Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Elisabeth Naughton Seria Casa Pacatelor Vol1 Fruct

    Uploaded by

    Alexandra Staniciuc
    381 views332 pages

    Original Title

    elisabeth-naughton-seria-casa-pacatelor-vol1-fruct

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    381 views332 pages

    Elisabeth Naughton Seria Casa Pacatelor Vol1 Fruct

    Uploaded by

    Alexandra Staniciuc

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 332
    CARTI ROMANTICE SERIA ,CASA PACATELOR“ eisai ec cate teem arcs Saale nicest (te Cite eo meas rote ee Am pornit in cautarea lui sperand s& gascsc raspunsuri, con- Salter esti eae os erie ate eee tase cea lode lui seducatoare si personalitatii sale charismatice. Stiu ca este periculos. Stiu c4 face parte dintr-o lume primej- dioasa, pe care nu pot s-o inteleg. Dar asta nu ma impiedica Eesctay[cctome th erecta tel scorsm MLN UIMs (fey Weta teathal (or tes (a Wet foc tao Con DUT che Meo Mm sece Cr mcorte lest tr hecds COM eco Caee TtTeE TT multe. Trebuic sa vad in spatele usilor pe care se incaparaneaza sa le sina inchise. Trebuic sa aflu ce ascunde in lumea aceea incunecata, cunoscuta sub numele de Casa Pacatelor... . »Proyocator si senzual, primul roman al seriei dovedeste inca o dati ca Elisabeth Naughton stapaneste la perfectie arta de a imbina romantismul si eroticul.“ New York Times Elisabeth Naughton are un talent extraordinar pentru pasiuni fierbinti, caracterizari dinamice si actiune plina de suspans.“ Fea Nee eas ° ELISABETH NAUGHTON a scris peste 30 de romane, trecand Cn siete heron Ortaca Te tetse CMe celeste New York Times, USA Today si Wall Street Journal, si a castigat premiul RITA al Asociatiei Scriitorilor de Romane de Dragoste pentru ,,Cel mai bun roman de suspans romantic”. ‘ae din 1989 YY, a A i | 0 wilh capitolul 1 Natalie Moartea parea sa fie la tot pasul, la fel de lucrativa ca mdustria de modelling. Eram in holul elegant de la etajul 43, intr-una dintre cele mai intimidante clidiri din New York, cu ochii in patru, incercind s&4 nu mda pierd cu firea. Telefoanele sunau incontinuu, iar teceptionistele imbr&cate dupa ultima moda erau gata s& raspunda. © fat& care arata de 25 de ani, dar care cel mai probabil nu avea mai mule de 12, statea pe scaun, cu telefonul la ureche. Nu ma puream st&pani. Simream furia cum fierbe in mine. Am aruncat o privire spre dreapta mea si am observat cAteva femei superbe, imbracate cu fuste deo palma si incalfate cu pantofi cu toc, indreptandu-se spre lift, chicotind ca niste scolarite. Nici una dintre ele nu se uita in directia mea. Nu aveau nici cea mai mic& idee ce cAutam eu acolo. Nu parea s4 le pese cAtusi de putin ca una dintre ele fusese omorta de curand. Le-am urmarit pe modele intrind in lift. Toate erau la fel de inalte ca Elena. Aveau aceleasi picioare lungi, aceiasi pometi ascutiti ca toate celelalte modele din in- dustrie. Dar le lipsea ceva ce Laney avusese dintotdea- una. Naturalete. Stiala. © inocenya la care sper din tot sufletul c& prietena mea nu a renungat in acele ulcime ceasuri. Oare chiar nu observasera toate aceste calitati la ea? Oare chiar nu le pasa c& disparuse? -Cu ce vd pot ajuta? Domnigoara? Vocea clara a receptionistei m4 trezi din trans’ si am tidicat privirea spre blonda din spatele biroului, ficdnd un pas in fata. 6 Elisabeth Naughton -Da, scuze. O caut pe doamna Clayborne. Numele meu este Natalie James. Am o programare. Blonda incepu sd tasteze cu unghiile ei rogii gi lungi, indreprandu-i privirea spre monitorul din dreap- ta sa. In spatele ei, cu litere mari, argintii, trona cuvan- tul COVET, fixat pe peretele de sticla care adapostea 0 cascada. -Doamna Clayborne nu mai ¢ la birou, a intervenit © problemé personala. A fost nevoita s4 anuleze intalni- rea de ast&zi. -Poftim? am intrebat, sprijinindu-mi nelinigtica de blatul de marmura. Esti sigura? Nu puteam sa ratez acest interviu. Era singura mea gans& s8 aflu ce i se intimplase Elenei. Blonda continua sa tasteze, fard s& se oboseasc’ sd ri- dice vreo clipa privirea. Brusc, isi incrunta sprancenele acelea frumos arcuite si spuse in soapra: -Ciudat. Dupa& care vorbi cu voce tare: Se pare cA domnul Salvatici a preluat intdlnirile ci de astizi, zise ea, cu o expresie nedumeritS, insi doar pret de cdteva clipe, dup care ridicd privirea spre mine si spuse: Luati un loc in sala de agteptare, v4 rog. -Mulrumesc, am spus eu, risufland usuraea, dupa care m-am asezat pe un scaun de catifea, de culoare vio- let, care mi s-ar fi parut fipator in mod normal, insi nu si in decorul acela opulent. Luciano Salvatici era CEO gi director general al revis- tei Covet. Mi-am stors creierii ineercind st-mi amintesc toate informariile pe care le citisem despre el in pregati- tea interviului. Era un italian de 32 de ani, care preluase de curand controlul asupra Cover, dupa ce unchiul s&u suferise un atac de cord. Ah, da, si nu uit, mai era si putred de bogat. Familia Salvatici avea lumea la picioate. Aveam un gol teribil in stomac. Banii ma intimida- sera dintotdeauna, probabil pentru cA tatal meu obi nuia s4 ii foloseasc4 ca o armA impotriva mamei mele inainte s4 moara. Si pentru c& tatal meu vitreg nu era cu mult mai breaz. Fructul interzis 7 La naiba, nu eram pregatici pentru CEO-ul compa- niei. Eram depasita de situatie. Dar nu era prima oar’ c4nd ma simteam coplegita. Era la ordinea zilei pentru mine. Trebuia si por. ,,Fii docila*, miam spus. ,Fii dragut’ si amabila. Ai priji s& nu te dai de gol.“ Mi-am sters picaturile de sudoare de pe frunte, vazin- dud in fata ochilor pe Luciano Salvatici ca pe o carica- cura a lui Mussolini, cu biciul tn mana, in timp ce ma uitam la adolescenta roscovana asezatA pe scaunul din Tata mea. Fata nu p&rea deloc nelinistira. Stitea cu umerii re- jaxati, avea tenul curat, fird urme de sudoare, cu pa- rul coafat, perfect ondulat. Probabil c4 era genul care stia cot ce migci in lumea modei din New York. Fata se agezi picior peste picior, fara s4 ridice privirea, oft si incepu si se joace pe telefon, de parc& ar fi fost singuri pe lume. Am incercat s& m& linistesc. Fusese un impuls s& vin ast&zi aici, o stiam prea bine. Acum doud siptaméni eram la cimitir, la inmormantarea lui Laney, stapanin- du-mi cu greu lacrimile, incerc&nd s&mi dau seama ce se intamplase cu cea mai bund prieten4 a mea. Conform autopsiei, Laney murise in urma unei supradoze. Dar gu o cunosteam cu adev&rat $i stiam c4 nu sar fi atins niciodat4 de droguri, daramite s& moar& de o suprado- Acesta fusese, in parte, motivul pentru care mi ofe- tisem sa vin la New York gi s4 strang toate lucrurile din apartamentul ei, pentru ca tat&l ei s& nu fie nevoit si o vact. Pe langa asta, speram sd pasesc ceva in casa ei, ceva care st-mi dea un indiciu despre ce se int&mplase cu cdevarat cu prietena mea. Nu Teusisem s& gasesc nimic, dar acum c& fusesem in apartamentul ei, aveam toate motivele sa fiu si mai suspicioasa. Eu si Laney locuiseram impreuna in facul- e. Stiam ca e o fata dezordonata, dar cAnd am intrat apartamentul ei, era impecabil. De parc cineva ar ‘i ficuc curStenie in urma ei. Si dup4 ce proprietarul a mai spus c4 un barbat misterios ii platise chiria pana 8 Elisabeth Naughton la final de septembrie, miam dat seama cd ceva era in neregul4. Mai ales cind mi-am amintit de ultimul e-mail pe care mi La trimis, cu doar cAteva ore inainte si moar’ Nu ereau sd fac asta, Nat, dar nu pot sé ma opresc. E ca gi cum as fi doi oameni in acelasi timp. Ziua sunt modelul acela inecent din Montana, iar seata ma transform intro fatd rea, seducdtoare care spune: ,Da, domnule" si care ¢ gata sd facd orice fi porunceste el. Mi-am amintit de cuvintele ei in timp ce asteptam in recepfia eleganea de la Covet si m-am cutremurat. Cuvinrele acelea m4 ffcuser si-mi anulez zborul spre cas, spre Boise, si imi iau concediu de la munca gi s4 ramdn in New York, ca s4 aplic pentru acest internship. Stiam c& barbatul din e-mail lucra la revista asta. Laney imi povestise in e-nailurile si in mesajele ei cd avea o relatie cu cineva care lucra la Covet. Aveam nevoie de rspunsuri inainte si pot pleca acasi. Aveam nevoie s& griu ce se intmplase cu singura persoana din viata mea care fusese acolo pentru mine intotdeauna gi pe care eu o parSsisem la greu. ~Domnisoarai James? Am tresfrit si m-am uitat spre barbatul brunet care se indrepta spre mine. Un barhat la fel de intimidant ca Mussolini, cu umeri lati, impundator, cate pirea s4 atraga toate privirile asupra lui. Pentru c& era pe teritoriul su. »La naiba.“ Barbatul ridica din sprincenele lui groase si se uiti lung la mine. Mi-am dat seama cf astepta si spun ceva, aga cA m-am grabit sA ma ridic in picioare, impiedi- candu-m4 gi sprijinindu-ma de bragul scaunului ca s& nu cad. -Ah, da, domnule Salvatici. Eu sunt. Stiam c4 sunt rosie in obraji, speram s4 nu observe ci ma impiedi- casem. Am r&mas cu geanta intro mand si am ridicat cealalta mana de pe bratul scaunului ca s& il saluc. Mul- gumesc ca afi acceptat s4 stati de vorba cu mine. Fructul interzis 9 Barbatul se uit lung la palma mea intinsa, cu o pri- vire mai degraba nedumeriti, decdt amabila, dupa care imi striinse in cele din urm4 mana. -Ti-a spus domnisoara Allen cA doamna Clayborne nuveste astizi la birou? mi strinse mana cu m4na lui mare, fierbinte, cu un aer atit de masculin. Jar accentul lui italian nu ajura cu nimic situatia. -Da. -Bine, atunci, zise el, dup’ care tmi dadu drumul si se intoarse cu spatele la mine. Te rog sf m4 urmezi. Doar c4 o spuse ca pe un ordin, nu ca pe o rugimin- te, si am simfit ci mi se ridicd p&rul pe ceafa. Am tras adanc aer in piept si Lam urmat pe lang’ receptie, pe un coridor lung, aruncind cate o privire in dreapta si in stanga mea, chiar dac& stiam cA nu ar fi trebuit sa 0 fac. Nu arta deloc asa cum mil imaginasem. Nu era scund gi chel ca Mussolini, ci era un barbat inalt si zvelt, cu umeri lagi, imbracat intrun coseum Armani. Parul brunet ti atingea gulerul si avea o urma de barb&. Dar ce mica atras cel mai mult atentia nu a fost Tell et lui, sau parul, nici macar trupul sau. Ci ochii sai. li zirisem doar o fractiune de secund& inainte s4 se intoare’ cu spatele la mine, dar fusese suticient cat si observ nuanta aceea de cenusgiu si faptul ci avea un defect la ochiul sting: un mic gol in stanga, de parca irisul nu se in- chisese complet, pupila semandnd cu o gaura de cheie. Ceea ce ficea s4 pari ci pana gi irisul sau se simtea inti- midat de furtuna care urla in interiorul lui. Ceva ce ma fiicea s& cred cA nu era genul de persoana cu care sa vrei s& te pui rau. Pacat. Caci tocmai asta urma s& se incdmple. Mi-am indreptat spatele, incereind s&mi fac curaj, cu umerii drepgi. El probabil cf sesizase o schimbare in atitudinea mea, pentru cd incetini pasul, aruncindu-mi o privire iritata. -S-a intimplat ceva? 10 Elisabeth Naughton Chipul lui cu erasaturi ascutite $i pielea m&slinie pa- reau sf intruchipeze mai deprabi o statuie, nu in om in carne gi oase. Nu era un barbat chipes, nu dupa mode- lul acela clasic, dar avea acel ceva. Ceva care te bantuia. lam intalnit privirea si am raspuns: -Nu, nimic. Se intoarse cu spatele la mine, cu o privire incrun- tat&, iat in clipa aceea eu am inchis ochii, incercind s& m4& controlez. Nu era nimic complicat. Era un simplu interviu. Trebuia doar s&-mi amintese de ce eram acolo gi si nu ma las intimidati de costumul lui scump, de accentul acela sexy si de masculinitatea lui debordanta. Mi-am amintit cAteva clipe de Laney si am simgic c4 mA inteapd inima. Dar, inainte sa m& las coplegita de durere, domnul Salvatici ajunse la capatul coridorului gi incepu sii urce un sir de crepte, conducdndu-m4 pe un coridor lat, cu muluri complicate si lambriuri elegante. Am trecut prin dreptul mai multor birouri, iar dom- nul Salvatici salut’, in treacit, mai multi angajati, bar bagi si femei deopotriva, dar nu imi facu cunogstingi cu nici unul dincre ei i nici nu se opri s4 imi explice in ce departament ne aflam. Nu era ca si cum ma asteptasem la un tur, La urma urmei, venisem pentru un intern- ship. Dar mam intrebat pentru o clipi dacd nu cumva se purta astfel fata de mine pentru ca nu se sem&nam cu paipusile acelea Barbie blonde, frumoase, care ti calcau, de regula, pragul biroului. Nu ficeam pe proasta. Stiam c& ar&t bine, chiar dac&t de cele mai multe ori imi venea s4 renung la buclele mele intunecate. Dar eram congtienta de faprul cd nu ag fi putur s& fiu niciodaté la fel de slab ca supermodelele acelea, oricat de mult ag fi incercat; imi plicea prea mult inghetata, iar la cei 1,62 de centimetri ai mei, nu-mi era scris in stele si devin model. Dar nu aveam o problema cu asta. Nu aveam nevoie si am 1,80 gi s4 fiu slab& cao scandurS ca s& fiu fericiti. Eram perfect mulfumita de felul in care aratam. Fructul interzis # Am continuat si merg in urma lui, uitandu-ma ia umerii aceia lagi. Nu-mi dorisem niciodat& s& stau in preajma unor astfel de barbati puternici, manipulatori, care aveau pretentia ca toate femeile s& fie perfecte. Fu- sesem martor& la relatia mamei mele cu genul acesta de barbati. Si, cu toate c& stiam c4 barbatul acesta nu era nici tatil meu si nici tatil meu vitreg si c&, cel mai probabil, il judecam prea aspru, nu-mi pasa. Nu-mi pasa cA avea un aer cuceritor. Brusc, am simfit o antipatie profunds la adresa lui. Domnul Salvatici se opri la arcada de la capacul co- ridorului. © alti tipa blonds, care stitea agezaté la un birou lat, intro anticamer’ goala, ridic& privirea cind ne vizu intrind. - Bunda ziua, domnule Salvatici. ~ Buna ziua, domnisoara Pascal, rispunse el, indrep- tanduse spre ugile duble de partea cealalt4 a incdperii, fara sA se oboseasca si ne facd cunostinta. Din nou. N-o sf preiau nici un apel in urmatoarele zece minute. Zece minute. Uau! Ce onoare pe capul meu. - Da, domnule. Felul in care blonda aceea rostise cuvantul ,domnu- le“ mi-a trimis un fior rece pe gira spin&rii si m-a dus cu gandul la ultimele cuvintele din e-mailul lui Laney ,...iar seara m4 transform intro fad rea, seducdtoare care spune »Da, domnule“ gi care e gata si facd orice ii porunceste el". Am simtit un gol in stomac. Nu sunt naiva. Stiam de jocurile acelea de putere pe care le jucau unii barbati. Si mai stiam c& existau barbati care voiau s4 domine, si preia concrolul. Stiam ca BDSM era un adevarat stil de viata, nu doar o fantezie in paginile unui roman erotic. Speram doar c& nu nimerisem inerun astfel de scenariu. Si, pentru binele lui Laney, speram c4 nici prietena mea nu ajunsese intr-o astfel de situarie. Lam urmarit pe domnul Salvatici deschizind usile duble, cu sacoul intins pe umerii lati. Oare el era barba- tul despre care imi povestise Laney in e-mail? Era clar cA avea un aer intunecat, dominant. 12 Elisabeth Naughton A tinut uga deschisi pentru mine si mi-am frecat, in treac&t, umfrul de pieptul lui puternic, cind am intrat in birou, simrind cum ma infior. Atingerea aceea neas- teptati mva ficut s uit de Elena. Am tras adanc aer in Piept, simtindui parfumul puternic, 0 combinatie de iasomie, mosc, cedru, vanilie gi rom. Straight to Heaven, de la Kilian. Eram sigura. Citisem toate revistele de mod care imi iegisera in cale, incer- cAnd s& m4 pregiitesc pentru interviul acesta. Ba chiar adulmecasem toate mostrele de parfumuri din paginile revistelor. Le invitasem pe toate dupd nume, iar acesta era unul dintre preferatele mele. Un harbat sexy, seduc&tor, impunitor gi, in plus de asta, mitosea gi incredibil de bine. Era fantezia oricdrei femei, dar nu gi a mea. Am ridicat privirea si am intrat in birou. Nu venisem acolo pentru mine. Venisem si aflu ce se incimplase cu Elena. Am facut cativa pagi si n-am abtinue cu greu si nu ramin cu gura cAscata. Avea un birou imens, cu ferestre care se intindeau pe trei peregi, cu o priveliste superba spre orag. Masa de lucru era ling’ fereastra, un birou mare, din crom gi sticla, care se potrivea de minune cu decorul incAperii. In partea dreapta se aflau un bar, c4- teva canapele albe, de piele, si cel mai mare televizor pe care il vazusem vreodata. In partea stingd am zirit o ust de sticla care dadea in sala de conferinge, dotatt cu o masa din lemn de mahon de cel putin douaspre- zece locuri. Stiam deja ci aveam de-a face cu un individ bogat gi puternic, iar decorul acela nu a facut altceva decit s4-mi contirme banuielile. Aruncdnd o privire in jurul meu, am simtit un fior rece pe gira spindrii si am simgit ci ma lasa picioarele cind mi-am dat seaina cA nu eram doar depisici de situatie, ci ci eram nebuna de-a dreptul. -Te servesc cu ceva? intreba el, indreptinduse spre bar. »Da. O voted dubla. Rapid“, mim spus eu in sinea mea, dup& care am raspuns: Fructul interzis 13 - Un pahar cu apa. Lam auzit aruncdnd cdteva cuburi de gheati in pa- har, dupa care desficu o sticla de apa si turna lichidul acela rfcoritor, limpede. Imi intinse paharul si imi fcu semn $4 mA asez pe canapea. Mi-am lasat geanta pe jos si m-am asezat pe canapea, cu gleznele lipite, simpindu-ma din ce in ce mai intimi- data. Bruse, nici macar costumul cel ,scump" pe care fl cumpirasem de la Bloomingdale’s nu p&rea indeajuns de bun. El se agez& in fara mea, deschise un dosar pe masu- ta de cafea dintre noi, dupa care se rezema de spacarul canapelei, isi puse glezna pe celalale genunchi si se uitd lung la mine. »Prada“, miam spus eu, aruncand o privire spre pan- tofii lui. Pancofii aceia pe care ii purta cu atata nonsalanya costau probabil mai mult decdt biata mea magina. - Sincer sa ftu, domnisoara James, spuse el cu accentul siiu italian care ma fiicea intotdeauna sa tresar, un intern- ship la o revised de modA pare sub potentialul dumitale. Mam uitat peste CV-ul dumitale. Am vazut ci ai ab- solvit de curand facultatea de administrarea afacerilor, cu o diploma in antreprenoriat gi cA esti administrator de magazin. De unde pasiunea aceasta pentru lumea modei din New York? Ce motive as avea si m4 complic cu cineva care este supracalificat pentru acest pust? Am inghitit apa din gura. ,Fii prietenoasa. Politicoa- si. La locul tau. Vrei si-l convingi sf te angajeze, nu si-i dai de banuit ca vrei doar si te infiltrezi in compania lui ca s& afli cine tia omorar prietena.* - Ei bine, am zis eu, cu paharul de apa in poala, am fost intotdeauna pasionati de lumea modei. Copil fi- ind, obignuiam sf devorez reviste precum Vogue, Elle sau Glamour. Dar, dup cum putefi vedea, am spus eu, aruncind o privire spre fusta neagr& si spre jacheta cu care eram imbracat&, mi-am dat repede seama ca genele nu au fost de partea mea gi ci nu as fi putut niciodard sf fiu model. 14 Elisabeth Naughton E] ma analiza din cap p&n’-n picioare, de la parul on- dulac prins la spate, cu doar cdteva guvite care imi inca- drau chipul, la jacheta strinsa la pieprt, fusta strimta si, in cele din urm4, se uit spre picioarele mele si la pan- tofii cu toc pe care ti cumprasem special pentru acest interviu. Doar ci nu era o privire aruncata la intimplare, ci se uiti lung la mine, fara jend. Ma privi ardt de intens incat mam infiorat si am simrtit cA sunt rogie in obraji. Era curios s& se uite la mine. Barbatul acesta fermect- tor care trlia inconjurat zi de zi de modele care mai de care mai frumoase, ma mAsura din cap pana in picioare. Sunt cu totul alta persoana cAnd sunt cu el..." {mi fugi din nou g&ndul la ultimul e-mail al lui La- ney, amintindu-mi adevaratul motiv pencru care eram acolo. Caldura imi parasi trupul. Am simgit cum mi se riceste pielea. Am pus paharul de ap4 pe mas& si miam indrepeat spatele. Dac& acesta era barbatul despre care imi povestise Elena, nu aveam de gind sa cap in mrejele lui, Eram mai buna dec&t el. Nu venisern aici sa ma las pacalita. Venisem in ciutare de rispunsuri. -Dup4 cum puteti vedea in CV-ul meu, am studiat si design. In ultimul an de facultate mam ocupat de Design Gala, un eveniment care sarbatoreste toate for mele de design, inclusiv cel vestimentar. $i, intradevir, in ultimii doi ani am lucrat ca administrator la un ma- gazin de haine. Un butic exclusivist din Boise care a pri- mit numeroase premii din partea prim4riei si care vine in intimpinarea femeilor din Boise cu ultimele tendin- fe in materie de moda. Domnule Salvatici, imi doresc s& obtin acest internship din doua motive. Ca s& inva¢ mai multe despre lumea modei si ca s4-mi dovedesc mie insimi c4 pot face acest lucru. Studiile mele in business nu reprezinr’ altceva decat un avantaj. Domnul Salvatici arunca o privire spre dosarul care ne despartea. -Da. Inteleg. Domnisoara James, spune-mi, te rog, ai mai fost vreodara tn New York pind acum? Nu mA asteptasem la aceast& intrebare. Fructul interzis 15 -Nu, dar... -Dupa cum ma astepram, zise el, intinzind mana dupa dosar. Vad c& ai crescut intrun ordgel in Montana, dupa care teai mutat in Boise. Tmi dau seama cA, pen- tru cineva ca dumneata, Boise din [daho poate pirea un orag mare, dar nu e tocmai capitala modei, cu sau fara ultimele tendinse in moda. De fapt, dacd e si m& iau dup4 ce am vizut astizi aici, zise el, ridicindu-si ochii din CV si aruncand 9 privire spre costumul meu negru, sunt sigur cf acel mic butic e haine din Boise nu ar avea nici o sansa aici in New York. Am r&mas cu gura cfscat4, absolut socat3, dar mi-am revenit repede. Tocmai aruncase cu noroi nu doar in oragul pe care eu tl consideram casa mea, ci si in stilul meu vestimentar. Mi-am dat repede seama cA ce vazu- sem mai devreme fn privirea lui nu fusese interes, ci dispret. Dispreg la adresa cuiva care nu-i ajungea nici pina la degetul mic. Cineva care era un nimic prin comparatie cu el. Am simtit c& vad negru in fata ochilor, dar mam abtinut si nu r&bufnesc, pentru ci aveam nevoie de arogantul acela ca s& imi ating scopul. Un scop pe care nu puteam si mid scot nici o clipa din minte daci vo- iam s& aflu ce se intamplase cu Laney. - Vite ce e, domnisoari James, zise el, sprijinindu-gi coatele pe coapse, arunciind CV-ul meu pe m&suta de cafea dintre noi. O sa fiu sincer cu dumneata, Nu esti genul de intern de care avem nevoie de la Covet. -Si de ce fel de intern aveti nevoie la Covet? am ra- bufnit eu pentru ca deja nu ma mai puteam abfine. De blonde fara nimic in cap? L-am vazut ridiciand din sprincene si am zarit pret de o clipa expresia amuzata din ochii lui ciudagi. -Vrem oameni umblagi prin lume, Majoritatea modelelor cu care lucrim vin din orage mici, la fel ca dumneata. Noi ne dorim sa le facem cunostingS cu oa- meni $i cu experiente noi, pentru c4, in calitate de mo- del Covet, vor cutreiera lumea in lung si-n lat. Orica 16 Elisabeth Naughton de impresionant ar fi CV-ul dumitale, modelele noastre se vor uita la dumneata gi isi vor aminti mereu de tot ce au lasat in urma lor. Ceea ce inseamn& c& nu esti ceea ce cAutim la un intern. Rationamentul lui nu avea nici 0 logica. -Si pentru c& vi se pare ca nu sunt indeajuns de umblata prin lume, nici macar nu ma lasati s& particip la interviu? ~ Dar tocmai acesta a fost interviul. Am aflat deja cot ce aveam nevoie sa gtiu. Ceea ce insemna cA ma analizase din cap pana-n pi- cioare si c& hotirase cA nu sunt indeajuns de sexy s& tucrez la Covet. - Naam stat nici macar cinci minute de vorba. El ridica din umeri, complet neatins de vorbele mele. Atitudinea lui aroganta mA irita teribil, dar nu eram pata si m4 dau batuta. -Domaule Salvatici, poate c&, in loc s& chutati un angajat ,umblac prin lume“, ar crebui s& alegeti pe cine- va care € gaca de munca. Cineva istet, gata de munca va face o treabA mai bund decat cineva care vine dintrun oras mare. Pot si v3 asigur cA nu am sa le duc pe modele cu gandul la... ~ Si vrei si spui c4 esti persoana aceea? ma opri el din vorba, analizindu-ma din nou din cap pina-n picioare, privindu-ma in cele din urma in ochi. Gata de munca? Felul in care o spusese mi se paru foarte ciudat. Vor- bea cu pasiune in glas, da, si chiar daca nu-¢i lua ochii de la mine, nu am citit nici un fel de interes in privirea lui, ci, mai degraba, dezgusr. -Da, am reugit eu si spun, incercdnd s4 nu ma las intimidaea, reamintindu-mi c4 nu mA interesa cdtugi de putin dac& era sau nu dezgustat de aspectul meu fizic. Sunt obisnuit’ s& invay din mers, stiu multe lucruri. Dupa cum putefi vedea in CV-ul meu... -Domnisoar4 James, neam uitat deja peste CV. Si nu esti persoana potrivité pentru Covet. Fructul interzis 17 Lam privic absolut socatt. Nu-mi venea s& cred c& asta era tot. Trebuia sii fac cumva si-l conving. »Fii politicoasa.“ -Sau poate cA pur si simplu nu sunt indeajuns de atragatoare, iam spus eu, pe un ton dur. Am tresirit de indari ce mi-au iesit cuvintele acelea pe gura si mi-am muscat limba. La naiba! Nu asta voiam 34 spun. El mi-a intins dosarul spundndu-mi: -Domnigsoara James, asta a fost tot. Furioas& pe mine insimi pentru felul in care o di- dusem in bara, pentru felul in care barbatul acesta se grfbise si ma catalogheze far& ca micar s& stea de vorba cu mine, mi-am luat geanta de pe jos si m-am ridicat in picioare. ~Ags fi curioasa s§ gtiu de ce naiba teai obosit sa ma programezi la interviu, daca gtiai prea bine c& nu aveai de gfind sf ma angajezi? -Nu eu sunt cel care a programat interviul, raspun- se el, complet degajat, agezinduse comod pe canapea ca s& se uite la mine cu ochii lui intunecati. Doamna Clayborne ¢ cea cate te-a chemat. Si tind s4 cred ci a ficuto din politete. Dat fiind faptul cA ai fost prietena cu Elena McCabe. Am simtit si devin stana de piatra si am rAmas cu sufletul la gura. La naiba. Se interesase de mine. - Nea parut tare rau si auzim ca a murit, continua el, pe un ton rece gi detagat, deloc empatic. Era o fata foarte draguta. O sti simtim lipsa. © fata foarte draguta... n clipa aceea mi-am dat seama c& se cunogteau. Per- sonal. Am simtit-o in vocea lui batjocoritoare. Ceea ce insemna c& era foarte posibil ca el s4 fi fost cel care © omorise pe prietena mea. Am tresaric si am facut un pas in spate in timp ce el se ridic& in picioare, fara si

    You might also like