fizic
e. Diabetul zaharat

R: A,B,C,E (pag. 152)

21. *Betablocantul cu cardioselectivitatea cea mai inalta este:

a. Nebivolol
b. Metoprolol
c. Sotalol
d. Bisoprolol
e. Propranolol

R: A (pag. 166)

22. Urmatoarele sunt blocante ale canalelor de calciu non-dihidropiridinice:

a. Diltiazem
b. Amlodipina
c. Verapamil
d. Felodipina
e. Lercanidipina

R: A,C (pag. 166)

23. Urmatoarele sunt blocante ale canalelor de calciu dihidropiridinice:

a. Diltiazem
b. Amlodipina
c. Verapamil
d. Felodipina
e. Lercanidipina

R: B,D,E (pag.166)

Boala coronariană cronică stabilă (pag 105-110)

*Următoarele reprezintă forme de manifestare ale bolii coronariene cronice, cu EXCEPȚIA:

A. Angina pectorală de efort

B. Aritmiile cardiace ischemice

C. Insuficiența cardiacă ischemică

D. Disecția de aortă

E. Insuficiența mitrală ischemică

R= D (pag 105)

Următoarele reprezintă iradieri tipice ale durerii anginoase:

A. La baza gâtului

B. În hipogastru

C. În mandibulă

D. Pe ambele brațe

E. Pe membrul inferior stâng

R =A, C, D (pag 106)

*Următoarele reprezintă descrieri tipice ale caracterului durerii anginoase, cu EXCEPȚIA:

A. Constricție

B. Înțepătură

C. Apăsare

D. Presiune

E. Greutate

R= B (pag 106)

Testele scintigrafice de efort sunt recomandate în locul testului ECG de efort pentru evaluarea bolii
coronariene cronice la pacienții cu următoarele anomalii ECG de repaus:

A. Sindrom Wolff-Parkinson-White

B. Cardiostimulare VVI

C. Bloc de ram drept

D. Hipertrofie ventriculară stângă cu tulburări importante de repolarizare

E. Bloc AV de grad I

R= A, B, D (pag 107)

Următoarele afecțiuni fac parte din diagnosticul diferențial al anginei pectorale:

A. Pericardita

B. Disecția de aortă toracică

C. Ulcerul gastric

D. Sindromul Tietze

E. Endocardita

R= A, B, C, D (pag 108)

Următoarele afecțiuni fac parte din diagnosticul diferențial al anginei pectorale:

A. Tromboembolismul pulmonar

B. Colica biliară

C. Radiculita cervicală

D. Apendicita

E. Pleurita

R= A, B, C, E (pag 108)

Următoarele măsuri sunt recomandate pacienților cu boală coronariană ischemică pentru controlul
factorilor de risc:

A. Renunțare la fumat

B. Scădere în greutate la pacienții obezi

C. Repaus prelungit la pat

D. Renunțare la alcool

E. Controlul diabetului zaharat

R= A, B, E (pag 110)

Următoarele medicamente sunt indicate pentru prevenția riscului de infarct și deces la pacienții cu boală
cardiacă ischemică cronică:

A. Aspirină

B. Statine

C. Nitrați

D. Calciu-blocante

E. Beta-blocante

R= A, B, E (pag 110)

*Următoarele medicamente sunt indicate pentru prevenția riscului de infarct și deces la pacienții cu boală
cardiacă ischemică cronică, cu EXCEPȚIA:

A. Antagoniști de receptori de angiotensină

B. Digoxin

C. Beta-blocante

D. Inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei

E. Satine

R=B (pag 110)

Următoarele medicamente fac parte din terapia antianginoasă la pacienții cu boală cardiacă ischemică
cronică:

A. Beta-blocante

B. Calciu-blocante

C. Inhibitori de enzimă de conversie a angiotensinei

D. Trimetazidină

E. Nitroglicerină

R= A, B, D, E (pag 110)
Sindroamele coronariene acute cu supradenivelare de segment ST (pag 118-133)

Următoarele pot fi cauze de sindrom coronarian acut cu supradenivelare parsistentă de segment ST:

A. Tromboza la nivelul unei leziuni aterosclerotice instabile

B. Disecția de aortă

C. Embolie cu vegetații de endocardită

D. Spasm coronarian rapid tranzitor

E. Traumatismele arterelor coronare

R= A, B, C, E (pag 118-119)

Următoarele categorii de pacienți pot avea mai frecvent sindrom coronarian acut cu supradenivelare de
segment ST fără durere sau cu simptomatologie minimă:

A. Diabeticii

B. Tinerii

C. Pacienții cu insuficiență hepatică

D. Vârstnicii

E. Pacienții cu transplant cardiac

R= A, D, E (pag 120)

Pacienții cu sindrom coronarian acut cu supradenivelare de segment ST pot prezenta următoarele

simptome asociate durerii:

A. Transpirații

B. Vărsături

C. Palpitații
D. Parestezii membre inferioare

E. Greață

R= A, B, C, E (pag 120)

Apariția unui suflu sistolic la un pacient cu sindrom coronarian acut cu supradenivelare de segment ST
ridică suspiciunea de:

A. Pericardită

B. Regurgitare mitrală ischemică

C. Disecție de aortă

D. Ruptură de sept interventricular

E. Stenoză aortică

R= B, D (pag 121)

Următoarele afirmații sunt adevărate despre clasificarea Killip a infarctului miocardc acut:

A. Clasa IV Killip prezintă șoc cardiogen

B. Clasa IV Killip prezintă edem pulmonar acut

C. Clasa I Killip prezintă zgomot 3 de galop

D. Clasa II Killip prezintă congestie pulmonară cu raluri de stază în sub 50% din câmpurile pulmonare

E. Clasa III Killip prezintă congestie pulmonară cu raluri de stază în peste 50% din câmpurile pulmonare

R= A, D, E (pag 121)

*Modificarea ECG diagnostică în infarctul miocardic acut inferior o reprezintă supradenivelarea de

segment ST în derivațiile:

A. V1-V6

B. DII, DIII, aVF

C. DI, aVL

D. V3R-V5R
E. V7-V9

R= B (pag 122)

Troponina poate crește în următoarele afecțiuni:

A. Angina pectorală instabilă

B. Insuficiența renală acută

C. Infarctul miocardic acut

D. Accidentul vascular cerebral

E. Sepsis

R= B, C, D, E (pag 123)

*Despre troponina T este adevărată următoarea afirmație:

A. Apare în sânge doar după 24 ore de la debutul infarctului miocardic

B. Se normalizează după 20 zile de la debutul infarctului miocardic

C. Apare în sânge doar după 12 ore de la debutul infarctului miocardic

D. Se normalizează în 14 zile de la debutul infarctului miocardic

E Atinge un maxim în 3 ore de la debutul infarctului miocardic

R= D (pag 124)

*Următoarele reprezintă contraindicații absolute ale tratamentului fibrinolitic în infarctul miocardic acut
cu supradenivelare de segment ST, cu EXCEPȚIA:

A. Sângerare gastro-intestinală în ultima lună

B. Hemoragie activă (cu excepția menstrelor)

C. Ulcer peptic activ

D. AVC ischemic în ultimele 6 luni

E. Disecție de aortă

R= C (pag 127)
Următoarele reptezintă contraindicații relative ale tratamentului fibrinolitic în infarctul miocardic acut cu
supradenivelare de segment ST:

A. Sarcină

B. Chirurgie majoră în ultimele 3 săptămâni

C. Resuscitare cardio-pulmonară prelungită

D. Tratament antiagregant plachetar

E. Accident ischemic tranzitor în ultimele 6 luni

R=A, C, E (pag 127)

Următorii reprezintă markeri de succes ai fibrinolizei în infarctul miocardic acut cu supradenivelare de

segment ST:

A. Dispariția durerii

B. Instabilitate hemodinamică

C. Apariția aritmiilor de reperfuzie

D. Rezoluția segmentului ST cu 25% la 60-90 min de la inițierea trombolizei

E. Scăderea tensiunii arteriale

R= A, C (pag 128)

Următoarele sunt antiagregante plachetare ce pot fi utilizate în tratamentul infarctului miocardic acut cu
supradenivelare de segment ST:

A. Aspirină

B. Clopidogrel

C. Prasugrel

D. Alteplaza

E. Ticagrelor

R= A, B, C, E (pag 128)
Următoarele medicamente sunt indicate în faza acută a infarctului miocardic cu supradenivelare de
segment ST:

A. Heparină nefracționată

B. Atorvastatină

C. Aspirină

D. Diltiazem

E. Digoxin

R= A, B, C (pag 128-129)

Nitrații sunt contraindicați la următoarele categorii de pacienți cu infarct miocardic acut cu

supradenivelare de segment ST:

A. Infarct miocardic anterior

B. Infarct miocardic de ventricul drept

C. Tensiune arterială < 100 mmHg

D. Edem pulmonar acut

E. Vârstnici

R= B, C (pag 130)

Următoarele medicamente sunt recomandate în prevenția secundară a infarctului miocardic acut:

A. Sintrom

B. Aspirină

C. Metoprolol

D. Ramipril

E. Atorvastatină

R= B, C, D, E (pag 130-131)

Următoarele categorii de pacienți cu infarct miocardic acut nu au indicație de anticoagulare orală pe

termen lung:
A. Pacienți cu fibrilație atrială

B. Pacienți cu angioplastie cu stent

C. Pacienți cu proteze valvulare mecanice

D. Pacienți cu bloc atrio-ventricular grd III

E. Pacienți cu diabet zaharat

R= B, E (pag 131)

*Următoarele aritmii și tulburări de conducere reprezintă complicații ale infarctului miocardic acut, cu
EXCEPȚIA:

A. Extrasistole ventriculare

B. Fibrilația ventriculară

C. Fibrilația atrială

D. Sindromul WPW

E. Blocul de ram stâng

R= D (pag 132-133)

1. * Stenoza mitrală este considerată critică atunci când aria orificiului mitral este:
A. <4 cm2
B. <2 cm2
C. <1 cm2
D. <1,5 cm2
E. toate cele de mai sus
R= C (pg 233)

2. * Etiologia predominantă a stenozei mitrale este:

A. degenerativă
B. reumatismală
C. congenitală
D. remodelare valvulară în colagenoze sistemice
E. toate cele de mai sus
R= B (pg 233)

3. * Metoda diagnostică de prima linie pentru endocardita infecţioasă este:

 A. ecocardiografia transtoracică

B. imagistica prin rezonanţă magnetică

C. tomografia computerizată

D. probe de laborator

E. electrocardiograma

R=A (pg 248)

4. * Pericardita cronica reprezinta inflamatia pericardica persistenta:

A. <2 luni
B. >1 an
C. >3 luni
D. >3 luni, dar <1 an
E. niciunul din cele de mai sus
R= C (pg 252)

5. * Auscultatia in stenoza aortica se caracterizeaza prin:

A. suflu holodiastolic apical

B. uruitura diastolica
C. suflu sistolic rugos
D. suflu Graham-Steell
E. A si B
R= C (pg 239)

6. *Tratamentul medical al insuficienţei tricuspidiene în absenţa fibrilaţiei atriale necesită:

A. aspirina
B. blocant de canal de calciu
C. anticoagulant oral
D. diuretic
E. toate cele de mai sus
R= D (pg 244)

7. Pentru diagnosticul pozitiv al endocarditei infecţioase bazat pe criterii Duke modificate, sunt
necesare:

A. două criterii majore

B. două criterii majore şi cinci criterii minore
 C. cinci criterii minore
D. un criteriu major şi trei criterii minore
E. niciunul
R= A, C, D (pg 248)

8. Tratamentul medical al pericarditei acute exsudative include:

A. dublă antiagregare plachetară

B. antiinflamatoare nesteriodiene (ibuprofen)

C. colchicina

D. anticoagulant oral

E. beta-blocant

R= B, C (pg 252)

9. Simptomele cardinale ale stenozei aortice sunt:

A. angina pectorală
B. febra
C. dispneea
D. sincopa
E. tusea hemoptoică
R= A, C, D (pg 239)

10. Etiologia stenozei aortice congenitale include:

A. bicuspidia aortică

B. unicuspidia aortică

C. disecţia aortică

D. tetracuspidia aortică

E. toate cele de mai sus

R= A, B, D (pg 239)

11. Insuficienţa mitrală acută poate fi determinată de:

A. traumatism toracic

B. infarct miocardic acut

C. reumatism articular acut

 D. dehiscenţă de proteză mitrală

E. endocardită acută infecţioasă

R= A, B, D, E (pg 237)

12. Insuficienţa mitrală funcţională apare în:

A. cardiomiopatia hipertrofică obstructivă

B. prolaps de valvă mitrală

C. ischemia muşchilor papilari

D. cleft de valvă mitrală

E. dilatarea inelului mitral

R= A, C (pg 237)

13. Manifestările clinice caracteristice insuficienţei mitrale acute sunt:

A. dispnee de efort

B. edeme periferice

C. edem pulmonar acut

D. şoc cardiogen

E. lipotimie

R= C, D (pg 237)

14. Insuficienţa mitrală cronică poate avea următoarele etiologii:

A. dilatarea inelului valvular mitral

B. prolaps de valvă mitrală

C. stenoză pulmonară strânsă

D. disfuncţie de proteză mitrală

E. lupus eritematos sistemic

R= A, B, D, E (pg 237)
15. Ascultaţia în insuficienţa mitrală se caracterizează prin:

A. suflu sistolic apical

B. suflu holodiastolic la baza cordului

C. suflu mezosistolic la baza cordului

D. zgomot 3 prezent

E. raluri de stază pulmonară

R= A, D, E (pg 237)

16. Complicaţiile stenozei mitrale pot fi:

A. fibrilaţia atrială

B. infarct miocardic acut embolic

C. accident vascular cerebral embolic

D. embolie pulmonară

E. infarct splenic embolic

R= A, B, C, E (pg 236)

17. Contraindicaţiile tratamentului intervenţional al stenozei mitrale includ:

A. aria orificiului mitral <1,5 cm2

B. trombi în atriul stâng

C. regurgitare mitrală minimă

D. calcificări severe ale valvelor mitrale

E. boală coronariană asociată ce impune by-pass aortocoronarian

R= B, D, E (pg 236)

18. Urmăroarele afirmaţii sunt false în ceea ce priveşte ecografia transtoracică Doppler color în
insuficienţa mitrală:

A. flux turbulent diastolic dinspre venticulul stâng spre atriul stâng

 B. flux turbulent sistolic dinspre venticulul stâng spre atriul stâng

C. flux turbulent sistolic dinspre venticulul drept spre atriul drept

D. flux turbulent diastolic dinspre venticulul drept spre atriul drept

E. flux turbulent sistolic dinspre ventriculul drept spre ventriculul stâng

R= A, C, D, E (pg 238)

19. Stenoza valavulară pulmonară dobândită poate fi determinată de:

A. sindrom carcinoid

B. vegetaţii

C. tumori de ventricul drept

D. trombi în artera pulmonară

E. malformaţii congenitale complexe

R= A, B, C (pg 245)

20. Cele mai frecvente complicaţii ale endocarditei infecţioase sunt:

A. insuficienţa cardiacă

B. accidente embolice

C. miocardita

D. tromboza venoasă profundă

E. febra

R= A, B, C (pg 248)

21. Sunt consideraţi cu risc înalt de endocardită infecţioasă subiecţii cu:

A. antecedente de endocardită infecţioasă

B. antecedente de reumatism articular acut

C. antecedente de faringoamigdalită cu streptococ betahemolitic de grup A

D. antecedente de boli cardiace congenitale cianogene incomplet corectate

 E. proteze valvulare

R= A, D, E (pg 249)

22. Profilaxia endocarditei infecţioase în cazul procedurilor cu risc crescut se face la pacienţii cu risc înalt
folosind următoarele antibiotice:

A. penicilina

B. gentamicina

C. amoxicilina

D. clindamicina

E. oxacilina

R= C, D (pg 249)

23. Următoarele simptome pot apare la un pacient cu endocardită infecţioasă:

A. febră

B. artralgii

C. hematurie

D. diaree

E. pierderea vederii

R= A, B, E (pg 247-248)

24. Etiologia pericarditei acute exsudative (lichidiene) poate fi:

A. virală

B. autoimună

C. bacteriană

D. prin hipertrigliceridemie
 E. prin hipercolesterolemie

R= A, B, C (pg 251)

25. Următoarele explorări paraclinice sunt utile în diagnosticul pericarditei acute exsudative (lichidiene):

A. ECG

B. ecocardiografia

C. RMN

D. coronarografia

E. pericardiocenteza

R= A, B, C, E (pg 251-252)

Arimtii+conducere. Stop cardiac.

Complement simplu:

1. *Tratamentul curativ care este si terapia de electie in tahicardia paroxistica supraventriculara,

este:
a. Adenozina
b. Ablatia cu radiofrecventa a caii lente
c. Ablatia cu radiofrecventa a caii rapide
d. Manevrele vagale sub control ECG
e. Verapamil Raspuns corect: B(pg 211)
2. *Urmatorii sunt predictorii unei tahiaritmii ventriculare spontane si letale, CU EXCEPTIA:
a. Episoadele de tahicardie ventriculara nesustinuta
b. Sincopele
c. Extrasistolele atriale
d. Tahicardia ventriculara sustinuta indusa de studiul electrofiziologic
e. Infarctul miocardic acut Raspuns corect: C(pg 219)
3. *Din punct de vedere clinic in boala nodului sinusal, intalnim urmatoarele, CU EXCEPTIA:
a. Reducerea capacitatii de efort
b. Stupor
c. Confuzie
d. Iritabilitate
e. Ameteli Raspuns corect: B(pg 225)
 4. *Crizele sincopale din blocurile atrioventriculare au urmatoarele caracteristici, CU EXCEPTIA:
a. Se instaleaza brusc
b. Se produc atat in ortostatism cat si in clinostatism
c. Starea de constienta se reia foarte greu si este insotita de amnezie retrograda
d. Sunt datorate scaderii bruste a debitului cardiac la oprirea cordului pe o durata variabila intre
5-15 secunde
e. Sunt datorate reducerii brutale a irigatiei cerebrale Raspuns corect: C(pg 227)
5. *Urmatoarele NU sunt cauze structurale de stop cardiac:
a. Boala coronariana ischemica
b. Cardiomiopatia hipertrofica obstructiva
c. Cardiomiopatia dilatativa
d. Cardiomiopatia restrictiva
e. Displazia aritmogena de ventricul drept Raspuns corect: D(pg 229)
6. *Pentru pacientii cu un mecanism tranzitor al stopului cardiac, de obicei este suficienta, terapia
anti-ischemica prin:
a. Metode farmacologice sau interventionale
b. Metode paliative sau chirurgicale
c. Metode chirurgicale sau interventionale
d. Metode chirurgicale sau farmacologice
e. Metode paliative sau interventionale Raspuns corect: A(pg 231)

Complement multiplu:

7. Urmatoarele sunt tulburari de conducere:

a. Disociatia atrioventriculara
b. Sindromul Brugada
c. Blocul sinoatrial
d. Boala nodului sinusal
e. Blocurile intraventriculare (de ramura, bi- si trifasciculare) Raspuns corect: CE(pg
208)
8. Care din urmatoarele sunt sindroame dominante de artimii:
a. Tahicardia sinusala
b. Tahicardia ventriculara
c. Fibriliatia ventriculara
d. Sindromul Brugada
e. Boala nodului sinusal Raspuns corect: DE(pg 208)
9. Referitor la ECG din tahicardia paroxistica supraventriculara, sunt adevarate urmatoarele:
a. Frecventa atriala de 150-200/min
b. Ritmul este neregulat
c. Unda P este negativa in DII, DIII, aVF
d. Conducerea atrio-ventriculara este 2:1
e. Complexul QRS este larg Raspuns corect: AC(pg 210-211)
10. Medicatia antiaritmica de clasa a IV-a este reprezentata de urmatoarele droguri:
a. Simpatolitice blocante ale receptorilor beta
b. Diltiazem
 c. Metoprolol
d. Blocante ale canalelor de calciu nondihidropiridinice
e. Verapamil Raspuns corect: BDE(pg 209)
11. Criteriile care definesc torsada varfurilor, sunt:
a. Debutul este printr-o extrasistola atriala tardiva
b. Debutul este printr-o extrasistola ventriculara precoce
c. Este intalnit fenomenul R/T
d. Fenomenul R/T este urmat de o succesiune rapida de complexe QRS
e. Complexele QRS au o frecventa de 150-300/min Raspuns corect: CDE(pg 220)
12. Urmatoarele informatii despre tahicardia ventriculara, sunt adevarate:
a. Complexele pot avea aceeasi morfologie sau pot avea morfologii diferite
b. Complexele nu sunt consecutive
c. Reprezinta o succesiune de minim 3-4 complexe de origine ventriculara
d. Este cea mai frecventa cauza de moarta subita cardiaca
e. Frecventa cardiaca este sub 100/min Raspuns corect: ACD(pg 220)
13. Acuzele in fibrilatia atriala sunt urmatoarele, CU EXCEPTIA:
a. Febra
b. Dispnee
c. Sincope
d. Cefalee
e. Palpitatii Raspuns corect: AD(pg 215)
14. ECG in fibrilatia atriala, evidentiaza:
a. O frecventa atriala de 350-600/min
b. Un ritm ventricular regulat
c. O frecventa ventriculara de 120-150/min
d. O scurtare a segmentului PR
e. Unde ‘’f’’ de fibrilatie care isi schimba continuu amplitudinea, durata si directia
Raspuns corect: ACE(pg 215)
15. Urmatoarele metode sunt prezente in tratamentul pe termen lung al tahicardiilor ventriculare
ischemice:
a. Medicatia simpatomimetica

b. Medicatia antiaritmica

c. Chirurgia de excizie a focarelor ectopice sau a cailor de reintrare

d. Implantarea de defibrilatoare cardiace automate

e. Medicatia parasimpatolitica Raspuns corect: BCD(pg 220)

16. Referitor la cardiostimularea electrica permanenta:

a. Stimulatorul cardiac este situat intr-un buzunar subcutanat
b. Impulsurile electrice emise de catre acesta sunt conduse la inima
c. Impulsurile electrice sunt conduse cu ajutorul unor catetere electrod endovenoase
 d. Electrozii sunt pozitionati in contact cu endocardul atriului si ventriculului stang
e. Electrozii sunt pozitionati in contact cu endocardul atriului si ventriculului drept
Raspuns corect: ABCE(pg 222)
17. Referitor la codificarea pacemaker-elor:
a. Pozitia I mentioneaza camerele unde are loc stimularea
b. Pozitia III mentioneaza camerele unde are lor detectia
c. Pozitia II mentioneaza camerele unde are loc raspunsul la detectie
d. Pozitia IV indica prezenta (R) sau absenta (O) unui mecanism de modulare a frecventei
e. Pozitia V indica daca este sau nu (O) prezent pacing-ul multisite la nivelul atriului (A),
ventriculului (V) sau in ambele camere (D) Raspuns corect: ADE(pg 223)
18. Despre aritmia respiratorie:
a. In expir frecventa de descarcare a nodului sinusal este mai mare decat in inspir
b. In inspir frecventa de descarcare a nodului atrio-ventricular este mai mare decat in inspir
c. Diferenta de descarcare a nodului sinusal in cele doua cicluri respiratorii determina aritmia
d. Se caracterizeaza printr-o variatie fazica a ciclului sinusal (intervalul P-P)
e. Consta in variatia ritmului sinusal cu ciclul respirator Raspuns corect:
CDE(pg 223)
19. Forme de manifestare in boala nodului sinusal:
a. Bradicardia sinusala
b. Ritmul jonctional
c. Tahiaritmii supraventriculare
d. Extrasistole ventriculare
e. Bloc atrio-ventricular gradul I Raspuns corect: ABC(pg 225)
20. Etiologia sick sinus sindrom:
a. Componenta familiala
b. Componenta degenerativa
c. Componenta ischemica
d. Malformatii congenitale
e. Infectii Raspuns corect: ABCD(pg 225)
21. Din punct de vedere electrocardiografic, blocurile atrioventriculare sunt caracterizate de:
a. Blocul AV de gradul III se caracterizeaza printr-o disociatie completa intre activitatea atriala
si cea ventriculara
b. Blocul AV de gradul II tip 2 consta in alungirea progresiva a intervalului PR pana cand o
unda P este blocata, dupa care secventa se reia
c. Blocul AV de gradul II tip 2 mai este numit si blocul AV cu perioade Luciani-Wenckebach
d. Blocul AV de grad inalt este o forma severa a blocului de gradul II, in care 2 sau mai multe
unde P consecutive sunt blocate
e. Blocul AV de gradul I se caracterizeaza prin scurtarea intervalului PR sub 120 msec.
Raspuns corect: AD(pg 227-228)
22. Cauze reversibile de bloc AV:
a. Infarct miocardic acut
b. Tulburari electrolitice
c. Sclerodermie
d. Inflamatie sau hipotermie datorate unor factori ce pot fi evitati
 e. Administrare de Digoxin, Verapamil, Beta-blocante Raspuns corect:ABDE(pg 228)
23. Bolile cardiace congenitale ce pot fi asociate cu blocul atrioventricular de gradul III, sunt:
a. Transpozitia vaselor mari corectata
b. Ostium primum atrial
c. Defectul septal ventricular
d. Persistenta de canal arterial
e. Coarctatia de aorta Raspuns corect: ABC(pg 228)
24. Cauze hemodinamice de stop cardiac:
a. Embolia periferica
b. Hemotorax prin traumatism toracic
c. Embolia pulmonara masiva acuta
d. Hemoragie interna prin ruptura de anevrism aortic
e. Ruptura cardiaca cu tamponada post infarct miocardic Raspuns corect:
CDE(pg 229)
25. Factori functionali favorizanti ai stopului cardiac:
a. Alterari ale fluxului coronarian
b. Hipokaliemia
c. Medicamente proaritmice
d. Toxice cardiace
e. Hipocloremia Raspuns corect: ABCD(pg 229)

Sindroame coronariene acute fără supradenivelare ST

1. Termenul general de sindroame coronariene acute include:

A. Angina pectorală stabilă de efort

B. Angina pectorală agravată

C. Infarctul miocardic acut cu supradenivelare ST

D. Angina pectorală post-infarct precoce

E. Infarctul miocardic acut fără supradenivelare ST

R = B, C, D, E (pag 134-135)

2. Diagnosticul de infarct miocardic acut se poate stabili pe baza creşterii şi/ sau scăderii troponinei,
împreună cu cel puţin unul dintre următoarele:

A. Simptome de ischemie miocardică

B. Modificări noi de segment ST

C. Dovada imagistică a unei pierderi recente de miocard viabil

D. Dovada de tromb proaspăt in artera pulmonară la angiografie

 E. Bloc de ramură stângă nou apărut

R = A, B, C, E (pag. 135)

3. *Posibile cauze ne-aterosclerotice de sindrom coronarian acut sunt următoarele, cu excepţia:

A. Traumatisme toracice cu disecţie coronariană sau aortică

B. Anomalii coronariene

C. Vasculite coronariene (boala Takayasu)

D. Tromboza coronariană acută suprapusă pe o placă de aterom ruptă

E. Embolii coronariene la pacienţii cu fibrilaţie atrială

R = D (pag. 137)

4. Următoarele pot reprezenta manifestări clinice atipice de sindrom coronarian acut:

A. Angina agravată sau crescendo

B. Angina post-infarct precoce

C. Fatigabilitatea nexplicată

D. Dispneea progresivă

E. Angina de repaus prelungită

R = C, D (pag. 137-138)

5. Manifestări atipice de sindrom coronarian acut apar mai frecvent la:

A. Femei

B. Bărbaţi

C. Persoane peste 75 ani

D. Pacienţi cu boală renală cronică

E. Diabetici

R = A, C, D, E (pag. 138)
6. Elemente clinice care sugerează risc înalt în sindroamele coronariene acute sunt:

A. Galop ventricular

B. Suflu sistolic de regurgitare mitrală ischemică

C. Aritmii ventriculare

D. Absenţa durerii anginoase de repaus în ultimele 48 ore

E. Instabilitatea hemodinamică

R = A, B, C, E (pag. 138)

7. *Una dintre afirmaţiile de mai jos privind sindroamele coronariene acute, este falsă:

A. Electrocardiograma iniţială poate fi normală

B. Examenul fizic este frecvent normal în afara episoadelor anginoase

C. Modificările dinamice ST-T reprezintă un criteriu de risc înalt

D. Troponina este de regulă crescută în angina instabilă

E. Derivaţiile electrocardiografice suplimentare (V7-V9) sunt frecvent necesare pentru

diagnosticul ischemiei în teritoriul arterei circumflexe

R = D (pag. 138-139)

8. Troponina poate creşte în următoarele circumstanţe:

A. Infarct miocardic acut

B. Insuficienţa cardiacă congestivă severă

C. Insuficienţa renală

D. Insuficienţa hepatică

E. Pacienţi cu sepsis

R = A, B, C, E (pag 139)

10. Următoarele sunt contraindicaţii la administrarea beta-blocantelor:

 A. Bradicardia severă

B. Blocuri atrio-ventriculare de grad înalt

C. Hipertensiunea arterială

D. Sindroamele coronariene acute

E. Bronhospasmul activ

R = A, B, E (pag. 142)

11. Care dintre următoarele sunt adevărate privind ticagrelor?

A. Este un inhibitor al proteinei IIbIIIa

B. Are efect rapid, intră în acţiune după 30 minute de la administrare

C. Este indicat doar la pacienţii cu sindrom coronarian acut trataţi invaziv precoce

D. Are eficienţă superioară clopidogrel-ului

E. Se administrează oral

R = B, D, E (pag. 144)

12. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false în ce priveşte enoxaparina în sindroamele coronariene
acute:

A. Se poate administra subcutanat

B. Necesită monitorizarea coagulării în laborator

C. Are risc mai mare de a induce trombocitopenie, comparativ cu heparina nefracţionată

D. Are biodisponibilitate redusă comparativ cu heparina nefracţionată

E. Nu se poate administra la pacienţii revascularizaţi intervenţional

R = B, C, D, E (pag. 145)

13. Coronarografia de mare urgenţă (în primele 2 ore) este indicată la pacienţii cu sindrom coronarian
acut fără supradenivelare ST care asociază:

A. Hipertensiune arterială şi diabet zaharat

 B. Instabilitate hemodinamică

C. Modificări ST

D. Aritmii ventriculare maligne

E. Creştere a troponinei

R = B, D (pag. 146)

14. *Prevenţia secundară după un sindrom coronarian acut fără supradenivelare ST include următoarele,
cu excepţia:

A. Aspirina 75-100 mg/zi, toată viaţa

B. Trament antiplachetar dual timp de 1 an

C. Administrarea de statine

D. Administrarea de nitraţi

E. Administrarea de beta-blocant la pacienţii cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng

R = D (pag. 147)

Insuficienţa cardică cronică

15. Disfuncţia cordului drept în insuficienţa cardiacă cronică se manifestă prin:

A. Dispnee

B. Ortopnee

C. Edeme periferice

D. Hepatomegalie de stază

E. Turgescenţa venelor jugulare

R = C, D, E (pag. 173)

16. Care dintre următoarele afirmaţii privind insuficienţa cardiacă cronică sunt adevărate?

A. Insuficienţa cardiacă cronică cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng (VS) se referă la cazurile
în care fracţia de ejecţie a VS este crescută
 B. Insuficienţa cardiacă cronică cu funcţie sistolică VS păstrată se asociază de regulă cu dilatarea
de VS

C. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică aflaţi în clasa funcţională III NYHA au simptome la
efort minim şi în repaus

D. Stadiul D (ACC/AHA) al insuficienţei cardiace cronice include pacienţii cu boală cardiacă

structurală avansată şi simptome severe în pofida terapiei medicale maximale

E. Aproximativ jumătate dintre pacienţii cu insuficienţa cardiacă cronică au disfuncţie sistolică de

VS

R = D, E (pag. 173-174)

17. Suprasolicitarea de presiune constituie mecanismul principal al insuficienţei cardiace cronice din:

A. Stenoza aortică

B. Hipertensiunea arterială

C. Regurgitarea mitrală

D. Defectul septal interventricular

E. Fistulele arterio-venoase

R = A, B (pag 174)

18. Scăderea umplerii cardiace constituie mecanismul principal al insuficienţei cardiace cronice din

A. Cardiomiopatia dilatativă

B. Miocarditele virale

C. Pericardita constrictivă

D. Tahiaritmii excesive

E. Bolile miocardice infiltrative cu restricţie

R = C, D, E (pag 174)

29. Care dintre următoarele circumstanţe sunt potenţiali factori precipitanţi extracardiaci ai insuficienţei
cardiace cronice?
 A. Infarctul miocardic acut

B. Blocul atrio-ventricular total

C. Anemia

D. Insuficienţa renală

E. Infecţiile respiratorii

R = C, D, E (pag 175)

20. *Care dintre următoarele modificări nu sugerează insuficienţă cardiacă?

A. Galop protodiastolic

B. Sufluri cardiace

C. Nivel scăzut al peptidelor natriuretice în ser

D. Turgescenţa jugularelor

E. Raluri subcrepitante la bazele pulmonare

R = C (pag. 176-177)

21. *Care dintre următoarele nu reprezintă o măsură utilă în tratamentul insuficienţei cardiace cronice?

A. Reducerea aportului de sare

B. Restricţia aportului de apă la pacienţii cu hipernatremie

C. Vaccinarea anti-pneumococică

D. Vaccinarea anti-gripală (anti-influenza)

E. Reducerea sau oprirea consumului de alcool

R = B (pag. 179)

22. Care dintre următoarele clase terapeutice îmbunătăţesc evoluţia insuficienţei cardiace cronice cu
disfuncţie sistolică de ventricul stâng?

A. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei

B. Antiinflamatoarele nesteroidiene
 C. Corticoizii

D. Beta-blocantele

E. Antagoniştii receptorilor pentru mineralocorticoizi (antialdosteronicele)

R = A, D, E (pag. 179)

23. Care dintre următoarele reprezintă contraindicaţii la administrarea inhibitorilor enzimei de conversie a
angiotensinei?

A. Bradicardia

B. Disfuncţia sistolică a ventriculului stâng

C. Stenoza bilaterală de arteră renală

D. Istoricul de angioedem

E. Hiperpotasemia

R = C, D, E (pag. 180)

24. Efecte adverse ale spironolactonei pot fi:

A. Hipernatremia

B. Hipopotasemia

C. Disfuncţia renală

D. Ginecomastia

E. Hipertensiunea arterială

R = C, D (pag. 181)

25. *Care dintre următoarele intervenţii nu are efect de reducere a mortalităţii în insuficienţa cardiacă
cronică NYHA III-IV cu disfuncţie sistolică importantă de ventricul stâng (FEj VS sub 35%)?

A. Administrarea de eplerenonă

B. Administrarea de digoxin pacienţilor cu fibrilaţie atrială

C. Implantarea unui defibrilator

 D. Terapia de resincronizare cardiacă la pacienţii cu ritm sinusal şi bloc major de ram stâng

E. Transplantul cardiac, dacă celelalte metode terapeutice nu mai sunt eficiente

R = B (pag. 181-185)

GASTROENTEROLOGIE

Intrebari licenta 2016 - MG

Ciroza hepatica (Gastroenterologie) – Dr. Suceveanu Andra, Dr. Suceveanu Adrian

1. Cele mai frecvente cause de ciroza hepatica sunt:

A. Consumul de alcool;
B. Hemocromatoza;
C. Deficitul de alfa 1- antitripsina;
D. Hepatitele cornice virale B, C si D;
E. Tabagismul
R=A, D (pag 303)

2. Cauze rare de ciroza hepatica sunt reprezentate de:

A. Ciroza de by-pass;
B. Toxoplasmoza;
C. Consumul ocazional de alcool;
D. Medicamente si toxice;
E. Schistosomiaza.
R=A, B, E (pag 304)

3. Medicamente implicate in aparitia cirozei hepatice pot fi:

A. Clorura de vinil;
B. Metotrexatul;
C. Pantoprazolul;
D. Ribavirina;
E. Amiodarona
R=A, B, E (pag 304-305)

4. Cauzele metabolice de ciroza hepatica includ:

A. Hemocromatoza;
B. Alcoolismul;
C. Deficitul de dizaharidaze;
D. Deficitul de amilaza;
E. Boala Wilson
R=A, E (pag 305)
5. *Elementul pathogenic primordial in aparitia cirozei hepatice este;
A. Inflamatia;
B. Necroza;
C. Dezvoltarea fibrozei hepatice difuze;
D. Colapsul stromal;
E. Nodulul de regenerare
R= C (pag 305)

6. Fibroza patologica specifica cirzei hepatice se caracterizeaza prin:

A. Cresterea numarului celulelor producatoare de colagen;
B. Cresterea sintezei de colagen per celula;
C. Transformarea celuler Ito in miofibrablasti responsabili de colagenizarea spatiilor Disse;
D. Modificarea continutului matricei extracelulare care contine mai mult colagen de tip matur I,
laminina, fibronectina, glicoproteine;
E. Proliferearea celulelor endoteliale.
R=A, B, C, D (pag 305)

7. Microscopic, ciroza hepatica cuprinde urmatoarele elemente, indiferent de etiologie:

A. Bridging fibrosis;
B. Steatoza;
C. Regenerare nodulara;
D. Necoza hepatocitara;
E. Alterarea arhitecturii hepatice.
R=A, C, D, E (pag 306-307)

8. *Hipertensiunea portala din ciroza hepatica se produce prin mai multe mecanisme, cu o exceptie:
A. Capilarizarea si stenozarea sinusoidelor;
B. Fibroza pericentrovenulara;
C. Compresiunea venelor centrolobulare prin benzi de fibroza;
D. Compresiunea arteriolelor hepatice;
E. Macronoduli.
R=D (pag 307)

9. Sindromul de insuficienta hepatocelulara cuprinde urmatoarele manifestari clinice:

A. Alterarea starii generale, cu astenie fizica si intelectuala;
B. Manifestari cutaneo-mucoase reprezentate de: icter, stelute vasculare, eritem palmar, unghii
albe;
 C. Modificari endocrine;
D. Sd hemoragipar;
E. Hipertensiune arteriala.
R=A, B, C, D (pag 309)

10. Peritonita spontana bacteriana aparuta ca o complicatie a cirozei hepatice se caracterizeaza prin:
A. Lichid de ascita serocitrin clar;
B. Lichid de ascita cu celularitate saraca;
C. PMN> 250/mmc;
D. Cultura pozitiva monomicrobiana;
E. Cultura pozitiva polmicrobiana.
R= C, D (pag 311)

11. Ciroza biliara primitiva se caracterizeaza prin:

A. Distructia progresiva a canaliculelor biliare intrahepatice;
B. Distructia progresiva a sinusoidelor;
C. Citotoxicitate prin LyT cu restrictie HLA clasa II;
D. Mecanism citotoxic stimulat de un Ag strain organismului;
E. Markeri serici imunologici caracteristici sunt Ac animitocondriali.
R= A, C, E (pag 313)

12. Ciroza biliara prmitiva se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. Este mai frecventa la femei;
B. Este mai frecventa la barbati;
C. Exista agregare familiala;
D. Debutul se produce in decadele a doua si a treia de viata;
E. Pruritul este primul simptom in majoritatea cazurilor.
R=A, C, E (pag 313)

13. Explorarile biologice din ciroza biliara primitiva releva urmatoarele modificari:
A. Hipergamaglobulinemie cu cresterea IgM;
B. Anticorpi antimitocondriali M2;
C. Ac anti fibramusculara neteda fixeaza diagnosticul pozitiv;
D. Sd de colestaza cu hiperbilirubinemie conjugara, cresterea fosfatazei alkaline si a
gamaglutamiltranspeptidazei;
E. In 25% dintre situatii pot aparea si Ac antinucleari pozitivi.
F. R=A, B, D, E (pag 313)
14. *Tratamentul de baza al cirozei biliare secundare consta in urmatoarele, cu o exceptie:
A. Administrarea de hepatoprotectoare si acid ursodezoxicholic;
B. Indepartarea obstacolului sau ocolirea acestuia si asigurarea unui drenaj biliar efficient;
C. Stentare a CBP;
D. Combaterea deficitelor vitaminice si tratamentul pruritului cu colestiramina;
E. Transplant.
R=A (pag 314-315)

15. Hemocromatoza prezinta urmatoarele caracteristici:

A. Reprezinta o acumulare in exces a Fe in organism cu depunerea acestuia in diferie organe;
B. Forma ereditara are transmitere autozomal dominanta;
C. Forma genetica are transmitere autozomal recesiva;
D. Forma castigata poate aparea in cadrul unor boli precum anemia sideroblastica, hepatita
alcoolica sau porfiria cutanea tarda;
E. Riscul de hepaocarcinom este foarte mic.
R= A, C, D (pag 315)

16. Boala Wilson se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. Este o afectiune cu transmitere autozomal recesiva;
B. Este o afectiune cu transmitere autozomal dominanta;
C. Se caracterizeaza prin acumularea Cu in organism;
D. Se caracterizeaza prin manifestari hepatice, neurologice si oculare;
E. Cu hepatic < 250g/g tesut hepatic uscat.
R= A, C, D (pag 315)

17. Tratamentul cu analogi nucleozidici/nucleotidici se indica in urmatoarele afectiuni:

A. Ciroza hepatica virala B compensata;
B. Ciroza hepatica virala B decompensata;
C. Ciroza hepatica virala C;
D. Hepatita acuta etanolica;
E. Boala Wilson
R=A, B (pag 318-319)

18. Tratamentul hipertensiunii portale din ciroza hepatica implica:

A. Administrarea de betablocante;
B. Administrarea de blocanti de calciu;
C. Administrarea de mononitrati;
D. Prevenirea hemoragiei digestive superioare, cu potential letal;
E. Administrarea de diuretice.
 R = A, C, D (pag 319)

19. *Tratamentul ascitei din ciroza hepatica presupune urmatoarele, cu o exceptie:

A. Repaus la pat;
B. Restrictie sodata;
C. Administrarea de diuretice;
D. Administrarea de betablocante;
E. TIPS, in caz de ascita refractara.
R= D (pag 319-320)

20. Contraindicatiile absolute ale transplantului hepatic sunt:

A. Infectiile active cu sepsis;
B. SIDA;
C. Boli cardiace sau pulmonare avansate;
D. Infectia virala C sau B;
E. Tromboza de vena porta.
R= A, B, C (pag 320)

21. Hepatomegalia de staza se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. Insoteste insuficienta cardiaca dreapta;
B. Insoteste insuficienta cardiaca stanga;
C. Ficatul are consistenta moale la palpare;
D. Ficaul are consistenta dura la palpare;
E. Se insoteste de reflux hepatojugular.
R= A, C, E (pag 316)

22. Factori de prognostic negativ ai cirozei hepatice sunt reprezentati de:

A. Ascita refractara;
B. Varice esofagiene;
C. Encefalopatie heopatica;
D. Icter hepatocelular persistent;
E. Scaderea ponderala.
R=A, C, D (pag 316)

23. *Parametrii clinici si paraclinici utilizati in clasificarea Child Pugh –Turcotte a cirozei hepatice
includ urmatoarele, cu o exceptie:
A. Albumina;
B. Bilirubina;
C. Creatinina;
D. Indice de protrombina;
E. Ascita.
R= C (pag 317)
24. Hemoragia digestiva aparuta ca o complicatie a cirozei hepatice se poate produce prin:
A. Ruptura varicelor eso-gastrice;
B. Gastrita cu Helicobacter Pylori;
C. Gastropatie portal hipertensiva;
D. Ulcere gastrice sau duodenale;
E. Hemobilie.
R = A, C, D (pag 321)

25. Tratamentul hemoragiei digestive din ciroza hepatica presupune urmatoarele masuri terapeutice:
A. Hemostaza prin metode farmacologice, endoscopice sau chirurgicale;
B. Reechilibrare volemica;
C. Hepatoprotectoare;
D. Antiinflamatorii;
E. Antibiotice pentru prevenirea infectiilor si precipitarea encegfalopatiei hepatice.
R= A, B, E (pag 321)

26. Metodele endoscopice de hemostaza utilizate in hemoragia digestiva superioara prin ruptura de
varice esofagiene cuprind urmatoarele tehnici;
A. Ligatura cu benzi elastice;
B. Montare de hemoclipuri metalice;
C. Betablocante;
D. Scleroterapia;
E. TIPS.
R= A, D (pag 321)

27. Simptomele si semnele de encefalopatie hepatica cuprind:

A. Alterari ale constientei;
B. Tulburari senzitivo-motorii ale reflexelor;
C. Modificari de personalitate;
D. Perturbari vegetative;
E. Vertij.
R= A, B, C, D (pag 323)

28. Aparitia encefalopatiei hepatice poate fi precipitata de:

A. Constipatie;
B. Hemoragie digestiva superioara;
C. Deshidratare;
D. Aport proteic inadecvat;
E. Hiperglicemie.
 R= A, B, C, D (pag 323)

29. Diagnosticul diferential al encefalopatiei hepatice cuprinde:

A. Delirium tremens;
B. Manifestarile neurologice de boala Wilson;
C. Hiponatremia;
D. Hiperpotasemia;
E. Boli psihiatrice.
R= A, B, C, E (pag 324)

30. *Obiectivele terapiei din encefalopatia hepatica cuprind urmatoarele masuri, cu o exceptie:
A. Reducerea aportului de proteine catre ficat;
B. Combaterea toxicitatii cerebrale a NH3;
C. Sustinerea functiei hepatice;
D. Combaterea factorilor precipitanti;
E. Tratamentul cu diuretice de ansa.
R=E (pag 324)

31. Sindromul hepatorenal din ciroza hepatica se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. Este o forma functionala de insuficienta renala;
B. Este o forma organica de insuficienta renala;
C. Aspectul histologic al rinichiului este normal;
D. Aspectul histologic al rinichiului este anormal;
E. Tipul I are un prognostic nefavorabil.
R= A, C, E (pag 326)

32. *Masurile de tratament din sindromul hepatorenal cuprind urmatoarele, cu o exceptie:

A. Analogi de vasopresina;
B. Administrarea iv de albumina umana;
C. TIPS;
D. Transplant hepatic;
E. Spironolactona.
R= E (pag 326)

33. Peritonita spontana bacteriana se caracterizeaza prin:

A. Suprainfectarea ascitei prin colonizare cu germeni ce strabat peretele intestinal prin
permeatie;
B. Infectia este pluribacteriana;
C. Se insoteste de greata, varsaturi, dureri abdominal si sindrom febril;
 D. Se datoreaza rupturii unui organ;
E. Se poate complica cu encefalopatie sau sindrom hepatorenal.
R = A, C, E (pag 327)

34. Complicatiile pulmonare ale cirozei hepatice cuprind:

A. Sindrom hepatopulmonar;
B. Atelectazii bazale;
C. Revarsate pleurale;
D. Hipertensiune pulmonara;
E. Pneumonii;
R = A, B, C, D (pag 327)

35. *Tulburarile de glicoreglare caracteristice cirozei hepatice se datoreaza;

A. Excesului caloric;
B. Insulino-rezistentei periferice;
C. Hiperinsulinismului;
D. Insuficientei pancreatice asociate;
E. Maldigestiei.
R= B (pag 328)

36. Tulburarile hematologice caracteristice cirozei hepatice pot fi reprezentate de:

A. Anemie;
B. Leucopenie;
C. Trombocitopenie;
D. CID;
E. Trombocitoza
R= A, B, C, D (pag 329)

37. Hernia ombilicala si inghinala sunt complicatii ale cirozei hepatice care pot aparea prin
urmatoarele mecanisme:
A. Cresterea presiunii abdominale;
B. Scaderea rezistentei peretelui abdominal;
C. Hipertensiune portala;
D. Scaderea sintezei proteice;
E. Cresterea ponderala.
R= A, B, D (pag 329)
 38. Anemia hemolitica din cadrul cirozei hepatice poate apare ca urmare a urmatoarelor mecanisme:
A. Sindrom Zieve la alcoolici;
B. Autoimunitate;
C. Fragilitate crescuta a akantocitelor;
D. Hipersplenism hematologic;
E. Hemoragii.
R = A, B, C, D (pag 329)

39. Cele mai frecvente cause de hepatocarcinom in ciroza hepatica sunt reprezentate de:
A. Alcoolism;
B. Hemocromatoza;
C. Autoimunitate;
D. Ciroze virale;
E. Toxice.
R = B, D (pag 328)

40. Tulburari electrolitice caracteristice cirozei hepatice pot fi reprezentate de:

A. Hiponatremie;
B. Hiperkaliemie;
C. Hipokaliemie;
D. Hipernatremie;
E. Hipermagneziemie.
R= A, B, C (pag 326-327)

Intrebari gastro romana:

1. *Care din umătoarele afirmații este corectă?

A. atât boala Crohn cât și colita ulcerativă pot afecta întregul tub digestiv

B. cea mai frecventă localizare a bolii Crohn este la nivelul rectului

C. leziunile intestinale din boala Crohn sunt transmurale

D. colita ulcerativă se caracterizează printr-un process inflamator distribuit neuniform la nivelul mucoasei
intestinale

E. în boala Crohn inflamația este distribuită continuu, uniform la nivelul mucoasei intestinale

R = C (pag. 279-281)

2. Principalele obiective ale tratamentului bolilor intestinale inflamatorii sunt:

A. tratamentul diareei

B. tratamentul puseelor active

C. reechilibrarea hidro-electrolitică

D. inducerea remisiunii clinice, endoscopice și histologice

E. menținerea remisiunii și prevenirea recăderilor 

R = B, D, E (pag. 292)

3. În infecția cu H. Pylori, metaplazia duodenală de tip gastric: 

A. reprezintă sediul grefei bacteriene

B. nu reprezintă sediul grefei bacteriene, H.Pylori având tropism selectiv pentru mucoasa de tip duodenal

C. reprezintă un factor cu rol în dezvoltarea leziunii ulceroase

D. este dezvoltată în contextul supraîncărcării acide duodenale

E. este detectabilă la examenul endoscopic

R = A, C, D, E (pag. 264)

4. Despre explorarea endoscopică în boala ulceroasă:

A. permite diagnosticul pozitiv cu precizarea localizării, formei, dimensiunii leziunii și descrierea

acesteia;

B. permite prelevarea de biopsii;

C. permite efectuarea unui gest terapeutic;

D. reevaluarea endoscopică se face la 6-12 săptămani pentru a verifica vindecarea completă;

E. reevaluarea nu se practică

R = A, B, C, D (pag. 266)

5. *În RCUH, diagnosticul diferențial se face în principal cu:

A. Ulcerul gastric;

B. Colonul iritabil;
C. Boala Crohn;

D. Ciroza biliară primitivă;

E.  Boala Wilson

R = C (pag. 286)

6. *În tratamentul ulcerului gastric, din lista de mai jos doar unul este blocant al receptorilor tip H2:

A. Sucralfat 4 g/zi

B. Omeprazol 20 mg/zi

C. Famotidină 40 mg/zi

D. Misoprostol 100-200 mcg/zi

E. Amoxicilină 1g/zi

R = C (pag. 270)

7. Forma severă de colită ulcerativă este caracterizată prin:

A. Nr. Scaune > 10

B. Nr scaune > 6

C. Rectoragii intermitente

D. VSH > 30

E. Febră

R = B, D, E (pag. 280)

8. Modificări endoscopice ale mucoasei în boala Crohn sunt:

A. Eritem

B. Granularitate

C. Aspect de "piatră de pavaj"

D. Sângerare spontană la atingere

E. Fisuri
R = A, C, E (pag. 283)

9. Dintre manifestările clinice ale colitei ulcerative NU fac parte:

A. Sindromul diareic însoțit de mucus și puroi

B. Rectoragii

C. Sindrom de malabsorbție

D. Tenesme rectale

E. Fistule perianale

R = C, E (pag. 279)

10. Manifestarile clinice caracteristice bolii Crohn sunt:

A. Sindrom diareic +/- steatoree

B. Sindrom de malabsorbție

C. Leziuni perianale

D. Rectoragii

E. Anemie

R = A, B, C (pag. 281)

11. *Care din următoarele NU este o complicație a bolii ulceroase?

A. Dezechilibrul hidro-electrolitic

B. HDS

C. Perforația

D. Penetrația

E. Stenoza

R = A (pag. 268)
12. Semnele de alarmă din cadrul bolii ulceroase sunt următoarele:

A. infecția cu H. pylori

B. pierderea involuntară în greutate, inexplicabilă clinic

C. boala de reflux gastro-esofagian

D. hemoragia exteriorizată sau decelarea unui sindrom anemic

E. antecedentele heredo-colaterale de cancer în sfera digestivă

R = B, D, E (pag. 265)

13. Manifestările clinice ale colitei ulcerative sunt următoarele:

A. tenesme rectale

B. dureri abdominale

C. scădere în greutate

D. steatoree

E. rectoragii

Raspunsuri corecte: A, B, E (pag. 279)

14. *Leziunile mucoase evidente la endoscopie în boala Crohn sunt următoarele, cu excepția:

A. fisuri

B. ulcere profunde

C. granularitate

D. “piatră de pavaj”

E. ulcerații aftoide

R = C (pag. 283, tabel 15.3)

15. Manifestările clinice comune atât pentru colita ulcerativă căt și pentru boala Crohn sunt următoarele:
A. scăderea în greutate

B. dureri abdominale

C. tenesme rectale

D. sindrom diareic

E. simptome și semne de afectare sistemică

R = B, D, E (pag. 279 si 281)

16. Dintre manifestările extraintestinale ale bolilor inflamatorii NU fac parte:

A. sindromul de malabsorbție

B. eritem nodos

C. sindrom diareic cu steatoree

D. osteoporoza, osteomalacie, osteopenie

E. uveita

R = A, C (pag. 288,Tabelul 15.9)

GASTROENTEROLOGIE-HEPATOLOGIE
1. Boala ulceroasa- pag. 262- 273 – Sl. Dr. Alexandrescu Luana

1. Prevalenţa ulcerului peptic este dependentă de următoarele comorbidităţi:

A. Ciroza hepatică
B. Boala cronică de rinichi
C. Deficit de α1 antitripsină
D. Neoplazii endocrine multiple de tip I
E. Boala celiacă
R = A, B, C, D (pag. 262)
2. Factorii de agresiune implicaţi în patogeneza ulcerului peptic sunt:
A. Secreția crescută de prostaglandine
B. Secreția crescută de imunoglobuline
C. Infecția cu Helicobacter Pylori
D. Secreția de acid clorhidric și pepsina
E. Secreția crescută de bicarbonat
R = C, D (pag. 263)
3. Clinica sindromului ulceros se caracterizează prin:
A. Durere epigastrică cu iradiere posterioară
B. Durerea debutează postprandial precoce în cadrul ulcerului gastric
C. Durerea debutează postprandial tardiv în cadrul ulcerului gastric
D. Durerea poate fi cu debut nocturn
 E. Durerea nu este ameliorată de antiacide
R = B, D (pag. 265)
4. Sunt considerate semne de alarmă în cadrul bolii ulceroase, cu excepția:
A. Eructații
B. Disfagie sau odinofagie progresivă
C. Aerofagie
D. Sațietate precoce
E. Antecedente heredo-colaterale de sindrom dyspeptic
R = A, C, E ( pag. 265)
5.‫٭‬Pentru obiectivarea infecției cu Hp se pot afirma următoarele, cu excepția:
A. Testele diagnostice pot fi invazive
B. Testele diagnostice pot fi neinvazive
C. Testele serologice sunt teste neinvazive
D. Cultura din proba endobioptică reprezintă o metodă invazivă
E. Testele respiratorii reprezintă o metodă invazivă
R = E ( pag. 266)
6. Reprezintă factori de risc de resângerare în cazul hemoragiilor digestive non-variceale:
A. Ulcer de dimensiuni mari
B. Ulcer duodenal localizat pe fața anterioară
C. Prezența comorbidităților
D. Instabilitate hemodinamică
E. Sângerare activă la momentul explorării endoscopice
R = A, C, D, E (pag. 268)
7. Sunt complicații ale bolii ulceroase:
A. Hemoragia digestivă inferioară
B. Perforația
C. Penetrarea organelor de vecinătate
D. Stenoza
E. Peritonita primară
R = B, C, D (pag. 268)
8. Resurse farmacologice în tratamentul bolii ulceroase:
A. Inhibitori de pompă de protoni
B. Blocanți ai receptorilor H1
C. Antidiareice cu acțiune antisecretorie și/sau anti Hp
D. Agenți citoprotectori
E. Antialgice
R = A, C, D (pag. 270)
9. Sunt inhibitori ai pompei de protoni:
A. Cimetidina
B. Ranitidina
C. Misoprostol
D. Rabeprazol
E. Pantoprazol
R = D, E (pag. 270)
10.‫٭‬Tripla terapie anti Hp presupune, cu excepția:
A. IPP în doză dublă
B. Amoxicilină 500 mg x 2/zi
C. Claritromicină 500 mg x 2/zi
D. Metronidazol în caz de alergie la penicilină
E. Amoxicilină 1 g x 2/zi
R = B (pag. 270)
11. Bolile inflamatorii intestinale:
A. Pot apărea la orice vârstă
B. Includ boala Crohn și colita ulcerativă
C. Au incidență trimodală
D. Au etiologie plurifactorială
E. Repartiția pe sexe este aproximativ egală
R = A, B, D, E (pag. 274)
12. Factorii de mediu implicați în etiologia bolilor inflamatorii sunt:
A. Dieta bogată în grăsimi
B. Consumul crescut de fibre vegetale
C. Fumatul
D. Infecția cu Mycobacterium tuberculosis
E. Infecția cu Lysteria monocitogenes
R = A, C, E (pag. 276)
13. Sunt manifestări clinice caracteristice în colita ulcerativă:
A. Constipație în localizarea cecală
B. Fecalurie
C. Sindrom diareic însoțit de produse patologice
D. Rectoragii
E. Dureri abdominale
R = C, D, E (pag. 279)
14. Scorul Truelove și Witts cuprinde:
A. Durerea abdominală
B. Numărul de scaune/24 ore
C. Valoarea leucocitelor
D. Prezența rectoragiilor
E. Valoarea VSH-ului
R = B, D, E (pag. 280)
15.‫٭‬Boala Crohn se caracterizează prin:
A. Afectare strict colonică
B. Afectare mucosală
C. Distribuție neuniformă la nivelul peretelui intestinal
D. Distrbuție uniformă la nivelul peretelui intestinal
E. Tablou clinic monomorf, indiferent de extensia bolii
R = C (pag. 280)
16. Despre simptomele din boala Crohn se pot afirma următoarele:
A. Scăderea ponderală este nesemnificativă
B. Diareea este simptomul principal
C. Durerile abdominale sunt întotdeauna difuze
D. Malabsorbția e consecința fistulelor entero-enterale
E. Malabsorbția e consecința intestinului subțire contaminat
R = B, D, E (pag. 281)
17. Scorul CDAI în boala Crohn se calculează în funcție de:
A. Prezența sindromului inflamator
B. Prezența maselor abdominale
C. Necesitatea administrării de opiacee sau antidiareice
D. Prezența complicațiilor: dermatită herpetiformă, nefropatia crioglobulinemică
E. Procentul de viației greutății corporale față de standard
R = B, C, E (pag. 282)
18. Modificările endoscopice în boala Crohn sunturmătoarele:
A. Ulcerațiiaftoide
 B. Ulcereprofunde
C. Granularitate
D. Friabilitate, sângerarespontană la atingere
E. Pseudopolipiinflamatori
R=ABE ( pag 283)
19. * Radiografiaabdominalăsimplăîntr-o boalăinflamatorieintestinalăpoatereleva:
A. Megacolon toxic – creștereadiametruluicolonului transvers peste 5 cm
B. Megacolon toxic –nivelehidroaerice
C. Ocluzieintestinală – nivelehidroaerice
D. Lungimeașiseveritateastenozelor
E. Localizareașiextensiabolii
R=C ( pag. 284)
20.Următoarelemodificărimacroscopicesuntcaracteristicecolitei ulcerative:
A. Este afectatfrecventcolonuldrept
B. Distribuțiaestediscontinuă, asimetrică
C. Rectulesteîntotdeaunaafectat
D. Prezențaulcerațiilormucoasesuperficiale
E. Prezențapolipilorinflamatori
R= CDE ( pag. 285)
21. Următoarelemedicamentesunt implicate înetiologiacirozeihepatice:
A. Amiodaronă
B. Metotrexat
C. Izoniazidă
D. Clorură de vinil
E. β-blocante
R=ABCD(pag. 304)
22. Consecințelehipertensiuniiportalesunt:
A. Variceleesofagiene
B. Varicelegastrice
C. Circulațiacolateralăpeflancurileabdomenului
D. Icterul
E. Splenomegalia
R=ABCE ( pag. 307)
23. Sindromul de insuficiențăhepatocelularăcuprinde:
A. Hipotensiunearterială cu debit cardiac crescut
B. Alterareastăriigenerale
C. Modificăricutaneo-mucoase
D. Sindromhemoragipar
E. Circulațiecolaterală
R= BCD ( pag. 310)
24. Cirozabiliarăprimitivă:
A. Este o afecțiune de cauzănecunoascută
B. Debuteazăcelmaifrecventîntre 20-40 ani
C. Debuteazăfrecvent cu neuropatiaperifericăxantomatoasă
D. D.Secaracterizeazăprinmalabsorbția de vitaminehidrosolubile
E. Prezintăictercolestatic, steatoreeșiurinihipercrome
R= AE ( pag. 313)
25.‫٭‬Diagnosticulpozitiv de cirozăbiliarăprimitivăestesugerat de prezența:
A. Anticorpilor anti-mușchineted
B. Imunoglobulinei A
C. Antigenuluisolubil hepatic
 D. Anticorpilorantimitocondriali
E. Anticorpilorantinucleari
R= D(pag. 314)
26. Suntcauze de hemocromatozăsecundară:
A. Anemia hemolitică
B. Boalahepaticăalcoolică
C. Hemodializacronică
D. Boala Chagas
E. Jejunoileitaucerativă
R= ABC ( pag. 315)
27.Tratamentul etiologic al cirozeihepaticepresupune:
A. Abstinența de la alcoolînetiologiaalcoolică
B. Tratament antiviral cu interferon înclasa Child C a cirozeihepaticevirale C
C. Tratament cu analoginucleozidici/nucleotidiciîncirozavirală C
D. Tratament cu D penicilaminăînboala Wilson
E. Tratament cu desferioxaminăînboala Wilson
R= AD ( pag. 318)
28. Contraindicațiile absolute ale transplantului hepatic sunt:
A. Trombozaportală
B. Insuficiențacardiacăseveră
C. Insuficiențarespiratorieseveră
D. Vârstaavansată
E. Episod de hemoragiedigestivăînantecedente
R= BC (pag. 320)
29. Risculsângerăriivariceale se corelează cu:
A. Dimensiuneavariceloresofagiene
B. Prezențapunctelorroșiipesuprafațamucoasei
C. Prezențaeroziunilorpesuprafațamucoasei
D. Gradulinsuficiențeihepatice
E. Dimensiunilesplinei
R= ABCD ( pag. 321)
30.‫٭‬Tratamentul profilactic al resângerării variceale:
A. Reduce recidivele cu 20%/an
B. Se poate face cu ß-blocant
C. Se face în mod special cu metoprolol
D. Se poate face cu α-blocanți
E. Se poate face numai prin metode chirurgicale
R = B (pag. 321)
DIABET ZAHARAT

1. Criteriile de diagnostic pozitiv pentru diabetul zaharat sînt:

A. Glicemie à jeun ≥ 126 mg/dl
B. HbA1c ≥ 6,5 %
C. Glicemie ≥ 200 mg/dl, în orice moment al zilei, la un pacient simptomatic
D. Glicemie ≥ 200 mg/dl, după încărcarea cu glucoză (TTGO)
E. Glicemia ≥ 180 mg/dl, după încărcarea cu glucoză (TTGO)
Răspuns: A, B, C, D (pagina 333)

2. Categoriile de risc crescut pentru diabetul zaharat sînt:

A. Glicemie à jeun 110 – 125 mg/dl (glicemie bazală modificată)
B. Glicemie 140 - 199 mg/dl, după încărcarea cu glucoză (alterarea toleranţei la glucoză)
C. HbA1c 5,7 – 6,4 %
D. HbA1c ≥ 7 %
E. Glicemie à jeun 126 – 140 mg/dl (glicemie bazală modificată)

Răspuns: A, B, C (pagina 333)

3. Diabetul zaharat de tip 1:

A. Reprezintă 25 % din cazurile de diabet
B. Se caracterizează prin deficit absolut de insulină
C. De obicei, are cauză autoimună
D. Poate fi idiopatic
E. Uneori se instalează lent

Răspuns: B, C, D, E (pagina 334, 335)

4. Diabetul zaharat de tip 2:

A. Apare pe un fond de insulinorezistenţă
B. Este tipic pentru persoanele supraponderale, obeze
C. Poate apărea şi la copii
D. Istoricul familial este pozitiv
E. 80 % dintre pacienţi necesită insulină încă de la diagnosticare

Răspuns: A, B, C, D (pagina 334)

5. *Diabetul gestaţional înseamnă:
A. Glicemie à jeun ≥ 126 mg/dl, pînă în săptămîna a 24-a de sarcină
B. Glicemie à jeun ≥ 92 mg/dl, după săptămîna a 24-a de sarcină
C. Glicemie la 1 oră ≥ 180 mg/dl, în cadrul TTGO, după săptămîna a 24-a de sarcină
D. Glicemie la 2 ore ≥ 153 mg/dl, în cadrul TTGO, după săptămîna a 24-a de sarcină
E. Toate cele de mai sus

Răspuns: E (pagina 333)

6. *Factorii favorizanţi ai cetoacidozei diabetice pot fi:

A. Infecţiile
B. Infarctul acut de miocard
C. Intervenţiile chirurgicale
D. Sarcina
E. Toate cele de mai su
Răspuns: E (pagina 335)

7. Cetoacidoza diabetică se caracterizează prin:

A. Deshidratare accentuată
B. Respiraţie Kussmaul
C. Cetonurie
D. Acidoză metabolică
E. Mortalitate ridicată, peste 50 %

Răspuns: A, B, C, D (pagina 336, 337)

8. Tratamentul cetoacidozei diabetice înseamnă:

A. Insulină rapidă intravenos
B. Perfuzii cu ser fiziologic
C. Administrarea de bicarbonat de sodiu, indiferent de gradul acidozei
D. Administrarea de clorură de potasiu, încă de la începerea tratamentului
E. Administrarea de glucoza intravenos, atunci cînd glicemia ≤ 250 mg/dl
Răspuns: A, B, E (pagina 337)

9. Hipoglicemia:
A. Înseamnă scăderea glicemiei ≤ 100 mg/dl
B. Înseamnă scăderea glicemiei ≤ 70 mg/dl
C. Poate fi precipitată de consumul de alcool
D. Are un tablou clinic variabil, funcţie de vechimea diabetului
E. Se poate trata cu glucagon injectabil

Răspuns: B, C, D, E (pagina 339, 340)

10. Acidoza lactică:

A. Apare în condiţii de hipoxie
B. Este întotdeauna însoţită de hiperglicemie importantă, deseori > 1000 mg/dl
C. Poate fi precipitată de un infarct miocardic
D. Are prognostic sever
E. Are mortalitate scăzută

Răspuns: A, C, D (pagina 339)

11. Conform clasificării Mogensen (1988, revizuită în 2000), stadiul V al nefropatiei diabetice se
caracterizează prin:
A. Rata de filtrare glomerulară < 10 ml/min/1,73 m²
B. Tensiune arterială crescută
C. Scleroză glomerulară totală
D. Proteinurie în creştere
E. Rinichi de volum crescut

Răspuns: A, B, C (pagina 341, 342)

12. Retinopatia diabetică:
A. Este o macroangiopatie
B. Este o microangiopatie
C. Are o frecvenţă direct proporţională cu vechimea diabetului
D. Se diagnostichează prin examinarea fundului de ochi
E. Se poate trata prin fotocoagulare laser

Răspuns: B, C, D, E (pagina 343)

13. Neuropatia diabetică autonomă:

A. Afectează mai ales membrele inferioare
B. Afectează mai ales membrele superioare
C. Se poate manifesta prin gastropareză
D. Se poate manifesta prin ischemie miocardică silenţioasă
E. Poate fi întîrziată de un bun control al diabetului

Răspuns: C, D, E (pagina 344)

14. Macroangiopatia diabetică se poate manifesta prin:

A. Cardiopatie ischemică
B. Boală cerebrovasculară
C. Arteriopatie a membrelor inferioare
D. Nefropatie diabetică
E. Retinopatie diabetică

Răspuns: A, B, C (pagina 341, 344)

15. *Cardiopatia ischemică din diabet:
A. Este de 2-3 ori mai frecventă decît la nediabetici
B. Afectează ambele sexe cu aceeaşi frecvenţă
C. Se soldează cu infarct de 10 ori mai frecvent decît la nediabetici
D. Este frecvent silenţioasă
E. Toate cele de mai sus

Răspuns: E (pagina 345)

16. Boala cerebrovasculară diabetică:

A. Apare de 3 ori mai frevent decît la nediabetici
B. Apare mai frecvent la bărbaţi
C. Apare la vîrste mai înaintate
D. Se manifestă mai rar prin accident vascular hemoragic
E. Se manifestă mai rar prin accidente vasculare ischemice

Răspuns: A, D (pagina 346)

17. Particularităţile gangrenei arteriopate sînt, de obicei:

A. Puls arterial absent
B. Tegumente afectate cu temperatură scăzută
C. Leziuni dureroase
D. ROT normale
E. Tratament medicamentos eficient

Raspuns: A, B, C, D (pagina 345)

18. Particularităţile gangrenei neuropate sînt, de obicei:

A. Puls arterial prezent
B. Tegumente afectate cu temperatură normală sau crescută
C. Leziuni nedureroase
D. ROT normale
E. Aspect umed

Răspuns: A, B, C, E (pagina 345)

19. *Ţintele glicemice în diabetul zaharat sînt:

A. Glicemie à jeun 70-130 mg/dl
B. Glicemie postprandială < 180 mg/dl
C. HbA1c < 7 %
D. HbA1c < 6 %, la gravidele cu diabet zaharat
E. Toate cele de mai sus

Răspuns: E (pagina 347)

20. Metforminul:
A. Reprezintă prima opţiune în tratamentul diabetului zaharat de tip 2
B. Acţionează prin reducerea producţiei hepatice de glucoză
C. Reduce insulinorezistenţa periferică
D. Creşte secreţia pancreatică de insulină
E. Poate fi folosit în asociere cu orice alt medicament antidiabetic

Răspuns: A, B, C, E (pagina 348)

21. Sulfonilureicele:
A. Cresc secreţia pancreatică de insulină
B. Reduc insulinorezistenţa periferică
C. Acţionează prin reducerea producţiei hepatice de glucoză
D. Scad absorbţia intestinală de glucoză
E. Sînt agonişti PPAR-Gamma
Răspuns: A, B, C (pagina 348)

22. *Indicaţiile insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip 2 sînt:

A. Eşec al tratamentului cu antidiabetice noninsulinice
B. Contraindicaţii ale tratamentului cu antidiabetice noninsulinice
C. Episoade acute de stress metabolic
D. Sarcina şi lactaţia
E. Toate cele de mai sus

Răspuns: E (pagina 348, 349)

23. Regimurile convenţionale de insulină:

A. Constau în administrarea insulinei o dată sau de două ori pe zi
B. Mimează secreţia fiziologică de insulină
C. Permit flexibilitate crescută a orarului de masă
D. Nu mimează secreţia fiziologică de insulină
E. Impun un orar fix al meselor

Răspuns: A, D, E (pagina 350)

24. Regimurile intensificate de insulină:

A. Sînt preferate în tipul 1 de diabet
B. Presupun 3-4 injecţii de insulină pe zi
C. Mimează secreţia fiziologică de insulină
D. Permit flexibilitate crescută a orarului de masă
E. Nu permit ajustarea continuă a dozelor de insulină

Răspuns: B, C, D, E (pagina 350)

25. *Printre efectele adverse ale tratamentului cu insulină se numără:
A. Hipoglicemia
B. Creşterea în greutate
C. Lipodistrofia
D. Neuropatia senzitivă hiperalgică
E. Toate cele de mai sus

Răspuns: E (pagina 350)

HEMATOLOGIE

1.* În sarcină o femeie pierde :

A. 20-30mg de fier

B. 250 mg de fier

C. 300-400mg de fier

D. 500-700mg de fier

E. 50-70mg de fier

R=D (pag. 356)

2. Simptome şi semne specifice deficitului de fier:

A. Pica

B. Glosită

C. Coilonichie

D. Parestezii la nivelul membrelor superioare

E. La copii, dezvoltare mintală anormală

R= A, B, C, E (pag. 356)
3. Semne specifice deficitul de fier:

A. Cheilita angulară

B. Cianoza

C. Hiperpigmentarea pielii şi încărunţire prematură

D. Sclerotica albastră

E. Icterul

R=A,D (pag.356)

4. Într-o anemie feriprivă pe frotiul de sânge periferic sunt prezente:

A. Eritrocite hipocrome

B. Macroovalocite

C. Poikilocitoză

D. Neutrofile polimorfonucleare hipersegmentate

E. Anizocitoză

R=A,C,E (pag. 356)

5.*În anemia feriprivă elemente esenţiale pentru diagnostic sunt:

A. Nivelul seric al fierului scăzut

B. Capacitatea totală de legare a fierului scăzută

C. Lipsa fierului în normoblaştii din măduva osoasa

D. Sunt corecte numai răspunsurile A. şi C.

E. Toate răspunsurile sunt corecte

R= D (Pag. 356)
6. *În anemia feriprivă dozele de fier utilizate pentru tratamentul oral sunt:

A. 50-100mg Fe elemental/zi

B. 100-200 mg Fe elemental/zi

C. 150-200 mg Fe elemental/zi

D. 200-300 mg Fe elemental/zi

E. 50-100 mg Fe elemental/zi

R=C (pag.356)

7.*După ce nivelul Hb se normalizează fierul administrat pe cale orală se continua:

A. 2luni

B. 4 luni

C. 12 luni

D. 6 luni

E. 8 luni

R= D (pag.357)

8. Deficitul de vitamină B12 apare în următoarele situaţii:

A. Vegetarieni

B. Boli dermatologice-psoriazis

C. Hrănire prelungită a sugarilor cu lapte de capră

D. Gastrectomie totală

E. Efecte ale medicamentelor: colchicină, neomicină

R=A,D,E (pag.363)
9. Deficitul de folaţi apare în următoarele situaţii:

A.Sarcină şi alăptare

B.Gastrectomie partială

C.Hemoliză cu eritropoieză compensatoare

D.Sindromul Imerslund Grasbeck ereditar

E. Efecte ale medicamentelor: barbiturice, sufasalazină

R=A,C,E (pag.363)

10.Deficitul de vitamină B12 prezintă:

A. Parestezii cu pierderea funcţiei senzitive în degetul arătător

B. Sclerotica albastră

C. Demenţă/Psihoză

D. Pica

E. Incontinenţă urinară

R=A.C.E. (pag.366)

11. Manifestări clinice ale pacienţilor cu deficienţă de vitamină B12 de lungă durată netratată pot fi:

A.Fracturi de şold

B.Funcţie cognitivă scăzută la adulţi

C.Atac cerebral

D.Parestezii la nivelul membrelor superioare

E.Tuburări ale auzului pentru sunetele de frecvenţă joasă la adultul vărstnic

R=A.B.C.E. (pag.367)

12. În anemia megaloblastică hemograma completă evidenţiază:

A. Hemoglobină scăzută

B. Volum corpuscular mediu scăzut

C. Neutropenie

D. Reticulocite crescute

E.Trombocitopenie

R=A. C. E. (pag. 367)

13. În anemia megaloblastică frotiul de sănge periferic evidenţiază:

A. Macro-ovalocite

B. Neutrofile hipersegmentate

C. Eritrocite hipocrome

D. Megalotrombocite

E. Eritroblaşti nucleaţi (rar)

R=A.B.D.E. (pag. 367 )

14. *În anemia megaloblastică elementele esenţiale pentru diagnostic sunt:

A. Anemie macrocitară, cu creşterea constantă a MCV-ului

B. Sideremie scăzută

C. Nivelul vitaminei B12 scăzut în ser

D. Sunt corecte numai răspunsurile A. şi C.

E. Toate răspunsurile sunt corecte

R=D. (pag.367)

15. Profilaxia cu vitamină B12 se face în următoarele situaţii:

A. Vegetarieni

B. Mame care alăptează

C. Post-gastrectomie

D. Hemoliză cronică

E. Copii cu deficit de vitamină B12-datorat mamelor

R=A.C.E. (pag369)

16. Profilaxia cu acid folic se face în următoarele situaţii:

A. Femei sănătoase aflate în perioada fertilă

B. Boli mieloproliferative

C. Gastrectomie parţială

D. Vegetarieni

E. Copii prematuri

R=A.B.E (pag.369)

17. Diagnosticul pozitiv al leucemiei limfatice cronice se poate susţine în prezenţa:

A. Limfocitoză absolută în sângele periferic, menţinută minim 3luni cu excluderea limfocitozei

reactive

B. Acid uric crescut

C. Beta-2-microglobulina crescută
D. 30%limfocite la nivel medular

E. Pozitivitate pentru CD5, CD23, CD19, CD20

R=A.D.E. (pag.397)

18. La examenul flow-citometric, pe suprafaţa limfocitelor se pune în evidenţă pozitivitate pentru:

A. CD5

B. CD10

C. CD19

D. CD20

E. CD22

R=A.C.D. (pag.396)

19. *Leucemia limfatică cronică în stadiul B după criteriile Binet se caracterizează prin:

A. Limfocitoză şi afectarea a mai puţin de trei arii ganglionare

B. Limfocitoză, prezenţa anemiei şi/sau trombocitopeniei

C. Limfocitoză şi splenomegalie

D. Afectarea a peste trei arii ganglionare şi spleno-hepatomegalie

E. Limfocitoză şi adenopatii

R=D (pag.398)
20 * Leucemia limfatică cronică în stadiul 3 după sistemul elaborat de Rai se caracterizează prin:

A. Limfocitoză în sânge şi în măduva osoasă

B. Limfocitoză şi trombocitopenie

C. Limfocitoză şi anemie

D. Limfocitoză şi adenopatii

E. Limfocitoză şi splenomegalie sau hepatomegalie

R=C (pag. 397-398)

21 Markeri imunologici, detectaţi prin flow-citometrie, indicatori ai unui prognostic rezervat:

A. CD5

B. CD20

C. CD38

D. CD10

E. ZAP70

R=C.E. (pag399)

22 În leucemia limfatică cronică iniţierea tratamentului se face în următoarele situaţii:

A. Scădere ponderală >5% în ultimile 6luni

B. Febră de boală de peste 2săptămâni

C. Splenomegalie simptomatică
D. Creşterea numărului de limfocite cu peste 20% în două luni

E. Anemie imună non-responsivă la corticoterapie

R=B.C.E. (pag.400)

23 În leucemia limfatică cronică chimioterapia utilizează următoarele grupe de substanţe:

A. Agenţi alchilanţi

B.Analogi purinici

C. Interferon

D.Inhibitori kinazici

E.Anticorpi monoclonali

R=A.B.D.E. (pag. 400-401)

24 În leucemia limfatică cronică tratamentul complicaţiilor autoimune se face cu:

A.Imunosupresoare

B.Imunomodulatori imidazolici

C.Corticoterapie

D.Radioterapie

E.Imunoglobuline

R=A.C.E. (pag. 402)

25. Pentru a preveni sindromul de liză tumorală pacienţii cu leucemie limfatică cronică cărora li se
administrează chimioterapie trebuie să primească:
 A.Inhibitori ai xantin-oxidazei

B.Corticoterapie

C.Alcalinizarea urinii

D.Antimicotice

E.Hidratare

R=A.C.E. (pag.402)

SUBIECTE LICENTA ANEMII HEMOLITICE DOBINDITE

1.Care dintre urmatoarele semne clinice pot apare in anemiile hemolitice?

A. Paloare a tegumentelor si mucoaselor
B. Icter
C. Hiperpigmentare cutanata
D.Tahicardie
E. Splenomegalie

R: A,B,D,E (pg 358)

2.Care dintre urmatoarele modificari pot apare in anemiile hemolitice?

A. Numar scazut de reticulocite
B. Numar crescut de reticulocite
C. Cresterea LDH-ului seric
D. Cresterea bilirubinei conjugate
E. Scaderea haptoglobinei serice
R : B,C,E (pg 359)

3. Care dintre afirmatiile de mai jos referitoare la anemiile hemolitice sunt adevarate?
A.In toate anemiile hemolitice nivelul hemoglobinei libere in ser este crescut
B. In anemiile hemolitice examenul de maduva (punctia aspiratorie) este intotdeauna necesar
C. Productia de eritrocite in maduva poate sa creasca de 6-8 ori peste normal
D. Hemoliza poate exista in absenta anemiei
E. Hemoliza se produce intotdeauna intravascular

R : C, D (pg 358, 359)

4. Care dintre afectiunile urmatoare pot fi asociate cu anemiea hemolitica autoimuna cu anticorpi la cald?

A. Lupusul eritematos sistemic

B. Infectia HIV
C. Acantocitoza
D. Leucemia limfocitara cronica
E. Leucemia mieloida cronica

R: A,B,D ( pg 360)

5. Care dintre urmatoarele metode de tratament pot fi folosite in anemia hemolitica autoimuna cu
anticorpi la cald?
A. Splenectomia
B. Imunoglobulinele
C. Corticoterapia
D. Sarurile de fier
E. Plasmafereza

R : A, B,C, E (pg 360)

6. Pot fi asociate cu boala aglutininelor la rece:

A. Pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae

B. Infectia HIV
C. Mononucleoza infectioasa
D. Leucemia limfocitara cronica
E. Boala Waldenstrom

R: A,C,D,E ( pg361)
7. In boala aglutininelor la rece
A. Nu exista splenomegalie
B. Hemoliza este intotdeauna acuta
C.Autoanticorpii sunt de tip IgG
D. Testul antiglobulinic ( Coombs) direct este pozitiv pentru Complement C3
E. Hemoliza se produce mai ales extravascular

R : D, E ( pg 361)

8. * Care dintre urmatoarele metode terapeutice nu este eficienta in boala aglutininelor la rece?
A. Plasmafereza
B. Splenectomia
C. Ciclofosfamida
D. Chlorambucilul
E. Rituximabul

R: B ( pg 361)

9. Hemoglobinuria paroxistica la rece apare in urmatoarele situatii:

A. Dupa o infectie virala
B. In pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae
C . In infectia HIV
D. In leucemia limfatica cronica
E. In sifilisul tertiar

R : A, E (pg 361)

10. Care dintre urmatoarele teste diagnostice sunt utile pentru evaluarea hemolizei?
A. Dozarea LDH-ului seric
B. Dozarea creatinkinazei (CPK) serice
C. Dozarea haptoglobinei serice
D. Numarul de reticulocite
E. Frotiul de singe periferic

R : A, C, D, E (pg 358)
 SUBIECTE LICENTĂ – LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ (LMC)

1. Care dintre următorii factori reprezintă factori de prognostic negativ în leucemia mieloidă cronică ?
A. Prezența simptomelor
B. Splenomegalia la peste 3 cm sub rebordul costal
C. Anemia
D. Trombocitopenia
E. Prezența cromozomului Ph1 sau a oncogenei BCR-ABL

R : A, C,D (pg 388)

2. Care dintre următoarele modificări hematologice pot apare în faza accelerată a leucemiei mieloide
cronice ?
A. Scăderea numărului de bazofile sub 5%
B. Procent al blastilor în măduvă între 10-19%
C. Trombocitopenie
D. Trombocitoză
E. Scăderea fosfatazei alkaline leucocitare

R: B, C, D (pg 388, 389)

3.Cromozomul Philadelphia (Ph1) poate apare în:

A. Leucemia mieloidă cronică
B. Leucemia limfoidă cronică
C. Mielofibroza idiopatică
D. Leucemia acută limfoblastică
E. Leucemia acută mieloidă

R : A, D, E (pg 388)

4.Care dintre medicamentele următoare se pot folosi în tratamentul pacienților culeucemie mieloidă
cronică?
A. Imatinibul
B. Dasatinibul
C. Hidroxiureea
D. Interferonul alpha
E. Fludarabina
R : A, B, C, D (pg 390- 392)

5. Care dintre următoarele semne clinice pot fi intilnite la pacientii cu leucemie mieloidă cronică în fază
cronică?
A. Splenomegalia
B: Hepatomegalia
C. Adenopatiile
D. Paloarea cutaneo -mucoasă
E. Purpura

R: A, B, D (pg 386)

6. Care dintre afirmațiile de mai jos referitoare la leucemia mieloidă cronică sunt adevărate?
A. Boala se întilneste numai la persoane adulte
B. Pacienții tineri pot avea o formă agresivă de boală
C. Radiațiile ionizante sunt implicate în etiologia bolii
D. Markerul specific al bolii, cromozomul Philadelphia, se întilnește în toate cazurile de LMC
E. Gena hibridă BCR-ABL se întîlnește numai în cazurile de LMC Ph1 pozitive

R: B,C (pg 385, 387)

7. Care dintre complicațiile următoare pot fi intilnite la un pacient cu leucemie mieloidă cronică?
A. Ulcerul duodenal
B. Litiaza renală
C. Artrita urică
D. Anemia hemolitică autoimună
E. Urticaria la frig

R: A, B, C (pg 387, 388)

8. *Care dintre modificările de mai jos diferențiază puseul blastic din leucemia mieloidă de o leucemie
acută de novo?
A. Prezența formelor intermediare (mielocite, metamielocite, promielocite)
B. Anemia severă
C. Trombocitopenia severă
D. Fosfataza alcalină leucocitară crescută
E. Prezența cromozomului Philadelphia (Ph1)

R: A ( pg 389)
9. Care dintre următoarele modificări hematologice pot fi întîlnite în faza cronică a leucemiei mieloide
cornice ?
A. Fosfataza alcalină leucocitară scazută
B. Bazofilie
C. Trombocitoză
D. Trombocitopenie
E. Deviere la stânga a formulei leucocitare

R: A, B, C, E ( pg 387)

10.* Ce este caracteristic unei reactii leucemoide?

A. Leucocitoza importantă ( peste 50 000/mmc)
B. Deviere la stânga a formulei leucocitare cu predominența blaștilor
C. Fosfataza alcalină leucocitară normală sau crescută
D. Bazofilie
E. Hiatusul leucemic

R: C (pg 387)

11. Ce este caracteristic fazei blastice a leucemiei mieloide cronice?

A. Apariția semnelor de insuficiență medulară
B. Devierea la stânga a formulei leucocitare
C. Creșterea procentului de blaști în măduvă peste 5%
D. Scăderea numărului de bazofile
E. Apariția unor anomalii cromozomiale adiționale (duplicarea Ph1, +8)

R: A, E (pg 389)

12.* Cromozomul Philadelphia corespunde unei translocații:

A. t (9 ; 22)
B. t (8 ; 21)
C. t (15 ;17)
D. t (8 ;14)
E. t (4 ;11)

R: A (pg. 385)
13* Durata tratamentului cu inhibitori de tirozinkinază (TKI) în leucemia mieloidă cronică este:
A. Până la obținerea remisiunii hematologice
B. Până la obținerea remisiunii citogenetice
C. Până la obținerea remisiunii moleculare
D. Intre 5-10 ani
E. Nedeterminată

R: E (pg. 390)

14.Dintre inhibitorii de tirozinkinază (TKI) pot fi folosiți în prima linie de tratament în leucemia mieloidă
cronică :
A. Imatinibul
B. Dasatinibul
C. Bosutinibul
D. Nilotinibul
E: Ponatinibul

R: A, B, D (pg. 390-391)

15.În tratamentul leucemiei mieloide cronice (LMC) α Interferonul se poate folosi:

A. Ca primă opțiune de tratament
B. La pacienții refractari sau intoleranți la tratamentul cu inhibitori de tirozinkinază (TKI)
C. In cazul în care TKI sunt contraindicați din cauza comorbidităților
D. In asociere cu TKI
E. In sarcină

R: B, C, D, E (pg. 392)

ENDOCRINOLOGIE

Grile licenta ENDOCRINOLOGIE lb. romana

1. * Oftalmopatia Graves se poate manifesta cu :

A. Retracție palpebrală ;
B. Edem periorbital ;
C. Edem conjunctival ;
D. Pierderea vederii ;
E. Toate cele de mai sus ;
R : E (pag 427)

2. * Care dintre următoarele măsuri medicale adjuvante NU fac parte din tratamentul bolii Graves :

A. Dietă corespunzatoare ;
B. Renunțarea la fumat ;
C. Odihnă;
D. Administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene ;
E. Administrarea de sedative ;

R : D (pag. 429)

3.* Cauze de hipotiroidism primar pot fi, cu excepția:

A. Tiroidita cronică limfocitară Hashimoto
B. Tiroidectomia totală sau subtotală
C. Hipopituitarismul (tumori hipofizare)
D. Congenital (absenta tiroidei; dishormonogeneză)
E. Boli infiltrative (sarcoidoză, amiloidoză, hemocromatoză)
R: C (pag. 435- 436)

4.* Manifestări clinice ȋn hipotiroidism pot fi:

A. Letargie, somnolență
B. Tahicardie
C. Scădere ponderală cu apetit normal
D. Accelerarea tranzitului intestinal ;
E. Intoleranță la căldură
R: A (pag. 440)

5.* Hipotiroidismul congenital este caracterizat de următoarele, cu excepția:

A.  Cea mai frecventă afecțiune endocrină la vȃrsta pediatrică
B. Determină deficiențe neurologice și de creștere
C. Cea mai redutabilă complicație este retardul mental ireversibil
D. Nu se recomanda tratament ȋn primii ani de viață
E. Diagnosticul diferențial se face cu cretinismul endemic
R: D (pag. 442-443)

6. Excesul tranzitor de hormoni tiroidieni apare ȋn :

A. Tiroidita autoimună (silențioasă, nedureroasă, postpartum) ;
B. Boala Graves ;
C. Adenomul toxic ;
D. Tiroidita subacută virală (de Quervain) ;
E. Tiroidita acută bacteriană ;
R : A, D, E (pag.  426 )

7. Care dintre următorii factori de mediu sunt implicați ȋn mod direct ȋn apariția bolii Graves ?
A. Fumatul ;
B. Sezonul rece ;
C. Excesul de iod ;
D. Sarcina și perioada post-partum ;
E. Stressul ;
R : A, C, D, E (pag.  426  )

8. Care dintre următoarele entități clinice prezintă radioiodocaptare crescută ?

A. Adenomul toxic ;
B. Tiroidita subacută ;
C. Boala Graves ;
D. Tireotoxicoza la pacienții ȋncărcați cu iod ;
E. Tireotoxicoza iatrogenă ;
R : A, C (pag  425-426 )

9. Care sunt semnele și simptomele produse de excesul de hormoni tiroidieni ?

A. Scădere ponderală cu apetit păstrat ;
B. Tremor ;
C. Constipație ;
D. Intoleranță la frig ;
E. Nervozitate ;
R : A, B, E (pag. 426)

10. Care dintre următoarele afirmații referitoare la tratamentul cu antitiroidiene de sinteză sunt
adevărate :
A. Dozele inițiale sunt mici si se cresc progresiv ;
B. Dozele inițiale sunt mari și se reduc treptat ;
C. Antitiroidienele de sinteză inhibă formarea de T3 și T4 ;
D. Propiltiouracilul blochează conversia periferică a T4 ȋn T3 ;
E. Agranulocitoza este o reacție adversa frecventă in cursul tratamentului ;

R : B, C, D (pag.  429-430 )

11. Care dintre următoarele afirmații referitoare la tratamentul hipertiroidiei sunt adevărate ?
A. Antitiroidienele de sinteză reprezintă prima opțiune terapeutică ȋn formele ușoare de boală ;
B. La copii se prefera terapia cu iod radioactiv ;
C. Tratamentul chirurgical reprezintă opțiunea terapeutică in cazul gușilor voluminoase ;
D. Ȋn sarcină, tratamentul de elecție este radioiodoterapia;
E. Tratamentul cu  antitiroidian de sinteza este permis ȋn cursul alăptării ;
R : A, C, E (pag.  431-432)
12. Care dintre următoarele afirmații referitoare la criza tireotoxică sunt adevărate :
A. Tratamentul se efectuează la domiciliu;
B. Antitiroidianul de sinteză preferat este propiltiouracilul deoarece blochează și conversia T4 in T3 ;
C. Soluția Lugol se administrează cu scopul de a ȋntârzia eliberarea hormonilor ȋn sânge ;
D. Pacientul necesită oxigenoterapie ;
E. Șocul și insuficiența cardiacă sunt asociate cu un prognostic sever/fatal ;
R : B, C, D, E (pag.  431-432 )

13.  Care dintre urmatoarele afirmații referitoare la adenomul toxic NU sunt adevărate ?
A. Pacient vârstnic;
B. Oftalmopatia este prezentă in majoritatea cazurilor;
C. Paraclinic se constată TSH supresat si nivel crescut al T3;
D. Nodulul este solid, bogat vascularizat, peste 3 cm diametru ;
E. Tratamentul radical este chirurgical sau cu radioiod ;
R : A, B (pag. 433)

14.  Care dintre următoarele afirmații referitoare la gușa polinodulară toxică sunt adevărate ?
A. Se dezvoltă pe guși polinodulare netoxice preexistente;
B. Nivele mult crescute de anticorpi antitiroidieni ;
C. Scintigrafia tiroidiană relevă arii nodulare cu captare variabilă ;
D. Hipertiroidizarea poate fi indusă de aportul crescut de iod ;
E. Gușa se poate extinde retrosternal ;
R : A, C, D, E (pag. 433)

15.  Care dintre urmatoarele afirmații referitoare la tiroidita subacută de Quervain  sunt adevărate ?
A. Cauza bolii este o infecție virală;
B. Este mai frecventă la femei ;
C. Anticorpii antitiroidieni sunt prezenți ȋn titruri crescute ;
D. Tiroida este dureroasă la palpare ;
E. La debut, radioiodocaptarea este mult crescută ;
R : A, B, D (pag. 434)

16. Cauze de hipotiroidism secundar sunt:

A. Tiroidita Riedl
B. Hipopituitarismul (tumori hipofizare)
C. Postradioiodoterapie
D. Tratamentul cu analogi de somatostatin (octreotid)
E. Deficitul de iod
R: B, D (pag. 436)

17. Manifestări clinice ȋn hipotiroidism pot fi:

A. Debutul este ȋntotdeauna zgomotos
B. Oboseală, fatigabilitate
C. Scăderea memoriei, dificultăți de concentrare
D. Accelerarea tranzitului intestinal
E. Carotenodermie palmară și plantară
R: B, C, E (pag. 436)

18. Semne clinice ȋn hipotiroidism pot fi:

A. Facies și extremități infiltrate (aspect mixedematos)
B. Piele groasă, aspră
C. Edeme palpebrale, edeme gambiere care nu lasă godeu
D. HTA sistolică
E. Bradipsihie, bradilalie
R: A, B, C, E (pag. 436)

19. Paraclinic, hipotiroidismul primar este carcterizat de următoarele:

A. TSH-ul este crescut (>4,5µu/l)
B. Free T4 scăzut
C. TSH-ul este scăzut (<4,5µu/l)
D. TSH-ul poate fi ȋn limite normale
E. Dozarea T3 total nu este recomandată de rutina
R: A, B, E (pag. 437)

20. Alte investigații paraclinice caracteristice hipotiroidismului sunt:

A. Lipidograma- dislipidemie mixtă
B. Anemie normocromă normocitară
C. Hiponatremie de diluție
D. Scăderea creatinkinazei și a altor enzime musculare și hepatice
E. Hipoprolactinemie moderată
R: A, B, C (pag. 437)

21. Fiziopatologia hipotiroidismului este caracterizată de:

A.  Scăderea catabolizării glicozaminoglicanilor duce la apariția aspectului mixedematos cu edeme care
nu lasă godeu
B. Vasodilatație periferică, cu roșeață tegumentară
C. Creșterea contractilității miocardice și a alurii ventriculare
D. Cardiomiopatie prin infiltrarea miocardului
E. Scăderea catabolizării colesterolului care duce la hipercolesterolemie
R: A, D, E (pag. 438)

22. Tratamentul hipotiroidismului este caracterizat de:

A. Are drept scop corectarea deficitului de hormoni tiroidieni și normalizarea TSH-ului
B. La vȃrstnici și pacienții cu boală coronariană se ȋncepe tratamentul cu doze foarte mari care se vor
scădea progresiv
C. Necesarul de hormoni tiroidieni depinde de vȃrstă, sex și greutate corporală
D. Ȋn sarcină este contraindicată administrarea de hormoni tiroideni
E. Decizia de a trata pacienții cu hipotiroidism subclinic trebuie individualizată (trebuie tratați pacienții
cu simptome, ATPO pozitivi, dislipidemie)
R: A, C, E (pag. 439)

23. Cauze de hipotiroidism primar pot fi:

A. Deficitul izolat de TSH ;

B. Hipopituitarismul (postchirurgical sau post-iradiere);
C. Hipotiroidismul indus de medicamente (cu continut crescut de iod, litiu);
D. Tiroidita cronica limfocitara Hashimoto;
E. Congenital (absenta tiroidei, tiroida ectopica)
R: C, D, E (pag 435-436)

24. Manifestari clinice in hipotiroidism pot fi:

A. Voce ragusita;

B. Piele fina, calda;

C. Pot exista semne de alte boli autoimmune associate (vitiligo);

D. Tahipnee;

E. Sindom de tunel carpian;

R: A, C, E (pag 436)

25. Factorii precipitanti ai comei mixedematoase sunt;

A. Accidente trombotice (infarct miocardic acut);

B. Traumatisme;

C. Factori care determina hipovolemie (sangerari gastro-intestinale, tratamente diuretice);

D. Infectii (de tract urinar, pneumonii etc);

E. Expunerea la cald;

R: A, B, C, D (pag 440)
 NEFROLOGIE

BOALA CRONICĂ DE RINICHI

1. Care din următoarele anomalii definesc Boala cronică de rinichi (BCR) ?

A. Anomalii ale sedimentului urinar cu durata peste 3 luni
B. Proteinurie peste 500 mg/zi cu durata peste 3 luni
C. Rata filtrarii glomerulare mai mică de 89 ml/min/1.73 mp
D. Transplantul renal
E. Leziuni histologice la puncția biopsie renală
R=A, D, E (pag 473)

2. Care din următoarele condiții sunt asociate riscului crescut de boală cronică de rinichi (BCR)?
A. Hipertensiunea arterială
B. Greutatea sub 3 Kg la naștere
C. Diabetul zaharat
D. Antecedente de injurie acută a rinichiului
E. Rude de gradul I sau II în tratament de substituție renală
R=A,C,D (pag 474)

3. Care din următoarele sunt semne ale leziunilor tubilor renali în BCR?
A. Hipertensiunea arterială
B. Acidoza sistemică cu urini alcaline
C. Hiperkaliurie cu hipokaliemie
D. Poliurie, polidipsie normoglicemică
E. Cistinurie
R=B,C,D,E (pag 475)

4. Care din următoarele leziuni structurale renale sunt evidențiabile imagistic?

A. Hidronefroza
B. Polichistoza renală
C. Nefropatia diabetică
D. Nefroangioscleroza hipertensivă incipientă
E. Tumorile renale
R=A, B,E (pag 475)

5. *Indicatorul principal al leziunilor precoce renale glomerulare este:

A. Proteinuria peste 250 mg/zi
B. Albuminuria peste 30 mg/zi
C. Ureea serică peste 45 mg/dl
D. Creatinina serică peste 1.2 mg/dl
E. Scăderea ireversibilă a densității urinare
R= B (pag 475)

6. În estimarea Ratei de filtrare glomerulare din formula CKD EPI 2012 se ia în calcul:
A. Vârsta
B. Ureea serică
 C. Sexul
D. Creatinina serică
E. Etnia
R= A, C, D, E (pag 476)

7. Care din următoarele afirmații privind creatinina serică sunt adevărate:

A. Producția endogenă a creatininei este constantă
B. Rata eliminării este constantă, prin filtrare glomerulară
C. Nu se elimină și prin secreție tubulară
D. Producția endogenă nu depinde de masa musculară
E. Este mai scăzută la femei și vârsnici
R= A, C, D, E (pag 476)

8. *Stadiul G3a al Bolii cronice de rinichi este definit prin rata filtrarii glomerulare estimata de:
A. 30-44 ml/min/1,73 m ²
B. 60 - 90 ml/min/1,73 m ²
C. 45 - 59 ml/min/1,73 m ²
D. 15 - 29 ml/min/1,73 m ²
E. < 15 ml/min/1,73 m ²
R=C (pag 477)

9. Stadiul G4 A2 al Bolii cronice de rinichi este definit prin:

A. eRFG 30-44 ml/min/1,73 m ²
B. Macroalbuminurie
C. eRFG 45 - 59 ml/min/1,73 m ²
D. eRFG 15 - 29 ml/min/1,73 m ²
E. Microalbuminurie
R= D, E (pag 476,477)

10. Stadiul G3b al Bolii cronice de rinichi este caracterizat prin:

A. Manifestări ale bolii renale primare
B. Poliglobulie
C. Retenție azotată
D. Alcaloză metabolică
E. Alterări ale metabolismului mineral
R=A,C, E (pag 477)

11. Componente fundamentale în intervenția de reducere a progresiei BCR sunt:

A. Reducerea aportului de sare sub 6g/zi
B. Aportul de proteine 0.4-0.5 g/kg/zi pentru eRFG≤ 30 ml/min
C. Mers pe jos 30 minute/zi, 5 zile/săptămână
D. Indice de masă corporală 25-30 kg/m²
E. Renunțare la fumat
R=A, C, E (pag 482)

12. Care din următoarele afirmații privind utilizarea IECA în BCR sunt adevărate:
A. sunt de primă intenție la pacienții cu macroalbuminurie
B. pot fi administrați la diabetici cu albuminurie > 300 mg/zi, chiar cu TA normală
C. pot determina hipokaliemie
 D. cresc presiunea de perfuzie a glomerulului
E. cresc riscul de injurie renală acută la hipovolemici
R=A,B, E (pag 483)

13. Care din următoarele afirmații privind utilizarea diureticelor în BCR sunt adevărate:
A. sunt foarte rar necesare
B. cele tiazidice au eficiență natriuretică crescută la eRFG < 50 ml/min
C. diureticele de ansă sunt de elecție în stadiile 3b +
D. când eRFG < 15 ml/min, se poate asocia la nevoie diuretic de ansă cu tiazidic
E. reduc edemele induse de vasodilatația arteriolară cauzată de blocantele de calciu
R=C, D,E (pag 485)

14. Hiperhidratarea în BCR:

A. Este frecventă (50-80% în stadiul 5)
B. Evaluarea acesteia este mai preisă prin bioimpedanța multifrecvență
C. Este de obicei de ordinal 1-5% din greutatea corporală
D. Tratamentul presupune regim alimentar normosodat
E. Administrarea de AINS nu influențează farmacodinamica diureticelor în BCR
R=A,B, E (pag 486)

15. *Care din următoarele nu este cauză de hiperpotasemie în BCR severă?

A. Aportul crescut de fructe
B. Administrarea necontrolată de IECA
C. Aportul crescut de legume
D. Administrarea de blocante de canale de calciu
E. Episoadele de hemoragie digestivă

R=D (pag 486)

16. Tratamentul hiperpotasemiei în BCR severă se face cu:

A. Evitarea excesului de fructe și legume crude
B. Oprirea administrării de IECA ± AINS
C. Diuretice antialdosteronice
D. Calciu gluconic IV
E. Corectarea acidozei metabolice
R=A, B, D, E (pag 486)

17. Acidoza metabolică severă:

A. Este asociată cu hiperventilație
B. Are efect inotrop pozitiv
C. Asociază vasodilatație
D. Apare din stadiile precoce ale BCR
E. Asociază hiperpotasemie
R=A, C, E (pag 487)

18. Manifestările tulburărilor metabolismului mineral și osos asociate BCR predializă sunt:
A. osteitis fibrosa
B. fracturi pe os patologic
C. calcificări vasculare
D. frecvent calcifilaxie
E. osteomalacia
R=A, B,C, E (pag 489)

19. Anomaliile biochimice ale tulburărilor metabolismului mineral și osos asociate BCR sunt:
A. FGF 23 crescut
B. creșterea calcitriolului
C. frecvent hipercalcemie
D. hiperfosfatemie
E. Pth crescut, de obici din stafiul G4
R=A, D, E (pag 489)

20. Controlul bilanţului fosfo-calcic la pacienţii cu insuficienţă renală cronică impune:

A. Corectarea unei eventuale carenţe de 25-hidroxivitamina D
B. Aport de calciu peste 2000 mg/24 ore
C. Activatori ai receptorilor vitaminei D
D. Regim sărac în fosfaţi
E. Paratiroidectomie, când nivelul PTH este mai mare de 800-1000 pg/ml
R=A,C,D,E(pag 490-492)

21. *Care din următoarele afirmații despre complicaţiile digestive ale BCR nu este adevărată:
A. Apare halena uremică
B. Este frecvent dismicrobismul intestinal
C. Infecția cu Helicobacter pylori apare mult mai rar decât în populația generală
D. Hemoragiile digestive sunt asociate angiodisplaziei
E. Sângerările digestive inferioare pot fi determinate de cancer
R=C ( pag 496-497)

22. Anemia renală din Boala cronică de rinichi:

A. Are o prevalență care crește gradual de la 12% în stadiul 3a
B. Este secundară creșterii secreției de eritropoietină
C. Este caracterizată prin reducerea duratei de viață a hematiilor
D. Este o anemie hiperregenerativă
E. Deficitul de fier este frecvent
R=A, C, E (pag 498-499)

23. *Infecțiile cu virusuri hepatitice în Boală cronică de rinichi:

A. Cresc șansele de supraviețuire
B. Nu cresc riscul de ciroză hepatică
C. Tratamentul cu Interferon este total contraindicat
D. Bolnavii seronegativi pentru VHB trebuie vaccinați, preferabil din stadia incipiente
E. Nu ridică probleme la pacienții transplantați renal
R=D (pag 498)

24. *Disfuncția trombocitară din uremie nu se datorează:

A. scăderii adezivității plachetare
B. excesului de antitrombină
C. disfuncționalității complexului factor VIII- FvW
D. reducerii agregabilității plachetare
E. scăderii producției trombocitare de NO ( via GMP)
R=B (pag 499)
25. Polineuropatia periferică uremică:
A. este indusă de mediul uremic
B. nu poate fi determinată de co-morbidități ca diabetul zaharat
C. poate fi determinată de hiperparatiroidism
D. este simptomatică la peste 90% din pacienți
E. este senzitivo-motorie și simetrică, centripetă
R=A,C, E (pag 501)

26. *Cea mai bună calitate a vieții au pacienții uremici cu terapie de substituție renală prin:
A. Hemodializă
B. Transplant renal
C. Dializă peritoneală continuă ambulatorie
D. Hemodiafiltrare
E. Dializă peritoneală automată
R=B (pag 505)

27. Indicaţii absolute pentru iniţierea dializei sunt:

A. eRFG = 5-10 ml/min
B. Serozită refractară
C. Edeme refractare la diuretice în context uremic
D. Hipovolemie
E. Hiperkaliemia severă
R=A,B,C, E (pag 506)

28. Care din următoarele situații necesită trimitere imediată la nefrolog:

A. Injurie renală acută (creșterea creatininei serice de 1,5 ori în interval de 7 zile)
B. Proteinurie > 3000 mg/g creatinină
C. Acidoză metabolic severă
D. Hematurie persistent
E. eRFG < 15 ml/min
R=A,C, E (pag 506)

GLOMERULOPATII

1. Mecanismele imunologice ale leziunilor glomerulare sunt :

A. Reacţii imune de tip celular
B. Defecte ale genelor care codifică proteinele podocitare
C. Apariţia de complexe imune circulante
D. Elaborarea de nefrotoxină
E. Prezenţa anticorpilor ANCA

R= A,C,E ( pag. 515, 519)

2. * Principalele tipuri de leziuni intâlnite in glomerulonefrite sunt toate cu excepţia:
A. Proliferare celulară tubulară
B. Necroza anselor capilare
C. Fibroza
D. Depuneri de material imun
E. Leziuni ale membranei bazale glomerulare

R= A ( pag 520, 521)

3. Sindromul nefritic acut se caracterizează prin:

A. Hematurie
B. Cilindri leucocitari
C. Proteinurie
D. Edeme
E. Densitate urinară scăzută

R= A,C,D (pag 521)

4. Glomerulonefrita acută poststreptococică are următoarele caracterisitici:

A. Apare in cursul unei infecţii streptococice
B. Are ca substrat proliferarea glomerulară extracapilară
C. Hipocomplementemia durează cca. 4-8 săptămâni dela debutul bolii
D. Terapia imunosupresoare nu e de regulă indicată
E. Antibioterapia precoce a infecţiilor streptococice previne aparţia glomerulonefritei

R= C, D (pag. 523, 524, 525)

5. Diagnosticul diferenţial al Nefropatiei cu Ig A se face cu:

A. Sindromul Alport
B. Nefropatia diabetică
C. Boala membranelor bazale subţiri
D. Glomerulonefrita poststreptococică
E. Nefropatia ischemică

R= A,C,D (pag 527)

6. In Nefropatia cu Ig A:
A. Există depuneri liniare de Ig A in mezangiu
B. Frecvenţa este mai mare la bărbaţi
C. Sindromul nefrotic este frecvent
D. Ig A serice sunt crescute la 20-50 % din pacienţi
E. Pacienţii cu proteinurie peste 0,5-1 g/24 ore se tratează cu inhibitori enzimă de conversie sau sartani
R= B,D,E (pag. 526, 527)

7. *Glomerulonefrita rapid progresivă:

A. Declinul funcţiei renale se produce in câteva luni sau ani
B. Proliferarea caracteristică este endocapsulară
C. Imunofluorescenţa evidenţiază depuneri lineare in glomerulonefritele pauciimune
D. Imunofluorescenţa evidenţiază depuneri granularein glomerulonefritele cu Anticorpi anti-MBG
E. Boala Good-Pasture asociată cu hemoragii pulmonare

R= E (pag. 528,529,530)

8. Diagnosticul diferenţial in glomerulonefritelor rapid progresive se face cu:

A. Necroza tubulară acută
B. Nefritele interstiţiale cronice
C. Nefropatia hipertensivă
D. Glomerulonefrita proliferativă endocapilară
E. Nefropatia diabetică

R= A,B,D (pag 530)

9. *In glomerulonefritele rapid progresive se indică tratamentul cu următoarele:

A. Pulsterapia cu Metilprednisolon
B. Ciclofosfamidă
C. Plasmafereză
D. Metotrexat ca tratament de iniţiere
E. Azatrioprină ca tratament de substituţie

R= D( pag 531)

10. *Glomerulonefritele ce evoluează cvasiconstant cu sindromul nefrotic sunt toate cu excepţia:

A. Amiloidoza
B. Nefropatia cu leziuni minime
C. Nefropatia diabetică
D. Glomerulopatia membranoasă
E. Nefropatia ischemică

R=E (pag. 533)

11. Hipercoagulabilitatea din Sindromul nefrotic este indusă de urmatorii factori:

A. Creşterea concentraţiei serice de antitrombina III
B. Diminuarea fibrinolizei
C. Hemodiluţia
D. Alterarea activitaţii proteinelor C si S
E. Scaderea nivelurilor serice ale factorilor de coagulare II, V si VIII
R= B,D (pag 535)

12. Tratamentul în sindromul nefrotic include:

A. Imunosupresoare in toate cazurile;
B. inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei sau sartani;
C. Diuretice;
D. Hemodializa în insuficienţa renală severă;
E. Anticoagularea profilactică în cazurile cu albumină serică peste 2,5g/dl.
R=B, C, D (pag. 536,537)

13. Glomerulopatia cu leziuni minime:

A. Evoluează aproape întodeauna cu sindrom nefrotic;
B. Este o glomerulopatie frecvent corticorezistentă;
C. Se caracterizează prin fuziunea prelungirilor podocitelor;
D. Reprezintă 80 - 90% dintre sindroamele nefrotice la adulţi;
E. Prognosticul pe termen lung este rezervat.
R= A, C (pag. 537,538,540)

14. Glomeruloscleroza focală şi segmentară – caracteristici:

A. Există o scleroză segmentară a unor anse capilare la nivelul tuturor glomerulilor;
B. Reprezintă substratul morfologic la 50% dintre sindroamele nefrotice ale adultului;
C. Este mai frecventă la rasa neagră;
D. poate apare în hipertensiunea arterială, anemia falciformă;
E. există forme genetice.
R= C, D, E (pag. 540,541)

15*. Principalele manifestări clinice şi paraclinice în Glomeruloscleroza focală şi segmentară sunt toate
cu excepţia:
A. Proteinuria;
B. Hematuria microscopică (25 – 75%);
C. Leucocituria;
D. Hipertensiunea arterială (30 – 50%);
E. Fuziunea pedicelelor in majoritatea glomerulilor în microscopia electronică.
R= C (pag 541)

16. Tratamentul în Glomeruloscleroza focală şi segmentară – caracteristici:

A. Terapia imunosupresoare se indică în toate formele de Glomeruloscleroza focală şi
segmentară;
B. Terapia include Prednidson;
C. Ciclosporina se indică la pacienţii cu corticorezistenţă;
D. Ca alternativă la ciclosporină se poate folosi ciclofosfamida;
E. În formele renitente se administrează Micofenolat de mofetil si dexametazonă.
R = B,C, E (pag. 542)
17. Glomerulopatia membranoasă:
A. Este o cauză frecventă de sindrom nefrotic la copii (20-40%);
B. Prevalenţa bolii este mai mare la sexul masculin;
C. La adulţi afecţiunea poate fi paraneoplazică;
D. Majoritatea glomerulopatiilor membranoase sun secundare;
E. Poate apare după administrări de medicamente.
R= B, C,E (pag 542)

18*. Din punct de vedere morfopatologic, în Glomerulopatia membranoasă sunt caracteristice toate cu
excepţia:
A. Îngroşarea difuză a membranei bazale glomerulare;
B. Depuneri subepiteliale şi excrescenţe ale membranei bazale glomerulare în microscopia
optică;
C. Depuneri liniare de imunoglobuline în imunofluorescenţă;
D. Depuneri electronodense pe partea externă a membranei bazale glomerulare în microscopia
electronică;
E. Membrana bazală glomerulară are aspect neregulat cu dublu contur în microscopia
electronică;
R= C (pag 543)

19. Manifestările clinice şi paraclinice în Glomerulopatia membranoasă sunt:

A. Proteinuria este, de obicei, de rang nefrotic;
B. Complicaţiile tromboembolice sunt mai frecvente decât în alte sindroame nefrotice;
C. În formele idiopatice complementul seric este scăzut;
` D. Anticorpii anti PLA 2R sunt pozitivi la majoritatea pacienţilor cu forme idiopatice;
F. Hipertensiunea arterială este prezentă frecvent de la debutul bolii.
R= A, B, D (pag 543)

20. Evoluţia Glomerulopatiei membranoase idiopatice este variabilă:

A. Remisiune spontană de lungă durată (25-30%);
B. Remisiune spontană de lungă durată (sub 5 %);
C. Remisiune parţială sau cu sindrom nefrotic recurent dar cu funcţie renală stabilă (25-35%);
D. Progresie către insuficienţă renală cronică terminală sau complicaţii majore ale sindromului
nefrotic (30-35%);
E. Progresie către insuficienţă renală cronică terminală sau complicaţii majore ale sindromului
nefrotic (peste 50%).
R=A,C,D (pag 544)

21. Tratamentul în Glomerulopatia membranoasă:

A. Prednison 0,5mg/kgc/zi timp de 6 luni, în formele secundare;
B. Ciclofosfamidă şi prednison 6 luni în caz de proteinurie masivă şi funcţie renală uşor alterată;
C. Doar terapie nespecifică în caz de proteinurie subnefrotică şi funcţie renală bună;
D. Inhibitorii enzimei de conversie/ sartani şi corticoterapie în caz de proteinurie subnefrotică şi
funcţie renală bună;
E. Profilaxia complicaţiilor tromboembolice se impune la albuminemii sub 2,5g/dl.
R= B, C, E (pag 543,544)

22. Glomerulonefritele membranoproliferative pot avea ca etiologie:

A. Lupusul eritematos sistemic;
B. Abcesele viscerale;
C. Diabetul zaharat;
D. Boala lanţurilor uşoare de imunoglobuline;
E. Malaria.
R= A,B,D,E (pag 544,545)

23. Principalele mecanisme patogenice implicate în producerea Glomerulonefritelor

membranoproliferative sunt:
A. Depunerea de complexe imune formate în circulaţie;
B. Depunerea de complexe imune formate in situ;
C. Activarea căii alternative a complementului;
D. Mecanisme neimunologice metabolice;
E. leziuni endoteliale.
R= A,B,C,E (pag 545)

24. Tabloul clinic şi paraclinic în Glomerulonefritele membranoproliferative se caracterizează prin:

A. Sindrom nefrotic;
B. Sindrom nefritic;
C. Insuficienţa renală debutează, de regulă, rapid în evoluţia glomerulonefritei;
D. Insuficienţa renală survine, de regulă, după mai mulţi ani de evoluţie;
E. Complementul seric este normal în peste 80% dintre pacienţi.
R= A,B,D (pag546)

25. Tratamentul Glomerulonefritelor membranoproliferative idiopatice se face cu:

A. Doar cu inhibitori ai sistemului renină-angiotensină, la pacienţii cu proteinurie subnefrotică şi
funcţie renală normală;
B. Prednison;
C. Ciclofosfamidă;
D. Micofenolat de mofetil;
E. Azatioprină în faza de atac.
R= A,B,C,D (pag546)

NEFROPATII TUBULO-INTERSTITIALE

1.* Agenții patogeni ce pot determina leziuni tubulo-interstițiale prin mecanism imun sunt:
A. virusul hepatitei B
B. metale grele
C. neoplazii
D. medicamente
E. ischemie
R=A (pag. 549)

2.* Tipul de afectare renală determinată de Leptospira este în principal:

A. glomerulonefrita rapid progresivă
B. pielonefrita acută
C. nefropatie tubulointerstițială acută
D. glomerulonefrita cronică
E. insuficiența renală cronică
R=C (pag. 550)

3.*Circumstanțele clinice în care se suspicionează o pielonefrită acută complicată sunt următoarele, cu

excepția:
A. primul episod de pielonefrită acută la bărbat
B. primul episod de PNA la femeie
C. prima PNA severă (cu insuficiență renală acută)
D. prima PNA severă (cu colică renală)
E. prima PNA cu hematurie
R= B (pag.552 )

4. ITU polimicrobiene se întâlnesc în următoarele situații clinice:

A. reflux vezico-ureteral
B. cateterizare urinară îndelungată
C. evacuare dificilă a vezicii urinare ce necesită manevre instrumentale urologice repetate
D. diseminare hematogenă sau limfatică
E. fistulă uro-digestivă
R=B, C, E (pag. 551)

5. Criterii de internare în spital la pacientul cu PNA sunt următoarele:

A. intoleranță digestivă
B. febră peste 40 grade C
C. PNA complicată
D. ITU cu fungi
E. necomplianță la tratamentul antibiotic
R=A,C,E (pag.553)

6. Pentru tratamentul PNA la femeia gravidă este contraindicată administrarea următoarelor clase de
antibiotic:
A. beta-lactamice
B. carbenicilină
C. aminoglicozide
D. chinolone
E. cefalosporine
R=C,D (pag.554)

7.* Tratamentul chirurgical al PNA complicate este indicat în următoarele situații, cu excepția:
A. prezența hidronefrozei
B. abces perirenal
C. pionefroză
D. leucociturie sterilă
E. flegmon perirenal
R=D (pag.554)

8. Factorii favorizanți ce întrețin infecția renală din PNC sunt:

A. aportul hidric insuficient
B. uropatia obstructivă
C. refluxul vezico-ureteral
D. sarcina
E. hepatita cronică virală B
R= B,C,D (pag=555)

9. Imaginile ecografice sugestive pentru PNC sunt:

A. rinichi cu dimensiuni mult crescute
B. contur renal neregulat
C. indice parenchimatos păstrat
D. chiste renale multiple
E. dimensiuni renale reduse, asimetrice
R=B,E (pag.556)

10. Diagnosticul pozitiv al pielonefritei cronice se pune pe seama următoarelor modificări:

A. hipostenurie
B. ecografic- contur renal boselat
C. bacteriurie semnificativă (>103UFC/ml)
D. rinichi subdimensionați ecografic
E. polakiurie
R=A,B,D (pag.556)

11.*În prezența uropatiei obstructive pielonefrita cronică se poate complica cu:

A. pielonefrită xantogranulomatoasă
B. malformații fetale la gravide
C. pionefroza
D. necroză papilară
E. HTA
R=C (pag. 557)

12. Refluxul vezico-ureteral secundar:

A. este o anomalie anatomică congenitală a joncțiunii uretero-vezicale
B. poate apare după radioterapia vezicii urinare
C. este o anomalie anatomică dobandită a joncțiunii uretero-vezicale
D. apare rar la adulți
E.poate apare în vezica neurologică
R=B,C,E (pag.558)

13. Nefropatia de reflux la copil se poate manifesta prin:

A. oprirea dezvoltării rinichilor
B. insuficiența renală cronică
C. HTA
D. dezvoltare fizică deficitară
E. vezică neurologică
R=A,B,C,D (pag.559)
14. Uretrita gonococică la femeie se poate complica cu:
A. sterilitate
B. infecții urinare repetate
C. abces tuboovarian
D. salpingită
E. cistită cronică
R=C,D (pag.560)

15.* Uretritele nespecifice se pot complica cu:

A. reflux vezico-ureteral
B. endometrită
C. scurgeri purulente uretrale
D. sindrom Reiter
E. germeni anaerobi
R=D (pag.560)

16. În prostatita acută, antigenul specific prostatic (PSA) poate fi:

A. scăzut în primele zile
B. crescut inițial
C. nemodificat
D. scade după 4-6 săptămâni de antibioterapie
E. persistent crescut
R=B,D (pag.561)

17. Cistitele noninfecțioase pot fi:

A. fungice
B. hematurice
C. neoplazice
D. tuberculoase
E. postradioterapie
R=C,D,E (pag.561)

18.*Cea mai frecventă cauză de cistită acută este:

A. alergică
B. escherichia coli
C. litiază vezicală
D. tuberculoză reno-vezicală
E. uropatria de reflux
R=B (pag.561)

19. Tratamentul antibiotic cu durată mai lungă de 7 zile în cazul cistitelor acute este indicat în
următoarele cazuri:
A. la gravide
B. la primul episod
C. după manevre instrumentale
D. la vârstnici
E. pacienți cu cateter vezical permanent
R=A,C,D (pag.562)

20. Factori favorizanți generali ai ITU sunt:

A. sarcina
B. manevre instrumentale la nivelul tractului urinar
C. transplantul de organe
D. anomalii anatomice urinare
E. diabetul zaharat
R=A,C,E (551)

21. Conform OMS, nefropatii tubulo-interstițiale pot fi :

A. cistita radică
B. necroza tubulară acută ischemică
C. pielonefrita cronică
D. tuberculoza renală
E. nefroangioscleroza
R=B,C (pag.549)

22. Infecția cu virusul Hanta:

A. se transmite de la rozătoare
B. evoluează cu stare de șoc
C. afectarea renală se manifestă prin IRA
D. este letală în 90% din cazuri
E. se asociază cu infecția HIV
R=A,B,C (pag.550)

NEUROLOGIE
TESTE MG NEUROLOGIE 2016 COMPENDIUL 2016

1. Poligonul lui Willis

A. permite redistribuirea sanguina în cazul stenozelor asimptomatice

B. este cel mai important sistem anastomotic functional arterial al creierului

C. asigura circulaţia colaterală arterială a encefalului

D. înconjoară topografic suprafaţa emisferelor cerebrale

E. este localizat la baza emisferelor cerebrale.

R =A,B,C, E (pag 77,78)

2. AIT (accidentul ischemic tranzitor)

A. are aceeiaşi factori de risc ca infarctul cerebral

B. are aceleaşi cauze ca infarctul cerebral

C. simptomele clinice durează în mod tipic mai puţin de 1 oră

D. examenul imagistic cerebral IRM nu evidenţiază infarctul cerebral acut

 E. cel mai frecvent mecanism de producere este cel atero-trombotic.

R =A,B,C, E (pag 85)

3. Principalele tablouri semiologice nu sunt evocatoare pentru un infarct lacunar:

A. hemipareza pur motorie

B. hemiplegia cu hemihipoestezie

C. hemihipoestezia pură

D. sindromul dizartrie - mână inabilă

E. sindrom cerebelos.

R =B şi E (pag 88)

4. Tratamentul HTA în faza acută a unui AVC (accident vascular cerebral) ischemic se face numai în
următoarele cazuri:

A. daca se va efectua un tratament de reperfuzie prin fibrinoliză (reteplaza)

B. existenţa complicaţiilor ameninţătoare ale HTA: disecţia aortică, insuficienţa cardiacă

C. encefalopatie hipertensivă

D. dacă HTA ≥ 160/95 mm Hg

E. dacă HTA ≥ 130/80 mm Hg

R =A, B si C (pag 94)

5. Tratament trombolitic intravenos se face în următoarele cazuri:

A. infarct cerebral mai vechi de 4 ore şi 30 minute

B. infarct cerebral la care nu se poate determina cu exactitate ora debutului

C. bolnav aflat sub anticoagulante orale corect administrate

D. AVC ischemic acut în teritoriul carotidian

E. ora debutului AVC ischemic poate fi determinată cu exactitate şi este sub 4,5 ore
R =D si E (pag 95)

6. *Diagnosticul diferenţial între AVC ischemic şi AVC hemoragic se bazează în primul rând pe:

A. imagistica cerebrală CT

B. examinarea LCR prin puncţia lombară

C. examenul clinic neurologic

D. examenul anatomo-patologic.

E. Echo- Doppler vascular.

R=A (pag 92)

7. Examenul clinic al hemoragiei meningiene nontraumatice evidenţiază:

A. redoarea cefei

B. fotofobie, fonofobie, greaţă şi vărsături

C. cefalee atroce instalata brutal

D. hemiplegie masivă şi egală de la debut

E. sindrom febril important de la debut.

R =A, B, C (pag 104-105)

8. Următoarele complicaţii pot apare în urmatoarele săptămâni declanşării hemoragiei subarahnoidiene:

A. complicații de decubit

B. epilepsie

C. aparitia hematoamelor intracraniene

D. sechele cognitive

E. recidivă hemoragică.

R =B, C, E (pag 106)

9. Tratamentul în urgenţă în accidentul cerebral hemoragic presupune:

A. repausul obligatoriu la orizontală la pat B. asigurarea constantelor

fiziologice

C. internarea cel mai bine într-o unitate de AVC acute

D. tratamentul neurochirurgical în cazurile necesare

E. imagistica cerebrală de urgenţă. R= B,C,D, (pag 93, 101)

10, Hematoamele intraparenchimatoase cerebrale legate de HTA au cel mai frecvent următoarele
localizări:

A. talamus

B. ganglioni bazali

C. punte

D. cerebel

E. cortex.

R= A,B,C,D (pag 99)

11 Imagistica cerebrală în hematomul intraparenchimatos cerebral arată:

A. hipodensitate spontană la CT

B. hiperdensitate spontană la CT

C. semnal în T2* la RMN

D. absenta de semnal în T2* la RMN

E. hipersemnal în secvenţa de difuzie la RMN

R =B, C, (pag 91, 98, 101)

12. Imagistica cerebrală în infarctul cerebral arată:

A. hipodensitate spontană la CT

B. hiperdensitate spontană la CT
 C. largirea giratiilor corticale într-o zona a unui emisfer cerebral pe CT

D. hiposemnal în T2* la RMN

E. stergerea giratiilor corticale într-o zona a unui emisfer cerebral pe CT

R =A,E (pag 91, 92, 98)

13. Tratamentul neurochirurgical în infarctul cerebral intră în discuţie în următoarele cazuri:

A. hipertensiune intracraniană la cei cu AVC acut ischemic şi cu vârsta sub 60 de ani, şi

dacă tratamentul osmolar a fost ineficient

B. edem cerebral malign

C. infarct pontin cu comă

D. infarct silvian profund

E. infarct bulbar.

R =A,B (pag 95)

14. Alegeţi localizările cele mai frecvente ale anevrismelor arteriale intracraniene.

A. artera comunicantă anterioară

B. artera comunicantă posterioară

C. artera cerebrală medie

D. originea arterei cerebrale anterioare

E. artera oftalmică.

R =A,B, C, D.(pag 103)

15. Alegeți simptomatologia sugestivă pentru prezența unui sindrom de arteră cerebrală anterioară:

A. hemipareză controlaterală predominent facio-brahială

 B. hemipareză controlaterală predominent crurală

C. hemianopsia omonimă controlaterală

D. tulburări de sensibilitate controlaterale

E. tulburări de limbaj în lezarea cerebelului

R =B, D (pag 89)

16. Alegeți simptomatologia sugestivă pentru prezența unui sindrom de arteră cerebrală medie totală:

A. hemiplegia controlaterală totală

B. hemipareza controlaterală predominent crurală

C. hemianopsia omonimă controlaterală

D. tulburări de sensibilitate controlaterale

E. tulburări de limbaj în lezarea emisferului dominant

R =A, C, D, E (pag 89)

17. *Alegeți cea mai importantă cauză a hemoragiei subarahnoidiene non-traumatice:

A. malformații arterio.venoase intracraniene

B. anevrisme arteriale intracraniene saculare

C. malformații arterio.venoase spinale

D. anevrisme arteriale spinale.

E. coagulopatii congenitale sau dobândite.

R =B (pag 102, 103)

18. Alegeți metodele terapeutice pentru profilaxia trombozelor venoase profunde şi a tromembolismului
pulmonar în tratamentul AVC ischemic acut:
 A. hidratarea corespunzătoare

B. mobilizarea precoce

C. profilaxia cu antibiotice

D. administrarea heparinelor cu greutate moleculara mică

E. profilaxia cu anticonvulsivante

R =A,B, D (pag 94)

19. *Cauza cea mai frecventă a AVC cardio-embolic este:

A. fibrilația atrială

B. tromboza de auricul stâng

C. stenoza mitrală

D. endocarditele bacteriene

E. tromboza intraventriculară din cursul infarctului miocardic

R =A (pag 84, 88)

20. Patologia peretelui vascular implicată în etiologia AVC ischemic este reprezentată de:

A. aterotromboză

B. disecţia de artere cervico-cerebrale

C. angiopatii inflamatorii

D. tromboza de auricul stâng

E. endocarditele bacteriene

R =A,B,C (pag 84)

21. Factorii de risc în AVC ischemic aterotrombotic sunt.

A. diabetul zaharat

B. obezitatea
 C. hTA

D. dislipidemia aterogenică

E. fumatul

R =A,B, D, E (pag 86)

22. Consecinţele AVC sunt:

A. deficitele focale neurologice

B. demenţa

C. boala Alzeiheimer

D. hemipareze drepte sau stângi

E. crize epileptice primare

R =A,B,C, D (pag 76)

23. Tratamentul medical specific în AVC hemoragic constă în:

A. tratamentul HTA

B. substituţia cu masă trombocitară la cei cu trombocitopenie severă

C.la cei cu INR crescut excesiv, substituţia cu factori de coagulare dependenţi de

vitamina K

D. monitorizarea TA, a alurii ventriculare, a temperaturii

E. monitorizarea şi corectarea permanentă a echilibrului hidroelectrolitic.

R =B,C (pag 94, 101)

24. Tratamentul chirurgical în AVC hemoragic constă în:

A. se face drenaj ventricular în hidrocefalia secundară cu alterarea stării de conştienţă

B. substituţia cu masă trombocitară la cei cu trombocitopenie severă

 C.la cei cu INR crescut excesiv, substituţia cu factori de coagulare dependenţi de
vitamina K

D. evacuarea hemoragiei cerebeloase la cei cu fenomene compresive de trunchi cerebral

E. craniectomie decompresivă la cei cu edem cerebral foarte mare.

R =A,D,E (pag. 102)

25. Neuroreabilitarea precoce după un AVC constă în:

A. recuperarea deficitului motor

B. recuperarea funcţiei limbajului

C. recuperarea deglutiţiei

D. recuperarea funcţiilor sfincteriene

E. administrarea tratamentului anticoagulant.

R =A,B,C,D (pag. 95)

REUMATOLOGIE
1. Poliartrita reumatoidă este o boală:
A. cronică
B. autolimitată
C. sistemică
D. degenerativă
E. inflamatorie
R = A,C,E - ( pag 109)

2. FR este :
A. Specific pentru poliartrita reumatoidă
B. Pozitiv la 10-15% din persoanele sănătoase
C. Pozitiv in infecţii cronice (TBC, bruceloză)
D. Pozitiv în orice boală cu mecanism autoimun
E. Marker de activitate al bolii
R = BCD (pag 110

3*. Anticorpii anti CCP sunt produşi de:

A. Limfocitul T
B. Limfocitul B sinovial
C. Osteoclast
D. Condrocit
E. Neutrofil
R= B (pag 110 )

4. Caracteristicile sinovitei exudative:

A. Fibroza
B. Hiperplazie sinovială
C. Vasodilataţie
D. Alterare celule endoteliale
E. Hemoragii perivasculare
R= CDE (pag 111)

5.*Leziunea anatomopatologica specifică poliartritei reumatoide este:

A. Sindesmofitul
B. Osteofitul
C. Modificari ale osului induse de panusul articular Entezita
D. Osteonecroza
R= C (pag 111)

6. Activarea limfocitului T în poliartrita reumatoidă are drept consecinţe:

A. Activarea şi proliferarea celulelor sinoviale
B. Activarea celulelor endoteliale
C. Scăderea sintezei de citokine proinflamatorii
D. Scăderea sintezei de TNF alfa
E. Inactivarea limfocitului B
R= AB, (pag 112)

7. Cele mai importante citokine din poliartrita reumatoidă sunt:

A. HLA-B27
B. TNF alfa
C. Interferon
D. IL1
E. IL 6
R= BDE (pag `112

8. IL 6 are următoarele roluri:

A. Favorizează proliferarea sinoviocitelor
B. Inhibă diferenţierea limfocitului T
C. Stimulează sinteza reactanţilor de fază acută
D. Inhibă sinteza reactanţilor de fază acută
E. Produce astenie fizică
R = ACE (pag 113)

9. Modificările structurale osoase în poliartrita reumatoidă:

A. Eroziuni marginale
B. Osteoporoza difuza
C. Osteoporoza juxtaarticulara
D. Osteofite
E. Sindesmofite
R= ABC (pag 113.)

10*. Elementul clinic care lipseşte în artrita din poliartrita reumatoidă este:
A. Înroşirea tegumentelor
 B. Durere
C. Tumefacţie
D. Caldură locală
E. Redoare matinală
R= A (pag 114 )

11. Caracteristicile afectării articulare în poliartrita reumatoidă sunt:

A. Simetrie
B. Aditivitate
C. Caracter migrator
D. Caracter autolimitat
E. Caracter evolutiv
R= ABE (pag 114)

12. Deformările la nivelul mâinii care apar în cadrul poliartritei reumatoide sunt:
A. Dactilita
B. Reumatism Jaccoud
C. Deget în gât de lebădă
D. Deget în butonieră
E. Police în baionetă (în Z).
R= CDE (pag 115)

13.* În poliartrita reumatoidă este afectată coloana vertebrală la nivelul:

A. Coloanei toracice
B. Articulaţiilor interapofizare
C. Articulaţiei altanto-axoidiene
D. Coloanei lombare
E. Jonctiunii dorso-lombare
R= C (pag 115)

14. Afectarea pulmonară în poliartrita reumatoidă se manifestă prin:

A. Fibroză interstiţială
B. Noduli reumatoizi pulmonari
C. Pleurezie
D. Fibroză de lob superior
E. Bronhospasm
R= ABC (pag 116)

15. Afectarea cardiacă în poliartrita reumatoidă constă în:

A. Pericardită
B. Stenoză mitrală
C. Vasculită coronară
D. Insuficienţă aortică
E. Miocardită
R= ACE (pag 116)

16. Afectarea neurologică în poliartrita reumatoidă este reprezentată de:

A. Convulsii
B. Compresie medulară în afectarea atlanto-axoidiană
C. Sindrom de coadă de cal
D. Mielita transversă
 E. Polinevrite senzitivo-motorii
R= BE (pag 117)

17. Modificările hematologice în poliartrita reumatoidă sunt următoarele:

A. Anemie cronica simplă
B. Leucocitoza
C. Anemie hemolitică autoimună
D. Leucopenie (sindrom Felty)
E. Limfopenie
R= A,C,D (pag 117)

18. Modificările imunologice în poliartrita reumatoidă constau în:

A. FR
B. Anticorpi anti La
C. HLA-DR4
D. Anticorpi anti CCP
E. Anticorpi antinucleari
R= AD (pag 118)

19. Tratamentul AINS în poliartrita reumatoidă:

A. Controleaza durerea
B. Controleaza tumefactia
C. Opreste progresia bolii
D. Este administrat in monoterapie
E. Se asociaza obligatoriu cu DMARD
R= ABE (pag 120 )

20*. „ Standardul de aur” în tratamentul poliartritei reumatoide este reprezentat de:

A. Hidroxiclorochină
B. Metotrexat
C. Metformin
D. Sulfasalazina
E. Leflunomida
R= B (pag 121)

21. Leflunomida:
A. Se administrează săptămânal
B. Are tolerabilitate digestivă bună
C. Nu influenţeaza progresia radiologică
D. Are efect maxim după 4 săptămâni
E. Se administrează zilnic
R= DE (pag 122)

22. Sunt medicamente remisive biologice:

A. Metotrexat
B. Certolizumab
C. Adalimumab
D. Ribavirina
E. Etanercept
R= BCE (pag 123)
23. Efectele adverse ale medicamentelor anti TNF alfa sunt următoarele:
A. Imunogenicitate
B. Risc crescut de osteoporoză
C. Risc crescut de neoplazii
D. Risc crescut de infecţii
E. Risc crescut de tuberculoză
R= ACDE (pag 123-124)

24*. Tocilizumab este un medicament îndreptat împotriva:

A. TNF alfa
B. Limfocit T
C. Limfocit B
D. Receptorului pt IL6
E. Neutrofilului
R= D (pag 124 )

25. Nu reprezintă criterii de clasificare a poliartritei reumatoide:

A. Dactilita
B. Anemia hemolitică
C. Persistenta sinovitei >6 saptamani
D. Episclerita
E. Cracmente la mobilizarea articulara
R= ABDE (pag 119)

26. * Care dintre următorii autoanticorpi se corelează cu gradul de activitate al bolii în cadrul lupusului
eritematos sistemic:
A. Anticorpii antinucleari (ANA)
B. Anti-Sm
C. Anti-Ro
D. Anti ADNdc
E. Antihistone.
R = D (pag 160)

27. Criterii clinice de diagnostic al lupusului eritematos sistemic sunt:

A. Serozita
B. Entezita
C. Dactilita
D. Alopecia
E. Rash-ul malar
R = ADE (pag 160 )

28. Leziuni cutanate specifice lupusului eritematos sistemic sunt:

A. rash malar
B. psoriazis
C. lupus discoid
D. sindrom Raynaud
E. livedo reticularis
R = AC (pag 155)
29. Printre anomaliie hematologice din lupus întâlnim:
A. Anemia feriprivă
B. Anemia hemolitică
C. Trombocitoza
D. Limfopenie
E. Trombocitopenie
R= BDE (pag 158)

30. Criterii imunologice folosite în diagnosticul lupusului eritematos sistemic sunt:

A. Creşterea complementului C3, C4
B. Anticorpii antiRo pozitivi
C. Anticorpii antinucleari pozitivi
D. Anticorpii antiADNdc pozitivi
E. Anticoagulant lupic prezent
R= CDE (pag 160)

31. Caracteristici ale artritei din lupusul eritematos sistemic sunt urmatoarele:
A. Simetria
B. Prezenta eroziunilor
C. Afectarea oligorticulară
D. Afectarea poliarticulară
E. Afectarea în special a articulaţiilor mari
R= ACD (pag 154)

32.* Care dintre următoarele tipuri de afectări din lupus este considerată element de gravitate:
A. Afectarea renală
B. Afectarea cutaneo-mucoasă
C. Afectarea musculoscheletală
D. Afectarea seroaselor
E. Afectarea pulmonară
R= A (pag 158)

33*. Care din următoarele medicamente este considerat de referinţă pentru prevenirea recăderilor în
lupusul eritematos sistemic:
A. Metotrexat
B. Sulfasalazina
C. Hidroxicloroquina
D. Antiinflamatoare non-steroidiene
E. Leflunomida
R= C (pag 162)

34. Afectarea seroaselor în lupus poate fi reprezentată de:

A. Pleurezie
B. Pneumonie
C. Pericardita
D. Peritonita
E. Endocardita
R=ACD (pag 155)
35. Despre afectarea renală din lupus se poate spune:
 A. Este o complicatie rara a bolii
B. Exista 6 clase de nefrită lupică
C. Biopsia renală este utilă pentru diagnostic
D. Reprezintă un element de gravitate al bolii
E. Se corelează cu prezenţa anticorpilor antihistone
R= BCD (pag 158)

36*. Care din următorii anticorpi este asociat cu lupusul indus medicamentos:
A. anti ADNdc
B. anti histone
C. anti Sm
D. anti Ro
E. anti La

R= B (pag 160)

37. Sunt manifestări musculoscheletale în lupusul eritematos sistemic:

A. Artrita erozivă
B. Artrita neerozivă
C. Osteonecroza aseptică
D. Nodulii Heberden
E. Artropatia Jaccoud
R= BCE (pag 154)

38. Printre criteriile clinice de diagnostic ale lupusului eritematos sistemic (SLICC 2012) regăsim:
A. alopecie
B. artrita
C. sindrom Raynaud
D. livedo reticularis
E. ulceratii oro-nazale
R=ABE (pag 161)

39. Leziuni de lupus cronic cutanat sunt reprezentate de:

A. Rash malar
B. Rash discoid
C. Cuperoza
D. Lupus tumidus
E. Dermatomiozita
R= BD (pag 155)

40. Care din următorii autoanticorpi sunt asociaţi cu apariţia lupusului neonatal:
A. antiRo
B. antiLa
C. antiSm
D. anti ADNdc
E. antihistone
R=A, B (pag 160)

41. Despre anticorpii antinucleari utilizaţi în diagnosticul lupusului se poate afirma:

A. Sunt foarte specifici
B. Sunt nespecifici
 C. Apar la o proporţie mare din pacienţii cu lupus
D. Apar la o proporţie mică din pacienţii cu lupus
E. Se coreleaza cu activitatea bolii
R= BC (pag 160)

42. Cresterea PCR în cadrul lupusului eritematos sistemic se corelează cu:

A. Puseu de activitate
B. Infecţie
C. Serozita
D. Vasculita
E. Este constant crescută
R= BCD (pag 159)

43. Despre pleurezia din cadrul lupusului eritematos sistemic se poate afirma:
A. Este cel mai frecvent tip de serozita din lupus
B. Este o patologie foarte rar asociată lupusului eritematos sistemic
C. Reprezintă criteriu clinic de diagnostic
D. Nu reprezintă criteriu de diagnostic
E. Se tratează cu Metotrexat
R= AC (pag 156,161)

44. Medicamente ce pot fi folosite în tratamentul lupusului eritematos sistemic sunt:

A. Antimalarice
B. Hidroxicloroquina
C. Corticosteroizi
D. Colichicina
E. Allopurinol
R=ABC (pag 162)

45. Articulaţii frecvent afectate în lupusul eritematos sistemic sunt :

A. Genunchii
B. Gleznele
C. Şoldul
D. Interfalangienele distale
E. Interfalangienele proximale
R= AE (pag 154)

46. Suferinţa musculară în lupus poate apărea din cauza:

A. Corticoterapiei
B. Procesului inflamator
C. Fotosensibilităţii
D. Serozitei
E. Terapiei cu antimalarice

R=A, B, E(pag 154)

47. Anticorpii antiADNdc:

A. Sunt specifici lupusului
B. Sunt nespecifici lupusului
 C. Sunt corelaţi cu afectarea cutantă din lupus
D. Sunt corelaţi cu afectarea renală din lupus
E. Sunt specifici lupusului indus medicamentos
R= AD (pag 161)

48. Măsuri generale incluse în tratamentul lupusului sunt:

A. Expunerea la soare
B. Evitarea expunerii la soare
C. Renunţatul la fumat
D. Regim hipoproteic
E. Suplimente cu ulei de peşte
R=BCE (pag 162)

49. In formele de lupus eritematos sitemic fără risc vital, terapia standard este reprezentată de:
A. Corticoterapie
B. Hidroxicloroquina
C. Antiinflamatoare nesteroidiene
D. Metotrexat
E. Leflunomidă
R=ABC (pag 162)

50. Afectarea renală din lupus poate fi relevată de:

A. Proteinurie
B. Disurie
C. Cilindrurie
D. Leucociturie importantă
E. Glicozurie
R=AC (pag 158)

BOLI INFECTIOASE
Intrebări Hepatite (pg. 455 - 462)

1. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la virusurile hepatitice A şi E:

A. Sunt virusuri cu genom ADN;

B. Calea de transmitere este fecal- orală;

C. In lipsa vaccinării receptivitatea este generală;

D. De obicei evoluţia este autolimitantă;

E. De obicei nu conduc către o hepatită cronică;

R = B, C, D, E (pg. 456)
2. *Următoarele afirmaţii sunt adevărate în legatură cu virusul hepatitic E, cu excepţia:

A. Este endemică în Romȃnia;

B. Transmiterea este fecal orală;

C. Se poate croniciza la persoanele imunodeprimate;

D. Evoluţia este severă la gravide;

E. Este endemică în Mexic şi India;

R = A (pg. 455)

3. Ȋn afară de virusurile hepatitice, următoarele virusuri pot fi responsabile de afectare hepatică, cu

excepţia:

A. Epstein Barr

B. Varicelo -zosterian

C. Herpes simplex

D. Rotavirus

E. Citomegalvirus

R = D, E (pg. 455)

4. *Ȋn hepatita acută VHB + VHD, diagnosticul etiologic de suprainfecţie este sugerat de:

A. AgHBs pozitiv, AcHBs negativ, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;

B. AgHBs pozitiv, AcHBs pozitiv, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;

C. AgHBs pozitiv, AcHBs negativ, Ac HBc IgM pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;

D. AgHBs negativ, AcHBs pozitiv, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;

E. Nici una dintre variante;

R = A (pg. 459)

5. Următoarele afirmaţii legate de concentraţia de protrombină (CP) în hepatitele acute virale sunt
adevărate:
A. CP se modifică înainte de apariţia semnelor clinice de decompensare

B. CP nu se modifică înainte de apariţia semnelor clinice de decompensare

C. CP cu o valoare cuprinsă între 25-50 % caracterizează o formă severă de hepatită acută

D. CP cu o valoare sub 25 % caracterizează o formă fulminantă

E. CP nu se modifica în funcţie de severitatea bolii

R = A, C, D (pg. 458)

6. Valorile transaminazelor în hepatitele acute prezintă următoarele caracteristici:

A. ALT este mai specific pentru ţesutul hepatic

B. AST este mai specific pentru ţesutul hepatic

C. Transaminazele sunt, în general, mai mari de 10 ori decȃt limita superioarȃ a normalului;

D. Transaminazele sunt, in general, mai mici de 10 ori decȃt limita inferioară a normalului;

E. Transaminazele au valori normale.

R = A, C (pg. 458)

7. Tratamentul HVB include:

A. Vaccinarea;

B. Interferon pe o durată de 24 de săptămȃni în forma cronică;

C. Interferon pe durata de 48 de săptămȃni în forma cronică;

D. Interferon pe durata de 48 de săptămȃni în forma acută;

E. Analogi nucleozidici pe termen lung în forma cronică.

R = C, E (pg. 459)

8. Printre metodele de prevenţie a transmiterii verticale a virusului hepatitic B se numără

A. Naṣtere prin cezariană;

B. Administrare de lamivudina în trimestrul 3 de sarcină indiferent de valoarea viremiei;

C. Mama va primi imunoglobuline umane specifice anti - HVB în trimestrul 3 de sarcină;

D. Nou- născutul nu va fi alăptat la sȃn;

E. Nou -născutul va primi Imunoglobuline umane specifice anti -HVB în primele ore de la naştere;

R = A, D, E (pg. 457)

9. Care din următoarele căi de transmitere sunt adevărate pentru hepatita C:

A. Fecal – orală;

B. Tatuaje, piercing;

C. Sărut;

D. Verticală (de la mamă la fȃt);

E. Utilizatori de droguri intravenoase;

R = B, D, E (pg. 461)

10. Care afirmaţii sunt adevarate în legătură cu Ac antiHBs:

A. Sunt markeri de vindecare în hepatita acută B;

B. Pot apare în urma administrării vaccinului VHB;

C. Pot apare în hepatita cronică B;

D. Sunt prezenţi în caz de suprainfecţie cu virus D;

E. Sunt prezenţi în caz de coinfecţie cu virus D.

R = A, B (pg. 458)

11. *Care din următoarele sunt complicaţii ale hepatitei acute B:

A. Cronicizare;

B. Formă fulminantă cu coagulopatie;

C. Risc de apariţie a carcinomului hepato-celular;

D. Formă fulminantă cu sindrom hemoragipar;

E. Toate cele de mai sus.

R = E (pg. 459)

12. *Care dintre următoarele virusuri hepatitice au potenţial oncogen, indiferent de gradul de fibroză:

A. Virusul hepatitic B;

B. Virusul hepatitic C;

C. Virusul hepatitic D;

D. Virusul hepatitic E;

E. Toate de mai sus.

R = A (pg. 459)

13. *Ȋn hepatita acută VHB + VHD, diagnosticul etiologic de coinfecţie este sugerat de:

A. AgHBs pozitiv, AcHBs negativ, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;

B. AgHBs pozitiv, AcHBs pozitiv, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;

C. AgHBs pozitiv, AcHBs negativ, Ac HBc IgM pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;

D. AgHBs negativ, AcHBs pozitiv, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;

E. Nici una dintre variante;

R = C (pg. 459)

14. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la tratamentul VHC este adevărată:

A. Dacă în primele 12 săptămâni nu se înregistrează clearance spontan se poate încerca o monoterapie cu

interferon pegylat în faza acută;

B. În faza cronică tratamentul combinat asociază ribavirină, un agent antiviral direct ṣi interferon pegylat;

C. Tratamentul antiviral recent fără interferon are rate de răspuns înalt ṣi efecte adverse minime;

D. În faza cronică tratamentul constă doar în administrarea de interferon pegylat;

E. Nu se recomandă tratament cu interferon pegylat în faza acută.

R = A, B, C (pg. 461-462)
15. Serologia Ig G HAV pozitivă semnifică:

A. Hepatită acută de tip A;

B. Contact vechi cu virusul hepatitic A (VHA);

C. Status post vaccinare pentru virusul hepatitic A;

D. Hepatită acută tip E;

E. Status post vaccinare pentru virusul hepatitic E;

R = B, C (pg. 456)

16. Care dintre următorii markeri sunt sugestivi pentru o infecţie acută cu VHB:

A. Ag HBs pozitiv;

B. AcHBs negativ;

C. AcHBc – IgM pozitivi;

D. anti VHA pozitiv;

E. anti VHE pozitiv.

R = A, B, C (pg. 458)

17. *Diagnosticul diferenţial al VHB se face cu:

A. Hepatitele autoimune;

B. Hepatitele medicamentoase;

C. Boala Wilson;

D. Icterul post-hepatic;

E. Toate cele de mai sus.

R = E (pg. 459)

18. Care dintre următoarele hepatite se pot preveni prin vaccinare:

A. Hepatita virală A;
B. Hepatita virală B;

C. Hepatita virală C;

D. Hepatita virală E;

E. Nici una din cele de mai sus.

R = A, B, D (pg 455, 457)

19. *Pentru prevenirea transmiterii verticale a VHB, în trimestrul III de sarcină se recomandă utilizarea
unui tratament cu lamivudină dacă valoarea viremiei depăṣeṣte valoarea:

A. 1 000 UI/ml;

B. 2 000 UI/ml;

C. 200 000 UI/ml;

D. 4 000 UI/ml;

E. 400 000 UI/ml.

R = B (pg. 457)

Intrebări HIV (463-467)

1. Rezervoarele de latenţă ale virusului HIV sunt următoarele:

A. Sistem nervos periferic;

B. Sistem nervos central;

C. Epiderm;

D. Ţesut limfoid;

E. Tract genital.

R = B, D, E (pg. 464)

2. Enzimele care intervin în replicarea virusului HIV sunt:

A. Reverstranscriptaza;
B. Streptokinaza;

C. Proteaza;

D. Integraza;

E. Amilaza.

R = A, C , D (pg. 463)

3.* Etapa SIDA se defineşte prin:

A. Valoarea limfocitelor CD4 < 200 celule/mmc;

B. Valoarea limfocitelor CD4 < 500 cel/mmc;

C. Valoarea limfocitelor CD8 <200 cel/mmc;

D. Valoarea limfocitelor CD8 <500 cel/mmc;

E. Valoarea limfocitelor CD4 > 500 cel/mmc;

R = A (pg. 464)

4. Care din următoarele afecţiuni sunt definitorii pentru etapa SIDA:

A. Sarcom Kaposi;

B. Toxoplasmoza cerebrală;

C. Candidoza orală;

D. Pneumocistoza pulmonară;

E. Cancerul pulmonar;

R = A, B, (pg. 464)

5. Testele de confirmare a infecţiei HIV sunt reprezentate de:

A. ELISA;

B. Western Blott;

C. Determinarea încărcăturii virale HIV prin PCR;

D. IDR la PPD;

E. VDRL.

R = A, B, C (pg. 465)

6. * Care din următoarele antiretrovirale sunt utilizate pentru terapia HIV:

A. Inhibitori de fuziune;

B. Antagonişti de receptori CCR5;

C. Inhibitori de reverstranscriptază;

D. Inhibitori de protează;

E. Toate de mai sus;

R = E (pg. 466)

7. *Ȋn infecţia HIV fereastra serologică are o durată de:

A. 1-6 luni;

B. 6-12 luni;

C. 2 săptămȃni;

D. 10 zile;

E. Nici una din cele de mai sus.

R = A (pg. 464)

8. Următoarele afirmaţii despre infecţia acută cu HIV sunt adevărate:

A. Are tablou clinic nespecific caracterizat prin febră, rash, sindrom mononucleozic;

B. Simptomatologia se remite spontan;

C. Testele serologice sunt pozitive de la debut;

D. Se poate asocia cu sindrom icteric;

E. Se caracterizează prin sindrom pseudogripal;

R = A, B (pg. 464)

9. Care din următoarele sunt căi de transmitere ale infecţiei HIV:

A. Digestivă;

B. Contact sexual nprotejat;

C. Transmitere verticală (de la mamă la făt);

D. Transmitere parenterală;

E. Folosirea tacȃmurilor în comun;

R = B, C, D (pg. 463)

10. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru virusul HIV:

A. Face parte din familia Retrovirusuri;

B. Genomul este de tip AND;

C. Genomul este de tip ARN;

D. Deleţia homozigotă delta 32 asigură protecţie pentru infecţia cu HIV;

E. Se face profilaxie prin vaccinare;

R = A, C, D (pg. 463)

11. Care este scopul terapiei antiretrovirale în infecţia HIV:

A. Obţinerea unei supresii virale susţinute;

B. Obţinerea unui status imun bun;

C. Vindecare;

D. Scăderea în dimensiuni a ganglionilor limfatici;

E. Toate cele de mai sus.

R = A, B (pg. 466)
12. *Virusul imunodeficienţei umane – HIV - face parte din familia:

A. Retrovirus;

B. Picornavirus;

C. Mixovirus;

D. Flavivirus;

E. Nici unul din cele de mai sus.

R = A (pg. 463)

13. *Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la infecţia HIV sunt adevărate:

A. Infecţia HIV are o evoluţie cronică;

B. Infecţia HIV are progresie pe termen lung;

C. Infecţia HIV este fatală în absenţa tratamentului specific;

D. Controlul progresiei bolii presupune îngrijire de către un medic infecţionist;

E. Toate afirmaţiile anterioare sunt adevărate.

R = E (pg. 467)

14. *Evaluarea completă a infecţiei HIV după diagnosticare presupune:

A. Analize uzuale;

B. Radiografie pulmonară;

C. Încărcătură virală ṣi număr limfocite CD4;

D. Profil de rezistenţă virală;

E. Toate cele de mai sus.

R = E (pg. 465)

15. *În absenţa complicaţiilor evaluarea periodică a infecţiei HIV presupune:

A. Determinarea doar a încărcăturii virale (prin PCR cantitativ);

B. Determinarea doar a numărului de celule CD4;

C. Determinarea încărcăturii virale ṣi a numărului de celule CD4;

D. Toate cele de mai sus;

E. Nici una din cele de mai sus;

R= C (pg. 465)

16. *Datorită fenomenului de îmbătrânire precoce infecţia HIV asociază comorbidităţi non-infecţioase de
tip:

A. Cardio-vascular;

B. Renal;

C. Cerebral;

D. Psihiatric;

E. Toate cele de mai sus.

R= E (pg. 466)

17. * Profilaxia infecţiilor oportuniste se recomandă atunci când valoarea limfocitelor CD4 scade sub:

A. 200 celule/mmc;

B. 500 cel/mmc;

C. 300 cel/mmc;

D. 250 cel/mmc;

E. 50 cel/mmc;

R = A (pg. 466)

18. Comorbidităţile oncologice asociate infecţiei HIV sunt:

A. Sarcom Kaposi;

B. Limfom non-Hodgkin;

C. Limfom cerebral primitiv;

D. Cancer cervical la femei;

E. Nici una din cele de mai sus.

R = A, B, C, D (pg. 466)

19. Care dintre următoarele strategii diminuă riscul de transmitere materno-fetală a infecţiei HIV:

A. La pacientele însărcinate tratamentul antiretroviral trebuie încept cât mai repede;

B. Naṣterea se va efectua prin operaţie cezariană;

C. Nou născutul nu va fi alăptat la sân ṣi va primi tratament antiretroviral profilactic;

D. Nou născutul va fi întotdeauna alăptat la sân;

E. Nici una din cele de mai sus;

R = A, B, C (pg. 467)

Sepsisul ṣi ṣocul septic (468 - 472)

1. *Definiţia actuală a sepsisului presupune:

A. Infecţie;
B. Sindrom de răspuns inflamator sistemic;
C. Disfuncţie de organ;
D. Toate cele de mai sus;
E. Nici una din cele de mai sus.
R = D (pag – 469)

2. *Cei 4 D ai terapiei antimicrobiene în sepsis sunt:

A. Righ drug

B. Righ dose

C. Right duration

D. Des -escaladation

E. Toate cele de mai sus

R = E (pag – 470)
3. SIRS este definit prin următoarele criterii:

A. Leucocitoza/leucopenie;

B. Leucocite normale;

C. Febră/hipotermie;

D. Tahicardie;

E. Valoare scăzută a fibrinogenului.

R = A, C, D (pag – 469)

4. Care din următoarele afirmaţii despre sepsis sunt adevaărate:

A. Sepsisul este provocat doar de infecţii bacteriene;

B. Asociază mortalitate şi morbiditate semnificativă;

C. Poate duce la instalarea şocului septic;

D. Tratamentul antimicrobian se face după regula celor 4 D;

E. Ȋn prezenţa terapiei antimicrobiene mortalitatea este foarte scăzută.

R = B, C, D (pag. 468-469-470)

5. Tratamentul igieno-dietetic în sepsis ia în calcul:

A. Prevenirea escarelor

B. Menţinerea unei igiene stricte

C. Este preferabilă nutriţia parenterală celei enterale

D. Este necesar suportul nutritiv pentru a contrabalansa statusul hipercatabolic

E. Este preferată nutriţia enterală

R = A, B, D, E (pag – 471)

6. *Care din următorii agenţi etiologici pot provoca sepsis:

A. Bacterii

B. Virusuri

C. Fungi

D. Paraziti

E. Toate de mai sus

R = E (Pag. 468)

7. *Care este procedura de recoltare a hemoculturilor în sepsis:

A. 3 seturi de hemoculturi recoltate în puseu febril;

B. 3 seturi de hemoculturi recoltate în afebrilitate;

C. 2 seturi de hemoculturi recoltate la 12 ore;

D. 2 seturi de hemoculturi recoltate la 24 ore;

E. 1 singură hemocultură este suficientă.

R = A (Pag – 469)

8. *Care dintre următoarele analize este considerată marker pentru sepsis:

A. VSH

B. Fibrinogen

C. PCR

D. Procalcitonina

E. Creatinkinaza

R = D (Pag – 469)

9. *Următorii parametri trebuie evaluaţi în dinamică în sepsis, cu excepţia:

A. Hemoleucograma
B. Probele de coagulare
C. Markerii inflamatori
D. Echilibrul acidobazic
E. Picatură groasă şi frotiu
R = E (Pag – 469)

10. Ȋn stabilirea tratamentului antibiotic în sepsis trebuie luate în calcul următoarele:

A. Antecedentele medicale şi chirurgicale ale pacientului

B. Stabilirea scorului Carmelli

C. Stabilirea provenienţei infecţiei

D. Sexul pacientului

E. Vȃrsta pacientului

R = A, B, C (Pag – 471)

11. Ȋn sepsis, tratamentul antifungic este indicat în următoarele situaţii:

A. Suspiciune de etiologie fungică

B. Suspiciune de suprainfecţie fungică

C. În oricare formă de sepsis

D. Neutropenie prelungită

E. Anemie prelungită

R = A, B, D (Pag – 471)

12. *Ȋn diagnosticul diferenţial al SIRS-ului cu alte etiologii non - infecţioase intră:

A. Statusul posttraumatic

B. Trombembolismul pulmonar

C. Pancreatita acută

D. toate cele de mai sus

E. nici una din cele de mai sus

R = D (Pag – 470)
 PEDIATRIE
CONVULSIILE LA COPIL

1. Urmatoarele afirmatii despre epilepsia mioclonica severa (sindromul Dravet) sunt adevarate:
A. In 50 % din cazuri prima criza este de tip clonic generalizat
B. Prima criza are durata scurta si apare in afebrilitate
C. Prognosticul este bun
D. Exista istoric familial pozitiv pentru epilepsie si convulsii febrile
E. Tratamentul cu medicamente antiepileptice este deceptionant
R= A,D,E (pag. 7)

2. *Encefalopatia epileptica infantila (sindromul West) se caracterizeaza prin urmatoarele cu

exceptia:
A. Spasme epileptice in flexie/extensie in salve
B. Hipsaritmie
C. Dezvoltarea psihomotorie este intotdeauna normala
D. Forma idiopatica are prognostic bun
E. Forma simptomatica are prognostic sever
R=C (pag.7)

3. Convulsiile febrile complexe se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. Sunt unilaterale
B. Dureaza mai mult de 15 minute
C. Nu se repeta in cursul unei zile
D. Pot fi urmate de deficit postcritic
E. Apar la copiii normali fara anomalii neurologice
R=A,B,D (pag. 8)

4. *Crizele partiale simple asociaza urmatoarele cu exceptia:

A. Simptome motorii
B. Simptome somatosenzoriale
C. Simptome vegetative
D. Simptome psihice
 E. Alterarea starii de constienta
R=E( pag.5)

5. In perioada perinatala principalele cauze de convulsii sunt urmatoarele:

A. Encefalopatia hipoxic ischemica
B. Meningita purulenta
C. Hipoglicemia
D. Hipercalcemia
E. Tumorile cerebrale
R=A,B,C (pag.6)

6. Urmatoarele afirmatii despre encefalopatia mioclonica precoce (sindromul Aicardi) sunt

adevarate:
A. Debut dupa varsta de un an
B. Clinic apar mioclonii care persista si in somn
C. Aspectul EEG este de “suppression burst”
D. Prognosticul este bun
E. Decesul survine dupa varsta de 6 ani
R=B,C (pag.6)

7. *Epilepsia absenta a copilului are urmatoarele caracteristici cu o exceptie

A. Debut intre 4 si 10 ani
B. Clinic copilul prezinta absente tipice ( cateva sute/zi)
C. Prognostic bun
D. Prognosticul este nefavorabil,nu raspund la tratamentul cu antiepileptice
E. Stimularea luminoasa intermitenta favorizeaza producerea crizelor
R=D (pag.9)

8. Prima linie terapeutica in tratamentul statusului epileptic la copil consta in administrarea pe cale
parenterala ( iv) a unuia din urmatoarele medicamente:
A. Lorazepam
B. Diazepam
C. Clonazepam
D. Fenitoina
 E. Valproat de sodiu
R=A,B,C (pag.16)

INFECTIILE ACUTE DE CAI RESPIRATORII SUPERIOARE LA COPIL

1. Complicatiile supurative ale anginei acute cu streptococ beta hemolitic de grup A sunt
urmatoarele:
A. Limfadenita cervicala
B. Abcesul peritonsilar
C. Mastoidita
D. Glomerulonefrita acuta
E. Reumatismul articular acut
R=A,B,C (pag.20,21)

2. Tonsilectomia la copil se recomanda daca:

A. Are apnee de somn
B. Local sunt semne de malignitate: amigdale asimetrice, ulceratii
C. A avut un episod de amigdalita in ultimul an
D. A avut 2 episoade de amigdalita in ultimii doi ani
E. Prezinta o hipertrofie importanta a amigdalelelor care determina o detresa respiratorie obstructive
R=A,B,E (pag. 20,21)

3. *In laringitele obstructive apar urmatoarele semne cu o exceptie:

A. Disfonie
B. Tuse latratoare
C. Dispnee inspiratorie
D. Stridor inspirator
E. Wheezing
R=E (pag.22)

4. In epiglotita acuta la copil sunt adevarate urmatoarele afirmatii :

A. Este caracteristica pozitia preferentiala cu capul flectat “pozitie in trepied”
B. Copilul acuza disfagie
 C. Stare generala este alterata
D. Este produsa de virusul sincitial respirator
E. Copilul prezinta wheezing accentuat
R=A,B,C (pag. 24,25)

5. Diagnosticul diferential al epiglotitei acute se poate face cu urmatoarele afectiuni:

A. Traheita bacteriana
B. Aspiratie de corpi straini
C. Abces retrofaringian
D. Angina acuta
E. Pneumonia acuta interstitiala
R=A,B,C (pag.25,26)

6. Tratamentul laringitei acute subglotice consta in:

A. Aerosoli cu ventolin
B. Antibiotice
C. Corticosteroizi
D. Oxygen la nevoie
E. Asigurarea unei atmosfere umede
R=C,D,E (pag.24)

7. *In tratamentul faringitei streptococice la copil in caz de alergie la penicilina se recomanda unul
din urmatoarele medicamente cu o exceptie:
A. Eritromicina
B. Azitromicina
C. Claritromicina
D. Clindamicina
E. Trimetoprim+Sulfametazol
R=E (pag.21)

8. Urmatoarele afirmatii despre dozarea titrului de anticorpi antistreptolizina 0 (ASLO) in faringita

streptococica sunt adevarate:
A. Peak-ul seric e atins dupa 8 saptamani de la debut
B. In dinamica titrul creste de 10 ori fata de nivelul bazal
 C. Scaderea titrului e lenta ( luni de zile)
D. Revenirea la normal a titrului indica o vindecare a infectiei streptococice
E. Cresterea titrului sugereaza o noua infectie cu sreptococ
R=C,D,E (pag.20)

9. *Scorul Centor utilizat in diagnosticul faringitei cu streptococ beta hemolitic de grup A cuprinde
urmatoarele criterii clinice cu o exceptie:
A. Tuse
B. Tumefierea ganglionilor limfatici cervicali anteriori
C. Febra>38 grade
D. Exudat tonsilar sau tumefiere a amigdalelor
E. Varsta 3-14 ani
R=A (pag. 20)

10. Urmatoarele afirmatii despre laringita striduloasa sunt adevarate:

A. Apare la copiii cu vegetatii adenoide
B. Terenul alergic joaca un rol important in producerea bolii
C. Prodromul viral este absent
D. Copilul prezinta wheezing
E. Febra este intotdeauna prezenta
R=A,B,C (pag.23)

11. *Agentul etiologic cel mai frecvent implicat in etiologia otitei acute supurate la copil este:

A. Streptococcus pneumoniae
B. Hemophillus influenzae
C. Moraxella catarrhalis
D. Pseudomonas aeruginosa
E. Streptococcus pyogenes grup A

R: A ( pag. 28)

11. *Despre otita medie catarala se pot afirma urmatoarele, cu exceptia:

A. Este cosecinta inflamatiei secundare blocajului trompei lui Eustachio
 B. Se obiectiveaza prin prezenta unui transsudat seros si steril in urechea medie
C. Se obiectiveaza prin prezenta unui exudat steril in urechea medie
D. Este secundara rinofaringitei acute
E. Este consecinta presiunii negative din urechea medie
R = C (pag. 29)

12. In otita medie congestiva, semnul lui Vacher :

A. Are o mare valoare diagnostica

B. Este doar un semn orientativ

C. Presupune compresiunea dureroasa a tragusului

D. Este un semn extrem de concludent

E. Este utilizat pentru evidentierea sensibilitatii otice

R = B,C, E (pag. 29)

13. Simptome intalnite in otita medie acuta supurata, pot fi:

A. Varsaturi

B. Diaree

C. Convulsii

D. Otalgie calmata de deglutitie

E. Frecvent apare veritj

R = A, B, C (pag. 29)

NUTRITIE SI ALIMENTATIE pag. 35-39

1. Formulele de soia au urmatoarele indicatii la copil:

A. Pot fi administrate prematurilor

B.Galactozemie

C.Fibroza chistica

D.Intoleranta la lactoza

E.Sugarii sub 6 luni care prezinta un teren alergic

R= B, D (pag. 38)
2. Formulele de lapte pentru premature au urmatoarele modificari, comparativ cu formulele adaptate,
pentru sugari:

A. Sunt imbogatite caloric

B. Contin mai putine proteine (sub 1,7 g/100 ml)

C. Cantitatea de lactoza este redusa la 50%

D. Au adaos de lipide emulsionate

E. Sunt folosite ca fortifianti ai laptelui matern

R= A, C, D (pag. 37)

3. Formulele de start pentru sugari intrunesc urmatoarele caracteristici:

A. 67-72 Kcal/100 ml

B.Proteine 14-18 g/l

C.Glucide 65-83 g/l

D.Lipide 17 g/l

E.Raportul Ca:Ph = 1,2-2,2

R= A, B, C, E (pag. 37)

4. In diversificarea alimentatiei sugarului trebuie respectate urmatoarele principii:

A. Dieta hiperproteica, cu proteine de calitate superioara

B.Valoarea calorica a alimentului nou sa fie de 100 cal/100 g

C.Introducerea noului aliment se va face doar la sugarul sanatos

D.Introducerea noilor alimente se face selective si progresiv

E.Polizaharidele (amidonul) au proritate fata de zahar

R= C, D, E (pag 38)

5. Momentul optim al inceperii diversificarii la sugar trebuie sa fie:

A. 6 luni pentru sugarul alimentat natural

B. 3 luni pentru sugarul alimentat cu formula adaptata

C. 6 luni pentru sugarul alimentat artificial cu formula de lapte adaptata

D. 3 luni pentru sugarii alergici la proteinele laptelui de vaca

E. 4 luni pentru sugarul alimentat cu lapte de vaca

R= A, C, E (pag. 38,39)

6. Urmatoarele afirmatii cu privire la alimentatia naturala sunt adevarate:

A. Ofera protective antiinfectioasa

B. Ofera protective antialergica

C. Asigura transfer pasivi de anticorpi de la mama la sugar

D. Are o compozitie constanta de la nastere pe tot parcursul alaptarii

E.Previne obezitatea infantila

R: A, B, C, E (pag.36)

7. Laptele de mama are urmatoarele caracteristici:

A. Proteine 9 g/dl

B. Glucide 45 g/l

C. Lipide 40 g/l

D. Saruri minerale 8 g/l

E. Valoare energetica 690 cal/l

R: A, C, E (pag 36)

MALNUTRITIA (pag. 40-48)

1.*Malnutritia protein calorica de gradul I se caracterizeaza prin urmatoarele, cu o exceptie:

A. Indice ponderal 0,90-0.76

B. Indice nutritional 0,90-0,81

C. Talia redusa

D. Tesut adipos diminuat pe abdomen si pe torace

E. Curba ponderala stationara

R= C (pag. 44)

2. *Malnutritia protein calorica de gradul II se caracterizeaza prin urmatoarele, cu o exceptie:

A. IP= 0.75-0,60

B. IN= 0,60-0,70

C. Deficit ponderal 25-40%

D. Curba ponderala descendenta in trepte

E. Aspect de sugar foarte slab

R=B (pag.44)

3. *Malnutritia protein calorica de gradul III se caracterizeaza prin urmatoarele, cu o exceptie:

A. Deficit ponderal>40%

B. Absentabulei Bichat

C. Sugar hiporeactiv

D. Curba ponderala descendenta in trepte

E. Rezinstenta la infectii prabusita

R=D (pag.44)

4. *Aspectul clinic al copilului cu marasm include urmatoarele, cu o exceptie:

A. tesut cellular subcutanat absent

B. Tegumente uscate

C. Turgor absent

D. Abdomen marit de volum

E. Fata triunghiulara

R= D (pag. 45)

5. *Malnutritia proteica severa (Kwashiorkor) se caracterizeaza prin urmatoarele aspect clinice, cu o

exceptie:

A. Edeme faciale si ale membrelor

B. Hepatomegalie
C. Hipotonie musculara

D. Constipatie

E. Anorexie severa

R= D (pag.46)

6. Tratamentul dietetic al malnutritiei protein calorice a copilului impune respectarea urmatoarelor

principii:

A. Suport energetic de 35 cal/ 1 g de proteine

B. Aport de 40% proteine, 45-50% lipide si 10-15% glucide

C. Necesarul proteic poate ajunge la 4-5 g/kg/zi

D.Necesarul caloric poate ajunge la 180-200 Kcal/zi

E.Aport glucidic redus

R= A, C, D (pag.48)

RAHITISMUL CARENTIAL LA COPIL (pag.49-54)

1.In rahitismul carential la copil se intalnesc urmatoarele semne clinice la nivelul craniului:

A. Craniotabes precoce (inaintea varstei de 3 luni)

B. Bose parietale

C. Bose frontale

D. Inchiderea precoce a fontanelei anterioare

E. Plagiocefalie

R: B, C, E ( pag. 51)

2. Toracele rahitic se caracterizeaza prin:

A. Matanii costale

B.Santsubmamar Harrison

C.Torace evazat la baza

D.Coaste orizontalizate

E. Stern infundat sau proeminent

R: A, B, C, E (pag 51)
3. Semnele extraosoase din rahitism sunt reprezentate de:

A. Hipotonie musculara

B. Reflexe arhaice persistente

C. Stridor laringian

D. Convulsii

E. Artralgii

R: A, B, C, D (pag 51)

4. Urmatoarele date, cu privire la metabolismul vitaminei D, sunt adevarate:

A. Principalul metabolit active este 24,25dihidroxicolecalciferol

B. Este hidroxilata in ficat la 1,25dihidroxicolecalciferol

C. Vitamina D se absoarbe intestinal in prezenta acizilor biliari

D. Metabolitul 1,25dihidroxicolecalciferol este responsabil de actiunea vitaminei D la nivel intestinal,

renal si osos

E. Metabolizarea hepatica se face sub actiunea hidroxilazelorhepatice

R: C, D, E (pag 50)

5. Vitamina D are urmatoarele actiuni:

A. Creste absorbtia calciului la nivel intestinal

B.Creste reabsorbtia calciului la nivel tubular renal

C. Stimuleaza mineralizarea tesutului osteoid

D.Elimina fosforul pe cale renala

E. Creste extractia calciului la nivel osos

R= A, B, C (pag. 50)

6. Deficitul de vitamina D determina:

A. Scaderea absorbtiei intestinale a calciului

B. Hipoparatiroidism reactional

C. Scaderea secretiei de parathormon

D. Mineralizare deficitara a matricei osoase

E. Aparitia deformarilor osoase

R= A, D, E

7. Modificarile biochimice serice in rahitismul carential pot fi:

A. Fosfataza alcalina scazuta

B. Calcemia normala

C. Calcemia scazuta

D. Fosfatemia crescuta

E. Valorile parathormonului sunt scazute

R: B, C ( pag. 51)

8. *Cel mai bun indicator al deficitului de vitamina D este:

A. 25 hidroxi-ergocalciferol

B. 1,25dihidroxi-colecalciferol

C. 24,25dihidroxi-colecalciferol

D. 7 dihidroxi-colesterol

E. 25 hidroxi-colecalciferol

R= E (pag. 51)

9. Necesarul de vitamina D pentru profilaxia rahitismului este:

A. 400-800 UI/zi

B. 100000UI/zi

C. 200000 UI/zi

D. 2000-4000 UI/zi

E. 600000UI/zi
R= A ( pag. 53)

10. In tratamentul curativ al rahitismului se pot folosi urmatoarele scheme:

A. Vitamina D 2000-4000 UI/zi oral, timp de 6-8 saptamani, urmata de doze de 800 UI/zi 6 luni

B. 400-800 UI/zi, asociat cu calciu 50-80 mg/kg/zi, oral 3-4 saptamani

C. 3 doze de depozit, a cate 100000 UI/ziim la 3 zile, dupa 30 zile se revine la dozeleprofilactice

D. Este suficienta administrarea de calciu, 50-80 mg/kg/zi, oral 3-4 saptamani

E. Administrarea unei doze unice de 600000UI, apoi dupa 30 zile se revine la dozele profilactice

R: A, E (pag. 53)

11. Semnele clinice ale hipervitaminozei D sunt:

A. Inapetenta

B. Varsaturi

C. Oligurie

D.Convulsii

E. Hipotonie

R= A, B, E (pagina 52)

12. Tratamentul hipervitaminozei D consta in:

A. Administrare de chelatori de calciu

B. Evitarea expunerii la soare

C. Diuretice

D. Cortizon

E. Administrare de alimente bogate in calciu

R= A, B, D (pag. 52)

Anemii pag. 55 – 60

1. In functie de carenta predominanta, se evidentiaza mai multe forme clinice de anemie, cu

exceptia:
A. Anemie prin deficit de cupru
B. Anemie prin deficit de seleniu
 C. Anemie prin deficit de fier
D. Anemie prin deficit crom
E. Anemie prin deficit de cobalt
R = B, D (pag. 55)

2. Forme clinice de anemie, in functie de carenta predominanta sunt:

A. Anemie prin deficit de vitamina B12
B. Anemia prin deficit de vitamina A
C. Anemia prin deficit de vitamina C
D. Anemia prin deficit de vitamina B6
E. Anemia prin deficit de vitamina E
R = A,C,D,E (pag. 55)

3. Anemia feripriva se caracterizeaza prin:

A. Scaderea manifesta a capitalului de fier
B. Reprezinta 50% din anemiile carentiale
C. Sideremie scazuta (fier seric 60 mg/100 ml)
D. Este cea mai frecventa anemie din patologia sugarului
E. Este hipocroma si microcitara
R = A, D, E (pag. 55)

4. Manifestarai clinice in anemia feripriva, pot fi:

A. Paloare
B. Fatigabilitate
C. Somnolenta
D. Toleranta scazuta la efort
E. Iritabilitate
R = A, B, D, E (pag. 55)

5. Anemia feriprifa se defineste prin:

A. Hipocromie (CHEM < 30%)
B. HEM < 25 µg
C. Microcitara
D. VEM < 70 mm3
E. Macrocitara
R = A, C (pag. 55)

6. *Privind epidemiologia anemiei feriprive, putem afirma ca:

A. Deficitul de fier este prezent doar la 10% din populatia pediatrica

B. Este o anemie rar intalnita
C. Prevalenta este invers proportionala cu statusul economic
D. Prevalenta este direct proportionala cu consumul de proteina animala
E. Nu este intalnita la scolari
R = C (pag. 55)
 7. Privind etiopatogenia anemiei feriprive putem constata:
A. Labilitatea metabolismului
B. Necesar scazut de fier
C. Capitalul de fier scade la 25 g fier
D. Aport redus de fier in perioada alimentatiei lactate
E. Absortia fierului din laptele de vaca este de 49%
R = A, D (pag. 55 – 56)

8. *Necesarul de fier al organismului, in copilarie este:

A. 2 -15 mg/ Kg/zi la cei cu greutate mare la nastere

B. 0,3 – 1 mg/Kg/zi (la un coeficient de absortie de 10%)
C. Nu este influentat de pierderile de sange
D. 2 -15 mg/Kg/zi (la un coeficient de absortie de 10%)
E. 0,3 – 1 mg/Kg/zi (cand exista pierderi de sange)
R = B (pag. 56)

9. Printre mecanismele si cauzele ce determina carenta de fier se enumera:

A. Epuizare lenta a unor rezerve cantitative reduse
B. Aport redus
C. Pierderi crescute
D. Necesar scazut
E. Tulburari de absortie si digestie
R = B, C, E (pag. 56)

10. Despre fier putem afirma:

A. Continutul in fier al laptelui de mama este de 0,4 - 1,5 g/l
B. In laptele de vaca se gaseste 0,2 – 0,6 mg/l fier
C. Absortia fierului din laptele de mama este de 49%
D. Absortia fierului din laptele de vaca este doar de 5%
E. Continutul in fier al laptelui de mama este de 2 – 3 mg/l
R = B, C (pag. 56)

11. Epuizarea rapida a rezervelor de fier cantitativ reduse, se intalneste in:

A. Postmaturitate

B. Gemelaritate

C. Melena intrauterina

D. Carenta de fier materna

E. Transfuzie materna

R = B, C, D (pag. 56)
12. *Aportul redus de fier apare in urmatoarele, cu o exceptie:

A. Regim lactat prelungit

B. Diversificare corecta

C. Diete restrictive

D. Refuzul proteinelor animale in alimentatie

E. Regim lacto-fainos prelungit

R = B (pag. 56)

13. *Necesar crescut de fier apare in urmatoarele, cu exceptia:

A. Prematuritate

B. Dismaturitate

C. Gemelaritate

D. Postmaturitate

E. Malformatie cardiaca cianogena

R = D (pag. 56)

14. Tulburarile de absortie si digestie pot fi:

A. Globale – aclorhidrie

B. Globale – gastrita hipertrofica

C. Globale – celiakie

D. Selective – intoleranta la dizaharidaze

E. Selective – boala Riley

R = A, C, E (pag. 56)

15. Tulburari globale de absortie si digestie sunt:

A. Celiakie
B. Mucoviscidoza

C. Parazitoze intestinale

D. Boala Riley

E. Gastrita atrofica

R = A, B, C, E (pag. 56)

16. Enunturile adevarate despre manifestarile clinice in anemia feripriva sunt:

A. Se instaleaza dupa o perioada d elatenta

B. Apar la sfarsitul primului an de viata

C. Apar in al doilea an de viata

D. Perioada de latenta este de ordinul saptamanilor

E. Nu exista perioada de latenta

R = A,B, C (pag. 56)

17. Semne de anemie sunt:

A. Paloare

B. Apetit capricios

C. Splenomegalie, prezenta in 50% din cazuri

D. Palpitatii

E. Agitatie

R = A, B, D (pag. 56)

18. *Cauze de pierderi crescute pot fi, cu exceptia:

A. Hemoragie cronica

B. Hemosiderinurie

C. Exudatie proteica
D. Recoltari excesive

E. Postneonatal – hemoragie retroplacentara

R = E (pag. 56)

19. Manifestari clinice de anemie feripriva pot fi:

A. Tulburari musculare (pseudomiopatie)

B. Tulburari digestive ( reducerea aciditatii gastrice)

C. Tulburari neuropsihice

D. Tulburari trofice ale tegumentelor ( sindromul PICA)

E. Dezvoltare mentala si motorie crescuta

R = A, B, C (pag. 56)

20. Paraclinic, in anemia feripriva se identifica:

A. Hipocromie marcata

B. Numeroase hematii in “semn de tras la tinta”

C. Reticulocite scazute

D. Microcitoza precoce

E. Prezenta anulocitelor

R = A, E (pag. 57)

21. *Maduva osoasa, in anemia feripriva, prezinta urmatoarele modificari, cu exceptia:

A. Hiperplazie moderata, predominant eritroblastica

B. Eritroblasti mici cu contur zdrentuit

C. Sideroblasti scazuti sub 1%

D. Hemosiderina lipseste din celulele reticulare

E. coloratia pentru fier a frotiului medular este testul diagnostic cel mai fidel
R = C (pag 57)

22. In anemia feripriva intalnim, cu exceptia:

A. Coeficientul de saturare al transferinei este > 16%

B. Sideremie scazuta

C. Protoporfirina eritrocitara libera scazuta

D. Feritina serica scazuta

E. Cresterea capacitatii totale de legare a fierului

R = A, C (pag. 57)

23. Diagnosticul pozitiv, in anemia feripriva se stabileste pe baza:

A. Elementelor anamnestico-clinice

B. Elementelor paraclinice

C. Raspunsului terapeutic

D. Probei terapeutice ce consta in administrarea a 3 μg Fe ++/kg

E. Aparitiei crizei reticulocitare la doua saptamani dupa initierea feroterapiei

R = A, B, C, (pag. 57)

24. Pentru stabilirea diagnosticului de anemie feripriva, trebuie excluse urmatoarele patologii:

A. Anemia intrainfectioasa

B. Anemiile sideroblastice congenitale

C. Sindroamele talasemice

D. Anemiile hemolitice

E. Anemiile sideroblastice dobandite

R = A, B, C, E (pag. 57)
25. Formele clinice de anemie feripriva caracteristice copilului sunt:

A. Anemia feripriva nutritionala cu debut dupa varsta de 4 -6 luni la sugarul nascut la termen

B. Cloroza tinerelor fete

C. Anemia feripriva nutritionala, cu debut dupa varsta de 4 – 6 luni la prematur

D. Anemia feripriva nutritionala cu debut dupa varsta de 1 -3 luni la prematur

E. anemia feripriva nutritionala cu debut dupa varsta de 1 – 3 luni la sugarul nascut la termen

R = A, B, D (pag. 58)

26. *Formele de carenta de fier sunt, cu exceptia:

A. Carenta prelatenta : fier seric scazut, rezerve de fier absente

B. Carenta latenta: fier seric scazut

C. Carenta manifesta: fier seric scazut

D. Carenta manifesta: rezerve de fier absente

E. Carenta latenta: rezerve de fier absente

R = A (pag. 58)

27. Complicatii intalnite in anemia feripriva sunt:

A. Tulburari de concentrare si atentie

B. Tulburari de comportament

C. Frecvent, insuficienta cardiaca

D. Malabsortie

E. Deficit imunitar

R = A, B, D, E (pag. 59)

28. Pot fi considerate forme de anemie feripriva, urmatoarele:

A. Anemia prematurului

B. Pica, considerata exclusiv cauza a anemiei feriprive

C. Anemia feripriva din alergiaa la proteinele laptelui de vaca

D. Hemosideroza pulmonara, definita prin precipitarea fierului la nivelul alveolelor pulmonare

E. Anemia posthemoragica cronica, ce induce initial o stare sideroblastica, apoi o anemie feripriva
manifesta

R = A, C (pag. 58)

29. Evolutia sub tratament a anemiei feriprive presupune urmatoarele:

A. In prima zi se refac enzimele tisulare

B. In a doua zi este initiat raspunsul medular

C. progresiv creste valoarea hemoglobinei cu 0,1 – 0,5 g hemoglobina/100ml/zi

D. Dupa sfarsitul primei luni apare raspunsul reticulocitar

E. Depozitele de fier se normalizeaza dupa 3 – 6 saptamani

R = A, B, E (pag. 60)

30. Despre profilaxia anemiei feriprive sunt adevarate:

A. Incepe din perioada prenatala

B. Presupune ligaturarea imediata a cordonului ombilical

C. La sugarii alimentati artificial se suplimenteaza dieta cu fier astfel incat se asigura o asigura o doza de
4 mg fier elemental/kg/zi

D. Diversificare precoce sub 4 luni si jumatate de viata

E. icurajarea alimentatiei la san pana la 6 luni

R = A, E (pag. 59)

31. Tratamentul curativ al anemiei feriprive se realizeaza prin:

A. Mijloace dietetice

B. Mijloace medicamentoase

C. Ocazional prin transfuzii

D. Utilizarea unor formule de lapte ce contin suplimente d efier (6 – 12 g/l)

E. Se utilizeaza frevent laptele de vaca si fainoasele

R = A, B, C (pag. 59)

32. Tratamentul medicamentos in anemia feripriva utilizeaza:

A. Calea orala ca si cale de electie

B. Se utilizeaza saruri feroase cu continut de 6 – 8 mg/kg/zi fier elemental

C. Preparatele se administreaza in timpul mesei

D.Administrarea preparatelor de fier poate fi asociata cu administrare de vitamina C

E. Durata tratamentului medicamentos este de 2 luni

R = A, D (pag. 59)

33. *Lipsa de raspuns la tratamentul oral al anemiei feriprive are drept cauza umatoarele, cu exceptia:

A. Administrare incorecta

B. Folosirea unor preparate ineficiente

C. Persistenta unor sangerari nediagnosticate

D. Diagnostic corect

E. Absortie intestinala ineficienta prin medicatie concurenta (saruri de cupru si zinc)

R = E (pag. 59)

34. Calea intramusculara de administrare a tratamentului in anemia feripriva poate fi folosita in

urmatoarele situatii:

A. Intoleranta orala la fier

B. Hemoragii cronice (menometroragii, epistaxis)

C. Afectiuni intestinale severe

D. Pacienti cu lipsa de complianta la tratamentul oral

E. Este o cale frecvent utilizata in practica medicala

R = A, C, D (pag. 59)

CHIRURGIE GENERALA

Subiecte licenta 2016 MG

I. Apendicita acută:
1. Factorii favorizanţi ai apendicitei acute conform teoriei enterogene sunt:

A. coproliţii

B. corpii străini

C.tromboza arterei apendiculare

D.cuduri ale apendicelui

E.paraziţi intraluminali

Răspuns= A, B (pag. 167)

2. * Din tabloul clinic tipic al apendicitei acute pot face parte cu excepţia:
A. durere
B. anorexie
C. constipaţie
D. diaree
E. subfebrilitate
Răspuns=D (pag. 167-168)

3. Triada simptomatică a lui Dieulafoy în apendicita acută este reprezentată de :

A. durere
B. vărsături
C. diaree
D. hiperestezie cutanată
E. apărare musculară în fosa iliacă dreaptă
Răspuns=A, D, E. (pag.168)

4. *Leucocitoza în apendicita acută are tipic valori de :

A. 14.000/mm³
B. 20.000/ mm³
C. 10.000/ mm³
D. 12.000/ mm³
E. leucocitoza nu este prezentă în apendicita acută
Răspuns= C (pag. 168)

5.Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute se poate face cu :

A. colică renală stângă

B. colica biliară
C. adenită mezenterică
D. ulcer gastric
E. salpingită
Răspuns: B, C, E.(pag. 169)

II. Ocluziile intestinale:

1. Sindromul Ogilvie apare:

A. la vârstnici
B. la imunodeprimati
C. postoperator în chirurgia cardiacă
D. în hipokaliemii
E. În hipernatremii
Răspuns= A, C, D(pag.218)

2.Ocluziile funcţionale sunt reprezentate de:

A. ileusul paralitic
B. ileusul neurogen
C. inflamaţii ale intestinului
D. colici renale
E. colici biliare
Răspuns=A, B, C, D(pag.218)

3.*Ocluzia mecanică nu se datorează:

A. administrare de anticolinergice
B. tumorilor
C. polipilor intestinali
D. fecaloamelor
E. bridelor
Răspuns=A(pag.218)

4. Din punct de vedere evolutiv ocluziile se clasifică în :

A. acute
B. supraacute
C. subacute
D.cronice
E.subcronice
Răspuns= A, C, D(pag.219)

5.* Cauzele ocluziilor mecanice la nivelul intestinului subţire sunt cu excepţia:

A. bride
B. ileus biliar
C. Boală Crohn
D. fibroză chistică
E. rectocolită ulcerohemoragică
Răspuns=E(pag. 219)

6.* În ocluziile înalte printre primele semne clinice manifeste se numără:

A. anxietatea
B. vărsăturile
C. oprire tranzit intestinal pentru gaze
D. oprire tranzit intestinal pentru materii fecale
E. tahicardie
Răspuns=B(pag. 220)

7. *Radiografia abdominală simplă poate evidenţia tipic în ocluzie:

A. pneumoperitoneu
B. semnul Chilaiditi
C. nivele hidroaerice
D. semnul Lanz
E. distensie a rectului
Răspuns= C (pag.221)

8. Semnele de gravitate în ocluzia intestinală pot fi reprezentate de :

A. pneumatoză intestinală
B. dilatare cec peste 5 cm
 C. dilatare gastrică
D. aeroportia
E. pneumoperitoneu
Răspuns=A, D, E(pag. 221)

9. Diagnosticul diferenţial al ocluziei intestinale se poate face cu:

A. infarctul miocardic acut

B. pneumonia bazală
C. pancreatită acută
D. tabes
E. colecistită acută
Răspuns=A, B, C, E.(pag.222)

10. Volvulusul de sigmoid se caracterizează prin:

A. frecvenţa crescută la femei

B. apare la copii
C. favorizat de prezenţa unui mezosigmoid scurt
D. asimetrie abdominală
E. imagine hidroaerică în W
Răspuns=D,E(pag.223)

11. Semnul von Wahl presupune:

A. sonoritate timpanică periombilical

B. durere fosă iliacă stânga
C. meteorism intens periombilical
D. accentuare durere la palpare
E. remitere durere la palpare
Răspuns=A, E(pag.224)

12. Invaginaţia intestinală poate fi:

A. ileo-ileală
B. ileocolică
C. ileocecocolică
D. frecvent colocolică la copii
E. ileocecală
Răspuns= A, B, C, E (pag. 224)

13. Complicaţiile ocluziilor mecanice sunt:

 A. sindrom Mendhelson
B. sindrom Munchausen
C. insuficienţă respiratorie acută
D. BPOC
E. insuficienţă renală acută
Răspuns= A, C, E (pag.225 )

14. În obstrucţiile tumorale la nivelul colonului stâng conduita terapeutică clasică este:

A. colectomie subtotală
B. hemicolectomie stângă
C. operaţia Hartmann
D. colostomie de degajare
E. operaţia Dixon
Răspuns=C, D (pag.227)

15. Netratată ocluzia intestinală mecanică expune la:

A. perforaţii diastatice
B. şoc toxicoseptic
C. peritonite secundare
D. reluarea tranzitului
E. hiperpotasemie
Răspuns: A, B, C(pag. 226

III. Hemoragiile digestive

1. Hemoragiile digestive datorate malformaţiilor arteriovenoase sunt:

A. Sindromul Mallory-Weiss
B. Leziune Dieulafoy
C. Bleb nevus syndrome
D. Sindromul Zollinger Ellison
E. Sarcomul Kaposi
Răspuns =BC (pag. 228 )

2.* Cauze de HDS sunt cu excepţia:

A. administrare de Ketonal
B. infecţia cu Citomegalovirus
C. infecţia cu Candida
D. sindrom Osler-Rendu
E. hipertensiunea portală
 Răspuns=C (pag.228-229)

3.* Manifestările clinice în HDS sunt:

A. rectoragia
B. dureri toracice
C. eritem facial
D. hematuria
E. melenă
Răspuns=E (pag. 229)

4.* Metodă de diagnostic primară în HDS este reprezentată de:

A. colonoscopie
B. endoscopie digestivă superioară
C. CT abdominal
D. echografie abdominală
E. tuşeu rectal
Răspuns=B (pag. 230)

5. * Clasificarea Forest Ib a HDS semnifică:

A. sângerare în jet
B. cheag aderent
C. leziuni fără stigmate de sângerare
D. sângerare în pânză
E. vas de sânge vizibil nesângerând
Răspuns=D (pag.231)

6. Indicatori ai unei sângerări masive sunt:

A. bradicardia
B. tahicardia
C. alcaloză
D. acidoză
E. azotemie
Răspuns=B, D, E (pag.232)

7. Scorul de severitate Rockall depinde de :

A. puls
B. temperatura
 C. TA
D. Prezenţa comorbiditatilor
E. Conştientă
Răspuns= A, C, D. (pag.233)

8. Tratamentul HDS presupune:

A. refacerea volumului circulant

B. aplicarea regulii de “3 la 1”
C. corectarea tahicardiei
D. corectarea hipotermiei
E. corectarea coagulopatiilor
Răspuns=A, B, E (pag. 233)

9.Criteriile de prognostic favorabil în HDS sunt:

A. vârsta sub 80ani

B. vârsta peste 40 ani
C. lipsa ascitei
D. prezenţa ascitei
E. absenţa hematemezei la 1 oră de la prezentare
Răspuns=B,C, E (pag.234)

9. Aspiraţia gastrică se practică în hemoragiile digestive superioare în vederea:

A. monitorizării sângerării
B. diagnosticului
C. pregătirii în vederea colonoscopiei
D. hemostazei
E. administrării substanţelor corozive
Răspuns= A, B, D (pag. 234)

10. Terapia chirurgicală în HDS are indicaţii absolute în cazul:

A. eşecul tratamentului endoscopic

B. instabilitate hemodinamică
C. hemoragii recurente
D. antecedente de ulcer gastric
E. refuzul transfuziei
Răspuns=A, B, C (pag. 236)

11. Opţiuni terapeutice în varicele esofagiene hemoragice sunt:

 A. scleroterapie
B. sunt transjungular postosistemic intrahepatic
C. sunt transjungular postosistemic extrahepatic
D. farmacoterapie
E. tamponament cu sondă Linton-Nachlas
Răspuns =A, B, D, E (pag. 237)

12. Factorii de risc în apariţia ulcerelor de stress sunt:

A) şocul

B)sepsisul

C) administrare de aspirină

D) traumatisme multiple

E) arsuri de 10% suprafaţă corporală

Răspuns=A,B, D (pag. 240)

13. Hemoragia heraldică presupune:

A. apariţia unei hemoragii după tratament medicamentos

B.asocierea unei fistule aortoenterice

C.asocierea varicelor esofagiene

D.hemoragie masivă

E.hemoragie redusă

Răspuns:B, E (pag.242)

14. Leziuni digestive sângerânde pot fi:

A. watermelon stomach

B.angiodisplaziile intestinale

C. hemobilia

D.hemosuccus pancreaticus

E.apendicită
 Răspuns=A, B, C, D (pag.242-243)

15. Hemoragia digestivă inferioară se poate manifesta cu:

A. melenă
B. hematemeză
C. hematochezie
D. rectoragie
E. hemoptizie
Răspuns= A, C, D (pag.243)

1.* Pe ce loc se situeaza pe plan mondial ca si frecventa cancerul colo-rectal?

A. Locul I

B. Locul II

C. Locul III

D. Locul IV

E. Locul V

Raspuns: C (pag. 251)

2. Notati afirmatiile adevarate despre cancerul colo-rectal:

A. In ultimile doua decade incidenta canceruluui colo-rectal a scazut in Europa , in special in tarile estice.

B. In ultimele doua decade incidenta canncerului colo-rectal a crescut in Europa, in special tarile estice.

C. Sub forma sporadica apare cu frecventa de 75-80%.

D. Sub forma sporadica apare cu frecventa de 90-95%.

E. Sub forma sporadica apare cu frecventa de 60-70%.

Raspuns: B, D (pag. 251)

3.Factori favorizanti ai cancerului coo-rectal sunt:

A. Gastrectomiile in antecedente.

B. Radioterapie in antecedente.
C. Dieta scazuta in grasimi.

D. Colecistectomiile in antecedente.

E. Consumul de preparate hormonale.

Raspus B, D, E(pag. 252)

4. Cele mai caracteristice simptome ale cancerului colo-rectal sunt:

A. Tenesmele.

B. Sangerari rectale.

C. Inapetenta.

D. Dureri abdominale.

E. Subfebrilitate.

Raspuns: A, B, D (pag.252)

5.* Tulburari de tranzit intestinal manifestate prin falsa diaree apar in:

A. Tumori rectale.

B. Leziuni stenozante recto-sigmoidiene.

C. Tumori local avansate.

D. Tumori pe colonul stang.

E. Tumori pe colonul drept.

Raspuns: B (pag. 252)

6. Invazia in stomac a unei tumori localizate pe colonul transvers se manifesta prin:

A. Dureri abdomiale.

B. Pneumaturie.

C. Fetor oris.

D. Diaree incoercibila.
E. Scadere ponderala.

Raspuns: A, C, D (pag. 253)

7.* Tumorile colo-rectale sincrone apar intr-un procent de:

A. 3-5%.

B. 60-70%.

C. 1-3%.

D. 5-10%.

E. 15-20%.

Raspuns: A (pag. 253)

8. Factorii de prognostic negativ pentru cancerul colo-rectal in stadiul II sunt:

A. Gradul de raspuns la tratamentul adjuvant.

B. Gradul de diferentiere tumorala.

C. Invazia limfatica si venoasa.

D. Invazia neurala.

E. Gradul de raspuns la tratamentul neoadjuvant.

Raspuns: B, C, D, E (pag.256)

9.* Frecventa ocluziei ca si modalitate de diagnostic in cancerul colo-rectal este de:

A. 5-10%

B. 10-15%

C. 15-25%

D. 25-35%

E. 35-45%
Raspuns: C (pag.257)

10. Notati afirmatiile adevarate despre abcesul retroperitoneal in cancerul colo-rectal:

A. La palpare se evidentiaza o formatiune tumorala cu zone de fluctuenta.

B. Simptomatologia este dominata de starea septica.

C. Prezinta fenomene de celulita parietala.

D. Prezinta dureri abdominale.

E. Prezinta emfizem subcutanat.

Raspuns: B, C, E (pag.257)

11. Marginile de siguranta in rezectia radicala a cancerului de colon sunt:

A. 10 cm superior de tumora.

B. 5 cm superior de tumora.

C. 5 cm inferior de tumora.

D. 3 cm inferior de tumora.

E. 1 cm inferior de tumora.

Raspuns: B, C (pag.258)

12. Colectomia segmentara stanga inalta presupune:

A. Ligatura arterei colice drepte.

B. Ligatura arterei colice medii.

C. Ligatura arterei colice stangi.

D. Ligatura arterei mezenterice inferioare.

E. Ligatura ramului stang al arterei colice medii.

Raspuns: C, E (pag. 258)

13. Rata de recidiva locala in cancerul colo-rectal a fost redusa la sub 8% datorita:

A. Evaluarii anatomo-patologice a piesei de rezectie.

B. Eficienta chimioterapiei preoperatorii.

C. Eficienta radioterapiei preoperatorii.

D. Exciziei totale de mezorect.

E. Eficienta chimioterapiei postoperatorii.

Raspuns: A, C, D (pag. 258)

14.* In momentul diagnosticului care este procentul de tumori rectale inoperabile?

A. 5-10%.

B. 10-20%.

C. 20-30%.

D. 30-35%.

E. 35-45%.

Raspuns: B (pag. 258)

15. Indicatiile radioterapiei preoperatorii in cancerul de rect sunt:

A. Tumori in stadiul T3.

B. Tumori in stadiul T4.

C. Neoplasmul rectal subperitoneal.

D. Neoplasmul rectosigmoidian.

E. Neoplasmul ampulei rectale.

Raspuns: A, B, C (259)
16. Avantajele tratamentului neoadjuvant in cancerul de rect local avansat sunt:

A. Eradicarea leziunilor secundare.

B. Imbunatatirea rezultatului functional.

C. Reducerea recurentei locale.

D. Maximizarea conversiei la operabiitate.

E. Coborarea limitei de rezecie in cancerul rectal jos situat.

Raspuns: B, C, D, E (pag.259)

17.* Limita distala de rezectie in cancerul de rect este:

A. 1cm

B. 3cm

C. 5cm

D. 8cm

E. 10cm

Raspuns: A (pag. 259)

18. Abordul minim invaziv in cancerul de rect (laparoscopia asistata robotic) are urmatoarele avantaje:

A. Imbunatateste supravietuirea.

B. Permite o disectie foarte joasa.

C. Permite vizualizarea plexurilor nervoase.

D. Reducerea recurentei loale.

E. Prezervarea sfincterului anal.

Raspuns: B, C, E (pag.259)

19. Tumorile de colon drept se caracterizeaza prin:

A. Emisie de sange cu cheaguri.

B. Rectoragii cu sange rosu, proaspat.

C. Anemie cronica feripriva.

D. Eliminare de sange rosu amestecat cu cheaguri.

E. Hemoragii repetate cu cantitati mici de sange.

Raspuns: C, E (pag. 257)

20. Notati afirmatiile adevarate despre cancerul colo-rectal:

A. Ocupa locul al II-lea ca si frecventa.

B. Ocupa locul al III-lea ca si frecventa.

C. La barbati ocupa locul II.

D. La femei ocupa locul III.

E. La femei ocupa locul II.

Raspuns:B, E (pag. 251)

CANCERUL GASTRIC

1. Din punct de vedere epidemiologic, cancerul gastric se caracterizează prin:

A. Frecvența bolii este maxima între 30-40 ani

B. În ceea ce privește sexul, raportul bărbați/femei este de 4/1
C. Regiunile cu risc sunt reprezentate de județele din estul Transilvaniei (Covasna, Harghita)
D. În lume se situează pe locul al doilea în clasamentul tumorilor maligne după cancerul de
sân
E. Apare cu o frecvență semnificativ mai mare în țările în curs de dezvoltare

R: C,E (pag 262)

2. În cancerul gastric, care dintre următoarele afecțiuni pot fi considerate stări precanceroase:

A. Ulcerul gastric
B. Gastrita cronică atrofică
C. Gastrita hipertrofică
D. Polipii gastrici
 E. Refluxul biliar duodeno-gastric

R: A, B, C, D (pag 263)

3. Cancerul gastric în fază avansată poate avea următoarele semne semiologice:

A. Palparea unei tumori în mezogastru

B. Palparea unei adenopatii prerectale tușabile (semnul Strauss)
C. Palparea unui “cancer superficial”
D. Palparea ganglionului Virchoff-Troiser
E. Anemie – hipoproteinemie

R: B,D (pag 264)

4. Nișa malignă din cancerul gastric poate avea următoarele aspecte:

A. Pedicul de comunicare larg

B. Pedicul de comunicare îngust
C. Se înscrie în interiorul liniei exterioare a profilului gastric
D. Este semnul radiologic cel mai important al neoplasmelor ulcerate
E. Apare cel mai frecvent în neoplasmele infiltrative

R: A, C, D (pag 265)

5. După aspectul macroscopic endoscopic, cancerul gastric incipient se clasifică în:

A. Tipul I sau protruziv – se prezintă ca o excrescență polipoidă sau papilară

B. Tipul III sau excavat
C. Tipul II sau vegetant
D. Tipul IV sau infiltrativ
E. Tipul II sau linita plastică

R: A,B (pag 265)

6. *Determinarea antigenului carcinoembrionar (ACE) în cancerul gastric, poate evidenția:

A. Prezența unui cancer incipient

B. Valori crescute de ACE seric se găsesc la peste 70-85% din cazuri
C. Este un marker tumoral specific pentru cancerul gastric
D. Creșterea nivelului plasmatic în perioada postoperatorie are semnificație diagnostică pentru
recidiva locală
E. Valorile crescute ale ACE pot evidenția o anemie monocitară
R: D (pag 266)

7. Antigenul carcinoembrionar (ACE) în cancerul gastric:

A. Are specificitate crescută
B. Valori crescute peste 5-10 ng/ml se găsesc doar la 25-40% din cazuri
C. Utilitatea acestui test crește în urmărirea postoperatorie
D. Scăderea nivelului plasmatic al ACE în perioada postoperatorie are semnificație diagnostică
pentru recidiva locală
E. Creșterea nivelului plasmatic al ACE în perioada postoperatorie este util in luarea deciziei de
reexplorare („second look”)

R: B, C, E (pag 266)

8. În cancerul gastric pot apărea următoarele modificări sanguine:

A. Anemie hipocromă microcitară
B. Anemia macrocitară datorită hemoragiilor acute
C. Leucocitoză 20.000 – 25.000/mmc
D. Creșterea IgG și a haptoglobinei
E. Viteza de sedimentare a hematiilor poate fi accelerată în cancerul avansat

R: A, D, E (pag 266)

9. *În stadializarea TNM a cancerului gastric, T3 reprezintă:

A. Cancer limitat la musculară
B. Cancer limitat la submucoasă
C. Cancer care invadează seroasa
D. Cancer ce invadeaza organele vecine
E. Cancer limitat la musculară, dar cu ganglioni în vecinătate

R: C (pag 267)

10. * În stadializarea TNM a cancerului gastric, T2 este reprezentat de:

A. Cancer ce invadează seroasa
B. Cancer limitat la mucoasă
C. Cancer limitat la submucoasă
D. Cancer limitat la musculară
E. Cancer incipient cu adenopatii de vecinătate

R: D (pag 267)

11. Indicațiile chirurgicale în cancerul gastric pot fi:

A. De urgență (în hemoragie)
B. Elective cu obiectiv radical
C. Absolute în toate cazurile
D. Elective cu obiectiv paliativ
E. De urgență în perforație
R: A, B, D,E ( pag 268)

12. În cancerul gastric prin rezecția gastrică subtotală radicală se înțelege:

A. Rezecția subtotală gastrică care îndepărtează procesul tumoral în totaliate

B. Îndepărtarea micului epiploon
C. Îndepărtarea ganglionilor perigastrici
D. Îndepărtarea marelui epiploon
E. Îndepărtarea ganglionilor regionali și a splinei

R: A, B, C, D (pag 268)

13. În cancerul gastric, gastrectomia radicală proximală, include rezecția:

A. Ligamentului gastro-colic
B. Ligamentului gastro-splenic fără splenectomie
C. Micului epiploon
D. 1/3 distală a esofagului toracic
E. Ligamentului gastro-splenic cu splină

R: A,C,E ( pag 268)

14. Gastrectomia totală radicală din cancerul gastric, include rezecția:

A. Marelui epiploon
B. Celor 16 grupe ganglionare limfatice
C. Micului epiploon
D. Splinei
E. Mezocolonului transvers

R: A, B, C, D ( pag 269)

15. Operațiile radicale complexe din cancerul gastric pot include:

A. Gastro-pancreatectomia
B. Gastrectomia asociata cu ooforectomia
C. Gastrectomia asociata cu histerectomie totală
D. Gastro-nefrectomie dreaptă
E. Gastrectomia asociata cu excizia lobului stâng hepatic

R: A,B,E (pag 270)

16. Rezecția paliativă din cancerul gastric are următoarele beneficii:

A. Permite îndepărtarea în totalitate a tumorii, împreună cu toate grupele ganglionare regionale
B. Supraviețuirea la 5 ani ajunge la 40-50%
C. Asigură profilaxia hemoragiilor secundare din tumoră
D. Reduce gradul de intoxicație și cașexie tumorală
E. Încetinește creșterea metastazelor prin ameliorarea reacției imunologice de apărare a
organismului
R: C, D, E (pag 270)

17. În cancerul gastric operațiile de ocolire sunt indicate:

A. În formele tumorale limitate, cu dimensiuni mici, necomplicate
B. În cazul existenței unei tumori extinse, plasate în apropierea cardiei
C. În cazul tumorilor ce împiedica tranzitul alimentar
D. În cazul tumorilor nestenozante, dar cu metastaze hepatice sau pulmonare
E. În cazul tumorilor extinse plasate în apropierea pilorului

R: B,C,E (pag 270)

18. Imunoterapia în cancerul gastric:

A. Este indicată în stadiul II.
B. Este eficientă și în formele avansate
C. Durata tratamentului este de maxim 3 luni
D. Aplicată singură este puțin eficientă
E. Este indicată doar în stadiul IV

R: A,D (pag 271)

19. Chimioterapia în cancerul gastric:

A. Este indicată doar în faze incipiente
B. Este considerată la ora actuală puțin eficace
C. Permite reducerea recidivei tumorale la 5 ani cu 80% în stadiul III
D. Utilizează mitomicin-C sau 5-fluorouracil
E. Crește supraviețuirea la 5 ani cu 55-65%

R. B, D (pag 271)

20. După gastrectomia totală radicală din cancerul gastric, restabilirea continuității digestive se poate
realiza prin:

A. anastomoză eso-duodenală
B. anastomoză esojejunală termino-terminală
C. interpoziție de segment ileal
D. montarea de endoproteză expandabilă
E. anastomoză eso-jejunală termino-laterală

R. B,E (pag 269)

LITIAZA CĂII BILIARE PRINCIPALE

1. Litiaza căii biliare principale primare are următoarele cauze:

A. Stenoze coledociene înalte postoperatorii
 B. Stricturi inflamatorii ale căii biliare principale
C. Pancreatita cefalică compresivă
D. Dilatația chistică coledociană
E. Diverticuli duodenali

R: A,B,C,D (pag. 181)

2. Colica coledociană se caracterizează prin:

A. Durere localizată în epigastru
B. Durere localizată în hipocondrul stâng
C. Durere transfixiantă spre coloana lombară
D. Durere mezogastrică cu iradiere în bară
E. Durere hipocondrul stâng cu iradiere în umărul stâng

R: A, B, C (pag. 182)

3. Sindromul de retenție biliară presupune:

A. Bilirubinemie totală cu predominanța bilirubinei directe
B. Bilirubinemie totală cu predominanța bilirubinei indirecte
C. Fosfataza alcalină peste 70 UI
D. Scăderea transaminazelor serice sub 200-300 UI
E. GamaGT cu valori peste 100 UI

R: A, C, E (pag. 182)

4. Despre explorările imagistice în litiaza coledociană, următoarele afirmații sunt false:

A. Ecografia abdominală transparietală este de elecție
B. Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă este o metodă imprecisă de diagnostic,
prezentând o morbididate de aproximativ 6%
C. Ecoendoscopia este o metodă extrem de fiabilă
D. Tomografia-computerizată nu evidențiază calculii cu conținut scăzut în calciu
E. Colangio-RMN nu evidențiază cu acuratețe leziunile la acest nivel

R: A, B, E (pag. 183)

5. *Diagnosticul diferențial al icterului prin litiază coledociană se face cu:

A. Ampulomul Vaterian
B. Hepatita acută
C. Icterul din neoplasmul cefalo-pancreatic
D. Chistul hidatic hepatic
E. Toate cele de mai sus

R: E (pag. 183, 184)

6. Pentada Reynolds din angiocolita acută este caracterizată de:

A. Durere colicativă
B. Febră 39-40 °C și frison
 C. Icter
D. Hipertensiune
E. Fenomene de insuficiență hepato-renală

R: A, B, C, E (pag. 184)

7. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate despre angiocolită:

A. Reprezintă colonizarea cu germeni a bilei stazice
B. Infecția se produce pe cale hematogenă
C. Infecția se produce pe cale ascendent-canalară din intestin
D. Forma cea mai gravă este cea ictero-uremigenă
E. Nu apar niciodată focare de necroză hepatocitară periportală

R: A, B, C, D (pag. 184)

8. Tehnicile minim invazive în litiaza coledociană sunt:

A. Endoscopia terapeutică
B. Radiologia intervențională
C. Chirurgia laparoscopică
D. Litotriția extracorporeală cu ultrasunete
E. Disoluția chimică a calculilor

R: A, B, C (pag. 185)

9. *Dezobstrucția căii biliare principale în chirurgia deschisă se poate realiza prin următoarele căi:
A. Transcistic
B. Sfincterotomie clasică
C. Coledocotomie
D. Sunt corecte răspunsurile a și c
E. Sunt corecte răspunsurile a, b și c

R: E (pag. 186)

10. *Complexitatea unei litiaze coledociene este certificată colangiografic prin:

A. Calculi cu diametrul mai mic de 2 cm
B. Absența recidivelor litiazice
C. Megacoledoc aton (diametrul mai mic de 2 cm)
D. Panlitiaza
E. Niciun răspuns corect

R: D (pag. 186)

LITIAZA VEZICULARA
 1. Triada Charcot este sugestivă pentru o complicație obstructivă, și reprezentată de:
A. Durere epigastrică cu iradiere în hipocondrul drept
B. Vărsături
C. Febraă
D. Frison
E. Icter

R: C, D, E (pag. 173)

2. Ecografia abdominală în litiaza veziculara este o metodă:

A. Foarte fiabilă
B. Accesibilă
C. Invazivă
D. Costisitoare
E. Poate fi efectuată indiferent de starea pacientului

R: A, B, E (pag. 174)

3. *Ecografia în litiaza veziculară nu poate întotdeauna aprecia cu exactitate:

A. Ecogenitatea hepatica
B. Grosimea pereților colecistului
C. Numărul calculilor
D. Dimensiunea colecistului
E. Poziția calculilor

R: C (pag. 174)

4. Manifestările clinice ale litiazei veziculare pot îmbrăca următoarele forme:

A. Forma asimptomatică
B. Forma oligosimptomatică
C. Forma dureroasă
D. Forma ulceroasă
E. Toate cele de mai sus

R: A, B, C (pag. 177)

5. *Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate despre radiografia abdominală simplă în litiaza
veziculară:
A. Evidențiază imagini hiperecogene cu con de umbră posterior
B. Are indicație absolută
C. Nu poate identifica numai calculii radiotransparenți
D. Poate identifica numai calculii radioopaci
E. Aduce date despre calea biliară principală

R: D (pag. 174)

6. Colecistita acută este caracterizată de:

 A. Durere crescută în intensitate și durată
B. Leucocitoză cu valori de 18.000-20.000/mm3
C. Scăderea transaminazelor
D. Apărare musculară
E. Febră 37-38 °C

R: A, B, D (pag. 178)

7. *Tratamentul litiazei veziculare:

A. Are indicație operatorie de urgență datorită potențialului evolutiv
B. Tratamentul antibiotic este obligatoriu in forma acuta
C. Standardul „de aur” este colecistectomia clasică
D. Colecistectomia laparoscopică are o rată crescută a mortalității postoperatorii
E. Colecistendeza se practică de rutină

R: B (pag. 179)

Pacreatita acuta

1.* Creşterea activităţii lipazei serice(sau a amilazei serice) în pacreatita acută este de:

A. de 3 ori mai mare decât valoarea normală

B. de 2 ori mai mare decât valoarea normală

C. în pancreatită nu se înregistrează creşteri ale lipazei serice

D. de 4 ori mai mare decât valoarea normală

E. de 1.5 ori mai mare decât valoarea normală

Răspuns: A(pag 189)

2.* Factorul etiologic care determina peste 80% din cazurile de pancreatită acută este reprezentat de:

A. stare de şoc

B. insuficientă cardiacă

C. litiază biliară

D. intervenţii chirurgicale

E. ingestie de medicamente
 Răspuns: C(pag. 189)

3.În pancreatită acută se descriu următoarele faze:

A. activarea prematură a tripsinei

B. răspuns infecţios extrapancreatic

C. eliberarea de factori chemotactici

D. accentuarea microcirculatiei

E. tromboze vasculare

Răspuns: A, C, E(pag. 190)

4.Forme anatomoclinice de pancreatită acută sunt:

A. pancreatită acută catarală

B. pancreatită acută edematoasă

C. pancreatită acută necrotică

D. pancreatită acută flegmonoasa

E. Pancreatită acută gangrenoasă

Răspuns: B, C (pag. 190)

5.Complicaţiile în pancreatită acută pot fi:

A. sepsis

B. şoc

C. disfuncţie multiplă de organe

D.colecistită acută litiazică

E. anemie

Răspuns: A, B, C (pag. 192)

6. *Factori infecţioşi care pot determina apariţia pancreatitei acute sunt cu excepţia:

A. ascaridoză

B. toxice

C.parazitoze

D. micoplasmă

E. HIV

Răspuns: B(pag.190)

7.* Leucocitoză în SIRS din pancreatită acută este:

A. 10.000/mm3

B.>18.000/mm3

C.>8000/mm3

D.>12.000/mm3

E.>15.000/mm3

Răspuns: D(pag.192)

8.* Pseudochistul de pancreas este:

A. o colecţie extrapancreatică

B. colecţie intrapancreatică

C. colecţie intraperitoneala

D.urmare a infectării chistului de pancreas

E.urmare a deschiderii chistului de pancreas

Răspuns: B(pag.193)

9.Colecţia necrotică încapsulată în pancreatită acută este reprezentată de:

A.pseudochist asociat cu necroză

 B.necroză pancreatică organizată

C. „walled off necrosis”

D.sechestru pancreatic

E. colecţie necrotică acută

Răspuns: A, B, C, D(pag. 194)

10.La examenul fizic în pancreatită acută se pot evidenţia:

A. semnul Cullen

B. semnul Grey Turner

C. semnul Lanz

D. semnul Romberg

E. semnul valului

Răspuns:A, B.(pag.195)

11. Scorul Ranson la internare cuprinde:

A. valoare bilirubinei

B. valoarea TGO

C.valoarea TGP

D. valoarea LDH

E.Ca intracelular

Răspuns: C, D(pag. 197)

12. Formă severă de pancreatită acută conform scorului Ranson corespunde unei valori de: 

A.2 
B.3 
C.4. 
D.6 
E.7 
Răspuns:D, E (pag.195) 
13. Formele clinice de pancreatită acută sunt:

A. pancreatită acută formă uşoară

B.pancreatită acută formă moderat-severă

C. pancreatită subacută

D.pancreatită supraacuta

E.pancreatită formă severă

Răspuns: A, B, E(pag.196)

14. Tablou clinic al pancreatitei acută cuprinde tipic:

A. durere hipocondru drept

B.durere epigastrică

C.durere cu iradiere în umărul drept

D. durere cu iradiere în bară

E. durere cu durata până în 30 minute

Răspuns: B, D(pag. 195)

15.În pancreatită acută se folosesc uzual următoarele investigaţii:

A. ERCP

B. endoscopie digestivă superioară

C.CT pelvis

D. CT abdominal

E.echografie abdominală

Răspuns: D, E(pag.196)

PERITONITELE
1. Care dintre următoarele afirmații referitoare la peritonite sunt adevărate :

A. poate fi determinată de agenți chimici sau de radiații

B. reprezintă cea mai frecventă patologie în chirurgia de urgență
C. cea mai frecvent întâlnită formă de peritonită este cea primitivă
D. în secolul trecut mortalitatea datorită peritonitelor a înregistrat o creștere importantă
E. peritonita secundară reprezintă peste 95% din cazurile de peritonită acută

R: A, B, E (pag. 205)

2. Care dintre următoarele afirmații referitoare la peritonitele primare sunt false :

A. sursa de contaminare se află la distanță de cavitatea peritoneală

B. în faza inițială sunt polimicrobiene
C. germenii frecvent incriminați sunt pneumococul, meningococul și stafilococul
D. integritatea tractului gastro-intestinal este păstrată
E. calea de propagare genitală ascendentă este incriminată în peritonitele primitive stafilococice

R: B,E (pag 205)

3. *Care dintre următoarele afirmații referitoare la peritonita secundară este falsă :

A. poate avea origine pelvină : pioovar, piosalpinx

B. sunt întotdeauna polimicrobiene
C. poate avea origine iatrogenă : clismă, bujiraj
D. poate avea origine posttraumatică sau postoperatorie
E. cel mai frecvent agent anaerob este Escherichia Coli

R: E (pag 205-206)

4. În cazul peritonitelor, durerea abdominală poate avea următoarele caractere :

A. poate fi vagă în peritonitele primitive

B. poate fi estompată la pacienți tarați, vârstnici
C. intensitatea maximă este situată centro-abdominal
D. poate iradia de-a lungul membrelor inferioare
E. poate iradia în umăr, ca expresie a iritației peritoneului diafragmatic

R: A,B,E (pag 206)

5. *În cazul peritonitelor, care din umătoarele afirmații este falsă :

A. intensitatea maximă a durerii este de obicei la nivelul organului afectat

B. durerea poate iradia la distanță, interscapulovertebral sau în umăr, ca expresie a iritației nervului
vag
C. vărsăturile sunt frecvente, inițial alimentare
D. sughițul apare tardiv prin iritație frenică
E. anorexia apare precoce prin mecanism reflex central

R: B (pag 207)

6. Care dintre următoarele afirmații referitoare la semnele obiective din peritonită sunt adevărate:

A. abdomenul este imobil, retractat

B. hipoestezia cutanată este prezentă în frecvent
C. auscultația relevă absența zgomotelor intestinale în faze avansate (silentium “sepulcral”).
D. contractura poate fi generalizată sau unilaterală
E. semnul clopoțelului, Mendel, este negativ

R: A,C,D (pag 207-208)

7. Care dintre următoarele dezechilibre hidroelectrolitice sunt întâlnite în peritonite:

A. hiponatremie

B. hiperpoatesemie

C. hipercalcemia – ca urmare a vărsăturilor

D. hipocloremie

E. hipocalcemie – ca urmare a scăderii nivelului seric al parthormonului

R: A,D,E (pag 208)

8. Care dintre următoarele investigații imagistice sunt indicate în peritonite:

A. ecografia abdominală
B. puncția peritoneală simplă sau puncția lavaj
C. tomografia computerizata (CT)
D. radiografia pulmonară
E. tranzitul baritat, pentru a evidenția sediul perforației

R: A,C,D (pag 209)

9. *Care dintre următoarele investigații imagistice nu este indicată în diagnosticul peritonitelor:

A. radiografia pulmonară
B. imagistică prin rezonanță magnetică
 C. laparoscopia
D. tranzitul baritat, pentru a evidenția sediul perforației
E. radiografia abdominala simplă

R: D (pag 209)

10. Peritonita spontană a adultului se caracterizează prin:

A. poate apărea la pacienții cu ciroză hepatică decompensată

B. este favorizată de imunosupresie
C. lichidul are pH alcalin
D. lichidul de puncție evidențiază polimorfonucleare mai puțin de 150 mmc
E. este o infecție monomicrobiană

R: A,B,E (pag 210)

11. Care dintre următoarele afirmații referitoare la peritonitele TBC sunt adevărate:

A.. debut torpid, transpirații nocturne, scădere ponderală

B. tratamentul chirurgical se impune de urgență
C. contractura abdominală este prezentă întotdeauna, chiar de la debut
D. tratamentul chirurgical se impune in stadiile perforative sau ocluzive
E. pacienții prezintă noduli multipli diseminați pe suprafața peritoneului și epiploonului

R: A,D,E (pag 211)

12. Peritonitele biliare pot fi produse prin:

A. puncțiile hepatice
B. traumatismele ficatului
C. colecistita cronică
D. traumatismele CBP
E. pancreatita cronică

R: A,B,D (pag 211)

13*. Care din următoarele afirmaţii referitoare la peritonita prin perforaţie colonică este falsă:

A. Poate evolua sub forma unei peritonite astenice la bătrîni

B. Are o evoluţie supraacută
C. Poate fi consecinţa unei perforaţii prin corpi străini.
D. Poate fi produsă prin perforaţia unuei diverticulite sau colite inflamatorii
E. Perforaţia diastatica se întîlneşte cel mai frecvent la nivelul sigmoidului

R: E (pg. 211)
14*. Diagnosticul diferenţial al peritonitelor se poate face cu următoarele afecţiuni din cadrul
abdomenului acut chirurgical, cu excepţia:

A. Pancreatita acută
B. Torsiunile viscerale
C. Hemoperitoneul atraumatic
D. Criza saturnină
E. Ocluzie intestinală

R: D (pg. 212)

15. Laparoscopia din cadrul tratamentului chirurgical al peritonitelor are următoarele avantaje:

A. Rata mica a abceselor reziduale postoperatorii

B. Dureri postoperatorii reduse
C. Nu mecesita chimioterapie antimicrobiana
D. Complicaţii parietale reduse
E. Durata de spitalizare mai scurtă

R: B,D,E (pg. 216)

TESTE GRILĂ TRAUMATISMELE TORACICE ŞI ABDOMINALE

1. *La politraumatizat insuficienţa cardiacă cu puls filiform sau absent şi vene cervicale dilatate se
datorează urmatoarelor cu excepţia:

A. Tamponadei cardiace

B. Embolismului gazos coronarian

C.Hemotoracelui masiv

D. Contuziei cardiace cu infarct

E. Pneumotoraxului sufocant

R=C (Pag - 286)

2. *Următoarele informaţii despre empiemul postraumatic sunt adevărate cu excepţia:

A. Este o complicaţie care apare la jumătate dintre pacienţi

B. Diagnosticul este confirmat de CT cu contrast iv.

C. La pacientul septic se poate face drenajul colecţiilor fluide prin VATS

D. Poate apare secundar unei pneumonii cu pleurezie parapneumonică

E. Poate apare secundar unor abcese pulmonare rupte

R= A (Pag - 287)

3. *Următoarele informaţii despre indicaţiile tratamentului chirurgical în traumatismele toracice sunt

adevărate cu excepţia:

A. Toracotomia este indicata la o hemoragie iniţiala >1500 ml sau o sângerare în ritm de > 300 ml/ora
timp de 3 ore

B. Toracotomia este întotdeauna indicata la pacienţii cu coagulopatii sau sub tratament anticoagulant

C. Prezenta conţinutului gastric anunţa necesitatea intervenţiei chirurgicale

D. La pacienţii stabili și fără sângerare se efectuează examinările paraclinice necesare pentru precizarea
leziunii vasculare

E. Imposibilitatea de a realiza volume curente normale poate anunţa leziuni grave.

R = B (pag - 288)

4. *În voletul costal pot apare următoarele cu excepţia:

A. Respiraţia paradoxală

B. Respiraţia pendulară

C. Balansul mediastinal

D. Prin ventilaţie mecanică mobilitatea anormală a peretelui creste

E. Acumulare a secreţiilor bronsice cu posibilă insuficientă obstructivă

R=D (pag - 290)

5. *Soluţia obişnuită pentru rezolvarea unei plăgi gastrice este:

A. Sutura simplă

B. Gastrectomia parţială

C. Gastroenteoanastomoza

D. Nici una din cele de mai sus

E. Toate cele de mai sus

R=A (pag-304)

6. În hemotoracele masiv apar următoarele:

A. Matitate la percuţie

B. Murmur vezicular absent

C. Vene cervicale colabate

D. Trahee dislocată spre partea sănătoasa

E. Vene cervicale dilatate

R=A,B,C,D (Pag - 286)

7. În traumatismele abdominale - leziunile viscerale se manifestă în principal prin intricarea următoarelor

sindroame

A. Hemoragia internă

B. Sindromul de iritatie peritoneală

S. Sindromul subocluziv

D. Sindrom pancreatitic

E. Şocul traumatic

R = A,B,E (pag-299)
8. Organele cel mai frecvent afectate în contuziile abdominale sunt:

A. Splina

B. Rinichii

C. Pancreasul

D. Intestinul

E. Ficatul

R=A,B,D,E (pag-297)

9. În perioada postoperatorie după un traumatism hepatic operat se pot întâlni următoarele ca şi

complicaţii mai frecvente:

A. Icterul

B. Colecistita acută

C. Necroza hepatică

D. Fistulele biliare şi colecţiile biliare

E. Nici una din cele de mai sus

R= C,D (pag-303)

10. Plăgile de coledoc se pot soluţiona prin:

A. Drenaj pe un tub Kehr

B. Implantarea coledocului în o ansă jejunală

C. Ligatura temporară a coledocuui

D. Exteriorizarea coledocului

E. Nici una dintre acestea.

R= A,B (pag-303)
11. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre leziunile ductului toracic:

A. Nu exista tratament chirurgical în aceasta situaţie

B. Tratamentul poate consta în ligatura ductului toracic deasupra şi dedesubtul leziunii

C. Acumularea limfei în mediastin şi apoi în pleura se realizează rapid

D. Tratamentul conservativ consta în alimentaţie săraca în trigliceride cu lanţ lung sau alimentaţie
parenterală totală

E. Întotdeauna este necesară toracotomia

R=B,D (pag-294)

12. Plăgile cardiace ventriculare sau atriale se clasifică în:

A. Penetrante când interesează parţial peretele cardiac

B Nepenetrante când interesează parţial peretele cardiac

C. Penetrante când leziunea peretelui cardiac este completă

D Transfixiante când interesează total peretele cardiac

E. Transfixiante când agentul vulnerant traversează în totalitate cordul

R= B,C,E (pag-294)

13. Tabloul clinic în leziunile cardiace este dominat de:

A. Eritem facial

B. Cianoza

C. Colabarea venelor cervicale

D. Hepatomegalie

E. Semne de insuficienta cardio-respiratorie acută

R= B, D, E (pag- 294)

14. Următoarele afirmaţii despre rupturile diafragmatice în traumatisme sunt adevărate:

A. Interesează mai frecvent periferia muşchiului

B. În 90-95 % din cazuri sunt localizate la nivelul hemidiafragmului drept

C. Ruptura diafragmului este urmată de hernierea intratoracică a viscerelor abdominale

D. În cazuri selecţionate este indicat abordul laparoscopic

E. Existenţa unor leziuni concomitente intratoracice impune şi toracotomie exploratorie şi tarapeutică

R=C,D,E (pag-296)

15. Dintre condiţiile cu risc vital ce trebuie tratate cu ocazia evaluării iniţiale şi a primului ajutor
enumerăm:

A. Pneumotoracele în tensiune

B. Pneumotoracele deschis

C. Hemotoraxul minim-moderat

D. Toracele moale

E. Tamponada cardiacă

R= A,B,D,E (pag - 297)

16. La pacienţii stabili instabili hemodinamic cu traumatisme abdominale închise se fac:

A. Examen CT de urgenţă

B. Examenul echografic FAST

C. Puncţie peritoneală diagnostică

D. Laparoscopie diagnostică

E. Toate cele de mai sus

R= B, C (pag- 299)

UROLOGIE

1. *Calculii urinari pot fi localizați în urmatoarele organe cu excepția:

A. Uretră
B. Ureter
C. Vezica urinară
D. Vezicula seminală
E. Bazinetul renal

R=D (pag 315)

2. *Următoarele clasificări ale litiazei reno-ureterale sunt valabile cu excepția:

A. În funcție de localizare
B. În funcție de număr
C. În funție de aspectul radiologic
D. În funcție de etiologie
E. În funcție de dimensiuni

R=E (pag 315)

3. *Diagnosticul litiazei reno-ureterale se face folosind urmatoarele:

A. Examen histo-patologic
B. Uroflowmetria
C. Tomografia computerizată
D. Arteriografia
E. Uretrografia

R=C (pag319)

4. *Tratamentul medical al colicii renale este efectuat cu:

A. Beta-blocante
B. Antisecretoare H+
C. Antispastice
D. Antiepileptice
E. Inhibitori de enzima de conversie

R=C (pag 321)

5. *Urmatoarele sunt contraindicații ale tratamentului ESWL:

A. Calcul ureteral lombar
B. Calcul renal restant după chirurgie deschisă sau NLP
C. Sarcina- datorită potențialului efect asupra fătului
 D. Litiaza biliară
E. Calculi caliceali

R=C (pag322)

6. *Următoarele elemente clinice insoțesc litiaza vezicală:

A. Durerea epigastrică
B. Vertijul
C. Dispneea
D. Emisia de urină tulbure (piurie)
E. Constipația

R=D(pag 324)

7. *Următoarele sunt condiții patologice frecvent asociate cu litiaza vezicală:

A. Stricturile de uretră
B. Hernia inghino-scrotală
C. Ulcerul gastric
D. Coxartroza
E. Insuficiența cardiacă

R=A (pag 324)

8. Litiaza reno-ureterală poate fi clasificată astfel:

A. În funcție de localizare
B. În funcție de număr
C. În funcție de vârstă
D. În funcție de etilogie
E. În funcție de comorbidități

R=ABD (pag 315)

9. Următorii calculi sunt radiotransparenți:

A. Cistină
B. Acid uric
C. Xantină
D. Oxalați de calciu
E. Fosfat de calciu

R=BC (pag 316)

10. Factorii favorizanți pentru apariția litiazei reno-ureterale sunt:

A. Factori metabolici
B. Frigul
C. Bolile cardiace
D. Alimentația
E. Factori genetici
R=ADE (pag 316)

11. Următoarele tipuri de litiază urinară au determinism genetic:

A. Xantinuria
B. Litiaza urică
C. Cistinuria
D. Fibroza chistică
E. Fosfatul de calciu

R=ACD(pag317)

12. Următoarele anomalii anatomice sunt asociate cu litiaza reno-ureterală:

A. Sindromul de joncțiune pielo-ureterală
B. Luxația congenitală de șold
C. Diverticulul vezical
D. Hernia inghinală congenitală
E. Rinichiul in potcoavă

R=AE (pag317)

13. Circumstanțele de descoperire a litiazei reno-ureterale sunt:

A. Hemoptizia
B. Durerea manifestată ca nefralgie sau colică renală
C. Infecția urinară
D. Hematuria
E. Instalarea unei anurii

R=BCDE(pag318)

14. Protocolul de diagnostic al litiazei reno-ureterale cuprinde:

A. Examen cardiologic
B. Investigații imagistice
C. Anamneza
D. Investigații de laborator
E. Uretroscopia

R=BCD(pag319)

15. Următoarele investigații imagistice se folosesc pentru diagnosticul litiazei reno-ureterale:

A. Arteriografia selectivă
B. Cavografia
C. Explorarea izotopică
D. Echografia
E. Urografia intravenoasă

R=CDE (pag319)

16. Tratamentul medical al colicii renale este efectuat cu:

 A. Alfa- blocante
B. Antisecretoare H+
C. Antispastice
D. Antiepileptice
E. Antiinflatorii nesteroidiene

R=ACE(321)

17. Următoarele sunt indicații ale ESWL:

A. Calcul ureteral lombar
B. Calcul caliceal
C. Calcul bazinetal mai mic de 3 cm
D. Calcul uretral
E. Calcul prostatic

R=ABC(322)

18. Următoarele sunt complicațiile ESWL:

A. Hematuria
B. Icterul
C. Pancreatita
D. Colica renală
E. Hematom intraparenchimatos renal

R=ACDE(pag322)

19. Următoarele sunt indicațiile de NLP:

A. Calcul secundar obstrucției- nu se poate practica ESWL
B. Calcul bazinetal voluminos peste 3 cm
C. Calcul ureteral pelvin
D. Calcul prostatic
E. Microcalcul caliceal

R=AB(pag323)

20. Ureteroscopia retrogradă poate fi utilizată pentru:

A. Calculi ureterali pelvini si iliaci
B. Calculi vezicali
C. Calculi uretrali
D. Calculi ureterali lombari
E. Calculi prostatici

R=AD(pag323)

21. Chirurgia laparoscopică si chirurgia deschisă pot fi utilizate pentru:

A. Calculi ureterali complicați cu infecții urinare severe
B. Calculi secundari unor anomalii anatomice
 C. Calculi caliceali
D. Obstrucție pe rinichi unic
E. Calculi prostatici

R=ABD(pag324)

22. Etiopatogenia litiazei vezicale primitive este:

A. Obezitatea
B. Insuficienta cardiacă
C. Sindroamele diareice
D. Deshidratările de diverse cause
E. Sindromul de joncțiune pielo-ureterală

R=CD(pag324)

23. Următoarele sunt condiții patologice frecvent asociate cu litiaza vezicală:

A. Stricturile de uretră
B. Hernia inghino-scrotală
C. Ulcerul gastric
D. Tumorile prostatice
E. Disfuncțiile neurogene ale vezicii urinare

R=ADE(pag324)

24. Manifestările clinice ale litiazei vezicale sunt:

A. Polakiurie
B. Durere lombară bilaterală
C. Disurie, micțiune intreruptă
D. Pirozis
E. Cefalee

R=AC(324)

25. Indicațiile de tratament chirurgical deschis în litiaza vezicală sunt:

A. Calculi duri care nu pot fi fragmentați endoscopic
B. Calculi asociați unui adenom de prostată cu indicație de chirurgie deschisă
C. Strictură de uretră la care uretrotomia eșuează
D. Calculi mari, multipli
E. Calculi prostatici

R=ABCD(pag325)

ORTOPEDIE
 1. *Următoarele mecanisme de producere ale fracturilor sunt indirecte cu excepția:
A. Flexie
B. Tracțiune
C. Compresie în ax longitudinal
D. Torsiune
E. Strivire
R= E (pag. 329)

2. *Fractura pe os patologic poate aparea în următoarele afecțiuni cu excepția:

A. Boala Paget
B. Osteoporoză
C. Chist osos
D. Metastaze
E. Algodistrofie
R=E (pag. 329)

3. *Fracturile incomplete pot fi:

A. Transversale
B. Oblice
C. Unicorticale
D. Spiroide
E. Cominutive
R=C (pag. 330)

4. *In evolutia normala a unei fracturi, etapa calusului dur apare:

A. În primele 7 zile
B. După 7 zile
C. După 2-3 săptămâni
D. După 6 săptămâni
E. După 3 luni
R=C (pag. 333)

5. *Semnele de probabilitate ale unei fracturi sunt următoarele cu excepția:

A. Durere vie
B. Echimoză
C. Scurtare
D. Impotență funcțională
E. Crepitații osoase
R=E (pag. 335)

6. Fracturile instabile:
A. Sunt asociate unui risc crescut de deplasare secundară dupa reducere
B. Sunt fracturi spiroide
 C. Sunt fracturi oblice
D. Sunt fracturi cominutive
E. Sunt fracturi incomplete
R=A B C D (pag. 330)

7. Semnele de certitudine ale unei fracturi sunt:

A. Echimoză
B. Mobilitate anormală
C. Crepitații osoase
D. Întreruperea continuității osoase
E. Scurtare
R= B C D (pag. 335)

8. Următoarele investigații imagistice sunt utile pentru diagnosticul unei fracturi:

A. Radiografie
B. Rezonanță magnetică
C. Tomografie computerizată
D. Urografie
E. Scintigrafie osoasă
R=A B C (pag. 336)

9. Semnele locale de ischemie acută periferică sunt:

A. Absența pulsului periferic
B. Tegumente palide si reci
C. Durere si parestezii
D. Necroză cutanată
E. Edem
R= A B C D (pag. 337)

10. Sindromul de compartiment se produce prin următoarele mecanisme:

A. Vasoconstricția activă a arteriolelor
B. Colapsul pasiv al capilarelor
C. Secțiune arterială
D. Contuzie vasculară
E. Tromboză venoasă
R=A B (pag. 337)

11. Semnele clinice ale sindromului de compartiment sunt:

A. Durere profundă permanentă
B. Cianoza extremităților
C. Puls periferic diminuat
D. Parestezii
E. Presiune intra-compartimentala crescuta
R=A B C D (pag. 338)
 12. Esentiale pentru diagnosticul precoce al sindromului de compartiment sunt:
A. Măsurarea presiunii intracompartimentale
B. Presiune compartimentală >10mmHg
C. Presiune compartimentală > 20mmHg
D. Presiune compartimentală > 30mmHg
E. Presiune arterială sistolică > 30mmHg
R=A D (pag. 338)

13. După Seddon leziunile nervilor pot fi:

A. Neuropraxie
B. Axonotmezis
C. Neurotmezis
D. Lezarea axonilor şi perinervului
E. Lezarea axonilor, endo şi perinervului
R=A B C (pag. 338)

14. Neuropraxia se caracterizează prin:

A. Pierdere temporară a funcției de conducere a nervului
B. Continuitatea axonilor este păstrată
C. Mecanism de presiune
D. Lezarea axonilor
E. Leziune completă a nervului
R= A B C (pag. 338)

15. Fractura deschisă tipul III B conform Gustilo și Anderson cuprinde:

A. Plagă > 10cm
B. Pierderi extinse de ţesuturi moi cu smulgerea periostului
C. Expunerea osului
D. Leziunea axului vascular
E. Contaminare masivă
R=A B C E (pag. 339)

16. Întârzierea de consolidare se caracterizează prin:

A. Mobilitate anormală
B. Mobilitate dureroasă
C. Linia de fractura vizibila radiologic
D. Scurtare
E. Poziție anormală
R=A B C (pag. 340)

17. Necroza osoasă ischemică este mai frecventă după fractura de:
A. Cap femural
B. Cap humeral
 C. Scafoid
D. Astragal
E. Diafiză tibială
R=A B C D (pag. 340)

18. Cauzele principale ale redorii articulare sunt:

A. Hemartroza
B. Edemul periarticular
C. Fibroza periarticulară
D. Imobilizarea articulară de scurtă durată
E. Fibroza musculară cicatriciala
R=A B C (pag. 341)

19. Indicațiile majore ale osteosintezei sunt:

A. Fracturi ireductibile pe cale ortopedică
B. Fracturi instabile predispuse la deplasări secundare
C. Fracturi pe os patologic
D. Fracturi în cadrul unor politraumatisme
E. Fracturi închise fără deplasare
R=A B C D (pag. 343)

20. Dezavantajele osteosintezei cu placă și șuruburi sunt:

A. Expunere largă a focarului de fractură
B. Întreruperea vascularizației periostale
C. Vindecare prin calus primar angiogen de compresiune
D. Spongializarea corticalei sub placă
E. Risc scăzut de infecție
R=A B C D (pag. 345)

21. Avantajele osteosintezei centromedulare sunt:

A. Diminuarea agresiunii chirurgicale
B. Respectarea vascularizației periostale
C. Mobilizarea rapidă
D. Reducerea incidenţei infecţiilor
E. Consolidare prin calus endosteal
R=A B C D (pag. 346)

22. Ostesinteza cu tijă Kuntscher e indicată în:

A. Fracturi stabile diafizare de femur
B. Fracturi stabile diafizare de tibie
C. Fracturi de radius
D. Pseudartroză cu localizare diafizară femurală
E. Pseudartroza de diafiză tibială
R=A B D E (pag. 346)
 23. Dezavantajele alezajului sunt:
A. Îndepărtarea vascularizației endosteale
B. Risc de embolie grăsoasă
C. Creșterea presiuni intramedulare
D. Lezarea vascularizației periostale
E. Redoarea articulară
R=A B C (pag. 346)

24. Fixatorul extern este indicat în:

A. Fracturi sau pseudartroze infectate
B. Fracturi cominutive
C. Fracturi cu pierdere de ţesut osos
D. Fracturi la politraumatizați
E. Fracturi închise stabile de gleznă
R=A B C D (pag. 347)

25. Avantajele fixarii externe sunt:

A. Alterarea minimă a vascularizației osoase
B. Posibilitate de corecție ulterioară
C. Mobilizarea precoce a articulaţiilor supra şi sub-jacente
D. Urmărire eficientă în evoluţie a plăgilor
E. Fixatoarele externe nu trebuie sterilizate deoarece sunt plasate extern.
R=A B C D (pag. 347)

GINECOLOGIE

1. *Semne şi simptome prezumtive de sarcină sunt următoarele, cu excepția:

A. Amenoreea
B. Tulburările urinare
C. Prezența activității cardiace fetale
D. Absenta mișcărilor active fetale
E. Modificări ale sânilor
R= C, (pag. 359)

2. *Percepția mișcărilor active fetale la multipare se face între:

A. 17-18 săptămâni de amenoree
B. 16-18 săptămâni de amenoree
C. 20-22 săptămâni de amenoree
D. 14-16 săptămâni de amenoree
E.22-24 săptămâni de amenoree
R= B (pag. 362)
3. *Factorii de risc incriminați în apariția hiperplaziei endometriale sunt următorii, cu excepția:
A. Menarha precoce
B. Obezitatea
C. Terapia cu Tamoxifen
D. Menopauza tardivă (după 55 ani)
E. Modificări ale sânilor
R= E (pag. 377)

4. Tumori ovariene cu celule germinale sunt:

A. Disgerminomul
B. Teratomul
C. Tumora cu celule Sertoli-Leydig
D. Chisturile ovariene funcţionale
E.Tumorile borderline
R= A,B (pag. 378)

5. Cancerul de col uterin stadiul IVA :

A. Include metastaze la distanță
B. Necesită intervenție chirurgicală
C. Include invazia organelor vecine
D. Se tratează doar prin radioterapie
E.Nu beneficiază de intervenție chirurgicală
R= C, D, E (pag. 369)

6. Complicațiile chistului ovarian benign sunt:

A. Hemoragia
B. Ruptura
C. Malignizarea
D. Torsiunea
E.Nu prezintă complicații
R= A,B, D (pag. 379)

7. Tratamentul infecțiilor vaginale fungice presupune administrarea de:

A. Metronidazol
B. Doxiciclină
C. Ketoconazol
D. Miconazol
E.Cefalosporine
R= C,D (pag. 383)

8. Proliferarea fungică este favorizată de:

 A. Amenoree
B. Tratamentul cu antibiotice
C. Sarcină
D. Obezitate
E.Trichomonas vaginalis
R= B, C, D (pag. 383)

9. Factorii de risc implicați în apariția vaginozei bacteriene sunt:

A. Fumatul
B. Partenerii sexuali multipli
C. Contraceptivele orale
D. Obezitatea
E.Chistul de ovar
R= A,B (pag. 384)

10. Următoarele afirmații despre cancerul de col uterin stadiul IA sunt false :
A. Include metastaze la distanță
B. Necesită intervenție chirurgicală
C. Include invazia organelor vecine
D. Se tratează doar prin radioterapie
E.Nu beneficiază de intervenție chirurgicală
R=A,C, D, E (pag. 370-371)

11. În funcție de localizare leiomioamele sunt:

A. Hemoragice
B. Subseroase
C. Maligne
D. Submucoase
E.Ovariene
R= B, D (pag. 372)

12. Semne şi simptome pozitive de sarcină sunt:

A. Amenoreea
B. Tulburările urinare
C. Prezența activității cardiace fetale
D. Prezența mișcărilor active fetale
E. Modificări ale sânilor
R= C,D (pag. 359)

13. Frecvența cardiacă fetală are valori de:

A. 120-160 b/min
 B. Media este de 140b/min
C. 80-100 b/min
D. 160-200 b/min
E.100-160 b/min
R= A, B (pag. 360)

14. Modificările colului şi uterului în sarcină sunt reprezentate de :

A. Semnul Hegar
B. Hemoragie
C. Semnul Piskacek
D. Dureri pelvine
E. Modificări ale sânilor
R= A,C (pag. 360)

15. Durata sarcinii este de:

A. 260 zile
B. 266 zile
C. 9 luni calendaristice
D. 38 săptămâni
E.280 zile
R= C, D, E (pag. 361)

16. Manevra Leopold cuprinde:

A. Timpul 1 – identifică partea fetală aflată la nivelul fundului uterin
B. Timpul 1 – identifică partea fetală aflată la nivelul colului uterin
C. Timpul 2 – localizează spatele fetal (în flancul stâng sau drept) şi stabileşte diagnosticul de
poziţie
D. Timpul 2 – localizează spatele fetal (în flancul stâng sau drept) şi stabileşte diagnosticul de
prezentaţie
E. Timpul 3 – constă în palparea segmentului inferior şi determină partea prezentă a fătului şi
mobilitatea ei deasupra strâmtorii superioare
R= A, C, E (pag. 361)

17. Contracţiile Braxton Hicks prezintă următoarele caracteristici:

A. Sunt dureroase şi neregulate
B. Sunt dureroase şi regulate
C. Sunt nedurereoase şi neregulate
D. Ele devin din ce în ce mai frecvente
E. Produc modificări ale colului uterin
R= C, D (pag. 361)

18. Modificări ale sânilor în sarcină pot fi:

A. Hipepigmentaţia
 B. Hipopigmentaţia
C. Apariţia areolei secundare
D. Reţeaua venoasă Haller evidentă
E. Vergeturile
R= A, C, D, E (pag.361)

19. Contraindicaţiile biopsiei de vilozităţi coriale sunt următoarele:

A. Izoimunizarea maternă
B. Obezitatea
C. Herpes genital, cervicita acută
D. Interpunerea de anse intestinale sau miom uterin (ecografic)
E. Hipostatura
R= A, B, C, D (pag. 356)

20. Riscurile amniocentezei standard sunt următoarele:

A. Avort (risc nesemnificativ)
B. Bradicardie sau leziune fetală (tehnică deficitară)
C. Tahicardie sau leziune fetală (tehnică deficitară)
D. Hemoragie sau pierdere de lichid amniotic
E. Crampe abdominale
R= A, B, D, E (pag.356)

21. Depistarea anomaliilor cromozomiale se face la gravidele cu:

A. Vârstă sub 35 de ani
B. Antecedente familiale sau personale de boli genetice
C. Copii cu retardare mintală
D. Rezultate anormale ale unor teste neinvazive de screening genetic
E. Copii cu anomalii cromozomiale
R= B, C, D, E (pag. 355)

22. Preconcepţional, sfatul genetic este solicitat de partenerii unui cuplu în următoarele circumstanţe:
A. Infertilitate
B. Antecedente de avorturi spontane
C. Antecedente de făt mort
D. Consanguinitate
E. Vârstă maternă sub 34 de ani
R= A, B, C, D (pag.354)

23. În trimestrul II de sarcină, consultul prentaal cuprinde:

A. Măsurarea greutăţii gravidei urmărind curba ponderală
B. Măsurarea înălţimii fundului uterin
C. Măsurarea circumferinţei abdominale
D. Măsurarea curbei termice a gravidei
E. Niciuna dintre variante nu este adevarată
R= A, B, C (pag. 352)
24. Explorări paraclinice serologice pentru boli infecţioase obligatorii la luarea în evidenţă a unei sarcini
sunt:
A. VDRL
B. HIV
C. Hepatita B
D. Hepatita D
E. Complexul TORCH
R= A, B, C, E (pag. 351)

25. Ritmicitatea consultatiei prenatale este:

A. Consultaţie prenatală lunar până la 28 de săptămâni de gestaţie
B. Doua consultatii lunar intre a 28-a si 40-a săptămână de gestaţie
C. Consultaţie prenatală lunar până la 32 de săptămâni de gestaţie
D. Consultaţie prenatală lunar până la 24 de săptămâni de gestaţie
E. Două consultaţii lunar între a 24-a si 40-a săptămână de gestaţie
R= A, B (pag. 350)

26. Explorări paraclinice în cancerul de col uterin pot cuprinde:

A. Biopsia de col uterin
B. Biopsia de endometru
C. Conizaţia
D. Radiografia pulmonară
E. Urografia intravenoasă
R= A, C, D, E (pag.368)

27. Metode distructive în tratamentul leziunilor preinvazive al colului uterin cuprind:

A. Electrocauterizarea
B. Criocoagularea
C. Criogenarea
D. Vaporizarea laser
E. Histerectomia
R= A, B, D (pag.369)

28. Tratamentul cancerului de col uterin constă în abordare:

A. Chirurgicală
B. Radioterapie
C. Chimioterapie
D. Hormonoterapie
E. Psihoterapie
R= A, B, C (pag.370)

29. *Explorarile paraclinice în hiperplazia endometrială sunt următoarele, cu excepţia:

A. Ecografia
B. Sonohisterosalpingografia
 C. Biopsia endometrială
D. Histeroscopia
E. Histerectomia
R= E (pag.377)

30. *Examenul clinic al regiunii abdominale în patologia anexială trebuie să cuprindă următoarele, cu
excepţia:
A. Să determine originea anexială a tumorii
B. Unilateralitatea sau bilateritatea
C. Dimensiunile tumorii
D. Consistenţă dură sau chistică
E. Ecografia intravaginală
R= E (pag. 379)

31. Consultaţia prentatală în trimestrul III de sarcină (28-40 de săptămâni) cuprinde o serie de examene
paraclinice, printre care obligatorii sunt:
A. Hemoleucograma
B. Examenul bacteriologic al secreţiei vaginale
C. Glicemia
D. Examenul sumar de urină şi urocultura
E. Curba ponderală
R = A, B, C, D (pag. 353)

32. Tehnicile invazive de diagnostic prenatal sunt următoarele:

A. Amniocenteza
B. Ecografia intravaginală
C. Recoltarea sângelui fetal
D. Biopsia embrionară preimplantaţională
E. Biopsia placentară
R = A, C, D, E (pag. 354-355)

33. Semne şi simptome prezumtive de sarcină sunt următoarele:

A. Amenoreea
B. Tulburări neuropsihice
C. Mărirea abdomenului
D. Contracţiile Braxton Hicks
E. Prezenţa activităţii cardiace fetale
R= A, B (pag. 359)

34. La examinarea ecografică de prim trimestru trebuie evaluate:

A. Diametrul biparietal
B. Lungimea femurului
 C. Activitatea cardiacă
D. Localizarea sacului gestaţional
E. Diagnosticul unei eventuale sarcini multiple: corionicitate, amnionicitate
R = C, D, E (pag. 362)

35. În funcţie de localizarea lor, distingem următoarele tipuri de leiomioame:

A. Fibromul intramural, cu dezvoltare în grosimea miometrului
B. Fibromul intramural, cu dezvoltare la nivelul suprafeţei exterioare a uterului
C. Fibromul sumbucos
D. Fibromul subseros
E. Fibromul cervical
R= A, C, D, E (pag. 372-373)

36. Nodulii preoeminenţi pe suprafaţa externă uterină pot determina:

A. Compresiuni vezicale în localizarea anterioară
B. Compresiuni vezicale în localizarea posterioară
C. Dispareunie
D. Dismenoree
E. Compresiune laterală în cazul dezvoltării intraligamentare, uneori generând hidronefroză
unilateral
R= A, C, D, E (pag. 374-375)

37. În tratamentul leiomiomatozei uterine tratamentul chirurgical poate fi de tip:

A. Histerectomie
B. Miomectomie
C. Ablaţie endometrială
D. Embolizarea arterei uterine
E. Medicamentos
R= A, B, C, D (pag. 375)

38. Factorii de risc ce pot fi implicaţi în hiperplazia endometrială pot fi:

A. Menopauza tardivă
B. Menarha precoce
C. Sindromul ovarelor polichistice
D. Tumori secretante de progesteron
E. Obezitatea
R= A, B, C, E (pag 376-377)

39. Clasificarea tumorilor ovariene este deosebit de complexă şi sunt descrise următoarele tipuri:
A. Formaţiuni inflamatorii: abcese tubo-ovariene
B. Chisturi ovariene funcţionale – chisturi foliculare
 C. Tumori ovariene mezoteliale şi stromale
D. Tumori ovariene cu celule germinative
E. Niciuna dintre variante nu este corectă
R= A, B, C, D (pag,378)

40. Explorările paraclinice în examinarea ovariană benignă pot fi:

A. Ecografia pelvină
B. Tomografia computerizată sau IRM
C. Teste de laborator
D. Radiografia pulmonară
E. Radiografia abdominală pe gol
R= A, B, C (pag. 379)

41. Simptomatologia infecţiei fungice intravaginale este reprezentată de:

A. Leucoree densă
B. Leucoree abundentă
C. Leucoree galbenă
D. Leucoree fără miros
E. Leucoree aderentă la mucoasă
R= A, B, D, E (pag. 383)

42. Manifestările clinice ale vaginozei bacteriene sunt:

A. Mirosul vaginal neplăcut, „de peşte”
B. Leucoree alb-cenuşie
C. Leucoree apoasă
D. Leucoree iritantă
E. Disurie
R= A, B, C, E (pag. 385)

43. Şancrul extragenital în sifilisul genital poate apărea în regiunea:

A. Anală
B. Orofaringe
C. Mameloane
D. Degete
E. Niciuna dintre variantele de mai sus
R= A, B, C, D (pag. 385)

44. *Caracteristicile leiomiomului uterin sunt următoarele, cu excepţia:

A. Este cea mai frecventă tumoră uterină
B. Este cea mai rară tumoră uterină
C. Este o tumoră cu originea la nivelul ţesutului muscular neted
D. Este bine delimitată
E. În funcţie de localizarea lor, există mai multe tipuri de leiomioame
R= B (pag. 372)
45. *Factorii de risc în apariţia leiomiomului uterin sunt următorii, cu excepţia:
A. Rasa neagră are un risc de trei ori mai crescut decât rasa caucaziană
B. Rasa neagră are un risc de trei ori mai mic decât cea caucaziană
C. Consumul de contraceptive orale
D. Fumatul
E. Consumul de alcool
R= A (pag. 373)

46. *În primul trimestru de sarcină explorarea serologică pentru bolile infecţioase este:
A. Hemoleucograma
B. Glicemia
C. Proteina C reactivă
D. Sumarul de urină
E. VDRL
R= E (pag. 351)

47. *Care este cel mai fidel indicator în investigarea ecografică de trimestrul I pentru aprecierea vârstei
gestaţionale:
A. Grosimea placentei
B. Lichidul amniotic
C. Lungimea cranio-caudală
D. Prezentaţia
E. Circumferinţa craniană
R= C (pag. 363)

48. *Timpul necesar ca infecţia cu HPV să genereze CIN3 este în medie de:
A. 7-15 ani
B. 2-5 ani
C. 1-3 ani
D. 20-25 ani
E. 16-18 ani
R= A (pag. 366)

49. *Stadiul IIb al cancerului de col uterin:

A. Tumoră cu invazie parametrială
B. Tumoră limitată la col
C. Invazia organelor vecine
D. Metastaze la distanţă
E. Leziune clinică vizibilă cu diametrul mai mare de 4 cm
R= A (pag. 369)

50. *Translucenţa nucală se măsoară între săptămânile de sarcină:

A. 7-8 săptămâni
B. 8-10 săptămâni
C. 15-16 săptămâni
D. 11-14 săptămâni
E. 19-20 săptămâni
R= D (pag. 362)

51. Stadiul IA în cancerul de col uterin include:

A. Neoplasm limitat la col
 B. Invazia organelor vecine
C. Absenţa metastazelor la distanţă
D. Forma microscopică
E. Tumoră cu invazie parametrială
R= A, C, D (pag. 369)

52. Depistarea anomaliilor cromozomiale se face:

A. La gravidele cu vârsta < 35 ani
B. La gravidele cu vârsta ≥ 35 ani
C. Prin examinare ecografică
D. Prin amniocenteză
E. În cazul antecedentelor familiale sau personale de boli genetice
R= B, D, E (pag. 355)

53. La examinarea ecografică de prim trimestru trebuie evaluate:

A. Localizarea sacului gestaţional
B. Localizarea placentei
C. Activitatea cardiacă
D. Lungimeacranio-caudală
E. Lungimea femurului
R= A, C, D (pag. 362)

54. Semne şi simptome prezumtive de sarcină pot fi:

A. Amenoreea
B. Pierderea în greutate
C. Tulburări digestive (greţuri, vărsături)
D. Congestia vaginului
E. Edeme palpebrale
R= A, C, D (pag. 361)

55. Cancerul invaziv al colului uterin se poate manifesta prin:

A. Sângerare vaginală anormală
B. Febra ondulantă
C. Scădere ponderală
D. Leucoree fetidă
E. Hemoptizie
R= A, C, D (pag. 368)

56. Pentru excluderea sau confirmarea metastazelor în cancerul de col uterin sunt utile următoarele
investigaţii:
A. CT abdomino-pelvin
B. Radiografia pulmonară
C. PET-CT
D. EKG
E. Coronarografia
R= A, B, C (pag. 368)

57. Stadiul IIIB al cancerului de col uterin include următoarele:

A. Invazie până la peretele pelvin
 B. Invazia organelor vecine
C. Leziune clinic vizibilă, cu diametrul maxim < 4 cm
D. Hidronefroză / rinichi nefuncţional
E. Metastaze la distanţă
R= A, D (pag. 369)

58. Complicaţiile tratamentului chirurgical în cancerul de col uterin sunt:

A. Disfagie
B. Sângerare
C. Stenoză cervicală cu dismenoree
D. Melenă
E. Infecţie
R= B, C, E (pag. 370)

59. Tratamentul cancerului de col uterin cuprinde:

A. Tratament antiviral
B. Tratament chirurgical
C. Chimioterapie
D. Radioterapie
E. Tratament antiagregant
R= B, C, D (pag. 370)

60. Radioterapia pelvină în cancerul de col uterin:

A. Este contraindicată în stadiile avansate ale bolii
B. Poate fi utilizată ca terapie curativă unică în stadiile incipiente
C. Poate fi utilizată ca terapie neoadjuvantă sau adjuvantă chirurgiei
D. Se poate folosi în asociere cu chimioterapia
E. Este contraindicată în timpul chimioterapiei
R= B, C, D (pag. 371)