INTRU SLAVA SFINTEI $1 CELEI DE O FIINTX, DE VIATA FACATOARE! $I NEDESPARTITEI TREIAI TIPIC BISERICESC CUPRINZIND RINDUIALA CELOR SAPTE LAUDE, A SFINTEI LITURGHII, A SFINTELOR TAINE SI A [ERURGIILOR MAI DE SEAMA, PRECUM SI ALTE INDRUMARI LITURGICE PENTRU UZUL SCOLILOR TEOLOGICE, PREOTILOR $1 PAROHIILOR DIN PATRIARHIA ROMANA Tipurit cu aprobarea Sfintului Sinod si cu binecuvintarea Prea Fericitului Parinte JYUSTINIAM Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane ap EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC $I DE MISIUNE ORTODOXA BUCURESTI 1976Cuvint de lamurire De multdé vreme se simfea nevoia unui nou Tipic bisericesc, Cele doud Tipicuri, care fuseserd folosite mai de mult in Biserica noasird — adicd cel mare, numit si al sfintului Sava, folosit in mindstiri, $i cel bisericesc, folosit in bisericile de enorie — nu au Mai fost tipdrite de multd vreme, iar retipdrirea lor nu ar mai fi fost oportund, deoarece ele nu mai corespundeau nevoilor actuale ale slujitorilor bisericesti. Cel dintii, tipdrit numai in doud edifii (una Ia Tasi, in 1816 si alta la Chisindu, in 1857), nu se mai gdseste decit in pufine exem- plare si este astdzi aproape inutilizabil, deoarece el are in vedere numai situafia si nevoile slujitorilor din mindstiri din veacurile tre- cute ; de aceea el nu cuprindea de fapt decit rinduielile serviciului divin zilnic (cele sapte Laude si Sfinta Liturghie), omifind ew totul slujbele Sfintelor Taine si ale ierurgiilor, care se oficiazd mai pujin sau aproape deloc in mindstiri. Cel de al doilea era de fapt un reziumat al Tipicului cdlugdresc, fdcut in prima jumédtate a secolului trecut de protopsaltul Constan- tin de la catedrala patriarhiei din Constantinopol, din porunca pa- triarhului ecumenic de atunci, si tradus la noi de cintdreful Anton Pann si preotul I. Céldrdsanu de Ia biserica Lucaci din Bucuresti, din porunca mitropolitului ‘Nifon al Tarii Romanesti. Tipdrit pentru prima datd la Bucuresti in 1851, el s-a retipdrit dupd aceea, sub de- numirea de Tipic bisericesc, in mai multe rinduri, pind Ia 1925, cind a apdrut ultima edifie Ia Tipografia din Mindstirea Cernica: Cu toate cd acest nou Tipic trebuia sd aibd in vedere nevoile slu- jitorilor bisericesti din parohii, cdrora era destinat, el avea multe lipsuri ; aledtuitorul lui fiind un cintdref, acesta, cum era si firesc, Se preocupase 1n primul rind de rinduiala care privea pe clntdrefiteee 6 TIPIC BISERICESC de strand, neglijind aproape cu totu! rolul clerulut slujitor (preofi $i diaconi), despre care nu spune mai nimic. In al doilea rind, luind ca model vechiul Tipic al stintului Sava, nici el nu s-a ocupat de rinduielile de slujbé ale Stintelor Taine si ale ferurgiilor, atit de necesare pentru siujitorit bisericesti din parohii, In al treilea rind, acest Tipic cuprindea o mulfime de nepotriviri intre regulile formulate in el gi cele din carfile de slujbd, asupra unor amdnunte de ritual, provocind deseori confuzii si ne- dumeriri in rindurile slujitorilor bisericesti. Lipsurile acestea cdutau sé le umple, pind la 0 vreme, manua- Jele particulare (neoficiale) de Tipic, aledtuite de diferiti clerici, buni slujitori ori cunoscdtori ai problemelor de Tipic, ca episcopii Melchisedec Stefdnescu al Romanului, Silvestru Baldnescu al Hu- silor, Gherasim Saffirin al Romanului, Silvestru Andreevici Moraru al Bucovinel, ori preofii D. Lungulescu (Craiova), I. Dracinski (Cer- ndufi), I. Procopovici (Oradea), I. Olariu (Caransebes), Fl. Geomo- Tean (Cluj), arhimandritul Fotie Balamace (Bucuresti) 5.a. Dar si acestea aveau neajunsul cd erau ori incomplete (ca cele de Ghera- sim Saffirin si I. Olariu), ori cuprindeau unele practici si obiceiuri regionale ori locale, care nu se potriveau intre ele si intrefineau astiel 0 gravd lipsd de uniformitate in modul sdvirsirii diferitelor servicii divine. Aceasté lipsd de uniformitate a inceput sd fie si mai mult sesi- Zatd $i sd dea loc la discufil, nedumeriri si coniuzii, dupd infiin- farea cursurilor de indrumare a clerulut (incepind din 1949) si mat . ales dupd stabilirea centrului unic. al acestor cursuri Ja Curtea de Arges (incepind din 1962), unde intilnindu-se si Slujind jaolaltd Preoji din eparhii diferite si din cele mai indepdrtate regiuni ale farii, ei au avut posibiliiatea sq constale nepotrivirile dintre ei in modul oficierii diferitelor slujbe si sd ia cunostin{d, la discufiile din orele de seminarii liturgice, si de alte practiei regionale sau lo- cale decit cele cu care erau obignuiji in domeniul cultului. Nepotrivirile si diferenjele acestea erau coniirmate si in mate- uialele scrise, cerute din inijiativa Sfintului Sinod si trimise Admi- nistrajiei Patriarhale de cdire mai toate cenirele eparhiale ale Bise- ricii noastre, Datd fiind deci nevota stabilirii unei uniformitafi cit mai accen- tuate In modul sdvirstrii cultului divin de cditre tofi slujitorif Bise- |See AMR OD ticki Ribgsiies Sfintul Sinod proiectase, inca din anul 1953, alcdtuirea unei comisii de clerici si de profesori de specialitate, care sd redac- leze un nou Tipic bisericesc. Comisia n-a putut insd Iucra, deoarece S-a erezut necesar sé se stabileascd mai intli un acord prealabil intre toate Bisericile Ortodoxe autocefale in aceasta privintd, co sd se pdstreze si uniformitatea generald de cult in toatd Ortodoxia. Cum insd un astiel de acord este foarte greu de siabilit, iar nevoia Promovdrii unei uniformitdfi de cult inéunirul Bisericii noastre a devenit intre timp si mai mult simfitd, s-a creat in anii trecufi o noud comisie de clerici si profesori, care sé se ocupe cu aceasté Problemé si care sd ia ca bazd ale lucrdrilor sale Tipicul, mai vechi al iconomului D. Lungulescu (Manual de practica liturgica, Craiova, 1926), completindu-l si imbundtdfindu-l. Comisia a fost alcdtuitd din Preofii profesori: Ene Branigte de Ja Institutul teologic de grad universitar din Bucuresti, Alex. Moisiu de Ia Institutul teologic de grad universitar din Sibiu, Petre Con- stantinescu, directorui Seminarului teologic din Craiova-Moflent (azi pensionar), la care au fost cooptafi Preofii Gh, Neda, profesor Ja Seminarul teologic din Caransebeg si Pr. Dr. Leon Iftodi, de la parohia «), Slava... Si acum..., si rugaciunile mtroductive (Sfinte Dum- nezeule... si celelalte). In timpul acesta, preotul face cadirea, aga fel ca la Tatal nostru..., sd fie reintors in naos si stind in mijloc (sub policandru), s& rosteasc& ecfonisul : Ca a Ta este impératia..., iar cind zice : ...a Tatalui si a Fiului si a Sfintului Duh,.., cideste de trei ori spre altar, dupa care continua ci-pe eee PERIOADA OCTOIHULUI 45 direa ca de obicei, reintrind in altar pe usa dinspre miazazi, Dupa ecfonisul de la Tatal nostru..., la strand se citese cele trei tropare ale Crucii (Mintuieste, Doamne, poporul Tau... Slav... Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce de bunavoie... $i acum... Ocrotitoare, infricosdtoare si neinfruntat: ci Dupa aceasta, stind preotul in fata sfintei mese cu cadel- nifa in mina, zice ectenia intreita scurta : Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule... (vezi Liturghierul), cddind de cite trei ori spre sfinta masa, la fiecare cerere (aliniat) din ecte- nie. Dupa ecfonisul ecteniei, cintarejul : Amin. Intru numele Domnului binecuvinteaza, parinte !, iar preotul di acum bi- necuvintarea : Slava Sfintei... Treimi..., cddind in fata sfintei mese, in chipul crucii. La strana (in mindstiri, cel mai mare, daca este de fata) : Amin. Slava intru cei de sus lui Dumne- zeu... si celelalte si se incepe citirea celor sase psalmi ai Utreniei. In timpul citirii psalmilor, preotul isi deseopera capul si citeste in taina cele douas prezece rugaciuni ale Utre- niei (sau ale diminetii) din Liturghier : pe primele sase le citeste in altar, in timpul citirii primilor trei psalmi, apoi iese pe usa dinspre miazénoapte a altarului si stind cu capul descoperit, in fata usilor imparatesti, citeste acolo ultimele sase rug&ciuni, in timp ce la strana se citese ultimii trei psalmi. Terminindu-se citirea celor sase psalmi, preotul isi aco- pera capul si rosteste ectenia mare, din fafa usilor im- paratesti (dac& slujeste si diacon, ectenia o zice acesta, din mijlocul naosului, iar preotul, la sfirsitul citirii psalmilor, se inchina gi intra in altar). Dupa ecfonisul ecteniei, preotul se inchina si intra in altar, isi las& epitrahilul $i iese in mijlocul bisericii, se inchina pentru Liturghie (vezi Liturghierul, la inceputul rinduiclii Proscomidiei), intra apoi in altar, se im- braci cu toate vesmintele si incepe Proscomidia*. In timpul acesta, la strana se cinta : Dumnezeu este Domaul... 21, Dac& preotul a ffcut tnchinarea la fcoane mal tnainte (fndatl ce a intrat tn biserica) gi s-a imbricat deja In toate vesmintele, pentru a Incepe mal devreme Proscomidia, atunct cl nu mal lese pentru citirea rugAciunilor afar din altar, ci le clteste pe toate din altar; apol rosteste tot de acolo ectenta mare, dup’