Agentii speciali ai lui Dumnezeu: ingerii 391 ingerii rai Statutul demonologiei in prezent Se pune problema unde anume sa se includa subiectul referitor la ingerii rai. Daca ne ocupam de ei atunci cand examinam problema ingerilor buni, s-ar crea impresia c& sugerim un anumit paralelism. De vreme ce ingerii buni au fost tratafi in cadrul acestui subcapitol datorit& relatiei lor evidente cu providenta divina, nu sunt ingerii rai mai degraba nelalocul lor aici? Nu ar fi mai potrivit si ne ocupam de acest subiect atunci cand studiem pacatul? Totugi, discutarea problemei ingerilor rai in cadrul acestui subcapitol este justificat’ din doua motive. in primul rand, ingerii rai trebuie studiafi intr-o stransa conexiune cu ingerii buni deoarece ei au aceeasi origine, si multe din cele spuse despre ingerii buni sunt adevarate si cu privire la cei rai. Sunt aspecte valabile pentru toti ingerii in general. Ingerii buni inci mai sunt ceea ce au fost ingerii rai odata. In al doilea rand, providenta lui Dumnezeu este umbriti de problema raului. Si de vreme ce tocmai am discutat problema raului, pare intelept sa tratam subiectul legat de demoni gi Diavol aici. Ne vom referi din nou la acesti agenfi rai atunci cand vom discuta despre pacat si ispita gi cand vom studia am&nuntit doctrina despre lucrurile de pe urma; insi ei nu pot fi ignorafi intr-o asemenea conjunctura. Teologii au manifestat recent tendinta de a restructura teoriile despre demoni gi Satan. O asemenea incercare a fost fireste si programul de demitizare al lui Rudolf Bultmann, despre care s-a vorbit mai devreme in acest capitol. Potrivit acestei conceptii si a altora asem&ndtoare cu ea, demonii sunt doar niste elemente mitologice extrase din cultura vremii respective. In particular, se crede ci imaginea biblicd despre demoni reflecta influenfa mitologiei persane. Oricat de atragatoare este in aparenfa aceasta idee, ea nu fine cont de faptul c& gandirea crestina nu confine nimic din dualismul obignuit al gandirii persane."* Diavolul si demonii nu sunt o fora contrard lui Dumnezeu gi independenta; existenta lor este derivaté din Dumnezeu, chiar dac& aceasta existentA este acum denaturata si in conflict cu sursa ei. Astfel teoria care considera c& punctul de vedere biblic despre demoni are o origine persand este in mare parte plina de fisuri. lar in cazul demitiz&rii lui Bultmann, exist un intreg set de probleme insofitoare. Oa doua abordare este depersonalizarea demonilor. Realitatea raului in zilele noastre nu poate fi tigdduits. Pana gi cei care resping idei ca cea a depravarii totale si a pacatului originar deplang nedreptatea si lupta continua din lumea noastra. Unii teologi cred ca tot acest rau nu provine de la o sursa personal’, ci face parte din ins&si structura realitaii, si mai ales a realitatilor sociale din prezent. Cuvantul demonic este considerat mai degraba un epitet al puternicelor forfe gi structuri sociale, decat al unor fiinfe personale. Un reprezentant al celor care adopta aceasta abordare este Paul Tillich. 18. Wilson, Angel”, p. 135; Alfred Edersheim, The Life and Times of Jesus the Messiah, Grand Rapids, Eerdmans, 1945, vol. 2, p.748. 19. Paul Tillich, Systematic Theology, Chicago, University of Chicago, 1957, vol. 2, p. 27.392 Ce face Dumnezeu Oa treia abordare recent a problemei demonilor este cea a Jui Karl Barth. El subliniaza antiteza dintre demoni si ingeri2 Acest lucru nu inseamna c& el trateazi cele doud subiecte in sectiuni diferite, deoarece dupa discutarea subiectului ingerilor el se ocupi pe scurt de demoni. El nici nu scoate in evident opozitia care exist intre cele doua subiecte. Mai curdnd, ideea lui Barth este c& demonii si ingerii nu au nimic fn comun unii cu alfii, Ei nu sunt doua specii ale unui singur gen comun, ingerii. Exist o antitezA absoluta si exclusiva intre ingeri si demoni. La fel cum , nonsensul” nu este o specie a sensului, tot aga demonii sau ingerii rai nu sunt o ramura deosebita a ingerilor, ci ei constituie realitatea care este condamnata, neutralizata gi respinsA de ingerii buni. Originea si natura demonilor sunt sub semnul neantului, haosului, intunericului2" Ei nu sunt creati de Dumnezeu, ci fac parte din ameninfarea adusa creatiei lui Dumnezeu. Ei sunt pur si simplu neantul in dinamica lui. Problema de baz a acestei pozitii este ci ea neaga caracterul concret al raului gi al lucrurilor rele. Originea demonilor Biblia are putine lucruri de spus cu privire la modul in care ingerii ri gi-au dobandit caracterul lor moral actual, si inc si mai pufine cu privire la originea lor. Am putea afla cate ceva despre originea lor urmarind cele spuse despre caracterul lor moral. Exist doua pasaje strans legate unul de altul care ne informeaza despre c&derea ingerilor rai. 2 Petru 2:4 spune cA ,,... n-a crufat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci ia aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata.” Iuda 6 spune ci ,El a pastrat pentru judecata zilei celei mari, pusi in lanfuri vegnice, in intuneric, pe ingerii care nu i-au pastrat vrednicia, ci gi-au pardsit locuinfa.” Fiinfele descrise in aceste doua versete sunt in mod clar identificate cu ingerii care au pacatuit si care au ajuns s& fie judecati. Prin urmare, ei trebuie sé fie, ca si restul ingerilor, fiinte create. O problema legata de aceste versete este faptul c4 se spune despre ingerii rai c& au fost aruncafi in Adane, in intuneric, pentru a fi pastrati pana la judecaté. Acest lucru i-a determinat pe unii si emit speculatia c& existé doua clase de ingeri c4zuti, cei care sunt inchigi si cei care sunt liberi s8-si continue activitatea tea in lume. O alt posibilitate este ci aceste doua versete descriu starea tuturor demonilor. Faptul c& cea de-a doua posibilitate este cea corecti este sugerat de restul versetelor din 2 Petru, capitolul 2. fn versetul 9 Petru spune ca ,,Domnul tie 84 izbaveasca din incercare pe cei cucernici, si si pastreze pe cei nelegiuiti ca s& fie pedepsifi in ziua judecatii”. Acest limbaj este aproape identic cu cel folosit in versetul 4. Observati cA restul versetelor (v. 10-22) sunt o descriere o activitatii Ppacatoase continue a acestor oameni nelegiuifi care sunt finuti sub judecata. Tragem concluzia c& asemenea lor, desi aruncafi in Adanc, in intuneric, ingerii cazuti au suficienta libertate pentru a-gi continua activitatile lor rele. Demonii, prin urmare, sunt ingeri creati de Duminezeu si au fost initial buni, dar au pacatuit, devenind astfel rai. Nu stim exact cand anume a avut loc aceasta 20. Barth, Church Dogmatics, vol. 3, partea 3, p.520 21, Ibid,, p.523.Agentii speciali ai lui Dumnezeu: ingerii 393 razvratire, dar trebuie s& fi avut loc intre momentul in care Dumnezeu a ispravit creatia si a declarat-o ,foarte buna” si perioada in care a avut loc ispitirea si eéderea omului (Gen. 3). Cpetenia demonilor Capeteniei acestor ingeri cAzufi i se da in Scriptura numele de Diavolul. El este cunoscut si sub numele de Satan. Numele ebraic 7ply (sata) deriva de la verbul ypY, care inseamné a fi sau a actiona ca un adversar® Prin urmare, el este oponentul, cel care se opune cauzei lui Dumnezeu si poporului lui Dumnezeu. Cuvantul grecese Zecév sau Desavac este o transliterare a acestui nume ebraic. Termenul grecesc cel mai comun pentru Satan este 61dBoo¢ (diavol, adversar, acuzator). Este de asemenea folosit termenul katfyap (paras — Apoc. 12:10). Mai exista gi alfi cafiva termeni care sunt folosifi mai rar: ispititorul (Matei 4:3; 1 Tes. 3:5), Beelzebul (Matei 12:24, 27; Marcu 3:22; Luca 11:15, 19), vrajmagul (Matei 13:39), Cel rau (Matei 13:19, 38; 1 Ioan 2:13; 3:12; 5:18), Belial (2 Cor. 6:15), potrivnicul (1 Petru 5:8), ingelatorul (Apoc. 12:9), marele balaur (Apoc. 12:3), tatal minciunii (loan 8:44), ucigagul (Ioan 8:44), pAcdtosul (1 Ioan 3:8). Tofi acesti termeni transmit ceva despre caracterul gi activitatea Diavolului. Cu toate c& Diavolul nu este numit demon in mod explicit in Scriptur’, este clar c& Isus La identificat pe Satan cu Beelzebul, printul demonilor (vezi relatarile paralele din Matei 12:22-32; Marcu 3:22-30 si Luca 11:14-23). Faptul c& Satan este un demon este de asemenea subinfeles in Luca 10:17:20, unde scoaterea demonilor semnaleazi infrangerea lui Satan. Cei care erau posedafi de demoni erau caracterizati drept ,apasati de Diavolul” (Fapte 10:38; cf. Luca 13:16). Diavolul este, asa cum araté si numele lui, angajat in a se opune lui Dumnezeu si lucrarii lui Cristos. El face acest Iucru mai ales prin ispitirea omului. Acest fapt este ardtat in relatarea ispitirii lui Isus, in pilda neghinei (Matei 13:24-30) si in relatarea pacdtuirii lui Iuda (Luca 22:3). (Vezi de asemenea gi Fapte 5:3; 1 Cor. 7:5; 2.Cor. 2:11; Bfes. 6:11; 2 Tim. 2:26, Unul dintre mijloacele principale folosite de Satan este ingeltoria. Pavel ne spune cé Satan se deghizeazA in inger de lumin§, si cd slujitorii lui apar in postura unor slujitori ai dreptatii (2 Cor. 11:14-15). Faptul cd el se foloseste de ingelatorie este mentionat si in Apocalipsa 12:9 si 20:8, 10. El_,a orbit” mintea necredinciosilor cai ,sAnu vada stralucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu” (2 Cor. 4:4). El li se opune crestinilor gi fi impiedica in slujirea lor (1 Tes. 2:18) folosind chiar dureri fizice in acest scop (probabil ca acest lucru vrea si-l spund gi 2 Cor. 12:7). in ciuda puterii lui, Satan este limitat. Dup& cum am menfionat deja, el nu i-a putut face nimic lui Tov din ce nu i-a fost permis in mod expres de catre Dumnezeu. I te poti impotrivi cu succes si el va fugi (lac. 4:7; vezi si Efes. 4:27). El poate fi pus pe fuga, insa nu prin puterea noastra, ci numai prin puterea Duhului Sfant (Rom. 8:26; 1 Cor. 3:16). 22. Francis Brown, S. R. Driver si Charles A. Briggs, Hebrew and English Lexicon of the Old Testament, New York, Oxford University, 1955, p. 966.394 Ce face Dumnezeu Activitatile demonilor in calitate de supugi ai lui Satan, demonii indeplinesc lucrarea lui in lume. Din acest motiv se poate presupune ci ei practic toate formele de ispitire gi ingelatorie folosite de acesta. Ei aduc boli: mutenie (Marcu 9:17), surzenie si mutenie (Marcu 9:25), orbire gi surzenie (Matei 12:22), convulsii (Marcu 1:26; 9:20; Luca 9:39), paralizie (Fapte 8:7). Si ceea ce este mai important, ei se opun cresterii spirituale a oamenilor lui Dumnezeu (Efes. 6:12). Posedarea demonica Exemplelor de posedare demonic’ li se di o atenfie deosebita in relatarile biblice. Expresia tehnicd este ,a avea un demon” (Suuéviov %yw) sau ,a fi demonizat” (6ayovix oat). Uneori gasim expresii ca ,duhuri necurate” (Fapte 8:7) sau ,duhuri rele” (Fapte 19:12). Manifestarile posedarii demonice sunt diverse. Am semnalat deja céteva probleme fizice pe care le cauzeazi demonii, Persoana posedata poate capita o putere neobignuit’ (Marcu 5:2-4), sA actioneze intr-un mod bizar, cum ar fi umblarea in pielea goala si locuitul printre morminte (Luca 8:27), sau poate avea un comportament distructiv fafi de sine (Matei 17:15; Marcu 5:5). Evident ca exista diverse grade de posedare, de vreme ce Isus a vorbit despre duhul rau care Se duce si ia cu el sapte duhuri mai rele decat el’ (Matei 12:45). Elementul comun tuturor acestor cazuri este ci persoana implicata este distrusa fie din punct de vedere fizic, fie emotional sau spiritual. Se pare cA demonii erau in stare sA vorbeasc4, folosindu-se probabil de vocea persoanei posedate (de ex., Matei 8:29, 31; Marcu 1:24, 26, 34; 5:7, 9, 10; Luca 4:41; 8:28, 30). Se pare ci demonii pot locui si in animale (vezi relatarile paralele despre incidentul cu poreii - Matei 8; Marcu 5; Luca 8). Este demn de remarcat faptul c& scriitorii biblici nu au pus toate bolile pe seama posedirii demonice. Luca relateaz& ci Isus a facut deosebire intre doua tipuri de vindecare; ,lat& cA scot dracii si savarsesc vindec&ri astizi si maine” (Luca 13:32). O distinctie similara se face in Matei 10:8; Marcu 1:34; 6:13; Luca 4:40- 41; 9:1. Nici epilepsia nu era luat drept posedare demonica. Citim in Matei 17:15-18 4 Tsus a scos un demon dintr-un epileptic, dar in Matei 4:24 se face deosebire intre epileptici (precum si paralitici) si demonizafi. fn cazul multor vindec&ri nu se mentioneazi demonii. In Matei, de exemplu, nu se mentioneaz& scoaterea vreunui demon la vindecarea robului sutagului (8:5-13), a femeii cu hemoragia care tinea de doisprezece ani (9:19-20), a celor doi orbi (9:27-30), a omului cu mana uscata (12:9-14) si a celor care au atins poala hainei lui Isus (14:35-36). in particular, lepra se pare c nu a fost niciodat& pusa pe seama demonilor. Isus a scos demonii fara a pronuna 0 formula complicata. El le-a poruncit pur si simplu s& ias4 afara (Marcu 1:25; 9:25). El a atribuit scoaterea demonilor Duhului lui Dumnezeu (Matei 12:28) sau degetului lui Dumnezeu (Luca 11:20). Isus i-a investit pe ucenicii Sai cu autoritatea de a scoate demoni (Matei 10:1). Dar ucenicii aveau nevoie de credinta ca s& reuseasca sa scoati demoni (Matei 17:19- 20). Rugaciunea este de asemenea mentionata ca o cerint& (Marcu 9:29). UneoriAgentii speciali ai lui Dumnezeu: ingerii 395 era nevoie de credinta unei a treia persoane (Marcu 9:23-24; cf. Marcu 6:5-6). Alteori demonii erau scosi dintr-o persoana care nu-si exprimase dorinfa de a fi vindecata. Nu exista nici un motiv si se cread& c& posedarea demonicd este ceva de domeniul trecutului. fn culturile mai putin dezvoltate mai ales, dar nu numai, exist cazuri care par a fi explicabile doar pe aceast baz. Crestinul ar trebui si fie vigilent in ceea ce priveste posibilitatea apariiei posedarii demonice in zilele noastre. In acelasi timp ins&, nu trebuie ca fenomenele fizice gi psihice aberante s& fie puse prea repede pe seama posedarii demonice. Asemenea lui Isus si a scriitorilor biblici care au facut deoscbire intre cazurile de posedare gi alte afectiuni, si noi ar trebui si testim duhurile. in ultimii ani a existat o innoire a interesului fata de fenomenele legate de posesiunea demonic’. Ca o consecint’, unii crestini ar putea si ajunga si o considere manifestarea primordial a forfelor raului. in realitate, Satan, marele ingelator, ar putea si incurajeze interesul fata de posesiunea demonica in speranta c& crestinii vor deveni mai neatenti fata de formele mai subtile de manifestare a puterilor réului. Destinul ui Satan si al demonilor Reiese clar din Biblie c& o lupta serioasa si intensa are loc intre Cristos si cei care il urmeaza pe El, pe de-o parte, si Satan gi forfele lui, pe de alta parte. Dovezile in favoarea existentei acestei lupte cuprind relatarea ispitirii lui Isus (Matei 4:1-11), pasajele ce consemneaza intalnirile lui Isus cu demonii si multe altele (de ex., Luca 22:31-34; Gal. 5:16-17; Efes. 6:10-20). Ispitirea lui Isus a reprezentat o prima victorie asupra lui Satan. Alte anticipari ale victoriei finale se gasesc in Luca 10:18; loan 12:31; 14:30; 16:11; Romani 16:20; Evrei 2:14-15; 1 Ioan 2:13; 3:8; 5:18. Apocalipsa 12 descrie un razboi in cer intre Mihail si ingerii lui, pe de-o parte, si Satan si ingerii lui, pe de alt& parte, un r4zboi care are ca rezultat azvarlirea pe Pamént a lui Satan, in urma careia acesta fi ataci pe Cristos si Biserica Sa. in Apocalipsa 20 citim ca Satan va fi legat pentru o mie de ani (v. 2), iar apoi va fi lasat liber pentru o vreme inainte de a fi aruncat pentru totdeauna in iazul de foc gi pucioasa (v. 10). Isus arata cA aceasta va fi si soarta ingerilor lui Satan (Matei 25:41). Batalia decisiva in rizboiul dintre bine si rau a fost data si cAstigata de Cristos prin actul rastignirii gi al invierii Sale. Satan a fost infrant si, cu toate c& el continua si se lupte intr-un mod disperat, soarta lui a fost pecetluita. Crestinul poate si se simta linistit, stiind cA el nu trebuie s4 fie infrant in nici una dintre intalnirile lui specifice cu Satan (1 Cor. 10:13; 1 Ioan 4:4). Rolul doctrinei despre ingeri Oricat de obscura si de ciudata ar putea s& li se pari unora aceasta credinta in ingeri buni si ingeri rai, ea are de jucat un rol semnificativ in viata crestinului. Exist& mai multe beneficii care trebuie extrase din studiul nostru despre acest subiect: